Tehnica ingrijirii bolnavului a aparut odata cu omenirea".

Civilizatiile imperiale - Sumer si Babilon Aproximativ 3000 de ani inainte de Hristos, doua grupuri umane privilegiate au d evenit leaganul primelor doua civilizatii demne de acest nume care au lasat o ma rturie directa a existentei lor datorita scrierii pictografice si hieroglifice: cea care ocupa bazele teritoriale sau pamntesti separnd Tigrul de Eufrat si cea ca re s-a stabilit in marginea cursului mijlociu al Nilului. Aceste civilizatii in esenta continentale - numite si civilizatii "imperiale" au putut sa se dezvolte in valea Nilului si in Mesopotamia caci foarte devreme s-au reunit cele trei con ditii asigurnd reusita lor: o tara extrem de fertila, o organizatie socio-politic a urbana foarte puternica, o religie colectiva in strnsa legatura cu puterea. Astfel, sumerienii care s-au stabilit in valea Eufratului si au fost un popor de agricultori au inscris pe table de lut principiile esentiale ale medicinei lor. In civilizatia Caledo Asiriana care i-a succedat, medicina putin distinsa de sa cerdot era se pare codificata cum o demonstreaza anumite marturii ce au parvenit pna la noi. Codul Hammourabi gravat pe o stea de diorita descoperita in ruinele Suse unde se vede Dumnezeu soare poruncind legile sale lui Hammurabi, monarh cal edonian indica principiile de responsabilitate si onorariile medicului: acesta v a lua 10 sikle pentru ingrijirea unui ochi, daca este vorba de un stapn, 2 sikle daca e vorba de un sclav: 5 sikle pentru vindecarea maladiilor osoase si viscera le, din contra daca comite o greseala, i se va taia mna. Aceasta notiune de respo nsabilitate morala a fost in egala masura la mare cinste in Egipt, aceasta proba bil la inceputul erei faraonice. "Miracolul Grec" : Hipocrate si doctrina sa In acest timp civilizatiile imperiale in esenta continentale se vor substitui ci vilizatiilor mediteraneene bazate pe o economie comerciala, o societate democrat ica si individualista, si vom asista la declinul marilor capitale continentale ( Memphis, Theba Babilon, Ninive, Suse) in detrimentul oraselor porturi (Corint, A lexandria, Antiohia, Cartagina, Atena) . In mileniul de dinainte de Hristos, aceste civilizatii mediteraneene vor atinge o dezvoltare att de considerabila ceea ce a facut sa fie numita " Miracolul Grec" . Intre secolul VII si V inainte de Hristos medicina greaca se desparte de cara cterul sau mitic si sacerdot si contemporana construirii marilor orase se va ins pira din considerente filozofice. Lui Hipocrate (aprox. 500 de ani inainte de Hristos) ii revine meritul de a fi c reat deontologia medicala pe care si noi o urmam astazi. Intr-adevar, tot cea ce l-a precedat ii este inferior de tot ceea ce i-a succedat in lumea antica si de atunci cu cteva exceptii. Hipocrate a rezumat dificultatile morale ale profesiun ii medicale intr-o formula care rezuma doctrina sa: "Viata este scurta, arta est e lunga, ocazia fugitiva, experienta nesigura, judecata grea". Cea mai veche cul egere de deontologie de care s-au legat civilizatiile occidentale este cea cunos cuta sub numele de Juramntul lui Hipocrate. Acest text, elaborat cu aprox. 500 de ani inainte de Hristos, in epoca cea mai s tralucita a Greciei antice - unde traiau Pericle si Philias, Sofocle si Euripide - prin Hipocrate si prin discipolii sai a formulat regulile moralitatii profesi onale cu cinste in scolile de medicina ale lumii grecesti. "Jur pe Apollo medic, Asklepios, Hygeia si Panakeia lund ca martor toti zeii si z eitele ca voi infaptui dupa puterea si judecata mea, acest juramnt si aceasta ang ajare scrisa. Jur de a considera egalul parintilor mei pe cel ce ma va invata arta medicinei;

de a imparti cu el subzistenta, greutatile si nevoile daca e necesar; de a privi pe fii sai ca pe frati si daca ei vor vrea sa studieze aceasta arta sa-i invat fara onorariu; de a comunica preceptele generale, lectiile orale si tot restul d octrinei fiilor mei, cei ai stapnului meu si discipolilor ce urmeaza legea medica la, dar la nici un altul. Voi face sa servesc regimul dietetic in avantajul bolnavului dupa puterea si jud ecata mea; pentru pacatul lor si raul lor nu voi da, orict m-ar ruga un drog sinu cigas si nici nu voi lua initiativa unui astfel de sfat; nici nu voi da la nici o femeie contraceptive. Pentru castitate si sanatate imi pun la dispozitie viata mea si profesiunea mea si voi lasa aceasta practica profesionistilor. In cteva case unde trebuie sa intr u, ma voi duce pentru a ajuta bolnavii, evitnd tot ceea ce este corupator. Lucrur ile care, in exercitarea sau in afara exercitarii artei mele voi putea sa vad sa u sa aud despre existenta oamenilor si care nu trebuie sa fie divulgate in afara , le voi tine sub tacere, estimnd ca aceste lucruri au dreptul de a fi secrete. D aca indeplinesc pna la capat acest juramnt si ii voi face cinste, orice mi s-ar in tmpla in aceasta viata voi fi onorat pentru totdeauna de a ajuta oamenii. Dar dac a voi abdica de la aceste principii tot raul sa se abata asupra mea!" Hipocrate ilustreaza aceste principii in portretul lasat despre medic: " Este o recomandare pentru medic de a fi firesc, dupa temperamentul sau, caci d espre un medic nenatural se crede de obicei ca el nu va sti sa ingrijeasca pe al tii. Trebuie sa fie el insusi bine imbracat si sa utilizeze parfumuri placute al caror miros nu are nimic suspect. In acest sens dispune pacientul in favoarea s a. Medicul intelept in ceea ce priveste moralul trebuie sa tina cont de ceea ce urmeaza: sa stie sa taca, apoi a-si regla viata caci acesta este un lucru foarte important pentru reputatia sa. Trebuie ca el sa aiba caracterul unui om cinstit si cu aceasta sa fie grav si binevoitor. Caci excesul de zel il va face sa fie respectat mai putin. Sa observe ceea ce i se permite. Ct despre tinuta sa, aceast a va fi a unui om rational, altfel el ar parea arogant si dur. Din contra daca n u va rde si nu va fi vesel, va deveni obositor, lucru de care trebuie sa se ferea sca. Sa fie cinstit in toate relatiile caci cinstea ii este de un mare ajutor: b olnavii au lucruri uneori dificile de spus medicului si i se confeseaza fara rez erva; oricnd el vede femei tinere obiecte de mare pret; trebuie sa ramna stapn pe s ine tot timpul. Iata ceea ce trebuie sa fie medicul ca tinuta fizica si morala". Civilizatia Hindusa- Susrutea si Tsharaka Grecia nu a fost dupa toata probabilitatea singura origine intelectuala a civili zatiei. Civilizatia Hindusa s-a dezvoltat in egala masura pe plan material si mo ral cu rara perfectiune in cele doua vai privilegiate cea a Hindusului si cea a Gangelui. Data fiind absenta datelor relative referitoare la nivelul atins de catre medici na indiana inaintea invaziei ariene, se presupune vecina cu cea a lui Hipocrate la care s-au stabilit textele parvenite pna la noi . Atraja care invata medicina pe Taxila si Susruta care profesa la Benares au prezentat etica medicala ca in " portetul medicului" care figureaza in opera lui Susruta. Susruta spune despre me dic: "Sa fie din familie buna, frumos, puternic, viguros, discret, amabil, fara pretentii, vesel cnd este ocazia, cast, rezervat, rabdator si familiarizat cu sti intele sacre. El trebuie sa fie imbracat in alb, sa poarte parul scurt si unghii taiate, sa vorbeasca incet, fara gesturi, cu fata calma". In ziua primirii, el primea de la stapnul sau o "instructie" a carei solemnitate aminteste de cea a ju ramntului: nu va trebui sa asculte sentimentele, ura sau orgoliul; va fi sclavul adevarului; va ingriji pe stapnii sai si pe toti ce i se vor adresa lui de o mani era politicoasa si rezonabila, bogati si saraci. Grija lui fata de bolnavi nu va

avea limite, dar in interesul reputatiei sale si pentru a salva demnitatea arte i, va trebui sa refuze ingrijirile celor pe care ii recunoaste ca incurabili. Va trebui sa acorde cea mai inalta consideratie brahmanilor, stapnilor sai si sa fi e plin de consideratie pentru cei necajiti. "Vei evita, spune stapnul, orice companie nepotrivita; nu vei da niciodata leac l a un om condamnat pentru crima contra regelui; nu vei merge niciodata sa ingrije sti o femeie in absenta barbatului ei sau fara consimtamntul acestuia; nu vei pri mi nimic de la ea altceva dect hrana ce-ti va fi necesara. Deci medicul nu se va duce la un bolnav fara sa fie chemat de catre acesta , etc". Ct despre tema stiintifica iata ce sfatuieste el: " Cel ce a invatat simplu princ ipiile medicinei, dar nu a primit instructiuni practice isi va pierde sngele rece in prezenta unui bolnav, pe de alta parte cel ce cu graba se lanseaza in practi carea medicinei fara a-si lua timpul de a studia principiile artei este nedemn v is-a-vis de oamenii instruiti si merita sa fie pedepsit de catre lege. Ambii sun t astfel insuficient pregatiti si totodata incapabili de a deveni practicieni ca si o pasare care ar zbura cu o aripa". E probabil in faptul istoric al societatii indiene prin ierarhia castelor social e - in snul carora se gaseau brahmani din care proveneu preotii si medicii - de u nde vine explicatia despre existenta, in preajma medicilor a asistentilor medica li pe care gndirea moderna ii considera ca veritabili infirmieri. Medicul hindus Tsharaka (care a trait in secolul incadrnd inceputul erei crestine si a fixat prin scris traditia medicala a Indiei) relateaza pentru prima data i n istoria medicinei calitatile, functiile si indatoririle acestor asistenti medi cali: " Om cu snge rece, viguros, nepurtnd pica la nimeni, atent la nevoile bolnavilor, urmarind strict si neobosit instructiunile medicului. Cunoasterea procedeelor de preparare a compozitiilor medicamentelor, inteligenta , devotat bolnavilor, puritatea moravurilor si a corpului, sunt cele patru calit ati care disting asistentul medical. Asistentii se disting prin curatenia minilor , atasament fata de persoana pentru care sunt angajati; dotati din punct de vede re al inteligentei si abilitatii; inclinati spre bunatate si apti la orice gen d e serviciu prin care un pacient poate fi revindecat; spirit deschis, experti in arta de a prepara hrana, familiarizati cu masajul si frictionari ale membrelor, sa stie sa supravegheze si sa asiste bolnavul, sa dozeze medicatia; totdeauna ga ta, rabdatori si abili a veghea pe cel ce sufera; niciodata de reavointa oricare ar fi actul care ar putea sa fie cerut de medic sau pacient". Morala medicala a Imperiului Celest Stim ca probabil in secolul VI al erei noastre civilizatia chineza care acorda o mare importanta medicilor, arata in egala masura calitati si un comportament ca re ne-ar parea astazi mai "deontologice" pe care le regasim in principiile lui S ouen-Seu-Mo: "Pentru a fi un medic bun, nu este suficient sa fi versat in literatura Confucia nista si Thaoista, cel ce nu a citit cartile Budiste nu va cunoaste mare lucru, compasiunea, bucuria renuntarii. Nu va sti abordnd bolnavii sa fie patruns de mil a si simpatie, nici sa-si formeze o vointa de a aduce ajutor in toate durerile, fiind animat de aceasta dorinta fara a se ocupa de treburile sale personale, de bogatia sa, de arta sa, de frumusetea sa, de inteligenta sa, de calitatea sa de chinez sau de barbar, de prieten sau dusman, nu va reusi sa considere cu egalita te toti bolnavii ca prietenii sai cei mai scumpi". Formarea gndirii occidentale:

Roma, Bizant, Invazia Araba Perioada de aproximativ 1000 de ani care inconjoara originea erei Crestine este cea unde se ia pentru prima data cunostinta de deontologia medicala, cea pe care o concepem - si dealtfel cea pe care o practicam astazi. Intr-adevar, prin inte rmediul Imperiului Roman, lumea mediteraneeana a marcat cultura noastra occident ala intr-un mod definitiv. Astfel, intr-una din scrisorile pastorale se amintest e ca obligatia clerului este de a vizita bolnavii si de a observa deontologia lu i Hipocrate, a acorda respect medicului despre care se spune in eclesiast ca el este creatia Atotputernicului: "Acordati ajutor bolnavilor" se spunea, "si recompensa va veni de la Dumnezeu". Crestinilor captivi in exil, de origine siriana sau bizantina care au tradus in araba marile opere medicale le revine meritul de a fi asigurat difuzarea in Orie nt si de a fi asociat aici anumiti medici islamici ca persanul Ali Iben Rabban A l Tabari a carui deontologie strict hipocratica ne-a lasat un portet al unui bun practician: "Va alege in fiecare lucru ce-i mai bun si mai drept, nu va fi usuratic, orgolio s si denigrant deci nu va fi niciodata obosit, infatuat, nu se va plasa niciodat a deasupra celorlalti". Rolul gndirii iudaice: Maimonide Rolul medicilor iudei care au fost practicieni foarte reputati a fost deasemenea foarte important in practica deontologiei medicale. Opera lui Maimonide este o stralucita marturie. Moise Maimonide, medic, filozof si talmudist eminent, desce ndent al unei linii de rabini si inalti demnitari iudei, pregatit pentru ascensi unea sa in creeare unei culturi vaste, medic personal al sultanului Saladin care a trait in sec. al XII-lea dupa Hristos, ne-a lasat o opera deontologica mistic a cunoscuta sub numele de : Rugaciunea lui Maimonide. "O Doamne umple-mi sufletul de dragoste pentru arta si toate creaturile, nu admi te ca gloria cercetarii sa ma influenteze in exercitiul artei mele, caci dusmani i adevarului si ai dragostei de oameni ar putea foarte usor sa abuzeze si sa ma indeparteze de nobila datorie de a face bine copiilor tai. Sustine-mi forta inim ii ca ea sa fie totdeauna gata sa serveasca bogatul si saracul, prietenul si dus manul, bunul si raul. Fa-ma ca eu sa nu vad dect omul in cel ce sufera. Ca sufletul sa-mi fie deschis aproape de patul bolnavului, ca el sa nu fie direc tionat de nici o gndire straina, ca in final sa fie prezent la tot ceea ce experi enta si stiinta l-au invatat; caci mari si sublime sunt cercetarile stiintifice care au ca scop sa conserve sanatatea si viata tuturor creaturilor. Fa ca bolnav ii sa aiba incredere in mine si in arta mea, ca ei sa urmeze sfaturile si prescr ierile mele. Indeparteaza de la patul lor sarlatanii, pe cei cu mii de sfaturi si care cunosc totul caci prin toate acestea se poate conduce la moartea lor. Daca nestiutorii ma blameaza fa ca dragostea pentru arta mea sa ma faca invulnerabil ca eu sa po t sa perseverez in adevar si prestigiu. Da-mi Dumnezeule rabdare pe lnga bolnavi, fa ca eu sa fiu moderat in totul, dar insatiabil in dragostea mea pentru stiint a. Indeparteaza de mine, o Dumnezeule, ideea ca eu vreau totul. Da-mi forta, vointa si ocazia de a-mi largi din ce in ce mai mult cunostintele mele". Timpurile Moderne Diversi medici au acordat in cursul evului mediu si renasterii o mare importanta

, ca Paracelsus care spunea: " Medicul trebuie sa fie inainte de orice un om bun si veridic", sau Rabelais care a scris: "Stiinta fara constiinta, nu e dect ruin a sufletului", deci Colegiile Medicilor se arata mai grijulii de a-si reglementa privilegiile dect de deontologie. Saint Vincent - T. Paul (1576-1660) va ilumina secolul sau si va crea veritabil vo catia de asistenta religioasa care nu ezita sa doteze - ca urmare a moralei cres tine -deontologia tehnica astfel: "Asistenta va pregati cina, o va aduce bolnavului, il va aborda cu veselie si ca ritate si va da binecuvntarea, totul cu o dragoste pe care ar da-o fiului ei, sau mai degraba lui Dumnezeu, va incerca sa-l inveseleasca atunci cnd el este dezola t. Asistenta va observa timpul si ora cnd se dau medicamentele, va avea un mare resp ect pentru ordinele medicilor ce-i vor fi date referitor la tratamentul bolnavil or. Asistenta trebuie sa stie sa administreze perfuzie si sa recolteze snge in cantit ati exacte". Reglementarea legala facnd parte larga din initiativa privata in org anizarea ingrijirii si asistentei bolnavilor, deontologia a tinut mult timp sa s e confunde cu morala individuala. Dezvoltarea medicinei moderne a fost influentata de dezvoltarea tehnologiei si d e marile descoperiri din acest domeniu. Cel mai renumit reprezentant al acestei epoci a fost Paracelsius, care se ocupa de alchimie, astrologie, dar si de etica si psihologie, spunnd: "Caracterul medicului influenteaza mai puternic starea bo lnavului dect orice medicament". Din secolul al XVII-lea a inceput urbanizarea. In orasele aglomerate conditiile de viata si igiena se deteriorau si din aceasta cauza au aparut tot mai des epid emii. Fortate de imprejurari, autoritatile construiesc mai multe spitale, dar pa ralel cu aceasta, nivelul de acordare al ingrijirilor medicale, stagneaza. Ingri jirea bolnavilor este facuta de maicute si de ingrijitoare voluntare necalificat e. Din acest motiv in Germania, in mijlocul secolului al XIX-lea a fost infiinta ta prima scoala unde pe lnga educatie morala se invata si ingrjirea bolnavului. A cesta a fost punctul de plecare al scolilor sanitare de mai trziu. In aceasta perioada obligatiile celor care ingrijeau bolnavii s-au inmultit pe ln ga alimentarea si toaleta zilnica a bolnavului aveau obligatia de a masura tempe ratura, de a recunoaste anumite boli dupa semne si simptome, de a aplica diete c orespunzatoare imbolnavirilor. Pentru aceste noi atributii era nevoie si de o pr egatire teoretica. Razboaiele, in general, dar mai ales cel de la mijlocul secolului al XIX-lea, au contribuit la dezvoltarea medicinei concomitent cu dezvoltarea ingrijirii. Dint re acestea un rol important l-a avut Razboiul din Crimeea, unde ranitii rusi au fost ingrijiti de surori voluntare a caror instruire a fost organizata de chirur gul Pirogov. Pe cealalta parte ingrijirea soldatilor englezi si francezi a fost asigurata de un grup de voluntari organizati si pregatiti de Florence Nightingal e. Ea a fost cea care dupa razboi a infiintat la Londra, in Spitalul St. Thomas, prima scoala pentru surori medicale. Ca cerinta pentru a urma cursurile acestei scoli, era "o cultura generala si o integritate morala ireprosabila". Pe exemplul ei au fost infiintate si in alte spitale scoli pentru surori, contri buind astfel la cresterea numarului de surori medicale calificate. In organizare a acestor scoli Crucea Rosie infiintata in 1864 a jucat un rol important. La sfrsitul secolului trecut in mai multe tari au fost organizate sistematic curs uri pentru formare de instructori sanitari. In 1899 la Londra s-a infiintat Cons

iliul International al Surorilor Medicale cu scopul uniformizarii pregatirii pro fesionale a celor ce voiau sa practice aceasta profesie, iar la New York in cadr ul Universitatii Columbia a fost infiintata o sectie separata care avea ca scop, pregatirea teoretica si practica a asistentilor medicali. Dezvoltarea rapida a societatii si medicinei, precum si tehnologia aparuta au de terminat si o crestere calitativa a ingrijirilor medicale. Acest lucru fiind per manent are ca efect aparitia profesiei de asistent medical si indispensabilitate a acestuia in echipa medicala.