Verbul este partea de vorbire flexibilă care arată acțiunea, starea sau existența.

Verbele sunt:
predicative & nepredicative.

Verbe Nepredicative

A. Auxiliare: a avea, a vrea, a fi.

B. Copulative

- A fi (când nu poate fi înlocuit cu a se afla, a exista, a costa)

- A deveni (întotdeauna copulativ)
- A ieși
- A se face Când pot fi înlocuite cu a deveni
- A ajunge
- A se naște
- A părea
- A rămâne
- A însemna

Locuțiunea verbală este grupul unitar de cuvinte sinonim cu un verb și care se comportă în
propoziție ca verbul, fiind determinată de complemente și circumstanțiale; are mereu în compoziția ei
un vb.

Modurile Personale:

 Indicativ
 Conjunctiv (prezent, perfect)
 Condițional-optativ (prezent, perfect)
 Imperativ

Forme verbale nepersonale:

1. Infinitivul

Timpuri: - Prezent: A citi

- Perfect: A fi citit

Formă: - Scurtă: a citi

- Lungă: citire
 - După verbele a putea și a ști verbele la infinitiv apar fără prepoziția a. -

2. Participiul

Forme specifice: - s: mers, scris

- t: citit, înotat, văzut

Valori morfologice/ gramaticale

Participiul poate deveni: substantiv, adjectiv.

Forma negativă: nemaicitit, nemaivăzut

3. Gerunziu

Forme specifice: -ând, -ind.

Forma negativă: nevăzând, nemaivăzând, nemaivăzându-l

Valori morfologice:
- Adjectiv, când se acordă în gen, nr. și caz cu subst. determinat.

4. Supin

Forma: prepoziție (de, la, pentru, după) + participiu

Forma negativă: de nemâncat

 Forma verbului A fi

Imperativ - Pozitiv: Fii ....... (cu doi i)

- Negativ: Nu fi ....... (cu un singur i)

Gerunziu - cu doi i: Fiind, nefiind

Conjunctiv - Prezent: Să fii, să nu fii (cu doi i)

- Perfect: Să fi ....., să nu fi..... (cu un singur i)