Tipuri de forțe

Principiul I al mecanicii spune că acțiunea forțelor asupra unui corp poate avea
următoarele efecte:
1. poate pune corpul în mișcare atunci când el se află inițial în repaus;
2. poate să oprească corpul care se află deja în mișcare;
3. poate să schimbe direcția de deplasare a unui corp a aflat deja în mișcare;
4. poate să deformeze corpul.
Având în vedere aceste efecte putem trage concluzia că există mai multe tipuri de forțe:
 forțe care produc mișcarea corpurilor numite și forțe motoare;
 forțe care se opune mișcării corpului numite și forțe rezistente.

Forța de tracțiune

Definiție: Forța de tracțiune este forța care produce mișcarea corpurilor

Cel mai simplu caz este cazul în care Forța de tracțiune acționează dea lungul direcției de
mișcare a corpurilor (în figura 1 se reprezintă acest caz):
a

Fig. 1

Aplicând principiul II al dinamicii putem calcula accelerația care o imprimă corpului Forța de
tracțiune:
F
a=
m
unde:
a este accelerația corpului (m/s2)
m este masa corpului (kg)

În cazul în care Forța de tracțiune acționează sub un unghi α cu direcția de deplasare a corpului
vom descompune vectorul forță după două direcții de acțiune:
O direcție care este paralelă cu direcția de deplasare a corpului;
O direcție care este perpendiculară pe direcție deplasare a corpului (vezi figura 2)

B
a
Fn F
α Ft
A C

Fig. 2

În acest caz se observă că mișcarea corpului este dată de acțiunea componentei Ft a forței F.
Componenta Fn nu produce mișcarea corpului, ea încearcă să salte corpul de pe suprafața
planului.
Aplicând și în acest caz principiul II al mecanicii putem calcula valoarea accelerației cu care se
deplasează corpul:
 Ft
a=
m

Valoarea componentei Ft care produce mișcarea corpului o aflăm aplicând funcția cos α în
triunghiul ABC și obținem astfel formula:

Ft
cos ∝= rezultă: Ft =F ∙ cosα
F

F ∙ cosα
Deci accelerația corpului este: a=
m

Concluzia este că în acest caz accelerația cu care se mișcă corpul este mai mică decât în cazul în
care Forța de tracțiune acționează de de-a lungul direcție deplasare a corpului.
OBS. În ambele cazuri s-a considerat că mișcarea corpului se face fără frecare.

Forța de greutate

S-a observat că toate corpurile lăsate libere cad spre suprafața Pământului pe direcția verticală.
Acest lucru se datorește faptului că Pământul atrage spre el corpurile aflate pe suprafața lui.
Newton a explicat acest fenomen prin faptul că Pământul are un câmp gravitațional propriu
care acționează asupra tuturor corpurilor aflate pe suprafața lui sau în preajma lui.
Luna este satelitul natural al Pământului. Luna este atrasă de Pământ cu o forță datorată
Câmpului gravitațional al Pământului.
În același timp Luna atrage și ea Pământul cu o forță egală de sens contrar conform
principiului III al mecanicii.
Acțiunea forței de atracție a Lunii produce pe Pământ o serie de fenomene dintre care cele mai
importante sunt mareele (fluxul și refluxul).
Corpurile aflate pe suprafața Pământului sunt atrase cu o forță numită forță de greutate sau
simplu greutate orientată spre centrul Pământului.
Newton a observat că toate corpurile lăsate libere cad pe suprafața Pământului cu aceeași
accelerație. Newton anumit această accelerație accelerație gravitațională și a notat-o cu g.
Valoarea acestei accelerații a fost măsurată de Newton:
g = 9,81 m/s2

Newton a demonstrat că valoarea accelerației gravitaționale se modifică atunci când corpul se

depărtează de centrul Pământului. Astfel accelerația gravitațională este mai mică la ecuator și mai
mare la poli de asemeni accelerația gravitațională scade cu creșterea înălțimii.

Aplicând principiul II al dinamicii care îmi spune că forța este egală cu produsul dintre masa
corpului și accelerația imprimată acestuia vom înlocui forța F cu forța de greutate G și accelerația a
cu accelerația gravitațională g și vom obține formula forței de greutate:

F = m٠a F = G, a = g rezultă: G = m٠g

OBS: pentru probleme valoarea accesate gravitaționale poate fi aproximată: g = 10 m/s2.

Vectorul forță de greutate își are punctul de aplicație în centrul de greutate al corpului direcția
verticală a locului și sensul către centrul Pământului (vezi figura 3)

Forța de greutate pe plan înclinat

 Consideram un corp care se află pe un plan înclinat de unghi α. Ducem forța de greutate
corespunzătoare corpului G.
În cazul planului înclinat vectorul forță de greutate se va descompune în două componente după
două direcții:
 direcție paralelă cu suprafața planului înclinat;
 direcție perpendiculară pe suprafața planului înclinat.

A
Gt

α
Gn
G
B
C
α

Fig. 3

Observăm că obținem două componente ale forței de greutate respectiv, o componentă

tangențială Gt care acționează asupra corpului și produce mișcarea acestuia spre baza planului și o
componentă normală Gn care acționează perpendicular pe suprafața planului înclinat.
Pentru a afla valorile celor două componente aplicăm funcțiile sin α și cos α în triunghiul ABC și
vom obține următoarele formule:

BC ¿
sin ∝= = rezultă: ¿=G∙ sinα
AC G

AB Gn
cos ∝= = rezultă: Gn=G ∙ cosα
AC G

În acest caz componenta normală Gn nu produce mișcarea corpului pe suprafața planului înclinat
singura componentă care produce mișcarea corpului este componenta tangențială Gt.

Aplicând principiul II al dinamicii putem calcula accelerația a cu care se deplasează corpul pe

suprafața planului înclinat:

F a= ¿ G∙ sinα
a= dar: F = Gt rezultă: sau: a=
m m m

OBS. În acest caz se consideră faptul că mișcarea corpului se face fără frecare.

Planul înclinat este un mecanism simplu este utilizat atunci când vrem să ridicăm corpuri la
diverse înălțimi utilizând forțe de tracțiune mult mai mici decât în cazul în care am ridica corpul direct
pe verticală.

Dacă ridicăm corpul direct pe verticală trebuie să acționăm cu o forță F1 = G

Dacă ridicăm corpul utilizând planul înclinat trebuie să acționăm cu o forță mai mare sau cel mult
egală cu componenta tangențială a greutății respectiv: F2 = Gt.

Dar componenta Gt este tot timpul mai mică decât greutatea corpului G ceea ce ușurează cu
mult ridicarea corpului. Cu cât unghiul planului înclinat va fi mai mic cu atât componenta Gt va fi mai
mică și forța F2 cu care tragem va fi și ea mai mică.