A fost un medic de exceptie recunoscut in mod special pentru cercetarile facute in domeniul tuberculozei. A format la Cluj o scoala valoroasa de medicina interna. Astazi scoala se numeste Universitatea de Medicina si Farmacie Iuliu Hatieganu. S-a nascut in familia unui preot Greco catolic A absolvit gimnaziul superior Greco catolic din Blaj, unde a fost coleg cu Iuliu Hossu. A urmat cursurile Facultatii de Medicina ale Universitatii din Cluj. In 1910 si-a incheiat studiile cu un stralucit doctorat si a devenit asistent al profesorului Zsigmound Purjesz. S-a facut cunoscut inca din 1914 in literatura de specialitate printr-un studio asupra galactozuriei alimentare, publicat in Jurnalul Medical din Budapesta. A fost unul din delegatii tineretului universitar la Adunarea Nationala de la Alba Iulia sustinand in fata Consiliului Diligent al Transilvaniei infiintarea Universitatii din Cluj. La 34 de ani a tinut prima prelegere universitara in limba romana din Ardeal Problema icterului cataral prin care a pus bazele invatamantului superior medical clujean. A fost un exemplu deoarece a reusit sa formeze un corp didactic exceptional care a dus mai departe pana astazi valoarea medicine romanesti. Din fonduri proprii si bani de la ASTRA , a infiintat la Cluj un parc destinat miscarii sportive a tinerilor. Acest parc aflat pe malul Somesului a fost dedicate memoriei unicului sau copil mort la varsta de 8 ani. O preocupare consecventa a lui Hatieganu a fost si stabilirea pediatriei sociale drept norma profesionala. Profesorul Nicolae Miu spunea despre el : Organiza deplasari in diferite medii sociale unde voia sa cunoasca incidenta anumitor boli, conditiile in care evoluau sau apareau focarele. A fost un extraordinar diagnostician: de multe ori reusea sa diagnosticheze correct pacientul, doar privind modul in care se misca si cum arata. A fost supranumit Hipocrate al romanilor. Dup ce a terminat Facultatea de Medicina a devenit asistentul lui Zsigmound Puryesz. Acesta era captivat de mintea enciclopedica a maestrului sau inca de pe bancile facultatii . Intre ei sa creat o prietenie stransa incat Zsigmound a lasat cu limba de moarte ca urmasul sau de drept nu poate fi altul decat Hatieganu. A fost primul decan al Facultatii de Medicina intre 1919 -1920. La inceputul anilor 1930 a devenit rectorul universitatii clujene axandu-si activitatea pe importanta acordarii unui rol aparte educatiei fizice in cadrul institutiilor de studii superioare. Convingerea sa a fost atat de puternica incat pentru a-I atrage pe tinere sa imbratiseze aceasta ide a organizat conferinte tematice, a publicat o revista de educatie. In 1935 scria : S-a dovedit ca educatia fizica este cea mai buna metoda de educatie, care contribuie la otelirea trupului si sufletului, la formarea caracterului A ridicaat la inalta maiestrie cercetarea clinica a carei metoda este observatia clinica . A publicat mai multe lucrari de specialitate dar a ramas in memorie pentru :Tratatul elementar de semiologie si patologie medicala. S-a dedicate cercetarii medicale si omului fara a discrimina pe nici unul. Ii pasa mult de semenii lui , astfel incat acorda consultatii gratuite tuturor romanilor care calcau pragul clinicii sale. Studentii sai incercau din rasputeri sa calce pe urmele sale ( 4 dintre ei au ajuns membri ai Academiei Romane si alti 18 conferentiari si profesori). Unul din elevi sai este Eugeniu Costea care spune ca : Actul de invatamant incepea in sala de curs cu lectii clinice, cu prezentare de 2-3 cazuri de bolnavi cu suferinte, care se incadrau in tema lectiei, urmata de prelegerea magistrala captivanta a profesorului. Eram numai ochi si urechi, sa nu scapam nimic din ceea ce spune si cum spune, cum patrunde procesul patologic impreuna cu noi, facandu-ne sa intelegem cat mai mult si mai bine. Apoi activitatea continua la patul bolnavului unde cel mai tanar, stagiarul prezinta cazul profesorului. Observatiile pozitive, placate atat pentru pacient si pentru stagier se faceau la patul bolnavului, iar cele negative pe coridor. Aceste observatii erau spuse cu duhul blandetii parintesti, lipsite total de vreo doza de brutalitate. Dupa fiecare intalnire cu profesorul simteai ca ai devenit mai bogat cu ceva fata de ieri, te invata cum sa te prezinti in fata bolnavului, cu fata senina, plina de blandete, cu cuvinte calde, incurajatoare. Cuvantul medicului , figura lui , conteaza de multe ori mai mult decat medicamentul miraculos. Pacientul este destul de chinuit de boala, de suferinta, daca mai apari cu o mutra acra, defavorizezi conlucrarea care trebuie sa fie continua si plina de incredere intre medic si pacient. Cand un pacient ii solicita acest lucru, dansul I se adresa acestuia cam asa: Dragule eu locuiesc pe strada cu numele celui mai mare poet roman, la numarul cu cea mai mare nota din catalog ( Str. Mihai Eminescu nr.10).Era foarte solicitat de pacienti din toata tara , pacienti care de multe ori colindau prin spitale si cabinet medicale si nu-si gaseau remedial la suferinta lor. Ca sa raspunda acestor solicitari, isi oferea serviciile sale in cabinetul de la domiciliu.Tinea fiecarui pacient o mica prelegere despre boala lui si fiecare zicea : No, Doamne, acum mi-s lamurit ce am. Aceasta era marea tactica cu care cucerea increderea unui bolnav. Prescriptia medicatiei era de obicei simpla, cu medicament care se gaseau in orice farmacie. Pe langa medicatie profesorul recomanda cu multa caldura toti factorii : de mediu, balneo-climatici, recomandari alimentare, recomandari de viata cat mai ferita de noxe. Toate recomandarile insa aveau magia maestrului care conta extraordinar de mult. La finalul anului 6 acesta a tinut un discurs celebru care suna cam asa : Acum sunteti la sfarsitul celor sase ani petrecuti pe bancile facultatii. In toti acesti ani ati acumulat cunostinte suficiente care va pot atesta intrarea in serviciul oamenilor suferinzi. Noi, ce care v-am indrumat pasii, va dam asigurarea ca puteti pasi in viata cu toata increderea. Am contribuit sa va creasca aripile, sa puteti zbura pe cont propriu in toate directiile.