Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. CRATIMA – marchează rostirea împreună, în aceeaşi silabă, a două părţi de vorbire diferite,
elidarea (căderea) unei vocale, evitarea hiatului, păstrarea ritmului şi a măsurii (la genul liric) şi vorbirea
în tempo rapid (la genul epic). [+/-xerox]
- La nivel grafic: cratima leagă cuvinte compuse (Albă-ca-Zăpada), componentele unor locuţiuni
(treacă-meargă), articolul hotărât de unele cuvinte împrumutate (show-uri), elementul –lea, -a la
numeralul ordinal şi –ime de numeralele cardinale (a VIII-a, al XXI-lea, 17-imi), substantive ce denumesc
grade de rudenie de adjective pronominale posesive (maică-mea, cumnatu-său), forme verbale inversate
(venit-au) etc.
5. PUNCTELE DE SUSPENSIE (...) marchează o pauză în vorbire, mai mare decât virgula,
şi atrag atenţia că eul liric (la g. liric) sau naratorul (la g. epic) meditează asupra sentimentelor şi trăirilor
exprimate, dar şi transmit anumite stări interioare.
Uneori, mai ales în textul epic, ele contribuie la mărirea suspansului.
8. PUNCTUL ŞI VIRGULA (;) marchează o pauză în vorbire, mai lungă decât cea impusă de
virgulă şi mai scurtă decât cea impusă de punct.
10. APOSTROFUL ( ´ ) Semn grafic care marchează căderea accidentală a unor sunete de la
începutul (´neaţa!), sau sfârşitul (las´) unui cuvânt.
- marchează absenţa unei / unor cifre de la începutul anilor: ´80, anul ´948
- marchează şi scrierea unor cuvinte împrumutate din alte limbi: McDonald´s
11. LINIA DE PAUZĂ Marchează o pauză mai mare în vorbire, decât virgulă şi:
- punctuaţia unei construcţii incidente: Eu vin – chiar dacă nu are rost – la tine.
- punctuaţia unei apoziţii / construcţii apozitive: Prietena mea – Maria Popescu – a reuşit.
- uneori marchează absenţa predicatului: El a cumpărat un caiet, iar eu – două.
12. DOUĂ PUNCTE Semn de punctuaţie ce marchează o pauză în vorbire mai mică decât
punctul şi:
- vorbirea directă a unui personaj: Ionel zise: --Voi veni.
- o enumeraţie: Am văzut: oameni, copii, animale.
- o eplicaţie: Am înţeles mesajul: trebuia să fi rămas acasă.
- lipsa predicatului: Fata: o frumuseţte, băiatul – mai urâţel.
14. BARA OBLICĂ se foloseşte mai ales la informatică şi matematică pentru unităţi de
măsură – ex: KM/H şi uneori pentru a exprima ideea de „sau” – ex. oameni/persoane.
15. PARANTEZELE
( ) Cuprind o explicaţie, o precizare ori un amănunt, care îmbogăţesc înţelesul propoziţiei sau
al frazei de care sunt legate (construcţie incidentă);
[...] marchează absenţa unui fragment din textul original.