Istoria lumii 

reprezintă memoria experienței din trecut a lui Homo sapiens, până în zilele noastre, de
pe întreaga planetă, păstrată în vestigii arheologice, documente scrise sau în memoria
individuală/colectivă.

Originea omului rămâne încă necunoscută, fiind subiect a numeroase controverse istorice,filozofice

sau religioase.[1][2][3] Încă din zorii apariției Omului, istoria omului primitiv este marcată de o lungă
perioadă de invenții (care se continuă de fapt și în zilele noastre chiar la o scară mai amplă). Una
dintre cele mai vechi invenții o constitutie scrisul, care a creat infrastructura menținerii și transmiterii
informațiilor, a cunoștințelor umane și comunicarea acestora la mari distanțe. Societatea complexă la
care s-a ajuns astăzi nu ar fi fost posibilă fără artă scrisului.[4]

Istoria lumii este marcată de o serie de descoperiri și invenții, de mișcări sociale și revoluții,
reprezentând salturi calitative ce deschid noi ere și epoci. Un astfel de salt îl constituie Revoluția
Agrară.[5][6] Între anii 8.500 și 7.000 î.Hr., în acel Corn al Abundenței din
zona Mesopotamiei, Feniciei și Egiptului Antic, oamenii au început o sistematică îmblânzire a
animalelor și cultivare a plantelor: agricultura.[7] Aceasta s-a răspândit și în regiunile învecinate și, în
mod independent, și în alte zone îndepărtate, acolo unde Homo sapiens va locui sedentar în mijlocul
unor culturi permanente ca agricultor. Nu toate societățile umane au abandonat stilul de viață nomad,
mai ales în regiunile izolate sărace în plante care puteau fi cultivate.[8] Acele societăți care au devenit
sedentare constau în locuințe răzlețe, situate, în special, lângă ape (râuri sau lacuri), dar care, cu
timpul, încep să se grupeze în formațiuni (așezări) tot mai extinse o dată cu evoluția mijloacelor de
transport. Viața tot mai sigură, datorată unei agriculturi tot mai productive conduce la creșterea
populației. Surplusul de hrană implică apariția schimbului de mărfuri, diviziunea muncii, apariția și
dezvoltarea primelor orașe și astfel a civilizației. Complexitatea crescândă a relațiilor sociale implică
necesitatea calculelor și a contabilizării și astfel, începând cu epoca bronzului, apare scrierea.
[9]
 Istoria universală, din perspectiva ei globală, privește inventarea scrisului ca un factor-cheie ce a
dus la formarea civilizațiilor. Această invenție a creat bazele păstrării și transmiterii informațiilor, la
răspândirea și dezvoltarea cunoștințelor.[10]

Toate sistemele de scriere nu au apărut dintr-o dată, s-au bazat pe anumite simboluri. Scrisul a
apărut independent în mai multe regiuni ale planetei, care, astfel, pot fi numite leagăne ale culturii și
civilizației (Mesopotamia, Levant, Egiptul de Jos, Anatolia, Platoul Persan, regiunea
fluviului Indus sau a Fluviului Galben ș.a.). Civilizațiile s-au dezvoltat mai ales pe malurile râurilor.
Una dintre primele care au apărut a fost cea sumeriană (între anii 4.000 și 3.000 î.Hr.), în ținutul
dintre cele două râuri Mesopotamia din Orientul Mijlociu.[11] Alte civilizații au evoluat pe
malurile Nilului, în Egiptul Antic,[12][13][14] pe valea Indusului[15][16][17] sau de-a lungul marilor fluvii
ale Chinei. Istoria Lumii Vechi[18] se împarte în Antichitate, având ca zone principale: Orientul Mijlociu,
[19][20][21]
 bazinul mediteranean, China antică[22] și India antică, ajungând până în secolul al VI-lea; Evul
Mediu,[23][24] între secolele al VI-lea și al XVI-lea; Epoca modernă timpurie sau Renașterea,
[25]
 și Epoca modernă, de la Epoca Luminilor și Revoluția Industrială, ce începe din 1750 și până în
prezent.În Europa, căderea Imperiului Roman de Apus (476 d.Hr.) este, în general, considerată ca
marcând sfârșitul antichității și începutul Evului Mediu.O mie de ani mai târziu, în mijlocul secolului al
XV-lea, tiparul cu caractere mobile, invenția lui Johannes Gutenberg,[26] a revoluționat comunicarea,
anunțând sfârșitul Evului Mediu și începutul Renașterii[27][28] și al Revoluției științifice[29] Prin secolul al
XVIII-lea, dezvoltarea științei și a tehnologiei au condus la un salt calitativ numit Revoluția industrială.
[30]
 De atunci și până astăzi, timp de un sfert de mileniu, știinta, tehnologia, comerțul și, o dată cu
acestea, și potențialul distructiv al războaielor și al altor pericole cu care se confruntă locuitorii
planetei au crescut într-un ritm accelerat.