„Este adevărat că omul se roagă mai puternic în suferință?

Da. În condițiile de acolo, omul nu a avut alt sprijin decât pe Dumnezeu; iar contactul cu El,
Căruia-I ceri sprijin, se face prin: <<Doamne ajută-mi! Și Dumnzeu ne auzea>>. Altfel n-am trăi
și astăzi!”1

„Aceasta era salvarea noastră: rugăciunea și nădejdea în Dumnezeu, că nu era voie să ne rugăm
public. În rest fiecare se ruga la culcare și la sculare, cum știa de la mamă de acasă, dar toți se
rugau.”2

„Dar cum vă puteați ruga în pușcăriile românești?

Cand eram noi între noi, rugăciunea era comună seara și dimineața. Unul zicea și ceilalți
ascultau. Și mai făceai și o rugăciune personală, singur, chiar înainte de a te culca. După
controlul de seară, făceam rugaciunea. Nu ne supăra nimeni. Știau și milițienii, se mai uitau, dar
nu te întrerupea.”3

„Cum vă rugați în pușcărie?

Rugaciunea noastră în pușcarie, că și în viața de mai târziu, curgea limpede că apa unui izvor, în
care-i spui lui Dumnezeu, direct, tot ce te doare. Simțeai totdeauna că Dumnezeu aude și te ajută
să suporți greutatea.”4

„Puteți face rugăciunea inimii?

Da, cu mila Domnului. În pușcarie am dobândit-o. Acum o fac mai ales noaptea, când sunt
singur cu Dumnezeu.”5
Tot despre rugăciunea inimii „ În afară de pravilă, zic rugăciunea inimii, trebuie să prinzi un pic
de curaj să o spui, pe urmă te obișnuiești să o spui mereu. Apoi vezi că te ascultă Dumnezeu.
Simți că te ascultă Dumnezeu.”
„venind de la șantier, în pas de marș, repeteam în gând rugăciunea << Doamne al puterilor, fii cu
noi, căci pe altul afară de Ține, ajutor întru necazuri, nu avem!” - Preot Dimitrie Bejan, Vifornița
cea mare

1
Preot Dimitrie Bejan, Bucuriile suferinței. Viața unui preot martir, Ediția a II-a, Editura Mănăstirea Sihăstria,
2010, p. 43.
2
Preot Dimitrie Bejan, Bucuriile suferinței. Viața…, p. 52.
3
Preot Dimitrie Bejan, Bucuriile suferinței. Viața…, p. 87.
4
Preot Dimitrie Bejan, Bucuriile suferinței. Viața…, p. 186.
5
Preot Dimitrie Bejan, Bucuriile suferinței. Viața…, p. 187.