Fraza - Raporturi sintactice în frază

Fraza este o comunicare alcatuita din doua sau mai multe propozitii, in care trebuie sa existe cel

putin o propozitie principala.

! Observatii:  Numarul de propozitii din fraza este egal cu numarul predicatelor.     
In analiza unei fraze, propozitiile sunt separate printr-o linie verticala sau oblica, in fata careia se pune
numarul propozitiilor. Ex.:  Apa trece,1/ pietrele raman.2/

Între propoziţiile unei fraze se stabilesc două tipuri de raporturi: de coordonare, de subordonare
A. Raportul de coordonare se stabileşte între două propoziţii de acelaşi fel, fie principale, fie secundare.
Se realizează prin:
a) juxtapunere (alăturarea prin virgulă):
Pământul te naşte ,1/ pământul te creşte,2/ pământul te ia.3/
b) joncţiune (prin conjuncţii şi grupuri de cuvinte cu valoare de conjuncţii coordonatoare):
nici, dar, iar, însă, ci, sau, ori, precum şi, numai că
Conjuncţiile coordonatoare pot fi:
- copulative: şi, nici, (şi), nu numai (că)...ci (şi)
PP PP
Cinci degete sunt la o mână 1/ şi nu seamănă. 2/
PP PP
Nu ninge, 1/ nici nu plouă. 2/
- adversative: dar, iar, însă, ci
PP PP
Noi plecăm, 1/ iar voi veniţi. 2/
- disjunctive: sau, ori, fie...fie, ori...ori, ba...ba
PP PS PS
Hotărăşte-te / dacă stai / sau pleci. 3/
1 2

- conclusive: aşadar, deci, prin urmare, în concluzie, ca atare, în consecinţă.

PP PP
O luptă-i viaţa; 1/ deci te luptă. 2/
B. Raportul de subordonare se realizează între o propoziţie secundară şi regenta ei, fie ca aceasta este
propozitie principala, fie ca este si ea tot secundara.
Se realizează prin:
a) conjuncţii subordonatoare: că, dacă, să, de, ca să, deşi, încât, întrucât, fiindcă, deoarece:
PP PS
Mintea e bună, / dacă e soră şi cu norocul. 2/
1

b) locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: pentru că, din cauză că, din moment ce, de vreme ce,
măcar să, măcar de, chiar dacă, chiar să, cu toate că, ca şi cum, de parcă, în timp ce, după ce, până ce:
PS PP
Până ce nu răstoarnă carul, / nu se repară drumul. 2/
1

c) pronume sau adjective pronominale relative: cine, care, ce, ceea ce, cât, câtă.
PP PS
Nu dorm toţi / câţi au ochii închişi. 2/
1

d) pronume sau adjective pronominale nehotărâte: orice, oricine, oricare, orişicare, orişice, orişicine:
PS PP
Orice se vede mai rar 1/mai dulce pare. 2/
e) adverbe relative: când, cum, unde, cât:
PP PS
Omul nu e bătrân /când e vorba de învăţătură.2/
1

f) adverbe nehotărâte: oricând, oriunde, oricum, orişiunde, orişicând, orişicum, orişicât:

PS PP
Oriunde sunt popi mulţi / moare pruncul nebotezat. 2/
1

Prof: Emilia Mihaela Costescu