La vârsta de 23 de ani, Titu Maiorescu este numit profesor universitar

și director de gimaziu în Iași. Aici îl întânește pe Hașdeu, profesor pe atunci,

care absenta de la programul școlar. Acesta începe un ciclu de conferițe ce
aveau ca subiect diferite teme pedagogice în sala Băncii Moldova. Aceste
conferințe au fost din ce în ce mai apreciate și frecventate de cei cu un statut
superior. Aceste conferințe au fost atât apreciate de Constantin Negruzzi
(acesta era încântat de aceste prelegeri și chiar le relata elogios în scrisorile
câtre fiului său, Iacob )cât și criticate de Hașdeu „le-a comentat cu stimă, dar
nu fără unele ironice săgeți critice” în revista sa, „Lumina”.Acest succes care îi
întărește statutul de tânăr învățător i-a adus și mari dușmani din partea
dascălilor ardeleni din Iași deoarece era o amenințare pentru ei, „un rival
periculos și un adversar de temut”.
Un alt conflict provocat de Hașdeu este în jurul nuvelei „Duduca
Mamuca”, și a unor informații sau aprecieri publicate în revista „Lumina”
unde este denunțată frivolitatea societății în care trăiau personajele, așterne
pe hârtie pasaje considerate de unii funcționari ai vremii licențioase. Cu toate
acestea, Hasdeu continuă cu publicarea nuvelei sale, iar Comitetul de
Inspecțiune al școlilor îi comunică prin adresa din 18 aprilie 1863 o
mustrare. Acest incident este considerat începutul conflictului dintre Hașdeu
și Titu Maiorescu.

Bibliografie
Z.Ornea , Viața lui Maiorescu