ELEMENTE DE RELAŢIE ÎN FRAZĂ

Raportul de coordonare se stabilește între două propoziții de același fel, fie principale, fie
secundare:
Conjuncţii şi locuţiuni conjuncționale coordonatoare
1. copulative: şi, nici, precum şi;
2. disjunctive: sau, ori, fie;
3. adversative: dar, iar, însǎ,ci;
4. conclusive: deci, prin urmare, în concluzie.

Raportul de subordonare se realizează între o propoziție secundară și regenta ei:

I. Conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale subordonatoare:
1. conjuncţii subordonatoare: cǎ, sǎ, ca sǎ, dacǎ, de (când se poate înlocui cu
dacǎ, sǎ, încât), cǎci, deoarece, fiindcǎ, deşi, încât;
2. locuţiuni conjuncţionale subordonatoare:
a) terminate în cǎ: mǎcar cǎ, chit cǎ, în afarǎ cǎ, din cauzǎ cǎ, din pricinǎ cǎ, în
caz cǎ, cu toate cǎ, pentru cǎ, mai ales cǎ, pe motiv cǎ, dupǎ ce cǎ etc.;
b) terminate în sǎ: mǎcar sǎ, pânǎ sǎ, fǎrǎ(ca) sǎ, în loc sǎ, inainte ca sǎ etc.;
c) terminate în dacǎ: chiar dacǎ, în caz dacǎ(rar);
d) terminata în de: chiar de;
e) în relativul ce: de vreme ce, în vreme ce, din moment ce, în timp ce, pe mǎsura
ce, o datǎ ce, îndatǎ ce, de îndatǎ ce, imediat ce, numai ce, dupǎ ce, pânǎ ce ;
f) terminate în adverbe relative: ca şi cum, ca şi când.
Obs. Adesea locuţiunea conjuncţionalǎ pânǎ ce este redusǎ la pânǎ :” Stai aici pânǎ mǎ întorc”.
Deoarece este vorba doar de neexprimarea lui ce, nu ne vom gândi cǎ pânǎ este conjuncţie
subordonatoare! La fel se întâmplă cu pâna când.
Obs. Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare aparte sunt dupǎ ce cǎ şi cum cǎ , în a cǎror
structurǎ intrǎ douǎ elemente subordonatoare (un relativ ce,cum şi o conjuncţie cǎ. În situaţia
datǎ, cele douǎ elemente relaţionale constituie un singur mijloc de subordonare.

II. a) Pronume şi adjective pronominale relative: care, cine, ce, cât, ceea ce.
b) Pronume şi adjective pronominale nehotǎrâte : oricare, oricine, orice, oricât.
III. a) Adverbe relative: unde, când, cum, cât.
b) Adverbe nehotǎrâte: oriunde, oricând, oricum, oricât.
1. Raportul de coordonare se stabileste între două propoziții de același fel, fie principale, fie secundare.

Mijloacele de realizare sunt aceleași ca în propoziție: conjuncții și locuțiuni conjuncționale coordonatoare sau
virgulă:

 PP                             PP                           PP     PP                PS            PS

Pământul te naște ,1/ pământul te crește,2/ Îmi place 1/ să călătoresc,2/ să citesc.3/

pământul te mistuiește.3/

Conjunctiile coordonatoare pot fi: 

 - copulative: și, nici, nu numai (că), dar (și), nu numai (că), ci (și)

     PP                                                         PP

Cinci degete sunt la o mana 1/ și nu seamănă unul cu altul. 2/

  PP                              PP PP PS PP

Nici nu ninge, 1/ nici nu plouă. 2/                       Se vede 1/ că îl place 2/ și îl respectă. 3/

      - adversative: dar, iar, însă, ci

  PP                               PP PP PP

Fratele-i frate, 1/ dar brânza-i pe bani. 2/                     E frumos, 1/ însă năravul îl strică. 2/

   PP                        PS                                      PS

I-am cerut 1/ să ne viziteze, 2/ dar sa nu întarzie mult. 3/

      - disjunctive: ori, sau, fie…fie, ori…ori, ba…ba

PP                        PS                  PS PP PP

Hotărăște-te 1/ dacă stai 2/ sau pleci. 3/                        Ba doarme, 1/ ba nu doarme. 2/

PS                      PS                           PP

Ori fură, 1/ ori ține sacul, 2/ e tot un lucru. 3/                                                                  

      - conclusive: deci, așadar,

  PP                                  PP PP PS PS

O luptă-i viața; 1/  deci te luptă. 2/      Ar dori 1/ să se îmbogățească, 2/ așadar să-și schimbe condiția umilă. 3/

2. Raportul de subordonare se realizează între o propoziție secundara și regenta ei.

Mijloace de realizare:

a) conjunctii subordonatoare: că, dacă, să, de, ca…să, deși, încât, întrucât, fiindcă, deoarece:

     PP                                               PS      PP                                       PS

/Nu da pâine câinilor altora, 1/ [că te latră ai /Mintea e buna, 1/ [daca e soră și cu

tăi. 2]                                             norocul.  ]
2

b) locuțiuni conjuncționale subordonatoare: pentru că, din cauză că, din pricină că, din moment ce,
de vreme ce, măcar că, măcar să, măcar de, chiar dacă, chiar să, cu toate că, ca și cum, ca și când, de
parcă, în timp ce, după ce, până ce, până să:

PS                                                PP     PS                                        PP

[Până ce nu răstoarnă carul, 1]/ nu se repară drumul. 2/[În loc să scârțâie carul, 1]/ scârțâie măgarul.2/

c)  pronume sau adjective pronominale relative: cine, care, ce, ceea ce, cât, câtă:

     PP                                     PS      PP                                 PS

/Nu dorm toți 1/ [câti au ochii inchiși. 2] /Nu călca șarpele 1/ [care doarme. 2]

d) pronume sau adjective pronominale nehotărâte: orice, oricine, oricare, orișicare, orișice, orișicine:

    PP                                       PS    PP                                          PS

[Orice se vede mai rar 1 ]/mai dulce pare. 2/ [Oricine umblă ziua 1]/ nu se poticneste. 2/

                                                                               

e) adverbe relative: când, cum, unde, cât: 

   PP                                                         PS      PP                                    PS

/Omul nu e niciodată bătran 1/[când e vorba de /Mâna altuia nu te scarpină 1/ [cum îți place 2].
învățătură2 ]. 2/

f) adverbe nehotărâte: oricând, oriunde, oricum, orișiunde, orișicând, orișicum, orișicât:

   PP                                             PS  PP                         PS

[Oriunde sunt popi mulți 1]/ moare pruncul nebotezat.  / Omul 1a [oricât trăiește 2] învățând se folosește. 1b/