Fraza

I. Definiție: Fraza este un enunț complex alcătuit din două sau mai multe propoziții. Numărul de
propoziții din frază este egal cu numărul de predicate exprimate sau subînțelese.
II. Felul propozițiilor (după rolul lor în frază):
1. Propoziție principală
– care are autonomie sintactică în frază (înțeles de sine stătător)

2. Propoziție secundară sau subordonată

– depinde de un cuvânt/element regent dintr-o altă propoziție (care pentru aceasta

constituie un centru), numită propoziție regentă;

– propoziția regentă poate fi:

- principală;
- secundară.

III. Relațiile sintactice în frază:

A. Relații de coordonare – între propoziții de același fel, principale sau secundare

– se realizează prin:
(a) Juxtapunere – marcată prin virgulă sau punct și virgulă;
(b) Joncțiune – marcată prin conectori (cuvinte de legătură) sau elemente de relație:
 Conjuncții coordonatoare:
- Copulative: și, nici;
- Disjunctive: sau, ori, fie, ba;
- Adversative: dar, iar, însă, ci, or;
- Concluzive: deci, așadar, vasăzică, carevasăzică.
 Locuțiuni conjuncționale coordonatoare:
- Copulative: precum și; cât și;
- Adversative: numai că; doar că;
- Concluzive: prin urmare; ca atare.
OBS: Punctuația:
1) În fața conjuncțiilor adversative se pune virgulă:
Ex. Am învățat, dar n-am știut.

1
2) Se pune virgulă între propozițiile coordonate disjunctiv când amândouă încep prin
conjuncții perechi:
Ex. Sau înveți, sau mergi la plimbare.
3) Conjuncția coordonatoare „nici” cere virgulă înainte și când apare singură:
Ex. Nu vorbește, nici nu cântă.
4) Conjuncția coordonatoare „deci” nu se desparte când este așezată în interiorul propoziției
(ex. A învățat, știe deci bine.), spre deosebire de conjuncția „așadar”, care se desparte
întotdeauna prin virgulă (ex. A învățat, știe, așadar, bine.)

B. Relații de subordonare – se realizează prin joncțiune, marcată prin unele elemente

de relație:

1) Conjuncții subordonatoare: dacă, de, ca să, că, să, căci,

fiindcă, deoarece, întrucât, + VERB
deși, încât.

P.P. 1 P.S. 2
Ex. El știe că va reuși.

2) Locuțiuni conjuncționale subordonatoare: cum că; precum că; ca și cum;

fără să; pentru că; din cauză că; + VERB
până când; după ce; pentru ca să;
cu toate că; chiar dacă, etc.

P.P. 1 P.S. 2
Ex. Am întârziat pentru că nu m-am trezit.

3) Pronume și adjective pronominale relative: care, cine, ce, câți, ceea ce (la toate cazurile):
aaaaaaaaaa

P.P. 1 P.S. 2
Ex. Nu știu care va lua premiu.

4) Pronumele și adjectivele pronominale nehotărâte (cu rol relativ): oricare, oricine, orice,
oricâți (la toate cazurile):

P.P. 1 P.S.
2
Ex. Ea cântă pentru oricine apare la fereastră.

2
 OBS: Pronumele/adjectivele pronominale relative și nehotărâte îndeplinesc funcție sintactică în
propoziția pe care o introduc.

5) Adverbe relative: unde, când, cum, cât (invariabile):

P.P. 1 P.S. 2
Ex. Ne întâlnim când va apune soarele.
Obs. Adverbele relative pot fi precedate de prepoziții:
P.P. P.S. 2
1
Ex. Merge până unde l-ai trimis.

IV. Predicatul în frază

1) Într-o frază, predicatul verbal poate fi subînțeles – > în locul predicatului se pune virgulă sau
linie de pauză.

1 2
P. vb.
Ex. Anca stă la birou și Cătălin, în birou.

stă (P. vb. subînțeles)

2) Dacă predicatul celei de-a doua propoziții este exprimat prin același verb la forma negativă,
acesta se poate realiza numai prin adverbul „NU” (marcă de negație), atât P. Vb, cât și P.N.

P. vb. 1 P. vb.
2
Ex. Ea citește, iar el, nu.

P.N. 1 2
P.N.
Ex. Ea este cuminte și el – nu.

3) În cazul verbelor pasive, predicatul din a doua propoziție poate fi exprimat doar prin participiul
care intră în structura verbului:

P. vb. 1 P. vb. 2
Ex. Bluza a fost spălată de bunica și călcată de mama.

construcție pasivă construcție pasivă

(a fost)

4) Predicatul nominal din a doua propoziție poate fi exprimat doar prin numele predicativ:

3
 P. N. 1 P. N.
2
Ex. Ea este blondă și el, brunet.

(este)

OBS: A nu se confunda P. Vb. (construcție pasivă), care admite c. de agent (ex. 3) cu P.N. exprimat
doar prin N.P. (ex. 4).