BACALAUREAT LIMBA SI LITERATURA ROMANA PROBA ORALA

Tematica

1. COMUNICAREA : elemente, functii , scopuri

2. STILURILE FUNCTIONALE ale limbii, beletristic, tehnico-stintiific, juridico-administrativ, publicistic, etc

3. REGISTRE STILISTICE : scris, oral, popular, cult, familial, regional, neologic, argotic, jargonul, retoric, ironic, parodic, ludic, etc

4. CALITATI ALE STILULUI: generale(claritate, proprietate, precizie, corectitudine, puritate), particulare (armonia, simplitatea, naturaletea, finetea, demnitatea), particulare stilului beletristic (ambiguitatea, expresivitatea, eufonia, reflexivitatea)

5. STRUCTURI DISCURSIVE: informativ, narativ, descriptiv, argumentativ

6. PERSPECTIVA (autorului)

7. TEHNICI SI STRUCTURI ARGUMENTATIVE

8. FAPTE DE LIMBA, PARTICULARITATI ALE ORGANIZARII TEXTULUI

9. EXPRIMAREA PROPRIEI OPINII

1.ELEMENTE ALE SITUATIEI DE COMUNICARE:

Comunicarea : este procesul de transmitere a unui mesaj de la un emitator la un receptor, utilizand un cod comun si un anumit canal Emitatorul: este cel care vorbeste sau scrie, care transmite mesajul; el poate fi un autor , un grup, o institutie Receptorul: cel caruia I se vorbeste sau I se scrie mesajul

Mesajul: secventa lingvistica structurata in conformitate cu un anumit sistem de reguli. Poate fi un singur enunt sau o succesiune de enunturi. Codul: sistemul de semne folosit pentru a transmite o informatie. Poate fi verbal (scris-litere sau oralsunete) sau nonverbal (sonor-soneria telefonului; vizual-culorile semaforului). In comunicarea orala pot aparea elemente nonverbale (gesturi) si elemente parverbale (ritmul vorbirii, tonul, inflexiunile vocii. Canalul: mijloc material prin care este transmis un mesaj (aerul, telefonul, faxul, foaia de hartie, cartea) Contextul: imbinare de cuvinte, enuntul. Textul, situatie de comunicare in care apare un context sau un text. Contextul poate fi lingvistic sau situational. Intelesul unui text poate fi determinat de situatia de comunicare in care este produs. Contextul lingvistic Tare destept mai esti!(cuiva ager, inteligent) , Contextul situational cineva care tocmai a produs o gafa.

FUNCTIILE COMUNICARII 1. Functia referentiala: reperele la care se raporteaza emitatorul si receptorul. Emitatorul comunica la modul obiectiv un eveniment, ofera o informatie fara a fi implicat afectiv. Marcile lingvistice: persoana a III a. Functia emotiva sau expresiva: este centrata pe emitatorul mesajului, care-si exprima trairile,mesajul fiind subiectiv. Marcile lingvistice: persoana 1. Interjectii, exclamatii, repetitii , adjective superlative. Functia conativa sau de apel: este centrata pe receptorul mesajului. Emitatorul exercita asupra receptorului o presiune menita sa-l faca sa actioneze. Marci lingvistice: imperativul, persoana II, substantivele sau pronumele in vocativ, enunturi interogative. Functie activa in publicitate Functia fatica sau de contact, de verificare: emitatorul recurge la aceasta functie pentru verificarea intelegerii mesajului de catre receptor. Este centrata pe canalul de comunicare (voce, telefon) Marci lingvistice: invocatii. Interpretari, repetitii, formule de politete, interjectii. Functia metalingvistica: este centrata pe codul utilizat. Emitatorul urmareste intelegerea corecta a mesajului, definind termenii, dand explicatii. Marci lingvistice: definitii, apozitii, explicatii suplimentare. Functia poetica: este centrata pe mesaj, caruia emitatorului ii aduce un sens suplimentar. Marci lingvistice: figuri de stil, reguli de versificare, punctuatie, rima interioara. Scopul mesajului =ceea ce urmareste emitatorul a) INFORMATIV -> o insusire de idei b) PERSUASIV -> convingerea receptorului, formulari concise dar expresive (jocuri de cuvinte), enunturi exclamative sau verbe la imperativ, argumentare. In general in reclame, prezentari de produse c) d) ESTETIC -> impresionarea receptorului, trezirea unor emotii complexe EDUCATIV

2. 3.

4.

5. 6.

2.STILURILE FUNCTIONALE
3

Stilul reprezinta modalitatea individuala sau colectiva de a exprima personalitatea emitatorului intr-un enunt prin utilizarea unor procedee ale expresivitatii. Stilurile functionale sunt variante ale limbii litarare comune, diferentiate intre ele prin procedee care le specializeaza pentru anumite domenii de activitate; prin functia pe care o indeplinesc ca mijloace de comunicare in sfere bine precizate de activitate. Stilurile functionale: 1. Stilul artistic (beletristic) este reprezentat de creatiile litarare 2. Stilul tehnico-stiintific este reprezentat de lucrarile de specialitate al coror scop este transmiterea exacta a informatilor 3. Stilul juridico-administrativ este reprezentat de documente oficiale(texte de lege, hotarari judecatoresti, reglementari de functionare a institutiilor, adrese, adeverinte, rapoarte, cereri, procese-verbale, curriculum vitae. Etc.) 4. Stilul publicistic (jurnalistic) este reprezentat de texte de presa scrisa sau audio-vizuala al coror scop este de informare in masa. Acestuia I se subordoneaza stilul publicitar (reclama) al carui scop este acela de convingere a virtualului comparator de calitatea produsului. 5. Alte stiluri, ce formeaza prin caracterul lor eterogen niste limbaje aparte : stilul familiar(colocvial), stilul epistolar, stilul oratoric, stilul telegrafic, etc. TRASATURI ALE STILURILOR:

1. Stilul beletristic (stilul literaturii artistice) are 3 functii: Tranzitiva Reflexiva Estetica

Are urmatoarele trasaturi: Limbaj conotativ Caracter individual Inoveaza, incalcand uneori normele limbii Unicitate, originalitate Diversitate lingvistica (elemente din toate registrele limbii) Ambiguitate, permitand interpretari contextuale multiple Subiectivitate 4

Ornamentare stilistica, plasticitate Bogatie semantica, sensuri multiple ale aceluiasi cuvant, contextual valabile, figuri de stil

2. 3.

Stilurile nonliterare: Limbaj denotativ, termeni folositi cu sensul lor propriu Vocabular specializat, predominant neologic Evita ambiguitatea, fiind prcis si corespunzand realitatii(evita orice marca a subiectivitatii emitatorului, tinzand spre impersonalizare) Concentratie lingvistica (terminologie specifica fiecarui domeniu de activitate in parte) Sensuri unice ale cuvantului Expresie caracteristica prin utilizarea unor formule si constructii consacrate in uzul comun.

Stilul tehnico-stintiific: Functie referentiala +functie metalingvistica (planul referential este supus procesului de investigatie a carui finalitate este cunoasterea stiintifica) Transmiterea de informatii stiintifice, tehnice si utilitare se face pe baza unor rationamente logice, deductive si strict argumentate Evita sensurile figurate, acestea fiind surse de ambiguitati nedorite intr-un text cu caracter teoretic si aplicativ. Exactitatea informatiilor, precizia si obiectivitatea formularilor, claritatea exprimarii sunt obligatorii Modalitati de comunicare: monologul scris (lucari, documente), monologul oral (prelegeri, comunicari stiintifice, expuneri), dialogul oral (in cadrul colocviilor, al dezbaterilor stiintifice) La nivel morfologic : pronumele reflexiv impersonal sau pronumele personal de persoana 1 plural; persoana a 3a sau 1 plural; substantivele care exprima atat notiuni concrete cat si abstracte; adjectivele generice sau categoriale (refuza comparatia); adjectivele calificative sau apreciative in stiintele umane; adjectivul mare/mic (in matematica) primeste gradele de comparatie; modul imperativ; prezumtivul in istorie aici isi va fi avut; predomina indicativul prezent (prezentul atemporal, instrument al definirii) ; acuzativul prepozitional sau nominativul; La nivelul sintaxei : structuri redundante; structuri enumerative; constructii absolute gerunziale putand lipsi; raport de coordonare copulativa, adversativa; subordonate dominante: AT, CD. CZ. CS ; constuctii tipice : daca atunci astfel incat; in istorie- fraze narative, dominate de dimensiunea tipului.

La nivel lexical: cuvinte cu sens denotativ; mare mobilitate a vocabularului (cuvinte imprumutate, inovate, formate pe teritoriul limbii romane- in matematica: a incifra, impartitor, dreptunghi; neologisme; terminologie stiintifica proprie fiecarui domeniu de activitate; cuvinte de origine latina pentru domeniul biologiei; prefixoide, sufixoide grecesti; concentrare maxima a vocabularului.

4.

Stilul juridico-administrativ: Varianta functionala a limbii intrebuintata in domeniul relatiilor oficiale dintre cetatean si institutile statului Functia referentiala +functia conativa, conditionate de functia metalingvistica Caracter retrospectiv Anonimat absolut al emitatorului Abrevieri specifice: a.c; a.m; art.;alin.;lit. Termeni supratextuali prin care se orienteaza procesul de intemeiere si implinire a planului semantic; articolul, alineatul, paragraful, litera, capitolul, sectiunea. La nivel morfologic: pronume demonstrative, nehotarate, relative ca expresii ale generalizarii; infinitivul lung efectuarea, propunerea; substantive provenite din participii pasive inculpatul, invinuitul; neutralizarea opozitiei masculin-feminin, singularul ca expresie a generalului; genitivul obiectiv, atribut al complinirii + prepozitii specifice; acuzativul cu rol de dativ catre ; aceasta generalizat daca legea prevede aceasta; vocativul- in varianta orala a stilului inculpat! Cetateni!; singtagme apelative Onorata instanta!; verbe la diateza pasiva; infinitivul apersonal este oprit a se intrebuinta La nivelul sintaxei : expansiunea ramificata a raportului atributiv (tipizate) atat la baza frazei cat si in dezvoltarea acesteia. La nivel lexical : elemente neologice; elemente populare; termeni-suport ; unitati perifrastice (unele devenite locuitiuni) a se aduce la cunostinta, punere in libertate

5.

Stilul publicistic Functie referentiala + functie conativa +interventia functiei expresive Referentul are caracter dinamic, este o imagine (in cstructura careia se confunda 2 elementeinformativ si propagandist) despre realitatea socio-cultural-politica, modelata prin prisma functiei conative Destinatarul este o entitate colectiva si eterogena, in functie de care emitatorul isi structureaza mesajul 6

Stilul publicistic este o zona de interferenta a stilului stiintific si beletristic (nu se construieste un univers imaginar ci se interpreteaza un referent preexistent) Oscileaza intre 2 variante ale limbii- scrisa si orala, dar tinde spre impunerea limbii scrise literare. Are un rol important in fixarea normelor limbii romane litarare moderne Gradul de cultura al destinatarului este important, de aceea in cotidiane sunt selectati termeni chiar din zona vocabularului popular, dar exigentele situarii in actualitatea evenimentelor socialpolitice il obliga pe emitator sa recurga si la neologisme, ce raman uneori neadaptate sistemului limbii romane. Stilul publicistic relationeaza cu alte stiluri a) cu stilul administrativ, prin abordarea unor probleme cetatenesti; b)cu stilul stiintific, prin textele de specialitate; c) cu stilul beletristic prin reportaje, specii jurnalistice ce presupun un grad mare de ornamentare stilistica. Stilul jurnalistic contribuie la largirea sferei lexicale a limbii literare In presa audio-vizuala informatia verbala este insotita de imagine acustica, grafica, elemente suprasegmentate La nivel morfologic : substantive concrete, verbe; substantive proporii ; infinitivul lung; supinul; substantivele-sigla; prescurtarea gruparilor substantivale denumind tari, partide, institutii; adjectivele circumstantiale (care fixeaza cadrul temporal. Modal, administrativ, etnic, politic, social) in care se desfasoare evenimentele sesiunea ordinara, anuala, relatii economice, politice, faza municipala; adjective apreciative (adesea superlative) larga audienta, rezultate stralucite, dovada elocventa La nivelul sintaxei: predomina constructile nominale; organizarea eliptica a enuntului; stereotipia unor structuri sintactice. Figuri de stil specifice : antiteza

6.

Stilul publicitar Discursul publicitar este un mecanism (ansamblu de strategii) de producere a textului reclamei. Poate fi considerat ca un subcod aparte al stilului publicistic, avand in comun acelasi set de functii Are scop persuasiv Destinatarul este privit ca virtual cumparator, strategiile persuasive urmaresc sa-i retina atentia, sa-i castige adeziunea prin seductie sau prin convingere, sa-l determine sa actioneze prin cumpararea produsului oferit

STRATEGII PERSUASIVE: Flatarea virtualului cumparator: Noul Denim Cool- pentru barbati inrezistibili 7

Transformarea destinatarului in partener, prieten : mereu alaturi de tine Adresarea de tip familiar: Amigo, si esti ca nou! Frecventa constructilor exclamative, eliptice, imperative: castigati 10 ani in 10 zile Dialogul stimulat :vreti sa conduceti o limuzina de lux?Banii sunt o problema?Puteti conduce o Hyunday Sonata incepand de azi!Cum?Hyunday va ofera cel mai avantajos sistem de vanzare in rate. Stilul telegrafic: Conex GSM. Pentru ca pasii te poarta spre lumea GSM Sugestia data de imagine (videoclip sugestiv) Angelii- preludiul unei aventuri Argumente de specialitate: aparatura performanta Argumente de tip cauza-efect Argumente de popularitate : British Airways linia aeriana favorita a lumii Argumente de autoritate (imagini-vedete) Argumente legate de traditii : cu experienta de peste 100 de ani Argumente relevand superioritatea fata de produsele concurente Argumente bazate pe marturia beneficiarilor produsului Personificarea produsului

7.

Stilul epistolar: Functia expresiva si conativa se impletesc, dominand functia referentiala Predomina raportul emitator-destinatar Este important cadrul situational in care are loc comunicarea, raportul dintre protagonisti, raportul cu sistemul limbii. Cunoaste 2 variante : epistolar familiar (procedee si marci specifice stilului conversatiei familiare, limbaj oral cu deviere mare de la limba literara, mai ales la nivel lexical si sintactic dar si la nivel morfologic si chiar fonetic) si epistolar oficial (marci stilistice specifice stilului conversatiei curente sau stilului conversatiei oficiale, in interiorul normelor limbii literare, ton grav, ofticos, relatie de respect unidirectional al emitatorului fata de receptor) In organizarea textului epistolar exista marci definitorii (conventii, data , localitate, formula de adresare, semnatura, ps, etc) Se utilizeaza persoana I si II , vocativ , structuri retorice etc. Tipuri de scrisori: oficiale, particulare, solemne , litarare. 8

3. REGISTRE STILISTICE
1. REGISTRUL POPULAR : se caracterizeaza prin prezenta unor fapte de limba specifice, care pot aparea la mai multe niveluri; La nivelul fonetic pot fi folosite fonetisme populare sau chiar regionale La nivel lexical, apare un vocabular specific, dar care se refera in general la un domeniu de existenta legat de zona rurala; Nivelul morfologic se poate caracteriza prin prezenta unor forme iesite din uz, care nu mai sunt considerate corecte; Nivelul sintactic este reprezentat de constructii cu putine subordonari, dar continand uneori raporturi care nu mai apar in limbajul cult sau sunt considerate greseli, precum anacolutul sau tautologia, sintaxa este subordonata expresivitatii Nivelul stilistico-semantic se caracterizeaza prin prezenta unor metafore lexicalizate, a interjectiilor, incidentelor, preferinta pentru locutiuni, asocierea elipsei cu schimbari ale topicii, precum si alegerea unor formule (locutiuni) care creeaza o anumita ritmare a rostirii(sau alcatuiesc chiar rime)

2. REGISTRUL CULT:registrul cult se intalneste in situatii care impun preocuparea pentru felul de exprimare Cadru social sau profesional cultivat, corespunzand unui nivel inalt de educatie Existenta unui raport ierarhic intre cei care vorbesc, cel care vorbeste fiind in situatie de inferioritate. CARACTERISTICI: Impune o perfecta cunoastere a limbii Presupune existenta unui nivel consistent de referinte din diferite domenii Dovedeste un vocabular bogat Sintaxa este bine articulata, cu fraze realizate adeseori prin multipla subordonare Sunt folosite cuvinte precise, adeseori dintre cele care au un singur sens (monosemantice) Poate aparea preocuparea pentru o exprimare expresiva, sugestiva, pot fi folosite figuri de stil sau procedee retorice Folosirea registrului cult in contexte in care nu este necesar. De exemplu, in zona convorbirii familiare nu este recomandabila,creand impresia de artificial sau de afectare. 9

3. REGISTRUL SCRIS : este o parte a opozitiei scris-oral, opozitie in care elementele centrale sunt spontaneitatea exprimarii si posibilitatea anticiparii formularii mesajului, ceea ce duce la o concepere mai atenta din punctul de vedere al corectitudinii a enuntarii mesajului scris. Registrul scris se poate recunoaste atat prin prezenta unor caracteristici, precum si prin : Structurarea complexa, urmand o anumita directie, cu o inlantuire ordonata a ideilor. Tendinta catre o exprimare elaborata, cu fraze mai ample Un vocabular bogat Respectarea calitatilor generale ale stilului, in special a claritatii preciziei si proprietatii Dar si prin absenta unor elemente, pe care le regasim in registrul oral: Sugestia unei anumite intonatii Exclamatii (cu exceptia cazului in care apar figurile retorice). Locutiuni, constructii incidente, proverbe, zicale, metafore lexicalizate.

4. REGISTRUL ORAL: Termenul oral este pus in opozitie cu scris reprezentand o comunicare realizata prin viu grai sau literatura transmisa in acelasi mod. Termenul se aplica si stilului colocvial. Specificul mesajului oral (sau al textelor scris care pastreaza particularitatiile unei exprimari de tip oral) consta in prezenta concomintenta a mai multora dintre urmatoarele caracteristici: O structura mai putin elaborata Tendinta catre abrevieri a expresiei (folosirea elipsei) Utilizarea unor expresii si unitati lingvistice specifice Folosirea unor elemente paraverbale (precum intonatia, accentul, pauza) sau nonverbale (mimica, gesturile) care dau un plus de expresivitate In ceea ce priveste literatura de tip oral (cea populara), ea se caracterizeaza prin caracterul colectiv si prin existenta variantelor, textul unei opere artistice transmise in acest fel neputand fi niciodata identic fata de forma lui initiala sau fata de cel reprodus de un alt performer. Elementele de expresivitate ale registrului oral alatura: Structuri de tip cliseu (proverbe, zicatori, locutiuni, expresii) Manifestari care individualizeaza actul spunerii, cum ar fi elemente retorice (interogatii, exclamatii, inversiuni) adica sugestia unei anumite intonatii. Cautarea unor exprimari sugestive (ceea ce este denumit metafora lexicalizata) Folosirea unor cuvinte si expresii incidente. 10

5. REGISTRUL ARHAIC: Registrul arhaic se recunoaste prin folosirea unor cuvinte sau constructii vechi, ce nu mai apartin vorbirii curente, fiind inlocuit de alte cuvinte sau constructii. Arhaismele se pot clasifica in: a) Fonetice - anumite sunete sunt diferite de cele folosite astazi b) Lexicale elemente de vocabular care, fie nu mai au continut, fie au fost inlocuite de neologisme c) Morfologice - forme invechite de plural sau variatia de gen , prezenta sau absenta unor sufixe morfologice d) Sintactice - (de exemplu, exprimarea complementului indirect in dativ prin constructii prepozitionale inchinand ale lor versuri la puternici e) Semantice cuvinte care, pe parcursul timpului si-au modificat intelesul om prost, folosit in trecut ca om sarac

6. REGISTRUL REGIONAL: este reprezentat de folosirea limbii intr-o zona restransa, de vorbitori care au un mare respect al traditiei si mai putina educatie (institutionalizata), registru in care apar elemente de vocabular specifice acelei zone, care se pot asocia cu anumite trasaturi fonetice (pronuntarea unor sunete este diferita de cea din limba literara). Exemplul de registru regional cel mai cunoscut este reprezentat de limba textelor lui Ion Creanga.

7. REGISTRUL NEOLOGIC: este folosit fie de vorbitorii culti (sau care doresc sa para culti) fie de anumite categorii profesionale din domenii care implica denumiri in general preluate din alte limbi, denumiri internationalizate (asa cum sunt cele din domeniul informaticii). Atunci cand registrul neologic este folosit in mod excesiv, mai ales daca se adreseaza unui public larg, acesta poate duce la pierderea claritatii, mesajul devenind greu accesibil pentru cei ce nu cunosc respectivii termeni neologici. Poate deveni si un indiciu despre emitator si pretentia acestuia de a se arata superior.

8. REGISTRUL COLOCVIAL: este cel mai intalnit in conversatia de tip familiar, atat orala cat si scrisa.

9. ARGOUL: este un registru de limbaj caracteristic unei categorii sociale destul de restranse si foarte bine definite (infractorii), realizat fie prin a nu fi inteles de ceilalti, fie pentru aduce recunoasterea ca apartin de acea categorie. Functia sa criptica implica o permanenta schimbare a termenilor folositi, pe masura ce acestia incep sa fie cunoscuti si de cei care nu apartin grupului. 11

Cele mai multe constructii sunt in fapt metafore lingvistice, adica pornesc de la un proces de substitutie a unui cuvand cu altul. Primul care a folosit unele din valorile expresive ale argoului in textul literar a fost Arghezi, in volumul de versuri Flori de Mucigai.

10. JARGONUL: este un limbaj specializat al unei categorii sociale sau specific unei profesiuni, continand termeni ce au adesea o folosire desebita de cea a vorbirii curente, destinat intelegerii in interiorul acelei categorii sociale. Astfel, diversele profesiuni din sfera tehnicii folosesc, mai ales la nivelul substantivelor, dar si al verbelor, cuvinte carora vorbitorul comun nu le intelege semnificatia, fie ca este una figurata, fie ca sunt neologisme cu circulatie restransa, fie ca rezulta dintr-o abreviere. Un exemplu cunoscut este jargonul elevilor profu, mate etc. In opera lui Alecsandri sau Caragiale apare ca procedeu de obtinere a comicului de limbaj. La Caragiale atat in schite cat si in comedia O noapte furtunoasa, apare jargonul folosit de cei care se pretind din lumea buna, constand in frantuzisme, cel mai adesea pronuntate incorect sau asezate in contexte nepotrivite.

4. CALITATILE STILULUI
Calitati generale : sunt obligatorii:

1.

Claritatea: emitatorul se face pe deplin inteles de catre receptor, emitatorul trebuie sa foloseasca termeni intelesi usor de catre receptor, sa construiasca fraze simple, respectand relatiile sintactice,inlantuirea logica a ideilor, sa evite contradictia in termeni. Proprietatea: utilizarea termenilor cei mai potriviti pentru transmiterea unor idei, emitatorul detine sensul cuvintelor si ii foloseste intocmai; in situatia in care cuvintele nu sunt folosite adecvat, apare improprietatea semantica, adica utilizarea gresita intr-un context a cuvantului. Precizia: exprimarea ideilor cu termeni cat mai putini si doar in enunturi strict necesare. Emitatorul trebuie sa foloseasca doar cuvintele strict necesare transmiterii unei idei. Corectitudinea: conformarea la regulile limbii literare; apare la toate nivelurile limbii(fonetic, lexical, morfologic, sintactic) Puritatea: utilizarea doar a termenilor consacrati de uzul limbii(se evita neologismele, regionalismele, arhaismele.

2.

3. 4. 5.

Calitati particulare:

1. Concizia: exprimarea cat mai pe scurt a informatiei, directa, obiectiva 2. Simplitatea: structuri sintactice obisnuite, termeni simpli. 12

3. Naturaletea: mod firesc de exprimare, opus celui afectat, bombastic 4. Finetea: surprinderea nuantelor in gandire sau simtire 5. Armonia(eufonia): imbinarea mijloacelor expresive sonore pentru redarea unui continut 6. Oralitatea: folosirea mijloacelor de expresie proprii limbi vorbite 7. Demnitatea: asigurarea participarii tuturor la o cominicare, fiind excluse expresiile vulgare, triviale sau necuviincioase.

CALITATI PARTICULARE STILULUI BELETRISTIC

EXPRESIVITATEA: capacitatea de individualizare a folosirii limbajului. Limbajul poetic exprima intr-o maniera plastica, diferita de cea a limbajului uzual, idei concentrate cu maxima incarcatura afectiva si subiectiva. Mijloace de realizare: figuri de stil, topica aparte.

AMBIGUITATEA: confera discursului un caracter deschis. Semnificatii multiple pentru un cuvant/text. Mijloace de realizare : tehnica sugestiei, a corespondentelor sau a simbolurilor, curente polisemantice, jocuri de cuvinte, transfer de sens, inovatii lexicale, topica afectiva, alegorii metafore absolute, etc.

REFLEXIVITATEA: indemnul catre meditatie, reflectare. Are caracter confesiv al discursului, problematica existentiala si marci ale subiectivitatii.

SUGESTIA: valorificarea resurselor lingvistice de semnificare, de exprimare aluziva, prin care ideea nu se ofera direct cunoasterii rationale , ci intuitiei, imaginatiei si sensibilitatii. Marci: cuvinte polisemantice, sensuri conotative, imagini artistice neconventionale.

5. TIPURI DE TEXTE (STRUCTURI DISCURSIVE)

1. TEXTUL NARATIV: respecta o structura specifica (in care regasim ceea ce numim momentele subiectului). Respectiv o situatie initiala, un factor perturbator, o evolutie, schimbare, care duce catre inlaturarea elementului perturbator si regasirea echilibrului, configurarea situatiei finale. Timpurile verbale folosite variaza, pot aparea toate cele trei stiluri sau tipuri de discurs (direct, indirect, indirect liber) Exista un anume tip de focalizare, adica de plasare a celui care prezinta evenimentele fata de acestea Sunt prezentate repere spatiale si temporale, mai precis sau mai putin definite 13

 Este necesara identificarea actantilor(personaje sau persoane) Poate fi o naratiune obiectiva (stil stiintific, jurnalistic, administrativ) sau subiectiva (stil beletristic sau colocvial) Fragmente narative pot fi intercalate si in texte care au alta dominanta

2. TEXTUL DESCRIPTIV: poate aparea atat independent cat si ca pauza descriptiva in textul narativ sau in cel de tip informativ Poate avea un rol explicativ sau poate configura un cadru, persoane, obiecte, etc Se recunoaste prin prezenta unor verbe de perceptie (in special in domeniul vizualului, precum a vedea, a observa, a zari) a unor indici spatiali care structureaza atat pozitia obiectului descris cat si a observatorului, verbe de miscare care prezinta felul in care se realizeaza observarea Sunt prezente campuri lexicale bine definite, adeseori in raport cu obiectul descrierii Apar adjective calificative sau evaluative

In cazul descrierii subiective, se pot observa indici ai subiectivitatii, atat la nivel gramatical (persoana I a verbelor, pronumelor), cat si la nivel stilistic, prin folosirea unor figuri de stil , precum comparatia, epitetul, personificarea sau metafora. O descriere subiectiva poate fi: lirica (in concordanta cu starea de spirit a celui care descrie), contemplativa(realizant legaturi intre elemente ale obiectului descris si alte obiecte sau situatii, care nu tin de realitate si de prezentul descrierii); critica sau satirica (atunci cand sunt subliniate defectele si datorita subiectivitatii, ingrosate, prezentate ca revoltatoare), realista (atunci cand, in operele epice, de exemplu, are functia de a caracteriza personajele, a construi atmosfera sau a fixa spatiul evenimentelor, pentru a da impresia de realitate. O descriere obiectiva poate prezenta interes documentar sau poate sluji pentru sublinierea unor informatii.

3. TEXTUL ARGUMENTATIV: se intalneste in eseuri, discursuri, articole (publiciste, stiintifice, etc), pamflete, dar si in pasaje din diverse lucrari stiintifice ample. Se recunoaste printr-o organizare specifica a continutului De asemenea este foarte evidenta pozitia emitatorului fata de ideile sustinute, care se realizeaza prin folosirea unor conectori specifici, a unor forme de persuasiune (aici persuasiunea inseamna convingere, adoptare a ideilor, nu neaparat actiune, ca in textul persuasiv sau injonctiv), prezenta unor structuri evaluative 14

 Textul argumentativ poate utiliza procedee retorice, abordeaza de obicei o structura ampla si ritmica a frazei, poate contine si adresari directe catre auditoriu sau includerea acestuia in observatiile prezentate (prin folosirea persoanei intai plural) Este dominanta nu numai functia referentiala(continutul ideatic), ci si dorinta de a impresiona receptorul (functia conativa) Este un tip de text care poate dezvalui spiritul critic, poate invita receptorul la o considerare personala a faptelor, ideilor, evenimentelor.

4. TEXTUL INFORMATIV( EXPLICATIV) : poate fi intalnit in articole de dictionar, manuale scolare, tratate sau publicatii stintifiice etc. Domina functia referentiala Este realizat exclusiv in maniera obiectiva(folosirea persoanei a treia, a indicativului, a formulelor, verbelor , expresiilor impersonale, a unor conectori specifici, de generalizare a observatiei, de concluzionare sau de explicare Prezinta interes documentar Se poate recunoaste dupa: Numarul mare de informatii precise Preferinta pentru coordonarea datelor-insumare Folosirea cuvintelor cu valoare denotativa Prezenta unor conectori explicativi sau de exemplificare Existenta unui/unor campuri lexicale apartinand unui domeniu bine definit Tendinta catre claritate si concizie Pot aparea citari sau pasaje care folosesc alte tipuri de limbaje inclusiv forme grafice, formule, etc Folosirea verbelor la indicativ prezent si a unor expresii sau verbe impersonale pentru a expune date sau observatii generalizate Folosirea verbelor la perfect compus sau la imperfect pentru expunerea unor fapte explicative sau a unor pasaje narative necesare pentru intelegerea notiunilor folosite Absenta evaluarii subiective, apartenenta la registrul cult/scris/educat. 5. TEXTUL PERSUASIV: (mai este numit si injonctiv) este destinat obtinerii anumitor reactii, mai precis actiuni din partea receptorului. Se poate intalni in instructiunile de 15

folosire, retete medicale, publicitate, propaganda (publicitara, politica, etc) afise de interzicere, discursuri. Functia dominanta a limbajului este cea conativa, centrata pe receptor. Cel mai usor se observa acest scop de a determina receptorul sa actioneze la nivelul verbelor, care sunt la imperativ, la conjunctiv cu valoare imperativa ( in limba romana, valoarea imperativa pentru persoana intai nu se poate exprima decat cu ajutorul conjunctivului, pentru ca nu exista imperativ persoana intai). La infinitiv cu valoare imperativa (A nu se calca pe iarba! A se agita bine inainte de folosire!), prin propozitii exclamative sau prin folosirea conjunctivului cu sens imperativ (o actiune plasata in viitor) Aceeasi functie persuasiva o indeplinesc si procedeele retorice Pot aparea si alte forme de comunicare, nu numai cele care folosesc codul verbal.

6.PERSPECTIVA ( AUTORULUI)
Punctul de vedere al autorului = exprimarea directa a unor conceptii, opinii, a felului de receptare a lumii, adeseori sustinuta de exemple, uneori chiar asociata cu referinte biografice Poate fi prezentat: Fie cu tendinta de OBIECTIVARE, de GENERALIZARE a unor observatii Fie pastrand marca SUBIECTIVITATII, a interpretarii personale Trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte: Pregatirea autorului Nivelul de cunoastere al subiectului pe care il dezbate Epoca pe care o reprezinta Categoria sociala din care face parte, etc. Porneste de la o judecata individuala, deci poate gasi la interlocutor sustinere, sau din contra, divergenta de opinii partiala sau totala. Specific retoricii (arta de a vorbi si de a convinge) este dorinta oratorului de a face ca auditorii sa-I impartaseasca in final punctul de vedere (=>efectul persuasiv) OBIECTIVITATE Persoana a III-a , asociata uneori cu verbe sau expresii impersonale Tendinta de prezentare CONCISA SUBIECTIVITATE Persoana I (si/sau a II-a) Pot aparea constructii incidente, aluzii, digresiuni 16

Registru de limbaj UNITAR Folosirea legaturilor sintactice de COORDONARE sau SUBORDONARE cauzala, temporala sau consecutiva

Structuri evaluative cu valoare afectiva, functia expresiva a limbajului Sensuri conotative Marci ale afectivitatii Amestecul registrelor stilistice Exprimarea directa a unor opinii Pot aparea expresii

7. TEHNICI SI STRUCTURI ARGUMENTATIVE:

Discursul argumentativ= o expunere in fata unui auditoriu a unei teme, avand ca scop convingerea ascultatorilor in legatura cu adevarul ideilor prezentate ARGUMENTAREA care nu are destinatia de a fi discurs, ci doar o sustinere a unei idei, contine: 1. IPOTEZA/PREMISA (ideea, parerea ce se doreste sustinuta 2. SUSTINEREA ARGUMENTELOR, prezentate de obicei intr-o anumita ordine (de la general la particular sau in functie de ierarhizarea importantei lor) cu referire la EXEMPLE CONCRETE; PRO si/sau CONTRA 3. CONCLUZIA CONECTORII = mijloacele cu care se fac LEGATURILE dintre partile de vorbire, partile de propozitie, dintre propozitii dar si dintre fraze si chiar paragrafe (idei) In interiorul frazei sau intre fraze si intre paragrafe. Se pot folosi drept elemente de continuitate diverse adverbe sau locutiuni adverbiale : intaiapoi; intr-un cuvant. pe scurt. Etc STRUCTURAREA presupune : CONJUNCTII/ LOCUTIUNI CONJUNCTIONALE. EXPRESII DE IERARHIZARE (pe de o parte/in primul rand), de realizare a CONTINUITATII, a OPOZITIEI , a raporturilor CIRCUMSTANTIALE(cauza, consecinta, scop); formule de incheiere/concluzionare TEHNICILE ARGUMENTATIVE urmaresc atat inglobarea auditoriului in procesul de realizare a deducerii ideilor respective, cat si prezentarea ca indiscutabila a concluziilor. !La inceput sau la final se poate folosi persoana I pl, urmata de trecerea la persoana a III-a . SCOPUL= PERSUASIV: convingerea receptorului de justetea ideii sustinute, sunt prezentate adevaruri generalizate, cu ajutorul verbelor sau expresilor impersonale si a verbelor la indicativ present

8. FAPTE DE LIMBA 17

 NIVELUL FONETIC : componenta sonora = modalitate de obtinere a subiectivitatii NIVELUL LEXICO-SEMANTIC : termeni cu sens denotativ si conotativ; dominanta unei anumite zone a vocabularului NIVEL MORFOLOGIC: anumita parte de vorbire; persoana, modul sau timpul verbelor NIVELUL SINTACTIC: constructia frazelor, relatiile dintre propozitii.Exemple: in textul argumentativ = propozitii cauzale sau de scop, in descriere = propozitii atributive. In naratiune = propozitii temporale NIVELUL STILISTIC : prezenta /absenta figurilor de stil; topica; stilul functional

8. PARTICULARITATI ALE ORGANIZARII TEXTUALE:

Relatia dintre anumite parti ale textului (exemplu: intre inceput si final : raport de contrazicere/opozitie/simetrie/complementaritate etc) Organizarea difera in functie de tipul de text: exemplu: un text narativ urmareste etapele actiunii., un text descriptiv urmareste o insumare de secvente si un text argumentativ =premisaargumente-concluzie CONVENTII SPECIFICE: stabilite in urma incadrarii textului intr-unul dintre stilurile functionale cunoscute CONECTORII: Pronume sau adjective relative sau nehotarate, prepozitii sau locutiuni prepozitionale, conjunctii sau locutiuni conjunctionale, adverbe sau locutiuni adverbiale, etc. Conectorii fac legatura dar si indica o anumita relatie intre partile legate : ex- intr-un text narativ, prezenta conjunctiei copulative si sau a unor determinante temporale apoi, imediat ce are rolul de a crea impresia de continuitate, dea a da un ritm mai rapid. Daca intalnim conjunctia adversativa dar ascociata cu structuri de tipul in timp ce , tot atunci se creeaza un raport de alternanta. TIPURI DE TEXTE: textele pot fi clasificate in functie de: Destinatie Functia sau functiile comunicarii dominante Structurarea Registrele de limbaj (stilistice) utilizate Prezenta sau absenta unor moduri de expunere Prezenta sau absenta anumitor calitati particulare ale stilului Relatia care se realizeaza intre emitator si receptor (si finalitatea acestei relatii) 18

DISPUNEREA IDEILOR SI A PARAGRAFELOR: Pe structura: introducere, cuprins (mai multe paragrafe/idei. Incheiere) O idee poate fi sustinuta in mai multe paragrafe In functie de stilul functional
CONECTORI intr-adevar, asa este pentru ca, deoarece, fiindca, de exemplu mai precis, adica, mai bine zis in plus, pe deasupra, nu numai ca ci si cu toate ca, desi, chiar daca in niciun caz, nu cred (eu) ca in concluzie, se impune drept concluzie, deci, asadar, prin urmare iata ca, se vede ca, dupa cum s-a aratat in primul/al doilea rand, mai ales, nu in ultimul rand, la fel de important este si faptul ca pe cand, pe de alta parte tot atunci, imediat ce, dupa ce la fel, in alt fel, in acelasi mod ca si cred ca, se poate ca poate EFECT/RAPORT CONFIRMARE EXPLICARE, DETALIERE RECTIFICARE ADAUGARE CONCESIE DEZACORD CONCLUZIA DETERMINAREA, SUBLINIEREA IERARHIZAREA ALTERNANTA RAPORTAREA TEMPORALA RAPORTAREA MODALA NESIGURANTA

9. Exprimarea opiniei-se face:

folosind verbe la persoana I, indicativ prezent, de tipul a considera, a crede + formule de tipul opinia mea este, sunt de parere ca STRUCTURA: 1. Enuntarea parerii 2. Motivarea ei cu cel putin 2 argumente si exemple 3. Concluzia

19

Scuzati eventualele greseli de tiparire!!! Succes maxim!!!

20