Arta Egiptului antic cuprinde pictura, bijuteriile, desenele de

pe papiruși, sculptura, arhitectura și alte moduri de exprimare plastică dezvoltate de

civilizația din valea Nilul din timpurile preistorice (c. 5.000 î.Hr.) până în momentul
cuceririi romane (31 î.Hr.).
Egiptul antic a cunoscut continuitatea istorică cea mai durabila dintre toate civilizațiile
mediteraneene ale antichității. Condiția geografică (regiune izolată datorită zonei
deșerturilor și unificată prin intermediul Nilului), opacitatea față de influențele culturale
exterioare, toate acestea au dat naștere unui stil artistic specific, caracterizat prin
continuitate.
Caracterul religios
Ca parte componentă a civilizației egiptene, în toate formele sale, arta Egiptului antic
este consacrată în primul rând faraonului, glorificării acestuia, considerat urmaș al zeilor,
și are un profund caracter religios și funerar.
Înca de la început, credința egipteană în viața de după moarte impune ca cei decedați să
fie înmormântați alături de bunuri materiale, în speranța că acestea îi vor fi necesare în
lumea de dincolo. Respectând cu strictețe canoanele impuse de religie, aceasta artă a
evoluat încet, fără transformări spectaculoase.
Simbolistica
Simbolistica joacă un rol important. Faraonii erau reprezentați deținând însemnele
puterii. Culorile folosite sunt expresive: pielea roșie este specifică personajelor tinere, cea
galbenă este utilizată pentru femeile de vârsta mijlocie care nu lucrau în aer liber.
Semnificația culorilor era în primul rând religioasă:

1. Roșul: era o culoare negativă, aceasta fiind culoarea zeului Seth, zeul deșertului
lipsit de viață și de aceea zeul morții, al răului și totodată al dezordinii.
2. Verdele: culoarea vieții vegetale și de aceea culoarea bucuriei și tinereții; era
închinată zeului Osiris, zeu al reînvierii și a nemuririi ce stăpânea lumea de
dincolo.
3. Negru: era culoarea pământului fertil al Nilului – fluviu, care, prin revărsările sale,
asigura "reînvierea" veșnică a Egiptului an după an și garanta puterea și
prosperitatea țării.
4. Albastrul: era culoarea cerului și a zeului acestuia, Amon.
5. Galbenul: reprezenta aurul, un material prețios simbol al nemuririi zeilor și de
aceea avea un caracter sacru, el fiind destinat numai reprezentărilor zeilor și
faraonilor.
6. Albul: simbol al purității și bucuriei, era culoarea coroanei Egiptului de Jos.
De asemenea se utilizau simboluri stereotipe pentru reprezentarea persoanelor de
origine străină.
Arhitectura
Forturile de apărare, palatele, templele și casele particulare erau construite
din piatră sau din cărămizi uscate la soare. Executarea construcțiilor era planificată de
arhitecți. Nu se folosea mortar, de aceea pietrele trebuiau să se potrivească bine între
ele. Cu toate acestea, marile construcții monumentale egiptene au supraviețuit mai multor
milenii de istorie.
Exemple: Piramidele lui Keops, Kefren și Mikerinos (ansamblul de la
Giseh), mastabalele din Abydos, Piramida romboidală de la Dahshur, templul
reginei Hatșepsut de la Deir el-Bahri, mormântul lui Ramses al II-lea de la Abu Simbel,
templul funerar al lui Tutankamon din valea Regilor ș.a.
Arhitectura
Forturile de apărare, palatele, templele și casele particulare erau construite
din piatră sau din cărămizi uscate la soare. Executarea construcțiilor era planificată de
arhitecți. Nu se folosea mortar, de aceea pietrele trebuiau să se potrivească bine între
ele. Cu toate acestea, marile construcții monumentale egiptene au supraviețuit mai multor
milenii de istorie.
Exemple: Piramidele lui Keops, Kefren și Mikerinos (ansamblul de la
Giseh), mastabalele din Abydos, Piramida romboidală de la Dahshur, templul
reginei Hatșepsut de la Deir el-Bahri, mormântul lui Ramses al II-lea de la Abu Simbel,
templul funerar al lui Tutankamon din valea Regilor ș.a.
Piramidele

Piramidele din Giza, cele 3 cele mai cunoscute O piramidă în trepte de la Saqqara
piramide egiptene

Piramida lui Djoser din Saqqara Piramida Roșie a lui Sneferu

 În epoca predinastică cei morți erau îngropați încă în nisip, alături de puține vase
de lut și de alte obiecte funerare, dar în prima dinastie regii sunt înmormântați în așa
zisa mastaba(cuvânt provenit din limba arabă, având sensul de „banchetă”), de formă
trapezoidală , construită din cărămizi nearse la început, mai târziu de piatră. O mastaba
este compusă în general din două părți separate: un cavou și o capelă. Cavoul este
construit deobicei în fundul unui puț de cele mai multe ori vertical, și conține un sarcofag
de piatră, precum și invernatrul funerar necesar regelui decedat. După înmormântare, era
zidit cavoul ca să-l ferească de jefuitori de morminte , iar puțul de acces era umplut cu un
amestec format din pietre și pământ. Partea de deasuprea solului este o movilă de pietre,
nisip și pămant, înconjurată și sprijinită în formă de banchetă (mastaba) și ziduri de
cărămidă nearsă sau piatră. În afara acestei banchete, spre răsărit, se construia o capelă
mică, in care se celebra cultul funerar al decedatului. Însă, după un timp, această capelă
mică a fost introdusă în mastaba și făcuta din piatră în întregime, care astfel era traversată
de săli și culoare. În capelă erau primite rudele mortului, care se rugau zeilor pentru el,
dar care aduceau în special ofrande de carne, prăjituri, bere și ardeau tămâie sau făceu
libațiuni (vărsări de apă) pentru setea decedatului.
Acesta, în puțul său zidit, nu era în contact cu ofrandele și cu fumul de tămâie,
dar capela, prontr-o stelă așezată într-o falsă poartă, comunica cu așa zisul serdab,
format din holuri fără ieșire, în care erau așezate statuile și reprezentările pictate ale
mortului.
Se admitea că sufletul Ka vine să dea viață și să însuflețească astfel statuile și toate
picturile de pe pereții holului fără ieșire (serdab), el primind ofrandele și tămâia arsă în
capelă.
O a doua etapă în arhitectura funerară egipteană este piramida în trepte, ca cea
a regelui Djoser de la Saqqara, care conține în interiorul ei aceleași camere funerare ca
o mastaba, dar este de dimensiuni mai mari. Astfel, piramida în trepte a regelui Djeser de
la Saqqara, construită probabil de celebrul său arhitect Imhotep (mai apoi zeificat ca zeu
al arhitecturii, al medicinei și al înțelepciunii) se ridică până la 61 de metri în 6 trepte mari,
având dimensiunile de la bază de aproximativ 109 metri de la nord la sud și 125 de metri
de la vest la est.
Sub piramidă, săpate la o adâncime considerabilă, se aflau camerele funerare ale
regelui Djoser și ale rudelor sale apropiate, apoi alte camere și holuri decorate cu
basoreliefuri. Piramida în trepte a lui Djoser avea un zid de incintă cu înălțimea de 10
metri pe un perimetru pe aproximativ 1.600 de metri. Desigur că piramidele în trepte au
foarte multe asemănări cu ziguratele babiloniene sau sumeriene (exemplu: Ziguratul din
Ur), construite din cărămizi arse, dar și cu
piramidele toltece, olmece, aztece sau mayașe.
Dintr-o altă etapă este piramida de la Maidum, a regelui Sneferu din dinastia a IV-
a, care era la început o piramidă în trepte cu opt nivele, dar acestea au fost umplute mai
târziu, astfel încât cele 4 suprafețe laterale să se înalțe într-o pantă continuă de la bază
până la vârf.
În ultima etapă se ajunge la construcția unei piramide aproape perfecte din punct
de vedere geometric de la Giza a regelui Khufu, fiul lui Sneferu. Acest monument imens
acoperea mai mult de 4 hectare și avea o înălțime inițială de 147 de metri, din care azi
lipsesc ultimii 9 metri. Cea mai mare piramidă era acoperită în întregime cu plăci
de calcar, din care nu a mai rămas aproape nimic. Singura intrare în piramidă, care a fost
căutată fără rost timp de multe secole, se găsește pe fața de nord a piramidei, la 16,5
metri deasupra nivelului solului. Inițial se pare că arhitecții marii piramide au decis să sape
o cameră funerară subterană la o mare adâncime. Acest proiect a fost abandonat ș s-a
hotărât crearea unei alte camere funerare, instalată în interiorul piramidei, la care se
ajungea printr-un hol. În cele din urmă, acest hol a fost prelungit printr-o sală spațioasă,
denumită Galeria Mare, până la cea de-a treia cameră, în întregime construită din granit,
unde se află și astăzi sarcofagul gol și fără capac al lui Khufu. Plafonul celei de a treia
cameră este format din blocuri enorme de granit de 400 de tone.
Alte piramide mai mici sunt cea a fiului lui Khufu și cea a lui Mikerinos.
Templele de cult

Templul din Luxor, detaliu (datează din Noul Regat) Templul de la Deir el-Haggar, dedicat zeiței Mut

Temple de cult existau în toate orașele, fiecare astfel de templu fiind dedicat unui
singur zeu (sau faraon). În interior se afla statuia zeului, care reprezenta locul de oficiere
a ritualurilor de cult de către preoți.
Templele sunt construite în plan rectangular și compuse din mai multe spații.
Intrarea era flancată de doi piloni în forma de trunchi de piramidă, care conțineau
reprezentări statuare ale divinităților. La intrarea în curtea interioară se afla un obelisc, pe
care, prin hieroglife, era înscrisă viața zeului respectiv. Această curte este singurul loc
unde puteau pătrunde credincioșii; aici se aflau altare de rugăciune unde se puteau
depune ofrande adresate zeilor.
Sala hipostilă a templului, conținea o mulțime de coloane uriașe, decorate cu picturi sau
hieroglife. Sanctuarul era alcătuit din mai multe încăperi și coridoare secrete. În cea mai
întunecoasă și îndepărtată încăpere se afla statuia zeului. Aceasta era scoasă din templu
în timpul procesiunilor și sărbătorilor.
Templele de cult erau construcții monumentale, construite pe baza sistemului
stâlp (coloană) - grindă. Vechii egipteni nu cunoșteau arcul sau bolta.
Coloana egipteană era foarte înaltă și construită din piatră. Avea nu numai un rol
funcțional, acela de a susține construcția, dar și unul estetic. Coloana era viu colorată și
inscripționată cu hieroglife. Uneori fusul coloanei imita tijele florale, iar capitelul imita
floarea de lotus sau de palmier, sau capete de zeițe (Hathor, Isis).
Cele mai cunoscute temple sunt:

 Templul din Luxor: aici a existat cel mai vechi oraș egiptean, Theba. Templul a fost
ridicat în cinstea zeului Amon-Ra. Lucrările au fost începute de faraonul Amenhotep
al III-lea și încheiate de Ramses al II-lea.
 Templul din Karnak, dedicat aceleiași divinități și construit de Ramses al II-lea, are
dimensiuni impresionante și este situat în incinta unui vast complex arhitectonic.
Templele funerare
Acestea erau construcții complexe, de mari dimensiuni, destinate faraonilor și
membrilor familiei regale, care îndeplineau și funcția de templu de cult și pe cea de
mormânt.

 În secolul al XX-lea, s-au descoperit multe morminte ale faraonilor din Valea Regilor,
dar nu s-a găsit mormântul lui Tutankamon. Un bogat englez, lordul Carnavon a
continuat săpăturile până a găsit acest mormânt în care s-a descoperit un tezaur
deosebit. Mai multe cazuri de moarte nelămurită, a celor ce au intrat în contact cu
mormântul, publicate în ziarele din 1923, au îndreptățit pe oameni să creadă într-un
blestem al faraonului.
Mormintele
Mormintele exprimă importanța pe care egiptenii o acordă vieții de după moarte.
Acestea sunt locuințe pentru eternitate, care să le servească drept adăpost în viața
veșnică. Dacă mormintele faraonilor erau piramidele, ceilalți oameni bogați își
construiau mastabale. Acestea erau niște construcții rectangulare masive din cărămidă
sau din piatră ridicată deasupra unui mormânt și care se compuneau din:

 camera ofrandelor: aici se oficiau ritualurile de cult;

 serdapul: aici se afla statuia defunctului.
Zona subterană era constituită din camere mortuare în care se aflau sarcofagele
celor decedați și coridoare de acces. Pereții erau decorați cu picturi sau sculpturi
reprezentând diverse activități din viața defunctului.
Pictura

Hieroglifele egiptene din pictura aceasta Pictură din mormântul lui Perneb, care este expusă
descriu turnarea berii în Muzeul Metropolitan de Artă din New York, SUA
Relieful care decorează pereții mormintelor, templelor sau coloanelor este înlocuit
treptat de pictura murală. Se practică tehnica frescei, iar scenele sunt așezate în frize pe
toată suprafața peretelui, de la sol la tavan. Tematica este foarte bogată, de la scene din
viața cotidiană (petreceri, dansuri, întreceri sportive) până la ritualuri de cult sau de
înmormântare.
Personajele sunt statice sau surprinse în diferite mișcări în funcție de acțiunea
desfășurată. Se încearcă o încadrare în peisaj și chiar o așezare pe etaje a personajelor
(perspectivă etajată) pentru a sugera adâncimea. Linia neagră conturează accentuat
formele, culorile sunt așezate în pete uniforme, fără nuanțări care să dea impresia de
volum.
În perioada Regatului de Mijloc se observă apariția unor elemente simbolice sau
magice și diversificarea paletei cromatice, folosindu-se, pe lângă culorile primare,
complementarele, contrastele de închis-deschis și griurile colorate. În perioada Regatului
Nou, când fresca ocupă locul dominant în decorarea templelor, mormintelor și palatelor,
se observă o modificare a culorilor care devin mai transparente, chiar nuanțate, ceea ce
conferă o picturalitate nemaiîntâlnită până acum.
Exemple: Gâștele de la Meidum, Pisica la pândă, Muziciene și dansatoare, Frescele de
la Beni-Hassan, Vânătoare în Deltă, Harfistul orb, Principesele pe plajă etc.

Sculptura

Figurină funerară ce o reprezintă pe Isis, Grup de figurine format din doi bărbați și un copil
ea datând din aproximativ 1353 î.e.n. – 1336 î.e.n.

Sculptura se manifestă sub forma basoreliefului, altoreliefului și a statuilor.

Canoanele impuse de religie și de cultul morților erau:
1. hieratismul: lipsa de expresivitate a chipurilor și reprezentarea statică a trupurilor.
Personajele au bărbia ușor ridicată, calota craniană lăsată pe spate, ochii măriți și privirea
îndreptată la infinit. Acest calm, liniște și lipsă de expresivitate simbolizează detașarea
 personajelor de viața pământeană și așteptarea judecății zeilor care să le confere dreptul
la nemurire după cântărirea faptelor bune și rele.
2. frontalismul: vederea din față, frontală, a personajelor, care sunt reprezentate simetric.
3. supradimensionarea: zeii și faraonii sunt redați supradimensionați față de celelalte
personaje, pentru a se sublinia puterea și caracterul lor sacru. Aceste 3 caracteristici îi
dau artei egiptene antice o aură de mister, eleganță și de necunoscut. La polul opus, arta
grecească are o aură de cotidianitate. Pe lângă arta egipteană antică, o aură de mister,
eleganță și de necunoscut o au și arta mayașă, arta africană și arta obiectelor
descoperite la Sanxingdui. Hieroglifele egiptene îi crează unei opere de artă (în special
sculptură, basorelief sau pictură) o atmosferă de mister și de măreție, ele arătând ca niște
incantații cu puteri supranaturale.
Nu numai zeitățile, ci și faraonii aveau reprezentări statuare. Astfel de statui erau
cât mai masive, monumentale, deoarece se considera că aduc viață veșnică faraonilor
reprezentați și permit supușilor să îi vadă în formă fizică.
Printre capodoperele sculpturii egiptene se numără: marele Sfinx de la Gizeh (capul
faraonului Kefren), statuia lui Kefren, prințul Rahotep și soția sa, scribul, statuile
faraonului Ramses al II-lea, masca de aur a lui Tutankamon și cele patru statui gigantice
(20 m) din fața templului de la Abu Simbel.
Stilul egiptean în interior va aduce exotismul în atmosfera generală a casei.
Primul lucru care îți vine în minte atunci când combinați cuvinte de design în stil egiptean
sunt figurile piramidelor, caravanelor și Sfinxului, papirusului și hieroglifei. Decorul în
acest stil arată destul de luxos și rafinat. Gândiți-vă la coloanele desenate, aranjamentul
de aur, vasele etnice.

Imagini de fundal în stil egiptean

Imaginile de fundal în stil egiptean sunt, în primul rând, culori liniștite. Este mai bine
să alegeți culorile tapetului de ocru, fildeș, galben sau bej. Egiptenii preferă ei înșiși
monotonia, dar pentru latitudinile noastre este de neconceput să ne imaginăm stilul
egiptean într-un interior fără hieroglife sau imagini tradiționale, de exemplu, piramide.
Dacă doriți să crească vizual camera, atunci opțiunea ideală va fi o tapet de lumină cu
hieroglife aur sau imprimare.

Cifre în stil egiptean

Este imposibil să-ți imaginezi un astfel de interior fără desene în stil egiptean. În
Egiptul antic, ornamentele sau desenele cu scene din viața faraonilor au fost împodobite
practic de către toată lumea:

 plafoane;
 pereți;
 podele;
 coloană.
Pereții, așa cum se indică deja, pot fi decorați cu hieroglife. În ceea ce privește
plafoanele, nu se făceau prea multe plimbări aici, se limiteau la ornamentare pe borduri.
Adesea, acesta este un ornament geometric sau floral. Pe podea puteți descrie diferite
scene din viața vechilor, este important să vă amintiți caracteristicile distinctive ale
desenelor în stil egiptean: toate personajele sunt reprezentate în profil. Un element
separat va fi coloanele. Acestea se caracterizează prin ornamentare cu ornamentație
florală cu petale ale unei flori care se pierde în boltă.

Dormitor în stil egiptean

Când se dezvoltă interiorul unui dormitor în stil egiptean, este important să se țină
cont de faptul că aici confortul principal, și nu culoarea. Prin urmare, reduceți la un minim
de accesorii, pentru că principalul lucru aici este de a recrea o atmosferă caldă. Acest
lucru poate fi realizat cu ajutorul unei scheme de culori, plăcută ochiului de elemente
textile sau imagini de fundal în stil egiptean.

Bucătărie în stil egiptean

Pentru bucătăria în stil egiptean, toate sunt de asemenea tonuri bune de nisip. Puteți
decora zona cu fresce, dale, stilizate pentru etnia egipteană. Completează perfect astfel
de uși arcuite interioare sau ferestre, perdele cu un ornament caracteristic și accesorii
mici pe rafturi.
Baie în stil egiptean
Baia în stil egiptean se va asemăna cu salonul de frumusețe al Cleopatrei, dacă
așezați pereții și podeaua cu plăci ceramice. Este de dorit să aveți aceleași nuanțe calde
și cu desene în stil egiptean. Completați atmosfera generală a vasului cu ramuri de
palmier, boluri de sticlă cu petale roz, oglinzi în rame aurite.
Candelabre în stil egiptean
Și, bineînțeles, atmosfera potrivită nu poate fi recreată fără o acoperire tematică.
Candelabre, lămpi de podea, lămpi în stil egiptean - este în principal formă rotundă
luminată, care simbolizează soarele. De asemenea, stilul general este evidențiat de lămpi
cu ornamente geometrice, candelabre mari în stil egiptean și lămpi de podea înalte.

In ultimii ani amenajarea unui spatiu sau a unei case in stilul reprezentativ al unei
tari, urmand caracteristicile esentiale ale etniei acesteia a devenit din ce in ce mai popular.

Stilul egiptean este unul din stilurile utilizate destul de des in design interior, pentru
formele geometrice folosite, originalitate,luxul pe care il emana acest stil. Se numara si
printre preferatele mele.
Acesta este caracterizat prin culori calde si luminoase, o multime de suprafete de aur,
fildes si marmura. Culoarea de nisip galben şi statui diferite ale creatiei divine transmit
cel mai fidel, atmosfera din Egipt.
Culori
Paleta de culori reprezentativa pentru acest stil porneste de la nisipul Egiptului. Se
folosesc nuantele neutre de: galben, bej ivoriu, şi ocru. Aceste culori se potrivesc perfect
in camera de zi si dormitor. De asemenea peretii pot fi pictati cu desene traditionale avand
un impact puternic asupra camerei. Hieroglifele egiptene se mai pot regasi pictate pe
pereti. Tavanul si peretii pot avea decoratiuni in forma de flori de lotus sau frunze de
palmieri.
Accesorii
Un simbol important al Egiptului este soarele; astfel este important sa se obtina
camere luminoase si insorite. Se folosesc perdele, draperii si textile in culori luminoase si
decorate cu modele geometrice stricte. Tesaturile folosite sunt: bumbacul, inul, lana fina.
Obiectele de arta vor da un accent important incaperilor. De exemplu se pot folosi figurine
decorative in forma de piramida, bustul reginei Nefertiti, cap de sfinx, vase de ceramica
mari, statui de zeitati si pisici plasate separat si laminate individual.
Mobilier
Tehnica de fabricare folosita de vechii egipteni, care acordau o deosebita atentie
atat designului cat si constructiei, este aproape identica celei utilizate si astazi. Pentru
piesele de mari dimensiuni, in special pentru scaune si mese se foloseau cepurile, o
tehnica populara si astazi, chiar daca de multe ori cepul este inlocuit de un pivot pentru
a usura fabricarea.
Un vechi scaun egiptean care inca se pastreaza la Muzeul din Cairo are suporturi in forma
de picioare de animale, o tendinta care se pare ca se generalizase in epoca.
Un set de mobilier – scaun, masa, pat si baldachin – descoperit la Giza, in
mormantul reginei Hetepheres a fost reconstruit si reconditionat cu migala de specialisti,
oferind cercetatorilor informatii pretioase. Piesele au suporturi in forma de picioare de
animal, o structura rigida, suporturi pentru brate in forma de papirus.
Patul, mai ridicat in partea capului, are o tablie de mari dimensiuni, decorata in relief cu
simboluri ale zeilor si scene religioase. Alte piese de gen care s-au pastrat sunt mai putin
elaborate ca design, mult mai simple, desi se presupune ca initial acestea erau
impodobite cu ornamente din metal.
Exemplele oferite de picturile murale arata ca mobilierul destinat celor bogati era amplu
ornamentat cu diverse decoratiuni. Picioarele meselor si scaunelor erau acoperite cu foite
de aur, alte suprafete, fiind acoperite cu straturi de fildes sau din alte materiale. Formele
erau in general antropomorfice.
Mobila in stil egiptean era realizata din diferite tipuri de lemn. Multe piese de
mobilier erau confectionate din abanos, un lemn dur, rezistent, de culoare neagra.
Abanosul arata foarte bine cand este lustruit. Un alt tip de lemn folosit adesea pentru
mobilier egiptean era cel de cedru. Acest tip de lemn este foarte rezistent, are o nunata
galbuie si emite un miros dulceag.
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI
Facultatea Urbanism și Arhitectură
Departamentul Urbanism si Design Urban

Referat
La disciplina : Stiluri
Tema: Stilul egiptean

a efectuat:

st. gr. DIN-151

Bunduchi Mariana

a verificat:

Cocin Alexandru

Chișinău 2016