STUDIUL DE CAZ 1

- LATINITATE ŞI DACISM-
- FIŞĂ SINTETICĂ-

1. Delimitări conceptuale
2. MITUL LATINITĂŢII
a. context istoric- dovezile romanităţii
b. teorii ale latinităţii
c. latinitatea limbii române
d. ideile latinităţii reflectate în literatură
3. MITUL DACIC
a. context istoric
b. teorii ce reflectă importanţa substratului dac
c. elemente dacice în limba română
d. superioritatea dacică reflectată în literatura română
4. Latinitate şi dacism în celelalte arte
5. Concluzii

1.DELIMITĂRI CONCEPTUALE
►Latinitate=reprezintă faptul de a avea origine latină sau caracter latin; nume dat culturii şi civilizaţiei
latine;
►Dacism=curent în istoriografia autohtonă, având ca trăsătură fundamentală absolutizarea (mitizarea)
contribuţiei dacilor la formarea poporului român (manifestat cu precădere în perioada interbelică)

Ideea originii latine a atras prin:

 prestigiul istoric al Imperiului Roman (evocând puterea, calitățile militare și politice) și al limbii latine
(aflate timp de secole la temelia culturii europene);
 solidaritatea cu celelalte popoare care vorbesc limbi romanice (mai ales cu francezii, italienii);
 calitățile atribuite spiritului latin: claritate, concizie, gândire logică;
 afinitățile cu spiritul clasic.

Ideea originii dace a atras prin:

 datele eroice ale istoriei (noblețea celui învins în luptă, emoția sacrificiului);
 misterul unei civilizații prea puțin cunoscute (în absența textelor scrise);
 fascinația arhaicului;
 ideologia continuității și a stabilității, exploatată politic (prin sloganuri de tipul: „suntem aici de 2000 de
ani”);
 afinitățile cu spiritul romantic.

2.MITUL LATINITĂŢII
a. context istoric

► Romanizarea = proces lent de asimilare a culturii şi civilizaţiei romane în provincii de către populaţia din
ţinuturile cucerite.

■ Etapele romanizării
1. Etapa preliminară – sec I î.Chr-sec I d. Chr- daco-geţii preiau în urma schimburilor comerciale elemente de
cultură materială romană: arme, ceramică, monedă, vestimentaţie, unelte etc.
2.Etapa propriu-zisă: 106 – 271/274 – romanizarea are un caracter organizat
1
 3. Etapa de după 271:
- păstrarea legăturilor cu lumea romană S-Dunăreană;
- ocupaţia romană temporară la N Dunării în timpul împăraţilor Constantin cel Mare
(306-337) şi Iustinian (527-565) ;
- răspâdirea creştinismului în limba latină ;
- romanizarea dacilor liberi.

■ Factorii romanizării

-măsurile administrative;

- serviciul militar pe care tinerii daci îl săvârşeau;

- căsătoriile şi între soldaţii veterani romani şi femeile dace, copiii născuţi beneficiind de avantajele
cetăţeniei romane;

- creştinismul răspândit în limba latină; drept dovadă stau cuvintele de baza ale credinţei creştine,
care se regăsesc în română, prin moştenirea directă a unor termeni din latină: Dumnezeu (din
domine deus), creştin (din christianus), biserică (din basilica), botez (din baptism), rugăciune (din
rogationem), preot (din presbiterius), cruce (din crucem), păcat (din pecatum), înger (din
duiangelus), etc.

-influenţa pătrunderii de meseriaşi, agricultori, negustori în Dacia, încă de dinainte de cucerirea de

către Traian, se face simţită şi astăzi, prin termenii din domeniu, păstraţi din latină: sat (fossatum,
localitate întărită printr-un sanţ), a ara (arare), a semăna (seminare), grâu (granum), secară (secale),
orz (hordeum), legume (legumen), cânepă (canepa), in (linum), aur (aurum), argint (argentum), sare
(salem), cal (caballus), vacă (vaca), vie (vinea), vita (vitea), poamă (poma), etc.

■ Dovezi ale romanizării – cele mai importante sunt inscripţiile(în Dacia au fost găsite peste 3000 de
inscripţii în peste 200 de localităţi)
▪ prima inscripţie consemnată în breviarul lui Eutropius, „ex tot orbe romana infinitas eo copias hominum
transtulerat ad agras et urbes colentas”. Inscripţia este importantă nu numai pentru datarea ei istorică ci şi pentru
faptul că ea însăşi vorbeşte despre romanizare: „(Traian) adusese acolo oameni din toată lumea romană, nesfârşită
mulţime de oameni spre a lucra ogoarele şi a popula oraşele”.
▪ A doua inscripţie consemnată de Theophilactus Simocatta în secolul VII: „torna, torna fratre”, rostită de
către un soldat în timpul unui marş nocturn, frază auzită de mai mulţi soldaţi producându-se astfel debandadă în
cadrul armatei bizantine.

b. TEORII (care susţin latinitatea poporului român)

▪ Grigore Ureche –autorul unor idei importante nu numai pentru originea noastră romană, ci şi pentru
unitatea noastră etnică: „Rumânii, câţi se află lăcuitori la Ţara Ungurească şi la Ardeal şi la Maramoroşu, de
la un loc sântu cu moldovenii şi toţi de la Râm se trag”(Letopiseţul Ţării Moldovei)
▪ Miron Costin (Letopiseţul Ţării Moldovei, De neamul moldovenilor)
- combate „basnele”interpolatorilor Simeon Dascălul şi Misail Călugărul (aceştia interveniseră în cronica lui
Ureche, afirmând că moldovenii ar proveni din tâlharii de la Roma exilaţi pe teritoriul Daciei);
- oferă etimologia latină a 87 de cuvinte;
- enumeră argumente arheologice (cetăţi vechi, Columna lui Traian, turnul lui Sever), etnografice, folclorice
(port, tunsoare, obiceiuri de înmormântare);
▪ Dimitrie Cantemir (Hronicul vechimei a româno-moldo-vlahilor)
- consideră „nobilii romani”descendenţi din „aristocraţia elină”, propune astfel şi origine mult mai veche, cea
greacă;
2
 - crede că dacii ar fi dispărut după retragerea aureliană sau ar fi fost asimilaţi pe deplin de cuceritorii ajunşi
aici din centrul Italiei;
▪ Şcoala Ardeleană (Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior- Istoria pentru începutul romanilor
în Dacia)- Teoria purismului latinist
- au încercat să impună ideea originii pur latine a poporului român, vehiculînd teoria exterminării dacilor în
timpul celor două războaie daco-romane (101-102; 105-106)
- OBS. Motivaţia lor are, de fapt, un strat politic, urmărind să obţină aceleaşi drepturi pentru locuitorii
Transilvaniei (invocând calitatea lor de cei mai vechi locuitori ai ţinutului) de care se bucură cele trei
naţiuni privilegiate (ungurii, saşii, secuii).
c. latinitatea limbii române (vezi notiţele)
d. ideile latinităţii reflectate în literatură
▪ Vasile Alecsandri, Fântâna Blanduziei, Cântecul gintei latine
▪ Gheorghe Asachi – La Italia
▪ Al. Macedonski – poemul Hinov
▪ Al. Philippide – poemul Ausonius

3.MITUL DACIC
a.context istoric
Continuitate- teorie istorică ce demonstrează locuirea neîntreruptă în primul mileniu de după Chr. a spaţiului
carpato-danubiano-pontic de către geto-daci, daco-romani şi români şi totodată formarea poporului român în acest
teritoriu
■DOVEZI ALE CONTINUITĂŢII DACO-ROMANE DUPĂ RETRAGEREA AURELIANĂ
I. EPIGRAFICE
 inelul de argint de la Micia, cu inscripţia“Quartine vivas” Să trăieşti Quartine-sec IV
 donariul de bronz de la Biertan cu Hristograma şi inscripţia “Ego Zenovius votum posvi” Eu Zenovius am pus
acest dar- sec IV d. Chr.
II.ARHEOLOGICE
 blocarea porţilor amfiteatrului şi ziduri ridicate la Sarmizegetusa sec.IV
 morminte de incineraţie, cuptoare de olărie- Napoca sec. V
 aşezări daco-romane din sec V-VI la Verbiţa (DJ), Cipău (MS), Biertan (SB)etc
 opaiţ de bronz cu toartă în formă de cruce-Luciu, Ialomiţa, sec V-V
III. NUMISMATICE
 majoritatea monedelor descoperite sunt din bronz, cu valoare mică, utilizate în schimburile mărunte, cotidiene-
dovadă a continuităţii unui popor sedentar. Migratorii preferă monede de aur şi argint, cu valoare mare şi
volum mic, uşor de transportat.
IVCREŞTINE
 inscripţia de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa “Dumnezeu etern şi Iunona (Maria) şi îngeri- sec III
 donariul de la Biertan (Hristograma), sec IV
 opaiţ descoperit la Tomis, sec IV –chipul Lui Christos şi inscripţia “Pacem meam do vobis” Pacea mea v-o
dăruiesc vouă
 inscripţia de la Niculiţel, (lb greacă) sec IV (numele a patru martiri creştini: Zotikos, Attalos, Kamasis,
Filippos)
 martirizarea lui Sava Gotul (valea Buzăului)- 372 d. Chr.
 Episcopii de la Tomis: Bretanion, Gherontie, Teotim I
 Scriitorii patristici (părinţi ai Bisericii)
1. Dionisie cel Mic sec IV- întemeietorul sistemului cronologic creştin
2. Sf. Ioan Cassian – “Tratat despre întruparea Domnului”
3. Aeticus Histrus sec.IV- tratat despre caracteristicile limbii daco-romane

3
b.TEORII ce reflectă importanţa substratului dac-punctul de plecare al reconsiderării temei dacice este „Balada
Dochiei”- Gh Asachi şi apare în a doua jumătate a secolului al XIX-lea
▪I.C.Brătianu („Studii istorice asupra originilor naţionalităţii noastre”) vorbeşte despre o întreită origine a
poporului român: traci, celţi şi romani;
▪ B.P.Hasdeu (Perit-au dacii?)
- el vorbeşte de o suprapunere de straturi în Peninsula Balcanică (pelasgi, traci, romani, slavi) şi de absenţa
predominării unui anumit element în constituirea „naţionalităţii noastre”;
- identifică 84 de cuvinte din fondul dac şi 15 toponime;
▪ N. Densusianu (Dacia preistorică) – o teorie fantezistă (purismul dac)
vorbeşte de un imperiu pelasgic care are rădăcini în Dacia şi cuprinde , sub împăraţii Uranus şi Saturn , Europa,
Mediterana, Egiptul şi Africa de Sud, iar limba dacă şi latină sunt dialectele aceleiaşi limbi;
▪ Vasile Pârvan, Dacia, Getica
- susţine superioritatea spirituală a geto-dacilor, cărora le atribuie o concepţie morală superioară, o viziune
religioasă „henoteistă”, depăşind concepţia politeistă a grecilor şi a altor popoare ale antichităţii;
▪ Lucian Blaga (Revolta fondului nostru nelatin)- tentativă de reabilitare a fondului traco-slav, afirmând că
„exclusivismul latin”este o exagerare;
- Blaga este împotriva credinţei că am fi latini puri, „limpezi, raţionali, cumpătaţi, iubitori de formă, clasici” şi
pledează pentru barbarie, pentru „fondul slavo-trac,exuberant şi vital”.
▪ Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han
- susţine că deşi dacii au adoptat limba latină, acestia şi-au păstrat obiceiurile şi nu s-a produs o modificare
radicală a substanţei autohtone;
- vorbeste despre cultul lui Zalmoxis ca despre o religie precursoare creştinismului şi îi amplifică importanţa,
▪ La procesul de reechilibrare a originilor contribuie şi: Cezar Bolliac, A.D.Xenopol, Grigore Tocilescu

OBS. În perioada contemporană, circulă ideea dublei origini, dar continuă şi un curent de opinie afirmat în
perioada interbelică, preluat în anii ceauşismului: tracomania, promovat mai întâi de Dan Botta (triumful
creştinismului în lume a fost asigurat de traci) şi apoi de mişcarea legionară

e. elemente dacice în limba română

- în lipsa dovezilor, substratul dac se reconstituie pe baza comparaţiei cu albaneza;
- vocabularul reţine cea mai importantă parte a moştenirii dace- cca 200 de cuvinte care fac parte din fodul
principal lexical (cele mai multe sunt substantive comune şi proprii);consoanele h, ş şi vocala ă;
- formarea unor numerale (unsprezece, nouăsprezece)- unii o pun pe seama influenţei slave;

f. importanţa substratului autohton, reflectată în literatura română

▪ Gheorghe Asachi, Dochia şi Traian;
▪ Alecu Russo, Cântarea României, evocă Dacia şi îl elogiază pe Decebal;
▪ Mihai Eminescu- Memento mori-viziune edenică asupra Daciei lui Zamolxe
-Rugăciunea unui dac
▪ Mihail Sadovenu Creanga de aur -imaginea unei Dacii mitice, extravagantă prin utopismul ei
▪ Lucian Blaga, Zalmoxis

6. REFLECTAREA IDEILOR ÎN CELELALTE ARTE

▪ sculptura - Columna lui Traian
- Tropaeum Traiani
- Podul peste Dunăre
▪ cinematografie- filmele Dacii, Columna (regia: Sergiu Nicolaescu)

7. Concluzii
Miturile fondatoare condensează însăşi esenţa conştiinţei unui popor şi de aceea trebuie cunoscute.