Colegiu Cooperatis din Moldova

REFERAT:
JURĂMÂNT LUI HIPOCRATE

Realizat:Rusu Valeria
Verificat:Brînză Viorica

Chișinău 2022
 Cuprins:
Date bibliografice
Varianta originala a juramântului
Varianta modernă
Jurămîntul lui Hipocrate
Concluzie
Bibliografie
 Jurământul lui Hipocrate

Hippocrate din Cos, cel mai vestit medic al Greciei antice, considerat "Părintele Medicinei", s-a
născut în jurul anului 460 î.Chr. pe insula Cos (Arhipelagul insulelor Sporade)) şi a murit către anul
370 î.Chr. în localitatea Larissa din Tessalia. Numele lui este legat de Jurământul lui Hippocrate, un
adevărat codice moral al unui medic în exercitarea profesiunii sale, jurământ prestat şi în zlele noastre
în multe universităţi de absolvenţii facultăţilor de medicină
Născut într-o familie ce aparţinea cultului lui Esculap (gr. Asclepios), zeul grec al medicinei,
Hippocrate învaţă medicina sacerdotală şi anatomia de la tatăl său, Heraclide. Părăseşte insula sa
natală şi cutreieră ţinuturile Greciei antice, Tracia, Tessalia şi Macedonia ca medic itinerant,
dobândind o solidă reputaţie ca practician. În jurul anului 420 î.Chr. se întoarce la Cos, unde fondează
o şcoală pentru viitori medici. Mai târziu va înfiinţa o altă şcoală în Tessalia, unde îşi va sfârşi zilele la
Larissa către anul 370 î.Chr
VARIANTA ORIGINALĂ A JURĂMÂNTULUI
Jur pe Apollo, pe Asclepios, pe Higeea şi Panaceea, pe toţi zeii şi zeiţele, luându-i ca martori că
voi indeplini, pe cât mă vor ajuta puterile şi priceperea, juramântul şi legământul care urmează:
-Pe învăţătorul meu într-ale medicinii îl voi socoti deopotrivă cu cei care m-au adus pe lume,
voi împărţi cu el averea mea şi, la nevoie, îi voi îndestula trebuinţele, pe copiii săi îi voi privi ca
pe fraţii mei şi, dacă vor dori să devină medici, îi voi invaăţ fără plată şi fără să le cer vreun
legământ.
-Preceptele, lecţiile orale şi tot restul învăţăturii le voi împărtăşi fiilor mei, fiilor învăţătorului
meu şi ucenicilor uniţi printr-o făgăduială şi printr-un jurământ, potrivit legii medicale, dar
nimănui altcuiva.
-Le voi îndruma îngrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cât mă vor ajuta puterile şi mintea, şi
mă voi feri să le fac orice rău şi orice nedreptate.
-Nu voi încredinţa nimănui otrăvuri, dacă îmi va cere, şi nu voi îndemna la aşa ceva, tot astfel
nu voi încredinţa nici unei femei leacuri care să o ajute să lepede. Îmi voi petrece viaţa şi voi
îndeplini meşteşugul în nevinovăţie şi curăţie.
-Nu voi practica operaţia scoaterii pietrelor din băşica udului, lăsând-o în seama celor ce se
ocupă cu aceasta. În orice casă aş intra, voi intra spre folosul bolnavilor, păzindu-mă de orice
faptă rea şi stricătoare comisă cu bunăştiinţă, mai ales de ademenirea femeilor şi a tinerilor
liberi sau sclavi.
-Orice aş vedea şi aş auzi în timp ce îmi fac meseria sau chiar în afară de aceasta, nu voi vorbi
despre ceea ce nu-i nici o nevoie să fie destăinuit, socotind că, în asemenea împrejurări,
păstrarea tainei este o datorie.
-Daca voi respecta acest legământ fără să-l calc, fie să mă bucur pe deplin de viaţa şi de
meseria mea, pururi cinstit de ceilalţi, iar dacă îl voi nesocoti şi voi fi un sperjur, merit să am o
soartă dimpotrivă.

VARIANTA MODERNĂ A JURĂMÂNTULUI

(aşa cum a fost ea adoptată de Asociaţia Medicală Mondială în cadrul Declaraţiei de la Geneva –
1975)
Odată admis printre membrii profesiunii de medic:
-Mă angajez solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanităţii;
-Voi păstra profesorilor mei respectul şi recunoştinţa care le sunt datorate;
-Voi exercita profesiunea cu conştiinţă şi demnitate;
-Sănătatea pacienţilor va fi pentru mine obligaţie sacră;
-Voi păstra secretele încredinţate de pacienţi chiar şi după decesul acestora;
-Voi menţine prin toate mijloacele onoarea şi nobila tradiţie a profesiunii de medic;
-Colegii mei vor fi fraţii mei;
-Nu voi îngădui să se interpună între datoria mea şi pacient consideraţii de naţionalitate, rasă,
religie, partid sau stare socială;
-Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană de la începuturile sale chiar sub ameninţare şi
nu voi utiliza cunoştinţele mele medicale contrar legilor umanităţii.
Fac acest jurământ în mod solemn, liber, pe onoare

Prin observaţiile făcute asupra manifestărilor bolilor şi descrierea lor amănunţită, precum şi prin
încercările de a explica procesele patologice pe baze naturale şi raţionale, Hippocrate a contribuit - în
limitele posibilităţilor din vremea sa - la eliberarea medicinei de superstiţii şi misticism. Din cele peste
70 de lucrări care i se atribuie - cuprinse în Corpus Hippocraticum din biblioteca renumitei şcoli de
medicină din Cos - probabil doar şase îi aparţin cu siguranţă lui. În capitolul "Aerul, Apa şi Locurile"
nu se mai discută rolul zeilor în apariţia bolilor, ci se descriu cauzele demonstrabile ştiinţific, în
"Prognostic, Prognoză şi Aforisme" expune opinia revoluţionară pentru acel timp, după care, un
medic, prin observarea unui număr mare de cazuri, poate prevedea evoluţia ulterioară a unei boli. Idea
unei medicini preventive apare pentru prima dată în "Tratamente" şi în "Tratamentul Bolilor Acute", în
care discută influenţa unor factori ca vârsta, regimul alimentar, modul de viaţă şi clima asupra stării de
sănătate. În lucrarea asupra epilepsiei, numită "Boala sfântă" (lat. Morbus sacer) întâlnim informaţii
asupra anatomiei corpului omenesc şi se consideră că epilepsia ar fi datorită unei lipse de aer în urma
unei incapacităţi a venelor de a transporta aerul la creier. În ciuda argumentaţiei considerată astăzi
naivă, important este faptul că Hippocrate vede cauza acestei boli într-o turburare a funcţiei creierului.
În stadiul de dezvoltare a cunoştinţelor sale, Hippocrate nu a putut fi la adăpostul unor erori inerente
epocei în care a trăit. Astfel în concepţia sa, pe care azi am numi-o "teorie umorală", Hippocrate
recunoştea existenţa a patru umori: sângele, flegma sau limfa, fierea galbenă şi fierea neagră; un
dezechilibru între ele ar produce boala sau ar antrena moartea.A formulat ipoteza localizării proceselor
psihice în creier. A distins gândirea (pneuma logistikon) de trăiri şi a asertat că există fluide vitale.
Hippocrate, recunoscut ca bun practician, a făcut şi o serie de inovaţii medicale. În chirurgie a pus
la punct un aparat de trepanare a craniului, în ortopedie a construit un scaun special pentru reducerea
luxaţiilor şi fracturilor.
Jurământul lui Hippocrate este un jurământ atribuit lui Hippocrate, medic din Grecia antică, care
cuprinde îndatoririle morale ale unui medic în exercitarea profesiunii sale. Multe din principiile acestui
jurământ sunt şi astăzi valabile, ca păstrarea secretului profesional sau interzicerea relaţiilor intime cu
pacienţii. Altele sunt subiecte controversate, cum ar fi interzicerea avortului sau a eutanasiei.
În multe universităţi, absolvenţii facultăţilor de medicină prestează la sfârşitul studiului jurământul
lui Hippocrate:
"Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea şi Panacea şi pe toţi zeii şi zeiţele, pe care îi iau ca
martori, că voi îndeplini acest jurământ şi poruncile lui, pe cât mă ajută forţele şi raţiunea:
 Să respect pe cel care m-a învăţat această artă la fel ca pe propriii mei părinţi, să împart cu el
cele ce-mi aparţin şi să am grijă de el la nevoie; să-i consider pe descendenţii lui ca fraţi şi să-i învăţ
această artă, dacă ei o doresc, fără obligaţii şi fără a fi plătit.
 Să transmit mai departe învăţăturile acestei arte fiilor mei, fiilor maestrului meu şi numai
acelor discipoli care au jurat după obiceiul medicilor, şi nimănui altuia.
 Atât cât mă ajută forţele şi raţiunea, prescripţiunile mele să fie făcute numai spre folosul şi
buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violenţă.
 Nu voi prescrie niciodată o substanţă cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, şi nici nu voi da
vreun sfat în această privinţă. Tot aşa nu voi da unei femei un remediu avortiv.
 Sacră şi curată îmi voi păstra arta şi îmi voi conduce viaţa.
 Nu voi opera piatra din băşică, ci voi lăsa această operaţie celor care fac această meserie.
  În orice casă voi intra, o voi face numai spre folosul şi bunăstarea bolnavilor, mă voi ţine
departe de orice acţiune dăunătoare şi de contacte intime cu femei sau bărbaţi, cu oameni liberi sau
sclavi.
 Orice voi vedea sau voi auzi în timpul unui tratament voi
păstra în secret, pentru că aici tăcerea este o datorie.
Imaginea caduceului reprezentat prin doi serpi incolaciti in
jurul unui baston inaripat este simbolul atribuit uneori medicinei,
mai ales in America de Nord, de mai bine de 100 de ani.
Caduceul, in Antichitate, reprezenta planeta Mercur, iar in
iconografia romana se gasea in mana stanga a zeului Hermes
(zeul roman Mercur).
Toiagul lui Esculap este un baston pe care este încolăcit un şarpe, în prezent este simbolul
ştiinţelor medicale respectiv medicină şi farmacologie.
 Bibliografie:
https://graduo.ro/referate/farmacie/hipocrate-
298135
https://www.resursecrestine.ro/studii/176181/
juramantul-lui-hipocrate-din-perspectiva-
bibliei-si-a-realitatii