Propoziția subordonată subiectivă(SB)

Propoziția subordonată subiectivă este subordonata care îndeplinește funcție sintactică

de subiect al unei propoziții regente din cadrul frazei, pe lângă un predicat format fie dintr-un
verb predicativ la un mod personal sau nepersonal, nepredicativ (infinitiv,gerunziu), fie dintr-
o expresie verbală, fie dintr-un adverb predicative, respective o interjecţie predicativă sau cu
valoare predicativă (Goran, 2009, p.49)
Altfel spus, este propoziția subordonată care îndeplinește funcția de subiect al
predicatului propoziției regente (A sosit(P1)/cine era așteptat(SB2)/) sau al unui verb la un
mod nepredicativ din cadrul acestei (Sosind(P1) /cine era așteptat, n-a mai fost nevoie de
tine) (Avram, 1997, p.422).
Propoziția subordonată subiectivă arată cine face sau suferă acțiunea exprimată de
verbul-predicat din propoziția regentă, cui i se atribuie o însușire sau o caracteristică
exprimată de numele predicativ al predicatului nominal din propoziția regentă (Goran, 2009,
p.52)

Elementul regent
Subordonata subiectivă are în propoziția regentă element regent care cere o subiectivă
(Goran, 2009, pp.49-54):
 verbe și locuțiuni verbale personale, cu rol de predicat verbal fără subiect
Exemplu: Repede își aduce aminte(P1) /cine are memoria bună(SB2).
 verbe personale la diateza pasivă sau un verb reflexiv pasiv, cu funcție de predicat
verbal
Exemplu: Este prețuit de oameni(P1) /cel ce dovedește tărie de caracter(SB2).
 un verb impersonal, un verb sau o locuțiune personală folosită impersonal cu funcție
de predicat verbal: caută, trebuie, urmează, se cuvine, se întâmplă, îmi arde, se spune,
se știe etc.
Exemplu: Trebuie(P1)/ să cunoaștem legile(SB2)/.
Se știe(P1) /cum a reușit(SB2)/.
Se cuvine(P1)/ să ajuți pe alții mai în vârstă(SB2).
 o expresie verbală impersonală cu funcție de predicat nominal, format din verbul
copulativ ,,este’’ și un nume predicativ: e bine, e adevărat, e cert, e frumos, e ușor, e
cu putință, e de dorit etc.

1
 Exemplu: E ușor(P1) /cum am rezolvat problema(SB2).
E bine (P1)/ca întotdeauna să fii prevăzător(SB)/.
 verb copulativ la un mod personal + numele predicativ (exprimat prin adjectiv,
substantiv, pronume)
Exemplu: Ce-a realizat el(P1)/ înseamnă ceva(SB2)/.
Ce aud acum(P1)/constituie o surpriză(SB2)/.
 un verb sau o locuține verbală la un mod nepredicativ(infinitiv, gerunziu)
Exemplu: Neștiind ce s-a întâmplat se uită mirat la noi.
 un adverb sau o locuține adverbială predicativă
Exemplu: Desigur(P1)/ că va reuși la examen(SB2)/.
 o interjecție predicativă
Exemplu: Zău(P1)/ că-mi pasă(SB2)/.

Elemente relaționale
Subordonata subiectivă poate fi introdusă în frază (poate fi legată de regenta ei) prin:
a) conjuncția subordonatoare: ca, să, ca să, dacă, de.
b) pronume sau adjective pronominale relative: care, cine, ce, câți, câte, cel ce, ceea ce.
Eemplu: Ceea ce ne-ai povestit a fost interesant.
Vine care persoană vrea.
Pronumele relative care introduc subordonatele subiective pot sta în diferite cazuri,
având funcții sintactice corespunzătoare acestora:
Se știe (P1)/cine a lipsit(SB2)/. (cine-subiect în N.)
Se știe (P1)/pentru cine este acest dar(SB2)/. (pentru cine-nume predicativ în Ac.)
Se știe (P1)/pe cine a ales(SB2)/. (pe cine-complement direct în Ac.)
Se știe(P1)/ cui îi vor da această sarcină(SB2)/. (cui-complement indirect în D.)
Se știe (P1)/cu cine a plecat(SB2)/. (cu cine-complement circumstanțial sociativ în
Ac.)
Se știe (P1)/al cui copil este băiatul(SB2)/. (al cui- atribut pronominal în G.)
Se știe(P1)/ a cui este această carte(SB2). (a cui-nume predicative în G.) (Goran,
2009, pp. 54-55)
c) pronume sau adjective pronominale nehotărâte în N., D., Ac.
Exemple: Oricare concurează(SB1) /este aplaudat(P2).
Vine(P1)/ orice persoană vrea(SB2).

2
 d) adverbe/ locuțiuni adverbiale relative
Exemple: Este știut(P1)/încotro se duce(SB2).
E bine (P1)/cum procedează(SB2).(Metea, 2001, p.162)
Adverbele relative au, după felul lor în subordonatele subiective pe care le introduc,
funcție de complement circumstanțial; însă adverbul relativ cum poate avea și funcție de
nume predicativ al verbului copulativ din subiectivă. (Exemplu: Nu se știe (P1)/cum e vara
aceasta(SB2)/).
Nu trebuie confundate propozițiile subordonate subiective cu subordonatele
circumstanțiale (de loc,de timp, de mod), introduse prin adverbe relative (unde, când,cum).
Este fără importanță(P1) /unde se stabilesc(SB2)/.
Este bine (P1)/unde lucrează(CL2)/.
Este bine(P1) /când lucrează(CT)/.
Este bine (P1) /când le aduce(SB2)/.
Este de mirare(P1)/cum au lucrat(SB2)/.
Este bine (P1)/cum lucrează(CM2)/. (Goran, 2009, pp.54-57)

Topica și punctuația
1.Topica
Propoziția subordonată subiectivă stă, în mod obișnuit, înaintea regentei când
determină un verb personal sau în construcții fixe cu verbul: este și înseamnă.
Exemplu: Dacă ai mașină(SB1)/înseamnă că ajungi mai repede(P2)/.
Propoziția subordonată stă după regentă când determină un verb impersonal, o
expresie verbală impersonală sau un adverb predicativ.
Exemplu: Trebuie(P1) /să ajungem la timp(SB2)/.
E bine(P1)/să cunoști regulile jocului(SB2)/.
Trebuie(P1)/să ajutăm pe cei aflați în suferință(SB2)/. (Metea, 2001, p.163)
2. Punctuația
Indiferent de locul ei, propoziția subiectivă nu se desparte, în general, prin nici un
semn de punctuație de regent ei decât dacă alte situații (construcții incidente, isolate,
intercalate) impugn prezența unor virgule (Avram, 1997, p. 423).
Într-o înșirare de subordonate subiective care au același regent, acestea se despart prin
virgulă dacă nu sunt legate prin conjuncția coordonatoare ,,și’’.
Exemple: Se va comunica(P1) /unde plecăm(SB2)/, când plecăm (SB3)/și cum ne vom
caza(SB4)/. (Goran, 2009, p.60)

3
Observații:
1. Subiectiva se poate confunda cu completiva directă.
2. Subiectivă poate avea una sau mai multe regente: Cine este sănătos(SB1)/ bea (P2)/și
mănâncă(P3)/.
3. Regentă poate avea una sau mai multe subordonate subiective.
4. Uneori, între subordonata subiectivă și regentă se pot intercala alte propoziții: Cine nu
vrea (SB1)/ să fie atent(CD2)/ să plece(P3)/. (Boatcă, 1996, p.220)