Sunteți pe pagina 1din 25

Estetica produselor

Prof. Stan Elena


Liceul Teoretic Ion Barbu,București
Scoala Gimnaziala 127
Artiștii populari se manifestă în mai multe
domenii:olăritul, țesătoria, prelucrarea
lemnului, pictura pe sticlă, pe lemn sau pe
pânză.Ei au păstrat tradițiile vii, le-au dus
mai departe și folosesc materii prime
oferite de natură: lut,lemn, apă fibre
vegetale.
Ceramica de Horezu
Ceramica de Horezu este unica in Romania si
este cunoscuta in toata lumea. Fiind
considerata “o creatie traditionala
unica”, ceramica de Horezu a fost inclusa in
patrimoniul cultural imaterial al UNESCO
incepand cu 2012.
- Cel mai cunoscut motiv popular folosit
este celebrul cocos de Hurez, simbolul
reinvierii si nemuririi sufletului. Alte motive
sunt pomul vietii, care simbolizeaza unirea
cerului cu pamantul, spirala vietii – ciclul
etern al nasterii, mortii si renasterii ,
sarpele casei – pazitorul gospodariei,
pestii – simbolul crestinatatii, coada de
paun – simbolul protectiei divine eterne.
Ceramica Marginea
• Ceramica de Marginea este
recunoscută în lume în special prin
culoarea neagră dată de tipul de lut
și procedeele de ardere folosite.
Meseria de olar este una de tradiție
în Marginea și, indiferent de
vremurile trăite, meșteșugul și
dragostea de a crea obiecte utile și
în același timp extrem de frumoase
dintr-o simplă mână de lut, au rămas
• Alte centre importante sunt la
Săcelu in Maramures și laOboga
in Olt.
Oboga
Portile sculptate din Maramures
• Construite în general pe trei stâlpi și
un „fruntar” (pragul de sus al porții)
din lemn de stejar, având „hăizașul”
(acoperișul) șindriluit, porțile din
această zonă au fost comparate
adesea cu veritabile „arcuri de
triumf”, pe sub care țăranii treceau
cu demnitate, mândri de originea lor
nemeșească.
• Aspectul e extrem de important, căci
numai nemeșii aveau privilegiul să-și
ridice porți înalte în fața gospodăriilor, în
timp ce oamenii simpli nu aveau dreptul
decât la vranițe (confecționate din pari
montați paralel pe o ramă dreptunghiulară
și cu o diagonală, pentru a-i fixa, și care
se deschidea într-o parte).
• Pentru țăranul maramureșean, trecerea
pe sub hăizașul porții devenea aproape
un act ceremonial, purificându-se
mental de relele lumii profane pentru a
intra curat în universul casnic al
gospodăriei și familiei. În toate culturile
tradiționale, trecerea pe sub o poartă,
mai mult sau mai puțin grandioasă,
simbolizează o transformare (de
suprafață ori structurală, fizică sau
virtuală).
Costumul popular
• Costumul popular reprezintă portul
tradițional sau îmbrăcămintea
specifică unei regiuni sau unei țări.
În România, acesta reprezintă
cămășile și pantalonii și rochiile de
in decorate cu motive tradiționale,
broderie cu mai multe culori în
modele geometrice.
• Costumul popular românesc își are
rădăcinile în portul strămoșilor daci, și se
aseamănă cu cel al altor popoare din
Peninsula Balcanică. Cea mai veche
mărturisire iconografică a felului în care
se îmbrăcau oamenii din spațiul
românesc a fost descoperită în zona
Craiovei, sub forma unor figurine
ceramice care datează din neolitic
(10.000-4.500 de ani î.Hr.), din epoca
pietrei. Pe aceste statuete se disting
desene ale croiului pieselor de bază:
cămașa, catrința, opregul cu ciucuri.
• De regulă, costumul popular
femeiesc era format din cămașă, poală și
piesa de la brâu în jos (care varia de la o
regiune la alta). Aceasta se numea, în
funcție de zonă, „catrință”, „vălnic”, „opreg”
sau „fotă” și era țesută din lână cu
ornamente mai simple sau mai complexe,
în funcție de ocazie. Găteala capului era
compusă din maramă, năframă, ceapsă ori
cunună. Indiferent de materialul folosit (in,
cânepă, lână), predomina culoarea albă.
• Costumul popular bărbătesc, prin
comparație, era mult mai simplu. Portul era
format dintr-o cămașă lungă, în estul și
sudul țării, și ceva mai scurtă, dar mai
largă, în vest și nord, croită din pânză sau
postav țesut în casă. Brâul și chimirul din
piele erau așezate peste cămașă. În
sezonul rece, peste brâu se mai punea o
haină de postav cu ornamente frumoase
sau cojoace din piele și pieptare. Tot iarna
sau la munte, se mai purtau sarica sau
căciula, cu motive care aminteau de portul
dacic.
Costum Maramures
Icoana pe sticlă
• Icoana pe sticlă, mai precis icoana pictată
pe dosul sticlei, este o categorie a artei
populare, un gen al artei populare practicat
aproape exclusiv în Transilvania și care
trebuie pus în legătură cu unele influențe
venite din Europa centrală, pe
filiera Bavaria – Austria – Boemia, în
cursul sec. XVII și XVIII, precum și cu
meșteșugul ceramicii, dar și al sticlei, adus
de habani, o sectă religioasă originară din
Boemia, venită și stabilită în Transilvania,
în părțile Albei.
• Temă
• Realizati un referat despre
domeniile de utilizare ale lutului.
BIBLIOGRAFIE

• MANUAL TEHNOLOGIE
a-VII-a
• INTERNET

S-ar putea să vă placă și