Sunteți pe pagina 1din 2

Ingrijirea bolnavului, stiinta si arta

dialog cu dna Liliana Iordache, presedintele Ordinului Asistentilor Medicali din Romania In fiecare zi, mii de asistenti medicali din tara isi dedica intreaga pricepere ameliorarii suferintei bolnavilor si insanatosirii lor. Mereu la datorie, asistentii, impreuna cu medicii, isi fac, dupa cum spun, doar meseria. Insa meseria lor e veche de cind lumea, si tot de atunci ingrijirea bolnavilor a fost considerata nu doar o stiinta, ci si o arta. Au existat mai multe etape in ceea ce priveste sistemul de ingrijiri medicale? De-a lungul istoriei se poate vorbi despre trei etape. Prima este bazata pe vindecatorii traditionali si autoingrijire si dateaza inca din vremea primelor comunitati umane, cind persoane animate de dorinta de a face bine acordau in mod anonim si dezinteresat ingrijiri. Civilizatiile timpurii din Mesopotamia, Egipt, India si China, precum si culturile evreiesti, grecesti si romane au exercitat influente hotaritoare asupra dezvoltarii civilizatiei universale si, implicit, asupra medicinei si ingrijirilor de sanatate. O a doua etapa a aparut odata cu crestinismul. Avind drept precept intelegerea celuilalt, spiritualitatea crestina a trezit in persoanele ce acordau ingrijiri dragoste pentru cei slabi, devotament, caritate si simtul datoriei. Crearea centrelor de primire destinate bolnavilor si saracilor si institutionalizarea ingrijirilor de sanatate au impus "arta de a ingriji" ca pe o practica diferita de "arta de a vindeca", lucru ce s-a facut in paralel cu progresul stiintei si tehnicii, dar si cu progresul social. Cu toate acestea, identitatea profesiunii celui care acorda ingrijiri a ramas in umbra. A treia etapa a fost marcata de avintul economic si social care au cuprins Europa dupa Revolutia franceza. In secolul al XIX-lea s-a observat pentru prima data un inceput al structurarii profesionale si al enuntarii principiilor care stau la baza profesiei de asistent medical. S-a remarcat activitatea lui Florence Nightingale (1820-1910), care a reusit pentru prima oara sa prezinte arta ingrijirilor de sanatate ca pe o profesie distincta care cere, in egala masura, stiinta si constiinta. Interesul crescind in profesionalizarea activitatii de ingrijire a bolnavilor a dus la infiintarea, in 1899, a Consiliului International al Nurselor, principala misiune a organizatiei fiind imbunatatirea ingrijirilor de sanatate. Succesiunea si complexitatea evenimentelor din secolul XX au subliniat transant legaturile dintre societate si profesia de asistent medical. Dezvoltarea institutiilor spitalicesti, cresterea nevoilor de calificare ale asistentului medical si reglementarea raporturilor de munca au facut ca practica ingrijirilor de sanatate sa se faca cu exigente sporite, atit cantitativ, cit si calitativ. Este asistentul medical independent? Practica a demonstrat ca asistentul medical este nevoit, prin propria menire, sa-si concentreze atentia asupra persoanei in toata complexitatea ei bio-psiho-sociala si nu

doar asupra problemelor medicale ale acesteia, asa ca nu trebuie ca activitatea asistentului sa fie perceputa ca o activitate complementara, pusa in slujba medicului.

Dezvoltarea medicinei in Evul Mediu


Medicina evului mediu este reprezentata de traditiile antice la care se adauga unele centre(scoli medicale)neputandu-se vorbi de un progress deosebit. Biserica era o frana in extinderea medicinei.Dezvoltarea unor mestesuguri conduce la aparitia unor orase in care se formau scoli medicale.In sec IX in Salerno ia nastere o scoala medicala care are urmatoarea importanta :invatamantul este laic,bazat pe observatie,se studia anatomia si se practica disectie pe animale(porcul).

Ingrijirea bolnavilor in Evul Mediu


Spitalele se ocupau de ingrijirea copiilor,a batranilor,a leprosilor,a calatorilor,a bolnavilor.In ele ingrijirea era facuta de ordine religioase-ordinele diaconeselor.Ele asigurau celor in suferinta:hrana,adapost,haine.Ingrijirea era asigurata de medic,de un personal administrativ si de ingrijitori.Ingrijirea consta in bai,clisme si dieta in functie de anotimp,varsta,profesie.In perioada evului mediu tarziu in spitale gasim personal feminin cu rol esential in ingrijire format din calugarite si novice. Acestea nu erau remunerate ci erau intretinute in mod gratuit pana la moarte. Ele proveneau din diferite categorii sociale, iar pentru serviciile mai grele era angajat un personal laic.Femeile intrau in acest serviciu la 17-18 ani pana la30 ani.Pentru asistarea la nasteri existau moase . Ingrijirea era si spiritual; la internare,personale bogate dadeau darul,erau impartasiti,faceau rugaciuni, Apoi urma tratamentul igienic.Dieta avea la baza legume,fructe, mai rar carne.Tratamentul medicamentos era predominant din ceaiuri din plante si medicamente preparate de farmacisti.