STUDENT:RADU MIHAELA-COSTELIA

Gr2 SG2
ANUL III
CCIA

Templul lui Apollo de la Delphi

Delphi (sau Delfi) este un ora n Grecia antic, cas a Oracolului delfic n mitologia
greac, dedicat zeului Apollo i locuit denimfa Cassotis, care era venerat n ntreaga
lume antic. Vechii greci considerau Delphi ca fiind centrul universului.
Delphi se afl pe un platou n versantul Muntelui Parnassus. Ramificarea semicircular se
cheam Phaedriades; de aici se vede Valea Pleistos. La aproximativ 15 km sud-vest de
Delphi se afl oraul-port Kirrha n Golful Corintean.
Grecia antic
Grecia antic este denumirea dat teritoriilor unde a luat natere i s-a dezvoltat
civilizaia vechilor greci.
Popoarele mrii, asa cum au fost numiti grecii vechii locuitori ai Eladei de
catre egipteni, sunt cei care in neastamparul calatoriei si aventurii cunoasterii au lasat una
dintre marile civilizatii ale lumii, marcand fundamental evolutia milenara a culturilor
urmatoare si a epocii moderne, inzestrandu-le cu principii morale, cele estetice si
esentialul intrumentar intelectual.
Cultura greaca poata fi urmarita de-a lungul celor douasprezece secole de
existenta, din secolul al XII-lea .e.n. pana in secolul I .e.n.
Spre deosebire de mistica popoarelor orientale, religia grecilor din
antichitate stabilea relatia dintre bine-rau, frumos-urat sub semnul
interventiei zeilor si al liberului arbitru. Avandu-l pe Zeus cel ce hotara
soarta muritorilor, politeismul grec avea ca principiu suprematia justitiei si
dreptatii. Miturile in conceptia grecilor vechi au corelat filozofia cu poezia
si morala. Existenta umana, cu trairile frumoase ori urate, bune ori rele, cu
disponibilitatile si manifestarile de la abject la sublime au constituit,pentru
greci, reperele simbolisticii mitologiei

lor si aspiratia lor catre idealul de om superior si idealul de erou. Zeus era zeul
supreme, zeul suveran al tuturor olimpienilor si tuturor pamantenilor, avand ca simbol
acvila si trasnetul.
Apollon (Apollo), zeul protector al artelor si al armoniei, zeul stralucitor, avand
simbolurile purificarii (lira) si indepartarii raului (arcul), era zeul adorat in sanctuarul
celebru de la Delphi (Delfi). Conceptia apolinica afirma superioritatea inteligentei,
stiintei si intelepciunii, acestea fiind considerate insusiri divine, acordate de zei si, in
primul rand, de Apollon.
Opus lui Apollon era Dionysos, zeul vinului. Acompaniat de cortegiul sau de
satiri si menade, Dionysos avea ca simbol vita-de-vie si ciorchinii cu struguri. Concepiei
apolinice a seninatatii si logicii raiunii ii este opusa concepia dionisiaca, a exaltrii
tririlor necontrolate de raiune.
Puternic si direct influenata de concepiile asupra artei, arhitectura greaca este, in
primul rnd, expresia cea mai desavarsita a tehnicii de prelucrare a principalului material
utilizat la ridicarea celor mai reprezentative edificii piatra.
Edificiile construite de greci au constituit adevrate modele pentru arhitectura
roman. Printre forme constructive amintim:
agora (piaa public): centrul spiritual, juridic, politic i comercial al comunitii,
templul: lcae de cult nchinate zeilor,
teatrul: loc public destinat desfurrii spectacolelor,
stadionul: loc public destinat ntrecerilor sportive i olimpiadelor,
palestru: construcie mai mic, acoperit, pentru ntrecerile de gimnastic sau
luptelor corp la corp, monument comemorativ: construit n cinstea unor
evenimente importante sau unor eroi,
mausoleu,
bibliotec,
muzeu,
pinacotec (servea la depozitarea ofrandelor; in renastere,termenul a fost utilizat
pentru galeriile de tablouri.)
Caracteristicile fizice ale pietrei impun forme, dimensiuni, dispoziii si, nu in
ultima instana, caracterul general al ansamblului, arhitectura greaca fiind expresia cea
mai desavarsita a sistemului constructiv pe care l intrebuinteaza. Restrnsele posibilitati
din punct de vedere al imaginarii formelor au dus la jocul introdus in stabilirea
proporiilor si relaiilor fundamentale dintre elementele componente. Datorita armoniei
generale a volumului, a preciziei ritmului, a calmului si echilibrului impus de raporturile
dintre elemente att din punct de vedere al compoziiei plastice arhitecturale, cat si din
compunerea spaiului interior arhitectura greaca este considerata ca fiind expresia cea
mai elocventa a frumosului arhitectural.

Prin grija si simul deosebit cu care sunt dezvoltate elementele de detaliu ca si

relaiile dintre detaliu si ansamblu, arhitectura greaca se apropie foarte mult de o
exprimare sculpturala; fericita modelare a detaliului accentueaz forma generala fie a
elementului constructiv, fie a volumului si determina acea expresie plastica care ii este cu
totul caracteristica repartizrii elementelor decorative subliniate cu atta discreie.
Arhitectura Greciei antice ilustreaz interesul grecilor pentru organizarea oraelor-state,
realizarea de construcii.
1. PERIOADA ARHAICA

Perioada arhaic n Grecia (800 .Hr. 480 .Hr.) a fost epoca ce a urmat dup Era
"ntunecat" a Greciei. n aceast perioad asistm la consolidarea polisurilor (sau
oraelor-state) i fondarea coloniilor, i desigur, la debutul filosofiei, teatrului grec (care
s-a format n timpul Dionisiei) i poeziilor scrise, care apar odat cu reapariia limbii
scrise, pierdute n epoca ntunecat. Perioada arhaic definete o revoluie structural, o
cretere brusc a populaiei i a bunurilor materiale care au avut loc n jurul anului 750
.Hr., precum i "revoluia intelectual" a Greciei clasice.[1] Sfritul arhaismului are loc
n 480 .Hr. cnd Xerxes I a invadat Grecia. Creterea brusc a populaiei de la nceputul
perioadei arhaice a adus cu sine construirea noilor orae i extinderea centrelor de
populaie . Perioada arhaic este, de asemenea, caracterizat prin rspndirea coloniilor
de-a lungul coastelor Mrii Mediterane i Mrii Negre , care a nceput n aproximativ 800
.Hr. Motivul acestui fenomen este descris de autori greci ca fiind stenochoria, sau "lipsa
de teren", dar, n practic, a fost cauzat de un numr mare de motive, cum ar fi
rivalitatea ntre grupurile politice, dorina de aventur, expatriere, cutarea de oportuniti
comerciale etc.[2]

Arhitectura perioadei arhaice a urmat o linie evolutiva marcata de acumulari

succesive, de o continua perfectionare a formelor si proportiilor, punandu-se treptat
bazele maturitatii artistice a epocii clasice.
Constructia caracteristica este templul. Initial din lemn si caramida, arhitectura templelor
a inceput sa fie construita din piatra in secolul al VI-lea .e.n.
La greci, templul nu era edificiul pentru practicarea cultului, ci casa, locuinta unei
divinitati. In interior se gasea statuia zeului identificata cu acesta. Ofrandele aduse de
credinciosi erau depuse intr-o incapere situata in spatele edificiului.
Templele au fost diferentiate prin tipurile de plan: prostil (care are coloane numai
pe faada principal), amfiprostil (care are coloane pe ambele faade), peripter (inconjurat
de coloane) si dipter (inconjurat de doua randuri doua coloane).

Fig. 1 Tipurile de plan pentru templu

Dupa numarul coloanelor fatadei - sase, opt sau douasprezece - edificiul a fost
denumit hexastil, octostil sau dodecastil.
Planul templului era simplu: pronaosul (vestibul), naosul sau cella (incaperea
unde se afla statiua zeului) si optistodomul (incaperea unde se pastra tezaurul). Intrarea in
opistodom se facea pe partea opusa intrarii principale. Tezaurul era format din diferite
obiecte oferite divinitatii, constand in mici sculpturi, tablouri, bijuterii etc. cu drept de
vizitare. Astfel s-au format primele colectii de arta.

Fig. 2 Plan templu

Coloana: Spre deosebire de coloana ionic i cea corintic, coloana doric st
direct pe stylobat, neexistnd ntre acestea nicio treapt intermediar. Coloana se subiaz
n sens ascendent i este prevzut, n seciune transversal, cu nite adncituri concave
semirotunde, numite caneluri. Coloanele se termin prin capitelele cu decoraia specific,
cea mai simpl dintre toate ordinele greceti. Grinda are dou trepte: arhitrav i friz.
Printre templele dorice reprezentative ale epocii arhaice,in ansamblul de la
Paestum (Italia meridionala - Grecia Mare) se afla Templul lui Poseidon (60 111 lungime,
24 m latime) si Templul Zeitei Ceres (inconjurat de 34 coloane si masurand 34/13 m). La
Corint, Templul lui Apollon, iar in sanctuarul de la Delphi bine pastrate sunt Tezaurul
Sifnienilor (circa 525 i.e.n.) si Tezaurul Atenienilor.
Ordinul doric este cel mai simplu dintre toate celelalte ordine greceti.
Soclul coloanei: Soclul (fundaia) este alctuit din: stereobat (baza), krepis (treptele).
Solul pe care se ntinde fundaia are o parte vizibil, numit euthynerie. Treapta
superioar se numete stylobat i reprezint fundamentul pe care stau coloanele.

Fig.3 Alctuirea stilului doric:

1. Tympanon, 2.Acroter, 3.Sima, 4.Geison, 5.Mutulus, 7.Frizele triglifei,

8.Triglif, 9.Metop, 10.Regul, 11.Gutta, 12.Taenia, 13.Arhitrav, 14.Capitel,
15.Abac, 16.Echin, 17.Coloan, 18.Canelur, 19.Stylobat.

Fig.3 Templul lui Apollon

2. PERIOADA CLASICA (sec. V-IV .e.n) secolul lui Pericle
Perioada clasica reprezinta practic perioada de apogeu a civilizatiei grecesti n
care democratia antica si gaseste formula optima la Atena condusa de Pericle , republica
greceasca si gaseste un teoretician de mare tinuta care este Platon .
In epoca de aur si in deceniile ce i-au urmat, arhitectura greceasca a atins deplina
ei maturitate, constituind apogeul culturii grecesti.
Perioada a fost pregatita de evenimentele istorice grele ale razboaielor medice, in
care grecii au triumfat asupra persilor, in urma luptelor de la Maraton, Termopile,
Salamina, Plateea. Asfel, arta de la mijlocul secolului a fost tributa victoriei grecilor,
victorie finala care a determinat aparitia idealului de erou. Astfel s-a realizat trecerea de
la tinerete la maturitatea geniului grec, la conceptia formelor ideale.
In afara zonei religioase, cetatea avea cladiri caracteristice ca Senatul, Pritaneul,
sali de adunare, palestrele si stadionul, acesta din urma fiind pentru cei vechi, locul cel
mai important din Olimpia.
Celalalt mare sanctuar aflat la Delphi, situat aproape de centrul geografic al
Greciei, pe muntele Parnas, va marca, de asemenea, realizarea unor edificii de arhitectura
marete si reprezentative pentru arta greaca de la inceputul clasicismului. Considerat
centru al universului, Delphi a fost unul dintre locurile cele mai intalnite si prestigioase
ale Greciei antice. Varsta de aur a sanctuarului si a oracolului lui Apollon a fast secolul al
VI-lea i.Hr., dar o mare influenta va avea oracolul pana in epoca lui Alexandru Macedon.

Fig.4 Templul lui Apollo

In ansamblul sacru de la Delphi, Templul lui Apollon era mai impresionant ca

dimensiuni decat toate celelalte temple ale epocii (inaltimea 24 m, lungimea 60 m,
coloanele avand circa 11 m inaltime). In secolul al IV-lea i.e.n. templul a fost distrus,
pastrandu-se doar cateva fragmente de sculptura, printre care se afla Auriga sau
Conducatorul de cvadriga, sculptura in bronz, aflata azi in Muzeul din Delphi.

BIBLIOGRAFIE
http://ro.wikipedia.org/wiki/Delphi,_Grecia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Perioada_arhaic%C4%83_%C3%AEn_Grecia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Grecia_Antic%C4%83

http://www.scritub.com/istorie/GRECIA-CLASIC-EPOCA-CLASICen132231516.php
https://www.youtube.com/watch?v=Cv7xWhf4xSY