CE ESTE O GENOTOXINĂ

Deşi corpul uman este extrem de complex, relaţia lui cu o genotoxină poate
fi descrisă în termeni foarte simpli. În orice organism viu, cele mai mici
unităţi capabile de existenţă independentă sunt celulele şi fiecare celulă are
funcţii specifice care trebuiesc menţinute pentru a susţine viaţa.
Instrucţiunile pentru aceste activităţi sunt codate în gene sau secţiuni ale
AND, alocate fiecărei funcţii specifice. Un filament constând din mai multe
gene (care conţin cantităţi mari de AND), este numit cromozom; fiecare
dintre cromozomi sunt divizaţi în două cromatide care sunt împreunate
printr-o joncţiune cunoscută sub numele de centromer. O alterare a oricărei
părţi a aceste structuri a AND care determină modificări transmisibile ale
funcţiei celulare este numită mutaţie iar agenţii care determină astfel de
mutaţii sunt cunoscuţi ca agenţi genotoxici sau genotoxine.

Există trei mari tipuri de efecte genotroxice: mutaţii genice, aberaţii

cromozomiale şi efecte asupra AND. Deoarece nici un studiu in vitro singur
nu este capabil să detecteze toate cele trei tipuri de efecte, este
recomandată o baterie de teste. Testele pentru mutaţii genice şi aberaţii
cromozomiale detectează leziunile din molecula de AND în timp ce testele
pentru efectele asupra AND detectează evenimente care pot conduce la
afectarea celulei. Testele in vitro pentru fiecare categorie, pot fi efectuate
pe microorganisme sau celule de mamifere. Deşi ISO 10993-3 statutează
că evaluările in vivo sunt necesare doar dacă sunt garantate ştiinţific sau
rezultatele studiilor in vitro indică necesitatea continuării investigaţiilor,
documentul Conferinţei Internaţionale asupra Armonizării (International
Conference on Harmonization) pentru farmaceutice recomandă includerea
şi a unui model in vivo în bateria de teste pentru genotoxicitate.