Anul CI
(101)
SERIE NOUĂ PUBLICAŢIE RELIGIOASĂ EDITATĂ DE ARHIEPISCOPIA ARADULUI
Episcopul Andrei Magieru al Aradului-
martirul uitat al Ortodoxiei românești
La 1 martie 1936, în Duminica
Ortodoxiei, în al său ziuar personal,
părintele Ilarion V. Felea consemna
despre participarea la o conferin\ă
\inută de Episcopul Andrei Magieru
al Aradului cu titlul ,,Despre
Ortodoxie”. Tot Felea notează:
,,Ortodoxia nu are teologi mari, a zis
Preasfin\ia Sa, dar are sfin\i
mucenici. Ce e mai de dorit”.
Poate că însemnările părintelui
Felea sunt mai actuale ca oricând,
mai ales că amintim de doi mari
slujitori și mărturisitori ai Ortodoxiei
românești. Am putea spune că
vorbim despre un binom al
mărturisirii într-o perioadă care se
anun\a tot mai agitată pentru
Ortodoxia românească. În mod
evident, cei doi slujitori nu puteau să
anticipeze ce avea să se abată peste
România. Însă, din sursele de epocă
putem constata că atât Episcopul
Andrei Magieru, cât și preotul Ilarion
V. Felea au în\eles vremurile, fiecare
ducându-și crucea până la capăt.
Episcopul Andrei Magieru al
Aradului este unul dintre prea-pu\inii
slujitori ai Ortodoxiei românești
cunoscu\i și îndrăznim să spunem
neîn\eleși. O spunem la împlinirea a
60 de ani de la trecerea în veșnicie
a mult-mărturisitorului și smeritului
Episcop Andrei Magieru, martirul
uitat al Ortodoxiei românești.
Din aceste motive, în demersul de
fa\ă ne propunem să creionăm profilul
de martir al acestui mare ierarh român,
nu într-o viziune encomiastică, ci într-
o perspectivă critică și constructivă,
pornind de la sursele istorice, atât de
necesare în cunoașterea și în\elegerea
trecutului recent.
Desigur, că se pot scrie foarte
multe lucruri despre Episcopul Andrei
al Aradului, însă avem în vedere
,,Vasiliada” - prototip al așezămintelor filantropice actuale
Născut între anii 329-330, Sfân-
tul Vasile cel Mare, care pentru
mul\i oameni a fost un fel de „lege
a virtu\ii”, este unul dintre cel mai
activi ierarhi ai perioadei de aur a
creștinismului, având o păstorire
deosebit de rodnică din toate per-
spectivele, atât ca ierarh, teolog,
păstor cât și ca om de caritate, care
și-a ghidat via\a și activitatea după
spusele Sfântului Apostol Iacov:
„credin\a fără fapte, moartă este”(
Iacov, 2,26). A fost un om învă\at și
educat în spiritul religiei creștine de
către mama sa, Sfânta Emilia, și de
către bunica sa, Sfânta Macrina cea
Bătrână, încă de tânăr luând povara
arhieriei și luptând pentru binele
celor pe care îi păstorea și îngrijin-
du-se de mântuirea lor. S-a remarcat
ca un mare filantrop, întemeind
institu\ii social-filantropice care vor
servi drept prototip pentru viitoare-
le așezăminte care se vor înfiin\a de-
a lungul timpului, întâi chiar din vre-
mea sa, trecând perioada Evului
atitudinea lui fa\ă de cea mai mare
plagă ideologică a secolului XX, care
a fost comunismul. Și nu este vorba de
atitudini politicianiste sau ostentative, ci
de reliefarea laturii spirituale, deoarece
martiriul înseamnă mărturisire și
smerenie cu pre\ul vie\ii.
Încă din 1919, pe când se afla la
Oradea, în calitate de secretar a
Consiliului eparhial și reprezentat al
autorită\ilor locale pe lângă trimișii
puterilor aliate în procesul de
delimitare a frontierei de vest a \ării,
tânărul teolog Aurelian Magieru
cunoaște ororile comise de bandele
comuniste conduse de Bela Kun.
Este martor al acestor evenimente și
începe să în\eleagă ce presupune
ideologia comunistă aplicată ca
politică de stat. Motiv pentru care,
Mediu și ajungând până în zilele
noastre. . Atfel, dacă ar fi să siste-
tizăm într-un singur cuvânt opera
caritabilă a marelui capadocian, am
putea spune simplu: „Vasiliada.”
Iubirea pentru semeni la Sfântul
Vasile și grija sa fa\ă de păstori\ii săi
nu se limita doar la ajutorarea anu-
mitor persoane care veneau și îi
băteau la ușă sau de a căror sufe-
rin\ă știa. Încă de când izbucnise în
Cezareea o cumplită foamete, pe
vremea când era preot, Sfântul con-
struise adâposturi în care îi hrănea
pe cei flămânzi și îi îngrijea pe cei
bolnavi. Din iarna anului 367-368
l-a frământat gândul de a ridica un
așezământ care să aline toată sufe-
rin\a și boala din popor, și deși se
abătuseră asupra lui nenumărate
ispite din partea ereticilor, a rău-cre-
dincioșilor, a curtenilor, a împăratu-
lui și chiar a unor ortodocși , și chiar
dacă însuși trupul său era slăbit, tot
nu a renun\at la acest deziderat. El
avea o aplecare deosebită înspre tra-
mai apoi, în calitate de episcop al
Aradului, la 17 mai 1936 va
binecuvânta ,,Crucea martirilor”
ridicată în Arad în memoria celor 90
de români uciși în zona Bihorului de
către bolșevici.
Tot în anul 1936, Episcopul a mai
avut o atitudine împotriva comunis-
mului. La 22 septembrie 1936,
episcopii din Mitropolia Ardealului,
între care și Andrei Magieru, în frunte
cu mitropolitul Nicolae Bălan, semnau
o pastorală pentru combaterea
comunismului. Este primul text
bisericesc ortodox românesc lansat
împotriva comunismului, prin care
credincioșilor li se dezvăluia minciuna
ideologică bolșevică devenită politică
de stat în Rusia și care se dovedise
distrugătoare mai ales la adresa
tarea bolnavilor, aceasta și pentru
că avusese contact cu medicina în
Atena, dar cel mai mult a contat
fapul că în familia sa exista o veche
tradi\ie cu privire la îngrijirea bol-
navilor, aceasta datorată faptului că
bunicii și străbunicii săi au trăit în
preajma Sfântului Grigore Tauma-
turgul, iar tradi\ia aceasta i-a fost
înfiripată în suflet de însăși bunica
lui, Sfânta Macrina (cea Bătrână).
Anul 369 rămâne unul de refe-
rin\ă ca cel în care s-au înăl\at cele
dintâi clădiri ale marelui așezământ
social și care au constat punctul de
plecare pentru viitoarele centre
sociale și medicale care vor apărea.
Acesta este considerat ca fiind cel
dintâi spital. Bineîn\eles că centre
de întrajutorare, un oarecare tip de
filantropie a existat încă din Anti-
chitate, însă fără a avea în\elesul și
aplicabilitatea pe care Biserica
creștină le-o oferă. Întâlnim astfel
de centre în China cu multe veacuri
înainte de Hristos ( adăposturi pen-
Bisericii. Prin acest document
bisericesc, credincioșilor li se arăta
pericolul comunist: ,,În hotarele \ării
noastre s-a adunat în timpul din urmă
și multă neghină adusă de vânturi,
oameni care nu au același crez cu noi,
care nu au îngropa\i în pământul \ării
noastre părin\i și strămoși și nu se
simt deci lega\i de el cum ne sim\im
noi. Aceștia, sprijini\i de al\i semeni
de ai lor de peste hotare, au început să
propovăduiască și la noi învă\ături
străine de sufletul nostru, rătăciri care
duc popoarele la pierzare, cum este
rătăcirea comunismului, care prin
cuvinte înșelătoare făgăduiește a
aduce raiul pe pământ. Pre\ul acestui
rai ar fi: să răsturnăm prin volnicie
actuala așezare de stat, să dezlăn\uim
războiul dinlăuntru, ucigând frate pe
frate și să prefacem în cenușă
bisericile, alungând pe Dumnezeu din
lume și religia din suflete. Nu s-a
pomenit pe lume o mai grozavă
rătăcire și o mai mare erezie, decât
aceasta a comunismului, care ca o
fiară sălbatică pândește să se arunce
asupra tuturor popoarelor. Pilda vie a
prăpădului și a pustirii ce este în stare
să le răstoarne asupra popoarelor
rătăcirea și erezia comunismului, o
vedem sub ochii noștri în două col\uri
ale Europei, la două popoare mari
creștine: de ani de zile în Rusia și
acum mai de pe urmă în Spania”.
Prin acest cuvânt de învă\ătură,
episcopatul ardelean îi îndemna pe
credincioși să rămână apropia\i
Bisericii și să-și crească copiii în
dragoste și credin\ă fa\ă de Dumnezeu,
fa\ă de patrie și fa\ă de rege. Pastorala
a fost citită în toate bisericile din
Mitropolia Ardealului.
Atitudinea anticomunistă a
Episcopului Andrei nu a fost
episodică. Permanent în pastora\ia
tru bolnavi), în India, în Cașmir, în
Ceylon, în Anaradhapura, la Roma ,
în Egipt, în Alexandria ș.a.m.d., pe
care le putem socoti precursoare ale
Vasiliadelor. De asemenea, au mai
existat ac\iuni de binefacere și înain-
te de așezământul Sfântului Vasile.
Dintre aceste se cuvine să amintim:
Fondat 1877
Nr. 5
Mai 2020
sa, Episcopul Andrei era pe deplin
conștient de pericolul ateist. În
publica\iile eparhiale, ,,Biserica și
Școala” și ,,Calea Mântuirii”,
constant s-au publicat articole sub
titluri, precum: ,,România ortodoxă
creștină și Rusia bolșevică”, ,,Civi-
liza\ia creștină grav amenin\ată”,
,,Colaborarea cu Satana”, ,,Doi ani
de război contra bolșevismului” sau
,,Scaunul lui Satana în URSS”.
Tonul incisiv la adresa ateismului
din Rusia sovietică s-a ascu\it în timpul
războiului din est, când în presa
eparhială au apărut numeroase
materiale prin care se sus\inea
,,războiul sfânt” și eliberarea teritoriilor
de la răsărit de persecu\ia bolșevică.
Mai mult decât atât, după eliberarea
Basarabiei, în perioada 1-15 septembrie
1941, Episcopul Andrei a trecut la faptă.
În frunte cu același mitropolit ardelean,
ierarhul arădean a participat la echipa
misionară de redeșteptare a sentimentului
religios în \inuturile eliberate de sub
persecu\ia bolșevică. Înso\it de mai mul\i
clerici arădeni, episcopul Andrei a mers
în 30 localită\i din jude\ul Tighina, unde
a săvârșit Sfânta Liturghie, laudele
bisericești, acatiste, sfeștanii, înmor-
mântări, botezuri, Te Deum-uri, a rostit
predici, medita\ii duhovnicești și a
împăr\it materiale de colportaj.
După actul de la 23 august 1944,
în mod evident mai to\i românii se
întrebau ce se va întâmpla sub
ocupantul sovietic. Biserica va fi
prigonită ca și în Rusia sovietică? Or,
Episcopul Andrei nu a căutat răspuns
la această dilemă, ci a recurs la
gesturi firești, acelea de a întări
credin\a ortodoxă în sufletele
păstori\ilor săi și de a-i \ine aproape
pe slujitorii altarului.
Adrian Nicolae Petcu
Continuare în pagina 2
căminul pentru străini din Sevasta,
mănăstirile pahomiene, pe care cel
mai probabil le-a cunoscut și Sfân-
tul Vasile, taberele militare roma-
ne, ș.a.
Marius-Gheorghe Danciu
Student teolog
Continuare în pagina 4
Mai 2020
Episcopul Andrei Magieru al Aradului-
martirul uitat al Ortodoxiei românești
Urmare din pagina 1
De pildă, la 3 decembrie 1944,
în ziuarul său, părintele Felea notea-
ză că a primit poruncă de la ierarhul
arădean de a publica o suită de pre-
dici apologetice în revista biseri-
cească ,,Biserica și Școala”.
Ulterior, la 7 martie 1945, Felea
este re\inut fără nicio acuza\ie la
Poli\ie de către o echipă a Frontului
Na\ional Democratic, alături de al\i
intelectuali arădeni. La 25-26 mar-
tie, aceștia sunt vizita\i în arestul
Siguran\ei, pentru a fi spovedi\i și
cumineca\i, de însuși Episcopul
Andrei. Printre de\inu\i se mai afla
fratele episcopului, Pr. Vicar Cor-
nel Magieru. Mai târziu, ei vor fi
transfera\i în lagărul de la Caracal.
În acest context tot mai sumbru
pentru viitorul Bisericii, guvernul
operează și primele epurări, adică
schimbarea preo\ilor vechi, consi-
dera\i fasciști, cu preo\i dornici să
colaboreze cu for\ele pro-comunis-
te abia instalate la putere. Începând
cu numărul din 10 iunie 1945 al
publica\iei ,,Biserica și Școala”,
părintele Felea este epurat de la con-
ducere, în locul său fiind numit
preotul Tudor Demian, tot un apro-
piat al episcopului. Cu toate acestea,
în perioada lunilor iulie-noiembrie
1945 revista ,,Biserica și Școala” nu
apare.
Mai apoi, deoarece perioada de
internare a preo\ilor arădeni s-a pre-
lungit la Caracal, atunci Episcopul
Andrei a avut o ini\iativă curajoasă.
În ziua de 29 iulie, ierarhul arădean
îi cercetează pe aceștia în lagărul
din Caracal, după care merge la
București, pentru a participa la ședi-
n\a Sf. Sinod. Aici, redactează un
memoriu către Patriarhul Nicodim
Munteanu, în care arată cum cre-
dincioșii din parohiile slujite de cei
90 de preo\i de\inu\i la Caracal de
patru luni ,,sunt lipsi\i de îngrijirea
sufletească cum ar reclama împre-
jurările și lăsa\i pradă tuturor zvo-
nurilor”; că, în atare condi\ii, ,,este
în interesul Bisericii ca preo\ii, chiar
când sunt pedepsi\i, să aibă un regim
de ispășire duhovnicească, prin
rugăciuni și dese reculegeri sufle-
tești”, în acest sens cerând ,,un
regim special în vreo mănăstire”.
Din aceste motive, Episcopul
Andrei solicită ca autorită\ile statu-
lui să ,,cerceteze fără amânare
împreună cu vreun delegat al Bise-
ricii”, încât ,,preo\ii care sunt dove-
di\i culpabili să fie duși la mănăsti-
re și supuși unui regim de ispășire
duhovnicească, iar cei nevinova\i să
fie elibera\i din lagăr, spre a se
înapoia la bisericile lor”. Alături de
Episcopul Andrei, memoriul este
semnat de episcopii Veniamin al
Caransebeșului, Nicolae al Clujului,
Iosif al Argeșului, Athanasie Bârlă-
deanul, Nicolae al Oradiei, Cosma al
Dunării de Jos, Antim al Buzăului și
Veniamin Pocitan.
Documentul însă nu este semnat
de mitropoli\i, precum Irineu Mihăl-
cescu al Moldovei sau Nicolae
Bălan al Ardealului. Situa\ia se dato-
ra litigiului pe care prim-ministrul
pro-comunist Petru Groza îl decla-
rase mitropolitului ardelean în con-
textul campaniei de epurare. Mitro-
politului Nifon Criveanu al Olteniei
i se desfiin\ase eparhia, iar mitropo-
litului ardelean, tot la ordin politic,
i se alcătuise un dosar de ,,criminal
de război” la Tribunalul Poporului
din București. Din acest motiv,
Petru Groza ceruse episcopilor arde-
leni să se desolidarizeze de mitro-
politul lor acuzat de activitate pro-
fascistă în perioada guvernării anto-
nesciene. Dacă aceștia nu se
desolidarizau, atunci episcopii
urmau să fie epura\i.
Nici un episcop nu s-a desolida-
rizat, după cum însuși Episcopul
Andrei îi scria mitropolitului Nico-
lae într-o scrisoare din 15 iunie
1945: ,,Se în\elege că am respins
tentativa, declarând că tot ce am
semnat împreună cu ÎPS ta s-a făcut
în deplină chibzuin\ă și răspund pen-
tru ele. Nu mă fac judecătorul nimă-
nui și deci nu pot face nicio decla-
ra\ie de desolidarizare. [...] Întrucât
epurarea mea s-ar face prin decret
regal, eu în\eleg a mă supune-bineî-
n\eles, pe lângă protestul necesar.
Ministerul îmi poate retrage sala-
riul, Majestatea Sa îmi poate lua
jurisdic\ia, dar scoaterea din reședi-
n\ă și trimiterea la mănăstire nu apa-
r\ine puterii statului. [...] Înlocuirea
mea, în caz de plecare, apar\ine
Înaltpreasfin\iei Tale”.
Decizia Episcopului Andrei anu-
n\ată mitropolitului fusese luată
după un moment tensionat cu prim-
ministrul P. Groza. În ziua de 10
iunie, P. Groza făcuse o vizită la
Arad, pentru a participa la congresul
organiza\iei ,,Frontul Plugarilor”.
Episcopul Andrei nu a răspuns invi-
ta\iei, trimi\ând un delegat. În acest
cadru, de la tribuna congresului,
prim-ministrul a anun\at că ierarhul
arădean urmează să fie epurat pentru
activitate fascistă în trecut.
Conflictul s-a atenuat o lună mai
târziu, după eliberarea celor mai
mul\i dintre preo\ii de la Caracal și
discu\iile purtate între mai-marii
Bisericii și reprezentan\ii puterii
seculare în contextul mai larg dato-
rat tensiunilor din mediul politic
intern, marcat de greva regală.
Cu toate acestea, Episcopul
Andrei în\elegea că vremurile sunt
tot mai vitrege la adresa Bisericii,
motiv pentru care în pastoralele sale
chema poporul la căutarea păcii
sufletești, după exemplul propriu,
cum a fost la împlinirea a 10 ani de
arhierie la Arad (2 februarie 1946),
când i-a prăznuit fără nicio mani-
festare publică sau somptuoasă,
deoarece a considerat ,,să nu fie
decât un prilej de tăcută rugăciune
către Dumnezeu, pentru ceea ce i-a
ajutat să realizeze în eparhie în cei
zece ani de păstorire”.
De asemenea, a în\eles că trebu-
ie să-i \ină aproape pe slujitorii alta-
rului și să aplaneze tensiunile dintre
aceștia, adeseori provocate de impli-
cările politice. De pildă, deși trecu-
se prin lagăr, în noiembrie 1945
preotul Felea este hirotesit proto-
presbiter de către Episcopul Andrei,
pe care mai apoi îl numește rector al
Academiei teologice (1 iulie 1947).
În fa\a restric\iilor crescânde
venite dinspre puterea pro-comu-
nistă, Episcopul Andrei căuta solu-
\ii pentru intensificarea misiunii
bisericești. În anul 1946 a alcătuit un
statut pentru organizarea misiunii în
eparhie, pe care a împăr\it-o în 25 de
cercuri misionare, fiecare cuprin-
zând cel mult 15 parohii. Cercurile
erau conduse de către un preot
misionar, pentru o perioadă de șase
ani numit de colegiul preo\ilor și
confirmat de către episcop. Pentru
perfec\ionarea acestor preo\i misio-
nari se organizau retrageri spiritua-
le la Centrul Eparhial sau la Mănăs-
tirea Hodoș-Bodrog. Misiunea
acestor preo\i era de ,,a înrădăcina în
credincioși convingerea că numai în
sânul Bisericii și prin ajutorul haru-
lui divin, împărtășit în Sf. Taine, pot
ajunge la mântuire”, iar ,,\inta fie-
cărei misiuni este apropierea cre-
dincioșilor și împărtășirea acestora
cu Sf. Taine ale Spovedaniei, Cumi-
necăturii și Maslului”.
Anul 1948 a adus schimbarea
formei de guvernământ în România.
Trecerea de la monarhie la republi-
că anun\a schimbări majore, care
inevitabil urmau să atingă libertatea
manifestării religioase.
După adoptarea noii Constitu\ii
(13 aprilie 1948), regimul comunist
a trecut la o serie de măsuri restric-
tive și coercitive (valul de arestări
început la 15 mai 1948) concomitent
cu schimbarea întregului eșafodaj
legislativ în materie de culte.
La 9 iulie 1948, revista ,,Biseri-
ca și Școala” își înceta apari\ia, în
urma unei telegrame a ministrului
Informa\iilor prin care se înștiin\a
că șeful Serviciului Cultural
Jude\ean, care avea în atribu\ie cen-
zura publica\iilor, dispusese sus-
pendarea publica\iei oficiale a Epis-
copiei arădene. Probabil după mai
multe interven\ii verbale, la 10
august 1948, episcopul Andrei
Magieru trimitea o scrisoare prim-
ministrului P. Groza și ministrului
Informa\iilor, O. Livezeanu, în care
solicita repari\ia grabnică a revistei,
deoarece nu mai există comunica-
re, prin tipar, cu preo\ii și credin-
cioșii din eparhie, adică nu se puteau
publica anun\urile oficiale, concur-
surile pentru posturile vacante și nu
se transmiteau îndrumările pastora-
le. Din aceste cauze, spunea episco-
pul arădean, via\a administrativă și
bisericească din eparhie este ,,grav
stânjenită”. La 6 septembrie 1948,
Ministerul Cultelor transmitea o altă
dispozi\ie, prin care se anun\a acor-
dul de principiu pentru reapari\ia
publica\iei, cerând în schimb titlului
,,întrucât nu mai corespunde” și,
totodată, alegerea unui ,,comitet de
redac\ie mai potrivit”. Deoarece
episcopul achiesase, cât și în urma
interven\iilor Patriarhului Justinian
la Ministerul Informa\iilor, se ob\i-
ne autoriza\ie de apari\ie a publica-
\iei, însă cu titlul mutilat: ,,Biserica”.
La 10 decembrie 1948, Ministerul
Cultelor reiterează acordul de rea-
pari\ie, dar cu titlul ,,Buletin diece-
zan-organ oficial al Episcopiei orto-
doxe române din Arad”. La 22
ianuarie 1949, Episcopul Andrei
intervenea din nou la Patriarhia
Română și la Ministerul Cultelor
pentru ob\inerea autoriza\iei de
publicare pe care nu o primise, situa-
\ie care a persistat pînă în februarie
1950, fără nici un succes. Așa a dis-
părut revista ,,Biserica și Școala”.
O altă restric\ionare drastică a
puterii comuniste fa\ă de care Epis-
copul Andrei s-a luptat a fost pentru
păstrarea Academiei teologice.
După adoptarea noii legisla\ii pri-
vind organizarea și func\ionarea cul-
telor din România, în august 1948,
statul comunist a trecut la închiderea
mai multor școli teologice. Măsura
se înregistra după arestarea stude-
n\ilor Academiei arădene în seara
zilei de 31 mai 1948. Chiar dacă o
parte dintre aceștia fuseseră elibe-
ra\i, cei rămași în anchetele Sigura-
n\ei comuniste erau acuza\i de acti-
vitate legionară în Academie, prin
urmare de compromitere a acestei
școli teologice de prestigiu. Dinco-
lo de scenariul anchetatorilor, în
mod clar aceste măsuri coercitive
reprezentau semnale de intimidare a
Episcopului Andrei pentru a ceda în
problema desfiin\ării Academiei.
Cu toate acestea, după adopta-
rea noii legisla\ii (4 august 1948),
Sinodul Mitropoliei Banatului a
decis păstrarea Academiei teologice
din Arad. Decizia a fost aprobată de
Sfântul Sinod în sesiunea din octom-
brie 1948, alături de celelalte trei
institute teologice, care trebuiau să
func\ioneze la București, Iași și
Sibiu. La 15 noiembrie 1948, în
urma unei decizii, Ministerul Culte-
lor înștiin\a conducerea Bisericii
Ortodoxe Române că urmează să
func\ioneze doar trei institute teolo-
gice, adică la București, Sibiu și
Cluj. La 16 noiembrie, Episcopul
Andrei trimitea patriarhului Justi-
nian, ministrului Cultelor și prim-
ministrului câte o telegramă în care
cerea respectarea trecutului de 126
ani al școlii teologice superioare de
la Arad, adăugând: ,,Eparhia Ara-
dului este decisă a păstra cu orice
jertfă institutul său teologic, monu-
ment istoric. [...] Din acest institut
teologic a ieșit preo\imea ortodoxă
română din eparhiile de pe frontiera
de Vest: Oradea, Arad și Timișoara,
ba și pentru preo\ii noștri din Unga-
ria și Iugoslavia. Rolul acesta îi era
rezervat și pentru viitor. Nu știm din
ce motive, la redactarea definitivă a
statutului, Institutul teologic din
Arad a fost omis. Întrucât această
omisiune s-a făcut din considera-
\iuni bugetare ale statului, suntem
autoriza\i a declara în numele Epar-
hiei Aradului, care patronează acest
Institut istoric, că în\elegem a asi-
gura continuitatea institutului chiar
și fără ajutorul bănesc al statului,
numai din mijloacele materiale ale
parohiilor noastre”. În final, epar-
hiotul arădean solicita celor trei să
repună institul teologic din Arad în
Pagina 2
lista școlilor teologice autorizate de
statul român.
La 6 decembrie 1948, Ministerul
Cultelor răspundea Episcopiei Ara-
dului, anun\ând că Institutul teologic
din Arad nu mai era autorizat să fun-
c\ioneze, iar în locul său urma să se
organizeze un centru de Îndrumări
Misionare, sub Institutul teologic
din Sibiu. Episcopul arădean răs-
punde imediat ministrului Cultelor
arătând că, în sesiunea Sfântului
Sinod din octombrie 1948 se apro-
base și func\ionarea institutului din
Arad, și adăugând: ,,Ceea ce s-a
făcut ulterior nu acoperă vederile
Sfântului Sinod. În urmare, motiva-
rea Onor dvs, că înfiin\area unui
institut teologic la Arad ar fi contra-
venit legii de organizare a Bisericii
Ortodoxe Române, rămâne neîn\e-
leasă”.
La 22 decembrie 1948, minis-
trul Cultelor răspundea episcopului
arădean, în sensul că func\ionarea
institului teologic nu se reglemen-
tează prin decizia conducerii BOR,
ci pe prevederile legii pentru regi-
mul general al cultelor, altfel spus
Ministerul Cultelor avea dreptul de
a autoriza/suspenda activitatea unei
școli teologice.
Alături de interzicerea Acade-
miei teologice și a revistei oficiale
,,Biserica și Școala”, tot începând
cu vara anului 1948, Episcopul Ara-
dului s-a confruntat cu problema
scoaterii disciplinei Religie din șco-
lile de stat.
Grija episcopului arădean fa\ă
de educarea religioasă a tineretului a
fost una dintre preocupările impor-
tante din pastora\ia sa. După insta-
larea regimului pro-comunist, Epis-
copul Andrei a ini\iat un amplu
program de intensificare a educa\iei
religioase în școlile arădene. El a
vizitat periodic aceste școli, a asistat
la desfășurarea orelor de Religie, a
vorbit tinerilor și a purtat discu\ii cu
ei, împăr\indu-le materiale de col-
portaj. Mai ales din 1945, Episcopul
Andrei a fost permanent în mijlocul
tinerilor.
Însă, această ac\iune a Episco-
pului a fost stopată în 1948. După
scoaterea religiei din școală (august-
septembrie 1948), Episcopul Andrei
trebuia să găsească o solu\ie pentru
educarea religioasă a tineretului.
Episcopul i-a îndemnat pe preo\i să
mute educa\ia religioasă din școală
în biserică.
Din documentele de arhivă reie-
se interesul permanent al episcopu-
lui pentru asigurarea acestei educa-
\ii religioase de către preo\ii din
parohii, care raportau periodic, cu
date statistice, către Centrul Epar-
hial despre desfășurarea acestei acti-
vită\i. Mai mult, însuși episcopul se
deplasează în protopopiate pentru a
verifica personal activitatea de cate-
hizare.
Însă, această ac\iune de catehi-
zare riguros supravegheată de către
Episcopul Andrei avea să fie stopa-
tă de către autorită\ile statului în
mod brutal. La cererea Anei Pauker
în conducerea Partidului Muncito-
resc (noiembrie 1948), autorită\ile
comuniste au trecut la interzicerea
aducerii tinerilor în biserică, apoi la
arestarea unor preo\i de elită din
zona Aradului, în ajunul sărbătorii
Bobotezei din anul 1949, precum:
Ilarion V. Felea, Ion Ageu, Emilian
Ben\a, Sinesie Ioja, Nicolae Stanciu
sau Demian Tudor.
Continuare în pagina 3
Pagina 3
Crucea, semn al biruinţei şi al slavei
Alături de întrupare şi de vieţuirea
pe pământ, răstignirea Fiului lui
Dumnezeu Cuvântul a însemnat sme-
renia Acestuia. Însă chenoza a fost în
acelaşi timp şi o umplere, pentru că,
golindu-Se Fiul lui Dumnezeu, l-a
umplut de om de îndumnezeire. De
aici înţelegem dragostea lui Dumne-
zeu, dar şi înţelepciunea Sa deoarece
prin sărăcia Lui tămăduieşte sărăcia
lui Adam, prin propria Sa ocară şter-
ge ocara lui Adam, prin moartea Sa
vindecă moartea lui Adam, prin
îngropare vindecă îngroparea proto-
părintelui. Mai mult, zice Sf. Nicodim
Aghioritul, pentru că Adam a coborât
în Iad, Hristos s-a dus până acolo să-
l elibereze. Păcatul lui Adam este
şters prin Cruce. Acesta păcătuind a
desfiinţat viaţa de la început iar păca-
tului i-a urmat moartea. Hristos, zice
Sf. Nicolae Cabasila, a venit să desfi-
inţeze moartea şi o desfiinţează răs-
tignindu-Se pe lemnul Crucii.
Ziua izbăvirii*
Astăzi se încheie Paștele, astăzi
ia sfârșit nevoin\a mântuirii, astăzi
se încheie întreaga cale a întrupării
lui Dumnezeu, de la nașterea pe
pământ, de la Crăciun, și toate până
la înfăptuirea mântuirii neamului
omenesc. Astăzi, acest minunat
praznic ne dezvăluie întreaga taină a
Domnului și Dumnezeu-Omului
Hristos. De ce a luat asupra Sa trup,
de ce S-a întrupat, de ce a devenit
om? A luat asupră-I trup pentru ca
acest trup să-l izbavească de păcat,
de moarte, de diavol, și să-l ridice,
să-l înal\e mai presus de toate
Cerurile și să-l așeze pe însuși tronul
Domnului Slavei (Marcu 16, 19).
Aceasta este întreaga cale a Dum-
nezeului-Om, a Domnului Hristos,
întreaga Sa cale în această lume și în
această via\ă, pentru ca aceasta să fie
calea fiecăruia dintre noi, a fiecărui
trup omenesc.
Și marele sfânt praznic de astăzi
chiar aceasta arată: Cât de lungă este
călătoria trupului nostru în această
lume, de unde începe și unde se ter-
mină. Începem de la nașterea pe
pământ, ca să încheiem deasupra
tuturor Cerurilor, deasupra îngerilor
și Arhanghelilor, Heruvimilor și
Serafimilor. Lucruri minunate se
petrec cu omul, cu neamul omenesc,
pentru aceea că Dumnezeu a devenit
om și a intrat în matca vie\ii noastre
omenești. Lucruri minunate și neo-
bișnuite și miraculoase, se petrec de
la Paști până în ziua de astăzi, și în
timpul întregii vie\i a Mântuitorului
pe pământ. În minunatele cântări de
Episcopul Andrei Magieru al Aradului-
martirul uitat al Ortodoxiei românești
Urmare din pagina 2
După eliberarea acestor preo\i,
Episcopul Andrei i-a numit în posturi
clericale, fără a avea acordul
Ministerului Cultelor, așa cum
prevedea legisla\ia în vigoare. I-a
numit fie la parohiile lor, fie în
posturi din mediul urban, cu
misiunea de a sus\ine o pastora\ie
activă și a avea o aten\ie deosebită
asupra tineretului. De asemenea, prin
activismul acestor preo\i, Episcopul
Andrei a girat școala monahală de la
reînviata Mănăstire Gai și a organizat
retragerile și consiliile spirituale de la
Mănăstirea Hodoș-Bodrog. Nici
tinerii nu au fost uita\i. Episcopul
Prin răstignirea Sa, Hristos arată
modul în care a slobozit neamul
omenesc de sub robia morţii, dar şi
felul în care împărăţeşte asupra
oamenilor. De aceea aghiografia (în
special cea grecească) a înlocuit ini-
astăzi se cântă și se slăvește înăl\area
trupului omenesc mai presus de
toate Cerurile, mai presus de îngeri
și Arhangheli. Se grăiește în ele cum
îngerii se minunează că se întâmplă
aceasta: de unde trupul, omul, să fie
deasupra noastră, a Heruvimilor și
Serafimilor? Aceasta este măre\ia
omului, măre\ia dumnezeiască a
omului!
De aceea a venit Domnul în
această lume, ca să împlinească
această mare și negraită minune, ca
să arate că omul este făcut să fie mai
presus de îngeri, de Arhangheli, de
Heruvimi, de Serafimi, să fie dea-
supra lor cu trupul său, cu întreaga
sa fiin\ă. Și, într-adevăr, iată, Dom-
nul Hristos astăzi S-a înăl\at mai
presus de toate Cerurile și S-a așezat
de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl
(Marcu 16, 19). Iar Preasfânta Sa
Maică în același fel S-a înăl\at cu
trupul și trăiește în Ceruri, mai pre-
sus de toate lumile, mai bine spus
mai presus de Heruvimi și Serafi-
mi. Ei i se pleacă Heruvimii și Ser-
afimii și o slăvesc ca pe o făptură
neasemuit mai mare și mai slăvită
decât ei. Aceasta este puterea, put-
erea dumnezeiască care este dată
oamenilor, care este dată fiecărui
om.
Pe această cale, de la întruparea
Domnului Hristos până la Înăl\are,
avem întreaga via\ă a Domnului
Hristos. Nașterea Sa, Botezul la Ior-
dan, Schimbarea la Fa\ă pe Muntele
Tabor, Golgota, Crucea, Moartea,
Învierea, și apoi Înăl\area – ca
permanent le cerea preo\ilor să-i
catehizeze sistematic pe tineri, pentru
a-i \ine aproape de potirul euharistic.
De asemenea, după primirea în
jurisdic\ia sa a jude\ului Hunedoara,
Episcopul Andrei l-a convins pe
duhovnicul Arsenie Boca să rămână
la Prislop, pentru a finaliza lucrarea
,,Cărarea împără\iei”, a continua
împreună cu Părintele Dumitru
Stăniloae traducerea Filocaliei și, mai
ales, de a îndrepta sufletele celor care
căutau izvorul mântuirii.
Această pastora\ie intensă girată
de Episcopul Andrei va fi interzisă
de autorită\ile comuniste, adică
Ministerul Cultelor și Securitate, în
ţialele cuvintelor Iisus Nazarinea-
nul Regele Iudeilor (INRI), pe care
Pilat le-a pus pe Cruce, cu cele care
corespund cuvintelor Împăratul sla-
vei. Aceste cuvinte arată că prin
Cruce, Hristos este adevăratul împă-
praznic final, ca strălucire finală, ca
o cunună a întregii nevoin\e a Mân-
tuitorului și ca tâlcuire. Tâlcuire
pentru ce Domnul a devenit om: ca
pe om să-l ridice și să-l înal\e dea-
supra tuturor Cerurilor. În aceasta
constă, fra\ii și surorile mele, toată
Evanghelia Domnului Hristos: ca
noi to\i, ca fiecare dintre noi să
ajungă să trăiască ceea ce Domnul a
arătat cu privire la Sine – că se naște
din Dumnezeu, că se botează, că-L
primește pe Domnul Hristos și că
Se răstignește; că se schimbă la fa\ă
cu strălucire și cu lumină dum-
nezeiască; că pătimește pentru
Domnul Hristos și pentru Adevărul
Său în această lume; că înviază din
toate mor\ile biruind orice moarte,
orice păcat, căci fiecare păcat
reprezintă moartea; și că, prin toate
acestea, se ridică și se înal\ă necon-
tenit la Domnul Hristos.
El este cu adevărat, precum stă
scris în Sfânta Evanghelie, Alfa si
Omega, Începutul și Sfârșitul tutur-
or oamenilor, al fiecărui om (Apoc-
alipsa 1, 8; 22, 13). În concluzie,
prin aceasta, tu și eu suntem chema\i
să cunoaștem totdeauna, să ajungem
să sim\im necontenit, că Domnul
Hristos este Începutul și Sfârșitul
fiin\ei noastre, al întregii noastre
fiin\e, al vie\ii noastre. Prin El să
începem, prin El să încheiem toate.
Și acest sfârșit este sfârșitul nes-
fârșit/ sfârșitul cel fără de sfârșit;
acesta este capătul care nu are
sfârșit. Căci devenind al lui Hristos,
tu devii dumnezeiesc și nemuritor.
contextul declanșării unui nou val
de teroare în România. În septembrie
1958, s-a început cu arestarea elitei
preo\ești, în mare parte cea din 1949,
în frunte cu preotul profesor I. V.
Felea. Procesul acestora s-a desfă-
șurat în luna martie 1959, când
Securitatea trecea la o altă etapă a
represiunii, anihilarea redutelor
monahale de la Hodoș-Bodrog, Gai
și Prislop. S-au operat arestări la Gai
și Hodoș-Bodrog, prin ridicarea
capilor (Iov Volănescu și Patricia
Codău), iar de la Prislop părintele
Arsenie și stare\a Zamfira au fost
obliga\i să plece în lume, după o
serie de intimidări ale trimișilor
rat al slavei şi al biruinţei, iar Crucea
este semn al biruinţei şi al slavei.
Dacă Cel răstignit este împăratul
slavei, înseamnă că Sf. Cruce este
tronul împăratului slavei. În vechi-
me, împăraţii aveau tron de pe care
îşi conduceau supuşii; la rândul Său,
Hristos împărăţeşte de pe Cruce.
Astfel Crucea este şi se arată drept
icoana cea mai înaltă a Vieţii celei
dumnezeieşti, simbolul cel mai des-
ăvârşit şi mai plin de sfinţenie, şi de
aceea şi semnul cel dătător şi sfinţi-
tor a tot ceea ce este viaţa noastă
cea de toate zilele.
Sf Apostol Pavel scrie corinte-
nilor că nimeni dintre stăpânitorii
lumii acesteia nu L-au cunoscut pe
Hristos, căci dacă L-ar fi cunoscut,
„n-ar fi răstignit pe Domnul slavei”
(I Cor 2, 8). Hristos este numit
Domn al slavei care S-a răstignit,
însă lucrul acesta nu trebuie să ne
ducă cu mintea că a pătimit firea
Acesta este rostul Bisericii lui Hris-
tos, acesta este \elul fiecărui creștin,
aceasta este calea lui, sensul lui –
Dumnezeu-Omul Hristos. Și tu ești
chemat să devii după har dumnezeu-
om. Să-L trăiești pe Domnul Hristos
ca pe tine însu\i, să ajungi să-L
trăiești neîncetat ca pe tine însu\i,
ca El neîncetat să trăiască întru tine
și să răsune Evanghelia sfântului
Apostol Pavel: Nu mai trăiesc eu,
ci Hristos trăiește întru mine
(Galateni 2, 20).
De aceea Praznicul de astăzi este
mare, minunat, Praznicul care ne
descoperă întreaga taină a întrupării
și înomenirii Domnului Hristos,
taina fiecărui om, taina mea și a ta și
a fiecăruia, a fiecărei făpturi
omenești. Iată, fiecare om este o
fiin\ă dumnezeiască. Fiecare om
este chemat să devină dumnezeu
după har așa cum spun Sfin\ii
Părin\i.
guvernamentali la Episcopul ară-
dean. În felul acesta, autorită\ile
comuniste au trecut la desfiin\area
mănăstirilor. Cu toate acestea, chiar
dacă era suferind, Episcopul Andrei
dorea să salveze Prislopul prin
petrecerea unui concediu în toamna
anului 1959. Nu a fost posibil,
deoarece Ministerul Cultelor i-a
interzis să părăsească Aradul.
Așa se face că, după o perioadă
de suferin\e, marcate de tratamente
incompatibile, cu presiuni și
intimidări constante venite dinspre
reprezentan\ii autorită\ilor statului și
mai ales cu interdic\ia de a se ocupa
de problemele Eparhiei, la 13 mai
Mai 2020
dumnezeiască. Datorită unirii celor
două firi, dumnezeiască şi ome-
nească, în Ipostasul lui Hristos,
numirile sunt inversate de multe ori,
fiind atribuite unei din firi. Din
motivul acesta Cel care a fost răs-
tignit se numeşte Domn al slavei.
Domnul slavei Cel răstignit este chi-
pul adevăratei puteri, iar în conse-
cinţă Crucea este chipul adevăratei
biruinţe.
Psalmistul Vechiului Testament
Îl numeşte pe Hristos „Împărat al
slavei, tare şi puternic în război” (Ps
23, 8), dar pe Cruce Hristos este lip-
sit de slavă. Prin purtarea Crucii
Hristos arată neputinţa trupului
omenesc şi rabdă lipsa de slavă. Din
acestă pricină, ne spune Sf. Nicolae
Cabasila, Crucea se umple de slavă
şi de biruinţă şi tot pământul se
umple de slava Sa, după cum gră-
ieşte acelaşi psalmist David.
Protos. Iustin Popovici
„Omul este fiin\ă, spune Sfântul
Vasile cel Mare, căreia i s-a rânduit
să devină dumnezeu.”
Fiin\a căreia i s-a rânduit să
devină dumnezeu! Iată, aceasta
ești tu, aceasta sunt eu! Ce menire
nobilă, ce voca\ie! De aceea sunt
atâtea Sfinte Taine: și Sfânta Taină
a Botezului, și Sfânta Împărtășanie
– ca să ne dăruiască puterea și
for\a să stăruim pe această cale și
ca să ne umplem de Domnul Hris-
tos. De aceea sunt atâtea minunate
nevoin\e, atâtea minunate sfinte
virtu\i, rugăciunea, credin\a,
dragostea, nădejdea, postul, blân-
de\ea, smerenia, ascultarea, bună-
tatea cea dumnezeiască de la cea
mai mare până la cea mai mică, și
de la cea mai mică până la cea mai
mare.
* Cuvânt al Sfântului Iustin
Popovici la Înălţarea Domnului
(1967)
1960, Episcopul Andrei Magieru a
trecut la cele veșnice. A fost
înmormântat la Mănăstirea Hodoș-
Bodrog, în cripta episcopilor, după
o solemnitate mutilată de spectrul
terorii comuniste. La Arad, trecea
astfel perioada unui mare episcop, a
unui slujitor dedicat altarului și
oamenilor, care cu demnitate și
smerenie a reprezentat Biserica în
fa\a unei puteri seculare tot mai
agresive și distructive la adresa
credin\ei. De aceea, se cuvine să ne
amintim de el, să-l cunoaștem, să-l
în\elegem mai bine și să-l așezăm în
galeria martirilor Bisericii din
perioada contemporană.
Mai 2020
,,Vasiliada” - prototip al așezămintelor filantropice actuale
Urmare din pagina 1
Deci, din punct de vedere istoric,
Marele Capadocian nu a introdus o
noutate prin activitatea pe care a
desfășurat-o,însă el a fost cel care a
excelat prin faptul că a îmbinat într-
un mod armonios slujirea lui Dum-
nezeu cu cea a semenului, el a fost
cel care a grupat în jurul bisericii
toate acele clădiri, pentru ca Hristos
să fie în centrul lor și , totodată, el
este cel care a creat un așezământ
atât de complex, adesea numit
„oraș”.
Ajuns episcop, Sfântul Vasile
are posibilitatea și pârghiile necesare
pentru a-și lărgi ac\iunile filantropi-
ce. Acest lucru l-a realizat întâia
oară prin dispozi\ia pe care a dat-o
horespicopilor săi de a înfiin\a în
eparhiile lor centre de asisten\ă
socială permanente, îndemnând ca
în lucrarea aceasta să se implice
preo\ii și horespiscopii cu dragoste
fră\ească fa\ă de cei nenoroci\i.
După aceasta, sfântul capadocian a
continuat cu realizarea marelui său
deziderat; a ridicat în apropierea
Capadociei un mare complex filan-
tropic care cuprindea: biserici, spi-
tale, leprozerii, case pentru bâtrăni și
pentru străini, școli, atât pentru
învă\atul căr\ilor cât și pentru depin-
derea unei meserii, ateliere de tot
felul ș.a. Practic, Sfântul Vasile a
întemeiat langă orașul Cezareea un
alt oraș, pe care poporul l-a numit,
asemeni cazului lui Constantin cel
Mare și al Constantnopolului, după
întemeietorul său: „Vasiliadă.”
Sfântul Vasile devine, așadar, „pre-
cursorul asisten\ei sociale care, pen-
tru prima dată în istoria creștină, a
răspuns organizat unei sume de
nevoi sociale, precum sărăcia, bătrâ-
ne\ea, orfanii și boala.”
Așezământul vasilian nu era
doar un spital, ci mai avea clădiri
anexe care îndeplineau rolul de case
pentru bătrâni, case pentru îngrijirea
leproșilor, pentru străini călători,
precum și școli în care se învă\a
carte și meserie, îndeosebi pentru
infirmieri. Această institu\ie era
subîmpăr\ită în mai multe clădiri,
fiecare având rolul ei. Aici se afla
biserica și locuin\a mitropolitului,
în apropiere se aflau camerele în
care locuia guvernatorul provinciei,
locuin\ele clericilor, ierarhul însuși
locuind aici pentru a fi aproape de
cei suferinzi, ascultându-i și oferin-
du-le ajutor atunci când aveau tre-
buin\ă. Tot aici se aflau și locuin\ele
medicilor și a întregului personal
medical auxiliar.
Redăm în continuare o des-
criere apar\inând Sfântului Grigorie
de Nazianz: „ Ieși deci pu\in dinco-
lo de zidurile cetă\ii și privește acel
nou oraș, monument al evlaviei,
comoară comună a noastră a tuturor,
în care se adună nu numai prisosul
boga\iilor, dar după îndemnul lui
Vasile, și tot felul de lucruri de
neapărată trebuin\ă, pentru că acolo
ele sunt ferite de molii și apărate de
ho\i, neatinse de pizmă și scutite de
destrămare și de putrezire. Privește
locașul în care boala se îndură cu
răbdare, nenorocirile sunt de atâtea
ori binecuvântate și milostenia curge
din belșug. În compara\ie cu acest
edificiu, ce-ar mai putea să însemne
pentru noi Teba cu cele șapte por\i;
cealaltă Teba din Egipt; zidurile
Babilonului cele mari și puternice,
care au căzut; mormântul lui Mausol
din Caria; piramidele; colosul de
aramă ( din Rodos); sau templele
cele măre\e care nici ele nu se mai
văd și încă multe altele, pe care
lumea le admiră și despre care isto-
ria ne povestește, dar care toate n-au
adus făuritorilor lor decât doar un
pic de glorie.” Iată, deci, o descrie-
re cum nu se poate mai realistă
spusă de un contemporan și un prie-
ten al episopului Vasile. Prin vorbe-
le sale, Sfântul Grigorie oglindește
în cel mai sublim mod, importan\a și
impactul pe care acest așezământ l-
a avut, cum era perceput de oameni
și scopul final pe care l-a urmărit,
numind-o și comparând-o cu marile
minuni ale Antichită\ii.
Câteva acLiuni concrete
ale Vasiliadei
După cum spuneam, Vasiliada
ca institu\ie apare în anul 369 , însă
această dată reprezintă doar un
indice temporal, căci ac\iunile
Sfântului Vasile au început încă din
tinere\e. Pentru aceasta putem afir-
ma, fără a exagera, că Vasiliada
este în mod practic denumirea
generică pentru flantropia organi-
zată de Marele Vasile, care pe par-
cursul anilor va fi consolidată și va
deveni un simbol al carită\ii în
lumea creștină.
Imediat după ce a părăsit catedra
de retor, Vasile și-a împăr\it averea
săracilor, retrăgându-se pe malul
râului Iris, unde mama sa și sora sa,
Macrina, au întemeiat o mănăstire
de călugăti\e. În urma mor\ii mamei
sale a împăr\it din nou averea celor
nevoiași, iar în anul 368 când Capa-
docia a fost cuprinsă de o secetă
grea și o foamete mare, Vasile s-a
dovedit a fi un real ajutor pentru
semenii lui, luptând pentru binele
lor atât prin faptă, dar și prin cuvânt,
prin predicile pe care le \inea.
Atunci a adunat la un loc femeile,
bărba\ii, copiii și, asemenea Mân-
tuitorului când a săvârșit minunea
înmul\irii pâinilor și a peștilor, așa și
Vasile a mers în mijlocul norodului
și l-a hrănit. Asemenea Mântuitoru-
lui , când S-a aplecat să spele picioa-
rele ucenicior, și Vasile s-a aplecat
și a tămăduit trupurile suferinde ale
oamenilor pe care îi avea de păsto-
rit ca preot, oferindu-le nu doar
îngrijire trupească, ci și sufletească,
prin îndemnurile, încurajările și
învă\ăturle sale. A considerat că este
menirea Bisericii ca în acele vre-
muri grele să ofere hrană și
îmbrăcăminte celor de aveau nevo-
ie. Vinde bunurile pe care le de\inea
și cu banii de pe acestea cumpără
alimente, pe care le împarte săraci-
lor, fără a face deosebire între
oameni, după familile, casă sau con-
vingeri religioase, el fiind și un
luptător împotriva discriminării , în
special a celei sociale. Din ac\iuni-
le caritabile ale Bisericii beneficiau
și acum aceleași categorii sociale
care au făcut-o dintotdeauna: săracii,
bolnavii, infirmii, văduvele, orfanii,
bătrânii, străinii, exilaţii, captivii,
întemniţaţii şi sclavii.
Marele Vasile al Capadociei a
întemeiat pe lângă centrele de for-
mare ale mănăstirilor, ateliere de
artă, unde copiii, asista\i de persoa-
ne pricepute, puteau învă\a paralel
cu scrierea și o artă la alegere. Ast-
fel, se cutiva: „prelucrarea pieilor,
<esutul, brutăria, bucătăria, meta-
lurgia, medicina și cunoștin<ele
nesesare personalului medical
auxiliar, bazele naviga<iei marine și
altele... Toate acestea jucau un rol
important în formarea globală a
copiilor.”
Învă\ătura sa despre binefacere,
Sfântul Vasile o recomandă nu doar
laicilor, ci și monahilor. El între-
prinde o operă de reformare a mona-
hismului și dorește să ofere și mona-
hilor posibilitatea împlinirii poruncii
Mântuitorului, care ne înva\ă să
avem grijă de cei bolnavi și nepu-
tincioși, permi\ându-le în mod con-
cret să facă bine semenilor lor. Pen-
tru aceasta, anexează la mănăstirile
aflate sub jurisdic\ia sa, spitale sau
aziluri pentru bolnavi și săraci. Mai
mult decât atât, Sfântul Vasile înte-
meiază mănăstiri chinovitice, care
aveau să joace un rol social deosebit
de important. Într-un timp în care
nedreptatea, mizeria și bolile afectau
mul\imile lipsite de spijin și care
erau adeseori marginalizate,
mănăstirile chinovotice întreprind
un vast program de asisten\ă socială.
El extinde această practică la toate
mănăstirile aflate sub păstorirea sa,
cei care trebuiau să se asigure de
realizarea și îndeplinirea ei fiind
horepiscopii. Așezămintelor mona-
hale le-au fost anexate spitale, azile,
case pentru primirea fecioarelor,
orfelinate și școli, monahii fiind
numi\i „basilieni”. „Aici se aflau la
dispozi\ia celor adăposti\i: doctori,
infirmieri, brancardieri, suprave-
ghetori, oameni de serviciu, gata
pentru toate nevoile celor din
așezământ.” S-a folosi în același
timp și de institu\ia diaconiei, al
cărei scop era mântuirea credin-
cioșilor și ajutorarea suferinzilor și
a muribunzilor, fapt pentru care
„Vasiliada nu lipsește din nicio pre-
zentare generală a istoriei diaco-
niei”.
Sfântul Vasile s-a dedicat trup
și suflet acestei cauze. Se îngrijea
ca cei neputincioși să nu ducă lipsă
de nimic, vindea bogă\ii și le
împăr\ea, sus\inea activitatea Vasi-
liadei din fonduri proprii și din
dona\iile pe care le mai primea de la
oamenii care i-au apreciat efortul.
Deseori se întorcea acasă frânt de
oboseală, după o zi în care a
tămăduit nu doar trupuri, ci și sufle-
te și în care se îngrijea de ridicarea
marelui complex social. Oriunde
vedea muncitori mergea să vadă
zidurile, pietrele, lutul, și de toate
se minuna și le privea cu admira\ie.
Era atât de iubit de aceștia încât se
întâmpla uneori, ca atunci când mer-
gea să vadă cum decurg lucrările,
ei să îngenuncheze înaintea sa, din
iubire și pre\uire. El gestiona mersul
lucrărilor, chiar dacă nu era în per-
manen\ă acolo, mereu îi erau cerute
sfaturi, astfel încât era mereu con-
ectat cu ce se întâmplă. Pentru vre-
murile în care a trăit și în care edu-
ca\ia nu era ceva accesibil tuturor, el
oferă gratuit posibilitatea copiilor de
a învă\a și carte, dar și meserie. În
primii ani ai păstorii sale atât ca
preot, iar mai apoi ca episcop din
370, a trecut poporul prin momen-
tele grele din anii foametei și ai
secetei (368-369),ai gerului și
înghe\ului iernii (371), i-a tămăduit
de bolile al căror leac oamenii
sărmani nu îl primeau de la nimeni,
multora le-a oferit adăpost; în orașul
ridicat de el, în acel complex social-
filantropic, a adunat toată suferin\a
și toată deznădejdea și cu dragoste,
cu răbdare și cu mult efort fizic, le-
a tratat. A înduplecat inimile celor
boga\i și i-a făcut șă-și deschidă
hambarele; atât de înfometa\i erau
oamenii că vindeau tot ce aveau,
chiar și pe ei înșiși, pentru o bucată
de pâine. Vasile era un om firav și
slab, însă cuvintele sale zguduiau și
inimile împietrite ale nemilostivi-
lor. A aranjat echipe de oameni care
să îi strângă pe cei mai înfometa\i,
mai ales copii, apoi pe bărba\ii,
femeile, tinerii și bătrânii care abia
se mai puteau târî și care nu mai
aveau mult până să-și dea ultima
suflare și-i ducea în locuri unde le
dădea să mănânce. Primii erau
mereu copiii, și-i hrănea inclusiv pe
cei ai ereticilor, ai păgânilor și ai
idolatrilor; era părintele tuturor
copiilor, chiar și ai evreilor. Pe al\ii
i-a trimis din conac în conac și din
hambar în hambar să strângă mân-
care. S-a luptat și cu boala, lucrând
într-o tabără improvizată ca medic ,
deși nici starea lui de sănătate nu
era una bună. Pe lângă acestea, des-
eori se retrăgea să se roage, iar dacă
nu avea prin apropiere o biserică, o
făcea în locurile în care mergea după
ajutoare. A împletit mereu rugăciu-
nea cu munca, pentru aceasta Dum-
nezeu a sporit lucrul său și l-a
învrednicit ca prin el să lucreze prin-
tre oameni.
Patriarhul Iustinian Marina
spune frumos: „În toată istoria
filantropiei creștine, nu se
cunoaște o institu<ie de binefacere
care să poată sta alături de rea-
lizările Sfântului Vasile cel Mare,
Arhiepiscop în Cezareea Capado-
ciei, acum o mie șase sute de ani.
(...) Tot ceea ce lumea creștină a
izbutit să înfăptuiască mai târziu
în domeniul carită<ii și asisten<ei
sociale, a avut ca punct de pleca-
re și model desăvârșit de organi-
zare opera filantropică a marelui
Vasile.”
Alte „Vasiliade”
contemporane
Opera caritabilă a Sfântului
Vasile a reprezentat un impuls pen-
tru vremea respectivă, servind drept
model pentru alte „vasiliade”. Încă
din timpul vie\ii sale, el află bucuros
faptul că și prin alte păr\i se ridicau
așezăminte asemănătoare celor con-
struite de el. Acest lucru îl mărturi-
Pagina 4
sește episcopului Iconiei, Amfilo-
hie, pe care îl cheamă să facă o
vizită și să-l onoreze cu prezen\a sa
în orașul carită\ii. Vasile dorea ca și
la \ară să vadă asemenea centre, fapt
pentru care îi îndeamnă pe horepis-
copi să se îngrijească de acest lucru
și cere ca acestea să fie scutite de
orice dări.
Influen\a Sfântului Vasile s-a
resim\it profund și în via\a și activi-
tatea Sfântului Ioan Gură de Aur,
care înfiin\ează, după modelul Vasi-
liadei, spitale în Constantinopol.
„Clerici şi mireni, bogaţi şi săraci,
ţărani, soldaţi şi înalţi demnitari, toţi
întind o mână de ajutor; săturarea
flămânzilor, oblojirea rănilor celor
bolnavi, creşterea orfanilor, reedu-
carea tinerelor decăzute, întreţinerea
văduvelor şi a bătrânilor, primirea
străinilor, ajutorarea prizonierilor, a
întemniţaţilor, a naufragiaţilor şi a
sclavilor devin prioritare.” Clericii și
laicii își făceau o glorie din ridicarea
unor asemenea așezăminte social-
filantropice și medicale. Fericitul
Ieronim construiește în Betleem un
azi pentru străinii care se adunau
acolo, după ce vinde moștenirea
lăsată de la tatăl său. Sfânta Paula
ridică în aceelași oraș și ea un azil,
spunând la ridicarea acestuia: „pen-
truca Iosif și Maria, dacă vor mai
veni a doua oară la Betleem, să nu
fie, pentru a doua oară respinși.”
Sfântul Efrem de la Edessa a ridicat
în 375 un spital cu 300 de paturi
pentru cei bolnavi de ciumă, la
Roma, după spusele Fericitului Iero-
nim, se construiește în aceeași
perioadă, spitalul cunoscut ca fiind
al văduvei Fabiola, care provenea
din vechiul neam al Fabiilor. Epis-
copul got, Mason de Merida, ridică
și el, mai târziu, un spital în care
erau primi\i nu doar creștinii, ci și
evreii, sclavii și oamenii liberi, iar în
610 Sfântul Ian cel Milostiv, ridică
și el un spital în Alexandria.
Marele econom al Bisericii din
Constantinopol, Marcian, și-a donat
toată averea pentru a putea construi
un „Henodohion”, gestul său fiind
urmat și de Marcel în Mesopotamia,
Pammachus şi Symachus la Roma,
Mason în Merida, Grigorie cel Mare
în Sicilia şi în Sardinia, Gallicanus
la Ostia, Sampson la Constantino-
pol, Belizarius ridică două centre la
Roma, Childebert la Lungdunum,
ajungându-se în situa\ia de a fi
așezăminte de același fel în aceeași
cetate, lucru care însă ne bucură;
multe clădiri de acest fel au fost înte-
miate de laici, cum sunt Gallicanus,
Sampson, Belizarius și Childebert.
Au mai ridicat așezăminte patricienii
Florentis și Dexicrate în timpul lui
Arcadius și al lui Teodosie de Tânăr,
Eubul în timpul lui Iustin Tracul;
Fericitul Augustin fondează un ospi-
ciu pentru bolnavi la Cartagina, ș.a.
Mul\i al\ii au înfiin\at spitale în
Constantinopol, Ierusalim, Alexan-
dria, Antiohia, Efes, Calcedon,
ș.a.m.d. Practic, toate așezămintele,
sau marea majoritate a acestora, care
au fost ridicate după , sau în timpul
Sfântului Vasile, au urmat modelul
Vasiliadei, ajungând ca până în zile-
le noastre centrele sociale să fie rapor-
tate la ctitoria sfântului capadocian.
Concluzii
Secolul IV a dăruit Bisercii cre-
știne una dintre cele mai luminate
min\i din istoria creștinismului, un
ierarh devotat cauzei sale, un bun
orator și un luptător pentru binele
celor pe care îi păstorea.
Continuare în pagina 5
Pagina 5
Admitere 2020 la școlile teologice arădene
Înscrieri la UAV
în sistem online și la
Centrul unic de înscrieri
Anul acesta, înscrierea la Uni-
versitatea „Aurel Vlaicu” din Arad
se va realiza în condi\ii speciale
determinate de epidemia de Coron-
avirus. Din data de 6 iulie în sediul
UAV din Bd. Revolu\iei nr. 72 (fos-
tul sediul al Băncii Na\ionale
Române) va func\iona un centru
unic de înscrieri pentru 8 din cele 9
facultă\i ale universită\ii arădene de
stat.
Singura care va organiza
înscrierile în propriul sediu, din
strada Academia Teologică, este
Facultatea de Teologie.
(vezi mai multe:
https://www.teologiearad.ro
În fiecare loca\ie vor fi respectate
condi\iile cerute de autorită\i pentru
asigurarea protec\iei împotriva infec-
tării cu virusul SARS-Cov 2.
De asemenea cei care doresc se
vor putea înscrie, la fel ca și anii
anteriori și în sistem ONLINE pe
site-ul universită\ii.
Absolven\ii de liceu vor avea la
dispozi\ie 20 de zile pentru
înscrieri (06-26 iulie) la una din cele
9 facultă\i ale universită\ii arădene
de stat (Facultatea de Inginerie,
Teologie Ortodoxă, Știin\e Eco-
nomice, Inginerie Alimentară, Tur-
ism și Protec\ia Mediului, Știin\e
Exacte, Știin\e Umaniste și Sociale,
Știin\e ale Educa\ie, Psihologie și
Asisten\ă Socială, Educa\iei Fizică
și Sport, Design).
,,Vasiliada” - prototip al așezămintelor filantropice actuale
Urmare din pagina 4
Dragostea pe care Sfântul
Vasile a sim\it-o pentru Dumne-
zeu și pentru semeni este bine
oglindită de marea lui realizare:
Vasiliada.
A activat în vremuri extrem de
grele, în care, deși nu mai apăsa
povara persecu\iilor pe umerii cre-
știnilor, apăsa acea a foametei, a
sărăciei, a discriminării sociale.
Încă de mic a cunoascut și partea
mai neplăcută a societă\ii, cea pe
care boga\ii vremii nici nu o luau
în seamă, a cunoscut boala și tri-
ste\ea, însă Dumnezeu l-a arătat
unealtă a Sa, pentru care i-a
vegheat to\i pașii. El, cel bolnav,
a vindecat mii de oameni, el, cel
Boala ce
domină
Boala care domină Planeta
Este cu acceptul lui Dumnezeu
Pentru trezirea min\ii și a sufletului
Pentru întoarcerea la El.
Admiterea se face luând în cal-
cul media de la bacalaureat pentru
domeniile și programele de studii
de licen\ă ale tuturor facultă\ilor, în
cazul a cinci facultă\i existând și
probe specifice domeniului (Facul-
tatea de Design, Teologie, Sport,
Știin\e Exacte și Știin\ele Educa\iei).
Toate informa\iile legate de
admitere, de specializările oferite la
programele de licen\ă și de master,
se pot găsi pe site-ul univer-
sită\ii: https://www.uav.ro/admitere/
admitere-2020 .
„Îi așteptăm pe absolvenEii de
liceu să se înscrie la universitatea
noastră. Specializările oferite, print-
re care și cele în limba engleză,
acoperă o gamă largă de domenii
de studii. Le punem la dispoziEie de
asemenea, locuri în cămin, posibil-
itatea de a servi o masă caldă la
cantina UAV și un sistem de burse
gândit în avantajul studenEilor. La
fel ca și în anii anteriori, cei care
doresc se pot înscrie în sistem online
sau pot veni la centrul unic de
înscrieri din noul sediul al univer-
sităEii noastre”, a punctat rectorul
UAV, prof. univ. dr. Ramona Lile.
Calendarul admiterii
pentru sesiunea iulie-
septembrie 2020
Sesiunea iulie 2020
Înscrierea candida\ilor: 06-26
iulie 2020
Desfășurarea probelor și afișarea
listelor provizorii ce cuprind candi-
da\ii admiși: 27 iulie 2020
Îngenunchea\i neamuri și vă ruga\i
To\i suntem sub aceiași cupolă
Aerul ne leagă între noi
Și credin\a din fiecare persoană.
De-a lungul anilor de v-a\i îndoit
E momentul spre a cere iertare
Vorbele vulgare de le-a\i folosit
Acum, acum e momentul pentru
schimbare.
Contesta\ii: 28 iulie 2020
Afișarea listelor finale: 31 iulie
2020
Sesiunea septembrie 2020
Înscrierea candida\ilor licen\ă:
01-10 septembrie 2020
Înscrierea candida\ilor mas-
ter: 01-10 septembrie 2020
Desfășurarea probelor și afișarea
listelor provizorii ce cuprind candi-
da\ii admiși: 10 septembrie 2020
Interviu master: 10 septembrie
Contesta\ii: 11 septembrie 2020
Confirmări locuri: 14-17 sep-
tembrie 2020
Afișare liste definitive candida\i
admiși: 17 septembrie 2020
Admitere 2020 –
Seminarul Teologic
Ortodox din Arad
1) Se pot înscrie la admiterea în
clasa a IX-a la seminar absolvenţi de
gimnaziu având minimum media 9
la purtare pentru fiecare clasă din
învă\ământul gimnazial.
Dosarul de înscriere va
cuprinde:
1. anexa la fișa de înscriere;
2. certificat de naştere – copie;
3. fişa medicală în original;
4. declaraţie din partea candi-
datului şi a părinţilor acestuia că au
luat cunoştinţă de Regulamentul
intern al unită\ii școlare şi că sunt de
acord să-l respecte;
5. adeverin\ă/certificat de botez
– copie (pentru cultele : ortodox);
6. recomandarea consiliului
parohial/preotului paroh (pentru cul-
tele: ortodox, reformat și romano-
catolic);
7. binecuvântarea chiriarhului
locului (pentru cultul ortodox).
2) În cadrul examenului de
admitere la profilul teologic, sem-
inariile/colegiile/liceele teologice
ortodoxe, baptiste, romano-cato-
lice, greco-catolice, romano-cato-
lice de limba maghiară, refor-
mate, unitariene, penticostale,
adventiste și musulmane, candi-
da\ii vor sus\ine, la nivelul pro-
belor de aptitudini, următoarele
probe:
a) un interviu/colocviu/probă
orală, evaluate cu calificativ
admis/respins;
Căi\i-vă pentru vorbe, fapte
Ajutorul nu-l primi\i de sus
Decât recunoscând mârșăvia
voastră
Și întoarcerea la Duhul Sfânt.
Duhul Sfânt e Cel ce ne zidește
Ne trimite gânduri bune să avem
El e Cel ce construiește
Din cioburi ne face întregi.
b) o probă de verificare a cunoșt-
in\elor religioase, evaluată cu notă.
3) Interviul/colocviul/proba
orală constă în:
a) verificarea dic\iei prin: ros-
tirea unei rugăciuni/poezii, la
alegerea candidatului;
b) motivarea alegerii unei
unită\i de învă\ământ voca\ional
teologic;
c) verificarea aptitudinilor muz-
icale, prin intonarea unei cântări
religioase, la alegerea candidatului
(pentru cultul ortodox).
4) Proba de verificare a cunoșt-
inEelor religioase (VCR) constă în
calcularea, cu două zecimale, fără
rotunjire, a mediei aritmetice a
mediilor anuale la disciplina
religie din clasele V-VIII. Nota prin
care se evaluează această probă con-
stituie nota finală la proba de apti-
tudini (APT). 7) Pentru toate spe-
cializările de la profilul teologic,
media minimă la proba de verificare
a cunoștin\elor la disciplina religie
(VCR) trebuie să fie minimum 7
(șapte).
Elevii care au ob\inut premii sau
men\iuni la etapa jude\eană a
Olimpiadei de Religie vor avea nota
10 (zece) din oficiu.
5) În situa\ia în care unul dintre
candida\i, la una dintre specializările
unită\ilor de învă\ământ voca\ional
teologic, nu a studiat disciplina
religie pe parcursul claselor V-VIII,
și în consecin\ă nu are media
hulit și calomniat, a oferit mângâ-
iere și alinare suferinzilor. Impac-
tul pe care întemeierea așezămin-
telor sociale din jurul Cezareei l-a
avut în acel timp este unul covâ-
rșitor, doar un trăitor al acelor vre-
muri putând descrie exact, cum a
făcut-o de altfel Sfântul Grigore
de Nazianz.
Vasiliada nu a fost doar un
complex de clădiri, ci o idee pen-
tru viitor, un stâlp în jurul căruia
împlinirea poruncii dumnezeiești
de a ne iubi aproapele, s-a putut
materializa. Acesta este elemen-
tul definitoriu al acestei institu\ii:
acela că îmbină medicina trupeas-
că cu cea sufletească, tratamentul
Întregul nu înseamnă totul
Cu Duhul Sfânt în gând să trăim
El este în toată fiin\a
Și-n pasărea ce zboară prin crâng.
El este în fărâmitura de pâine
Și-n aerul ce-l respirăm
El este bunătatea ce spune
Ave\i credin\ă și ve\i dobândi.
Mai 2020
încheiată la disciplina religie, pentru
una sau mai multe clase, acesta va
sus\ine o probă orală de verificare a
cunoștin\elor la disciplina religie (la
cultul pentru care candidează). În
această situa\ie, subiectele pentru
proba orală se elaborează din pro-
grama şcolară de religie, clasele V-
VIII. Durata probei orale va fi de
20 minute.
6) Dosarul de înscriere a candi-
da\ilor se va putea depune inclusiv
on-line, prin transmiterea docu-
mentelor pe adresa de e-mail a
unită\ii de învă\ământ.
7) Interviul/colocviul/proba
orală, precum și proba de verifi-
care a unor aptitudini în per-
ceperea formelor/exprimarea cro-
matică în compozi\ie/proba de
verificare a unor aptitudini core-
spunzătoare specializării ghid tur-
ism religios și proba orală de ver-
ificare a cunoștin\elor la disciplina
religie, pentru candida\ii men\ion-
a\i la punctul 11, se desfășoară on-
line, cu respectarea/asigurarea
unor condi\ii egale de participare
pentru to\i candida\ii înscriși.
Probele de aptitudini
Admitere Seminar 2020-2021-
Sesiunea I
02 – 05 iunie 2020 Înscrierea
pentru probele de aptitudini
09 – 12 iunie 2020 Desfăşurarea
probelor de aptitudini
12 iunie 2020 Comunicarea
rezultatelor la probele de aptitudini
prin leacuri cu izvorul tuturor vin-
decărilor, Sfânta Euharistie, și
creează o legătură între Biserică
pământească și Biserica cerească,
între om, fie el bolnav sau nu, și
Dumnezeu.
Lucrarea social-filantropică a
Sfântului Vasile rămâne veșnic
prezentă în lume, întrucât Vasilia-
da este prototip pentru toate așe-
zămintele sociale ridicate de Bise-
rică, și nu numai, de-a lungul
timpului. Cu adevărat putem afir-
ma că Sfântul „a trăit precum a
învăţat şi a învăţat precum a trăit”,
numindu-l totodată „cel Mare”,
căci mare a fost via\a și lucrarea
sa.
Planeta este a voastră, spre folosin\ă
Ave\i grijă de ea și o proteja\i
Iubi\i florile, iarba și apa
Toate ni le-a dat Dumnezeu în dar.
Din cauza păcatelor voastre
Planeta mereu a suferit
Cutremure, inunda\ii și boală
E momentul să vă pocăi\i.
Ica Gherman
Mai 2020
Actualitate eparhială – Mai 2020
SLUJIRI
CHIRIARHALE
Chiriarhul arădean în mijlocul
credincioșilor de la Catedrala
Arhiepiscopală din Arad
În Duminica a 5-a după Paști (a
Samarinencei), Chiriarhul arădean, În-
altpreasfin\itul Părinte Timotei, Ar-
hiepiscopul Aradului, a participat la
Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie
săvârșită de către un sobor de preo\i și
diaconi în exteriorul Catedralei Arhie-
piscopală ,,Sfânta Treime” din Arad.
La momentul rânduit, Înaltpreasfin\ia
Sa a rostit cuvântul de învă\ătură cu
titlul ,,Apa vie” (cf. Fp. Ap. 11, Ioan
4), adică aceea pe care o dă Mântuito-
rul celor ce cred în El și care înlăuntrul
lor se preface ,,izvor de apă săltătoare
spre via\a veșnică”, în\elegând harul
lui Dumnezeu lucrător în omul cre-
dincios în a împlini cele spre
desăvârșirea fiin\ei sale de-o potrivă
trup și suflet. Element al crea\iei di-
vine, apa e la temelia vie\ii, a pu-
rificării existen\ei și regenerării
continue, calendarul Bisericii
referindu-se mereu la ea prin eveni-
mentele și personalită\ile istoriei bib-
lice, ca de pildă praznicul Botezului
Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul,
Sfântul Proroc Ilie, folosindu-se spre
sfin\irea celor în slujba vie\ii, amintind
aici toate darurile sale. Învă\ătura și
trăirea creștină reprezintă apa vie ce
hrănește alcătuirea fiin\ei umane în
unitatea ei materială și spirituală.
În prezent pandemia ce bântuiește
pământul determină aten\ia tuturor
locuitorilor lui a întări comuniunea ca
totdeauna împotriva relelor ce pot in-
terveni iar distan\area trebuie să
trezească conștiin\a răspunderii colec-
tive care, de fapt, se afirmă cu putere
spre mângâierea și mul\umirea gener-
ală.
Duminica aceasta este consacrată
familiei, ori se cunosc îndatoririle
membrilor ei, mai ales în anul bis-
ericesc în curs, care este omagial pen-
tru pastora\ia părin\ilor și copiilor, de
unde rezultă și legătura dintre părin\ii
și copiii duhovnicești, preo\i și credin-
cioși. De reamintit că, întocmai ca în
trecut, în acest loc, s-a desfășurat
Marșul pentru via\ă, suplinindu-se
deci, valoarea vie\ii omenești încă din
fașă, militându-se pentru unitatea, in-
tegritatea și scopul familiei în cadrul
societă\ii.
De asemenea, Înaltpreasfin\ia Sa a
subliniat meritul muncii celor ce slu-
jesc pe latura sanitară.
La final, Chiriarhul a dat un în-
demn pentru to\i și pentru fiecare ca,
în această trecere de la starea de ur-
gen\ă la cea de alertă, să stăruim în
rugăciune și observarea rânduielilor
pentru apărarea vie\ii, să nutrim și
nădejdea izbăvirii de încercările
prezente spre mul\umirea noastră și
slava lui Dumnezeu.
În cadrul slujbei s-au rostit ectenii
speciale pentru bolnavi și rugăciunea
pentru încetarea noii epidemii care
cuprinde lumea întreagă.
Răspunsurile liturgice au fost
oferite de Grupul psaltic Trifon Lugo-
jan, condus de Marinel Roz.
Praznicul Înăl<ării Domnului
și Ziua Eroilor sărbătorite de
arădeni
Joi, 28 mai 2020, cu prilejul
praznicului împărătesc Înălţarea Dom-
nului şi a Zilei Eroilor, Înaltpreasfinţi-
tul Părinte Timotei, Arhiepiscopul
Aradului, a participat la Sfânta
Liturghie săvârșită de un sobor de pre-
oţi şi diaconi, în pridvorul Catedralei
Arhiepiscopale ,,Sfânta Treime” din
Arad.
La acest mărit praznic al Înăl\ării
Domnului la slava cerească, Chiri-
arhul arădean a rostit un cuvânt de în-
vă\ătură pus sub titlul ,,Trepte spre
desăvârșire” (pe baza citirilor scrip-
turistice ale praznicului: Fp. Ap. 1;
Luca 24), prin Persoana Mântuitoru-
lui, în unire cu firea dumnezeiască, cea
omenească însăși este înăl\ată, pil-
duind tuturor credincioșilor lucrarea
spre îndumnezeire. În condi\iile stării
de alertă a acestui an, cu slujire în tinda
bisericii, luăm aminte la faptul că
treptele ei cu în\eles simbolic, în-
deamnă la un urcuș continuu spre cele
înalte prin credin\ă și fapte bune,
condi\ii ale mântuirii, chemare con-
tinuă la urmarea Domnului. O astfel
de conștiin\ă au dovedit cei chema\i să
apere via\a \ării și a poporului drept-
credincios de-a lungul veacurilor, dar
mai ales în cele două războaie mondi-
ale și cu precădere, desigur, eroii nea-
mului. Cultul lor îl respectăm și acum
în mod deosebit privind totodatăcerul
însorit, contemplând în lumina Soare-
lui dreptă\ii, cum este numit Hristos
Domnul, înăl\area Sa și prin aceasta a
tuturor celor care au dovedit jertfelni-
cie pentru întreaga omenire. De aici
îndemnul cinstirii eroilor în fiecare
genera\ie, în ziua praznicului de azi,
cu îndatorirea de a asigura măsura cu-
venită apărării și promovării vie\ii, atât
a celei trupești cât și a celei sufletești.
Totodată praznicul cheamă la culti-
varea continuă a legăturii dintre Bis-
erica de pe pământ, a cărei membri
sunt to\i creștinii și cea din ceruri în
care Dumnezeu tronează în comuni-
unea celor bineplăcu\i Lui. Icoana
cerului în în\elesul spa\ial-material
fiind cea a celui spiritual, a arătat Înalt-
preasfin\ia Sa.
La finalul Sfintei Liturghii, Chiri-
arhul arădean, înconjurat de soborul
slujitor, a săvârşit slujba de pomenire
a eroilor neamului românesc, respec-
tându-se reglementările actuale din
starea de urgen\ă.
Pomenirea eroilor neamului
românesc la praznicul „Înălţării
Domnului” a fost hotărâtă de Sfântul
Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
în anul 1920. Această decizie a fost
consfinţită ulterior prin alte două
hotărâri sinodale din anii 1999 şi
2001 prin care această zi a fost
proclamată sărbătoare naEională bis-
ericească.
Slujbe pentru pomenirea eroilor
neamului nostru românesc căzuţi pe
toate câmpurile de luptă şi din toate
timpurile s-au săvârşit în majoritatea
parohiilor din cuprinsul eparhiei, în-
deosebi acolo unde există monumente
ale eroilor.
Duminica a 7-a după Paști la
Catedrala Arhiepiscopală din
Arad
În Duminica a 7-a după Paști (a
Sfin\ilor Părin\i de la Sinodul I Ecu-
menic), Chiriarhul arădean, Înalt-
preasfin\itul Părinte Timotei,
Arhiepiscopul Aradului, a participat la
Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie
săvârșită de către un sobor de preo\i și
diaconi în exteriorul Catedralei
Arhiepiscopală ,,Sfânta Treime” din
Arad.
La momentul rânduit, Înaltpreas-
fin\ia Sa a rostit cuvântul de învă\ătură
cu titlul ,,Unitatea credin\ei” (cf. Fp.
Ap. 20, Ioan 17), aceea pe care o
cerem în ectenia Sfintei Liturghii și
care trebuie \inută prin învă\ătura și
trăirea creștină adevărată. Citirile zilei
sunt edificatoare în acest context sub-
liniind legătura dintre propovăduitori
și ucenici așa cum Sfântul Apostol
Pavel dovedește în popasul făcut la
comunită\ile de pe \ărmul Mării
Mediterane în drumul spre Ierusalim,
în apropierea sărbătorii Cincizecimii;
și Mântuitorul în Rugăciunea lui Iisus,
din care o parte constituie pericopa
evanghelică a zilei. Astfel sunt evocate
momente atât din preajma sărbătorii
Sfintelor Paști cât și aceia a Rusaliilor.
Duminica aceasta pregătește pe cred-
incioși pentru praznicul Pogorârii
Sfântului Duh cu îndemnul a \ine cele
privind atât Sfânta Scriptură cât și
Sfânta Tradi\ie împlinind condi\iile
mântuirii prin conlucrarea cu harul
dumnezeiesc ce întărește virtutea în
săvârșirea continuă a binelui, a sub-
liniat Înaltpreasfin\ia Sa.
AGENDA
PREASFINKITULUI
PĂRINTE EMILIAN
CRIȘANUL
Slujire Arhierească la
Mănăstirea Arad-Gai
Din roditoarea și de netăgăduit
holdă a dreptei credin\e, Biserica îi are
astăzi spre prăznuire pe Sfin\ii Îm-
păra\i Constantin și Elena. Împăratul
Constantin, cel care cu semnul Sfintei
Cruci înarmându-se pe MaxenEiu a
biruit și capiştile idolilor a poruncit a
se risipi; care pe Arie la sobor l-a
lăsat ruşinat; care nouă, fraţilor în
Hristos, rugător mare către Dum-
nezeu este, iar al mănăstirilor şi bis-
ericilor noastre mare apărător;
prieten al lui Dumnezeu, curat cu
inima şi luminat cu sufletul prin care
lumea s-a luminat cu dreapta cred-
inţă.
Împărăteasa Elena, cea care cu
fapte bune s-a împodobit; care în
Ierusalim optsprezece biserici a zidit
și împodobit; care este a celor din
nevoi grabnică ajutătoare, a bolnav-
ilor bună tămăduitoare, a judecăto-
rilor celor răi bună îndreptătoare și
care prin al Crucii ajutor creştinilor a
fost și este izbăvitoare.
Doi Sfin\i Împăra\i, mamă și fiu,
care în mâini \inând Sfânta Cruce, de
peste veacuri vin și răspund îndoielilor
vremurilor amintindu-ne că ”Prin
acest semn vom învinge”.
Răspuns primit și de credincioșii
care au ales astăzi să participe la
Sfânta Liturghie Arhierească săvârșită
Preasfin\itul Părinte Emilian Crișanul
împreună cu un sobor de preo\i și dia-
coni la Mănăstirea Gai din Arad.
În Cuvântul de învă\ătură așezat la
sufletele celor prezen\i, Preasfin\ia Sa
a îndemnat credincioșii să facă din
timpul acestei sărbători un bun mo-
ment de reflec\ie asupra libertă\ii ca
dar primit de la Dumnezeu și asupra
drumului parcurs de la libertate la re-
sponsabilitate în Biserică.
Cuvântul Ierarhului
Sfin<ii Împăra<i Constantin
și mama sa Elena – de la
libertate la responsabilitate în
Biserică
”Sărbătoarea SfinEilor Mari Îm-
păraEi și întocmai cu Apostolii Con-
stantin și mama sa Elena reprezintă
pentru Biserica creştină de astăzi un
moment de reflecţie asupra a ceea ce
înseamnă libertatea ca dar al lui Dum-
nezeu dat omului, şi totodată posibili-
tatea manifestării libere a Bisericii
întemeiate de Mântuitorul nostru Iisus
Hristos într-o lume adesea constrânsă
şi lipsită de libertate.
Este cunoscută viaţa şi activitatea
Sfântului Împărat Constantin, precum
şi a mamei sale, Sfânta Elena. Biserica
creştină mărturiseşte de mai bine de un
mileniu şi jumătate, contribuţia acestor
sfinţi cu responsabilităţi lumeşti, dar şi
creştineşti, la dezvoltarea ei în plan or-
izontal, însă în permanentă legătură cu
adevărul revelat prin lucrarea Sfântu-
lui Duh.
Cu siguranţă Sfinţii Împăraţi Con-
stantin şi Elena au cunoscut ce
înseamnă libertatea de exprimare şi
de manifestare a Sfinţilor Martiri care
au dat dovadă în persecuţii de multă
jertfă şi putere interioară spre a nu fi
constrânşi în mărturisirea credinţei
adevărate de nimeni şi nimic din lume.
Curajul, voinţa, dragostea şi nădejdea
Sfinţilor Mucenici au lăsat urme în
rândul poporului încreştinat, şi în mo-
mentele lui de libertate.
Cuvintele Mântuitorului Hristos:
„Şi veţi cunoaşte adevărul, iar ade-
vărul vă va face liberi” (Ioan 8, 32), au
pătruns adânc în inimile noilor creştini
persecutaţi, care s-au bucurat apoi, în
secolul al IV-lea, de legea care le
oferea libertatea de manifestare a cred-
inţei, dată de Sfântul Împărat Con-
stantin.
Asumându-şi această libertate,
Sfântul Constantin a dorit ca în interi-
orul Imperiului Roman să biruie ade-
vărul de credinţă, învăţătură afectată
de erezia lui Arie. Probabil Împăratul
cunoştea cuvintele Sfântului Apostol
Pavel: „Biserica Dumnezeului celui
viu (este) stâlp şi temelie a adevăru-
lui” (I Timotei 3, 15). Întâlnirile lui cu
Sfântul Atanasie cel Mare al Alexan-
driei, Sfântul Ierarh Nicolae al Mira
Lichiei, Sfântul Ierarh Spiridon al
Trimitundei (Creta), au avut un impact
în sufletul Împăratului care a convo-
cat şi prezidat lucrările Sinodului I Ec-
umenic de la Niceea (325), dornic să
se stabilească învăţătura adevărată de-
spre dumnezeirea Mântuitorului Iisus
Hristos şi apoi unitatea politico-reli-
gioasă a Imperiului.
Libertatea acordată creştinismului
prin Edictul de la Milan din anul 313
a însemnat pe lângă posibilitatea
săvârşirii cultului divin public în mod
liber, şi începutul construirii de bis-
erici sau de transformare a unor tem-
Pagina 6
ple păgâne în bazilici creştine.
La Ierusalim, în Ţara Sfântă, An-
tiohia, Tyr, Nicomidia, Roma şi în alte
oraşe, s-au ridicat biserici măreţe. Şi
astăzi pelerinii au posibilitatea să vadă
„urmele” ctitoriilor Sfinţilor Împăraţi
Constantin şi Elena. Pentru toate aceste
lucrări amintite şi altele săvârşite spre
slava lui Dumnezeu şi binele Bisericii,
Împăraţii Constantin şi Elena au fost
trecuţi în rândul Sfinţilor şi cinstiţi până
în zilele noastre.
De la Sfântul Împărat Constantin
şi de la ceilalţi împăraţi bizantini, au
învăţat Voievozii români să continue
tradiţia susţinerii şi înnoirii Bisericii
Ortodoxe din Ţările Române.
Numărul considerabil de biserici
cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin
şi Elena din \ara noastră arată evlavia
preoţilor şi credincioşilor faţă de cei ce
sunt consideraţi întocmai cu Sfinţii
Apostoli.
Liberatori ai misiunii Bisericii
Creştine şi ctitori de biserici, Sfinţii
Împăraţi Constantin şi Elena sunt
modele pentru slujitorii şi ctitorii Bis-
ericii din următoarele secole. Istoria
Bisericii de la Sfântul Împărat Con-
stantin cel Mare la Sfântul Voievod
Martir Constantin Brâncoveanu şi
până astăzi, este bogată şi însemnată
în mărturii ale vieţii şi slujirii Mântu-
itorului Iisus Hristos.
Să pre\uim cu to\ii libertatea, ade-
vărul și slujirea lui Dumnezeu în Bis-
erică, ca prin harul Lui și mijlocirea
Sfin\ilor să depășim orice încercare,
boală, suferin\ă sau îngrădire în man-
ifestarea noastră ortodoxă. La mul\i,
frumoși și binecuvânta\i ani tuturor
celor care purta\i numele Sfin\ilor Îm-
păra\i Constantin și Elena!”, a spus
PreasfinLitul Părinte Emilian
Crișanul.
În filele Acatistului Sfin\ilor Îm-
păra\i întocmai cu Apostolii astăzi
prăznui\i câutând, pe lângă cele alese
în primele rânduri spre descriere, ne-
au rămas întipărite în memorie două
stihuri care adună, poate, în sfânta lor
simplitate toată bogă\ia de sens a aces-
tei sărbători care ne vorbește despre
libertate și responsabilitate: ”Bucură-
te, că păgânii, căutând la tine, creştini
s-au făcut” și ”Bucură-te, de fapte
bune pilduitoare”.
Două stihuri cât o provocare pen-
tru sărbători\ii zilei și pentru întreaga
creștinătate: Făclii ferme și constante
pe calea binelui fiind, după chipul
celor astăzi prăznui\i, face\i-vă ”de
fapte bune pilduitori” astfel încât
ceilal\i ”căutând la voi”, creștini să se
facă! (sursa: glasulcetatii.ro)
Slujire Arhierească la
Mănăstirea Hodoș-Bodrog
Duminica a 6-a după Paști, 24 mai
2020, a reprezentat un moment de bu-
curie duhovnicească pentru obștea și
pelerinii care au poposit la Mănăstirea
Hodoş-Bodrog, una dintre cele mai
vechi mănăstiri din cuprinsul ţării
noastre, întrucât Preasfinţitul Părinte
Emilian Crişanul, Episcop-vicar al
Arhiepiscopiei Aradului, a săvârşit
Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie în
altarul de vară al mănăstirii.
Continuare în pagina 7
Pagina 7
Actualitate eparhială – Mai 2020
Urmare din pagina 6
Din sobor au făcut parte: Protos.
Grigorie Timiş, stareţul Sfintei Mănă-
stiri Hodoş-Bodrog, Protos. Iustin
Popovici, Protos. Nicolae Tang, lector
univeristar la Facultatea de Teologie
Ortodoxă din Arad, Arhid. Mircea
Proteasa, consilier economic la Cen-
trul Eparhial, Arhid. Gheorghe
Lehaci.
În cuvântul de învăţătură, Preas-
finţia sa, a vorbit despre minunea
săvârșită de Mântuitorul Iisus Hristos
cu orbul din naștere. Despre această
minune că este mare ne vorbesc însăși
Scripturile ,,din veac nu s-a auzit să fi
deschis cineva ochii unui orb din
naștere” (Ioan 9, 32), după cum măr-
turisește chiar cel vindecat de Iisus. De
asemenea, din cuvintele Mântuitoru-
lui Hristos desprindem învă\ătura care
trebuie să ne definească lucrarea noas-
tră în lume, adică: „Trebuie să fac,
până este ziuă, lucrările Celui Care
M-a trimis pe Mine; căci vine
noaptea, când nimeni nu poate să lu-
creze. Atât cât sunt în lume, Eu sunt
Lumina lumii” (Ioan 9, 4-5). În
încheierea cuvântului de învă\ătură,
Ierarhul a îndemnat ,,să ne rugăm
Mântuitorului Hristos Cel înviat din
morEi să ne dăruiască tuturor Duhul
Său cel Sfânt, ca toate gândurile, cu-
vintele și faptele noastre să aducă lin-
iște în suflet, lumină și bucurie în jurul
nostru, așa cum aduce Învierea Dom-
nului întregii creaEii”.
În cadrul slujbei s-au rostit ectenii
și rugăciuni pentru ploaie dar și pentru
încetarea noii epidemii.
La finalul Sfintei Liturghii, părin-
tele stareţ Grigorie Timiş, în numele
obştii monahale şi a pelerinilor, a
adresat cuvânt de mulţumire Ierarhu-
lui pentru împreuna slujire din această
frumoasă duminică.
Sfin<irea clopotelor de hramul
bisericii Parohiei Arad-Șega II
Praznicul Înăl\ării Domnului la
Cer de anul acesta a fost unul special
pentru Parohia Arad-Șega II deoarece,
pe lângă sărbătorirea hramului bis-
ericii parohiale, credincioșii au avut
marea bucurie să fie părtași la mo-
mentul istoric al sfin\irii clopotelor
care vor răsuna, de acum înainte, din
turla bisericii.
Sărbătoarea a început cu slujba
Sfintei Liturghii oficiată de către
Preasfin\itul Părinte Dr. Emilian
Crișanul, Episcop vicar al Arhiepis-
copiei Aradului, din soborul slujitor
făcând parte preaonoratul părinte pro-
topop al Aradului, pr. Flavius Petcu\,
Arhid. Mircea Proteasa, consilier eco-
nomic, precum și preo\ii slujitori ai
parohiei: Andrei Dîrbaș, Radu Bocșa,
Zaharia Iova și Filip Albu.
La momentul cuvenit, Preasfin\i-
tul Părinte Emilian a rostit cuvântul de
învă\ătură în care a evocat mesajul
principal al acestui praznic care ne
cheamă la înăl\are sufletească, însăși
biserica acestei parohii, ce poartă hra-
mul sărbătorii îmbiindu-ne prin arhi-
tectura ei la ridicare spre înăl\ime, la
depășirea oricăror micimi sufletești. În
continuare Preasfin\ia Sa a amintit și
de rânduiala specială a pomenirii
eroilor ce s-au jertfit pentru credin\ă și
patrie. Exemplul lor ne rămâne ca
demn de urmat pentru noi to\i, orice
statut am avea în societate, pornind de
la principiul aplicat de ei, după care,
orice lucru poate rămâne doar dacă
este sub pecetea iubirii jertfelnice.
Spre finalul Sfintei Liturghii a fost
săvârșită slujba de binecuvântare și
sfin\ire a clopotelor.
Părintele protopop a dat citire
Hrisovului de mul\umire și de acor-
dare a statutului de ctitor, doamnei
Livia Schimdt, care a sprijinit integral
achizi\ionarea celor trei clopote.
Preasfin\itul Părinte Episcop Emilian a
adresat un cuvânt de mul\umire dis-
tinsei doamne Livia, felicitându-o
pentru acest frumos gest. Alăturându-
se acelorași mul\umiri, părintele paroh
Andrei Dârbaș i-a oferit donatoarei, ca
semn de mul\umire, o icoană cu chipul
Maicii Domnului și un buchet de flori,
reliefând faptul că doamna Livia a
adăugat acum, pe lângă cei 10000
euro, cât a costat candelabrul central,
45000 euro costul clopotelor executate
la firma austriacă Grassmayr.
După încheierea slujbei a fost ofi-
ciat parastasul pentru Eroii Neamului.
La final Preasfin\ia Sa a felicitat pe
părin\ii slujitori și pe credincioșii paro-
hiei care se ostenesc să finalizeze con-
struirea acestei biserici, aflată acum în
stadiul finisării exterioare. La rândul
său, părintele paroh Andrei Dîrbaș a
adresat un cuvânt de mul\umire Preas-
fin\itului Părinte Emilian pentru
prezen\ă și pentru bucuria adusă odată
cu sfin\irea acestor clopote, precum și
donatoarei și tuturor credincioșilor
care sunt permanent aproape de
această biserică, sprijinindu-o con-
stant.
Duminica a 7-a după Paști
la Schitul ,,Cuvioasa
Paraschiva” din Bodrogul
Vechi
Hristos S-a înăl\at! În Duminica
de hotar dintre Înăl\are și Cincizecime
aflându-ne, cu Hristos înăl\at și în
așteptarea pogorârii Duhului Sfânt,
Biserica face astăzi pomenirea celor
318 Sfin\i Părin\i cărora le datorăm
bucuria de avea primele șapte articole
din Simbolul de credin\ă. Acei Sfin\i
Părin\i care, convoca\i de Sfântul Îm-
părat Constantin cel Mare, și-au plinit
datoria sfântă de a aduce pacea în Bis-
erică prin combaterea ereziilor vremii.
Și poate că este mai lesne a
în\elege taina acelei adunări cunoscută
ca Sinodul I Ecumenic, rămas în isto-
rie ca model privind adoptarea decizi-
ilor care privesc dreapta credin\ă și
unitatea Bisericii, dacă printre cei
astăzi pomeni\i îi amintim pe Sfântul
Nicolae, Sfântul Spiridon sau pe Sfân-
tul Atanasie. Lumina\i de Dumnezeu,
prin rugăciune și râvnă, ”Părându-se
Duhului Sfânt și lor” (Fap. 15,28), au
luat acele decizii care să ne \ină în uni-
tate, peste veacuri, cu Dumnezeu și ni-
cidecum despăr\i\i de El.
Iar dacă celor mai sus
amintite, credinEă, unitate, Biserică,
bucurie, Crez, adăugăm primele cu-
vinte ale Evangheliei de
astăzi ”Părinte, a venit ceasul!”, pare
un moment numai bun pentru o călă-
torie până în copilărie. O copilărie în
care toate acestea nu erau deloc străine
pruncilor și părin\ilor. Vorbim de
”ceasul” acela când, judecând după in-
tensitatea și solemnitatea momentului,
aproape ca într-un al doilea botez, la
Liturghia hotărâtă de părin\i și preot
mergeai și făceai mărturisirea singur
în fa\a Sfântului Altar: ”Cred Întru
Unul Dumnezeu….”. Cu cât erai mai
mic cu atât mândria tuturor era mai
mare și cu greu o puteai egala cu
altceva în comunitate. Și participau la
ea cu sfântă emo\ie to\i cei din biserica
satului unde, în definitiv, te formai ca
om în cel mai frumos și firesc mod…
în unitate, credin\ă și bucuria de a fi
împreună cu oamenii și cu Dumnezeu.
A ști Crezul era motiv de mândrie și o
sfântă datorie nescrisă și a mamelor de
a-l sădi copiilor din fragedă pruncie în
suflete.
Duminica de astăzi, a șaptea după
Sfintele Paști, este o invita\ie la a-L
cunoaște pe Dumnezeu ca singur
Dumnezeu adevărat, de a-L mărturisi,
conștien\i fiind că este singura ”Cale
a noastră către viaEa veșnică”, după
cum a subliniat Preasfin\itul Părinte
Emilian Crișanul în cuvântul de în-
vă\ătură așezat la sufletele celor care
astăzi au participat la Sfânta Liturghie
Arhierească săvârșită la Mănăstirea de
maici de la Bodrogul Vechi.
Cuvântul Ierarhului
Cunoașterea lui Dumnezeu –
calea noastră către via<a
veșnică
”În Duminica a 7-a după Paști, în
lumina Praznicului Înăl\ării Domnu-
lui, Sfânta noastră Biserică a rânduit
să fie citită Evanghelia de la Sfântul
Ioan, capitolul 17, 1-13, o parte din
ceea ce se numește Rugăciunea lui
Iisus și totodată să fie pomeni\i Sfin\ii
Părin\i participan\i la Sinodul I Ecu-
menic de la Niceea (anul 325), care au
combătut erezia lui Arie, apărând prin
credin\ă și mărturisire învă\ătura că
Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat
și Om adevărat, alcătuind primele
șapte articole din Simbolul CredinEei.
Gândindu-ne creștinește cu to\ii la
cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos,
Care a zis: „Și aceasta este via\a
veșnică: să Te cunoască pe Tine, sin-
gurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus
Hristos, pe Care L-ai trimis”, într-ade-
văr în\elegem că adevărata via\ă se
trăiește prin credin\ă și dragoste, care
duc la o cunoaștere duhovnicească a
lui Dumnezeu și celor ce sunt mai pre-
sus de fire.
Natura înconjurătoare și istoria
popoarelor și a Bisericii sunt ca două
căr\i deschise în care putem învă\a
puterea și în\elepciunea lui Dum-
nezeu.
Fericitul Augustin spunea: „Put-
erea lui Dumnezeu se cunoaște din
natură, înEelepciunea din istorie, iar
dragostea lui Dumnezeu se îm-
părtășește prin Biserică”.
Oricât de evidente ar fi mărturiile
naturii despre Dumnezeu, oricât de
multe căi care ne duc la El, ele totuși
nu ne pot da cunoașterea deplină și
mul\umitoare despre Dumnezeu.
Pentru a cunoaște pe Dumnezeu și
a intra în comuniune cu El, avem
nevoie de credin\ă. Ucenicii Luca și
Cleopa afla\i pe drumul Emausului, nu
L-au putut cunoaște pe Hristos Dom-
nul până la frângerea pâinii. Apostolii
L-au văzut departe pe valuri pe Iisus
și nu L-au recunoscut în neliniștea lor
decât atunci când Domnul a intrat cu
ei în corabie, iar corabia în care îl
primim pe Dumnezeu este Biserica.
Înainte de pătimirile Sale, Domnul
nostru Iisus Hristos a rostit o rugăci-
une pentru ucenici și pentru lume, în
care a cerut lui Dumnezeu Tatăl, ca
Apostolii și lumea să trăiască în iubire
și să-L cunoască pe singurul ade-
văratul Dumnezeu și pe Fiul Său
trimis pentru răscumpărarea din păcat
și moarte a oamenilor.
Sfântul Apostol Pavel ne înva\ă că
„cel ce se apropie de Dumnezeu tre-
buie să creadă că El este și că se face
răsplătitor celor ce îl caută” (Evrei
11,6).
Cunoscându-ne învă\ătura de
credin\ă a Bisericii noastre suntem
chema\i să păstrăm și să mărturisim
dreapta credin\ă (ca Sfin\ii Părin\i de
la Sinodul I Ecumenic), într-o lume
din ce în ce mai tulburată și mai rătăc-
ită din punct de vedere spiritual.
Avem datoria să apărăm dreapta
credin\ă în fa\a ereziilor, a dezbinărilor
și a provocărilor de tot felul, dar și să
ne rugăm pentru unitatea Bisericii, nu
doar să vorbim despre ea.
Credin\a apostolică, formulată de
Sfin\ii Părin\i ai Bisericii este lumina
vie\ii creștine și temelia dobândirii
vie\ii veșnice, iar această Credin\ă nu
se păstrează de unul singur, în izolare,
ci în comuniune de mărturisire și
vie\uire cu Biserica.
Sunt astăzi atâtea modalită\i și mi-
jloace de mărturisire a învă\ăturii
Domnului Iisus Hristos! Să le folosim
ca prieteni ai lui Dumnezeu și ca trim-
iși ai Lui într-o lume însetată de adevăr
și via\ă autentică!”, a spus PreasfinLi-
tul Părinte Emilian Crișanul.
Tocmai în această ”lume însetată
de adevăr și viaEă autentică” trăind,
să încercăm, fiecare în parte și to\i îm-
preună, să facem mărturia acelei bu-
curii depline a unită\ii după modelul
Treimii, a vieţuirii după modelul lui
Hristos şi comuniunii după modelul
Bisericii. (Sursa: glasulcetatii.ro)
ACTIVITĂŢI
EDUCAŢIONALE ŞI
SOCIALE
Alte<a Sa Regală, Prin<ul
Charles de Wales, amintește
într-un interviu despre
Proiectul Ambulan<ei pentru
Monumente de la Parohia
Luncșoara, Jud. Arad
Ambulan\a pentru Monumente
câștigă Premiul European pentru Pat-
rimoniu/Premiul Europa Nostra, cea
mai înaltă distinc\ie în domeniul Pat-
rimoniului European.Prin\ul Charles
în discursul său apreciază enorm de
mult implicarea comunită\ii în deru-
larea acestor proiecte – de punere în
siguran\ă a monumentelor istorice din
România, inclusiv a bisericilor.
În 2019 unul dintre proiecte s-a
desfășurat în Parohia Luncșoara, Pro-
topopiatul Sebiș, la Biserica Monu-
ment Sf. Mare Mucenic Gheorghe,
unde s-a înlocuit învelitoarea din șin-
drilă. Un lucru foarte important este că
Alte\a sa Regală a eviden\iat că s-a
salvat și teiul de lânga Biserica Mon-
ument, lucru ce denotă maxima aten\ie
pentru fiecare amănunt.
Mai mult decât atât, a apreciat
foarte mult și ospitalitatea și ajutorul
de care enoriașii au dat dovadă.
Parohia Luncșoara mul\umește
din suflet Alte\ei sale Regale și Am-
bulan\ei pentru Monumente și tuturor
Mai 2020
celor care au făcut posibil acest proiect
pentru salvarea bisericu\ei parohiale.
O mână întinsă semenilor
Arhiepiscopia Aradului, prin Sec-
torul Social mul\umește domnului
Gerry, un crescător de găini din Năd-
lac, de altfel singurul din Jude\ul Arad
care crește găinile în acest mod! Dom-
nia sa a donat 1300 de ouă de casă
proaspete pentru to\i cei căzu\i pradă
neputin\elor și încercărilor de orice
fel.În urma actului de milostenie am
reușit să vizităm mai multe familii
nevoiașe, luate în eviden\a Centrului
de Incluziune Socială făcându-le o
mare bucurie. De restul bucurându-
se cei 135 de beneficiari ai Cantinei
Sociale ,,Sfântul Ierarh Nicolae” a
Arhiepiscopiei Aradului, beneficiari
care zilnic, de luni până vineri, se bu-
cură de o masă caldă constând în felul
întâi și felul doi!
Mulţumiri aducem şi doamnei Ra-
mona Constantinescu care a făcut
posibile aceste ac\iuni care s-au des-
fășurat prin intermediul şi cu sprijinul
său, mereu alături de cei afla\i în
nevoi.
Apă potabilă și alimente
pentru persoane nevoiașe
În contextul pandemiei actuale,
Parohia Ortodoxă Arad-Micalaca
Nouă din Municipiul Arad, prin im-
plicarea preo\ilor Marian Neagoe și
Adrian Bara, sprijini\i de credincioși
și oameni de afaceri de mare calitate
sufletească, au ajutat Spitalele arădene
dar și timișorene, Case de bătrâni și
copii, Centrul de primiri urgen\e copii
abuza\i și Centrele reziden\iale pentru
adul\i,
cu 7000 l apă minerală, 350 co-
zonaci, 300 kg de unt și cașcaval, 300
kg de fructe, 500 pachete dulciuri, 50
l materiale de dezinfec\ie, 100 l de
băuturi răcoritoare.
Bunul Dumnezeu să răsplătească
celor care au dăruit din suflet seme-
nilor afla\i în nevoi.
Sărbătoarea Sfin<ilor
Împăra<i Constantin și Elena,
la Catedrala Arhiepiscopală
din Arad
La sărbătoarea Sfin\ilor Mari Îm-
păra\i și întocmai cu Apostolii, Con-
stantin și mama sa, Elena, Sfânta și
Dumnezeiasca Liturghie a fost
săvârșită de către un sobor de preo\i și
diaconi în exteriorul Catedralei
Arhiepiscopale.Cuvântul de învă\ătură
a fost rostit de Pr. Dr. Mircea Cricov-
ean, preot slujitor la catedrală. De-
scoperind pe Dumnezeul adevărat,
prin convertirea cuplului imperial cur-
sul istoriei a fost schimbat.
În cadrul slujbei s-au rostit ectenii spe-
ciale pentru bolnavi și rugăciunea pen-
tru încetarea noii epidemii care
cuprinde lumea întreagă. De aseme-
nea, din încredin\area Înaltpreasfin\it-
ului Părinte Dr. Timotei Seviciu, în
cadrul Sfintei Liturghii s-a rostit o
ectenie specială pentru odihna veșnică
a IPS Părinte Pimen, Arhiepiscopul
Sucevei și Rădău\ilor, trecut la cele
veșnice.
Totodată, la momentul potrivit din
cadrul Sfintei Liturghii, a fost pomenit
la ectenia funebră și Arhid. Prof. Univ.
Dr. Constantin Voicu, care l-a avut pa-
tron spiritual pe Sfântul Mare Împărat
și întocmai cu Apostolii, Constantin.
La finalul slujbei, credincioșii au fost
îndemna\i să respecte cu stricte\e toate
îndrumările și dispozi\iile autorită\ilor
de stat și ale Sfintei Patriarhii cu
privire la regulile și măsurile de pre-
venire și limitare a eventualelor îm-
bolnăviri cu virusul COVID – 19.
(mai multe detalii se află pe pagina
WEB a Arhiepiscopiei Aradului:
www.arhiepiscopiaaradului.ro).
Mai 2020 Pagina 8

Itinerar pastoral al ÎnaltpreasfinLitului Părinte

Arhiepiscop Dr. Timotei Seviciu, Mai 2020
Duminică, 3 mai – A partici- a Zilei Eroilor, Chiriarhul arăde-
pat la slujbele rânduite în Paracli- an a participat la Sfânta Liturghie
sul reședin\ei arhiepiscopale din săvârșită în pridvorul Catedralei
Arad. Arhiepiscopale ,,Sfânta Treime”
Duminică, 10 mai – A partici- din Arad, rostind un cuvânt de
pat la slujbele rânduite în Paracli- învă\ătură pus sub titlul ,,Trepte
sul reședin\ei arhiepiscopale din spre desăvârșire” (cf. F. Ap. 1;
Arad. Luca 24). La finalul Sfintei Litur-
Duminică, 17 mai – A partici- ghii, Chiriarhul arădean, încon-
pat la Sfânta și Dumnezeiasca jurat de soborul slujitor, a
Liturghie săvârșită în exteriorul săvârşit slujba de pomenire a
Catedralei Arhiepiscopale ,,Sfânta eroilor neamului românesc, res-
Treime” din Arad. La momentul pectându-se reglementările
rânduit, Înaltpreasfin\ia Sa a rostit actuale din starea de urgen\ă.
cuvântul de învă\ătură cu titlul Slujbe pentru pomenirea eroilor
,,Apa vie” (cf. Fp. Ap. 11, Ioan 4). neamului nostru românesc căzuţi
MarLi, 19 mai – A prezidat pe toate câmpurile de luptă şi din
şedinţa Permanenţei Consiliului toate timpurile s-au săvârşit în
Eparhial. majoritatea parohiilor din cuprin-
Joi, 21 mai – A participat la sul eparhiei, îndeosebi acolo
slujbele rânduite în Paraclisul unde există monumente ale eroi-
reședin\ei arhiepiscopale din Arad. lor.
Duminică, 24 mai – A partici- Duminică, 31 mai – A partici-
pat la slujbele rânduite în Paracli- pat la slujbele rânduite în Paracli-
sul reședin\ei arhiepiscopale din sul reședin\ei arhiepiscopale din
Arad. Arad.
Joi, 28 mai – la praznicului Pr. Dr. Vasile Cucu –
împărătesc Înălţarea Domnului şi Secretar eparhial

AGEN&IA DE PELERINAJE „BASILICA TRAVEL”

$*(1‫܉‬,$'(3(/(5,1$-(´%$6,/,&$75$9(/´

3HOHULQDMvQ(SLVFRSLD VHSWHPEULH 3HOHULQDMOD VHSWHPEULH

Agenţia Basilica Travel va invită să participaţi la

&DUDQVHEH‫܈‬XOXL RFWRPEULH 0ăQăVWLUHD,]EXF RFWRPEULH

Agenţia de Pelerinaje „Basilica Travel”Š›’Š›‘’Ž’ȱ˜–¦—ŽȱŸ©ȱ’—Ÿ’©ȱœ©ȱ™Š›’Œ’™Šô’ȱ

vă invită pelerinaje în Grecia pentru a vă bucura de de Vă invităm să participaţi într-un pelerinaj deosebit în Rusia.
Ž—ô’ŠȱŽȱŽ•Ž›’—Š“ŽȱȄŠœ’•’ŒŠȱ›ŠŸŽ•ȄȱŠȱ Ž—ô’ŠȱŽȱŽ•Ž›’—Š“ŽȱȄŠœ’•’ŒŠȱ›ŠŸŽ•ȄȱŠȱ

să participati la pelerinaje în Ţara Sfântă, cu noi întâlnirea în rugăciuni cu sfinţii mult iubiţi şi ale un circuit cultural şi spiritual aparte. Printre obiectivele peleri-
Š›’Š›‘’Ž’ȱ˜–¦—ŽȱŸ©ȱ’—Ÿ’©ȱœ©ȱ™Š›’Œ’™Šô’ȱ

najului în Rusia amintim; Piaţa Roşie, Catedrala Kazansc,

programe în anul 2020. Printre locurile în care pnptirul nastm. Amintim: Biserica Sfântul
ɗ›Ȭž—ȱ™Ž•Ž›’—Š“ȱ—˜žȱɗȱ™’œŒ˜™’Šȱ ɗ›Ȭž—ȱ™Ž•Ž›’—Š“ȱ•Šȱ©—©œ’›ŽŠȱ£‹žŒǰȱŒŽŠȱ–Š’ȱ

Bisericuţa lversk, Catedrala Vasilie Blajinul, Mănăstirea

Š›Š—œŽ‹Žòž•ž’ǰȱŒžȱ™•ŽŒŠ›Žȱ’—ȱ›ŠǰȱɗȱŒŠ›Žȱ ŸŽŒ‘Žȱ–©—©œ’›Žȱ’—ȱ›ŽŠ•ǰȱŒžȱ™•ŽŒŠ›Žȱ’—ȱ

ne vom închina, menţionăm: Muntele Tabor,

ŠŸŽô’ȱ™›’•Ž“ž•ȱœ©ȱŸ©ȱɗŒ‘’—Šô’ȱɗȱŠŽ›Š•Šȱ ›ŠǯȱC—ȱŠŒŽœȱ™Ž•Ž›’—Š“ȱŠŸŽô’ȱ™›’•Ž“ž•ȱœ©ȱ
Dimitrie din Salonic, mănăstirile din ansamblul Donskoi, Mănăstirea Pocrovsk, Mănăstirea Stretensk,
Râul Iordan, participare la Sfânta Liturghie la Monahal Meteora, Mănăstirea Sfânta Treime din Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Vladimir, Lavra
’›˜™˜•’Š—©ȱ’—ȱ’–’ò˜Š›ŠǰȱŠŽ›Š•Šȱȱ ™Š›’Œ’™Šô’ȱ•Šȱ¦—Šȱ’ž›‘’Žȱò’ȱœ©ȱŸ©ȱɗŒ‘’—Šô’ȱ

Biserica românească de la Ierusalim,

7$5,)/(, Biserica Insula Eghina, unde sunt moaştele Sfântului Sfintei Treirni a Sfântului Serghie de Radonej, Satedrala
ȄŒ‘’–‹Š›ŽŠȱ•ŠȱŠô©Ȅȱ’—ȱŽò’ôŠȱò’ȱŠŽ›Š•Šȱ •Šȱ’Œ˜Š—Šȱ©Œ©˜Š›ŽȱŽȱ–’—ž—’ȱŠȱŠ’Œ’’ȱ
7$5,)/(,
Sfânta Sofia, Bisericuţa Sfânta Xenia din cimitirul Smolensk,
Ž™’œŒ˜™Š•©ȱ’—ȱŠ›Š—œŽ‹Žòǯȱ ˜–—ž•ž’ȱŽȱ•Šȱ©—©œ’›ŽŠȱ£‹žŒǯ
ortodoxă a Naşterii Domnului din Betleem, Ierarh Nectarie, Biserica Sfântul loan Rusul de la
Catedrala Sfântul Isaac, Catedrala Sfântul Nicolae cel Mare,
Drumul Crucii, Sfântul Mormânt şi Biserica Prokopi, cu Închinare la moaştele lui, Mănăstirea catedrala Cazanskii, Catedrala Învierii Domnului (Mântu-
ÂÎnvierii, Golgota, Biserica ,,Buna Vestire" din VHSWHPEULH Bună vestite din Nea Makri, în care se află itorul însângerat), Muzeul Ermitaj, Mănăstirea Valaam,
Nazaret, Muntele Măslinilor şi multe altele. RFWRPEULH moaştele Sfântului Mucenic Efrem cel Nou.
VHSWHPEULH
3HOHULQDMODPRUPkQWXO VHSWHPEULHRFWRPEULHRFWRPEULH 3HOHULQDMOD
3ăULQWHOXL$UVHQLH%RFD QRLHPEULHQRLHPEULH 0ăQăVWLUHD/DLQLFL Catedrala Schimbarea la Faţa şi multe alte deosebite locuri.
Ž—ô’ŠȱŽȱŽ•Ž›’—Š“ŽȱȄŠœ’•’ŒŠȱ›ŠŸŽ•ȄȱŠȱ Ž—ô’ŠȱŽȱŽ•Ž›’—Š“ŽȱȄŠœ’•’ŒŠȱ›ŠŸŽ•ȄȱŸ©ȱ
Š›’Š›‘’Ž’ȱ˜–¦—ŽȱŸ©ȱ’—Ÿ’©ȱœ©ȱ™Š›’Œ’™Šô’ȱ ’—Ÿ’©ȱœ©ȱ™Š›’Œ’™Šô’ȱ•Šȱž—ȱ™Ž•Ž›’—Š“ȱ—˜žȱ•Šȱ
ɗ›Ȭž—ȱ™Ž•Ž›’—Š“ȱ—˜žȱ•Šȱ–˜›–¦—ž•ȱ™©›’—Ž•ž’ȱ ©—©œ’›ŽŠȱŠ’—’Œ’ȱŒžȱ™•ŽŒŠ›Žȱ’—ȱ›Šǯȱ
›œŽ—’Žȱ˜ŒŠǰȱŒžȱ™•ŽŒŠ›Žȱ’—ȱ›Šǯȱ˜›–¦—ž•ȱ ©—©œ’›ŽŠȱŠ’—’Œ’ȱŽœŽȱœ’‘Šœ›’Šȱž—ŽȱŠȱŸ’Žôž’ȱ

Agentia de Pelerinaje "Basilica Travel" Agenţia de Pelerinaje a Patriarhiei Române or-

™©›’—Ž•ž’ȱ›œŽ—’Žȱ˜ŒŠȱœŽȱŠ•©ȱ•Šȱ©—©œ’›ŽŠȱ
Agenţia Basilica Travel are bucuria de a
¦—ž•ȱžŸ’˜œȱ›˜’˜—ǰȱž‘˜Ÿ—’Œž•ȱ¦—ž•ž’ȱ

ganizează pelerinaje în Asia Mică şi Capadocia

›’œ•˜™ǰȱŒŽȱŠȱ˜œȱŒ’˜›’©ȱŽȱ¦—ž•ȱ’Œ˜’–ȱ
organizează un pelerinaj la Constantinopol.
Ž›Š›‘ȱŠ•’—’ŒȱŽȱ•ŠȱŽ›—’ŒŠǰȱɗŒ‘’—Š›Žȱ•Šȱ

vă invita să păşiţi într-un circuit cultural

Žȱ•Šȱ’œ–Š—ŠȱɗȱŠȱ˜žŠȱ“ž–©ŠŽȱŠȱœŽŒ˜•ž•ž’ȱŠ•ȱ
cu vizitarea unor importante obiective religioase
–˜ŠòŽ•Žȱ¦—ž•ž’ȱ›˜’˜—ȱò’ȱ•Šȱ’Œ˜Š—ŠȱŠ’Œ’’ȱ

Cu această ocazie dorim să menţionăm

7$5,)/(, 7$5,)/(,
şi spiritual deosebit în Ţările Nordice.
Ȭ•ŽŠǯ ˜–—ž•ž’ȱ ›Š‹—’ŒȱœŒž•©˜Š›Žǯ

câteva din numeroasele obiective: Biserica şi istorice, printre care: Kusadasî, Troia, Curtea
Descoperiţi locuri de închinare şi vizitare Roşie, trecere prin Izmir, închinare în Biserica
atinse de istorie şi spiritualitate, într-un din Vlaherne cu hramul Acoperământul
Maicii Domnului din Efes; Pamukkale, vizitarea
3HOHULQDMvQ‫܉‬DUD6IkQWă circuit cultural aparte,
RFWRPEULH în care, vom face RFWRPEULH
3HOHULQDMvQ,VUDHO‫܈‬L Maicii Domnului, Patriarhia Ecumerticã, teraselor calcaroase cu apă termală, Istanbul:
FD]DUHODKRWHOXUL un popas pentru suflet
QRLHPEULHQRLHPEULH
şi pentru albumul
3HQLQVXOD6LQDL QRLHPEULH
Mănăstirea Izvorul Tămăduirii, Catedrala Cetatea Sfânta Sofia-, Palatul Topkapî, actualul
de fotografii în: Budapesta, Varşovia,
Ž—ô’ŠȱŽȱŽ•Ž›’—Š“ŽȱȄŠœ’•’ŒŠȱ›ŠŸŽ•ȄȱŸ©ȱ Ž—ô’ŠȱŽȱŽ•Ž›’—Š“ŽȱȄŠœ’•’ŒŠȱ›ŠŸŽ•ȄȱŸ©ȱ Sfânta Sofia, Palatul Topkapi, Muzeul Muzeu Naţional al Turciei, Moscheea Albastră;
Stockholm, Oslo, Danemarca, ’—Ÿ’©ȱœ©ȱ™Š›’Œ’™Šô’ȱ•Šȱž—ȱ™Ž•Ž›’—Š“ȱɗȱlŠ›Šȱ
’—Ÿ’©ȱœ©ȱ™Š›’Œ’™Šô’ȱ•Šȱž—ȱ™Ž•Ž›’—Š“ȱɗȱlŠ›Šȱ
Naţional al Turciei, Moscheea Albastră şi închinare în Patriarhia Ecumenică, biserica
Copenhaga, Berlin, Praga. Basilica Cisterne. românească Sfânta Muceniţă Paraschevi.
¦—©ǰȱŒžȱŒŠ£Š›Žȱ•Šȱ‘˜Ž•ž›’ǯȱ›’—›Žȱ•˜Œž›’•Žȱɗȱ ¦—©ȱò’ȱŽ—’—œž•Šȱ’—Š’ȱŽȱŝȱ£’•ŽǰȱŒžȱ›ŽŒŽ›Žȱ™Žȱ
ŒŠ›Žȱ—ŽȱŸ˜–ȱɗŒ‘’—Šǰȱ–Ž—ô’˜—©–DZȱž—Ž•Žȱ •ŠȱŒŽ•Žȱ–Š’ȱ’–™˜›Š—Žȱ˜‹’ŽŒ’ŸŽDZȱ˜ǰȱž—Ž•Žȱ
Š‹˜›ǰȱ›¦ž•ȱ˜›Š—ǰȱ™Š›’Œ’™Š›Žȱ•Šȱ¦—Šȱ Š‹˜›ǰȱ©—©œ’›ŽŠȱ¦—ŠȱŒŠŽ›’—ŠǰȱŽ›žœŠ•’–ǰȱ
’ž›‘’Žȱ•Šȱ’œŽ›’ŒŠȱ›˜–¦—ŽŠœŒ©ȱŽȱ•Šȱ ›ž–ž•ȱ›žŒ’’ǰȱ ˜•˜Šǰȱ¦—ž•ȱ˜›–¦—ȱò’ȱ Informaţii suplimentare puteţi obţine la:
Ž›žœŠ•’–ǰȱ’œŽ›’ŒŠȱ˜›˜˜¡©ȱŠȱŠòŽ›’’ȱ ’œŽ›’ŒŠȱC—Ÿ’Ž›’’ǰȱȱ
˜£ŽŸŠǰȱ›¦ž•ȱ˜›Š—ǰȱ’œŽ›’ŒŠȱ
ARAD - CENTRUL „SFÂNTUL APOSTOL ANDREI”:
B-dul Revolu=iei, Nr. 30, Tel./Fax: +4 0257.466.784,
˜–—ž•ž’ȱ’—ȱŽ•ŽŽ–ǰȱ›ž–ž•ȱ›žŒ’’ǰȱ¦—ž•ȱ ˜›˜˜¡©ȱŠȱŠòŽ›’’ȱ˜–—ž•ž’ȱ’—ȱŽ•ŽŽ–ȱò’ȱ
7$5,)(852 7$5,)(852
Agenţia Basilica Travel a pregătit un Email: arad@basilicatravel.ro, Program: 09.00 - 17.00
˜›–¦—ȱò’ȱ’œŽ›’ŒŠȱC—Ÿ’Ž›’’ǰȱ ˜•˜Šǯ ’œŽ›’ŒŠȱŠòŽ›’’ȱ¦—ž•ž’ȱ˜Š—ȱ˜Ž£©˜›ž•ǯ

Vă aşteptam să vă înscrieţi în Pelerinaje la

Locurile sfinte din israel. Programele cuprind program nou de vizitare a Ţării Sfinte, cu REȘI&A - CENTRUL „SF. AP. PETRU ȘI PAVEL”:
rnai multe obiective: Nazaret, Betleem, Mănă- trecere pe la obiectivele cele mai importante, Str. Republicii, Nr. 1, Tel./Fax: +40255.255.135,
3HOHULQDMVRFLDOvQ‫܉‬DUD6IkQWă stirea Sfântul Sava, Muntele Tabor, Capemaurn,GHFHPEULH
3HOHULQDMvQ,VUDHOGH&UăFLXQ precum: Ierusalim cu Sfântul Mormânt, Calea Email: resita@basilicatravel.ro, Program: 09.00 - 17.00
Muntele Fericirilor, CaleaSOHFDUHGLQ&OXM
Crucii, Biserica Sfân-
RFWRPEULH
Crucii, Golgota, Grădina Ghetsimani, Nazaret BUCUREȘTI - BASILICA TRAVEL: S . Doamnei, Nr. 20
QRLHPEULH
tului Mormânt, râul Iordan, Aşezămintele
SOHFDUHGLQ&OXM
cu biserica unde Sfânta Fecioară Maria a
Româneşti de la Ierusalim şi Ierihon, - ’—Ÿ’©ȱœ©ȱ™Š›’Œ’™Šô’ȱ•ŠȱŠ›Ž•Žȱ›Š£—’ŒȱŠ•ȱ
închinare Tel./ Fax: +4021.316.35.03 Mobil: 0741 260 424,
Ž—ô’ŠȱŽȱŽ•Ž›’—Š“ŽȱȄŠœ’•’ŒŠȱ›ŠŸŽ•ȄȱŸ©ȱ Ž—ô’ŠȱŽȱŽ•Ž›’—Š“ŽȱȄŠœ’•’ŒŠȱ›ŠŸŽ•ȄȱŸ©ȱ
primit Buna Vestire, Hozeva, închinare la
în Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul, unde Email: office@basilicatravel.ro, Program: 09.00 - 17.00
’—Ÿ’©ȱœ©ȱ™Š›’Œ’™Šô’ȱ•Šȱž—ȱ™Ž•Ž›’—Š“ȱɗȱlŠ›Šȱ

sunt moaştele întregi ale Sfântului Ioan’œŽ›’ŒŠȱŠòŽ›’’ȱ’—ȱŽ•ŽŽ–ǯȱ›’—›ŽȱŒŽ•Ž•ŠŽȱ

Iacob de moaştele Sfântului loan Iacob Românul,
www.pelerinaj.ro www.basilicatravel.ro
¦—©ǰȱŒžȱɗŒ‘’—Š›ŽȱɗȱŽ›žœŠ•’–ȱȬȱ¦—ž•ȱ ŠòŽ›’’ȱ˜–—ž•ž’ȱ—˜œ›žȱ’œžœȱ
›’œ˜œȱɗȱȱ

la Neamţ, Mănăstirea Dudul lui Zaheu ˜‹’ŽŒ’ŸŽǰȱ–Ž—ô’˜—©–DZȱȱ¦–™ž•ȱ©œ˜›’•˜›ǰȱ

şi Betleem cu Biserica Naşterii Domnului
˜›–¦—ǰȱŠ•ŽŠȱ›žŒ’’ǰȱ ˜•˜Šǰȱ ›©’—Šȱ

Foişorul Cinei celei de Taină de pe Muntele şi alte biserici care marchează evenimentele
‘Žœ’–Š—’DzȱŠ£Š›Ž‘ȱȬȱ‹’œŽ›’ŒŠȱž—Žȱ¦—Šȱ

deosebite petrecutr în istoria mântuirii.

ŽŒ’˜Š›©ȱŠ›’ŠȱŠȱ™›’–’ȱž—ŠȱŽœ’›ŽDzȱ
˜£ŽŸŠȱȬȱȱ ›˜ŠȱŠ™Ž•ž’ǰȱž—Ž•ŽȱŠ‹˜›ǰȱ›¦ž•ȱ˜›Š—ǰȱ
Sion, acestea sunt câteva repere ale călătoriei.
–˜ŠòŽ•Žȱ¦—ž•ž’ȱ˜Š—ȱŠŒ˜‹ȱ˜–¦—ž•Dzȱ Ž›žœŠ•’–ȱȮȱŒžȱ’œŽ›’ŒŠȱ’—Ž’ȱC—Ÿ’Ž›’ǰȱ ˜•˜Šǰȱ
Ž•ŽŽ–ȱȬȱ’œŽ›’ŒŠȱŠòŽ›’’ȱ˜–—ž•ž’ǰȱ™›ŽŒž–ȱ ¦—ž•ȱ˜›–¦—ǰȱ•˜Œž•ȱž—ŽȱœȬŠȱŠ•Šȱ¦—Šȱ
7$5,)(852 ò’ȱɗȱŠ•Žȱ–’—ž—ŠŽȱ•˜Œž›’ǯ 7$5,)(852 ›žŒŽǰȱ ›©’—Šȱ ‘Žœ’–Š—’ȱò’ȱž—Ž•Žȱ’˜—ǯ

Comitetul de redacţie:
Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Dr. TIMOTEI SEVICIU – preşedinte;
$5$'&(1758/Ä6)Æ178/$32672/$1'5(,´%GXO5HYROX‫܊‬LHL1U7HO)D[(PDLODUDG#EDVLOLFDWUDYHOUR

Preasfinţitul Părinte Dr. EMILIAN CRIŞANUL, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Aradului - vicepreşedinte
3URJUDP

Protos. Dr. Iustin Popovici, consilier cultural, redactor responsabil; Arhim. Dr. Teofan Mada, vicar administrativ; Pr.Dr. Vasile Cucu, secretar eparhial – membri
5(‫܇‬,‫܉‬$&(1758/Ä6)$33(758‫܇‬,3$9(/´6WU5HSXEOLFLL1U7HO)D[(PDLOUHVLWD#EDVLOLFDWUDYHOUR
3URJUDP

Editura: Arhiepiscopia Aradului, Arad, 310084, Str. Episcopiei nr. 60-62, Tel.: 0257–281856 ISSN 1220 – 8531, ISSN-L 1220 – 8531 Tehnoredactare: Daniel Albu
jȱȬȱȱDZȱ›ǯȱ˜Š–—Ž’ǰȱ›ǯȱŘŖǰȱŽ•ǯȦŠ¡DZȱƸŚŖŘŗǯřŗŜǯřśǯŖřǰȱ˜‹’•DZȱŖŝŚŗǯŘŜŖǯŚŘŚǰȱ–Š’•DZȱ˜’ŒŽȓ‹Šœ’•’ŒŠ›ŠŸŽ•ǯ›˜ǰȱ

Articolele pentru Revista Biserica şiZZZEDVLOLFDWUDYHOUR Şcoala se trimit pe următoarea adresă de e-mail: bisericasiscoala1877@gmail.com PREŢ 3 LEI
›˜›Š–DZȱŖşǯŖŖȱȬȱŗŝǯŖŖ
ZZZSHOHULQDMUR