„Mulți dintre monahi sunt râvnitori pentru a avea rugăciunea

continuă. Ar rosti rugăciunea pusnicului „Doamne Iisuse…” mereu, dar se

plâng de nereușită. Care e cauza? N-are persistență. N-are statornicie și
stabilitate în acțiune. Aceasta e o acțiune bună, sfântă. E o nevoință care
face parte din principala ta trăire. Și tu nu o iei în serios, ci superficial. Ia
aminte că nici o meserie sau profesie nu se învață numai să încerci. Ci
trebuie să începi și să ai continuitate din an în an și să te ridici din treaptă
în treaptă. Altfel nu reușești…Tu începe după acest indrumător pe care l-
am întocmit, care cuprinde toate aspectele practice de rugăciune pentru
începători și urmează zilnic acele exerciții de 10-15 minute și după râvnă
de 2-3 ori pe zi și te vei bucura de rezultate sporite în rugăciune și viață de
evlavie.
Și în cursul zilei de câte ori îți vei aduce aminte, de ești la muncă, la
birou sau pe cale, vei zice „Doamne Iisuse… ”. Iar după un timp vei
observa că și atunci când îți faci pravila sau participi la cele șapte laude,
vei observa că te poți coborâ cu mintea în inimă…Înlătură trândăvia,
adaugă nevoință peste nevoință și vei reuși.” (Arhimandrit Mina Dobzeu,
însemnări despre rugăciunea inimii, Fond Mina Dobzeu, AEH)