STILURILE FUNCTIONALE ALE LIMBII

I Stilul beletristic
- functie poetica (expresiva, sugestiva) subliniaza insusirile expresive ale limbii - se adreseaza, in primul rand, imaginatiei - prefera intelesurile secundare, indeseobi figurate - varietatea lexicala prin nuantare sinonimica si prin inovarea combinarii de sensuri si de cuvinte - reactivarea vocabularului pasiv al limbii (arhaisme, regionalisme, cuvinte invechite) - bogatia sinonimica - cultiva polisemia - limbaj conotativ, avand ca scop crearea imaginii artistice - caracter individual (originalitate); naturalete - unicitate si inovare a expresiei - isi propune atragerea lectorului in spatiul comunicarii (segestivitatea si verosimilui)

II Stilul tehnico-stiintific
- functie cognitiva (de cunoastere) ce asigura transmiterea de informatii stiintifice, tehnice si utilitare, pe baza unor rationamente logice, deductive, argumentate - se adreseaza ratiunii - evita sensurile figurate, apreciate drept o sursa de ambiguitate - proprietatea termenilor - exactitatea informatiilor - precizia formularilor - obiectivitatea formularilor - prezenta neologismelor - concentrare maxima a vocabularului

III Stilui juridic-administrativ

- in texte de legi, in acte si documente oficiale - functia conativa si referentiala, de stricta informare - precizia limbajului - utilizarea unor sintagme fixe de adresare si de formulare a continuturilor = sabloane (clisee) - stereotipii de limbaj - stil impersonal - exprimare clara, precisa, dar rigida si neatractiva

- tipuri de acte specifice: cerere, proces-verbal, decizie, caracterizare, adeverinta, adreasa, paragraf, certificate, ordonanta de urgenta, mandat , litigiu, etc. - concizie - articole, alineate

IV Stilul publicistic
- in presa - combina caracteristici ale tuturor stilurilor - se adreseaza cititorilor cu un nivel mediu de studii, cunoastere CALITATI GENERALE ALE STILURILOR FUNCTIONALE CLARITATEA (formularea limpede, logica, coerenta a ideilor, gandurilor, sentimentelor) PROPRIETATEA (utilizarea celor mai potrivite mijloce lingvistice in exprimarea ideatica, afectiva) CORECTITUDINEA (respectarea normelor de exprimare) PRECIZIA (utilizarea riguroasa a mijloacelor lingvistice pentru exprimarea clara, logica si concisa a continutului de idei si de sentimente) PURITATEA (utilizarea mijloacelor ligvistice consacrate prin uzul limbii si admise de limba literara)
Textul este o succesiune ordonat de cuvinte, propoziii, fraze prin care ni se comunic idei. 1. Textul narativ (literar) presupune o succesiune de evenimente desfurate n timp i spaiu. - Categoriile gramaticale care au un rol important sunt verbele pentru c indic o cronologie a evenimentelor; - Timpurile verbale folosite frecvent sunt: prezentul, perfectul simplu, perfectul compus; 2. Textul descriptiv (literar i nonliterar) evoc scene, persoane, obiecte, emoii i se concentreaz asupra detaliilor descriptive, prezentate obiectiv sau subiectiv de ctre autor. - Este un text n care sunt prezentate informaii despre obiecte, personaje, locuri, fenomene ale naturii etc. - Descrierea poate aprea att n texte literare (tabloul descrierea unui peisaj, a unor scene din viaa social, a unui interior sau a unui obiect etc.; portetul

descrierea fizic i/ sau moral a unui personaj), ct i n texte nonliterare (ghiduri turistice, texte tiinifice, prezentarea unor produse etc.); Categoriile gramaticale relevante sunt: substantivele care desemneaz obiectul descrierii i prile acestuia; adjectivele care au rolul de a indica felul n care sunt percepute proprietile obiectului descris; adverbele care precizeaz coordonatele spaiale ale obiectului descries sau ale perspective din care acesta este descris; Timpurile verbale folosite sunt: prezentul i imperfectul. Folosit n textele narative, descrierea are rolul unei pauze narrative timpul naraiunii avanseaz, n timp ce timpul aciunii st pe loc. Textul informativ (nonliterar) transmite cititorilor idei, modeleaz nelegerea, ofer explicaii n legtur cu diverse obiecte, fenomene, situaii, atitudini ale unor persoane, demonstreaz cum se face un lucru, cum funcioneaz un aparat, cum se fac obiectele etc.; Are ca scop transmiterea unor informaii ce privesc date, fapte, fenomene, din realitate; Texte informative sunt considerate tirile, articolele de ziare, textele tiinifice, textele de tip utilitar (modul de folosirea a unor aparate, reete culinare, reclamele publicitare, anunurile, buletinul meteo etc.); ntrebrile care ghideaz lectura textului informativ sunt: Despre ce suntem informai?,Cum suntem informai?; De ce? (n ce scop este transmis informaia)? n textele informative, emitorul este o prezen discret, estompat. 4. Textul argumentativ (nonliterar) are ca scop convingerea cititorilor n legtur cu un anumit punct de vedere, motiv pentru care scriitorul apeleaz la diverse strategii retorice (vezi separat argumentarea).

3.

n concluzie, scopul i elementul accentuat sunt n strns legtur cu modul de expunere selectat: SCOP Destindere Autoexprimare Informare Convingere ELEMENT ACCENTUAT Public Autor Subiect Autor Subiect/ Public - Subiect MOD DE EXPUNERE Narativ Descriptiv Expozitiv Argumentativ