1.

Romanitatea românilor în viziunea istoricilor

1. Etnogeneza românească – parte a etnogenezei europene – familia popoarelor romanice

- etnogeneza este rezultatul sintezei daco-romane-slave în condițiile retragerii aureliene și a
migrațiilor
-geto-dacii – popor de neam indo-european, organizați în triburi războinice, unite prima dată în 82
î.Hr. de regele Burebista. Dacia devine provincie romană în urma celor două războaie daco-romane
Traian--Decebal
- romanizarea – procesul complex, îndelungat și ireversibil prin care o populație cucerită își
însușește tradițiile, obiceiurile, modul de viață, religia și limba cuceritorilor.

Etapele etnogenezei:
- cucerirea romană a Daciei - 101-102 și 105-106
- romanizarea în condițiile - stăpânirii romane – sec. II-III- armata, administrația, coloniștii, limba
- retragerii aureliene – 271 d.Hr. - doar armata si administrația
- continuitatea daco-romană în condițiile migrațiilor – sec. IV-VI
-după așezarea slavilor în sudul Dunării, 602 d. Hr, unitatea romanității de pe ambele maluri ale
Dunării se rupe; populația romanică s-a retras pe platourile munților creându-se dialectele aromân,
megleno-român, istro-român
Structura limbii române: substrat dacic- 10%, Fond latin – 60% Adstrat slav – 20%
- sec. VIII-XI - românii sunt meníonați în documente cu termenii: vlah, voloh, blac, olah
Sec. VII- tratatul militar bizantin Strategikon – populația de la N-Dunării – denumită cu termenul
de romani
Sec.X – tratatul bizantin Despre administrarea imperiului – originea latină a populației de la N-
Dunării

2. Cauzele abordării romanității românilor

- interesul academic, științific, de a cunoaște originea poporului roman (români)
- interesul pentru poporul care a stăvilit expansiunea otomană în sec. XV-XVI (umaniști italieni)
- folosirea de argumente istorice în lupta pentru emanciparea națională a românilor din TSV (Școala
Ardeleană), sau pentru justificarea pretențiilor asupra unui teritoriu (imigraționiștii)

3. Viziunea istoricilor
3.1.Umaniști italieni sec. -XVI
-românii intră în atenția istoricilor ca apărători ai creștinătății, după bătăliile date de voievozi
- originea latină a românior este afirmată de scriitori precum Enea Silvio Piccolomini, Bonfinius –
românii sunt urmașii coloniștilor și a legiunilor romane
3.2. umaniști români –sec. XVI-XVIII
- cronicarii umaniști – susțin originea latină a românilor și unitatea lor de neam și lingvistică
- Grigore Ureche – „Letopisețul țării Moldovei” – „toți de la Rîm se trag”
- Miron Costin –„De neamul moldovenilor”
- Dimitrie Cantemir – „Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor”
3.3 Școala Ardeleană - sec. XVIII – Tsv este provincie austriacă - românii încep lupta de emancipare
națională prin redactarea a două memorii trimise la Viena
1744 - Supplex Libellus – Inochentie Micu, 1791 - Supplex Libellus Valachorum –
- ambele afirmă vechimea și continuitatea românilor în zonă, fiind urmași ai coloniștilor lui Traian,
argument istoric pe care sunt așezate cererile de recunoaștere a drepturilor politice ale românilor.
Argumentele sunt furnizate de gruparea cărturarilor români greco-catolici – Samuil Micu, Gh. Șincai,
Petru Maior care susțin teza latinității limbii române până la a nega fondul dacic.
3.4. teoria imigraționistă – românii s-ar fi format în S-Dunării, de unde ar fi venit în Tsv după sec.
XII, când maghiarii, sașii, secuii se instalaseră deja
Sec. XVIII – Fr.J. Sulzer – Istoria Daciei transalpine – românii s-au format între bulgari și
albanezi și au venit în TSV la mijlocul sec.XII când erau deja acolo maghiarii și sașii
Sec. XIX - Robert Roesler - „Studii românești” – preia ideile anterioare și le organizează în
așa numita teorie imigraționistă. Argumente:
a. retragerea aureliană ar fi fost completă, cu tot cu populație
b. poporul român s-a format în S-Dunării de unde influența lingvistică slavă și albaneză
c. nu există izvoare istorice scrise care să ateste prezența rom. în Tsv decât după sec. XIII
3.5. teoria autohtonistă sau a continuității combate teoria imigraționistă– argumente:
a. retragerea aureliană se referă doar la armată și administrație, nu la populație
b. asemănarea dintre limbile română și albaneză se datorează fondului comun tracic
c. nu există izvoare istorice care să ateste prezența românilor în S-Dunării înainte de sec. XII
3.5.1 – B.P.Hașdeu – Pierit-au dacii? – reconsideră importanța elementului dacic cu argumente
lingvistice, combătând teza latinității totale
- A.D. Xenopol – prima sinteză de istoria românilor – combate teza lui Roesler și prezintă
importanța elementului slav, demonstreaza continuitatea in sec. IV-VI
3.5.2.- Sec. XX a. perioada interbelică
- Vasile Pârvan – Getica – argumente literare și arheologice
- Nicolae Iorga – afirmă sinteza daco-romană în cadrul romanității orientale
- Gheorghe Brătianu – O enigmă și un miracol: poporul român – respinge teoria
imigraționistă cu argumente istorice, lingvistice, geografice, arheologice
b. istoriografia comunistă – Mihai Roler - exagerează rolul elementului slav – limba
română ar fi o limbă slavonă

Sugestii de subiecte
1.Prezentaţi două aspecte din secolul al XX-lea referitoare la romanitatea românilor.

Un aspect - latinitatea și continuitatea românilor sunt argumentate științific de către V. Pârvan/N.

Iorga/Gh. I. Brătianu etc.,

Al doilea aspect - este politizată în timpul regimului totalitar, abordarea acesteia a fost determinată
de relațiile cu Uniunea Sovietică - M. Roler

2.Menţionaţi o caracteristică a izvoarelor istorice care susțin romanitatea românilor în secolul al XV-
lea.

menționează latinitatea poporului român, menționează latinitatea limbii române, unitatea de

civilizatie rom\neasca

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre romanitatea românilor în viziunea istoricilor,
având în vedere:
- menționarea a două caracteristici ale scrierilor care susțin romanitatea românilor în secolele al
XVII-lea - al XVIII-lea; - : aparțin unor cronicari, menționează latinitatea poporului român, dati
exemple – Ureche, Costin, Cantemir, Sc Ardeleană
- precizarea unui istoric din secolul al XIX-lea și menţionarea a două idei prin care acesta susține
romanitatea românilor; Hașdeu, Xenopol: procesul de romanizare a geto-dacilor a contribuit la
etnogeneza românească, susține prin argumente lingvistice latinitatea limbii române
- prezentarea unui aspect referitor la romanitatea românilor în viziunea istoricilor, în primele patru
decenii ale secolului al XX-lea; : latinitatea și continuitatea românilor sunt susținute prin dovezi
arheologice de către V. Pârvan, sintezele lui Iorga, Brătianu
- formularea unui punct de vedere referitor la abordarea romanității românilor în perioada
totalitarismului şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric. este subordonată intereselor politice
– M Roler accentuarea influentei slave