Întregirea portretului lui Eminescu utilizând şi alte texte

Al. Vlahuţă –“Amintiri despre Eminescu”

“Sfiicios ,mă uitam la Eminescu şi mi se părea un zeu tânăr ,frumos şi blând cu părul lui negru ,ondulat ,de sub care se
dezvelea o frunte mare ,palid la faţă ,cu ochii adormiţi ,osteniţi de gânduri ,mustaţa tunsă puţin, gura mică ,şi-n toate ale lui
o expresie de-o nespusă bunătate şi melancolie. Avea un glas profund ,muzical, umbrit într-o surdină dulce,misterioasă,care
dădea cuvintelor o vibrare particulară ,un fluid de viaţă şi de emoţie ,care uneori te înfiora ca nişte acorduri
curioase,neaşteptate.”
- Completăm portretul fizic :- frumos;
- păr negru,ondulat;
- frunte mare;
- palid la faţă;
- ochi …osteniţi de gânduri;
- mustaţă tunsă;
- gură mică;
- glas profund,muzical;
Despre perioada când era redactor la ziarul “Timpul”:”Conştiincios şi muncitor peste măsură ,de multe ori Eminescu ducea
singur greutăţile gazetei. Câte nopţi petrecute cu condeiul în mână!Ş-a doua zi ,palid,nepieptănat ,plin de cerneală pe degete
,c-un teanc mare de manuscrise intra în tipografie ,unde rânduia materia ,redacta informaţii ,făcea corecturi şi numai
seara ,când gazeta începea să se vânture la roată,atunci îşi aducea aminte şi el că e trudit şi n-a mâncat nimic în ziua aceea.”
- Completăm portretul : - conştiincios;
- muncitor peste măsură;
- cu obsesia lucrului bine făcut;
Despre pasiunea pentru istorie şi limbă :”Cititor pasionat ,el era unul dintre cei mai adânci cunoscători ai limbii şi literaturii
noastre din cele mai întunecate vremuri….Figurile marilor voievozi şi întâmplările din vechime ,de mult ce le gândise se
deşteptau în el ca nişte evocări din propria lui viaţă. Bătrânul Mircea şi bătălia de la Rovine cu acei sprinteni călăreţi ce
“roiesc după un semn şi în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn”sunt viziuni puternice ,e o lume vie pe care poetul o vede
desluşit în toate detaliile ,şi de aceea ne-o descrie aşa de plastic şi de sugestiv”
- Completăm portretul: - bun cunoscător al limbii şi al literaturii;
- cunoscător al istoriei;
- viziune a trecutului →genialitatea;
Referitor la moartea poetului G. Călinescu scria:”Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet pe care l-a ivit
şi-l va ivi vreodată ,poate,pământul românesc. Apele vor seca în albie ,şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau
cetate ,şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări,până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava
subţire a altui crin pe tăria parfumurilor sale.”