Verbul

Partea de vorbire flexibilă care denumește starea, acțiunea, existența.

Verbele pot fi:

1. Predicative (pot alcătui singure predicat)
2. Nepredicative (verbe auxiliare și copulative)
Verbe auxiliare: a fi, a vrea, a avea
Verbe copulative: a fi, a deveni, a ajunge, a însemna, a rămâne, a părea, a
ieși
VC + NP = PN

Timpuri și moduri
Imperativul – persoana a II-a, număr singular și plural
Ortografia verbului la formă inversă – ORALITATE
 l-aș vedea – vedea-l-aș
 ai veni – veniRE-ai
 ai fi – fiRE-ai

Sufixe timpuri verbale:

- imperfect: a, ea
- perfect simplu: a, u, se, i, â
- m-m-c-p: sufixe perfect simplu + se

Forme verbale nepersonale

Infinitivul:
- denumește o acțiune în desfășurare, fiind forma de dicționar a verbului
- 2 forme și 2 timpuri
- forma lungă ,,re”
- forma scurtă cu a sau fără a
 - 5 conjugări:
I – a: a cânta, a crea (cre-a)
II – ea
III – e
IV – i
V–â
- Prezent: a fi
- Perfect : a fi fost

Participiul:
- denumește o acțiune făcută, suferită de cineva
- sufixele: -t/-tă/ți/te -s/-să/-și/-se
- forma negativă ,,ne” (nestudiat)

Gerunziul:
- exprimă o acțiune în desfășurare, fără referire precisă la momentul
vorbirii
- sufixe: -ând/-ind
- formă negativă ,,ne”/ ,,ne” + mai (semiadverb) exp: nemaicântând

Supinul:
- denumește acțiunea, la fel ca infinitvul
de
din
după + participiul verbului de conjugat
la
pentru
- forma negativă ,,ne” (de necitit)