APOPTOZA.

IMPLICAȚII ÎN PATOLOGIA
MALIGNĂ

A realizat: Costovici Ina,

studentă anul I, grupa ȘBA
A evaluat: Corlăteanu Alexandr,
dr., conf. univ.
 Cuprins
Introducere
1. Apoptoza vs Necroza

2. Fazele procesului apoptotic

3. Morfologia apoptozei
4. Biochimia apoptozei
4.1. Activitatea endonucleazică, structura cromatinei și degradarea ADN în
Apoptoză
4.2. Modificările membranei plasmatice
5. Recunoașterea și înlăturarea celulelor apoptotice
6. Semnificația apoptozei în cancer și în terapia cancerului
Introducere
Moartea celulara fiziologica este esentiala pentru dezvoltarea si functionarea
normala a organismelor multicelulare și pentru dezvoltarea, reglarea si functionarea
sistemului imun.
Celulele non-necesare, deteriorate si potential nocive trebuie inlaturate din
microclimatul celular sanatos pentru asigurarea homeostaziei structurale si functionale a
tesutului.
Procesul de moarte celulara este mediat de un set comun de evenimente si se
desfasoara pe cai biochimice similare, conducand la o dispunere stereotipa a
modificarilor structurale. Aceasta moarte celulara este numita apoptoza.
Apoptoza este un proces innascut, conservat din punct de vedere evolutiv, prin care
celulele sistematic isi inactiveaza, isi dezasambleza si isi degradeaza propriile
componente structurale si functionale pentru desavarsirea propriului lor deces.
Disfunctiile ce apar in oricare dintre punctele caii
de moarte programata, pot duce la un proces
apoptotic eronat determinand astfel la exprimarea
unor conditii fiziopatologice.
Apoptoza vs Necroza
In tesuturile vertebratelor s-au descris doua modele de moarte celulara cu
morfologie distincta: apoptoza si necroza , insa mecanismele lor la nivel molecular nu
sunt inca complet intelese
NECROZA poate fi descrisa ca si colapsul metabolic celular si apare cand celula nu-si mai
poate mentine homeostazia ionica.
APOPTOZA este o forma de moarte celulara in care procesul este mult mai subtil. Este
adesea echivalata cu moartea celulara programata.
Apoptoza se refera la o serie de modificari morfologice pe parcursul procesului de
moarte celulara, modificari diferite de cele observate in necroza, fiind asociata cu
procesul normal de reglare a tesuturilor.
Apoptoza apare in celule individuale dispersate, nu in grupuri de celule invecinate, asa
cum se intampla in necroza.
Motivul pentru care celulele trebuie sa moara este diferit de la un tip celular la altul
la fel si mecanismul de declansare. Deseori semnalul de sinucidere provine din mediul
inconjurator, ca in expunerea la sau retragerea dintr-un mediu cu hormoni sau factori de
crestere.
 Fazele procesului apoptotic
Controlul general al numarului de celule ce se efectueaza prin intermediul ciclului celular este
compus dintr-un sistem multicompartimentat in interiorul caruia celula are cel putin 3 optiuni posibile.
Celula poate fi:

 metabolic activa dar nu desfasoara nici procesul de proliferare si nici cel de apoptoza (celula aflata in
faza G0);

 in curs de desfasurare a procesului de proliferare (G0→G1→S→G2→mitoza)

 pe punctul de a desfasura procesul de moarte celulara fie pe calea programata

(G0→D1→F→D2→fragmentare celulara apoptotica), fie pe calea neprogramata (necroza)
Fazele procesului apoptotic
Procesul apoptotic poate fi impartit in trei etape distincte:
 angajarea, in care celula care a primit un stimul apoptotic letal devine ireversibil
angajata pe calea mortii

 executarea, pe parcursul careia apar majoritatea modificarilor structurale;

 clearance-ul, in cadrul caruia resturile celulare sunt indepartate prin fagocitoza.

Modificarile structurale ce apar pe parcursul fazei executorii au fost descrise pentru

prima data de Kerr si colaboratorii, iar acum sunt din ce in ce mai bine intelese din punct
de vedere al mecanismului.
Morfologia apoptozei
Pe parcursul fazei de executie, apar modificari morfologice si biochimice
coordonate in interiorul nucleului, citoplasmei, organitelor si membranei plasmatice.
Modificarile morfologice care se observa cel mai usor sunt cele care apar in interiorul
nucleului.
Modificarile nucleare sunt precedate de reducerea potentialului transmembranar
mitocondrial, necuplarea transportului de electroni de la sinteza ATP-ului si cresterea
generarii de specii reactive de oxigen.
In citoplasma apare cross-linkarea de proteine prin actiunea transglutaminazelor,
filamentele citoscheletale se agrega in formatiuni paralele si reticulul endoplasmic se
dilata si fuzioneaza cu membrana plasmatica, creand cratere in forma de sac la nivelul
fuziunii.
 Stadiile apoptozei intr-un limfocit. Aceste stadii sunt observate mai bine in culturi izolate atata vreme
cat in vivo ar interveni fagocitoza:
(a) Celula normala are o citoplasma dispersata si cromatina nucleara heterogena. Volumul celulei e de
aproximativ 90 fL.
(b) Celula a pierdut o parte din volum si organitele citoplasmatice sunt strans impachetate, se observa
ingramadiri ale cromatinei. In acest stadiu sunt prezente modificarile membranare care duc la
fagocitoza.
(c) Celula etaleaza zeioza.
(d) Colapsul cromatinei cu aranjarea ei in forma de semiluna de-a lungul anvelopei nucleare. Volumul
celular este acum de 70 fL.
(e) Nucleul are acum aspectul unei gauri negre.
(f) Nucleul se fragmenteaza in sfere, iar membrana se cuteaza formand vezicule.
(g) Fragmentele celulare continute in corpii apoptotici care, pentru o vreme, continua sa excluda
colorantul vital.
Biochimia apoptozei
Celulele care sufera apoptoza, se contracta considerabil, iar electrono-micrografiile
evidentiaza o citoplasma extrem de condensata cu organite ce par a fi normale.
Biochimic, in celula are loc reducerea sintezei de ARN si proteine urmata de
degradarea lor, dar sincronizarea acestor evenimente in raport cu modificarile
morfologice nu este inca bine caracterizata.
Desi apoptoza este un proces opus necrozei, reprezentand calea fiziologica de
moarte celulara, poate fi de asemenea provocata de stimuli patologici.
In general, orice stimul ce produce necroza prin distrugere celulara directa poate induce
apoptoza, in cazul in care celula initial supravietuieste. In acest sens, apoptoza reprezinta
un raspuns celular coordonat la stimuli vatamatori care nu sunt imediat letali.
Activitatea endonucleazică, structura cromatinei și
degradarea ADN în apoptoză
Nucleul este locul producerii majoritatii modificarilor dramatice ce au loc in
apoptoza.
In ultimii ani a existat o controversa cu privire la dimensiunile fragmentelor de
ADN, produse pe parcursul apoptozei, responsabile de angajamentul ireversibil pe calea
mortii celulare.

Exista o serie de rapoarte ce precizeaza ca atunci cand celula intra in apoptoza

ADN-ul genomic este degradat in fragmente mici nucleozomale (repetari de cate 200 pb).
Totusi, au existat rapoarte ce sustineau ca celulele pot intra in apoptoza pe criterii
morfologice fara producerea “scarii” de ADN nucleozomal.
 Modificările membranei plasmatice
Fagocitarea rapida a corpilor apoptotici de catre celulele adiacente,
cat timp membranele lor celulare sunt intacte, implica operarea unui
mecanism de recunoastere foarte specific si exista dovezi care sustin
existenta mai multor astfel de mecanisme.
In mod normal, fosfolipidele membranei plasmatice sunt distribuite
asimetric. Lipidele ce contin colina, cum ar fi fosfatidilcolina (FC) si
sfingomielina sunt concentrate pe fata externa a membranei plasmatice in
timp ce aminofosfolipidele cum sunt fosfatidiletanolamina (FEA) si
fosfatidilserina (FS) abunda pe fata interna a membranei plasmatice.
Din punct de vedere biologic, expunerea FS la suprafata e
considerata a fi un ligand pentru inlaturarea rapida a celulelor ce-l
exprima. O alta consecinta biologica este legata de faptul ca FS serveste
drept cofactor pentru cascada de coagulare, domeniu in care datele incep
sa se contureze, sugerand ca FS poate avea o serie de efecte anti-
inflamatoare sau imunosupresive.
Recunoașterea și înlăturarea celulelor apoptotice

Evenimentul final, comun pentru majoritatea celulelor apoptotice este reprezentat

de recunoasterea si indepartarea lor de catre fagocite. Celulele apoptotice sunt
indepartate inaintea lizei lor, acest eveniment sugerand ca ele exprima modificari
specifice pe suprafata ce semnalizeaza fagocitelor legarea si inglobarea lor.
Aceste fagocite pot fi profesioniste (macrofagele) sau amatoare (fibroblaste, celule
epiteliale si celule musculare netede)
Macrofagele sunt “fagocite profesioniste” ce indeparteaza celulele si corpii
apoptotici, dar la acest proces pot participa si alte tipuri celulare, ca de exemplu celule
epiteliale si tumorale ce pot ingloba celule apoptotice vecine.
Recunoașterea și înlăturarea celulelor apoptotice
Daca celulele apoptotice nu sunt preluate de catre macrofage, ele se umfla si se
dezintegreaza eliberandu-si continutul. Daca ar avea loc un astfel de eveniment pe
parcursul clearance-ului neutrofilelor din situsurile inflamate, eliberarea continutului
granulelor citoplasmatice ar avea consecinte nefaste.
Mai mult decat atat, evadarea nedorita a materialului nuclear din leucocitele moarte,
poate fi de asemenea periculoasa, nucleozomii eliberati din limfocitele apoptotice
neingerate pot stimula sinteza de ADN si imunoglobuline in limfocitele viabile.
Prin urmare, este posibil ca dezintegrarea limfocitelor apoptotice (presupus
neingerate) sa constituie o sursa de ADN nucleozomal circulant, observat de altfel la
anumiti pacientii cu lupus sistemic eritematos, contribuind la stimularea policlonala a
celulelor B tipica pentru aceasta afectiune autoimuna si tintind autoanticorpi catre
paturile vasculare, cum ar fi glomerulii renali, in care componentele nucleozomale
circulante s-ar putea lega.
 Semnificația apoptozei în cancer și în terapia cancerului

Implicațiile apoptozei în patologie

Dereglarea procesului apoptotic, ce are ca rezultat o moarte celulara excesiva,

insuficienta sau prematura, constituie fundamentul initierii si progresiei multor maladii
umane.
Se presupune ca o exacerbare a apoptozei celulelor neuronale ar putea contribui la
progresia si severitatea mai multor dereglari neurodegenerative ce includ maladia
Alzheimer, scleroza laterala amiotrofica, atrofia musculara spinala, maladia Parkinson,
maladiile neuromotorii si chiar atacul cerebral.

Apoptoza excesiva la nivelul celulelor T circulante

este corelata cu sindromul imunodeficientei severe si
SIDA, in vreme ce manifestarea insuficienta a acestui
proces constituie mecanismul de declansare al
anumitor boli autoimune si limfoproliferative.
 Transformarea malignă

In majoritatea cazurilor, celulele canceroase sunt diferite de celulele normale din punct de
vedere morfologic. Variatiile legate de marimea si forma celulelor si a nucleilor lor corespund
pleomorfismului celulelor tumorale.

Nucleul este deseori marit, cu densitati inegale (hiper- sau hipocromatism), o membrana
nucleara neregulata, angulara, nucleoli proeminenti, singulari sau multipli. Exista o crestere a
raportului nucleo-citoplasmatic. Se observa si celule “bizare”, cu nuclei polilobati sau multipli
si celule gigantice.

Aceste modificari reprezinta semnele citologice ale malignitatii.

Majoritatea cancerelor se caracterizeaza printr-un numar mare de celule in diviziune.

Aceste mitoze sunt uneori anormale, mitoze tri- sau multipolare.
Apoptoza și cancerul
Oncologii au fost traditional preocupati in principal de proliferarea celulara, cu
toate acestea in ultimul timp atentia lor se indreapta, cu un interes din ce in ce mai mare,
spre studiul apoptozei.
In particular, descoperirea faptului ca apoptoza poate fi reglata de produsii unor
anumite proto-oncogene si de gena supresor tumoral p53, a deschis noi drumuri
viitoarelor cercetari.
Apoptoza este o metoda eficienta de prevenire a transformarii maligne deoarece ea
indeparteaza celulele care poseda alterari genetice. Apoptoza anormala poate promova
dezvoltarea cancerului, atat prin permiterea acumularii de celule in diviziune, cat si prin
blocarea indepartarii variantelor genetice cu potential malign ridicat.
Apoptoza poate fi considerata o cale alternativa care distruge celulele incapabile sa
strabata “punctul de vama” inainte de replicarea ADN si se petrece in celulele
competente activate, cand un semnal de progresie este absent, sau anormal sau cand o
celula nu-si repara o leziune intr-o perioada critica.
Apariția spontană a apoptozei în tumori
Apoptoza poate fi gasita in toate tumorile virtuale, netratate.

Factorii responsabili pentru aparitia spontana a apoptozei in tumori sunt, indubitabil,

diversi. Apoptoza, deseori este proeminenta mai ales la locusul de confluenta cu necroza,
unde se presupune ca ischemia moderata este implicata in initierea ei. Aceasta este o
cauza cnoscuta a activarii apoptozei in tesuturile non-neoplazice.
S-a aratat ca, TNFα (factorul de necroza tumoral) induce apoptoza in liniile de celule
tumorale in vitro, astfel, o serie de fenomene apoptotice observate in vivo in tumori ar
putea fi atribuite eliberarii acestei citokine de catre macrofagele infiltrante. In alte cazuri,
apoptoza poate fi rezultatul atacului tumorii de catre limfocitele T citotoxicen-
neoplazice.
În concluzie, ratele de apoptoza gasite in tumori similare difera fiind rezultatul expresiei
diferitelor oncogene.
Mulțumesc pentru atenție!