Studiu de caz

Ceramica între utilitate și artă

Apărută în Orientul Antic încă din Preistorie, arta ceramicii atinge în Grecia
Antică un înalt nivel de calitate artistică , constituind o dovadă a civilizației
vechilor greci.
La început , lutul se modela manual, dar inventarea și răspândirea roții
olarului a determinat un progres semnificativ în arta olăritului.
După ce se modela vasul, acesta era lăsat să se usuce, era decorat și apoi ars.
Alteori, vasele erau pictate după arderea lor în cuptoare.
Ceramica Greciei Antice este importantă pentru cunoașterea picturii și,
totodată, pentru însuși studiul civilizației și al culturii grecești.
Ceramica grecească era deosebit de apreciată de popoarele din jur pentru
calitatea și frumusețea ei.
Vasele aveau diferite forme și mărimi, în funcție de destinația lor.
Puteau fi utilizate pentru păstrarea sau transportarea lichidelor ( vin, ulei,
apă) sau a alimentelor solide ( cereale), puteau fi vase funerare sau folosite pentru
parfumuri și farduri.
Locul figurilor negre, al siluetelor pictate în negru pe fondul roșcat natural al
vasului și în care detaliile erau redate prin incizii simple a fost luat de siluetele
figurilor roșii pe un fond galben-roșcat al vasului.
Treptat, dispar de pe ceramică animalele, păsările sau peisajele, pentru ca
unicul subiect să rămână omul surprins în ipostazele de zi cu zi.
Sub influența picturii, corpul omenesc a început să fie reprezentat în diverse
poziții, accentul punându-se pe redarea veșmintelor și a modului în care acestea se
așează pe corp.
Începând cu secolul IV î.Hr. se acordă o atenție deosebită și vaselor de
dimensiuni mai mici și apar numeroase reprezentări ale unor scene din operele
tragicienilor , în special ale lui Euripide.
Decorul e variat și el, de la linii și cercuri la figuri geometrice, culminând cu
realizarea unor picturi elaborate ce reprezentau diverse scene mitologice sau
aspecte ale vieții cotidiene.