ROMANITATEA ROMÂNILOR

1. Formarea poporului român și a limbii române(II-VIII);

2. Romanitatea românilor reflectată în izvoarele medievale
timpurii(VII-XIII);
3. Romanitatea românilor reflectată în sursele umaniste
(XV-XVIII);
4. Teoriile istoriografice moderne privind romanitatea
românilor(XVIII-XX);
5. Romanitatea românilor reflectată în istoriografia comunistă
(a 2-a jumătate a secolului XX/perioada POSTBELICĂ).

1. Formarea poporului român și a limbii române(II-VIII):

- Poporul român e un popor LATIN și CREȘTIN.
 Latinitatea este rezultatul acțiunii unor condiții istorice din perioada ANTICHITĂȚII:
- Cucerirea Daciei de Imperiul Roman(105-106 d.Hr.)
- Organizarea Daciei ca provincie romană imperială
- Desfășurarea romanizării Daciei
- Pătrunderea creștinismului de Limbă Latină pe teritoriul Daciei(III d.Hr.)

- ROMANIZARE = proces istoric de lungă durată, prin care un popor cucerit de romani a
preluat elemente de civilizație și Limbă Latină
- Etapele romanizării în spațiul nord-dunărean:
a) Romanizarea preliminară, anterioară cuceririi Daciei de romani(I î.Hr.-I d.Hr.):
- Ilustrată prin: contacte economice, militare, politice, culturale între daci și romani
- Nu are dimensiune lingvistică
b) Romanizarea oficială/propriu-zisă (II-III d.Hr.):
- Dacia a fost provincie romană (Dacia Augusta Provincia)
- Au acționat factorii romanizării(instrumentați oficial de statul roman): administrația,
armata, coloniștii, viața economică, dreptul roman, viața culturală – religia, școala,
arta.
* Armata: formată din legiuni și trupe auxiliare
- Toți soldații vorbesc Limba Latină vulgară și o promovează în familiile mixte
create în Dacia
- Copiii născuți în familiile mixte primeau cetățenie romană de la naștere
* Coloniștii(Colonizarea) = civili latinofoni aduși în Dacia din toate provinciile
- Au fost aduși din motive economice, pentru a contribui la urbanizarea
provinciei
- În urma procesului de colonizare, în Dacia au apărut orașe de tip
roman(municipii, colonia, metropola)
- În acestea se dezvoltă noi profesii și ramuri economice tipic romane
 - Muncitorii erau grupați în colegii(=asociații profesionale ce cuprindeau oameni
cu aceeași meserie, religie și cunoscători de Latină)
- Au apărut așezări de tip roman, așezări rurale în care trăiau și munceau
împreună dacii și coloniștii(CANABE=așezare de tranzit, PAGUS= sat răsfirat,
VICUS=sat propriu-zis, VILA RUSTICA=fermă)
- Astfel, prin aducerea coloniștilor, procesul de romanizare a cunoscut apogeul,
colonizarea reprezentând cea mai importantă condiție care generează
transformări etno-lingvistice și favorizează apariția dacoromânilor
* Religie:
- Odată cu venirea coloniștilor se constată propagarea zeităților romane în
conștiința dacilor
- Religia romană avea caracter politeist, la fel ca a dacilor, iar principiile
religioase erau identice(supremație, război, natură), astfel dacii au putut prelua
divinitățile romane, asociindu-le cu propriile lor divinități
- Se atestă două fenomene religioase reprezentative în cadrul romanizării:
 “INTERPRETATIO ROMANA” = adorarea divinităților dacice sub nume
roman
 SINCRETISM RELIGIOS = îmbinarea unor divinități din religii diferite
Odată cu venirea coloniștilor în Dacia, a pătruns și creștinismul, practicat
ilicit(=în secret)
c) Romanizarea post-aureliană(III-IV d.Hr.):
- Spațiul nord-dunărean nu a mai aparținut complet Imperiului Roman:
* 271/275: RETRAGEREA AURELIANĂ = împăratul Aurelian a decis
abandonarea provinciei Dacia și a ordonat administrației și armatei retragerea la
sud de Dunăre(din motive economice și strategice)
- Plecarea funcționarilor și a soldaților la sud de Dunăre nu a însemnat încheierea
romanizării, deoarece cei mai mulți dintre daco-romani au rămas în provincie
- Dispariția granițelor a permis contacte între daco-romani și dacii liberi(din
Moldova, Muntenia, Maramureș), astfel dacii liberi au fost romanizați în secolele
III-IV și s-au format premise pentru formarea unei limbi omogene în întreg spațiul
carpato-dunăreano-pontic.

- Continuitatea dacoromână e atestată prin:

* Izvoare ARHEOLOGICE: urme de așezări stabile, inventar agricol, semințe
carbonizate, necropole
* Izvoare NUMISMATICE (tezaure de monede): au fost atestate astfel de tezaure
confecționate din aramă și nu metal prețios. Aceste monede de proveniență romană
atestă existența comerțului, care nu putea fi practicat de migratori
* Izvoare RELIGIOASE: în epoca marilor migrații(III-IV) la nord de Dunăre se atestă
dezvoltarea creștinismului prin descoperirea unor fundații de bazilici(=biserici),
atestarea unor obiecte de cult și descoperirea unor obiecte inscripționate în Limba
Latină.
* De asemenea, practicarea creștinismului de daco-romani și apoi de români e atestată
cel mai bine lingvistic, termenii religioși fundamentali provenind din
Latină(Dumnezeu, biserică, Paște, cruce)
 * Romanizarea post-aureliană a contribuit la consolidarea sintezei daco-romane înainte
de venirea slavilor.

- În secolele VII-VIII s-a încheiat procesul de formare a poporului român, prin adăugarea
unei componente slave asupra bazei daco-romane.
- Slavii s-au așezat compact în zona Dunării în 602 d.Hr. Fiind un popor relativ pașnic și
atașat parțial de modelul agrar, slavii au putut conviețui cu localnicii daco-romani, astfel,
în secolele VII-VIII s-a exercitat influența lor asupra limbii vorbite de autohtoni.
- Se conturează astfel limba paleo-românească(româna veche) alcătuită din:
* Substrat DACO-MOESIC
* Strat LATIN
* Adstrat SLAV(partea cea mai nouă)

- Astfel, izvoarele medievale timpurii(secolele VII-VIII) ilustrează existența la nord de

Dunăre a unei comunități romanice, numita VLAHI/VOLOHI/BLACCI/OLAHI
- În concluzie, în secolul VIII s-a încheiat procesul de formare a poporului român

2. Romanitatea românilor reflectată în izvoarele medievale

timpurii(VII-XIII):
- Primele mențiuni scrise ce atestă existența vlahilor la nord de Dunăre datează din
secolul VII:
a) STRATEGIKON – Împăratul Mauricius(secol VII)
 Un tratat militar în care se fac referiri succinte la poporul nord-dunărean(vlahii),
care au o fire războinică.
b) DESPRE ADMINISTRAREA IMPERIULUI – Constantin al VII-lea
Porfirogenetul(secol VII)
 Un tratat despre arta guvernării scris de Constantin al VII-lea Porfirogenetul pentru
moștenitorul tronului
 Textul conține un capitol referitor la întinderea teritorială a Imperiului Bizantin,
menționându-se în acest context prezența vlahilor în zona pontică, despre care
împăratul preciza că: “sunt romani și nu romei(=greci)” și că au fost aduși în zona
Dunării și a Mării Negre în vremea Împăratului Traian.
c) CRONICA NOTARULUI ANONIM/GESTA HUNGARORUM(secol XII)
 Ilustrează istoria maghiarilor, care au părăsit ATELKUZ și s-au așezat în Panonia la
finalul secolului IX
 În a doua jumătate a secolului X au început să atace Transilvania sub conducerea lui
Tuhutum
 “locuitorii Transilvaniei erau slavii și vlahii, păstori ai romanilor”
 Vlahii și slavii erau organizați în cnezate și voievodate(formațiuni prestatale)
d) DIPLOMA CAVALERILOR IOANIȚI(1247, secol XIII)
 Are scopul de a acorda privilegii cavalerilor ioaniți în Țara Severinului, unde populația
majoritară erau Vlahii:
* Numeroși în toată zona nord-dunăreană
* Au fost implicați în lupte contra tătarilor în timpul marii invazii din 1241
 * Erau organizați în cnezate și voievodate, majoritatea subordonate Ungariei

- Așadar, de-a lungul secolelor VII-XIII, izvoarele medievale au ilustrat prezența

românilor în zona nord-dunăreană și organizarea politică în cnezate și voievodate.
- Astfel, izvoarele medievale timpurii sunt o dovadă a faptului ca teoria imigraționistă e
eronată.

3. Romanitatea românilor reflectată în sursele umaniste(XV-XVIII):

- Sursele umaniste au manifestat un interes crescut cu privire la români, deoarece aceștia
aveau origine romană și erau implicați în lupta antiotomană, astfel, românii sunt integrați
civilizației europene.
a) Secol XV:
 Poggio Bracciolini – consideră că românii vorbesc o limbă înrudită cu Italiana și
Latina
 Flavio Biondo – relatează că românii vorbesc o limbă neolatină și că sunt urmașii
coloniștilor aduși de Traian în Dacia după cucerire
b) Secol XVI: Nicolaus Olahus – “HUNGARIA” – atât muntenii, cât și moldovenii și
ardelenii vorbesc o limbă neolatină
c) Secol XVII:
 Grigore Ureche – “LETOPISEȚUL ȚĂRII MOLDOVEI”(“cu toții de la Râm ne
tragem” = unitatea lingvistică a românilor peste granițele istorice)
 Miron Costin – “LETOPISEȚUL ȚĂRII MOLDOVEI”, “DE NEAMUL
MOLDOVENILOR”
d) Secol XVIII: Dimitrie Cantemir - “DESCRIEREA MOLDOVEI”, “HRONICUL
VECHIMII ROMÂNO-MOLDO-VLAHILOR”

4. Teoriile istoriografice moderne privind romanitatea

românilor(XVIII-XX):
- În această perioadă, abordările privind romanitatea românilor au fost influențate de o
problematică politico-teritorială:
 În secolul VIII, Transilvania făcea parte din Imperiul Habsburgic, iar românii, majoritari,
aveau statutul de “națiune tolerată”(=fără drepturi)
 Contextul care a declanșat dezbaterea privind romanitatea românilor e ilustrat în prima
jumătate a secolului XVIII prin următoarele evenimente:
 1701: Împăratul Leopold I a elaborat “DIPLOMA LEOPOLDINĂ”, un decret prin care
românii care deveneau catolici încetau să mai fie națiune tolerată și primeau drepturi.
Decizia împăratului a avut ca efect apariția bisericii greco-catolice.
 1713: Împăratul Leopold I s-a reconciliat cu nobilimea maghiară din Transilvania, care
inițial refuza să se supună administrației austriece.
 Prin “Pacea de la Satu Mare” Imperiul Austriac își încalcă promisiunile făcute în
“DIPLOMA LEOPOLDINĂ”.
 În acest context, biserica greco-catolică a inițiat lupta de emancipare a românilor
ardeleni prin implicarea directă a episcopului INOCHENȚIE MICU KLEIN
  Acesta a adresat în mai multe rânduri memorii politice către curtea imperială de la
Viena, cerând respectarea drepturilor politice ale românilor și argumentând acestea pe
baza drepturilor istorice:
a) Românii sunt primii locuitori ai Transilvaniei și implicit cei mai vechi
b) Vechimea românilor e ilustrată prin originea latină a Limbii Române
c) Românii s-au format ca popor în Transilvania, fiind anteriori maghiarilor, sașilor și
secuilor
 Ideile lui INOCHENȚIE MICU KLEIN sunt găsite în “SUPPLEX
LIBELLUS”(=Cerere de libertate)
 Activitatea episcopului a fost continuată la sfârșitul secolului XVIII de reprezentanții
ȘCOLII ARDELENE(Gheorghe Șincai, Petru Maior, Ioan Budai Deleanu), mișcarea
iluministă din Transilvania
 Reprezentanții acesteia au intensificat lupta de emancipare a românilor, folosind atât
argumente istorice, cât și de drept natural
 1791: aceștia au redactat “SUPPLEX LIBELLUS VALAKORUM” = manifest care
susținea drepturile românilor în Transilvania, plecând de la originea latina, vechimea
poporului român și noblețea acestuia

- Teoriile privind romanitatea românilor din Epoca Modernă(secol XVIII)

a) TEORIA IMIGRAȚIONISTĂ
b) TEORIA CONTINUITĂȚII(AUTOHTONISTĂ)

a) TEORIA IMIGRAȚIONISTĂ
- Poporul român s-a format la sud de Dunăre și a migrat în spațiul nord-dunărean în
secolele IX-XII, astfel se pune în evidență ideea că așezarea românilor în Transilvania
este concomitentă sau chiar ulterioară venirii maghiarilor
- Fondatori: Franz Joseph Sutzler și Johan Christian Engel
- Sutzler a fost un ofițer austriac stabilit o vreme în Țara Românească și care în 1871-
1872 a publicat o carte numită “ISTORIA DACIEI TRANSILVĂNENE”
* Românii s-au format în sudul Dunării deoarece, după Retragerea Aureliană, la nord de
Dunăre nu a mai locuit nimeni
* Românii au cunoscut la sud influențe slave și s-au creștinat în rit ortodox
* Românii au început să se infiltreze în nord în secolele XII-XIII. În contextul invaziei
hunilor și tătarilor
- Teoria imigraționistă avea ca scop contestarea ideilor latiniste ale Școlii Ardelene care
susținea drepturile românilor în Transilvania.

b) TEORIA CONTINUITĂȚII(AUTOHTONISTĂ)
- Poporul român s-a format la nord de Dunăre, fiind moștenitorul direct al coloniștilor
aduși de împărații romani(secolele II-III)
- Retragerea Aureliană nu a afectat latinitatea locuitorilor.
- DACII NU AU AVUT NICIO CONTRIBUȚIE LA FORMAREA POPORULUI
ROMÂN!!
- Ca atare, românii au origine pur-romană, iar Româna e o limbă pur-latină.
- Din acest motiv, e cunoscută la sfârșitul secolului XVIII ca TEORIA PURISMULUI
 - Originea pur-latină era importantă pentru a sublinia setul de calități(intelectuale și
civice) care caracteriza poporul român
- E fundamentată de reprezentanții Școlii Ardelene

 Cele două teorii subliniază rolul argumentelor istorice pentru atingerea unor obiective
politice.
 În secolul XIX s-a accentuat dezbaterea privind romanitatea românilor, în noi contexte
politice:
* Revoluția de la 1848
* Formarea statului național modern român(1859 – Dubla alegere a lui Alexandru Ioan
Cuza)
* Formarea Imperiului dualist Austro-Ungaria(1866)
 În prima jumătate a secolului XX, teoria continuității a afirmat dubla origine a poporului
român
 TEORIA DACO-ROMANISMULUI(contribuții ale lui Mihail Kogălniceanu,
Nicolae Bălcescu, Bogdan Petriceicu-Hașdeu)
* Atinge apogeul în a doua jumătate a secolului XX prin contribuțiile lui Alexandru
Dimitrie Xenopol
 În secolul XIX, teoria imigraționistă a dobândit forma clasică, a lui Robert Roesler(istoric
austriac)
* Contextul politic ce a determinat teoria roesleriană este formarea dualismului
austro-ungar în 1866
* Românii au fost discriminați în Imperiul Austro-Ungar, nerecunoscându-li-se
identitatea națională, limba, religia și neavând drepturi politice
* Aceștia au protestat și au creat partide politice, luptând pentru drepturile lor cu
ajutorul Regatului României
 Istoriografia austro-ungară a avut ca scop să demonstreze că mișcarea națională a
românilor e nejustificată din punct de vedere istoric.

a) TEORIA ROESLERIANĂ:
- E ilustrată prin publicarea cărții “STUDII ROMÂNEȘTI.(ISTORIA ROMÂNILOR
DIN DACIA). CERCETARE ASUPRA ISTORIEI VECHI A ROMÂNILOR DIN
DACIA”(Viena,1871)
- Cartea e structurară pe capitole, formate din TEZE(=adevăruri demonstrate):
* Dacii au fost exterminați de romani și acest lucru e atestat arheologic de fenomenul de
urbanizare
* În absența dacilor, romanizarea nu se putea produce
* Romanizarea nu s-ar fi putut produce nici dacă dacii erau lăsați în viață, deoarece
stăpânirea romană a fost prea scurtă(165 de ani)
* Retragerea Aureliană a fost completă, toți locuitorii au părăsit Dacia din ordinul
împăratului Traian devenind o “terra deserta”(=țară pustie)
* Românii sau format la sud de Dunăre, sub influență slavă și au preluat creștinismul. În
acest sens sunt concludente Slavona și alfabetul chirilic folosite în biserica română în
Evul Mediu.
 * Nu există izvoare istorice care să îi ateste pe români în nordul Dunării înainte de
secolul XII
* Românii sunt un popor de păstori nomazi, foarte prolifici, acest lucru explicând de ce
românii sunt populația majoritară în Transilvania.
 Teoria avea ca scop legitimarea dualismului austro-ungar.

 Replica Românească a venit din partea lui Xenopol, desăvârșind:

b) TEORIA DACO-ROMANISMULUI:
- 1884: “TEORIA LUI ROESLER(STUDII ASUPRA VECHIMII ROMÂNILOR ÎN
DACIA TRAIANA).”
* Susține continuitatea dacică, dovedită prin: vestigii arheologice, urbane și rurale, prin
toponime, hidronime și antroponime(=nume de localități, ape, persoane)
* Retragerea Aureliană a fost parțială, asociată doar cu retragerea armatei, în timp ce
populația latinofonă a rămas pe teritoriul fostei provincii
* Daco-romanii au intrat în contact în contact cu dacii liberi și i-au romanizat în
secolele IV-VI
* Combate teza referitoare la creștinarea românilor, invocând apariția creștinismului
încă din perioada stăpânirii romane(dovezi paleocreștine și lingvistice)
* Arată că sursele istorice scrise referitoare la români în Epoca Medievală sunt
numeroase și se referă la ei prin etnonimul “VLAHI”(un etnonim general, atribuit de
sursele medievale poporului român)
* Contesta afirmația lui Roesler legată de nomadism, considerând că românii au
practicat atât cultivarea plantelor, cât și creșterea animalelor, având un mod de viață
sedentar în obștile sătești.
Păstorii au practicat transhumanța, NU nomadismul.
 Teoria daco-romanismului(a lui Xenopol) a devenit o caracteristică a istoriografiei și
educației române moderne și a contribuit la dezvoltarea conștiinței naționale
Se poate considera că aceasta a stat la baza mișcării naționale finalizate prin
participarea la Primul Război Mondial.

 În concluzie, teoriile din Epoca Modernă(secolele XVIII-XX) au apărut și s-au dezvoltat

în contexte politice, care au avut legătură cu problema formării națiunilor moderne,
respectiv a statelor naționale.

 În perioada interbelică, în istoriografia română a continuat să se dezvolte teoria

autohtonistă, ca o justificare științifică a “Tratatului de la Trianon”(1920)
* Cei mai importanți istorici:
 Nicolae Iorga – “ISTORIA ROMÂNILOR”
 Gheorghe Brătianu – “POPORUL ROMÂN, O ENIGMĂ ȘI UN MIRACOL”(1936)

5. Romanitatea românilor reflectată în istoriografia comunistă(a 2-a

jumătate a secolului XX/perioada POSTBELICĂ):
- Comunismul a avut două etape:
a) STALINISM(subordonarea Republicii Populare Române față de URSS) – 1948-1965
 b) NAȚIONAL-COMUNISM(emanciparea Republicii Populare Române față de URSS și
deschiderea politică spre Occident) – 1965-1989

- În ambele perioade, subiectul romanității românilor a fost abordat în context politic.

 Stalinism – TEORIA SLAVISMULUI – Mihail Roller(“ISTORIA ROMÂNIEI” - 1948)
* Poporul român s-a format la nord de Dunăre, dar are origine slavă, ca rușii
* Statul medieval a fost inspirat, ca model, din lumea slavă(voievodate)
* Limba română conține cuvinte romanice, dar e o limbă slavă
Este complet tendențioasă, având ca scop legitimarea instaurării regimului comunist și a
subordonării Republicii Populare Române față de URSS.

 Național-Comunism – TEORIA PROTOCRONISTĂ – Edgar Papu

* E susținută de istoricii din acea perioadă (Profesorii Daicoviciu - Hadrian Daicoviciu
și Constantin Daicoviciu, Constantin Dinu Ciurescu)
* Poporul dacoromân s-a format la nord de Dunăre și din el ne tragem
* Limba Română e o limbă romanică, având substrat daco-moesic și adstrat slav
* Valorile morale și sufletești ale poporului sunt moștenite de la traco-daci
(originalitatea, modestia, curajul, devotamentul în raport cu poporul, libertatea)
* Avea ca scop politic dezvoltarea patriotismului și acceptarea valorilor promovate de
dictatura comunistă a lui Nicolae Ceaușescu
Prin dezvoltarea identității naționale, românii ar fi trebuit să-și conștientizeze valoarea în
raport cu URSS sau cu Europa occidentală