FIȘĂ DE LUCRU nr.

Transformaţi din stil direct în stil indirect următoarele fragmente:

1.
“-Oh ! vrea să-l omoare, răcni duioasa mumă,strângînd cu furie copilul la sân.
-Nu-i vreme de stat în gânduri, doamnă, adăogi Spancioc.Adă-ţi aminte de doamna lui
Ştefăniţă-vodă şi alege între bărbat şi fiu.
-Ce zici, părinte? zise sărmana femeie,înturnându-se cu ochi lăcrămători spre mitropolitul.
-Crud şi cumplit este omul acesta, fiica mea;Domnul Dumnezeu să te povăţuiască. Iar eu mă
duc să gătesc tot pentru purcederea noastră cu noul nostru domn; şi pre cel vechi,
Dumnezeu să-l ierte şi să te ierte şi pre tine.Zicând aceste, cuviosul Teofan se depărtă.
Ruxanda luă un păhar de argint plin de apă, pe care-l aducea sluga; şi apoi,
mahinaliceşte, lăsă să cadă otrava în el. Boierii o împinseră în camera bolnavului….
Ruxanda ieşi tremurândă şi galbenă:
-Voi să daţi seama înaintea lui Dumnezeu, zise suspinând.”

(C.Negruzzi”Al. Lăpuşneanul”)

2.
— Tu esti moarta... Tu stii ca esti moarta... Domnisoara Christina zîmbi trist si se apropie
din
nou de Egor. Era acum mai palida. Poate o scalda lumina lunii. (O luna aparuta brusc,
neasteptata, reflecta Egor.)
— Dar te iubesc, Egor, sopti. Si pentru tine vin de-atît de departe...
Egor o privi cu ura. Daca ar fi avut atîta putere sa strige, sa se destepte... Christina parca îi
citea toate gîn-durile, caci zîmbi mai trist, mai deznadajduit.
— Tu esti totdeauna aici, vorbi Egor, tu nu vii de nicaieri...
— N-ai sa întelegi niciodata, dragostea mea ! sopti Christina. Caci pe tine nu vreau sa te
pierd, nu-mi trebuie sîngele tau... Vreau sa ma lasi cîteodata sa te iubesc !...
"Vorbise cu atîta patima, cu atîta foame de dragoste, încît Egor se înspaimînta. încerca sa
fuga.

(Mircea Eliade- Domnisoara Christina)

 FIȘĂ DE LUCRU nr. 2

Transformaţi din stil direct în stil indirect următoarele fragmente:

1
,, Vasăzică, voi vreţi să vă spun care-i ţiganca. Ei, bine, am să vă spun...
Fetele se aliniară emoţionate fără să scoata un cuvânt privindu-l în ochi.
- Am să vă spun, reluă el după o pauză.
Apoi întinse brusc, melodramatic braţul către fata acoperită cu voalul verde-pal şi
aşteptă. Fetele împietriră, ca şi cum nu le-ar fi venit să creadă.
- Ce are? Întrebă târziu cea cu părul roşu. De ce nu poate să ghicească?
- I s-a întâmplat ceva, spuse grecoaica. Şi-a adus aminte de ceva şi s-a pierdut, s-a
rătăcit în trecut.
Fata pe care el o socotise ţigancă înaintă câţiva paşi, luă tava cu cafele, şi trecând
prin faţa pianului şopti, zâmbind întristată:
-Eeu sunt ovreica...
Apoi dispăru tăcută după un paravan.
Ah! exclamă Gavrilescu lovindu-se cu palma pe frunte. Ar fi trebuit să înşeleg. Avea ceva în
ochi care venea de foarte departe. Ţi avea un voal prin care se întrezărea tot, dar exista
totuşi un voal. Era ca-n Vechiul Testament...”
(Mircea Eliade- La ţigănci)

2.
Râdea; muşchii i se suceau în râsul acesta şi ochii lui clipeau.
-Cu voia Măriii-Tale, zise Stroici, vedem că moşia noastră a să cadă de isnoavă. Când
turcii vor pustii ţara, pe ce vei domni Măria-Ta?
-Şi cu ce vei sătura lăcomia acestor cete de păgâni ce aduci cu Măria-Ta?adăogi
Spancioc.
-Cu averile voastre, nu cu banii ţăranilor pre care-i jupuiţi voi. Destul! Întoarceţi-vă şi
spuneţi celui ce v-a trimis, ca să se ferească să nu dau peste el, de nu vrea să fac din
ciolanele lui surle.
Boierii ieşiră mâhniţi. Moţoc rămase:
-Ce-ai rămas?
-Doamne! Doamne! zise el, căzând în genunchi; nu ne pedepsi pre noi după
fărădelegile noastre. Adă-ţi aminte că eşti pământean! Cruţă pre biata ţară! Vină numai cu
câţi moldoveni ai pe lângă Măria-Ta şi noi chizeşluim că un fir de păr nu se va clăti din
capul înălţimei-tale;şi de-ţi vor trebui oşti ne vom înarma noi. Încrede-te în noi!”

(C.Negruzzi”Al.Lăpuşneanul”)