TIMPURI,LEGEND

 SI LOCURI
ISTORICE 
 • Istoria lumii reprezintă memoria experienței din trecut a lui Homo sapiens, până în
zilele noastre, de pe întreaga planetă, păstrată în vestigii arheologice, documente
scrise sau în memoria individuală/colectivă.

• Originea omului rămâne încă necunoscută, fiind subiect a numeroase controverse

istorice,filozofice sau religioase.[1][2][3] Încă din zorii apariției Omului, istoria omului
primitiv este marcată de o lungă perioadă de invenții (care se continuă de fapt și în
zilele noastre chiar la o scară mai amplă). Una dintre cele mai vechi invenții o
constitutie scrisul, care a creat infrastructura menținerii și transmiterii informațiilor,
a cunoștințelor umane și comunicarea acestora la mari distanțe. Societatea
complexă la care s-a ajuns astăzi nu ar fi fost posibilă fără artă scrisului.[4]

Timpuri
• Istoria lumii este marcată de o serie de descoperiri și invenții, de mișcări sociale și
revoluții, reprezentând salturi calitative ce deschid noi ere și epoci. Un astfel de salt
îl constituie Revoluția Agrară.[5][6] Între anii 8.500 și 7.000 î.Hr., în acel Corn al
Abundenței din zona Mesopotamiei, Feniciei și Egiptului Antic, oamenii au început
o sistematică îmblânzire a animalelor și cultivare a plantelor: agricultura.[7] Aceasta
s-a răspândit și în regiunile învecinate și, în mod independent, și în alte zone
îndepărtate, acolo unde Homo sapiens va locui sedentar în mijlocul unor culturi
permanente ca agricultor. Nu toate societățile umane au abandonat stilul de viață
nomad, mai ales în regiunile izolate sărace în plante care puteau fi cultivate.[8] Acele
societăți care au devenit sedentare constau în locuințe răzlețe, situate, în special,
lângă ape (râuri sau lacuri), dar care, cu timpul, încep să se grupeze în formațiuni
(așezări) tot mai extinse o dată cu evoluția mijloacelor de transport. Viața tot mai
sigură, datorată unei agriculturi tot mai productive conduce la creșterea populației.
Surplusul de hrană implică apariția schimbului de mărfuri, diviziunea muncii,
apariția și dezvoltarea primelor orașe și astfel a civilizației. Complexitatea
crescândă a relațiilor sociale implică necesitatea calculelor și a contabilizării și
astfel, începând cu epoca bronzului, apare scrierea.[9] Istoria universală, din
perspectiva ei globală, privește inventarea scrisului ca un factor-cheie ce a dus la
formarea civilizațiilor. Această invenție a creat
Legende Istorice
•     Pe stema Moldovei, pe monezile bătute de voievozii ei, pe zidurile bisericilor şi cetăţilor moldovene, pe medalioane de ceramică apare „capul de bour”. Este un cap
de bovină văzut din faţă cu o stea între coarne sau cu alte semne astrale în stânga şi în dreapta. De unde vine această insignă heraldică? Şi cât de veche este ea?
Primul răspuns este legat de întemeierea atestată e Moldovei. Este vorba de coborârea unui prinţ din Maramureş care urmăreşte o fiară sălbatică, o ajunge le o apă şi o
ucide. Fiara este o bovină mare, vânătorul-erou se numeşte Dragoş, apa Moldova, iar ţara care se întemeiază de aici tot Moldova.
         Există trei versiuni de referinţă ale acestei legende ctitoriale a Moldovei: Cronica Anonimă a Moldovei, Letopiseţul lui Grigore Ureche, Cronica moldo-polonă a
lui Miron Costin. Diferenţa este în primul rând în extensiune, diferită de la un autor la altul, fondul general fiind acelaşi, dar cu un accent demitizant la Ureche. Dăm
textul Cronicii Anonime ca text de referinţă:
         Şi era între ei un bărbat cuminte şi viteaz cu numele Dragoş şi s-au pornit o dată cu tovarăşii săi la vânat de fiare sălbatice şi au dat pe sub munţii cei înalţi de urma
unui zimbru şi s-au dus pe urma zimbrului peste munţii cei înalţi şi au trecut munţii şi au ajuns tot pe urma zimbrului la nişte şesoase şi prea frumoase locuri şi au ajuns
pe zimbrul la ţărmul unei ape, sub o răchită şi l-au ucis şi s-au ospătat din vânatul lor.
        Şi le-au venit de la Dumnezeu gând în inima lor să-şi caute loc de trai şi să se aşeze acolo şi s-au unit cu toţii. Şi au hotărât să rămâie acolo şi s-au întors îndărăt şi
au povestit tuturor celorlalţi de frumuseţea ţării şi de apele şi de izvoarele ei, ca să se aşeze şi ei acolo; şi le-au plăcut tovarăşilor lor gândul acesta şi au hotărît să
meargă şi ei unde fuseseră tovarăşii lor şi au căutat să-şi aleagă loc, căci de jur împrejur era pustiu, iar pe la margini tătari rătăcitori cu turmele şi s-au rugat apoi de
Vladislav, craiul unguresc, să le dea drumul, iar Vladislav craiul cu mare milostivire i-au lăsat să plece.
Şi plecat-au din Maramurăş cu toţi tovarăşii lor şi cu femeile şi cu copiii lor peste munţii înalţi şi tăind pădurile şi înlăturând pietrele, trecut-au munţii cu ajutorul lui
Dumnezeu şi venit-au la locul unde Dragoş omorâse zimbrul şi le-au plăcut locul şi s-au aşezat acolo şi şi-au ales dintre dânşii pe un om înţelept cu numele de Dragoş:
şi l-au numit sieşi domn şi voievod şi de atunci s-au început cu voia lui Dumnezeu Ţara Moldovenească.
Iar Dragoş-voievod au descălecat întâiul loc, pe apa Moldovei, mai apoi au descălecat locul Baia şi alte locuri de-a lungul apelor şi izvoarelor şi şi-au făcut pecete-
domnească pentru toată ţara un cap de zimbru. Şi au domnit Dragoş-voievod 2 ani”.
Locuri Istorice
Marea Piramidă din Giza (numită și piramida lui Keops sau Marea Piramidă din Gizeh) este localizată pe Platoul
Gizeh - orașul Gizeh, necropola
anticului Memphis, actualmente parte a capitalei Cairo.

Aceasta este singura minune a lumii care nu necesită descrieri ale istoricilor din antichitate sau ale poeților. Este
singura minune a lumii asupra căreia nu se fac speculații referitoare la formă, mărime și prezentare. Este cea mai veche
și totuși singura care a supraviețuit timpului. Contrar părerii generale, numai Marea Piramidă a lui Keops, nu toate cele
trei Mari Piramide, se află pe lista celor șapte minuni ale lumii antice.

Marea Piramidă din Gizeh a fost cea mai înaltă construcție din lume mai mult de 43 de secole, până în 
secolul al XIX-lea în 1889 când a fost construit Turnul Eiffel. Avea, la început, 146 m (azi 138 m) înălțime, latura de
227 m și cuprinde 2.521.000 m cubi de piatră. Fețele piramidei erau placate cu plăci șlefuite din calcar. A fost
construită de faraonul Khufu din a IV-a Dinastie, în jurul anului 2560 î.Hr. pentru a servi drept mormânt acestuia.

Tradiția construirii de piramide a început în Egiptul antic ca o sofisticare a ideii de „mastaba” (platformă) ce acoperea
mormântul regal. Mai târziu, au fost folosite mai multe „mastabale”, fapt dovedit de primele piramide, cum
este Piramida în Trepte a Regelui Zoser (Djoser), construită de faimosul arhitect egiptean, Imhotep.
Potrivit lui Herodot, construcția ei ar fi durat peste douăzeci de ani și la ea ar fi lucrat 100.000 de oameni.[3] Întâi a fost
pregătit locul de amplasare și au fost transportate blocurile de piatră. Atunci era folosit un proiect pentru exteriorul
piramidei, o șlefuire ce a dispărut de-a lungul timpului. Deși încă nu se știe exact cum au fost așezate blocurile de
piatră, au existat mai multe teorii: una din aceste teorii se referă la construirea unei rampe drepte sau în spirală, ce era
înălțată pe măsură ce se ridica piramida. Această rampă, îmbrăcată cu noroi și apă, ușura transportarea blocurilor
împinse (sau trase) la locul lor. O altă teorie sugerează că blocurile de piatră erau puse la locul lor folosind pârghii
lungi.
SFARSIT 
Creat de Maxim Sircovschi