DIN ISTORIA PROFESIEI

INTRODUCERE IN NURSING
 FLORENCE NİGHTİNGALE
12 MAI 1820-13 AUGUST 1910

“Nursingul este o artă. Necesită devotament exclusiv,

pregătire temeinică, talent, ca orice pictor sau
sculptor. Ce este mai mult?
Să ai de-a face cu pânza de pictură sau cu marmura
sau să ai de-a face cu organismul viu, cu fiinţa umană
– templul duhului lui
DUMNEZEU?”

Florence Nightingale - 1860

DEFINIȚIA NURSINGULUI
• Nursingul = ştiința şi arta de a îngriji omul sănătos şi
bolnav;
• Nursing = proces de îngrijire; esența nursingului este relația
complexă profesional - terapeutică şi empatică dintre nursă
( asistentă ) şi pacient.
• OMS şi Consiliul Internațional al Nurselor defineşte
nursingul ca o parte integrantă a sistemului de îngrijire a
sănătății care cuprinde :
Promovarea sănătății;
Prevenirea îmbolnăvirilor
Ingrijirea bolnavilor de toate vârstele şi în toate stadiile
bolilor, chiar şi în stadiul terminal.
 DEFINIȚIA NURSINGULUI

 OMS =defineste sanatatea individuala ca si « stare de bine completa din punct de vedere fizic
,mintal si social si nu numai absenta bolii sau infirmitatii » .
 Deci datorita coplexitatii , nursingul s-a transformat de-a lungul anilor dintr-o meserie
in profesie , in care vocatia este inlocuita de profesionalism .
 Deontologia ca stiinta a indatoririlor profesionale ( comportamentului profesional ) s-a
constituit in cadrul profesiunii medicale din cele maivechi timpuri .
 Ea a aparut ca o necesitate in medicina , deoarece pe langa insusirea unor norme tehnice de
comportament , aceasta profesiune a obligat intotdeauna la insusirea unor norme etice fara de
care succesul profesional nu poate fi asigurat .
DEFINIȚIA NURSINGULUI
• Nursing înseamnă a îngriji, dar raportat la sistemul
medical constituie o metodă sistematică, organizată, ce
permite acordarea de îngrijiri individualizate.
• In ultimii ani termenul de nursing este acceptat, în sens
larg, ca ştiința de a îngriji.
• Pentru a fi un asistent medical competent, cu eficiență
pentru bolnav, trebuie să cunoşti arta de a îngriji.
 DEFINIȚIA NURSINGULUI
 ICN – Consiliul Internațional al Nurselor:
 “Nursingul, ca parte integrantă a sistemului de asistență socială,
cuprinde ocrotirea sănătății, prevenirea bolilor şi îngrijirea
bolnavilor fizic, psihic ( mental), ca şi a celor infirmi ( cu
dizabilități ) de toate vârstele, în toate formele de asistență
socială şi aşezări comunitare.
 Asistenții medicali sunt interesați de reacțiile individuale,
familiale şi de grup în fața bolii şi trebuie să răspundă
problemelor reale sau potențiale de sănătate ale indivizilor sau
comunității.
 Aceste reacții umane reclamă o sferă mai largă de intervenții, de
la restabilirea sănătății până la o fază individuală a bolii, la
dezvoltarea de politici pentru ocrotirea sănătății populației pe
termen mai lung”
 DEFINIREA PROFESIEI DE ASISTENT MEDICAL.

 Profesia de asistent medical /nursa a avut de-a lungul anilor numeroase dificultati in
recunoasterea ei .
 Cunoscuta si chiar practicata din perioada preistorica “arta de a ingriji” are un caracter
universal , dar recunoasterea ca profesie s-a produs la jumatatea secolului al XX-lea.
 Profesia de asistent medical/nursa in lexicul anglo-saxon reprezinta inegala masura stiinta si
arta, nursingul cunoscand in lunga sa perioada de evolutie 3 etape distincte:
-Prima etapa:Un sistem de ingrijiri bazat pe vindecatorii traditionali si autoingrijire , cu
interpretarea fenomenelor legate de boala prin prisma traditiilor religioase si culturale ale
fiecarei comunitati in parte ; in epoca primitiva nu gasim nici medici , nici nurse
-A 2-a etapa de dezvoltare a ingrijirilor de sanatate apare odata cu crestinismul ; crestinismul
insufla in persoana care ingrijeste devotament , caritate si simtul datoriei .
S-au creat primele centre de primire destinate bolnavilor si
saracilor ,institutionalizarea subliniind functia de ajutor social a nursingului punandu-se
accent pe dispensarizarea ingrijirilor corporale si psihice .
-A 3-a etapa este legata de dezvoltarea sociala si economica ,etapa in care monopolul religios si /
sau al actiunilor caritabiledin sec al XIX- lea a fost detronat .
 DIN ISTORIA NURSINGULUI

 Papirusurile egiptene din 1600 inainte de Hristos prezinta ingrijirea plagilor, incizia
abceslor si imbalsamarea cadavrelor .
 In Grecia antica , medicina este influentata de cea egipteana prin intermediul fenicienilor.
 Apar o serie descoli medicale in Rodos , Kos ,Knidos , care se ocupau de prevenirea
(zeitaHygeia ) si tratarea bolilor ( Zeita Panakeea).
 Hippocrat( 460-375 in.Hr.)considerat parintele medicinei a intemeiat scola din Kos si pe
langa juramant care cuprinde aspecte deontologice valabile si in ziua de azi ascris in peste
60 volume , pe specialitati : anatomie , fiziologie , medicala ,ortopedie , chirurgie , etc .
informatii de specialitate care au fost baza unor descoperiri stiintifice ulterioare
Hippocrat( 460-375 in. Hr.) , “parintele Medicinei
JURAMANTULUI PROFESSIONAL AL CELOR
CARE ACORDA INGRIJIRIMEDICALE:”
 Ma angajez solemn in fata lui Dumnezeu si-n prezenta acestei
adunari sa duc o viata integra si sa-mi indeplinesc cu credinta
indatoririle profesiei mele .
 Nu voi lua si nu voi administra nici un remediu periculos.
 Voi face totul pentru cresterea profesiunii mele si voi pastra cu
o totala discretie lucrurilor private care-mi vor fi incredintate si
toate secretele de familie ,pe care practica serviciului meu mi le
va face cunoscute .
 Voi ajuta din toate puterile mele si in mod cinstit medicul in
munca sa si ma voi dedica bunastarii celor care sunt lasati in
grija mea”.
 Practicata din perioada preistorica arta de a îngriji are un
caracter universal, putand fi acceptata ca o lege naturala.
Recunoasterea ca profesie, „utila si unica”, se produce in
a doua jumatate a secolului XX. De-a lungul timpului
„arta de a ingriji”, a fost influentata de specificitatile
culturale, etnice, credinta, diferitelor grupuri etnice.
MESOPOTAMIA •
 La inceputurile istoriei lor mesopotamienii au abordat
bolile prin prisma medicinei magicoreligioase, iar cand
acestea dadeau gres se recurgea la serviciile medicului
empiric sau la chirurg. • Medicina magica era practicata
de preoti, iar cauza bolilor era pusa pe seama greselilor
savarsite fata de zei. Diferiti demoni, spirite si duhuri
erau asociate unor boli si afectiuni.
EGIPT
• Preocuparile medicale erau in deplina concordanta cu
civilizatia egipteana si aveau un caracter mistico-
religios, dezvoltand in paralel si o medicina empirica,
laica, bazata pe unele proceduri terapeutice ce isi
dovedisera eficacitatea de-a lungul timpului. • Desi
cunosteau arta imbalsamarii si practica disectiei
cadavrelor, se pare ca aveau putine cunostinte despre
anatomia corpului omenesc.
INDIA
• Experientele medicinii indiene pot fi catalogate pe trei
mari perioade trei perioade: • medicina pre ariana (300-
1500 ICh..), medicina vedica (700 ICh., – pana acum),
medicina ayurvedica (traditionala indiana).
INDIA
 Bolile erau diagnosticate prin observatie si examinarea
clinica, medicul luand in observatie trei elemente
principale: culoarea conjunctivei, aspectul limbii si
caracteristicile urinei. • Din arsenalul terapeutic bazat pe
droguri, vegetale si produse de origine animala, faceau
parte: boraxul, sulfatul de cupru, carbonat de sodiu,
mercurul, etc.
CHINA
 • Atat civilizatia antica chineza cat si medicina pe care
au dezvoltat-o, se bazeaza in special pe viziunea
cosmologica asupra lumii. • De aici ideea ca
microcosmosul corpului omenesc, nu reprezinta altceva
decat o imagine miniaturala a macrocosmosului. •
Interzicerea disectiilor a dus la dezvoltarea unei anatomii
sofiste in care se incerca un paralelism intre alcatuirea
corpului si astrologie, soldat de cele mai multe ori cu
deductii aberante. • Pe baza acestor conceptii se va
dezvolta medicina traditionala si acupunctura.
CHINA
 • In paralel cu medicina cosmologica se va dezvolta si o
medicina empiric-pragmatica, scolile medicale aparand,
se pare, in perioada 800 – 1000 era noastra, unde medicii
erau invatati sa consulte bolnavii cu deosebita
minitiozitate. • Terapia prin acupunctura, ce cauta sa
aduca redobandirea echilibrelor diferitelor organe ale
corpului prin intepare si presopunctura diferitelor puncte
corespondente ale organelor interne, a reusit sa reziste
timpului peste 1200 de ani.
GRECIA ANTICA
 • Pentru eleni bolile erau rezultatul pedepselor pe care
zeul Apollo si sora sa Artemis le aplicau pamantenilor
intrati in conflict cu ei. • Apollo era recunoscut in Olimp
ca patron al medicinei iar Artemis zeita care ocroteste
campurile, animalele, si vindeca miraculos bolile. • De la
zeita Artemis a deprins virtutile plantelor medicinale
centaurul Kiron, cel care avea sa formeze o intreaga
pleiada de medici practicieni, printre care se va numara
si faimosul medic al antichitatii grecesti, Asklepios.
GRECIA ANTICA
 • Metodele sale de tratament erau descantecul, elixirul,
buruienile de leac, alifiile si interventiile chirurgicale. •
Templele inchinate zeului vindecator erau de regula
asezate in locuri cu clima calda, inconjurate de multa
verdeata, unde cei bolnavi erau adusi pentru a-si mentine
o igiena riguroasa si un regim de viata foarte chibzuit.
GRECIA ANTICA
 • In ceea ce priveste etiologia bolilor, Hippocrate sustine
in tratatul ”Despre aer,ape si lacuri”: • „Orice boala are o
cauza naturala si nimic nu se intampla fara interventia
naturii... Nu exista boli divine datorita interventiei
zeilor... Natura este primul medic al bolnavilor si numai
favorizand eforturile sale putem obtine oarecare succes.”
ROMA ANTICA
 • Cele mai remarcabile personalitati medicale romane
sunt considerati Aulus Cornelius Celsus (60 ICh.-20
DCh) autorul lucrarii „De arte medica”, cel care a
introdus in semiologia medicala celebrele caracteristici
ale inflamatiei: „rubor et tumor cum color et dolor” si
celebrul medic antic, Galenus (129-201), nascut in
Pergam, considerat ultimul mare reprezentant al
medicinei antice. • Datorita disectiilor , este considerat
primul mare experimentator al medicinei. In tratatul sau
„De simplicum medicamentorum”, reuseste sa descrie si
sa clasifice aproximativ 473 de remedii vegetale.
RENASTEREA
 • Andre Vesale (1514-1564) in cele 7 parti ale tratatului
sau de anatomie, „De Humani Corporis Fabrica”
(Alcatuirea corpului uman), expune o conceptie noua,
bazata pe observatii directe, cercetare si gandire
rationala. • Adevarurile enuntate de Vasale sunt:
RENASTEREA
 • maxilarul inferior este mic • femurul si humerusul sunt
oase drepte nu curbate • vena azigos se varsa in vena
cava superioara nu in cea inferioara • osul stern este
constituit din 3 parti si nu din 7 • uterul este format dintr-
o singura cavitate • ovarul contine corpul galben •
descrie corect anatomia inimii si traiectul venelor •
sustine posibilitatea afoniei dupa sectionarea nervului
recurent al colapsului pulmonar secundar, dupa
deschiderea toracelui • atrage atentia asupra
posibilitatilor de stimulare directa a miocardului in
timpul opririi inimii si a supravietuirii bolnavului dupa
splenectomie
 MEDICINA EVULUI MEDIU
• Medicina evului mediu a avut mai putine progrese , fiind dominata de biserica.
• Odata cu declansarea conflictelor militare apar scoli medicale pe langa biserici pentru
ingrijirea ranitilor si apar o serie de scrieri cu baza stiintifica .
• InFranta , in sec XIII se infiinteaza Colegiul « Sf .Cosma “ , cu catedra de anatomie ,
fiziologie ,obstetrica.
• Dupa anii 1500 apar scoli medicale in care medicina era predata in facultati alaturi de
latina ,greaca , teologie.
• Epoca moderna si conteporana ,incepand cu sec XVIII remaniaza toate cunostintele stiintifice
acumulate si apar noi asezaminte academice inFranta , Austria , Italia , Anglia , Germania .
• Sunt puse bazele asepsiei si antisepsiei ( Louis Pasteur , respective Joseph Lister) .
• In perioada comunei primitive si-n cea sclavagista , mdicina traco-getica este sub influente
religioase , fiind dominata de elementul mistic.
• Odata cu razboaiele daco-romane si constituirea Daciei , ca provincie a Imperiului
Roman ,timp de 165 de ani , cat a durat stapanirea romana se inregistreaza o bogata activitate
medicala .
• Pe columna lui Traian se pot identifica posuri de prim ajutor pentru raniti si diverse
instrumente utilizate in practica .
• In evul mediu , medicina afost practicata de vraci si au aparut primele forme organizatorice
de asistenta medicala prin infiintarea « bolnitelor manastiresti « unde aveau acces
REVOLUTIA INDUSTRIALA
 • Epidemiile care au bantuit Europa secolelor XVII-
XVIII au influentat radical modul de gandire, de la
conceptia fatalista la instituirea carantinelor si
intensificarea controlului sanitar aspra vietii publice.
Una dintre cele mai importante descoperiri ale acestei
perioade se refera la imunologia practica si anume la
vaccinarea antivariolica
 SPITALUL CLINIC COLTEA
• Istoria acestui asezamant medical a inceput in 1704, cand spatarul Mihai Cantacuzino a infiintat
spitalul.
• Atunci, unitatea nu avea decat 24 de paturi, 12 pentru femei si 12 pentru barbati.
• Singurul cadru medical era un farmacist.
• Asistentii medicali de astazi nu erau decat niste barbieri care scoteau masele.
• Printre primii medici romani care au lucrat la Coltea s-a numarat Nicolae Cretulescu, care a
infiintat scoala de microchirurgie.
• "Spitalul Coltea a fost prima baza de invatamant.
• In 1859 s-au infiintat primele specialitati medicale, adica chirurgia, medicina interna si
oftalmologia.
• De aici au provenit trei ministri: Constantin Angelescu, NicolaeCretulescu si Gheorghe Asachi.
• Tot din acest spital au provenit si multi ministri ai Sanatatii", povestea prof. dr. Nicolae Angelescu,
chirurg si presedintele Fundatiei "Coltea".
• Medicii au amintit si cum erau finantate prin1800 spitalele, cand nu exista Casa de Asigurari.
• Astfel, in 1842 s-a pus baza Eforiei spitalelor, banii pentru aceste unitati fiind dati de marea
boierime.
• Epoca moderna si conteporana a generat reforme si-n sănătate, cu baze stiintifice de invatamant
medical .
SECOLUL XIX
 • Un secol in care oamenii de stiinta continua sa aduca
remarcabile contributii in diferite domenii de activitate,
inclusiv in medicina.
SECOLUL XIX
 • Secolul XIX reprezinta o epoca importanta in formarea
cadrelor sanitare si popularizarea cunostintelor medicale
inclusiv pe teritoriul Romaniei de azi. • In 1811 se
infiinteaza la Bucuresti, Spitalul Filantropia, in 1838 este
inaugurat Spitalul Brancovenesc iar sub conducerea lui
Iosif Sporer (1780-1850) se va infiinta o scoala de moase
.
SECOLUL XX
 • Secolul XX aduce cu sine accelerarea dezvoltarii fara
precedent, in toate sectoarele de activitate, inclusiv in
medicina si arta ingrijirilor de sanatate.
SECOLUL XX
 • Virginia Henderson (1897-1996) descrisa ca fiind
prima doamna a nursingului, scripter, cercetator avid,
vizionar, este considerata de multi cea mai importanta
figura a nursingului secolului XX. A descris rolul
asistentei medicale ca fiind substitutiv (inlocuind
persoana), suplimentar (ajutand individul), si
complementar (lucrand cu individul). • Toate acestea cu
scopul de a ajuta individul/pacientul sa se descurce, pe
cat posibil singur
 SECOLUL XX

 In mai toate tarile lumii au aparut scoli pentu pregatirea asistentelor medicale si a personalului
auxiliary.
 Secolul XX cauta sa defineasca cat mai exact termenul de nursing/nursa plecand de la
definitia simpla in care « nursa este profesionistul care hraneste , incurajeaza si protejeaza o
persoana, fiind pregatita pentru a ingriji bolnavi , raniti si batrani ».
 Etimologic cuvantul nurse este folosit ca substantiv si deriva din latinescul nutrix=care
inseamna mama adoptiva.
 In anul 1899 a luat fiinta Consiliul International al Nurselor care are ca scop imbunatatirea
ingrijirilor de sanatate si a conditiilor de lucru , profesia de nursa fiind direct legata de
societate .
 In prezent practicarea profesiei de asistent medical / nursa se face cu exigente sporite .
Nursingul este o activitate complexa , nursa trateaza pacientul complex , bio-psiho-social in
vederea asigurarii unei stari perfecte de bunastare fizica , psihica si sociala .
 NURSINGUL:
• Putem spune ca nursingul este vechi de cand familia dar adevarata sa prezenta la
nivel international apare catre sfarsitul sec XIX, cand femei vizionare din dorinta
de a obtine un statut social au reusit sa uneasca si sa constitie prima organizatie
internationala pentru femei , in 1893 laCongresul Mondial al Reprezentantelor
Femeilor , de la Chicago.
• Unirea nurselor a avut loc putin mai tarziu si anume in 1899 la Londra cand a
fost creat Consiliu International al Nurselor .
• Strategiile de functionare ale nurselor s-au inbogatit cu directii noi privind o stare
de sănătate mai buna pentru indivizi si comunitate , promovarea igienei sociale si
a sanatatii publice , precum si eleborarea unui limbaj comun in nursing.
• Virginia Henderson (n.1897)va publica chiar un volum cu titlul„Principiile de
baza ale nursingului”, volum in care apare si o
• primadefinitie a nursei: ”functia unica a nursei consta in a ajuta persoana bolnava
sau sanatasa pentru indeplinirea acelor activitati care contribuie la sănătate sau
recastigarea ei( sau la o moarte impacata , linistita ) pe care le-ar fi indeplinit fara
ajutor daca ar fi avut puterea , vointa si cunostinta necesara”.
 ORIGINEA SI ISTORIA MISCARII DE CRUCE ROSIE SI SEMILUNA ROSIE

• Miscarea Internationala de Crucea Rosie si Semiluna Rosie s-a nascut la initiativa unui om
de afaceri elvetian, Henry Dunant (1828-1910) in anul 1859, dupa una dintre cele mai
sangeroase batalii ale secolului, Batalia de la Solferino.
• Dunant a atras atentia lumii asupra necesitatii de a infiinta societati de ajutor si de a
promova un acord international cu privire la ajutorarea ranitilor si la persoanele care ii
ingrijesc.

Batalia de la Solferino a avut loc la 24 iunie 1859, in nordul Italiei, unde armatele Frantei si
Austriei (peste 320 000 oameni) s-au luptat cu inversunare timp de 16 ore.
• In urma confruntarii, numarul mortilor si al ranitilor de pe campul de lupta a
• fost de 40 000 .
• Batalia a reprezentat o victorie pentru francezi, dar costul a fost enorm: cadavrele erau
asezate unele peste altele, iar ranitii zaceau neingrijiti.
• Numarul chirurgilor era insuficient.
• Desi existau patru veterinari pentru a ingriji o mie de cai, era doar un doctor pentru acelasi
numar de oameni si nici un doctor pentru fortele de artilerie.
 ORIGINEA SI ISTORIA MISCARII DE CRUCE ROSIE SI SEMILUNA ROSIE

• Henry Dunant venise pentru a-l intalni pe Napoleon III in interes de afaceri.
• El a fost martor al imaginii oribile de dupa batalie.
• Dezastrul umanitar rezultat din inclestarea beligerantilor l-a impresionat profund pe tanarul genovez.
• El a adunat oameni din satul invecinat si a petrecut trei zile, fara intrerupere, pentru a ingriji ranitii.
• Vorbele sale „Siamo tutti fratelli” (suntem cu totii frati) au deschis inimile voluntarilor, care au
ingrijit deopotriva inamici si compatrioti.
• Henry Dunant s-a intors in Elvetia, unde a continuat sa fie tulburat de cosmarul caruia ii fusese
martor la Solferino.
• Poate si pentru a-si scoate imaginile din minte, a scris o carte si a publicat-o pe cheltuiala sa, in
noiembrie 1862.
• Aceasta se numea „O amintire de la Solferino”. Principalul scop a lui Dunant era de a aduce in
atentia lumii cruda realitate a razboiului, de aceea a trimis cartea sa familiilor domnitoare din Europa,
dar si liderilor militari, politici, celor implicati in actiuni filantropice si prietenilor.
• Cartea a cunoscut un succes imediat si neasteptat, Dunant primind numeroase invitatii si devenind
obiectul unui val de admiratie.
 ORIGINEA SI ISTORIA MISCARII DE CRUCE ROSIE SI SEMILUNA
ROSIE

• Cartea propunea doua idei care s-au dovedit a avea o importanta cruciala:
• infiintarea, in fiecare tara, a unei societati de ajutorare a ranitilor pe timp de razboi, alcatuita din
voluntari; promovarea unui acord international care sa protejeze soldatii raniti pe campul de lupta
si pe aceia care ii ingrijesc, oferindu-le astfel un statut neutru.
•
„O amintire de la Solferino” a avut o influenta foarte importanta.
• In mai putin de un an, ca urmare a propunerilor pe care le continea, a luat fiinta o organizatie
mondiala.
• Meritul lui Dunant a fost acela ca a reusit sa convinga statele sa codifice si sa recunoasca
obiceiurile razboiului.
• In acea perioada, la Geneva, exista Societatea pentru Bunastare Publica, al carei presedinte era
avocatul Gustave Moynier. Acesta a fost adanc impresionat de „O amintire de la Solferino”. L-a
invitat pe Dunant sa vina si sa vorbeasca despre cartea sa cu ceilalti membri ai societatii.
• Intalnirea a avut ca rezultat infiintarea unei comisii compusa din cinci membri.
• Alaturi de Dunant si Moynier, din comisie mai faceau parte generalul Guillaume Henri Dufour,
dr.Louis Appia si dr.Theodore Maunoir.
 ORIGINEA SI ISTORIA MISCARII DE CRUCE ROSIE SI SEMILUNA ROSIE

 Comisia s-a intrunit pentru prima oara la 17 februarie 1863 si s-a auto-intitulat
Comitetul International pentru Ajutorarea Ranitilor, care, in 1876, urma sa devina
Comitetul International al Crucii Rosii.

In lunile care au urmat intrunirii Societatii pentru Bunastare Publica si infiintarii

Comitetului International pentru Ajutorarea Ranitilor, cei cinci membri ai societatii
s-au angajat intr-o activitate intensa, care, in octombrie 1863, a dus la organizarea
unei conferinte internationale la Geneva – de fapt, o intrunire a expertilor din 16
tari.
 In timpul acestei conferinte, s-a adoptat o emblema distinctiva – o cruce rosie pe
fond alb (reversul drapelului elvetian) – cu scopul de a identifica si, prin urmare,
de a proteja voluntarii care acorda ajutor soldatilor raniti.
 Astfel a luat fiinta, ca institutie, Crucea Rosie.
 ORIGINEA SI ISTORIA MISCARII DE CRUCE ROSIE SI
SEMILUNA ROSIE
• La sfarsitul Conferintei Internationale din 1863, prima idee a lui Dunant – de a infiinta o
societate de voluntari in fiecare tara – a devenit realitate prin infiintarea primelor
Societati Nationale. Astfel de societati au fost infiintate, cateva luni dupa Conferinta
Internationala, in Wurttemburg, Marele Ducat de Oldenburg, Belgia si Prusia. Apoi au
luat fiinta societatile din Danemarca, Franta, Italia, Mecklenburg-Schwerin, Spania,
Hamburg si Hesse. Pe atunci, ele se numeau „comitete nationale” sau „societati de
ajutorare”, dar, mai tarziu, au inceput sa fie cunoscute sub denumirea de Societati
Nationale de Cruce Rosie si Semiluna Rosie.
La sfarsitul primului razboi mondial, mari regiuni din Europa se aflau in haos: economia
fusese distrusa, populatia era decimata de epidemii, un numar mare de refugiati si
apatrizi isi cautau un loc pe continent. Razboiul a demonstrat clar nevoia de stransa
cooperare intre Societatile de Cruce Rosie care, prin intermediul activitatilor desfasurate
pe timpul razboiului in favoarea prizonierilor de razboi si a combatantilor, atrasesera
milioane de voluntari si construisera un mare organism de experti. Henry P. Davidson,
presedintele Comitetului pentru Razboi al Crucii Rosii Americane, a propus, la o
conferinta internationala medicala (aprilie 1919, Cannes, Franta), „federalizarea
Societatilor de Cruce Rosie din diferite tari, intr-o organizatie comparabila cu Liga
Natiunilor, in scopul unei permanente cruciade medicale pentru imbunatatirea sanatatii,
prevenirea bolilor si alinarea suferintei”.
 ORIGINEA SI ISTORIA MISCARII DE CRUCE ROSIE SI SEMILUNA
ROSIE

• Liga Societatilor de Cruce Rosie a fost infiintata in mod formal, cu sediul la Paris, de
catre Societatile de Cruce Rosie din Franta, Marea Britanie, Italia, Japonia si Statele
Unite la 5 mai 1919, avand ca prim obiectiv imbunatatirea sanatatii oamenilor din
tarile care avusesera mult de suferit in timpul celor patru ani de razboi. De asemenea,
era destinata „sa consolideze si sa uneasca pentru activitatile de sanatate, Societatile de
Cruce Rosie existente si sa promoveze crearea de noi societati”. O parte cruciala a
activitatii Federatiei este de a oferi si a coordona asistenta pentru victimele dezastrelor
naturale si ale epidemiilor. Din 1939, sediul sau permanent a fost la Geneva.

In 1991, s-a luat hotararea de a schimba denumirea Ligii Societatilor de Cruce Rosie si
Semiluna Rosie in „Federatia Internationala a Societatilor de Cruce Rosie si Semiluna
Rosie”.
FLORENCE NİGHTİNGALE
 “Cei care au îmbrățişat această profesie sunt
chemați să aline suferințele, să ofere sprijin, să
ajute indivizii să se ocupe de propria sănătate,
să transforme "a fi bolnav" în "a fi sănătos".
 "Viața, acest dar prețios, Dumnezeiesc, este
adeseori cu adevărat numai în mâinile
asistentei" (Florence Nightingale)