Referat nr.

1
ISTORIA NURSINGULUI

Îngrijirea bolnavului a apărut odată cu omenirea şi tot de pe atunci a fost considerată nu doar
o ştiinţă, ci şi o artă . Au existat mai multe perioade în sistemul de îngrijiri medicale : Perioada
intuitivă , perioada de novice , perioada educativă și perioada contemporană.
• Perioada intuitivă - asistenţă medicală intuitivă a fost practicată din vremuri preistorice,
printre triburile primitive şi adurat până în epoca timpurie creștină.Ea a fost
ignorantă ,naturală şi instinctivă , efectuată din dorinţa de a ajuta pe alţii şi pe sine .
Nursingul era administrat de către femei care aveau grijă de copii ,bolnavi , varstnici .
Shaman - “cel care vedea în întuneric” , a utilizat în acea perioadă ,magie albă pentru a se
contracara de magie neagră. Progresul religiei şi civilizației a fost cel mai important lucru
care sa întâmplat în acea perioadă ,inspirând omul în căutarea cunoaşteri trecând de la
modul de viaţă agrar sau nomad treptat la cel de viaţă a comunităţii şi dezvoltare urbană.
Civilizațiile timpurii din Mesopotamia, Egipt, India şi China, precum şi culturile
evreieşti, greceşti şi romane au exercitat influenţe hotărâtoare asupra dezvoltării
civilizației universale şi, implicit, asupra medicinei şi îngrijirilor de sănătate. Medicul
hindus Tsharaka a fixat prin scris tradiţia medicală a Indiei și relatează pentru prima dată
în istoria medicinei calităţile, funcţiile şi îndatoririle asistenţilor medicali : " Om cu sânge
rece, viguros, nepurtând pică la nimeni, atent la nevoile bolnavilor, urmărind strict şi
neobosit instrucţiunile medicului. Cunoaşte procedeele de preparare a compoziţiilor
medicamentelor, inteligent, devotat bolnavilor, puritatea moravurilor şi a corpului, sunt
cele patru calităţi care disting asistentul medical : asistenţii se disting prin curăţenia
mâinilor, ataşament faţă de persoană pentru care sunt angajaţi dotaţi din punct de
vedere al inteligenţei şi abilităţii !nclinaţi spre bunătate şi apţi la orice gen de serviciu
prin care un pacient poate fi revindecat spirit descis, experţi în arta de a prepara hrana,
familiarizaţi cu masajul şi fricţionări ale membrelor, să ştie să supravegeze şi să asiste
bolnavul, să dozeze medicaţia ; totdeauna gata, răbdători şi abili a veghea pe cel ce
suferă , niciodată răuvoitori oricare ar fi actul care ar putea să fie cerut de medic sau
pacient".
În Grecia, Hipocrate - Părintele medicinei cu aprox. 566 de ani înainte de Hristos, a creat cea
mai veche culegere de deontologie medicală a civilizațiilor occidentale care este urmată şi astăzi
- Jurământul lui Hipocrate. Grecul Asclepios a fost tămăduitorul şef iar Hygeia, fiica lui
Asclepios, a fost zeița sănătăţii şi a fost venerată de unii drept întruchiparea asistenţei medicale.
În Babylonians - Codul lui Hammurabi a fost primul cod al lumii fiind prima înregistrare de
practică medicală.
În Israel, Moise a fost recunoscut drept - “tatăl sistemului sanitar “. El a scris patru cărţi
despre vechiul testament în care a menţionat şi despre asistente ca moaşe, asistente medicale sau
asistente sociale, care practicau multe acte de caritate, de compasiune, datorită instinctelor
materne.
 La Roma primele vizite la bolnavi au început odată cu înfiinţarea ordinului Deaconesse care
ofereau hrană pentru înfometaţi, haine pentru cei dezbrăcaţi, apă pentru însetaţi, casă pentru cei
care nu aveau unde trăi, vizite pentru prizonieri, îngrijire bolnavilor, loc în cimitir pentru cei
morţi.
În China s-a folosit masajul, hidroterapia şi exerciţiile fizice ca şi măsuri preventive de
sănătate. De asemenea au folosit multe ierburi, minerale şi acupunctura pentru a vindeca bolile.
În Africa asistenta avea rolul de moaşă, de vânzător de plante medicinale şi se ocupa de
îngrijirea de copiilor şi bătrânilor.
În India încă de timpuriu în spitale sau format asistenţi medicali de sex masculin care
trebuiau să ştie în ce mod se prepară medicamentele care trebuiesc administrate bolnavilor, să fie
inteligenţi şi devotaţi şi să aibă puritatea minţii şi a corpului. Femeile indience au fost moaşe şi
au îngrijit membrii familiei.
• Perioada de novice - această perioadă a sistemului de îngrijiri medicale a apărut odată cu
creştinismul, s-a extins de la începutul cruciadelor religioase în secolul al 2 lea şi să
încheiat în 1836 când Păstorul Fliedner şi soţia au înființat Institutul Kaiserwerth pentru
formarea =diaconeselor care era o şcoală de formare pentru asistente medicale în
Germania. Acestă mai este numită și perioada de formare de locuri de muncă. Îngrijirea
medicală a fost efectuată fără nici o educaţie formală şi de către persoane cu experienţă
dobândită prin practică. Ordinele religioase ale Bisericii Creştine au fost responsabile
pentru dezvoltarea acestui tip de asistenţă medicală. Având drept precept înţelegerea
celuilalt, spiritualitatea creştină a trezit în persoanele ce acordau îngrijiri dragoste pentru
cei slabi, devotament, caritate şi simţul datoriei. Crearea centrelor de primire destinate
bolnavilor şi săracilor şi instituționalizarea îngrijirilor de sănătate au impus Arta de a
îngriji ca pe o practică diferită de Arta de a vindeca, lucru ce s-a făcut în paralel cu
progresul ştiinţei şi tehnicii, dar şi cu progresul social. Cu toate acestea, identitatea
profesiunii celui care acorda îngrijiri a rămas în umbră.
Saint4 Vincent T. Paul a creat vocaţia de asistentă religioasă ca urmare a moralei creştine
astfel:
"Asistenta trebuia să pregătească cina, să o ducă bolnavului, sâ îl abordeze cu veselie şi caritate
şi să-i dea binecuvântarea, totul cu o dragoste pe care ar dao fiului ei, sau mai degrabă lui
Dumnezeu, să încerce să-l !înveselească atunci când el este dezolat. Asistentă să observe timpul
şi ora când se dau medicamentele, să aibă un mare respect pentru ordinele medicilor ce-i vor fi
date referitor la tratamentul bolnavilor. Asistenta trebuie să ştie să administreze perfuzie şi să
recolteze sânge în cantităţi exacte".
Din secolul al XVIIlea a început urbanizarea. În oraşele aglomerate condiţiile de viaţă şi
igienă se deteriorau şi din această cauză au apărut tot mai des epidemii. Forţate de împrejurări,
autorităţile construiesc mai multe spitale, dar paralel cu aceasta, nivelul de acordare al îngrijirilor
medicale, stagnează. Îngrijirea bolnavilor este făcută de măicuţe şi de îngrijitoare voluntare
necalificate. Din acest motiv în Germania, în mijlocul secolului al XIX lea a fost înfiinţată prima
şcoală unde pe lângă educaţie morală se învăţa şi ingrjirea bolnavului - Școală de Diaconesse.
Acesta a fost punctul de plecare al şcolilor sanitare de mai târziu.
 • Perioada educativă - în această perioadă obligaţiile celor care îngrijeau bolnăvii s-au
înmulţit 4 pe lângă alimentarea şi toaleta zilnică a bolnavului aveau obligaţia de a măsura
temperatura, de a recunoaşte anumite boli după semne şi simptome, de a aplica diete
corespunzătoare îmbolnăvirilor. Pentru aceste noi atribuţii era nevoie şi de o pregătire
teoretică . Războaiele, în general, dar mai ales cel de la mijlocul secolului al XIX lea, au
contribuit la dezvoltarea medicinei concomitent cu dezvoltarea îngrijirii. Dintre acestea
un rol important l-a avut Războiul din Crimeea, unde răniţii ruşi au fost îngrijiţi de surori
voluntare a căror instruire a fost organizată de chirurgul Pirogov. Pe cealaltă parte
îngrijirea soldaţilor englezi şi francezi a fost asigurată de Florence Nightingale şi un grup
de voluntare organizat şi pregătit de ea. Florence Nightingale născută într-o familie
bogată de englezi la 12 Mai 1820 în Florenţa -Italia, a avut o educaţie complexă, a
călătorit mult, luând contact cu idei noi , concordând cu dorinţele sale aică acelea de
îngrijire a bolnavilor. Studiile îi aduc notorietate şi autoritate în reformarea nursingului.
În timpul războiului din Crimeea , a dat dovadă de extraordinară capacitate de organizare.
În 1856 cu sănătatea şubrezita revine în Anglia şi scrie despre spitale, salubritate,
statistici de sănătate,despre nursing şi educaţia în nursing. Înfiinţează prima şcoală laică
de nursing - Școala St. Thomas(1860). Ca cerinţă pentru cei care doreau să urmeze
cursurile acestei şcoli, era ca aceștia să aibă o cultură generală şi o integritate morală
ireproșabilă. Principiile pe baza cărora Florence Nightingale îşi crează şcoala, au fost:
- nursele trebuie să fie educate în spitale clinice organizate în acest scop şi asociate
cu şcoli medicale
- nursele vor fi selecţionate cu atenţie şi vor locui în cămine spital special
amenajate pentru a le forma caracterul şi a le impune o disciplină
- intendenta şefă a şcolii va avea cuvântul hotărâtor asupra programei, a modului de
administrare şi asupra celorlalte probleme ale şcolii
- programa şcolară va cuprinde atât material teoretic cât şi aplicaţii practice
- frecvenţa studenţilor la cursuri va fi obligatorie, existând o evidenţă riguroasă
- cunoştinţele dobândite de studenţi vor fi apreciate prin teste scrise şi examene
orale.
Primul cod de etică acceptat pentru asistente medicale datează din 1893 și a fost făcut de
Lystra Gretter la Michigan luând ca model jurământul lui Hippocrate şi la numit Jurăm$ntul lui
Nightingale în onoarea lui Florence Nightingale. El a fost revizuit ultima dată de American
Nurses of Association în 1985 , jurământ pe care la propus tuturor asistentelor medicale/nurselor
să îl rostească la începutul carierei : Mă angajez- în faţa lui Dumnezeu şi în prezenţa acestei
adunări să duc o viaţă integră şi să-mi îndeplinesccu credinţă îndatoririle profesiei mele. Nu voi
lua şi nu voi administra nici un remediu periculos. Voi face totul pentru creşterea nivelului
profesiunii mele şi voi păstra cu o totală discreţie lucrurile private care îmi vor fi
încredinţate.Voi ajuta din toate puterile mele şi în mod cinstit medicul în munca sa şi mă voi
dedica bunăstării celor care sunt lăsați în grija mea.
Florence Nightingale a fost o nursă, un filosof, un statistician, un politician, fapt pentru care
este considerată în prezent fondatoarea nursingului modern. Impunându-l ca pe o profesie
autonomă, convingând opinia publică că acesta constituie o artă, ridicat la rangul de profesie
disciplinară, respectată şi practicată de persoane calificate în nursing, care tot timpul să-şi
îmbogăţească cunoştinţele şi că reuşita profesională este bazată pe munca în echipă şi eliminarea
individualismului. A murit în 1910 iar ziua ei de naştere 12 mai este Ziua Internațională a
Nursingului. Mesaj transmis peste timp : “prioritatea îngrijirilor acordate de nurse este ajutorul
pe care acestea îl garantează unei persoane văzută în toată complexitatea ei, pentru a-și menţine
şi recupera sănătatea atunci când aceasta nu poate să o facă singură“.
Pe exemplul ei au fost înfiinţate şi în alte spitale şcoli pentru surori, contribuind astfel la
creşterea numărului de surori medicale calificate. În organizarea acestor şcoli , Crucea Roşie
înfiinţată în 1864 de elveţianul Henri Dunant a jucat un rol important .
În 1899 la Londra s-a înfiinţat Consiliul Internaţional al Surorilor Medicale cu scopul
uniformizării pregătirii profesionale a celor ce voiau să practice această profesie, iar la New
York în cadrul Universităţii Columbia a fost înfiinţată o secţie separată care avea ca scop,
pregătirea teoretică şi practică a asistenţilor medicali.
• Perioada contemporană -în perioada contemporană dezvoltarea rapidă a
societăţii şi medicinei, precum şi tehnologia apărută au determinat şi o creştere
calitativă a îngrijirilor medicale. Acest lucru fiind permanent are ca efect apariţia
profesiei de asistent medical şi indispensabilitatea acestuia în echipa medicală. La
sfârșitul secolului trecut în mai multe ţări au fost organizate sistematic cursuri
pentru formare de instructori sanitari, iar personalul auxiliar, care în numeroase
ţări fusese exclusiv masculin, a fost recrutat dintre infirmierele diplomate.
Dezvoltarea specialităţilor medicale a determinat specializarea personalului
ajutător. Laboratorul de bacteriologie, laboratorul clinic şi radiologia au avut
nevoie de personal specializat. S-a plecat de la îndrumarea la locul de muncă, apoi
prin cursuri anume, iar în cele din urmă prin şcoli specializate.
Printre modelele existente, modulul celor 14 nevoi fundamentale ale pacientului,
sistematizate de Virginia Henderson se bazează pe atingerea independenţei şi satisfacerea
acestor nevoi. Cadrul conceptual al Virginiei Henderson se bazează pe definirea a 14
nevoi fundamentale . Ea a fost descrisă ca fiind prima doamnă a teoriei nursingului.
Scripter și cercetător a fost considerată de mulți cea mai importantă figură a nursingului
secolului XX. De-a lungul anilor, procesul de nursing a evoluat sub influența
schimbărilor sociale, ajungând să devină, în prezent, o metodă științifică de lucru a
asistenţei medicale. Dacă la început asistenta desfășura activități care se bazau numai pe
prescrierile medicului, ulterior, prin practica nursingului, activitățile sale s-au dezvoltat
independent, devenind mai complexe.