CONSTANTINOPOL – topografie, istoric, obiective civile

Du Cange – Constantinopolis Christiana, sec. XVII

E. Oberhummer – Realenzyklopädie der Klassischen Altertumswissenschaft – RE
(Pauly-Wissowa): RE, vol. IV, 963-1013
Dictionnaire d’Archéologie Chrétiennes du Liturgy – DACL, Dom Leclerq, vol. II,
1363-1454
Louis Brehier – Byzance în Dictionnaire d’histoire de géographie ecclésiastique, X,
1501-1511
Geoffroi de Villehardouin – Cruciada a IV-a
└ Trebuie să se ştie că mulţi au privit Constantinopolul pe care până atunci nu îl
văzuseră şi nu puteau pricepe că un oraş atât de bogat a putut să existe în lume, văzând
zidurile înalte şi turnurile multe care înconjurau cetatea, palatele bogate şi bisericile
înalte. Încă nu le venea să creadă ochilor o suprafaţă atât de mare în lungime şi în
lăţime pentru un oraş şi l-au considerat suveran în întreaga lume → armata medievală
admira: - frumuseţea incomparabilă a aşezării
- splendoarea edificiilor → acest fapt este confirmat de miile
- puterea redutabilă a apărării militare de pelerini care au vizitat această
capitală minunată.
Nici un oraş nu a ilustrat mai bine raportul dintre poziţia strategică şi destinul său
în istorie. După Cruciada a IV-a (1204), au urmat 57 de ani de dominaţie latină, timp în
care Constantinopolul a cunoscut o jefuire fără precedent.
Strâmtorile: Bosfor = Propontida (pont = mare, pro = în faţă)
Dardanele = Hellespont
Pontus Axenios (neprimitoare) → Euxinios (primitoare)
Cornul de Aur = Keras
Peninsula pe care se află Constantinopolul are formă de trapez. Oraşul era aşezat
pe 7 coline: - Colina 1: spre mare, unde se afla cetatea veche, Bis. Sf. Sofia, Seraiul
- Colina a 2-a: în vârful ei se afla Coloana arsă (a lui Constantin)
└ între acestea se afla valea Marelui Bazar
- Colina a 3-a: Mausoleele lui Baiazid şi Soliman Magnificul (pe locul
Forului lui Constantin): astăzi, Universitatea turcească
- Colina a 4-a: Bis. Sf. Apostoli, transformată în Moscheea lui Mohamed
Cuceritorul (Fatih)
└ între colina a 3-a şi a 4-a: valea râului Lykus (lup)

1
 - Colina a 5-a: Moscheea lui Selim I, Cartierul Fanar, Bis. Pammakaristos
(moschee), Palatul Vlaherne
- Colina a 6-a: Biserica Chora (a Mântuirii)
- Colina a 7-a: Cartierul Topkapî
Colinele nu depăşeau 50 de m, ceea ce oferea un aspect plăcut oraşului. Erau de
fapt nişte terase naturale, lărgite ulterior.

ORIGINI

- cele mai vechi urme: din Neolitic (3000-2000 a.Hr.), la Calcedon (≈ vechi ca Troia)
- primele populaţii din zona Bosforului: tracii → au dat numele aşezărilor: Bosfor,
Bizanţ, Mukaporis (nume întâlnit şi la geto-daci: Ioan Rusu, Limba geto-dacilor)
şi au impus divinităţile lor: Cavalerul trac: fie călare, cu mantia fluturând
fie însoţit de un câine, la vânătoare →
avea altare de venerare pe platoul Augusteion (construit de Constantin cel Mare)
şi în Forul lui Constantin
- Calcedon şi Cartagina erau aşezări ale fenicienilor, ridicate în scop comercial, de scurtă
durată, pe acropole sau în zona promontoriilor
- cf. tradiţiei: o colonie de megarieni (Megara – colonie spre Corint), condusă de Arhias,
≈ 685 a.Hr., s-a aşezat lângă Calcedon, în locul negustorilor din Tyr şi Sidon →
stat ce reprezenta o concurenţă pentru Bizanţul tracic
- prima aşezare: - tradiţie: lângă Cornul de aur (Cartierul Vlaherne), între râurile Lidanos
şi Barbiris
- istorie: în vârful Seraiului, spre Răsărit, ≈ 658 a.Hr. → s-au instalat
aici după ce au consultat oracolul din Delphi, care le-a indicat locurile din faţa
Cetăţii Orbilor (Calcedon) → nu au ştiut să aleagă locul cel mai bun (Tacit va
confirma acest lucru în Anale, XII, 63)
- calcedonienii deţineau o poziţie excelentă, pe care au preferat-o Constantinopolului,
deoarece populaţiile locale (de pe valea râului Lykus) nu le-au permis, dar şi
fiindcă zona era săracă în apă
- colonia megariană stabileşte aşezarea pe coasta europeană → conducător era Byzas
(personaj legendar): era fiul Semestrei, o nimfă a regiunii, şi soţul Filadeliei, fiica
lui Barbyzos, regele regiunii: Byzas s-a prezentat împreună cu prietenul său,
Antes → de aici numele de Byzantes (Byzas+Antes)

2
- cu timpul, mitologia bizantină a împrumutat din cea romană, pentru a ridica prestigiul
oraşului: au apărut 7 chipuri (la Roma au fost 7 regi), iar Byzas a avut un frate,
Strombos (≈ Romulus şi Remus); când Filip al Macedoniei a atacat Bizanţul, au
lătrat câinii (la Roma, au ţipat gâştele)
- istoria: Bizanţ este de origine tracică – Byzia () – , ,  –
numele a fost dat înaintea grecilor, care nu au putut anihila complet starea de
lucruri, ci s-au contopit cu indigenii

BIZANŢUL ŞI MEGARIENII

- centrul megarian: pe Acropole (Colina 1, Bis. Sf. Sofia, Palatul Serai)

- un patriograf din sec. X scrie că era un obicei de a-şi construi palate pe Acropole →
Byzas a urmat acest obicei şi ridică temple pentru zeii greci Zeus, Afrodita,
Atena, zeii care protejau navigaţia pe mare şi buna debarcare în porturi
- locuitorii oraşului priveau spre colină şi, văzând toate acestea, căpătau încredere în
sprijinul zeilor
- în jurul colinei: un zid de incintă de dimensiuni modeste, cu 27 de turnuri → Pseudo-
Codinos (sec. XIV) pretinde că zidul a durat de la întemeiere până în timpul lui
Constantin
- scriitorii antici menţionează 2 pieţe: Strategikon – în N oraşului, în valea care separă
colina 1 şi a 2-a, unde se află azi Cart. Sublima Poartă: după tradiţie, pe aici a
traversat Alexandru Macedon
Thrakion – la SE de Sublima Poartă, un loc
neted, plat, fără case, pe partea occidentală a primei coline, pe locul Sf. Sofia
- pe platoul Augusteion: teatre, băi publice, gimnazii, un stadion, temple (cel al Zeului
Cavaler era f. cinstit – Zeus hipios - )
- cunoaşte perioade alternative de război şi pace; este atacat de - perşi (Darius)
- celţi
- romani (Vespasian)
- Septimiu Sever (193-211) distruge oraşul şi îl transformă în sat (), dându-i
numele Antonina (străbunicul său = Antoninus Pius, fiul său = Caracala Antonin)
→ este ataşat oraşului Herakleea Pontului; în 196, sunt dărâmate zidurile
→ în cele din urmă iartă oraşul, renovându-l şi lărgindu-l după model roman
(peste 400 m lungime)

3
 ORAŞUL LUI CONSTANTIN

- după înfrângerea lui Liciniu (bizantinii îl sprijiniseră) → Constantin pedepseşte oraşul,

exilează pe principalii locuitori şi demolează zidul
- în 324, datorită situaţiei strategico-economice deosebite, Constantin transferă aici
capitala Imperiului, după exemplul lui Diocleţian (Nicomidia), pentru a reacţiona
rapid la ameninţările perşilor şi barbarilor din N → pentru a descuraja opoziţia,
împarte imperiul în provincii/dioceze stricte şi numeşte mai mulţi generali în
armată
- Bizanţul era cel mai potrivit loc d.p.d.v. strategic, economic, turistic...
- legende: Constantin avea de ales între Sardica (Sofia), Calcedon şi Capul Egeea –
Troada → 2 vulturi s-au arătat muncitorilor şi le-au arătat locul potrivit (variantă
acceptată de istoricul modern Zonaras şi de Gedres – sec. X) → mai târziu, când
Roman Lekapenul a avut de ales: au apărut 2 vulturi, unul a zburat spre N şi unul
spre S → două puteri imperiale
- mutarea capitalei la Bizanţ → renunţarea la vechea Romă: diplomat, Constantin a făcut
Romei multe daruri, pentru a elimina unele inconveniente
- Constantinopol = oraş nou, după cum monarhia întemeiată de Constantin nu avea nici
o legătură cu aristocraţia romană
- numele: a doua Romă –  sau Noua Romă – , dat după
mijlocul sec. V (Sinodul IV Ecumenic)
- Cancelaria imperială îl va folosi mult mai târziu
- numele predominant: Constantinopol –  (Istanbul:

- alţi scriitori bizantini: Teophanes Confessor: oraş regesc, regina oraşelor; Mihail
Attaleatul: oraş regesc păzit de Dumnezeu; metropola oraşelor, oraş mare, oraş
fericit şi metropolă a Orientului, Marele oraş, oraşul lui Constantin, Byzantion,
regina oraşelor mai presus de toate oraşele
- Byzantion,  - bizantini, sau 
- Constantinopol rămâne cea mai folosită denumire (turcii - Constantynie), chiar şi în
acte oficiale
- printr-un decret, Constantin cel Mare îi acordă drepturi şi privilegii ce sunt înscrise pe
plăci de piatră, aşezate în pieţe publice (Forul lui Teodosie, unde se afla statuia
ecvestră a lui Constantin)

4
 - este clarificată situaţia oraşului: autonomie totală şi independenţă faţă de
provincii → condus de un proconsul arhonte, până la 11 sept. 359 - este înfiinţată
funcţia de praefectus urbi (Honorat = primul prefect)

ÎMPREJURĂRILE ÎNTEMEIERII

- este construit între anii 324/325 şi 336

- 11 mai 330: inaugurarea oficială şi instalarea autorităţilor politice
- la lucrări au participat 40.000 de goţi → manifestări creştine şi păgâne: serbările au
ţinut 40 de zile, desfăşurându-se în special în Forul lui Constantin
- pe un car era purtată o statuie din lemn aurit a împăratului, purtând în dreapta o
statuietă a zeiţei  (Fortuna), aurită de asemenea, având în mână Cornul
abundenţei
- statuia a fost transportată de la Curie la Hipodrom (lângă Augusteion); ostaşi îmbrăcaţi
în hlamidă, cu sandale, purtând lumânări albe însoţeau statuia → Constantin a
ieşit pe înălţimea Cathisma, încins pentru prima dată cu o diademă de perle şi
pietre preţioase
- în fiecare an, în ziua aniversară, această procesiune se repeta
- scriitorii contemporani scriu că statuia avea şi o cruce, aşezată de Constantin, pe care
Iulian Apostatul a aruncat-o în locul în care a murit Arie
- pe lângă aspectul păgân, în Forumul lui Constantin aveau loc şi manifestări creştine: se
făcea o procesiune şi se cânta Kyrie eleison
- statuia era aşezată în capătul coloanei lui Constantin, fiind venerată ca o divinitate

NOUA ROMĂ = COPIE A ROMEI VECHI

- iniţial, a avut o organizare pur romană

- era ca un castru cu 4 străzi: - Via principalis
- Via decoumena
- Via principalis dextra
- Via principalis sinistra
- Constantin adaptează oraşul arhitecturii romane (arhitectul Vitruviu)
- era împărţită în 14 sectoare/regiuni, administrate cu responsabilitate
- avea un Senat, Praetorium, Via Sacra, Milion (km 0, aşezat lângă Sf. Sofia şi
Augusteion – se măsura în mii de paşi), forumuri, coloane onorifice

5
- împăratul = conservator et restitutor rei republica
- se aduce statuia zeiţei , căreia i se construieşte un templu nou
- monedele: aveau gravate geniul roman (o divinitate), cu cască, scut, sceptru, globul
dominaţiei şi victoria, simbolul unei noi glorii ≈ semănau cu cele ale divinului
Iulius Cezar
- alături de  (Fortuna) romană, exista o  bizantină = Crucea
- Augusteion (din timpul lui Septimus Sever) este restaurat şi se păstrează acolo o statuie
→ se recunosc aici genii tutelare vechi şi noi
- 324-330 – sunt restaurate şi se construiesc temple şi monumente creştine, statui,
edificii...
- Eusebiu de Cezareea: oraşul a fost dedicat Dumnezeului martirilor

INCINTA CONSTANTINIANĂ

- Fustel de Carilanges: grecii, ca şi italienii, credeau că amplasarea unui oraş trebuie

aleasă de divinitate → când doreau să construiască ceva, consultau oracolul (acest
lucru este valabil şi pentru bizantini)
- legenda: când s-a decis extinderea incintei septimiene, un înger a trasat cu lancea noua
incintă, f. mare (Constantin ar fi înaintat mult spre Vest – Pseudo-Codinos)

ORAŞUL TEODOSIAN

- de la întemeiere până în sec. V, oraşul a suferit trei transformări:

- oraşul primitiv: se întindea până la prima colină
- Septimiu Sever îl dublează
- Constantin înaintează cu 1000 m spre Vest → cu toate acestea, incinta devine
neîncăpătoare, datorită înmulţirii populaţiei (vin mulţi din provincii şi exterior)
- s-au construit noi cartiere, în afara zidului de incintă, de-a lungul drumurilor imperiale
- când invaziile barbare au devenit un real pericol pentru Imperiu, se simţea nevoia
protejării capitalei împotriva acestor populaţii
- 413, miniştrii lui Teodosie hotărăsc să construiască un nou zid de apărare, extins cu 1
km spre vest, care cuprindea şi Cartierul Vlaherne
- 26 ian. 447 – un cutremur de pământ: s-a dărâmat o parte din zid şi 67 de turnuri (din
97) → îngrijorare în rândul locuitorilor, deoarece Attila se apropia de Bizanţ → în

6
 2 luni, cu ajutorul populaţiei, zidul este reparat şi întărit → va rezista tuturor
atacurilor din partea slavilor, bulgarilor, turcilor (mai puţin celui din 1453)
- în timpul lui Teodosie cunoaşte cea mai mare extindere spre vest, dar şi spre nord,
pentru a apăra Bis. Maicii Domnului = este o perioadă de calm
- planul general este păstrat, schimbările privind doar detaliile
- viaţa publică nu a fost prea intensă între zidul lui Constantin şi cel al lui Teodosie
(lipsa pieţelor publice - era departe de centru) → se întâlnesc pieţe cu statui şi
coloane, precum şi unele porticuri împodobite în zona străzii principale, Mese
- Poarta de Aur este un monument special prin ceea ce o împodobeşte: 3 cisterne mari
deschise, amenajate între cele două ziduri, pe înălţimile principale: Aetius (425),
Aspar (459) şi Sf. Mochie (491) → erau destinate noilor cartiere, considerate ca
având ca destinaţie umplerea şanţului de apărare (ipoteză) → apa nu era însă
suficientă, deoarece altitudinea nu permitea acest lucru, iar şanţurile erau f. largi
- noile cartiere nu au fost înglobate celor 14 deja existente → viaţa religioasă (spre
deosebire de cea publică) se desfăşura în voie→ se construiesc numeroase
mănăstiri în partea de vest

ORAŞUL ÎN TIMPUL URMĂTORILOR ÎMPĂRAŢI

- sarcina succesorilor lui Teodosie al II-lea: înfrumuseţarea oraşului lăsat de Constantin

- mulţi şi-au amintit că trebuie să se îngrijească şi de locuitorii capitalei şi de cei din
provincie → au lăsat în urmă monumente demne de amintit
- Iustinian (527-565) = cel mai mare ctitor bizantin
- a reconstruit, pe lângă bisericile din Constantinopol,
mănăstiri, biserici şi palate, precum şi un palat pentru sora sa Vigilantia, mama lui
Iustin II
- a refăcut un port pe malul Propontidei
- Iustin II (565-578) - a zidit portul Sofiana
- a construit 3 palate (2 pe malul oriental al Bosforului)
- Tiberiu I Constantin (578-582) – a construit un nou pretoriu
- Heraclie (610-641) – a întărit apărarea în zona Cartierului Vlaherne
- Iustinian II (685-695, 705-711) – a construit la Palatul mare un Triklinios, care
poartă numele său

7
 - Vasile I Macedoneanul (867-886) – a zidit biserici şi mănăstiri, construcţii
civile, contribuie la amenajarea Palatului imperial şi construieşte un nou palat
imperial la Pegeea
- Constantin IX Monomahul (1042-1054) – a construit un palat în Cartierul
Mangan
- Manuel I Comnenul (1143-1180) – extinde palatul din Cartierul Vlaherne =
Palatul Vlahernon
- după 1261 (recucerirea Constantinopolului de către Mihail VIII Paleologul - 1259-
1282), se înregistrează puţine construcţii noi, datorită finanţelor secătuite
- şi unii patriarhi, persoane particulare, demnitari au construit biserici, mănăstiri,
instituţii filantropice, spitale, băi...
└ astfel se justifică uimirea cruciaţilor în faţa oraşului Constantinopol, devenit cel mai
frumos oraş din lume

CUTREMURELE DE PĂMÂNT

- au fost frecvente, de lungă durată

- 417, 423, 447 (în timpul lui Teodosie II – 408-450) – au avut foarte multe replici, din
patru în patru luni → s-au dărâmat multe ziduri de incintă
- 450, 465, 478 – un mare număr de case şi biserici au fost afectate; globul de aur ce se
afla în mâna statuii lui Constantin din Forum a căzut, acelaşi lucru întâmplându-se
şi statuii lui Teodosie
- 527, 533-538 – foarte multe replici, ce au provocat mari distrugeri → 538 – cade
cupola Sf. Sofia
- 582 – un cutremur însoţit de incendiu
- 611, 732 – a adus mari daune Bis. Sf. Sofia
- 740 – au căzut: statuia lui Teodosie de la Poarta de Aur, cea a lui Constantin de la
Poarta lui Atalos şi cea a lui Arcadie
- 9 febr. 790 – lumea se retrage în provincie
- 795, 865 – cade statuia lui Constantin
- 960 – Sf. Sofia este grav avariată
- 1010 – Bis. Sf. 40 de Mucenici este avariată
- 13 aug. 1032 – un cutremur ale cărui replici s-au simţit timp de 140 de zile – multe
biserici au fost ruinate
- 1037, 1038, 1040 - replici

8
- 1086, 1296, 1305, 1328 – alte cutremure
- 1344 – Sf. Sofia este avariată

INCENDIILE

- 404 – după exilul Sf. Ioan Gură de Aur, are loc un incendiu aproape de Sf. Sofia şi
Senat (centrul oraşului)
- 17-19 aug. 433 – N oraşului arde în mare măsură
- 1 sept. 461 – focul a distrus zona de la Cornul de Aur la Propontida, ≈ 1 km
- 12 sept. 465 – un incendiu ce a durat o săptămână → ard 8 cartiere
- 469 – ard cartierele de la mare până la mare
- 476 – ard piaţa şi palatul lui Lausus şi biblioteca (120.000 vol.)
- 13 ian. 532 – ard multe monumente: Sf. Sofia, Senatul, Augusteion
- 1203 – în timpul Cruciadei a IV-a, latinii incendiază oraşul, care arde de la mare până
la mare
- 8 apr. 1204 – arde cartierul din jurul Bis. Sf. Teodosia
- 25 iulie 1261 – bizantinii revin în oraş (de la Niceea) → incendiul izbucneşte în cele
patru colţuri ale capitalei
- 21 mai 1453 – sunt incendiate palatul Vlaherne şi cartierele din jur

CONSTANTINOPOL – VEDERE DE ANSAMBLU

- marile pieţe erau legate prin Mese Leophoros (), care începea de la
Milionul de aur, lângă Augusteion
- de-a lungul străzii, magazine cu blănuri, ceară, argintării
- în stânga Augusteionului se află Baia lui Zeuxipos
- urmează Bis. Sf. Eufimia, lângă Hipodrom, Palatul Lausus, Cartierul Filomena (cu
cisterna de apă a oraşului)
- Pretoriu, Bis. Sf. 40 de Mucenici, Forul lui Constantin, Cartierul brutarilor,
precedat de statuia a 2 gorgone → la dreapta se află Mese spre cartierul imperial
Vlaherne
- urma Forul lui Teodosie (Tauri)
- la Philadelphion, se bifurca:
- NV – Bis. Sf. Apostoli; cartierul avea multe case frumoase şi mănăstiri

9
 - S – Cartierul lui Modest, Statuia lui Marcian, Cisterna lui Aetius → se
bifurcă spre SE, ajungându-se la Forum Bovis (în valea râului Lykus) şi de aici,
la Poarta de Aur → era un bulevard cu porticuri, care venea spre sud, pe malul
mării, până la Marele Palat, apoi Palatul Bukoleon, Bis. Sf. Serghie şi Vah,
Bis. Sf. Ap. Petru şi Pavel şi Bis. Sf. 40 de Mucenici → se mergea pe mal, până
la Măn. Studion (a Sf. Ioan Botezătorul), ajungându-se la Poarta de Aur

CARTIERUL SF. SOFIA

- se aflau bisericile: Sf. Nicolae, Teotokos, Sf. Irina, Sf. Samson (cu un spital)
- de-a lungul mării: Măn. Sf. Lazăr, Bis. Sf. Mihail, Teotokos Hodigitria
(Îndrumătoarea), Măn. Sf. Vasile, Măn. Panthanassa, Măn. Pantokrator, Măn.
Panahrantos, Măn. Sf. Gheorghe din cart. Mangan, Palatul Mangan,
- un alt bulevard cu porticuri înainta pe ţărmul Cornului de Aur: trecea pe lângă Serrai,
Măn. Sf. Dimitrie, Cartierul Eugeniu cu Bis. Născătoarei şi Bis. Sf. Arh.
Mihail, Vechiul Stadion, pe lângă cele 2 porturi, Bis. Teotokos şi Sf. Eufimia,
- cartierul evreiesc se afla dincolo de zidul de incintă, la Poarta Evreilor → în sec. XI,
în acea zonă se acordă terenuri pentru negustorii veneţieni, genovezi, din Pisa...
- mai erau un azil pentru bătrâni şi străini, o baie, Piaţa Plateia şi Bis. Teotokos, Sf. 40
de Mucenici şi Sf. Mihail

CARTIERUL VLAHERNE

- multe biserici: Teotokos a mongolilor, construită în sec. XIII de către fiica lui Mihail
VIII Paleologul după ce soţul ei a fost ucis
- Bis. Teotokos cu Acoperământul Maicii Domnului (Meforion), Sf. Doctori fără
de arginţi, Sf. Tecla, Sf. Marcu, Sf. Petru, Sf. Laurenţiu
- s-a construit un palat imperial, Palatul Vlahernon

- în afara oraşului se aflau - Bis. Sf. Nicolae, Sf. Fotini Samarineanca

- Cartierul Cosmeion – Bis. Sf. Cosma şi Damian
- valea râului Lykus nu era f. locuită → loc prielnic pentru mănăstiri: Măn. Casiei
(împăratul Teofil I)
- în partea de Răsărit a oraşului: Marele Orfelinat Sf. Pavel (înfiinţat de episcopul
Pavel de Constantinopol) – lângă actualul Muzeu de antichităţi din Istanbul

10
- lângă poarta vestică a Sf. Sofia: Bis. Chalkoprateia (chalkes = bronz)
- tipicoanele mănăstirilor din sec. XI-XII vorbesc despre locurile ocupate de grădini
- populaţia capitalei se diminuează spre sfârşitul Imperiului

- Notitia urbis Constantinopolitanae – datează din timpul lui Teodosie II (408-450) →

prezintă informaţii despre Noua Romă, împărţită în 14 regiuni ( - )
chiar de la întemeiere
- este alcătuită de un autor anonim, probabil un secretar minor de la Palatul
imperial – este o lucrare topografică, asemănătoare lucrărilor despre Roma,
folosite şi pentru recensământul general al caselor şi monumentelor
- spre deosebire de Roma, care avea nume populare pentru fiecare regiune, regiunile
Constantinopolului erau fără nume, excepţie făcând Regiunea XIII = Sycae (pe
ţărmul Cornului de Aur)
- regiunile erau conduse de câte un regionarh (curator), ce depindea de prefectul
capitalei
- praefectum vigilis = un fel de supraveghetor al ordinii publice (poliţia capitalei), de
care răspundeau poliţiştii = collegiate → ei interveneau şi în caz de incendiu
- organizarea administrativă o copia pe cea de la Roma din timpul lui Hadrian (117-138)
- regiunile erau grupate în: centrale, excentrice şi suburbane
- Regiunea I = Palatul Imperial; Regiunea II = Acropole; Regiunea III = zona Marelui
Circ

PIEŢELE PUBLICE - 

- constituiau centrul vieţii populare – aici se tratau afaceri de stat

- centrul oraşului = Thrakion (de pe vremea vechiului Bizanţ) → îşi pierde din
importanţă odată cu apariţia monarhiei → Constantin organizează 2 centre:
Tetrastoon şi Forum Constantini
- după Constantin, împăraţii din dinastia teodosiană construiesc alte pieţe, în cartierele
noi → erau 6-7 pieţe importante

AUGUSTEION

- în timpul lui Constantin, Tetrastoon al lui Septimiu Sever devine Augusteion, de la

Augusta Elena – se ridică aici o coloană de porfiră în cinstea ei

11
- pe toate cele 4 părţi ale pieţii se află porticuri, coloane şi statui şi este mărginită de
monumente importante: S – Marele Vestibul ce duce la Palatul Daphne
E – Senatul =  (Senatul şi poporul =
) – acestui Senat i se acordă drepturile Curiei romane
NE – Bis. Sf. Irina
N – Bis. Sf. Sofia (construită de Constanţiu, nu de
Constantin cel Mare)
- statui: a lui Constantin şi a fiilor săi, aflaţi la picioarele lui
- a lui Liciniu şi a lui Iulian Apostatul
- a lui Teodosie, înlocuită de cea a lui Iustinian
- a împărătesei Eudoxia, soţia lui Arcadie (din argint)
- a lui Leon (457-474)
- în extremitatea vestică se afla Milionul de aur, triumfal împodobit cu statui, de unde
porneau drumuri spre toate provinciile imperiului
- tot aici se afla şi orologiul
- astăzi, pe acest loc se află Piaţa Sf. Sofia, la un nivel mai înalt cu 2 ½ m decât cel
iniţial
- a început să decadă după 1540: Pierre Gylles nu mai vedea decât 7 coloane lângă Sf.
Sofia
- în sec. XIV, un arab semnala lângă Sf. Sofia piaţa scriitorilor şi cea a drogheriilor

FORUL LUI CONSTANTIN

- la fel ca Cezar Augustus, Domiţian, Nerva, Traian, Constantin construieşte un forum al

său de la început, în Noua Romă
- se întindea între Capitoliu şi Palatul sacru, traversând Via Sacra
- are o formă eliptică, iar nu rectangulară, ca a Augusteion-ului (nu se respectă
principiile lui Vitruviu)
- era înconjurat de monumente: Senat (N), locaşuri sfinte (Bis. Teotokos), coloana de
porfiră ce purta statuia lui Constantin, numeroase statui decorative, între care
cea a lui Constantin şi a Elenei, având între ei o Cruce monumentală
(considerată ca zeiţa Fortuna - )
- în Răsărit: 12 coloane din porfiră cu sirene şi animale fantastice aurite
- la stânga: statuia unui elefant, a unui porc... – făcute de Apolonius din Tyanna

12
 - centru – o fântână mare cu statuia în bronz a lui Daniel între lei, a zeiţei Junona
(bronz), a lui Paris oferind mărul, precum şi chipul primilor episcopi: Mitrofan,
Teofan şi Pavel
- aici se aflau magazine cu obiecte din ceară şi din piele
- se afla un nimpheum – se oficiau căsătorii pentru străini
- deoarece coloana lui Constantin a suferit datorită multor incendii, europenii i-au dat
numele de Coloana arsă (pe Colina a 2-a)

FORUL LUI TEODOSIE – 379-395 (FORUM TAURI)

- Du Cange, în sec. XVII, nu ştia cărui personaj cu numele Taurus să-i fi fost atribuit
forul: se gândea la 2 personaje: - Taurus – prefect al Pretoriului în timpul lui
Constantin, sau Taurus († 449) – prefect al Pretoriului în timpul lui Teodosie al
II-lea
- se baza pe Marcellinus Comes (Comitele)
- denumirea era deja curentă către anul 440, căci Notitia urbis Constantinopolitanae
foloseşte acest nume pentru Regiunea VIII
- numele vine de la o statuie din bronz a unui taur (la fel ca şi numele dat unui alt forum,
în care se găsea o statuie a unui bou) → nici un istoric nu menţionează însă statuia
unui taur în forum
- a fost construit de Teodosie cel Mare şi îi poartă numele
- este inaugurat la 1 aug. 383
- în 384 pune statuia sa ecvestră, f. mare, ridicată pe un piedestal: dreapta era întinsă
spre oraş, arătând de unde pornesc drumurile spre tot imperiul, dar şi spre trofeele
gravate, basoreliefurile sculptate pe coloană
- pe soclu a fost aşezată o inscripţie ce glorifica faptele sale de arme şi îl prezenta
ca stăpân al lumii din Orient până la Roma, peste cer şi pământ (oikumene –
lumea locuită)
- la picioarele statuii se aflau statuile fiilor săi, Arcadie şi Honoriu
- în 386, Teodosie a ridicat o coloană pe care a aşezat statuia sa → pe coloană erau
reprezentate scene din bătălia împotriva goţilor (goţii conduşi de Odoteus au
atacat graniţa Imperiului la N de Dunăre → gen. Promotus a trimis iscoade pentru
a-i atrage în cursă → goţii au fost zdrobiţi, iar Teodosie hotărăşte să celebreze
această victorie)
- cronicarii menţionează şi alte statui: cea ecvestră a lui Aspar (a avut un mare rol)

13
- scriitorii patriografi scriu că împăratul Constantin petrecea cu plăcere timpul în
regiunea acestui for → el însuşi avea aici o statuie, cu o cruce în mâna dreaptă
- alţii afirmă că forul era şi loc de execuţie a animalelor → Constantin V
Copronimul transferă aici târgul de vite
- cronicarul Pseudo-Codinos (jum. sec. XIV) scrie că primirea ambasadorilor se făcea
aici, la Coloana lui Teodosie, înaltă de 45 m şi cu o scenografie bogată
- 29 sept. 415 – primirea solemnă a lui Teodosie II, la întoarcerea din Tracia → prefectul
Ursus şi Senatul îi vor oferi o coroană de aur → încoronarea va avea loc în faţa
statuii bunicului său
- erau multe statui grandioase şi monumente: Basilica lui Teodosie, Palatul lui Leon I
- Constantin construise palate mai mici; alături, Palatul lui Iustinian construit pentru
Vigilantia, Bis. Sf. Marcu, Bis. Teotokos
- 467- un cutremur ce a răsturnat mai multe blocuri de piatră (Marcellinus)
- forul poate fi identificat cu Piaţa Baiazid, deşi poate nu în aceleaşi limite

FORUM AMASTRIANOU

- în locul în care Mese se bifurcă: NV – spre Vlaherne

S – spre Poarta de Aur
- numele ar proveni: - de la un locuitor din Amastria, Asia mică, venit pentru afaceri şi
mort aici
- de la criminalii stigmatizaţi aici, numiţi paflagonieni (din
provincia Amastria)
- patriografii susţin că numele ar veni de la locuitorii din Amastris, care au adus aici 2
statui: a unui nobil paflagonian şi a sclavului său, acoperit de urină şi gunoaie
- locul avea o reputaţie proastă, căci aici aveau loc execuţiile: Mihail III (842-867) arde
rămăşiţele împăratului iconoclast Constantin V Copronimul (741-775); Vasile I
Macedonianul (867-886) a executat pe sclavii ce îl asasinaseră pe stăpânul lor,
Asyleon
- în piaţă se aflau mai multe statui ale zeilor, reprezentări ale animalelor (o broască
ţestoasă, 16 şerpi, balauri) → era considerat un loc bântuit de demoni

14
 FORUM BOVIS

- numit astfel după o statuie din bronz – un cap imens de bou, ce servea ca vatră → Sf.
Antipa a fost ars aici de viu
- Iulian Apostatul a ucis aici mulţi creştini
- cadavrul împăratului Focas (602-610) a fost ars de către Heraclie (610-641) →
va da ordin să fie topit capul, din care va face monezi din aur şi bronz (bilon =
aliaj), pentru a plăti trupele
- 2 miniştri (Teodor şi Ştefan) ai lui Iustinian II (685-695, 705-711) au fost arşi
aici pentru răscoală
- era înconjurat de porticuri cu statui şi basoreliefuri istorice, incendiate în 532 (revolta
Nika)
- se găsea un oratoriu dedicat Sf. Ştefan
- o statuie a lui Constantin şi a Elenei, ţinând o cruce de argint
- eunucul Nicetas construieşte o baie, în timpul lui Teofil I (829-842)
- în timpul persecuţiei iconoclaste, aici au fost martirizaţi Sf. Andrei Criteanul şi Sf.
Teodosia fecioara
- Sf. Petru Vameşul, patriciu şi guvernator al Africii, avea aici o casă, în timpul lui
Iustinian
- a fost localizat la Aksaray (azi, Palatul alb al împărătesei Irina), pe drumul spre Bis.
Izvorul Tămăduirii şi Cisterna Sf. Mochie

FORUL LUI ARCADIE

- numele: după statuia lui Arcadie, ce se ridica pe o coloană înaltă, împodobită cu figuri
şi vignete
- se mai numea şi Forul lui Xenolofos, după numele colinei
- a mai fost numit şi Forul teodosian, fiind restaurat de Teodosie II (fiul său)
- Teophannes Confessor: a fost ridicat de Arcadie în 404 → 16 iulie 421: Teodosie II
ridică statuia lui Arcadie
- avea probabil o formă rectangulară, asemenea celei a Forului Tauri (Skepenos, sec. X)
- era înconjurat de portice şi basoreliefuri
- la picioarele lui Arcadie se aflau statuile lui Teodosie II, Valentinian II şi Marcian
- în apropiere se aflau Bis. Sf. Elefterie şi cea a Sf. Calinic
- patriarhul Atanasie a întemeiat aici o mănăstire, spre sf. sec. XIII

15
- iberii aveau aici un metoc
- baza coloanei există şi azi → poate fi identificat

FORUL LUI TEODOSIE

- se afla în Piaţa Strategion (Regiunea V) - Notitia urbis Constantinopolitanae: conţine

în sine Strategium, în care se află Forul lui Teodosie şi Obeliscul lui Thebaeus
(din porfiră) → este singura menţiune despre acest for
- Pierre Gylles crede că a văzut resturile Obeliscului din Teba în grădina Serai

COLOANELE ONORIFICE

- Constantinopolul creştin continuă tradiţia păgână pentru mai mult de 2 secole, ridicând
coloane în cinstea împăraţilor (ultimul a fost Iustinian – 527-565)
- Augusteion: erau cinci coloane: - a împărătesei Elena, a lui Constantin cu fiii săi, a
lui Teodosie cel Mare, a împărătesei Eudoxia şi a lui Leon cel Mare (457-474)
- Forul lui Constantin – coloana lui Constantin
- în vârful Colinei a 5-a – coloana lui Marcian

- Coloana Sf. Elena: - Constantin i-a acordat numele de Augusta şi i-a dedicat piaţa
Tetrastoon (tetra = patru, stoon = coloană), pe care o va numi Augusteion → va
ridica o coloană din porfiră, cu statuia Elenei
- Coloana lui Constantin – din porfiră; la picioare se aflau statuile fiilor săi
- Coloana lui Teodosie – avea statuia lui din argint; la picioare se aflau statuile lui
Arcadie şi Honoriu
- Zonaras atribuie construirea ei lui Teodosie II; cântărea ≈ 2000 kg (7400 livre)
- Marcellinus Comes: statuia şi coloana au fost ridicate în 390, amândouă fiind în
picioare când scria el (a 2-a jum. a sec. VI)
- Iustinian a demolat-o, a topit statuia şi a ridicat o alta, a sa, din bronz, ecvestră,
pentru a marca a 16-a aniversare a domniei sale (543): în stânga ţinea globul
pământesc, din aur, şi o cruce (emblema puterii), iar dreapta era ridicată
- baza era rectangulară, cu 7 trepte; coloana era îmbrăcată în plăci şi coloane în
bronz aurite
- capul statuii era încins cu o coroană de aur, cu o pană de aur enormă, → această
pană a căzut după un cutremur, în timpul lui Teofil – 829

16
 - fiind foarte înaltă, bizantinii nu ştiau cum să o pună la loc → un muncitor s-a
urcat pe acoperişul Sf. Sofia, a întins o coardă până la calul lui Iustinian şi a reuşit
să aşeze pana la loc
- această pană impresiona pe străini: „o figură de cavaler, cu o pană enormă,
asemănătoare unei cozi de păun” - Clovius → reproducea pana împăraţilor indieni
din Mexic
- un desen din 1340, păstrat la Biblioteca din Palatul Serai, oferă o imagine exactă
- 2 pelerini ruşi afirmă că în faţa statuii lui Iustinian se aflau 3 regi arabi din
bronz, aşezaţi pe coloane mai joase, purtând un tribut în mână: o inscripţie pe care
scria: „Nu ne ameninţa, Doamne, căci vom începe să ne apărăm”; alţi 3 regi
păgâni erau îngenunchiaţi, aducând drept ofrandă ţările lor; inscripţia mai putea fi
citită în 1488
- în 1514, în urma unui cutremur, globul de aur a căzut
- Mahomed II a atârnat în faţa coloanei capul ultimului împărat Constantin XI –
1453
- turcii au luat plăcile de bronz, iar în 1540 au demolat-o total → a fost ridicat un
castel de apă
- statuia lui Iustinian a fost aşezată iniţial în grădinile Seraiului, apoi a fost topită,
bronzul fiind folosit pentru tunuri
- Nichifor Gregoras afirmă că statuia a fost aşezată în curtea Bis. Sf. Sofia
- Coloana lui Leon I cel Mare (457-474): Pseudo-Codinos afirmă că statuia a fost
ridicată de sora împăratului, Eufimia, în faţa Senatului
- Coloana Eudoxiei: se afla în faţa Senatului, la NE de Augusteion, în piaţa Pitaliei
- a fost înălţată în 403; era din porfiră, iar statuia – din argint
- a fost motivul exilului Sf. Ioan Gură de Aur
- inaugurarea ei a fost prilej de petreceri luxoase
- coloana şi statuia se aflau încă în picioare la sf. sec. VI: Marcellinus Comes
afirmă că statuia se afla lângă Sf. Sofia, unde se găseşte până astăzi → este curios
că unii istorici moderni afirmă că statuia a fost înlocuită de Iustinian cu cea a
împărătesei Teodora
- piedestalul statuii era stilobat = pe coloane, aflându-se azi la Muzeul de
antichităţi din Istanbul
- 1847, când s-au săpat temeliile pentru Tribunalul de comerţ, la 3 m adâncime s-a
descoperit o inscripţie în greacă şi latină: „Această coloană regală în porfiră şi
argint priveşte-o. Se ridică acolo unde suveranii făceau dreptate în oraş. Dacă

17
 doreşti să ştii numele, află că e a Eudoxiei. De cine (a fost ridicată)? De
Simpliciu, marele prefect al cetăţii.”
- Coloana lui Constantin: din porfiră
- este cel mai frumos monument → s-a păstrat până azi, destul de mutilată
(Coloana arsă)
- a fost ridicată pe Colina a 2-a → se păstrează o descriere exactă: mici trepte în
piatră, unde se adunau facţiunile politice, duceau la un postament pătrat de 8 m,
din piatră, închis de o balustradă → în interior, câteva trepte duceau până la baza
coloanei, tot pătrată
- această bază avea pe fiecare latură câte un arc → într-unul din arcuri se afla
oratoriul lui Constantin → 1929-1930 – cercetătorul danez M. Welt constată că
baza era compactă, deci oratoriul se afla în interiorul coloanei
- M. Welt a descoperit la o adâncime de 5 m pavajul original, din dale de piatră,
aşezat pe resturile unui cimitir
- patriografii afirmă că la baza coloanei ar fi fost puse obiecte preţioase, Sf.
Moaşte, o parte din Sf. Cruce şi crucile celor doi tâlhari, coşurile de la
binecuvântarea pâinilor, vase de porfiră, palladiumul (vălul zeiţei Pallas, simbol
al puterii), adus de la Roma
- aceste poveşti sunt legendare şi nu pot fi verificate → ele se datorează dragostei
faţă de Constantin, întemeietorul cetăţii
- în urma campaniilor victorioase, basileii veneau la acest monument, îl
înconjurau şi cântau imnul de biruinţă al lui Moise
- temelia (substrucţia) coloanei a fost acoperită de o tencuială grosolană (sec.
XVII), care ascunde partea inferioară
- fiind îngropată cam 5 m în pământ, nu ne putem face o idee despre cum arăta
coloana în mijlocul forumului
- fusul coloanei era alcătuit din 9 tamburi circulari din marmură, ce se îmbucau
prin cercuri de bronz, în formă de coroane de lauri, menite să mascheze îmbinările
- se înălţa la 50 m deasupra solului → tamburii sunt încinşi cu cercuri de fier până
la înălţimea de 33 m (atât măsoară astăzi) la încep. sec. XVIII, ca urmare a unui
cutremur însoţit de un incendiu
- 1424-1434: un pelerin rus afirmă că această coloană era încercuită cu 5 inele din
fier
- Chronicon Paschale – în 418, în timpul lui Teodosie II, deoarece bucăţi dintr-un
tambur inferior începuseră să se exfolieze, este fixat cu cercuri de fier

18
 - coloana era din porfiră, marmură imperială adusă din Liban, folosită la
monumentele şi sarcofagiile imperiale
- în vârful coloanei a fost aşezată statuia lui Constantin, în postura Zeului Soare
(Helios) → ca împărat fidel tradiţiei apolonice (prin tatăl său), nu putea repudia
simbolul ancestral al soarelui → în mâna stângă ţinea un glob de aramă (= puterea
mondială a zeului-soare), iar în dreapta, un sceptru şi o lance; coroana de pe cap
avea o cruce, ce conţinea un fragment din Sf. Cruce → era un amestec omogen de
elemente păgâne şi creştine
- în timp, evlavia ferventă înlocuieşte conotaţia păgână a statuii şi se afirmă că
oraşul şi puterea sa, atât de elocvent glorificate în Forul lui Constantin, sunt de
fapt consacrate lui Hristos: o inscripţie de pe coloană - „Tu, Hristoase eşti
Creatorul lumii. Ţie ţi-am dedicat această cetate care este a Ta, ca şi sceptrul şi
lancea Romei. Păstreaz-o şi apără-o cu toată grija.” → un epigrafist francez, Th.
Reinach, vede în statuie o imitaţie a lui Hristos → forma de adresare = este o
adresare către Hristos
- 542 – a căzut lancea, în urma unui cutremur
- 867 – a căzut globul de aramă
- cei 3 tamburi superiori şi statuia au căzut datorită unui vânt puternic în timpul
lui Alexie I Comnenul (1105) şi au făcut multe victime → în locul ei s-a înălţat o
cruce
- Manuel Comnenul a restaurat monumentul şi a pus un capitel corintic, cu
inscripţia: „Manuel, evlaviosul împărat, a restaurat această operă divină”
- 1701 – sultanul Mustafa III a înconjurat baza cu un zid care acoperă până astăzi
coloana până la capătul celui de-al 2-lea tambur şi a pus cercuri de fier (coloana
fusese avariată de un cutremur şi un incendiu – Coloana arsă)
- această coloană a fost şi obiectul unei profeţii – 2 mai 1453, când turcii vor intra
în oraş, un înger va coborî şi va da unui om de rând o sabie, spunând: „Ia această
sabie şi răzbună poporul sfânt”, grecii alungându-i pe turci din Constantinopol şi
Asia, până la Menodendron (Persia) → credincioşii erau convinşi că, având în
spate coloana lui Constantin, vor fi apăraţi → se cunoaşte însă deznodământul
- Coloana lui Teodosie – era o imitaţie a Columnei lui Traian
- era prevăzută cu o scară interioară, ce ducea spre vârf (menţionată de un scriitor)
- era acoperită cu basoreliefuri în spirală, reprezentând victoriile repurtate de
Teodosie asupra sciţilor şi barbarilor → unele desene făcute după aceste
basoreliefuri se păstrează la Luvru, desene după care Şcoala de Arte frumoase

19
 (Ecóle de Beaux Arts) posedă o copie, atribuită lui Bellini-Gentile (unii pretind că
ar fi o copie după Coloana lui Arcadie de la Xenolophos, cu care semăna)
- la dărâmarea băii lui Baiazid (încep. sec. XVI) au fost descoperite mai multe
blocuri → alte 15 sunt încă încastrate în ruinele acestui edificiu
- statuia din argint a lui Teodosie a fost răsturnată în timpul unui cutremur – 480
→ în 506, împăratul Anastasie a topit mai multe statui şi a făcut una proprie, pe
care a aşezat-o în locul acesteia → va fi distrusă în timpul revoltei populare Nika,
ce a nimicit toate monumentele legate de împăraţi
- această coloană prezenta în basorelief istoria Capitalei (Pseudo-Codinos)
- istoricul francez Villehardouin: împăratul Alexie V Murtzuflus (1204) a fost
pedepsit prin aruncarea din vârful coloanei
- pelerinii ruşi au admirat coloana (oferă mărturii despre ea)
- Baiazid II demolează coloana spre sf. sec. XV, folosind o parte din tamburi la
construcţia unei băi
- Coloana lui Arcadie – a fost ridicată în 402 în piaţa Xenolophos
- statuia a fost inaugurată la 16 iulie 421 de către Teodosie II
- 16 aug. 543 – cade mâna dreaptă, care va fi reparată
- 24 iunie 550 – un fulger distruge mai ales capul statuii
- 25 oct. 740 – statuia cade, în urma unui cutremur → nu ştim dacă a mai fost
aşezată la loc
- semăna cu cea a lui Teodosie din Forum Tauri – avea o scară interioară şi era
acoperită cu basoreliefuri pictate → de aici şi numele de Coloana cu figurine
- graţie măsurătorilor minuţioase ale lui Pierre Gylles şi a ruinelor existente, ne
putem face o idee despre ea
- coloana stătea pe un soclu de coloane de 9 m înălţime, cu o grosime de 6 m → în
centru era o bază pe care era aşezată coloana
- fusul coloanei era alcătuit din 21 de tamburi, având o înălţime de 35 m; partea
superioară avea o platformă pătrată, cu latura de 5 m
- scara interioară avea 233 de trepte inegale, fiind luminată de ferestre
- monumentul avea o înălţime totală de 50 m
- fusul coloanei era acoperit în întregime cu basoreliefuri ce prezentau faptele lui
Teodosie cel Mare şi ale lui Arcadie (campania gen. Promotus la Dunăre)
- călătorul Span: sec. VI – Honoriu şi Arcadie sunt reprezentaţi pe o latură de la
bază – 2 victorii le aşază câte o coroană pe cap; ele sunt însoţite de o trupă de

20
 senatori; dedesubt – alte grupe de femei (victorii) încoronate, reprezentând oraşele
sau armatele imperiale
- 2 tronsoane se păstrează în Muzeul de antichităţi din Istanbul
- 1715 – în timpul lui Ahmet III, cade partea superioară a coloanei
- astăzi mai există baza calcinată de incendii ce au răvăşit cartierul
- există unele desene, semnalate de Şcoala engleză din Atena, după reprezentarea
bătăliei de la Dunăre a gen. Promotus → aceste basoreliefuri reprezintă un
document asupra operaţiilor militare şi a monumentelor din Constantinopol
- Coloana lui Marcian (450 - 457) – ridicată în Cartierul Constantianae
- nu se cunoaşte istoria ei, data ridicării sau a dispariţiei ei
- datorită inscripţiei aflată la baza ei ştim că a fost ridicată de prefectul Tatianus
- nu există decât mărturia unui călător arab, Evleya Celebi (1611-1684), care a
vizitat-o în 1634
- până în 1908, s-a aflat într-o grădină privată, greu accesibilă → datorită unui
incendiu (23 august 1908), zona a fost degajată (au ars clădirile înconjurătoare)
→ statuia a ars şi ea, dar îşi păstrează aspectul original (nu este la fel de
impozantă ca celelalte coloane)
- era compusă din 3 trepte şi o bază de marmură în formă de capitel corintic, ce
susţine statuia, aşezată pe o coloană monolitică din marmură gri, înaltă de 10 m
- în cele 4 colţuri ale bazei se află 4 vulturi imperiali
- pe laturile temeliei se află 3 coloane ce înconjoară un scut, pe care se află o
cruce cu 6 braţe
- pe latura de N se mai observă o victorie mutilată
- la bază a fost descoperită o inscripţie: Principiis hunc statuam Marciani/Cerne
torumque/Praefectus vovit quod Tatianus/Opus = Priveşte statuia împăratului
Marcian şi postamentul ei, operă pe care prefectul Tatianus a jurat să o
împlinească
- Coloana goţilor – poate fi văzută şi astăzi în parcul Serai
- nu este o coloană onorifică → inscripţie: a fost ridicată pentru a comemora o
campanie victorioasă împotriva goţilor (Fortunae reducit ob de victo gothos =
Fortunei care întoarce victoria pentru înfrângerea goţilor)
- nici un document nu menţionează să fi avut ceva aşezat la capătul superior
- Nichifor Grigoras spune că la capăt se afla statuia lui Byzas, pretinsul fondator
- Mordmann: „Ea trebuie pusă în legătură cu Claudius Gothicus (sec. III)”

21
 PORTICURILE CONSTANTINOPOLULUI

- Constantinopolul pare a fi fi împrumutat porticul din Orient, unde existau locuri cu f.

mult soare, f. luminoase (apărare împotriva caniculei), ca în Antiohia Siriei
- Manuel Chrysolares (1350-1415) afirmă că erau atât de multe, încât oricine putea găsi
refugiu pe timp de soare, ploaie sau noroi
- unele aveau chiar 2 etaje, la care se putea ajunge pe scări de piatră
- erau acoperite cu dale de piatră sau lemn şi erau ornate cu statui de bronz
- serveau ca locuri de plimbare, cu mici prăvălioare
- Pseudo-Codinos – Constantin a construit 4 porticuri mari, boltite:
- I: făcea înconjurul primei Coline
- al II-lea: pornea de la portul Daphne → portul lui Iulian Apostatul → pe malul
mării (Propontida = Bosfor) → ajungea la zidul de pe malul mării
- al III-lea şi al IV-lea: de la Chalke (poarta de bronz a palatului imperial) şi
Milion, prin Forum Constantini, Forum Tauri şi Forum Bovis
- se poate spune că informaţia lui Pseudo-Codinos este verosimilă, întrucât Constantin
dorea un oraş grandios
- sec. V, Notitia Civitates menţionează nu mai puţin de 54 de porticuri, dintre care unele
f. mari
- diferite texte istorice dau amănunte despre 20 de porticuri

1. Porticul argintarilor: a ars în timpul revoltei Nika

- se afla pe drumul dintre Milion şi Forum Tauri
2. Porticul lui Caryanos: îşi trăgea numele de la patricianul Caryanos, care avea o casă
acolo, dar şi de la marmura de Carya, folosită la construcţia lui
- Pseudo-Codinos îl atribuie lui Mauriciu (582-602), care l-ar fi construit în
Cartierul Vlaherne, în al II-lea an al domniei sale → el ar fi pictat aici şi scene din
viaţa sa, fapt confirmat de cronicari
3. Porticurile lui Domninos: citate de cei mai mulţi scriitori bizantini din cauza
edificiilor publice şi sanctuarelor ce se aflau de-a lungul lui
- Pseudo-Codinos afirmă că eponimul (originea numelui) vine de la Domninos,
unul dintre cei 12 patricieni aduşi de Constantin de la Roma
- localizarea: spre vârful pantei ce duce la Cornul de Aur
4. Porticul lui Famon: se afla în Regiunea IV, în valea ce separă prima colină de a
doua, poate de-a lungul văii ce ducea la Milion

22
5. Porticul Forului lui Constantin: era format din 2 semicercuri, aşezate faţă în faţă, ce
încadrau piaţa publică
- au fost stabilite în locul în care a staţionat cavaleria lui Constantin în timpul
asediului Constantinopolului împotriva lui Liciniu
- Nichifor Calist Xanthopoulos afirmă că era construit din cărămizi arse →
trecerile pentru pietoni erau complet acoperite
- a ars în timpul revoltei Nika (532)
6. Porticul Keratemboli - 
- Pseudo-Codinos afirmă că Sf. Ap. Andrei ar fi predicat în acest loc
- numele vine de la statuia cu 4 coarne ( = corn)
7. Porticul lui Leontie: aici se afla o statuie remarcabilă a lui Valentinian cel Tânăr, iar
împăratul Zenon (474-475) a cercetat aici probleme privind impozitele şi dările
populaţiei → probabil se afla aproape de palatul imperial şi instituţiile Statului
8. Lungul portic al lui Maurianos - 
- se confunda cu porticul lui Domninos
- când împăratul mergea spre Vlaherne sau Petrion, traversa acest portic
9. Porticul negrilor: este menţionat de Antonie de Novgorod în 1200; probabil se
referea la Porticul lui Maurianos ( = negru)
10. Noul portic - 
- se afla în afara zidului de incintă, în Cartierul Sf. Mamant
- a fost construit de Leon I (457-474) în urma unui teribil incendiu din 469; până
şi curtea imperială s-a refugiat la periferie
11. Porticul de la Poarta de Fier: se afla la SV de Bis. Sf. Serghie şi Vah, înaintând
spre mare, la E de portul Sofiana
12. Regia - : a ars în timpul răscoalei Nika
- era un portic dublu, ce pornea de la Poarta de Bronz – Chalke, pe lângă Milion,
spre Forum Constantini
- datează din timpul lui Constantin, ce a prelungit porticul lui Septimiu Sever
- Chronicon Paschale (≈ 630): era minunat de frumos, împodobit cu statui şi
marmură policromă
- Constantin l-a numit Regina Palatului (regia tou palatiou) sau Bulevardul
imperial - Basileas Stoas (= clădire cu coloane), după Zosimos
- a fost incendiat în timpul revoltei Nika (532)

23
13. Porticul rus: menţionat de Antonie de Novgorod, în cartierul negustorilor ruşi, pe
panta ce cobora de la Bazar spre Cornul de Aur
14. Porticul Sf. Gheorghe: Antonie de Novgorod îl semnalează lângă Porticul
Negrilor, lângă Bis. Sf. Gheorghe
- se afla între Colina a 2-a şi Colina a 3-a
15. Porticul Sygma: se afla în Regiunea III
- Notitia Civitates: avea forma literei sigma (C lunar) -  - C
- a fost construit de Iulian Apostatul → se afla în direcţia portului construit de el
16. Porticul lui Teodosie: se afla la periferia oraşului, spre ieşire
- Leon I a luat din porticurile teodosiene statuile lui Marcian şi ale Pulheriei şi le-
a dus în oraş
17. Porticurile de Troada: erau construite din marmură de Troada, în Regiunea XII
- erau f. vechi, din timpul lui Constantin
- topografie: pe ambele părţi ale străzii Focas → aici a avut loc proclamaţia lui
Focas împotriva lui Mauricius; Focas a intrat pe la Poarta de Aur şi a trecut pe
sub aceste porticuri spre Sf. Sofia → se aflau la V de Forul lui Arcadie
- pe aici treceau biruitorii în triumf spre ceremoniile religioase sau când mergeau
în partea de vest a Capitalei
18. Porticurile lui Vigilantie: se aflau în Cartierul Vigilantie → aici ar fi decapitat
împăratul Constantin un filozof păgân, care i-ar fi reproşat convertirea la
creştinism

MESERIILE ŞI BRESLELE

- aveau o organizare bine stabilită, supravegheată de prefectul oraşului

- activitatea lor se desfăşura în anumite cartiere, care primeau numele meseriaşilor
respectivi: - Cartierul Artopoleia = al brutarilor
- Cartierul Chalkoprateia = al lucrătorilor în bronz
- Cartea prefectului (sec. X) oferă mărturii despre breslele existente atunci în Capitală:
- aurul şi argintul era prelucrat doar în atelierele de pe Mese
- măcelarii – Cartierul Strategikon, în Regiunea V; tot aici se antrenau şi soldaţii
şi se vindeau animalele (oile) până în prima zi a Postului Mare → mieii se
vindeau numai de la Paşti până la Cincizecime

24
 - parfumierii aveau magazine de la Milion la Chalke (mirosul se simţea până
departe) şi în Cartierul Smirnios (la N de Sf. Sofia, la jumătatea drumului între
Milion şi Forum Constantini)
- lumânărarii – lângă Sf. Sofia şi alte biserici
- magazine de piele – lângă biserica acestei bresle
- argintarii – pe Mese, între Forum Constantini şi Palatul Lausius
- brutarii – între Forum Constantini şi Forum Teodosii (cortegiul imperial trecea
pe aici când împăratul mergea la Bis. Sf. Apostoli, Bis. Sf. Mochie sau Bis.
Izvorul Tămăduirii)
- lucrătorii în bronz (majoritatea evrei) – au fost alungaţi de Constantin pentru a
zidi Bis. Chalkoprateia (cf. Pseudo-Codinos)
- lumânărarii – şi-au pierdut magazinele în incendiul din 940
- fabricile de cuie – Cartierul Constantianae (Bis. Sf. Ioan Botezătorul)
- ateliere de încălţăminte – aproape de zidul de incintă, în Cartierul Egrikapî
(încălţăminte pentru militari)
- producătorii de ciururi şi piaţa de grâne: în Cartierul Reyba (localizat la
Unkapî)
- lucrătorii în purpură (stofe vopsite în purpură) – probabil într-un cartier de
lângă Cornul de Aur, sub Colina a 3-a – Cartierul lui Narses ()
- Casa sfeşnicelor/a luminilor () – păstra mărfurile de lux - stofe
brodate cu aur şi argint → de la strălucirea lor vine numele magazinului
- se afla pe Mese, lângă Forum Constantini, pe dreapta → a ars în 532, dar a fost
reconstruit

ALTE MONUMENTE

- la inaugurare au fost aduse diverse monumente din întreg Imperiul pentru a împodobi
Constantinopolul
- Anemodoulion ( = sclavul vântului)
- era un monument destinat a arăta direcţia vânturilor
- a fost construit din bronz fie de către Teodosie, fie de Leon III Isaurul (717-741)
- consta dintr-o piramidă împodobită cu animale, plante şi fructe de rodii, amoraşi
zburând şi tineri suflând în trompete (pentru a arăta direcţia)

25
 - Niceta Choniates vorbeşte despre o construcţie pătrată, pe care se aflau păsări ce
cântau primăvara, peşti şi animale care făceau zgomote; capătul de sus era ascuţit;
pe pântecul statuii se afla o femeie care se mişca la cea mai mică adiere
- 1204 – a fost topit de cruciaţi
- se afla între Cartierul băcăniilor şi Forum Tauri
- Agyotorianos oikos () = o boltă pe care se afla o mare statuie din
argint a poetului Menandru din Creta
- era înaltă de 15 coţi (9 m) şi lată de 8 coţi (≈ 5 m)
- a fost topită de Marcian, care a făcut monede şi le-a împărţit săracilor
- se afla lângă Cartierul pitarilor
- Boukoleon (): pe malul portului imperial
- reprezenta un bou şi un leu luptându-se
- 1532 – în urma unui cutremur, statuia s-a prăbuşit în mare
- Bovis ( = boul): lângă gura râului Lykus – Forum Bovis
- reprezenta un cuptor în formă de cap de bou, în care Iulian Apostatul a ars
creştini, iar Heraclie, cadavrul lui Focas → este o tradiţie neverosimilă
- era din bronz → a fost topit şi făcut monede de către Heraclie pentru a plăti
soldaţilor
- Chalkountetrapylon (): era un arc dublu de triumf, acoperit cu plăci
de bronz, susţinut de 4 coloane
- se afla în extremitatea de NE a Forum Tauris, la începutul drumului ce ducea
spre Philadelphion (unde s-au întâlnit Constans şi Constanţiu după moartea lui
Constantin); era o parte din Mese ce ducea spre Bis. Sf. Apostoli, iar nu o piaţă
publică
- Chelone ( = broască ţestoasă) – se afla pe versantul nordic al Colinei a 3-a
- Düpion = o statuie ce reprezenta 2 cai de poştă
- a fost construit pentru a reprezenta fuga lui Focas din faţa ameninţării lui
Mauricius
- se afla lângă statuia cu 2 coloane, cu mozaicuri, ce îi reprezenta pe Constantin şi
Elena
- aici se grupau caii de cursă pentru Hipodrom → era aşezată în faţa
Hipodromului
- Orologiile – prin ele se înţeleg cadranele solare, dar şi ceasuri adevărate, ale căror
mecanisme nu le cunoaştem

26
 - sunt menţionate 7 ceasuri:
1. lângă Bis. Sf. Sofia, unde era primit împăratul de susţinători; este menţionat în
relatările unui călător arab, Harun-ibn-Yaya, care, fiind luat prizonier
Constantinopol spre sf. sec. IX/încep. sec. X, spune: „La poarta de vest a bisericii
se ridică un edificiu în care se deschid 24 de portiţe, fiecare de câte o palmă
pătrată; exista câte una pentru fiecare oră; când o oră trecea, ea se închidea
singură şi se deschidea alta.”
- Zaharia-al-Kazuini, sec. XIII, vorbeşte de acelaşi orologiu, dar aflat într-
un Forum: „În for se găseşte un orologiu având 24 de portiţe; fiecare canat are o
înălţime de o palmă; când o oră trece, o portiţă se deschide, apare o figurină şi
rămâne acolo, până ce trece ora.”
2. la Milion
3. la palatul imperial, în faţa Tripetonului (vestibulul Triclinului de aur)
4. în Forum Constantini, fiind adus de la Cyzic
5. la Bis. Sf. Apostoli
6. la Basilica Sf. Apostoli
7. aşezat de patriarhul Serghie într-o clădire
- Leii de marmură – Constantin VII Porfirogenetul (913-959), în De Oficiis Regis
Ceremoniis - îi menţionează lângă poarta Bis. Sf. Apostoli
- se aflau la prima oprire la ieşirea din biserică → pe Mese, la intrarea în biserică
- Liburna (= corabie) – în Regiunea IV
- reprezenta o corabie din marmură, ridicată pentru a comemora o victorie a flotei
navale bizantine
- se afla lângă mare, dar nu trebuie confundat cu un alt monument, aflat lângă
Palatul Mangan
- Milion: marca locul de unde plecau şi se măsurau drumurile în Imperiu
- era asemănător milion-ului de la Roma (făcut din aur), dar mai grandios: un
dublu arc de triumf = o boltă sprijinită pe 4 coloane în formă pătrată, împodobită
cu statui
- pe boltă: statuia lui Constantin şi a Elenei, ţinând Sf. Cruce
- jos: statuia soţiei lui Constantin II, Arabia, şi a nepoatei sale, Elena
- în apropiere: statui ale lui Traian şi Teodosie
- aici se oprea cortegiul imperial
- se afla la gura de apă din NE Pieţei Sf. Sofia
- Modion = unitate de măsură (≈ 2,2 kg) folosită pentru grâne

27
 - se afla în faţa casei lui Kraterous
- a fost făcut în argint de către Valentinian
- două mâini de bronz erau fixate pe suliţe, reprezentând un avertisment pentru
comercianţii necinstiţi (pedepsiţi cu tăierea mâinii drepte)
- se ridica deasupra bolţii
- Nikae – comemora locul unde s-a stabilit iniţial Byzas
- reprezenta statui ale Zeiţei Victoria
- Pelargos = era un grup de marmură reprezentând 3 berze (= pelargos), îndreptate una
spre cealaltă
- a fost sculptată de Apolonius din Tyanna, pentru a alunga berzele ce aruncau
resturi de şerpi în cisternele de apă
- se afla în Cartierul Strategikon
- Perdix ( = potârniche) – era aşezat pe o coloană, lângă Bis. Sf. Iuliana
- Statuia Arh. Mihail: cf. lui George Pachymeres, Mihail VIII Paleologul (1259-1282)
a construit o bază rotundă şi statuia Arh. Mihail (împăratul stătea în genunchi,
oferindu-i oraşul)
- în urma unui cutremur din 1296, capul lui Mihail VIII şi statuia oraşului au căzut
la pământ
- se afla aproape de Bis. Tuturor Sfinţilor, fiind aceeaşi statuie pe care călătorul
italian Buondelmonti a văzut-o în 1420 şi despre care spune: „este o coloană pe
care există un înger în bronz, iar Constantin îngenuncheat îi oferă oraşul.”

PALATELE IMPERIALE

PALATUL IMPERIAL

- aflat în SE Constantinopolului, alcătuia un fel de cartier, situat între Colina 1 şi Colina

a 2-a, unde era şi o altă climă (mai răcoroasă, mai umedă) → constituia un centru al
vieţii civile
- cele mai multe mărturii le aflăm din De Oficiis Regis Ceremoniis
- locuinţa imperială se numea Marele Palat sau Palatul sacru, nume ce provine din
Orient (hainele, locuinţa au ceva sfânt)
- prin Palatul imperial se înţelegea ansamblul construcţiilor celor mai importante din
Capitală, fiindcă acoperea 100.000 m2 (10 ha) → documentele nu dau amănunte
asupra dimensiunilor edificiilor şi nici despre amplasarea lor exactă

28
- incendiile din 1912-1913, care au nimicit cartierele din SV şi SE de Sf. Sofia au scos la
iveală multe, făcându-se descoperiri importante
- marea terasă pe care se aflau multe clădiri din palat apare în toată lungimea ei,
delimitând astfel zona de cercetări, în direcţia mării → a fost descoperită de 2
cercetători: E. Mambouri şi Th. Wiegand (acesta are chiar o lucrare în lb.
germană, apărută în 1934 la Berlin – „Palatele imperiale din Constantinopol”) – în
lb. franceză este o lucrare a lui Jean Ebersolt – Le Grand Palais de
Constantinople, 1910, care se bazează pe De Oficiis Regis Ceremoniis → tot pe
această carte se bazează şi lucrarea lui Albert Vogt, în franceză: Le Livre de
ceremonies, 1935 – vol. 1, şi 1940 – vol. 2
- după săpăturile lui Mambouri şi Wiegand, nu au mai avut loc altele până în 193 ,
efectuate la S de Moscheea Sultanahmet → a fost scos la iveală un mozaic de
70/6,30 m, care trebuie să fi aparţinut unei curţi imperiale sau unui portic
- săpăturile arheologice au fost întrerupte în timpul celui de-al II-lea război mondial
- în 1934, guvernul turc publica un decret prin care se interzicea orice construcţie pe
locul fostului palat imperial → acest lucru ar fi permis efectuarea unor importante
cercetări → acest decret a avut însă şi numeroase derogări, astfel încât ½ din acest
teren a fost acoperit de clădiri noi – a rămas neocupată zona de lângă Moscheea
Sultanahmet
- planul palatului a fost alcătuit de Vogt după De Oficiis Regis Ceremoniis şi după
datele obţinute în urma săpăturilor → din păcate, el a murit în 1943, iar eforturile
în această direcţie au fost întrerupte
- Vogt a stabilit cu destulă credibilitate locul tribunei imperiale de la hipodrom, numită
Cathisma – în loc să o plaseze spre S, deasupra scaunelor pentru spectatori, el a
aşezat-o în stânga, ceea ce a determinat deplasarea spre V a multor apartamente
imperiale
- limitele extreme ale palatului sunt: N şi V – Senatul şi Hipodromul
S şi E – marea
SV – Palatul Bukoleon şi Cartierul Hormisdas
- în actualul Istanbul, palatul ocupa ½ din spaţiul dintre Sf. Sofia şi Moscheea Sultan
Ahmet → înspre mare se întindea spre zidul Seraiului
V - până la poarta Ceatladikapî
- locuinţa imperială forma un ansamblu destul de complicat de edificii, ocupând o mare
suprafaţă – nu se poate compara cu omogenitatea evidentă de la Versailles sau

29
 Escorial → locuinţele se adăugau unele după altele în funcţie de necesităţi sau de
gusturile împăraţilor
- chiar despre părţile ce datează din timpul lui Constantin nu se poate spune că formau
un tot unitar (cum era palatul lui Diocleţian de la Split - Yugoslavia)
- cel mai vechi palat este Daphne, construit de Constantin şi reconstruit apoi de mai
multe ori
- poarta de intrare – Chalke datează din aceeaşi perioadă, la fel ca şi Palatul Mangan
- după incendiul provocat de răscoala Nika – 532, Iustinian a reconstruit Chalke, după
un plan nou şi tot el a transformat şi a împodobit Casa lui Hormisdas (fratele mai
mare al regelui persan Sapor I) → Hormisdas a fugit la Constantinopol, unde
Constantin i-a oferit un palat, care îi va purta numele
- Iustin II (565-578), nepotul lui Iustinian, a construit Chrysotriclinos, o casă de
recepţii, ce era împodobită cu mult aur → acesta va deveni centrul noilor locuinţe
imperiale
- Iustinian II (685-695, 705-711) a construit Laosiacos şi un alt triclinos, pentru a face
legătura între Chrysotriclinos şi Hipodrom şi Poarta Scyla
- Teofil (829-842) a legat Chrysotriclinos de Palatul Daphne, construind Sygma şi
Triconcul (o biserică în 3 abside şi cupole în formă concă, de scoică); a mai
construit şi alte edificii în aceeaşi zonă, cum ar fi: Camilas, Musicos, Margaritis,
Caryanos, Pixites şi Eros
- Vasile I Macedoneanul (867-886) a ridicat în josul marii terase o biserică în cinstea
Maicii Domnului, numită Nea Teotokos
- Constantin VII Porfirogenetul (913-959), nepotul său, a reparat mai multe edificii
- Roman I Lekapenul (920-944) a restaurat Poarta Chalke, apoi întregul complex
- Nichifor II Focas (963-969) şi Ioan Tzimisces (969-976) au făcut şi ei reparaţii
- lucrările de înfrumuseţare a Marelui Palat au continuat până la jum. sec. X
- Constantin VII Porfirogenetul este principalul izvor al lucrării De Oficiis Regis
Ceremoniis
- există şi unii patriografi şi călători care oferă amănunte despre aceste construcţii
- Marele Palat decade spre sf. sec. XI → împăraţii îl abandonează încetul cu încetul, în
favoarea celui din Vlaherne, pe care l-au mărit şi înfrumuseţat ca pe o fortăreaţă,
sau a celui din Cartierul Mangan
- totuşi, cruciaţii şi-au încoronat împăraţii în Marele Palat, locuind un timp în Palatul
Bukoleon → ulterior s-au mutat în cel din Vlaherne (mai occidental)

30
- Mihail VIII Paleologul (1259-1282), accceptă după 1261 să locuiască în el, până la
plecarea lui Balduin de Flandra din Vlahernon
- rusul Ignatie de Smolensk scria în 1391 că împăratul Manuel II Paleologul (1391-
1425) a petrecut noaptea premergătoare încoronării în Marele Palat şi nu în
tribunele de la Sf. Sofia
- încetul cu încetul au început să dispară materialele
- în 1422, Buondelmonti, când a vizitat Constantinopolul, spunea că nu mai există nimic
→ de aceea, în 1453, Mohamed II, văzând palatul a zis: „Cucuveaua (nevhet)
cântă un cântec de tobă sub bolta lui Afrasian, păianjenul îşi face meseria de a
îndepărta doliul de pe bolţile palatului.”
- Chalke = Marea Poartă de Bronz ()
- închidea intrarea în Palatul Mare
- în sec. X, Cedrenos dă o altă etimologie – vine de la faptul că această parte a
palatului era acoperită cu ţigle de cupru
- Constantin cel Mare a ridicat un prim edificiu, a cărui formă nu se cunoaşte →
după Eusebiu de Cezareea ar fi fost vorba de vestibulul unde vegheau gărzile →
după vestibulul de la intrare era o reprezentare a biruinţei Crucii asupra
duşmanilor reprezentaţi de şarpe - Vita Constantini, II, 3, 15
- acoperişul era din bronz aurit - a fost incendiată în 532, dar Iustinian a
reconstruit-o
- este descrisă în De Oficiis Regis Ceremoniis → era un mic palat, un vestibul – 4
stâlpi puternici susţineau 8 arcuri, din care 4 susţineau cupola centrală
- părţile superioare ale zidurilor erau decorate cu mozaicuri, iar în partea de jos,
erau placate cu lespezi de marmură policromă
- pardoseala era pavată cu marmură, iar în centru era o placă circulară din
porfiră (porfirum omfalon)
- era de fapt un mare vestibul, prin care se ajungea la Augusteion
- dintr-o epigramă în 26 de versuri, căreia nu i se cunoaşte autorul, reiese că
arhitectul vestibulului Chalke a fost un anume Eleuterios
- dinspre Sf. Sofia, împăratul putea intra pe o poartă mai mică, din fier,
aflată în stânga, sau pe poarta mare, ce dădea spre vestibulul Chalke
- după barieră (un gărduleţ cu porţi de marmură) era o sală mare de bronz şi o poartă tot
din bronz, care se deschidea într-o sală mare, apoi înspre Cartierul Scholelor
(scholae = garda imperială)

31
- la prima poartă de bronz era o icoană mare din bronz, pe care Leon III (717-741) a dat-
o jos → împărăteasa Irina a înlocuit icoana cu un mozaic care a dispărut şi el în a
2-a perioadă a iconoclasmului (Leon V Armeanul – 813-820) → a fost restabilită
în 843 de împărăteasa Teodora → se presupune că pictorul a fost un anume Lazăr
- Chalke era un adevărat muzeu → aici se găsea statuia împărătesei Pulheria (care a
construit Bis. Chalkoprateia, Hodigitria şi Vlaherne, pentru Acoperământul Maicii
Domnului), cea a lui Zenon şi a Ariadnei şi alte 2 aşezate pe piedestale puţin
ridicate, pe care erau scrise distihuri ale filozofului Secundus
- pe boltă se aflau capetele a 4 gorgone, aduse din templul zeiţei Diana din Efes şi 2 cai
aduşi tot de la Efes, statuia lui Belizares şi a lui Tiberiu II Constantin (698-705),
statuia lui Iustin I (518-526) şi a familiei sale, în total 7 statui din marmură sau
bronz → statuia lui Mauriciu se afla deasupra icoanei Mântuitorului → 2 statui, 2
personaje ce se ţineau de mână, venind de la Atena = reprezentau rămasul bun în
faţa morţii
- Roman I Lekapenul (920-944) a construit la Chalke un oratoriu dedicat Mântuitorului,
unde se aflau 2 coloane aduse din Tesalonic
- Ioan Tzimisces (969-976) a mărit oratoriul şi l-a decorat – a depus aici obiecte
preţioase şi Sf. Moaşte, icoana de la Beirut şi sandalele Mântuitorului
- a construit propriul mormânt din aur şi pietre preţioase unde a şi fost
înmormântat
- de la Chalke până la Daphne, garda imperială se compunea din mai multe corpuri:
scholae, candidati, excubites..., care îşi făceau serviciul la Palat şi asigurau paza
- Scholele erau imediat după Chalke, unde era vestibulul cu o cupolă pe 8 coloane →
Scholae palatine erau formate din 6 regimente de câte 500 de oameni → această
armată, garda de elită, avea un rol politic şi era condusă de magister officiorum
- din sec. V, scholae au pierdut sensul militar (folosiţi doar pentru ceremonial) şi
s-au redus la 300 de oameni, între care se aflau tineri nobili, care îşi cumpărau
locul → Constantin V Copronimul (741-775) le-a redat rolul de luptători
- în acest edificiu rotund, cupola cu 8 coloane, se vedeau şi cruci mari din
argint, iar pe partea stângă, Sf. Apostoli
- Excubites erau cazaţi după scholae şi după poarta aceasta se afla un tribunal, unde se
găsea o altă cruce mare din argint – la dreapta era triclinosul excubiţilor, iar la
stânga, cel al candidatilor
- după prima scholae se ajungea la Tribunalul cu 19 paturi, de ceremonie, unde luau
masa invitaţii de onoare: fiecare pat era pentru 12 persoane → la stânga se aflau

32
 Bis. Mântuitorului, Consistoriul şi Micul Consistoriu de iarnă (Consiliul
imperial) → în continuare era Tezaurul, depozitul de arhivă, precum şi o cupolă în
formă de ou – ouatou = aici s-a ţinut Sinodul Quinisext
- centrul sălii era decorat cu icoana Mântuitorului
- aproape de Tribunalul celor 19 paturi se afla Delfax, unde împăratul investea în funcţii
pe marii demnitari → de aici se trecea la Palatul Daphne
- Palatul Daphne → acest nume vine de la o nimfă romană şi se numea aşa fie de la
laurii profetici ai lui Apollo, fie de la faptul că la 1 ianuarie senatorii primeau din
mâna împăratului lauri (daphne)
- era partea cea mai veche a palatului construit de Constantin cel Mare
- nu era un edificiu unic, ci o succesiune de terase, porticuri şi grădini
- piesa centrală o constituia Augusteion, sala de ceremonii, cu o formă
necunoscută; în dreapta se afla Octogonul → avea şi o cameră de odihnă pentru
zilele de recepţie
- se găsea şi Bis. Sf. Ştefan, construită de Pulheria, unde erau încoronaţi împăraţii
- pe stânga se găsea Baptisteriul, Oratoriul Sf. Treimi şi Bis. Teotokos
- Triconcul – era o biserică în 3 abside, dincolo de Daphne
- a fost construit în 838 de către Teofil (829-842)
- avea 3 abside, cupola era aurită → cupola dinspre Răsărit se sprijinea pe 4
coloane de porfiră, iar celelalte 2, pe ziduri
- în partea de Apus erau 2 coloane
- în sală se intra prin 3 uşi: cea din mijloc din aur, iar celelalte din bronz
- de la Augusteion se putea ajunge aici fie prin galeria de la Daphne, fie prin
traversarea unei curţi, unde se afla un vas (fântână) mare din marmură = phiale
- la stânga se afla o altă construcţie a lui Teofil – Sygma = o arcadă semicirculară,
formată din 15 coloane de marmură; zidurile erau acoperite cu plăci de marmură
policromă
- dedesubt se afla un subsol având aceeaşi formă, dar precedat de 19 coloane ce
formau un portic → lângă acest portic, mai spre est se găsea Tetraseronul, care
avea 3 abside, la E, N şi V
- Misterium se afla sub Triconc, având o acustică f. bună → aici era locul de serbare,
Saxideximon, unde caii reprezentând cele 2 facţiuni – verzii şi albaştrii defilau
acoperiţi cu stofe de aur
- la E de Triconc se afla Bis. Sf. Ioan

33
- Teofil a înconjurat Triconcul cu edificii somptuoase: Pixitis (= cuţit), spre V, Eros,
spre E, Caryanos (un arc de triumf din marmură de Carya), în partea dreaptă,
unde împărăteasa Teodora va da o masă în Duminica Ortodoxiei, în memoria
victimelor persecuţiilor ordonate de soţul ei, Perla, al cărei Triclinos era
împodobit cu picturi şi marmură de Prokones
- încăperea vecină, unde era dormitorul împăratului, era sprijinită pe 4 coloane – erau 2
perechi de câte 2 coloane, din marmură verde de Tesalia, la V şi S
- Teofil stătea aici de la echinocţiul de primăvară până la cel de toamnă
- lângă Perla era terasa Tzikanisterion (= stadion), iar la V se afla Camilas, un edificiu
susţinut de 6 coloane de marmură verde → tavanul era aurit, zidurile erau placate
cu mozaic aurit, având pictate personaje ce culegeau fructe → în partea inferioară
erau plăci de marmură şi 2 oratorii pentru Maica Domnului şi Sf. Arh. Mihail
- Constantin VII Porfirogenetul (913-959) a construit Biblioteca, Musikos-ul, susţinut
de 7 coloane din marmură de Carya (5 spre S şi 2 spre E); zidurile erau decorate
cu marmură policromă
- între Camilas şi Musikos se afla încăperea pentru eunuci, unde erau 4 coloane pavate
cu marmură de Prokones, mozaicuri reprezentând arbori sau alte ornamente
- Chrysotriclinos - 
- triclinos = sufragerie, sală mare de primire
- a fost construit de Iustin II (565-578) şi înfrumuseţat de Tiberiu II Constantin
(698-705) → devine centrul palatului imperial → sec. X = Marea sală a tronului
- avea o formă octogonală, cu o cupolă luminată de 16 ferestre, ≈ Bis. Sf. Vitalie –
Ravenna şi Bis. Sf. Serghie şi Vah din Constantinopol
- tronul se afla într-o absidă, a cărei boltă avea formă de scoică = semisferă
(concă), decorată cu un mozaic ce reprezenta pe Mântuitorul pe tron
- părţile de jos boltite facilitau comunicarea cu alte camere prin vestibule, galerii,
terase
- pe mijloc se afla un candelabru enorm, ce lumina sala
- era dotată cu mobilier preţios: un dulap mare, cu 5 laturi, numit pentapyurgion
( = cu 5 turnuri), opera împăratului Teofil (829-841), în care se aflau
vase, coroane...
- erau 2 orgi de aur, un arbore de aur cu păsări care cântau, uimind pe străini
(Teofil era un om f. educat, ucenicul lui Ioan Grămăticul)
- tronul era înconjurat de 2 lei din aur şi putea fi înălţat oricând

34
 - era înconjurat de diverse clădiri: în dreapta (N) - Lausiacos - , de la
Lausus, unul dintre demnitarii lui Arcadie, care a zidit multe lucruri → atinge
strălucirea maximă în timpul lui Iustinian II, care îl decorează cu mozaicuri de aur
şi capiteluri aduse din palatul lui Vasilisc → Teofil va discuta în această sală
problema icoanelor cu fraţii săi, Teodor şi Teofan → în curtea vecină a poruncit
să li se înscrie cu fierul înroşit pe frunte 12 versuri iambice, de unde şi numele de
 = înscrişii
- de aici se pătrundea în Tripeton şi apoi în Sala orologiului
- aproape de Tripeton se afla Kenourgion, construit de Vasile I Macedoneanul (867-
886): era o sală de formă dreptunghiulară, cu o absidă cu 16 coloane: 8 din
marmură, 6 din onix, decorate cu viţă de vie şi elemente zoomorfe, şi 2 din onix,
decorate cu linii geometrice; mozaicurile pe fond de aur reprezentau campaniile
lui Vasile I
- pavajul era făcut din lespezi de marmură colorată, ce dădeau aspectul unui
mozaic, iar în centru era un păun, într-un cerc de marmură albă de Carrara,
înconjurat de 4 vulturi
- Vasile era reprezentat pe tron, în costum împărătesc
- tavanul era plat şi aurit, iar la mijloc se vedea o cruce din sticlă şi membrii
familiei întinzând mâinile spre ea, ca şi cum ar fi rostit rugăciuni
- urma apoi Panteonul, un fel de vestibul ca şi Tripetonul, apoi Sala Phylax (), în
care se păstrau obiectele preţioase, tronul imperial, costumele de ceremonie
- în apropiere era Dietariconul, unde erau găzduiţi o parte din funcţionarii palatului
- de la Lausiacos se ajungea în triclinul lui Iustinian II – Justinianos, construit în 694,
împodobit cu mozaicuri pe fond de aur şi pavaj din plăci de marmură policromă
- mari plăci circulare de marmură erau încadrate în podea
- candelabrele aveau fie suporturi pentru opaiţe, fie pentru lumânări
- servea drept sală pentru banchete → a fost grav afectat de un vânt puternic (sec.
XIV)
- spre V comunica prin Poarta Scyla cu Hipodromul
- la S se aflau 3 biserici: la mijloc, Teotokos de la Pharos (= portul Boukoleon),
în care se păstra Sf. Maramă şi părţi din Sf. Cruce, la stânga, Sf. Dimitrie, iar la
dreapta, Sf. Ilie
- mai jos, pe o terasă, a fost ridicată Bis. Nea, dedicată Maicii Domnului, de către Vasile
I Macedoneanul

35
- în apropiere se afla un edificiu numit Vulturul = , operă tot a lui Vasile I,
înzestrată şi cu un oratoriu al Născătoarei de Dumnezeu → nu se cunoaşte nici o
descriere şi nici destinaţia acestui edificiu

PALATUL MAGNAVRA

- construit de Constantin, a rămas mult timp în stare bună → aici a fost redeschisă
Universitatea
- impresiona prin grandoare şi măreţie, aici fiind primiţi ambasadorii străini
- descrierea lăsată de Liudprand de Cremona este relevantă (din timpul lui Nichifor
Focas – 963-969)
- în Triclinos se afla tronul imperial numit tronul lui Solomon, datorită asemănării → la
el se ajungea pe o scară cu 6 trepte, flancate de lei → putea fi ridicat până la
înălţimea tavanului, în timp ce ambasadorii se închinau
- leii loveau cu coada pavajul şi răgeau, arborii se mişcau, iar păsările cântau
- avea o formă basilicală: o navă centrală şi 2 nave laterale, iar în capăt o absidă,
în care se afla tronul → navele erau despărţite una de cealaltă prin coloane, între
care se aflau 7 candelabre; alte 4 coloane se aflau în partea de Răsărit
- intrarea în sală se făcea pe latura de vest, urcând câteva trepte
- Teofil obişnuia să ţină aici consfătuiri → Mihail III (842-867) l-a transformat în
Universitate, unde a adus profesori celebri, sub conducerea lui Leon Filozoful
- exista şi o cameră nupţială, cu o baie, la care împărăteasa mergea în ceremonie după
trei zile
- în apropiere, mai jos de palat, se afla Bis. Sf. Cristina, la care se ajungea coborând o
scară în spirală
- era la distanţă de palatul propriu-zis (Palatul Mare), spre SE, pe o terasă → se
comunica prin galerii; între ele se afla un spaţiu cu arbori şi o cisternă deschisă
pentru apă, acoperită de Heraclie (610-641) şi refăcută de Vasile I
- comunica de asemenea cu Sf. Sofia prin pasaje
- în jur era o terasă circulară, construită în 596 de Mauriciu, unde a aşezat o statuie; şi
Nichifor Focas va aşeza în spatele palatului o statuie

TZYKANISTERION

36
- era un stadion, construit pentru distracţia celor de la curte: călărie, jocul cu mingea,
importat din Persia (≈ polo): tshu-gan → în gr.  = a arunca mingea
- a fost construit iniţial de Teodosie II → demolat de Vasile I Macedoneanul pentru a
construi Bis. Nea şi un stadion lângă mare → el ridică mai multe edificii, a căror
amplasare nu se poate determina: pentru tezaur - , şi economatul -

- Tzykanisterion şi Nea comunicau prin 2 galerii, între care se afla un teren plantat cu
arbori, cu ape curgătoare
- avea şi un Triclinos
- se putea ieşi din Palat şi prin Tzykanisterion

HIPODROMUL

- Palatul sacru deţinea şi un hipodrom al său propriu

- De Oficiis Regis Ceremoniis îl numea Hipodromion - 
- sec IX, este menţionat de Teophannes, fără a spune şi aşezarea
- J. Ebersolt susţinea că prin hipodromul acoperit ar trebui să se înţeleagă partea din
Marele Hipodrom, spre Scyla, în timp ce partea dinspre N era descoperită
- nu se ştie pe ce se baza această afirmaţie, deoarece Marele Hipodrom era în totalitate
descoperit → era un manej ce aparţinea Palatului
- De Oficiis Regis Ceremoniis afirmă că se găsea aproape de Poarta Scyla

PALATELE IMPERIALE ANEXE

- în afara incintei Palatului mare se aflau alte edificii, de mai mică importanţă:
Bukoleon, Porfira şi Muhrutas
- Bukoleon = 
- numele vine de la statuia, înfăţişând un bou şi un leu luptându-se, ce se afla pe
chei, aproape de casa lui Iustinian
- în spatele portului se ridica palatul Bukoleon, construit de Teodosie II pe o
terasă, de pe care împărăteasa Zoe a anunţat lovitura de stat a lui Roman I
Lekapenul (920-944)
- în apropiere, Nichifor Focas (963-969) şi-a construit un apartament cu o curte,
unde se afla un vas mare, din purpură = phiale → Leon diaconul afirmă că

37
 Nichifor îl construise pentru a se pune la adăpost de răzvrătiţi → pentru a proteja
locuinţa, ridică un zid înalt – construcţia începe în 967 → mai mulţi autori îl
acuză pe Focas de luxul acestor precauţii şi pentru că a profitat de aceasta ca să
exploateze poporul (Cedrenos: împăratul ar fi amenajat depozite de grâne şi
cuptoare) → în realitate, erau 2 palate distincte (Ana Comnena)
- în apropiere se afla edificiul lui Teodosie II, la E şi mai aproape de mare
- examinând ruinele, se observă că ele aparţin unor epoci diferite
- la palat se ajungea pe o scară de marmură, ce pornea de la micul port imperial aflat
lângă ziduri
- Wilhelm de Tyr afirmă că portul şi scările erau rezervate exclusiv împăratului; acolo se
găseau lei şi coloane lucrate cu mare lux → aici l-a primit împăratul Manuel I
Comnenul (1153-1180) pe regele Amaury de Ierusalim (1171)
- palatul a fost bine conservat de Comneni
- Villehardouin: primul împărat latin de Constantinopol s-a instalat la Bukoleon → e
posibil ca istoricul cruciat să fi dorit să prezinte prin aceasta Marele Palat imperial
- nu se ştie când a încetat să mai fie locuit → astăzi se văd doar ruinele, casă pentru
săraci şi cerşetori → săpăturile ar putea scoate la suprafaţă lucruri interesante
- Porfira
- avea deschidere spre portul Sofiana, aflându-se pe ţărmul european al
Bosforului
- era făcut din marmură de porfiră adusă din Liban
- era un edificiu pătrat, terminat în piramidă; pereţii erau îmbrăcaţi în porfiră roşie
alternând cu alb, iar pavajul era alb → cei născuţi aici se numeau porfirogeneţi
- nu se ştie când şi de cine a fost construit, căci nu apare menţionat în De Oficiis
Regis Ceremoniis a lui Constantin VII Porfirogenetul (913-959)
- Ana Comnena afirmă că în sec. XII era considerat ca fiind f. vechi
- Constantin VII Porfirogenetul a văzut lumina zilei aici şi tot aici a fost orbit de
mama sa, Irina
- alături de multele construcţii ale lui Teofil, la S de Triconc se afla o Porfira,
unde împăratul împărţea marilor doamne porfira → se poate ca acest edificiu să
fie acelaşi cu cel din port
- Muhrutos = boltă (arabă)
- era la V de Chrysotriclinos
- este construit după sec. X, întrucât nu e menţionat în De Oficiis Regis
Ceremoniis

38
 - Niceta Choniates afirmă că era un edificiu minunat → scara era din cărămizi,
ipsos şi marmură şi era decorată ca o dantelărie; acoperişul era alcătuit din cupole
cu pandantive în formă de stalactite → datorită bogăţiei culorilor şi aurului
semăna cu un curcubeu
- deoarece semăna cu monumentele selgiucide, se mai numea şi Casa turcească
- Palatul Arhanghelului
- Chronicon Paschale: când flota lui Heraclie (610-641) a sosit în faţa
Constantinopolului, adversarii lui Focas (602-610) l-au luat din Palatul
Arhanghelului unde se ascunsese şi l-au predat lui Heraclie
- era o parte a Palatului Mare, învecinată cu o capelă a Sf. Arh. Mihail
- se cunosc doar 2 biserici cu acest hram existente la 610: Oratoriul, lângă
Chalke – Poarta de Bronz, care făcea legătura printr-o scară în spirală cu
Daphne şi Hipodromul, şi o alta cu amplasament necunoscut
- Palatul Sf. Agatonic
- lângă Bis. Sf. Apostoli exista un palat pe care Tiberiu II Constantin (698-705) l-
a anexat bunurilor coroanei
- nu se ştie cine l-a construit
- se afla lângă Bis. Sf. Agatonic, la S de Forum Tauri
- Palatul Sf. Doctori fără de arginţi
- se afla lângă Bis. Sf. Cosma şi Damian, la E de portul lui Iulian Apostatul şi al
Sofiei
- Teophannes afirmă că Iustin II a construit un palat lângă Bis. Sf. Cosma şi
Damian, între 569-570
- Palatul Basiliskos
- Basiliskos, fratele împărătesei Verina, soţia lui Leon I, patriciu şi amiral
(droungariou) al flotei a transformat fosta casă într-un palat somptuos când l-a
răsturnat pe Zenon (475)
- când Basiliskos a căzut, în 477, palatul a fost anexat proprietăţilor coroanei
- Teofil (829-842) a luat îmbrăcămintea de metal de la capiteluri (bronz aurit)
pentru a împodobi palatul Lausiacos
- deşi palatul a dispărut în sec. XI, numele lui s-a transferat cartierului în care se
afla, la E de Portul Sofiana
- Palatul Vlaherne

39
 - biserica pe care a construit-o împărăteasa Pulheria pentru a adăposti Sf.
Acoperământ avea şi un apartament unde împăratul putea primi oaspeţi în timpul
ceremoniilor oficiale
- spre sf. sec. XI, basileii au început să ridice în acest cartier diferite palate
somptuoase, mai ales după restaurarea Imperiului bizantin (1261)

TRICLINURI

1. Triclinul raclei = 

- De Oficiis Regis Ceremoniis – Leon I a construit anexa basilicii în care se afla
Sf. Raclă ce conţinea Acoperământul Maicii Domnului → avea o cameră de
dormit, o sală de recepţii şi un oratoriu
2. Triclinul Dunării: avea aceeaşi structură simplă cu cel al Raclei
3. Triclinul Anastasios
- a fost construit de Anastasie (491-518)
- se afla mai sus de cel al Dunării, de care era legat prin Porticul Iosefit
4. Triclinul Okeanos = 
- se numea aşa datorită ornamentaţiei cu scene de mare
- aici oferea împăratul pe 2 februarie o masă festivă demnitarilor → avea o
oarecare importanţă, din moment ce funcţionarii se puteau retrage în camerele lor
- amplasarea acestor palate este uşor de determinat → deşi biserica a dispărut, fântâna cu
apă sfântă (agheasma) este încă venerată → din De Oficiis Regis Ceremoniis
aflăm că această fântână se afla lângă Triclinul Raclei → se afla la N de această
biserică → colina pe care se află cuprinde numeroase vestigii → tot acolo trebuie
să se fi aflat şi Triclinul Dunării
- mai la S, în direcţia Tekfursarai, s-au găsit resturi de coloane de granit, care
aparţineau probabil Porticului Iosefit
- la locul numit Mumhane se văd şi astăzi resturi dintr-o construcţie importantă,
probabil Triclinul Anastasios
- nu avem nici o informaţie despre Triclinul Okeanos, pentru a emite o ipoteză
privind amplasarea lui
→ nu se ştie dacă au fost singurele construcţii oficiale până la sf. sec. XI

PALATUL LUI ALEXIOS COMNENUL (1081-1118)

40
- Ana Comnena afirmă că în 1081, intrând Comnenii în oraş, s-au îndreptat către Palatul
Vlaherne → este sigur că Alexie Comnenul a construit în acest cartier un palat, în
care i-a primit pe şefii Cruciadei I → luptătorii occidentali au vizitat palatul
imperial şi i-au admirat splendoarea
- Bohemon a văzut într-o anexă o colecţie de obiecte de mare valoare (ţesături din aur şi
argint)
- Georgios Pachymeres numeşte acest palat Triclinosul imperial al lui Alexie → aici s-a
ţinut sinodul ce i-a condamnat în 1334 pe Achindin şi Varlaam de Calabria
- era o adevărată fortăreaţă (Ioan Cantacuzino = , )
- unele texte afirmă că se învecina cu zidul de incintă terestră a Constantinopolului
- Ana Comnena relatează că participanţii la Cruciadă, aflaţi lângă zid, au trimis săgeţi
până în palat şi unele dintre ele au lovit pe oamenii împăratului → Isaac Anghelos
(1185-1195) a construit un turn pentru a apăra palatul: turnul Anemos, folosit ca
închisoare, era aproape de edificiul palatului
- pe locul palatului se află azi Moscheea Ayvazefendi, unde se găsesc urmele construcţiei
imperiale
- lângă palat, Manuel Comnenul (1143-1180) a construit o sală de recepţie decorată cu
mozaicuri ce reprezentau campaniile sale, aici fiind înscrise ≈ 300 de cetăţi
construite de el
- Ioan Cinnamos, secretarul imperial al lui Manuel şi istoric afirmă că vlahii sunt urmaşii
romanilor (sec. XII)

PALATUL LUI MANUEL COMNENUL (1143-1180)

- Nicetas Choniates spune că Manuel a construit un nou palat, lângă cel al lui Alexie,
împodobit în chip deosebit
- deşi edificiul se afla într-un loc jos, înălţimea sa îi permitea să fie văzut în tot oraşul şi
dincolo de zid
- frumuseţea sa exterioară şi interioară era incomparabilă
- în interior era pictat în aur şi diverse culori; pavajul era un covor de marmură
policromă → aici a fost primit Ludovic VII cel Tânăr, regele Franţei
- Beniamin de Tudela (evreu din Spania) afirmă că picturile aminteau faptele
împăratului
- într-o sală se afla un tron de aur, cu pietre preţioase; deasupra lui, atârna de lanţuri de
fier o coroană de aur împodobită cu pietre preţioase, de aceeaşi mărime → „Iar în

41
 ce priveşte frumuseţea, bogăţia şi construcţia, acest palat întrece toate palatele de
pe pământ.”
- autorii bizanini îi dau mai multe numiri:
- Nicetas Choniates: Casa înaltă, Preţioasa (Politymos) → era numit şi Palatul
împărătesei germane () - se poate conchide că Manuel
Comnenul a construit palatul în cinstea primei sale soţii, Bertha de Sulzbach
- Villehardouin îl numeşte palatul înalt
- Wilhelm de Tyr – Palatium novum – aşa a rămas şi în toponimia turcă =
Ayvansaray

PALATUL LUI BONUS

- Cedrenos (sec. X) şi M. Glykas (sec. XI) afirmă că Roman I Lekapenul (920-944),

pentru a evita căldura, a construit lângă Cisterna lui Bonus un palat = Palatul nou
→ împăratul mergea acolo spre seară, iar dimineaţa mergea călare la Bis. Sf.
Apostoli şi revenea în palat → la întoarcerea avea loc serviciul de cinstire al Sf.
Cruci: intra în Bis. Sf. Constantin pentru a venera Sf. Cruce → era lipită de palat
- localizarea Cisternei lui Bonus se poate face cu aproximaţie, deoarece ea a dispărut
complet
- dacă se cercetează cu atenţie De Oficiis Regis Ceremoniis, reiese că nu se afla departe
de Bis. Sf. Apostoli, poate spre E (colina este foarte potrivită pentru o locuinţă
răcoroasă pe timpul verii)

PALATUL ZIS AL LUI CONSTANTIN

- se afla între poarta spre Adrianopol şi Cartierul Vlaherne

- era un vast edificiu, fără acoperiş, cu silueta detaşată pe fondul perspectivei privitorului
- bizantinii îl numeau Palatul lui Constantin, iar turcii – Tekfursaray → arheologii nu au
reuşit să stabilească identitatea sa datorită lipsei dovezilor→ unii istorici
consideră că nu este mai vechi de sec. XII (cel mai probabil, sf. sec. XIII)
- Paleologii au făcut unele lucrări, întrucât se observă emblema lor
- este un edificiu rectangular, alungit, cu 2 etaje orientate pe direcţia E-V; are drept
subsol, o sală boltită, de 17 m lungime, susţinută de 2 şiruri de coloane, care se
deschide spre latura de N prin 4 mari arcuri

42
 - primul etaj este constituit dintr-o singură sală mare, rectangulară, cu deschidere
spre latura de N
- al doilea etaj are o sală lungă de 23 m, lată de 110,80 m şi înaltă de 6,30 m

PALATUL ELENELOR

- Procopiu vorbeşte de un palat „al Elenei”, probabil acelaşi despre care aminteşte
Teodor Lectorul în sec. VI şi-l desemnează drept Palatul Elenelor
- acesta spune că un arian, pe când făcea baie în termele acestui palat, a fost lovit de
mânia divină pentru că a blasfemiat Sf. Treime
- nu este plauzibil că ar fi fost construit de Sf. Elena → se poate să-i fi fost dat numele ei
după moarte
- palatul exista în sec. V (Teodor Lectorul)

PALATUL IRINEI

- şi-a construit un palat în cartierul Eleuteriou ()

- avea şi o închisoare – Teophannes Confessor a fost închis acolo în timpul celei de-a
doua persecuţii iconoclaste, împreună cu Platon şi alţi iconoduli
- încă mai exista la sf. sec. XI → a supravieţuit şi mai târziu: toponimul Aksaray

PALATUL CARYANOU ()

- a fost construit de Teofil pentru fiicele sale, în Cartierul Caryanou – era f. frumos şi
bogat dotat
- Mihail III le va închide aici pe surorile sale
- nu trebuie confundat cu Caryanos, construit de Teofil în Palatul Mare

PALATUL MANGANELOR ()

- Constantin Porfirogenetul scrie că Vasile I ar fi construit Palatul Mangan (lucru

confirmat de Cedrenos) → există totuşi îndoieli, deoarece Mihail I Rangabe (811-
813) avea aici o casă, iar fiul său, patriarhul Ignatie „trăia retras în casa familiei

43
 din Mangan” → se poate ca Vasile I să fi restaurat palatul, deoarece palatul a
intrat în posesiunea coroanei
- în acest palat a murit Constantin IX Monomahul (1042-1055)
- în 1081, Alexios Comnenul o închide aici pe Maria Dukas, văduva lui Mihail VII
Dukas (1071-1078) şi a lui Nichifor III Botaneiatul (1078-1081) → Alexios însuşi
va muri aici în 1118
- Andronic Comnenul (1183-1185) l-a închis aici pe Alexios II Comnenul (1180-1183)
- cf. Anei Comnena, palatul era f. înalt, având 5 etaje → era f. frumos, ceea ce nu l-a
salvat de la distrugere
- a fost demolat de Andronic sau Isaac Anghelos (1185-1195)
- palatul era aproape de Măn. Sf. Gheorghe → cercetările efectuate în 1922 au
determinat amplasamentul palatului, spre mare, în partea de răsărit a mănăstirii –
structurile sale există şi astăzi

PALATUL SF. 40 DE MUCENICI

- se afla pe Mese, lângă biserica cu acelaşi nume, restaurată de Andronic Comnenul, care
a construit aici şi un palat magnific, pentru a se odihni în ziua de 8 martie
- pe pereţi erau pictate scene de vânătoare şi pescuit
- a fost transformat în spital de către Isaac Anghelos (1185-1195)

PALATUL LUI ROMAN II (959-963)

- Constantin VII Porfirogenetul a construit pentru fiul său un palat mai mare şi mai
bogat decât toate celelalte şi l-a împodobit magnific
- nu se ştie locaţia exactă şi destinaţia finală

PALATUL LUI ROMAN LEKAPENUL (920-944)

- Roman a transformat casa sa într-o mănăstire, care nu este alta decât Myrelaion

PALATUL SOFIEI
- Cartierul Sofiei avea un palat cu acest nume, construit fie de Tiberiu I (578-582), fie de
Iustin II (565-578), care i-ar fi dat numele după soţia sa, Sofia
- se crede că Mauriciu (582-602), ginerele lui Tiberiu I, şi Heraclie (610-641) ar fi locuit
în el până la urcarea oficială pe tron → pe pereţi s-au pictat scene din viaţa lor

44
- este dificil de stabilit cine a fost ctitorul, deoarece izvoarele sunt contradictorii →
opiniile se pot combina: Iustin a început construcţia, iar Tiberiu a terminat-o –
palatul se afla în Cartierul Sofiei, fapt ce a influenţat pe unii autori ulteriori
- nu se ştie exact dacă Mauriciu şi Heraclie au avut reşedinţe aici, Sofia a locuit însă aici,
deoarece Tiberiu a instalat-o aici, asigurându-i o viaţă princiară, până când
aceasta a complotat împotriva lui
- palatul mai exista încă în timpul lui Pseudo-Codinos, însă nu trebuie confundat cu
celălalt palat, Sofianae, construit de Iustin II, pe partea răsăriteană (asiatică) a
Bosforului
- Cartierul Sofiilor se află la E de portul Sofiana, construit de Iustin II

45