NOTIUNI ELEMENTARE DE ISTORIE A MEDICINEI

Din timpuri imemorabile se cunoaste existenta unor practici medicale. Astfel, inca din timpul
comunei primitive exista marturii ale unor acte terapeutice: schelete care prezinta urmele unor
fracturi consolidate, precum si cranii cu orificii regulate pe bolta (trepanatii). E greu de
precizat daca acestea reprezentau acte rituale sau practici terapeutice, dar este limpede ca, la
inceputurile sale, timp indelungat, „vindecatorul" cumula functia de medic si de chirurg.
Practica milenara a aratat oamenilor primitivi ca unele afectiuni ale organelor exterioare - o
fractura, extractia unui dinte, evacuarea unui abces etc. - puteau fi tratate cu ajutorul unor
instrumente. Afectiunile organelor interne, dominate indeosebi de durere, solicitau utilizarea
unor agenti terapeutici cautati in lumea animala, vegetala, printre minerale.
Odata cu modificarile care au survenit in structura societatii si cu evolutia modului de a gandi
si a actiona al oamenilor, prefaceri adanci influenteaza si medicina. Astfel, in codul lui
Hammurabi se vorbeste despre „omul cu cutitul de bronz" - chirurgul, chemat sa vindece
ochiul bolnav, probabil de cataracta sau conjunctivita granuloasa, boli frecvente in
Mesopotamia.
in aceasta epoca se detaseaza cele trei mari centre ale stiintei si practicii medicale din Grecia
antica: Kos, Rodos si Knidos.
Figura cea mai reprezentativa a acelor timpuri ramane Hipocrate din Kos (460 -375 i.e.n.),
denumit si „parintele medicinei", pentru spiritul sau de observatie, varietatea de Tratamente,
judiciozitatea recomandarilor preceptelor sale, care dealtfel stau in mare masura si la baza
medicinei moderne.
Sunt revelatoare pentru generozitatea, umanitatea si intelepciunea acestui mare invatat si
medic recomandarile care alcatuiesc cunoscutul Juramant al lui Hipocrate, juramant depus
secole de-a randul de catre medici inainte de a incepe practica medicala. Redam mai jos acest
pretios indreptar:
„Jur pe Apolo, medicul, pe Asklepios, pe Hygeea si pe Panacheia si, luand ca martori pe toti
zeii si zeitele, ma angajez sa duc la indeplinire, dupa puterile si judecata mea, acest juramant
si angajament scris.
Jur sa socotesc ca pe egalul parintilor mei pe acela care m-a invatat arta medicinei: sa impart
cu el bunurile mele si sa ii asigur toate nevoile in caz de lipsa; sa consider pe copiii lui ca pe
proprii mei frati si, daca doresc sa studieze aceasta arta, sa ii invat fara intelegere scrisa si fara
plata; sa impartasesc preceptele generale, lectiile prin viu grai si tot restul doctrinei copiilor
mei, copiilor maestrului meu si tuturor discipolilor care s-au inrolat si au depus juramant sa
slujeasca legea medicala, si nu alta.
Voi dispune, dupa puterea si judecata mea, ca regimul dietetic sa fie folosit in folosul
bolnavilor, si nu in dezavantajul sau spre raul lor. Si nu voi da, oricine mi-ar cere acest lucru,
un drog ucigator.si nici nu voi lua initiativa ca sa sugerez vreodata asa ceva. De asemenea, nu
voi provoca unei femei avortul niciodata. Prin probitate si castitate, imi voi mentine curate
viata si profesiunea mea.
Nu voi face incizie perineala la calculosi, lasand aceasta practica profesionistilor, in orice casa
va trebuie sa intru, voi merge acolo numai spre binele bolnavilor, evitand orice stricaciune
voluntara sau act de corupere si, cu deosebire, orice raporturi venale, cu femei sau barbati, fie
ei oameni liberi sau sclavi.
Toate cele ce in decursul sau in afara exercitiului artei mele as putea vedea sau auzi, privind
viata semenilor mei, si care nu trebuie divulgate, le voi retine pentru mine, socotind ca toate
acestea au dreptul la cel mai\ deplin secret.
Daca voi indeplini pana la capat acest juramant si il voi onora tot timpul, sa imi fie permis sa
ma bucur de toate placerile vietii si ale artei, cinstit fiind pentru totdeauna de catre oameni.
Daca il voi viola si voi deveni sperjur, sa mi se intample tocmai contrariul".
Numeroase alte nume ilustreaza progresul medicinei. La inceputul erei noastre, Celsius face
disectii pe cadavre si descrie impresionant de exact anatomia umana, iar in jurul anilor 1000
Avicenna (980 - 1037), in „Canonul medicinei", contribuie remarcabil la dezvoltarea
medicinei evului mediu, descriind multe boli si indicand Tratamente corecte.
in secolul al XVI-lea, Vesal intemeiaza anatomia moderna, iar in secolul al XVII-lea Harvey
descrie, amanuntit, legile circulatiei. Dupa anul 1700 apar in medicina descoperiri deosebite,
care-i schimba complet caracterul, reprezentand primul pas catre extraordinarele progrese de
azi.
in 1770, Jenner descopera vaccinarea antivariolica, deschizand era vaccinarilor, era
antiepidemica, profilactica. Apoi, marile descoperiri in domeniul bacteriologici si virusologiei
ale lui Pasteur, Mecinikov, Lister si Koch, in secolul al XlX-lea, schimba complet modul de
gandire al medicilor privitor la raspandirea si vindecarea bolilor.
Mult timp intr-o pozitie de servitute (fiind practicata de barbieri), datorita nenumaratelor
oprelisti de ordin religios proprii evului mediu, chirurgia se desprinde de-abia dupa sfarsitul
secolului al XVII-lea dintre stiintele medicale delimitandu-se ca o disciplina independenta.
Serurile si vaccinurile, sulfamidele si antibioticele, corticoterapia si tranchilizantele,
transfuziile, anticoagulantele, izotopii, antitiroidienele de sinteza, transplan-tele de tesuturi si
organe sunt numai cateva dintre descoperirile ultimului secol care au intrat in practica curenta,
transformand medicina, dintr-o arta a catorva initiati, intr-o stiinta cu caracter de masa.
Drumul parcurs de medicina in tara noastra imbraca in general aceleasi aspecte. Primele
asezaminte medicale se numeau „bolnite" si erau situate pe langa manastiri, medicii (vracii)
acelor vremi recrutandu-se dintre calugari sau preoti. Prin secolul al XV-lea apar si spitale
laice. Cea dintai legislatie cu dispozitii sanitare este cuprinsa in pravilele lui Vasile Lupu si
Matei Basarab (secolul al XVII-lea).
Prima scoala de invatamant medical a luat fiinta la Cluj in 1775.
in 1710 este infiintat la Bucuresti Spitalul „Coltea", iar in 1735, Spitalul „Pantelimon".
Spiridonia din Iasi este intemeiata in 1745. Hotaratoare pentru inceputurile organizatiei
sanitare in Principate sunt prevederile sanitare din Regulamentul Organic emis in 1831 de
generalul Kiseleff. in 1857 este deschisa Facultatea de medicina umana din Bucuresti sub
numele de Scoala de medicina, mai tarziu fiind inaugurate si facultatile din Iasi si Cluj.
De numele lui Carol Davila si Nicolae Kretzulescu se leaga in tara noastra inceputurile
invatamantului medical si ale organizarii sanitare moderne.
Victor Babes, in anatomie patologica si bacteriologie, Ioan Cantacuzino, in raspandirea
metodelor experimentale de studiu si Gh. Marinescu, in neurologie, sunt nume care cinstesc
tara noastra, fiind recunoscute si apreciate pe plan mondial.
Alexandru Marcovici, George Stoicescu, Nicolae Kalinderu si Christea Buicliu reprezinta
generatia de medici si profesori care au ilustrat medicina interna in secolul al XlX-lea, facand
opera de adevarat pionierat, intr-o vreme cand medicina se baza, mai ales, pe observatia
clinica la patul bolnavului, pe educatia simturilor si dezvoltarea judecatii. in secolul nostru,
Nanu Muscel, Anibal Teohari, Dimitrie Ionescu si altii au adus un aport remarcabil la
dezvoltarea medicinei interne. Eminenti medici si distinsi pedagogi pot fi citati si in epoca
noastra: D. Danielopolu, N. Gh. Lupu, I. Hatieganu etc. Paralel cu activitatile de ingrijire a
bolnavilor, didactica si de cercetare, se dezvolta reteaua unitatilor sanitare si numarul
paturilor, se diversifica si se imbogatesc dotarile si aparatura, se introduc in activitatea curenta
noi categorii de personal, printre care si asistentele medicale.

http://www.boli-medicina.com