Tema 1

Identitatea românilor

-în mileniul III în. Hr., pătrund în Europa comunități indeo-europene (provenite din stepele Asiei), și își
găsesc populațiile europene cu care vor forma populațiile antice: grecii, tracii, roomanii

-strămoșii românilor se numesc geto-daci deoarece romanii îi numeau în documentele lor daci, iar grecii
geți

-geto-dacii erau organizați în triburi și uniuni de treiburi care aveau fiecare câte o cetate fortificată
numită dava

-dacii aveau o religie politeistă, iar zeul suprem se numea Zalmoxis

-triburile tracice au fost unite prima dată în secolul I în.Hr de regele Burebista (82-44 în.Hr)

-capitala noului regat se afla la Sarmizegetusa

-după moartea lui Burebista, regatul se destramă și abia în anul 87 d. Hr. se va forma un nou regat dac
sub conducerea regelui Decebal (87-106 d. Hr. )

-în urma conflictului cu Imperiul roman, petrecut între 101-102 și 105-106, Dacia este cucerită și
transformată în provincie romană.

Romanizarea= Def! Procesul istoric prin care un popor cucerit de romani este transformat într-un popor
de tip roman

Etapele Romanizării:

1) Etapa preliminară (înainte de cucerirea romană – sec II în. Hr – până 106 d. Hr)
-se petrece romanizarea prin schimburi economice și culturale între daci și romani
-pe plan politic Burebista va interveni în războiul civil din Imperiul Roman dintre Iulius Cezar și
Pompei
-romanizarea a fost accelarată și de cucerirea Dobrogei de către romani în 28 în. Hr.

2) Etapa decisivă a stăpânirii romane (106-271 d. Hr)

-stăpânirea a durat aproape 5 generații, realizându-se prin intermediul unor factori precum
limba, religia, armata etc. – roanizarea propriu-zisă

3) Etapa finală (271-602)

-împăratul Aurelian își retrage armata și administrația din Dacia (retragerea aureliană), însă o
parte a populației civile va părăsi de voie buna Dacia. Cea mai mare parte a populației rămâne, iar
procesul de romanizare continuă prin relațiile sociale și economice dintre cele două popoare

Factorii romanizării

-după venirea romanilor în Dacia aceștia vor începe colonizarea noilor provincii cucerite (aduc din
imperiu popoare latinofone pe care le stabilesc pe teritoriul Daciei)
-pământul Daciei era oferit coloniștilor și veteranilor (soldat care a terminat stagiul militar)

-coloniștii ridicau pe acele pământuri villa rustica (asemănătoare fermelor), iar în jurul acesteia se forma
o canabae (așezare populată cu familii de sclavi), până ce villa ajungea un sat care purta de multe ori
numele intemeietorului

Armata- romanii au menținut în Dacia 55 de mii de soldați organizați în legiuni (soldați cu cetățenie
romană) și trupe auxiliare (fără cetățenie) – locuiau în tabere militare numite castre, iar la finalul carierei
deveneau veterani

Urbanizarea - în Dacia urbanizarea se datorează romanilor deoarece aceștia au întemeiat orașe noi
precum Napoca sau Apullum ( Alba-Iulia) și au adus geto-daciilor instituțiile și modelul de viață roman

Limba latină -odată cu venirea administrației romane, Dacii au fost nevoiți să învețe limba latină pentru a
se înțelege cu aceștia(iar acest lucru este atestat prin cele 3 mii de inscripții latine descoperite)

Religia- după cucerire în Dacia, religia se caracterizează prin adorarea divinitățiilor romane, apare
fenomenul de interpretație romană (divinități dacice cu nume romane)

-apare și sincretismul religios (tindința de a amesteca divinitățile și atributele lor. Religia creștină
pătrunde în Dacia după retragerea Aureliană și se răspândește masiv după anul 313 când se garantează
toleranța creștinilor prin Edictul de la Milano.

Etnogeneza românească =formarea poporului român

-poporul român s-a format prin simbioza dacilor, romanilor și slavilor

-acest proces are două sinteze (contopiri)

a) romanizarea autohtonilor

b) asimilarea migratorilor de către autohtonii romanizați (daco-romanii)

-începând cu secolul VI pe teritoriul Daciei ajung slavii, care au reușit să influențeze parțial procesul
etnogenezei românilor, însă caracterul romanic rămâne majoritar

Formarea limbii române

-după ce se încheie etnogeneza s-a finalizat și procesul limbii române (secolele VII-VIII). Limba română
face parte din familia limbilor romanice alături de: italiana, franceza, spaniola, portugheza

-limbile romanice sunt formate din 3 straturi: elementul autohton, numit substrat, elementul latin cel
mai consistent numit strat și elementul migrator numit suprastrat

-Elementul de substrat este reprezentat de limba daco-geților; aceștia nu au lăsat nimic scris; romanii au
impus limba latină în administrație, dar au păstrat limba geto-dacă în denumirea numelor de râuri, nume
de animale (mistreț, barză), de plante (brad), și de părți ale corpului (buză, burtă)

-Elementul stratului latin unde găsim principalele trăsături care definesc limba română

-Elementul de adstrat reprezentat de influențele migratorilor slavi asupra limbii; din secolul IX, slavona va
fi folosită în liturghie și cărțile sfinte, iar din sec XII-XV, în Țara Românească și Moldova va deveni limbă de
cultură până la mijlocul sec XIX când se adoptă literele latine; în Transilvania din sec XII se va folosi limba
latină

Romanitatea românilor în viziunea istoricilor

-după încheierea etnogenezei în secolele VII-VIII și apariția pe harta Europei a poporului român, a făcut
ca aceștia să intre în atenția istoricilor străini

Primele mențiuni despre romanitatea românilor:

a. Sec VII -Strategikon – tratat bizantin în care este menționat poporul de la N de Dunăre sub
numele de romani
b. Sec X- Despre administrarea imperiului -lucrare în care sunt menționați românii sub numele de
romani
c. Sec XII- Ioan Kynnamos pomenește de originea romană a românilor (zice că sunt coloni veniți de
mult din Italia)
-Gesta Hungarorum (Faptele ungurilor) scrisă de Anonimus atestă existența unor formațiuni
politico-militare înainte de venirea maghiarilor

d. sec XIII- Cronicarul maghiar Simon de Keza spunea că românii erau în transilvania la venirea hunilor

e. sec XV- Poggio Brocciolini este printre primii umaniști care susțin latinitatea poporului român,
semnalând asemănările între limba latină și limba română

f. sec XVI- Nicolau Olahus umanist Transilvănean susține unitatea de neam, limbă, obiceiuri și religie a
românilor

g. sec XVII-Grigore Ureche și Miron Costin, cronicari români, susțin cu dovezi arheologice, lingvistice,
romanitatea românilor

h. sec XVIII – Constantin Cantacuzino și Dimitrie Cantemir vor scrie lucrări complexe despre originea
latină a poporului român

Teoria autohtoniei și teoria imigraționistă

-una din cele mai mari probleme dezbătute din istoria românească este cea a originilor

-din secolul XVIII apare ideea care contestă romanitatea românilor; sunt lansate ideile imigraționiste care
susțin că Dacia rămâne un teritoriu nelocuită după retragerea Aureliană și că limba română s-a format la
sud de Dunăre de unde românii au pătruns în Transilvania și unde i-au găsit pe unguri și sași; în acest
secol un reprezentant al acestei teorii este Franz Sulzer, care susținea că românii s-au format între bulgari
și Albanezi de la care vor prelua și religia ortodoxă; în secolul XIX un adept al acestei mișcări este robert
Roesler (teoria roesleriană) care spunea că:

1. Dacii au fost exterminați ca popor de romani în timpul celor două războaie daco-romane

2. Romanizarea nu era posibilă doar în 160 de ani de dominație romană

3. Toți locuitorii Daciei au părăsit provincia în timpul retragerii aureliene

4. Poporul român s-a format la sud de Dunăre de unde au primit influența slavă și religia ortodoxă
Teoria autohtoniei vine în combaterea celei anterioare cu următoarele argumente:

1. Dovezi logice: romanii nu au exterminat niciodată in istorie nici un popor

2. Dovezi epigrafice (inscripții): existau în Dacia romană mai multe unități militare formate din daci
3. Hidronimia(nume de ape): numele marilor râuri au nume dacice
4. Dovezi lingvistice: menținerea unor cuvinte de origine dacă în limba română
5. Dovezi arheologice: s-au descoperit așezări și morminte dacice pe tot cuprinsul Transilvaniei

-romanizarea nu s-a produs doar în momentul stăpânirii romane, ci și înainte și după

-aurelian a retras din Dacia doar armata și administrația, existând dovezi de continuitate a poporului
daco-roman la Nord de Dunăre

-nu există niciun izvor care să ateste existența românilor la sud de Dunăre înainte de scolul XIII

-în secolul XVIII Școala Ardeleană a fost primul nucleu iluminist care a încercat să dovedească
latinitatea poporului român, exagerând totodată contribuția latinei la formarea limbii române

-in secolul XIV Bogdan Petriceicu Hașdeu devine susținătorul cel mai înflăcărat al continuității dacice,
aducând argumente lingvistice; A.D. Xenopol folosește argumente istorice lingvistice și logice pentru
combaterea teoriei lui Roesler

-în perioada interbelică îl avem pe Vasile Pârvan care având în spate cercetare arheologică a reușit să
ilustreze o sinteză daco-romană echilibrată

-în perioada postbelică avem două etape:

1. Etapa Gheorghe Dej -în care Mihail Roller istoric comunist român, accentua importanța slavilor în
formarea poporului român( din cauză că Rusia comunistă era formată din popor slavic)

2. Etapa Ceușescu – care va mări rolul dacic în fromarea poporului român (devine chiar o obsesie)