Califatul arab

1.Arabii şi ţara lor

Arabii locuiau în Peninsula Arabă , a cărei întindere este egală cu un sfert din Europa.
Peninsula Arabă este acoperită în cea mai mare parte de deşert. Singura regiune
fertilă este fâşia de pământ de pe ţărmul Mării Roşii. Locuitorii , nomazi, se ocupau mai
ales cu păstoritul , mutându-se din loc în loc în căutarea oazelor care să le asigure hrana
turmelor.În sud-vestul arabiei locuitorii eerau sedentari, populând aşezări urbane şi
rurale.Regiunile cele mai înfloritoare din Arabia au fost Yemen, în sudul Peninsulei şi Hedjaj,
de-a lungul Mării Roşii.
Oraşele principale erau : -Mecca - centru comercial
-Yathreb (Medina),centru agricol.
2. Structura socială
În regiunile dezvoltate economic din sud-vest s-a format o aristocraţie puternică
formată din negustori , stăpânitori de turme şi pământuri.
Oamenii de rând erau : meşteşugari, agricultori şi păstori.Existau şi un număr redus
de sclavi ( robi ).
3. Expansiunea Islamului
Unificarea triburilor arabe a fost realizată de Mahomed ( cca 570-632) creatorul
religiei islamice.Învăţătura sa prevede supunerea ( Islam ) în faţa lui Dumnezeu ( Allah).De
aceea adepţii religiei lui Mahomed s-au numit musulmani ( cei ce se supun lui Dumnezeu
).Primii adepţi au fost locuitorii săraci din Mecca. Numărul lor s-a mărit cu repeziciune.
Aristocraţia a primit cu ostilitate predicile lui Mahomed şi de aceea acesta a fost
nevoit să fugă din Mecca ( pe 16 iulie 622 ) refugiindu-se la Medina.
Retragerea lui Mahomed numită hegira ( fuga ) marchează începutul erei
musulmane.Când noua credinţă devine puternică , Mahomed se întoarce la Mecca în 630 iar
oraşul devine centrul lumii musulmane . Mahomed supune cele mai multe triburi arabe
convertindu-le la islamism.
La moartea sa ( 632 ) se scrie Coranul –„Cartea sfântă a religiei islamice”.
Potrivit Coranului musulmanii trebuie:- să recunoască o singură divinitate ( Allah) şi
pe Mahomed drept profet al său;
- să ducă o viaţă bazată pe cumpătare şi moderaţie;
- să desfăşoare activităţi folositoare semenilor şi să să îndeplinească unele obligaţii
religioase ( pelerinajul la Mecca, rugăciunile).
Succesorii lui Mahomed s-au numit califi şi au continuat politica de cuceriri începută
de Mahomed. În scurt timp , arabii au contropit Siria, Mesopotamia , Egiptul şi Persia
, formând Marele Califat Arab.
Tot acum începe Djihadul ( „ războiul sfânt” ) împotriva nemulsumanilor pentru
convertirea acestora la islamism. Profitând de slăbirea imperiilor bizantin şi persan , arabii au
cucerit un teritoriu uriaş care se întindea din India şi China până în Spania.
În 661/ 681? , Moawia, din tribul Omeia , guvernator al Siriei a reorganizat imperiul şi
a întemeiat prima dinastie de califi , a Omeiazilor ( 661-750) cu capitala la Damasc.
În 711 arabii au cucerit Spania de la vizigoţi. În 715 sunt învinşi de turci în Asia
Centrală iar în 717 a doua expediţie navală împotriva Bizanţului a eşuat cu pierderi grele.
În 732 ,arabii au fost învinşi la Poitiers de către franci, nereuşind să ocupe Galia. Este
sfârşitul supremaţiei militare arabe.
După mai mulţi ani de dezordine şi conflicte armate Dinastia Omeiazilor a fost
răsturnată în 750 şi înlocuită cu o alta, a Abbasizilor (750-1258).

1
Capitala Islamului s-a mutat de la Damasc la Bagdad.Acest oraş a devenit cel mai înfloritor
din lume până la distrugerea lui brutală de către mongoli.
Din cei 37 de califi abbasizi , cel mai renumit calif este Harun al Raşid, domnia lui fiind
considerată perioada de apogeu a califatului abbasid.
Din sec X, Califatul de Bagdad s-a împărţit în mici stătuleţe conduse de emiri.
4.Urmările cuceririlor
Inginerii arabi au construit canale de irigaţii ţinând cont de condiţiile specifice ale fiecărei
regiuni şi de experienţa localnicilor.
Au răspândit plante în zone foarte îndepărtate de locul lor de origine: orezul, trestia de
zahăr, lămâiul, bumbacul, portocalul, multe legume şi flori.
S-au dezvoltat meşteşugurile şi comerţul. Au făcut legătura între Orient şi Occident şi au
deschis noi drumuri comerciale.
Oraşele lor au devenit focare de cultură, centre ale unei civilizaţii strălucite.
S-a consolidat societatea medievală.
Mecca- oraş sfânt şi locul de naştere al Islamului. Era un important centru caravanier şi târg.
În epoca islamică a devenit centru religios al musulmanilor, care o dată în viaţă erau obligaţi
să facă aici un pelerinaj.
Nucleul oraşului era sanctuarul Kaaba aflat în curtea unei moschei construite în timpul
omeiazilor. Întreg teritoriul care înconjura oraşul era sfânt,aici fiind interzis accesul
nemulsumanilor.
5. Cultura arabă în Occident
La cele două culturi şi civilizaţii receptate în Europa în curs de formare –cea greco-
romană şi cea creştină s-a adăugat şi o componentă arabo-islamică.
Arabii au asimilat şi au transmis Europei apusene (prin Spania arabă) filozofia greacă a lui
Aristotel.În trigonometrie au inventat tangenta şi sinusul.Au inventat algebra.
Au construit observatoare astronomice şi instrumente excelente ca astolabul
(Instrument care permite măsurarea înălţimii stelelor şi determinarea oricărei ore din zi şi
din noapte/ Instrument pentru determinarea poziţiei aştrilor sau a coordonatelor geografice
ale locului ).
În farmacie, peste jumătate din leacurile folosite de Occident veneau din Islam (siropuri,
plasturi, unguente, camfor, apă distilată etc.)
Chirurgii arabi practicau anestezia totală şi cunoşteau circulaţia sângelui.
Chimia arabilor, numită şi alchimie, se ocupa de purificarea metalelor, fabricarea
oţelului, procedee de vopsire a stofelor şi pieilor.
Au adus în Europa busola, praful de puşcă, hârtia, moara de vânt şi alte invenţii asiatice.
Arhitecţii arabi au construit moschei şi palate. Cele mai renumite monumente ale
arhitecturii arabe sunt moscheile din Damasc şi Cordoba şi faimosul palat din Granada –
Alhambra).
La arabi s-a creat în arhitectură un stil propriu, caracterizat prin bolta cu cupola
rotundă, arcuri în formă de potcoavă împodobite cu sculpturi dantelate, numite arabescuri.
Arabilor le plăcea să-şi înfrumuseţeze construcţiile. Deoarece legea lui Mahomed le
interzicea reprezentarea chipurilor omeneşti sau a animalelor, artiştii arabi le-au înlocuit cu
motive bogate şi complicate, formate din împletituri geometrice şi florale, numite
arabescuri. Arabii preferau culorile albastru, verde, roşu şi galben.
Palatele aveau curţi interioare, parcuri şi fântâni cu jocuri de apă.
Influenţa arabă se regăseşte şi în vocabularul cotidian. De origine arabă sunt cuvintele:
algebră, algoritm, cifră, zero, alcool, sirop, lămâie, talisman, şah etc.)