VERBUL

Construcțiile active. Construcțiile pasive cu verbul a fi

 Într-o construcție verbală activă, subiectul este autorul acțiunii exercitate asupra unui
obiect: Maria citeşte un roman. Echipa şcolii va oferi pliantele. El doarme.

 Într-o construcție verbală pasivă, subiectul suportă acțiunea făcută de autorul ei:
Romanul este citit de Maria. Pliantele vor fi oferite de echipa şcolii.

Construcția pasivă este o construcție sintactică constituită dintr-un subiect (exprimat sau
neexprimat), o formă verbală pasivă și un complement prepoziţional (de agent).
Forma verbală pasivă este alcătuită din verbul auxiliar a fi + participiul verbului de conjugat
(participiul verbului este acordat cu subiectul): este rostit.
Participiul își schimbă forma după genul și numărul subiectului: Replica este rostită de actor.
Replicile sunt rostite de actori.
Verbul auxiliar a fi are forme pentru toate timpurile și modurile, cu excepția imperativului, iar
dintre formele verbale nepersonale, doar pentru gerunziu (Fiind chemat de părinţi, a lăsat totul
și a venit acasă.) și infinitiv (Visul de a fi aplaudat de spectatori i s-a împlinit.).

Complementul de agent (=un complement prepoziţional) este un tip special de complement

prepozițional care denumește autorul acțiunii dintr-o construcție pasivă și se exprimă printr-un
substantiv, pronume sau numeral în cazul acuzativ, precedat de prepoziția de către sau de:
Actriţa este apreciată de către public.
Balerina a fost admirată de noi.
Câştigătoarea va fi felicitată de al doilea.
!!!! Complementul prepoziţional (de agent) poate fi exprimat sau neexprimat.
Casa a fost construită în trei luni.

!!!!O construcție activă alcătuită din subiect, verb și complement direct poate fi transformată
într-o construcție pasivă.

!Trecerea de la construcția activă la construcția pasivă se realizează astfel:

* complementul direct din construcția activă devine subiect în construcția pasivă;
* subiectul din construcția activă devine complement de agent în construcția pasivă,
legându-se de verb prin prepozițiile de către sau de;

1
 * forma verbului din construcția activă se modifică, în construcția pasivă, într-una
compusă, alcătuită din auxiliarul pasiv a fi + participiul verbului acordat cu subiectul; auxiliarul
păstrează modul și timpul.

! O construcție pasivă poate fi transformată într-o construcție activă.

CONSTRUCȚIE ACTIVĂ
subiect verb cu formă activă complement direct
Maria citeşte romanul.

Romanul este citit de către Maria.

subiect verb cu formă pasivă complement de agent

CONSTRUCŢIE PASIVĂ

Construcțiile cu pronume reflexive

Construcțiile cu pronume reflexive sunt construcțiile în care forma neaccentuată (cliticul) a

pronumelui reflexiv aflat în cazul dativ sau acuzativ însoțește un verb (se spală, își spune) și, în
caz excepțional, un substantiv.
Uneori, construcția cu pronume reflexiv conține și forma accentuată a pronumelui reflexiv:
Nu numai pe noi, ci și pe sine se amăgește.
Pronumele reflexiv poate intra și în componența locuțiunilor verbale: a-și bate joc, a se face
de râs.
Construcțiile cu pronume reflexive sunt de două feluri:
 construcții în care pronumele reflexiv nu are funcție sintactică și intră în structura
verbului, neanalizându-se separat: Copilul se gândește la vacanţă.
 construcții în care pronumele reflexiv are funcție sintactică:
– de complement direct, când este în cazul acuzativ:
Înţeleptul se cunoaște destul de bine.
– de complement indirect, când este în cazul dativ:
El își atribuie un rol nemeritat.
– de complement posesiv, când este în cazul dativ și se află într-o structură ternară,
însoțind un verb, dar asociindu-și și un substantiv:
Actorul și-a pregătit costumul pentru spectacol.
– de atribut pronominal în dativ, când este adjunctul unui substantiv:
Mă imaginez la casa-mi.(situație foarte rar întâlnită în limba română vorbită)
!!! În construcțiile în care pronumele reflexiv nu are funcție sintactică, acesta nu poate fi reluat
prin forma accentuată sau nu poate fi înlocuit printr-un pronume personal.

2
 !!! În construcțiile în care pronumele reflexiv are funcție sintactică, verbul acceptă:
 înlocuirea pronumelui reflexiv cu un pronume personal:
Copila se supraestimează./Copila ne supraestimează.
 reluarea pronumelui reflexiv printr-o formă accentuată:
Copilul se supraestimează pe sine/pe el.
 reluarea pronumelui reflexiv care sugerează reciprocitatea cu un grup pronominal – unii
pe alții, unul cu altul, unii altora etc.:
Elevii și-au trimis mesaje unii altora.
 reluarea pronumelui reflexiv aflat în structură ternară cu un pronume personal sau un
adjectiv pronominal posesiv:
Elevul își pregătește temele lui/sale.

!!! Există situații în care pronumele reflexiv însoțește un verb care permite, în context, un
complement de agent, exprimat sau neexprimat:
Ex : Manualele se împart de către profesor.
Manualele se așază pe bancă (de către elevi).
Aceste construcții se numesc pasiv-reflexive. !!!