Stud. Arh.

Avadanei Claudiu, An I 2005-2006

Arta mesopotamiană

Arta mesopotamiană este marcată de o perioadă de progres și prosperitate în cadrul

lumii antice.

În arhitectură, ca material de construcție, se utiliza cărămida nearsă. S-au construit

palate înconjurate de ziduri de apărare, intrarea făcându-se pe rampe, dar interiorul cetății
oferea toate condițiile de trai (apă, hrană). Ca inovație, mesopotamienii au realizat palatul tip
zigurat ce avea formă de piramidă dar în trepte, unde la ultimul etaj se afla un observator,
treptele fiind colorate în diferite tonuri.

În ceea ce privește sculptura, s-au creat ronde-bosse și basorelief, statui cu figuri ai

regilor, sculpturi cu teme de război, stilizări naive, dar cu valențe pshihologice (ofereau
privitorului o stare de meditație). În pictură se atinge apogeul prin inventarea mozaicului.

Mesopotamia, regiunea cuprinsă între Tigru și Eufrat, cunoaște o civilizație

contemporană cu cea egipteană, dar, spre deosebire de aceasta, nu beneficiază de condițiile
favorabile formării unui stat unitar. Așezarea sa pe traseul marilor drumuri comerciale dintre
Marea Mediterană și regiunea Iranului de astăzi este foarte favorabilă schimburilor comerciale,
dar și invaziilor străine atrase de imensele bogății pe care le deține. Datorită prosperității
economice, se dezvoltă câteva orașe-stat precum Ur, Uruk, Lagash ș.a., orașe prin unirea cărora
se vor forma temporar state puternice ca Sumerul, Babilonul s.a.

Perioade de înflorire:

 perioada sumero-akkadiană: mileniul al III-lea î.Hr.

 perioada asiriană: maxim de înflorire în secolele IX-VII î.Hr.
 perioada noului Babilon: secolele VII-Vi î.Hr.
Arta sumero-akkadiană

Orașele Uruk, Akkad, Lagash sunt adevărate focare de cultură. Arta se dezvoltă în
strânsa legatură cu religia politeistă și cu puterea regală, pentru glorificarea ei.

Basorelief reprezentându-l pe zeul sumerian Enki

Arhitectura

Fiind un popor de războinici, cel mai important tip de construcție creat de sumerieni este
palatul-fortăreață. Acesta este bine apărat de ziduri foarte groase și foarte înalte, fără
deschideri, cu terase artificiale și așezate pe înălțimi. De plan dreptunghiular, palatele sunt
construcții complexe prin numărul mare de camere pentru locuit, recepții, dependințe. Aceste
camere sunt așezate în jurul unei curți interioare, centrale, nu au ferestre și sunt acoperite cu
tavane drepte și bolți. În cadrul palatului-fortareață se află:

 templul: format dintr-un vestibul și sanctuar în care se află statuia de cult;

 ziguratul: turn în șapte trepte (etaje suprapuse, terase, scări monumentale) care are la
ultimul etaj o capelă pentru slujbele religioase și cercetări astrologice. Fiecare etaj al
ziguratului este diferit colorat, conform unei simbolistici mistice.

Palatele, templele și ziguratele erau construite din cărămidă uscată la soare, foarte puțin din
piatră și lemn și aceasta deoarece regiunea Tigru - Eufrat era săracă în minerale și păduri.
Decorația acestor construcții este realizată cu cărămidă smălțuită și reliefuri.

Sculptura

Sculptura este reprezentată de statuară și relief. Statuile înfățișează regi și personalități

importante ale statului, iar basorelieful prezintă o tematică inspirată mai ales din lupte și
războaie. Scenele înfățișeaza victorii dobândite împotriva dușmanilor și, prin aceasta, arta
devine o glorificare a statului.
 Exemplificări: statuile lui Gudea, Stela vulturilor (o sculptură în piatră ce prezintă o scenă
de război a regelui Iannatom care ține în mână o plasă cu prizoneri; imaginea are un caracter
documentar datorită prezenței elementelor vestimentare, a armelor), Stela regelui Naram-Sin,
Stindardul din Ur.

Poarta lui Nimrod, capodoperă a artei asiriene (Metropolitan Museum of Art, New York)

Arta asiriană

Această artă se dezvoltă în orașe importante ca Assur și Ninive. Datorită expansiunii

asirienilor, în arta lor se regăsesc certe influențe sumero-akkadiene și babiloniene.

Arhitectura

Cea mai importantă construcție este palatul, un edificiu impunător ridicat pe terase
artificiale înalte. Aceste palate se întindeau pe suprafețe mari și aveau porți de intrare
impozante, scări monumentale, turnuri și creneluri. Turnurile erau decorate în relief, cu figuri
uriașe de animale reale sau fantastice. Între zidurile palatului se aflau numeroase curți
interioare deschise, în jurul cărora se grupau camerele de locuit și anexele necesare desfășurării
vieții. În mijlocul palatului se ridică ziguratul pe șapte etaje.

Sculptura

Sculptura este reprezentată de statui impozante de regi, figuri de animale fantastice de

3-4 m înălțime, cu trupuri de animal, capete de om, aripi și cinci picioare. În afară de aceste
statui, relieful împodobește pereții palatelor, sub forma frizelor. Ele înfățișează mai ales pe regi
pe tron, șiruri de prizonieri, scene de luptă sau vânătoare și zeități înaripate.

Exemplificări: Statuia regelui Assurnasirpal II, Assurbanipal la vânătoare, Leoaica rănită,

Leu agonizând.
Arta babiloniană

Stelă babiloniană executată în bazalt, (secolul al XII-lea î.Hr.), Muzeul Luvru

Civilizația babiloniană cunoaște o mare dezvoltare, în strânsă legătură cu Babilonul care

devine - începând cu mileniul al II-lea î.Hr. - cel mai puternic oraș comercial și militar, regii
babilonieni supunând întreaga Mesopotamie. Babilonul va acumula bogății imense care vor
duce la dezvoltarea unei vieți luxoase și la înflorirea artei.

Arta babiloniană se dezvolta în două etape:

 arta Vechiului Babilon: secolele XVIII-XV î.Hr.

 arta Noului Babilon: secolele VII-VI î.Hr.

Arhitectura

Cea mai importantă construcție este palatul-fortăreață, bogat decorat cu cărămizi

smălțuite policrome sau cu reliefuri din același material. Motivele decorative erau animaliere,
florale sau geometrice. Deși orașul a fost distrus de nenumărate ori, el a fost reconstruit de
către Nabucodonosor al II-lea care a refăcut vechile fortificații, adăugând în fața lor, la intrare,
Poarte zeiței Iștar din cărămidă arsă și smălțuită. Tot în acea epocă au fost realizate celebrele
Grădini suspendate ale Semiramidei și Templul lui Marduk (sau Turnul Babilonului).

Templele și palatele babiloniene erau construcții masive susținute de contraforturi și

prevăzute cu sisteme de drenare a apei provenită din precipitații. În orașul Ur s-au descoperit
vestigiile unui asemenea sistem de drenaj construit din plumb.

Alte elemente constructive de susținere erau pilaștrii și coloanele. Acestea, ca și pereții,

erau frumos ornamentate cu culori strălucitoare și uneori placate cu aur sau zinc.