Sunteți pe pagina 1din 7

Columna lui Traian este un monument antic din Roma, înalt de 35,07 metri, construit din ordinul

împăratului Traian care s-a păstrat până în zilele noastre. Monumentul se află în Forul lui Traian, în
imediata apropiere - la nord - de Forul roman. Terminat în anul 113 , basorelieful în formă de spirală
comemorează victoria lui Traian în campania sa de cucerire a Daciei. Columna are o înălțime de
aproximativ 30 de metri și conține 18 blocuri masive de marmură de Carara, fiecare cântărind 40 de
tone. Iniţial în vârful columnei se afla o statuie a lui Traian, însă ea a fost înlocuită în secolul al XVI-lea
cu o statuie a Sfântului Petru. Columna a fost ridicată atât pentru a comemora victoriile lui Traian, fiind
o adevărată istorie gravată în piatră, cât și pentru a servi ca mausoleu (după deces, cenușa împăratului
a fost depusă în încăperea de la baza columnei). Basorelieful prezintă scene de luptă din campaniile lui
Traian împotriva dacilor din 101 - 102 (în partea de sus a columnei) şi 105 -106 (în partea de jos).
Soldații romani și daci sunt prezentați în timpul bătăliei. Atingând apogeul basoreliefului istoric roman,
cele 124 de episoade care îmbracă în spirală trunchiul coloanei și care ilustrează Comentariile lui Traian
despre războaiele dacice, prin caracterul lor de document istoric, constituie un adevărat "act de naștere"
al poporului român. Redau mai jos un catren scris de mine cu referire la acest monument:
"Imortalizat în marmura Columnei,
Decebal scrutează orizontul Romei.
El vesteşte lumii, umflându-şi plămânii;
Urmaşii vitejilor mei sunt ...românii!"

Tropaeum Traiani este un monument triumfal roman în Adamclisi, județul Constanța, ridicat în cinstea
împăratului roman Traian între anii 106-109 d.Hr. pentru a comemora victoria romanilor asupra dacilor
în anul 102 d.Hr. Acesta a fost reconstituit în 1977, după unul dintre modelele ipotetice ale vechiului
monument aflat în ruine. În muzeul adăpostit în interiorul acestuia se găsesc părți din monumentul
original. Construcția este situată în regiunea podișului Negru Vodă, lângă comuna Adamclisi, la 60 km
sud-vest de Constanța, pe drumul național Călărași - Constanța. Tropaeum Traiani este unul dintre cel
mai importante monumente antice de pe teritoriul României. Primele săpături au fost întreprinse
începând cu anul 1882 de către Grigore Tocilescu. Monumentul, în varianta în care a fost reconstituit de
către arheologi, este alcătuit dintr-un soclu cilindric, care are la bază mai multe rânduri de trepte
circulare, iar la partea superioară un acoperiș conic, cu solzi pe rânduri concentrice de piatră, din
mijlocul căruia se ridică suprastructura hexagonală. La partea superioară se află trofeul bifacial,
înfățișând o armură cu patru scuturi cilindrice. La baza trofeului se află două grupuri statuare care conțin
fiecare reprezentarea trupurilor a trei captivi. Înălțimea monumentului împreună cu trofeul este
aproximativ egală cu diametrul bazei și anume circa 40 m. De jur împrejur, cele 54 de metope din calcar
de Deleni, înfățișează în basorelief scene de război. Metopele erau lespezi dreptunghiulare cu înălțimea
de 1,48‐1,49 m. Din cele 54 metope inițiale, se mai păstrează 48. Deasupra metopelor se află o friză cu
26 de creneluri, din care s-au păstrat numai 23, sculptate și ele în basorelief, care alcătuiesc
coronamentul nucleului circular.
Ansamblul, din care făcea parte monumentul, mai cuprindea un altar funerar, pe ai cărui pereți se aflau
înscrise numele celor aproximativ 3800 de soldați romani căzuți probabil în lupta de la Adamclisi, și de
asemena un mausoleu, cu trei ziduri concentrice, în care se pare că a fost înmormântat comandantul
(praefectus castrorum), care, cu prețul vieții sale, a decis victoria din anul 102. La 2 km vest de
monumentul triumfal a fost întemeiată de Traian cetatea romană Tropaeum Traiani, care este
menționată în inscripții pentru prima dată ca municipiu în anul 170. În Complexul muzeal Tropaeum
Traiani pe lângă "Monumentul triumfal Tropaeum Traiani" și "cetatea Tropaeum Traiani" (care datează
din secolul al II-lea) se află și muzeul de sit.

Clădirea muzeului, inaugurată în 1977, este concepută ca un lapidarium și cuprinde numeroase vestigii
arheologice descoperite în cetate și împrejurimi. Pe o parte a muzeului sunt expuse metopele, friza
inferioară și cea superioară, pilaștrii, crenelurile și blocurile de parapet ale stilului attic festonat. În
centrul sălii este expusă statuia colosală a trofeului, inscripția și friza cu arme. Celelalte exponate sunt
constituite de colecțiile ceramice (vase aparținând culturii Hamangia, ceramică getică, amfore grecești,
romane și bizantine), opaițe, unelte, podoabe, fragmente de apeducte, sculptură, documente
epigrafice. (Sursa - NET - Marilena Tun)
Împăratul Traian, nume complet, Marcus Ulpius Nerva Traianus (născut la data de 18 septembrie
53 în localitatea Italica Santiponce şi decedat la dat de 9 august 117 în localitatea Selinus
Cilicia), împărat roman între anii 98 – 117, a fost al doilea dintre cei aşa-zişi cinci împăraţi buni ai
Imperiului roman (Dinastia Antoninilor) şi unul dintre cei mai importanţi ai acestuia. În timpul domniei
sale, imperiul a ajuns la întinderea teritorială maximă. Titlul său complet era IMPERATOR • CAESAR •
DIVI • NERVAE • FILIVS • MARCVS • VLPIVS • NERVA • TRAIANVS • OPTIMVS • AVGVSTVS
•FORTISSIMVS • PRINCEPS • GERMANICVS • DACICVS • PARTHICVS • MAXIMVS.
Decebal a fost regele Daciei în perioada anilor 87 - 106. Fiu al lui Scorillo si succesor al lui Duras -
Diurpaneus, Decebal ocupa tronul Daciei intr-un moment in care tendintele expansioniste ale Imperiului
Roman, care-si stabilise durabil frontiera pe linia Dunarii, se accentuau rapid. La inceputul secolului 3, la
aproape 150 de ani de la afirmarea lui Decebal, istoricul Dio Cassius ii facea urmatorul portret leogios:
“Era foarte priceput in ale razboiului si iscusit la fapta, stiind sa aleaga prilejul pentru a-l ataca pe
dusman si a se retrage la timp. Abil in a intinde curse, era viteaz in lupta, stiind a se folosi cu dibacie de
o victorie si de a scapa cu bine dintr-o infrangere, pentru care lucruri el a fost mult timp un potrivnic de
temut al romanilor”. Din primul an de domnie Decebal este confruntat cu o situatie dificila. In urma
expeditiei dace din iarna anului 85/86 in sudul Dunarii, in timpul careia insusi C. Oppius Sabinus,
guvernatorul Mosesiei, isi gasise moartea, Roma organizeaza prima campanie in inima Daciei. In vara
anului 87 o armata de 5 - 6 legiuni, secondata de numeroase unitati auxiliare si comandata de prefectul
pretoriului Cornelius Fuscus, traverseaza Dunarea inaintand probabil pe Valea Oltului. Intr-un defileu
(poate la Turnu Rosu) Decebal suprinde intr-o capcana fortele romane, in lupta cazand insusi
comandantul roman: prizonieri, trofee si stindardul legiunii a V-a Alaude sunt duse de Decebal in Muntii
Orastie. Stralucita victorie ii ofera lui Decebal un ragaz de un an, timp in care neobositul rege incheie
aliante cu popoarele de la hotarele Daciei, cu sarmantii, iazigi si roxolani, cu marcomanii si quazii
germanici. La un an de la infrangerea lui Fuscus, Decebal trebuie sa faca fata unei noi ofensive romane.
Imparatul Domitian, venit in Moseia, in vecinatatea teatrului de operatiuni, numeste un fruntea legiunilor
pe incercatul guvernator Tettius Iulianus (fost consul in anul 83, apoi guvernator al provinciei Moesia).
Patrunzand in Dacia prin Banat, tettius Iulianus este intampinat de Decebal in defileul de la Tapae;
confruntarea indarjita se incheie cu victoria romana. Dificultatile intampinate de armatele imperiale in
Pannonia in lupta cu quazii si marcomanii, care-l sprijinisera pe regele dac, il determina pe Domitian sa
accepte ofertele de pace facute de Decebal . Se incheie astfel in anul 89 o pace de compromis intre
Imperiul Roman si Regatul Dac; in schimbul unor subsidii in bani si ingineri, instructori militari, Decebal
se recunoaste rege clientelar, continuand in urmatorii 12 ani de pace sa-si consolideze puterea si
statul. Procesul de centralizare a statului dac este accelerat, armata este echipata si instruita, se initiaza
un vast program de constructii civile si militare, indeosebi in regiunea Muntilor Orastie, soli incearca sa
stabileasca relatii cu popoarele si statele inamice Romei. Dupa aproape 3 ani de pregatiri la hotarele
meridionale ale Daciei, incepute imdeiat dupa urcarea pe tron, imparatul Traian (in timpul caruia
Imperiul Roman atinge apogeul puterii si expansiunii sale teritoriale) concentreaza la inceputul anului
101 in Moesia Superior 13 - 14 legiuni si numeroase unitati auxiliare (in total circa 150000 de soldati), in
vederea ingenuncherii regatului lui Decebal. La 25 martie 101 imparatul paraseste Roma, traverseaza
Dunarea pe poduri de vase la Laederata (Ramna) si Dierna (Orsova) patrunzand prin Banat in Dacia. La
Tapae, in vara anului 101, Decebal incearca sa opreasca inaintarea romana. Crancena si indelungata
batalie se incheie insa cu victoria romana. Spre sfarsitul anului 101 importante forte dace, aliate cu
sarmati si bastarni, traverseaza Dunarea si patrund in Moesia, obligandu-l pe imparatul Traian sa se
deplaseze spre noul teatru de razboi deschis de Decebal. Ingeniosul plan strategic, care-l face pe Traian
sa nu poata exploata succesul de la Tapae, se prabuseste insa dupa infrangerea fortelor lui Decebal in
iarna si primavara anului 102 (la Nicopolis ad Istrum si in Dobrogea la Adamclisi), initiativa militara
trecand definitiv in tabara adversa. In toamna anului 102, indarjita rezistenta a lui Decebal il obliga pe
Traian sa incheie pacea cu regele dac, pace inteleasa insa de ambele tabere doar ca un simplu
armistitiu. Din ordinul lui Traian, Apolodor din Damasc, cel mai vestit inginer al epocii, inalta, intre
Dobreta si Pontes, in ani 103-105, un durabil pod peste Dunare, pe care legiunile romane il trec in vara
anului 105, initiind cel de-al doilea Razboi dacic. Abandonat de aliati, atacat prin Banat, Valea Oltului si
Moldova, constrans continuu la defensiva, Decebal se retrage in citadela din Muntii Orastie. Dupa
cucerirea puternicelor cetati care pazeau accesul spre capitala (Blidaru, Costesti, Piatra Rosie, Banita,
Capalna, Tilisca), legiunile romane incep asediul Sarmiszegetusei. In ciuda eroicei rezistente dace,
cetatea este cucerita si distrusa din temelii. O parte dintre aparatori, printre care si Decebal, reusesc sa
paraseasca cetatea incercand sa continue rezistenta impotriva romanilor in interiorul tarii. Urmarit de
cavaleria romana, pentru a nu cadea viu in mainile inamicului, Decebal se sinucide.

S-ar putea să vă placă și