Sunteți pe pagina 1din 6

Calităţi generale ale stilului

1. Claritate - exprimarea logică, coerentă a ideilor


2. Proprietate - utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate
(cuvinte, structuri) pentru exprimarea ideilor
- există o concordanţă între intenţie şi
exprimare
3. Corectitudine - respectarea normelor limbii
4. Precizie - utilizarea riguroasă a termenilor în
organizarea enunţurilor
5. Puritate - utilizarea mijloacelor lingvistice admise de
limba literară (fără argou, jargon)

Stilurile funcţionale
Definiţie: Stilul funcţional este o variantă a limbii literare folosită într-un domeniu
determinat.

Stilul - administrativ/juridic
        - ştiinţific

       - publicistic

       - artistic

        - colocvial

Funcţiile unui text


              – informare

              – divertisment

              – publicitate

   – educativ

  – estetic
Stilul ştiinţific
a) transmite informaţii ştiinţifice
b) respectă proprietatea termenilor

c) foloseşte terminologia consacrată specialităţii

d) foloseşte multe neologisme

e) cuvintele sunt folosite cu sensul lor denotativ

***

- emiţătorul este specializat, iar receptorul este de obicei specializat

- funcţia mesajului: informare, educare

- lucrări ştiinţifice, articole de dicţionar, presa ştiinţifică, instrucţiunui tehnice de utilizare

  

Stilul administrativ/juridic
a) foloseşte enunţuri cu formă impersonală
b) foloseşte clişeele formale

c) respectă proprietatea teremenilor

d) foloseşte terminologia consacrată specialităţii

e) se folosesc multe neologisme

f) textul este împarţit în articole şi paragrafe

***

- emiţătorul - este organul legislativ

- receptorul - de obicei, specializat, cel care trebuie să aplice legea

- funcţia mesajului - de informare, educare, referenţială

- legi, decrete, hotărâri judecătoreşti, rapoarte, adeverinţe


Stilul publicistic
a. are funcţie de mediatizare a evenimentelor
b. conţine informatii economice, politice, sociale

c. influenţează opinia publică

d. stilul cel mai sensibil la inovaţie

e. utilizează titluri şocante

f. utilizează formulări eliptice ca să impresioneze şi să atenţioneze

- funcţia mesajului – informare, conativă, referenţială

- interviuri, reportaje, articole, ştiri

  

Stilul artistic/beletristic
a) capacitatea de a transmite stări psihice, trăiri emoţionale
b) se prezintă o lume imaginară

c) caracter individualizat al stilului

d) inovarea expresiei, sensuri multiple ale aceluiaşi cuvânt, frecvent


cuvintele apar cu sensul lor conotativ

e) înglobează elemente din toate stilurile funcţionale, dar şi din afara


limbii literare (arhaisme, regionalisme, elemente de argou şi jargon)

f) are ca finalitate plăcerea estetică, senzaţia de frumos aristic pe care o


creează

***

- funcţia mesajului – estetică (poetică), expresivă

  

Stilul colocvial
a) are o mare încărcătură afectivă
b) regulile gramaticale pot fi încălcate

c) pot fi folosite elemente de argou, jargon


d) sunt folosite particularităţi regionale

***

- funcţia mesajului - de informare, de divertisment, publicitar

Factorii comunicării Funcţiile comunicării


1. Emiţător → cel care transmite un mesaj Funcţia expresivă - prin care se exprimă
subiectivitatea emiţătorului (gânduri,
sentimente)
2. Receptor → cel care primeşte un mesaj Funcţia conativă - prin care se exprimă o
încercare de a influenţa receptorul, de a-l
determina la acţiune printr-un ordin, rugăminte

3. Mesaj → secvenţa de semnale (verbale sau Funcţia poetică - se pune în evidenţă forma
nonverbale) pe care emiţătorul o transmite către în care este structurat mesajul
receptor
4. Cod → tipul de semnale utilizate (lingvistic Funcţia metalingvistică - prin care se
- oral sau scris- , vizual, sonor, gestual) controlează „codul” (cuvintele folosite),
discutându-le înţelesul pentru a favoriza
înţelegerea corectă

- funcţie importantă în stilul ştiinţific, unde


lămurirea conceptelor este esenţială

Ex : „Oximoronul este o figură semantică


bazată pe combinarea unor termeni
incompatibili”
5. Canal → mediul prin care mesajul ajunge Funcţia fatică - prin această funcţie se
la emiţător (aerul, scrisoarea, telegrama, controlează „canalul” şi menţinerea contactului
telefonul, faxul, internetul) dintre interlocutori, prin verificări şi confirmări
- canalul poate fi bruiat prin zgomote, scris Ex : „Alo! Mă auzi? Mai eşti pe fir?”
neciteţ, greşeli de tipar
6. Context - aspectul la care se referă mesajul Funcţia referenţială - prin care se transmit
(subiectul) care poate fi real (texte ştiinţifice informaţii despre lumea reală sau imaginară
sau publicistice) sau imaginar (opere literare)

Textul literar
- are ca scop:

a) realizarea plăcerii estetice

b) educarea receptorului

- lumea creată în acest gen de text este una imaginară

- sunt utilizate cuvinte cu sens conotativ

- textul literar este asociat cu stilul beletristic

Textul nonliterar
- are scopul:

a) de a comunica informaţii

b) de a convinge destinatarul să accepte o opinie ori să înfăptuiască o acţiune

- textul nonliterar etse asociat cu stilul ştiinţific, publicistic, administativ

Textul de frontieră
- are ca scop:

a) informarea
b) plăcerea estetică

c) educarea cititorului

- se află la limita dintre textul literar şi nonliterar

- textul de frontieră este asociat cu memorialistica, jurnalul, scrisoarea

S-ar putea să vă placă și