O apreciere greșită a Junimii s-a întâmplat cu ocazia unei păcăliri a lui Hașdeu.

Iacob
Negruzzi susține în Amintiri din Junimea, că Hașdeu se lăuda că i-a păcălit de două ori. Întâi
le-a trimis în anul 1870 o poezie intitulată El și Ea, tradusă din Gablitz sub iscălitura I.M.
Elias, spre a dovedi, zice el, că nu este gali matias pe care nu l-au publicat ei, dacă autorul ar
fi fost neamț sau evreu. În lipsa lui Negruzzi și a lui Maiorescu s-a și publicat poezia în
Convorbiri. Când a primit acel număr, a fost foarte surprins să vadă așa proaste versuri
publicate și a scris îndată la Iași să ceară lămuriri.
Din categoria „glume și farse din lumea literelor”, memorabilă rămâne farsa pe care
le-o joacă Hașdeu junimiștilor. El publică sub pseudonimul transparent P. A. Calescu chiar în
Convorbiri literare, revista Junimii, celebrul poem-păcăleală La noi…, pe care redacția l-a
acceptat, neobservând că prin lectura verticală a primelor litere se echivala locul infamat cu
numele revistei. 
Din exces de generozitate, Hașdeu i-a prevenit pe criticii de la noua direcție prin
pseudonimul P.A. Calescu, adică Păcălescu. Ei n-au vrut totuși să vadă, să audă, să știe
nimic! 
Poezia a fost supusă dezbaterii faimoasei societăți Junimea, care a hotărât să publice
în cel dintâi număr al Convorbirilor mai pe sus de toate celelalte versuri, înlocuind însă, după
o matură cugetare, pe “Vestala timoroasă” prin “Fecioara sfiicioasă”, ceea ce avu drept
rezultat de-a face ca acrostihul să sune mai nemțește: La Convorbiri literare. O
germanomanie instinctivă! 

La noi e putred mărul“, a zis de mult poetul,

A zis cu desperare și a murit nebun,
Căci îl zdrobi durerea cînd s-a convins cu-ncetul
Oftând după scăpare că nu mai este bun.
Nici sâmburele însuși, speranța viitoare,
Vestala timoroasă ascunsă de priviri!
O, da! un vierme sarbăd, cu otrăvită boare,
Rozând fără-ncetare nu lasă nicăiri
Bucată nemânjită, și în zadar să creează
Iluzia din urmă ar vrea că tot mai poți
Redobândi scânteia din dispăruta rază!
I-am cântărit, piticii! i-am măsurat pe toți!
Lucesc prin neștiință, prin penile străine,
Insecte cu o umbră mai mare decât ei;
Te-nceală-n perspectivă, dar când te uiți mai bine
E trist și-ți vine milă de falnicii pigmei!
Rivali cu cine știe ce geniuri sublime,
Aruncă vorbe-n aer ce curg ca un șiroi,
Repetă, dar de unde, din ei nu spune nime…
E putred, putred mărul din sâmbure la noi! 

P. A. Calescu

Bibliografie:
Iacob Negruzzi, Amintiri din Junimea, Ediție îngrijită și prefață de Ioana Pârvulescu, Editura
Humanitas, București, 2011