IMPARATUL TRAIAN

Marcus Ulpius Nerva Traianus (n. 18 septembrie 53, Italica Santiponce, d. 8

sau 9 august 117 Selinus Cilicia), Împărat Roman între 98-117 d.Hr., a fost al
doilea dintre cei așa-ziși cinci împărați buni ai Imperiului Roman (dinastia
Antoninilor) și unul dintre cei mai importanți ai acestuia. În timpul domniei sale,
imperiul a ajuns la întinderea teritorială maximă.

Viata si familia sa
Marcus Ulpius Traianus s-a născut la 18 septembrie 56 e.n. (dată dezbătută)
în sudul Spaniei, în aşezarea Italica, într-o familie bogată de „oameni noi”. Tatal
sau, Nerva, a fost primul din familie care a urmat o cariera senatoriala. Mama
lui Traian, Marcia, provenea din familia Marciilor Borea Soranii, oponenţi ai
împăratului Nero şi se măritase cu Marcus Ulpius senior dăruindu-i acestuia o
fiică (decedată în anul 114) şi pe viitorul împărat, Traian.

În anul 97 a fost adoptat de împăratul Nerva, care nu avea moştenitori direcţi,

iar în anul următor, la moartea părintelui adoptiv, a devenit imperator. Pe la
vârsta de 22 de ani s-a căsătorit cu Pompeia Plotina. Era înnebunit după luptele
de gladiatori, organizând multe astfel de spectacole, cele mai cunoscute fiind
cele de la sfârşitul răboaielor dacice. Nu a avut copii, ci l-a adoptat pe Hadrian,
viitorul împărat. Moare in 117, la 61 de ani, in Turcia de astazi.

Cariera sa politica si militara inainte de a deveni imparat

Înclinat catre viata militara, Traian a intrat de la vârsta de 17 ani în armata si a
servit zece ani, ca tribun militar (ajutor de comandant) alaturi de tatal sau, în
Siria. Urcând toate treptele carierei militare a ajuns general, comandant al
armatelor de pe Rin, unde s-a distins prin vitejia sa. Era foarte apropiat de
soldati, împartind cu ei toate greutatile, întrecându-se cu ei în exercitii militare.
În timpul domniei lui Domitian, Traian vine la Roma si ocupa pe rând, mai multe
functii civile, apoi devine guvernator al Hispaniei si al provinciei Germania
Superioara si consul.

Înainte de a deveni împărat, Traian parcursese o relativ normală carieră

senatorială, începând cu unul dintre posturile vigintivirale (triumvir monetar),
continuând apoi cu posturi militare (tribunus laticlavius în Siria, apoi în
Germania). În anul 81 devine quaestor, în 91 este praetor, apoi, în anul
următor, este desemnat legat al legiunii a VII-a Gemina, la comanda căreia
pune capăt revoltelor lui Saturninus şi participă la expediţia contra chatii-lor din
ultima parte a domniei lui Domiţian. Consul în anul 91, apoi legatus Augusti al
Germaniei Inferioare, Traian va fi la comanda Pannoniei, ca legatus Augusti,
când Domiţian va fi asasinat. Venirea lui Nerva la putere îi va fi benefică lui
Traian, adopţia sa şi primirea – la numai un an de la schimbarea dinastică – a
imperium-ului proconsular şi a puterii tribuniciene îi vor pecetlui coregenţa de
numai câteva luni (toamna lui 97 până la începutul anului următor).

Perioada sa de glorie
Fiind ales împarat la vârsta de 42 de ani, Traian a continuat sa traiasca
modest, respectând legile statului. Se spune ca, atunci când a fost numit
împarat a venit la Roma fara alai. Mergând pe jos si însotit de popor, a intrat în
palat spunând: "Cum intru asa vreau sa ies". Energia si simtul sau de dreptate
au facut ca el sa fie supranumit "optimus princeps" (cel mai bun dintre
principi). Amintirea lui Traian s-a mentinut multa vreme la Roma. Când venea la
tron un nou împarat, Senatul îi ura "sa fie mai fericit decât Augustus si mai bun
decât Traian".

Din 28 ianuarie 98, de la moartea lui Nerva, Traian – cunoscut acum drept
Imperator Caesar Nerva Traianus Augustus – rămâne unicul stăpân al unui stat
roman pe care avea să-l aducă pe culmile gloriei. De 7 ori consul, aclamat de 13
ori ca imperator, Traian a reuşit să stabilizeze frontiera renano-danubiană, să
includă în frontierele romane noi teritorii (formând provincii precum Dacia şi
Arabia), să transforme altele în zone clientelare (Armenia şi importante teritorii
de pe malurile Eufratului).
 In timpul lui Traian, viata economica a prosperat: agricultura s-a refacut
impozitele au fost micsorate; s-au creat case de împrumut pentru micii
proprietari, fonduri pentru ajutorarea orfanilor. Traian a luat masuri pentru
dezvoltarea comertului; a fost marit portul Ostia (lânga Roma), unde erau
transportate marfurile de pe corabiile maritime pe cele fluviale. Capitala a fost
împodobita cu constructii marete, printre care forul lui Traian.

Traian a dus o politica de cuceriri, cautând sa extinda si sa întareasca granitele

Imperiului. În vremea sa, statul roman avea cea mai mare întindere, aceasta
fiind cea mai mare realizare a sa. În Europa ajunsese la Rin si Dunare, în Asia
fusesera cucerite Armenia, Mesopotamia, nord-vestul Arabiei si peninsula
Sinai. Mai stapânea si partea de nord a Africii. Cea mai importanta cucerire a lui
Traian a fost însa Dacia.

Serbarile date la Roma în cinstea acestei victorii au tinut 123 de

zile, Traian a pus sa se ridice un monument care sa aminteasca victoriile sale în
razboaiele dacice: "Columna lui Traian", asezata în forum la Roma. Acest
monument prezinta o mare importanta pentru istoria poporului nostru. Pe el
sunt sculptate chipurile soldatilor daci si romani, ale lui Traian si Decebal,
precum si scenele mai importante din desfasurarea razboiului, Columna lui
Traian ne reda lupta eroica a poporului dac pentru apararea libertatii.
 Cel mai mare efort al împăratului, dincolo de activitatea sa militară, este cel
constructiv, care cuprinde un vast program de refacere a drumurilor, mai ales
în Italia (multe dintre lucrări fiind, de fapt, o continuare a celor începute de
împăratul Domiţian), de reamenajare a porturilor de aprovizionare a Romei, la
Ostia şi în împrejurimile ei. Este, de asemenea, vorba de reconstrucţia unei
părţi a oraşului Roma, cu ridicarea propriului For, după incendiul din anul 104,
organizarea şi amenajarea unor municipii şi colonii în mediul provincial, de
ridicarea unor construcţii fie în cinstea victoriilor sale militare, fie omagiindu-şi
întreaga domnie.

Susţinute din fonduri proprii, aceste construcţii, mai ales cele de pe pământ
italic, fac dovada dimensiunilor reale ale patronajului său arhitectural. Poate cel
mai bun exemplu în acest sens este noua topografie pe care a oferit-o capitalei,
prin reamenajarea portului urban Emporium, prin noul canal (Fossa Traiana) de
reglare a variaţiilor de debit ale Tibrului, prin construcţia debarcaderelor din
dreptul Podului Sublicius, prin terminarea reconstrucţiei şi renovării unor clădiri
şi edificii începute de împăraţii flavieni: Circus Maximus, templul lui Iupiter
Victor, Odeonul.

Alte proiecte proprii sunt finalizate în primii ani de domnie, deşi despre
existenţa lor ştim doar din reprezentările monetare: templul în onoarea lui
Nerva divinul, un arc de triumf cu o singură poartă (ridicat pe Capitoliu, la
intrarea templului lui Iupiter) şi unul cu trei porţi (în Regiunea I a Romei).

Sunt de adăugat renovarea Casei Vestalelor (Aedes Vestae), construirea unui

teatru (probabil pe Câmpul lui Marte), a unui bazin pentru simularea bătăliilor
navale (Naumachia Traiani), edificarea unei construcţii rezervată cavaleriei de
elită şi amplasată pe colina Caelius (terminată şi dedicată în anul 113, va
rămâne sub numele de Castra Priora), refacerea Arcului lui Titus, ridicarea în
preajma colinei Esquilinului a propriilor sale terme, în anul 109 (pe lângă cele
construite anterior, imediat după moartea prietenului său L. Licinius Sura), care
vor spori necesarul de apă al urbei şi, prin urmare, vor necesita ample eforturi
constructive în acest sens. De altfel, noul apeduct, Aqua Traiana, care va fi
inaugurat la numai două zile după deschiderea termelor, aducea apă din lacul
Braciano, din zona Trastevere, alimentând oraşul cu peste 990.000 mc de apă
zilnic.

Traian a încurajat dezvoltarea culturii, el însusi scriind o carte despre luptele

cu dacii (care s-a pierdut din pacate) si scrisori catre prietenul sau, Pliniu cel
Tânar.
 Ajuns la 60 de ani, era bolnav si obosit, iar razboiul care se desfasura în stepa
Mesopotamiei nu se mai încheia. Intentionând sa se întoarca la Roma si
nesuportâmd calatoria pe mare, a debarcat pe coasta Ciliei, în Asia Mica, unde
a si murit la 13 august 117, la Selinus. Unele izvoare emit ideea ca ar fi fost
otravit de Hadrian care va deveni succesorul sau; altele, ca suferea de
hidropizie (hemoragii intense), urmate de o paralizie cardiaca.

Un moment reprezentativ din viata lui Traian:

In imaginea de mai sus se distinge un fragment din columna lui Traian, o

scena de lupta din campaniile sale impotriva dacilor in 101-102 si 105-106.
Soldații romani și daci sunt prezentați în timpul bătăliei. Atingând apogeul
basoreliefului istoric roman, cele 124 de episoade care îmbracă în spirală
trunchiul coloanei și care ilustrează Comentariile lui Traian despre războaiele
dacice (De bello dacico), prin caracterul lor de document istoric, constituie un
adevărat "act de naștere" al poporului român.
Unele dintre cele mai importante realizari ale lui Traian:

Forumul, „o construcţie demnă de unanima preţuire a zeilor”

Cea mai spectaculoasă realizare arhitecturală a lui Traian a fost, fără îndoială,
forumul său, inaugurat în anul 112, urmat apoi de terminarea Columnei un an
mai târziu; forul a fost construit între colinele Quirinal şi Capitoliu, mărginit la
sud-vest de forul lui Caesar şi la sud-est de forul lui Augustus. Planul forului a
fost conceput de arhitectul Apolodor din Damasc şi se baza pe mai vechile
planuri de forumuri imperiale ale împăraţilor dinaintea lui Traian, având aşadar
o formă rectangulară, cu intrarea principală pe latura sa mică dinspre sud-est,
opusă laturii de fundal pe care era amplasată marea Basilica Ulpia.

Basilica Ulpia

Basilica Ulpia, cea mai mare de până atunci construită de romani – 117x59 m,
ocupa transversal latura nord-vestică a forului, amintind de modalitatea de
amplasare a unei bazilici în castrul roman, la intersecţia drumurilor principale
din tabăra militară, pe locul numit Principia. Dinspre forul lui Traian se
pătrundea în această bazilică prin trei intrări: una principală cu patru coloane
de faţadă (tetrastil), deasupra căreia era amplasată o cvadrigă flancată de
Victorii, celelalte două, mai mici şi amplasate simetric, de o parte şi de alta a
intrării principale, aveau câte două coloane la intrare şi se terminau cu câte un
simbol al trofeului victoriei militare. Fragmentele păstrate ale arhitravei bazilicii
poartă inscripţii ale unităţilor militare angajate în războaiele dacice. Iar friza
continuă, întreruptă doar de statui de daci, conţinea cel mai probabil panouri
cu victoriile militare contra lui Decebal.
Traian, unul dintre cei mai buni imparati romani

Traian fusese primul împărat de origine extra-italică al Romei şi

experimentase cu succes aspectul monumental al unei arhitecturi care
trebuia să sublinieze măreţia statului roman. Deşi prima încercare de
sistematizare urbană a Romei aparţine epocii lui Iulius Caesar şi Augustus,
începuturile unei monumentalităţi fuseseră afişate de împăratul Nero, prin
ideea unei Rome care, refăcută după incendiul din anul 64, se dorea a fi o
casă a împăratului, dar şi o locuinţă a poporului pe care-l conducea. Domiţian
încercase apoi folosirea unei simbolistici a proporţiilor diferite în
reprezentarea împăratului şi a celorlalţi, considerându-se mai presus de
romani (pretinzând să fie numit “dominus et deus”) şi sfârşind tragic. Traian
vine cu aceleaşi idei despre grandios, despre afişarea arhitecturală a măreţiei
romane, dar va avea câştig de cauză, căci a evitat excesele în timpul
conducerii sale, a oferit imaginea unui bun administrator şi a unui general
capabil. Comemorarea unei istorii trăite de romani, a unei istorii făurite de
cetăţenii pe care-i conducea se transformă, în epoca lui Traian, într-un univers
artistic în care osmoza greco-romană se desăvârşise. Apoi, ideea
universalităţii puterii romane se transformă în termeni arhitecturali printr-o
modificare a reliefului natural, aşa cum am văzut, prin amplul efort de clădire
a forumului şi a împrejurimilor sale. În plus, Traian oferă romanilor noi
teritorii (dintre acestea, cele mai importante erau provincia Dacia, cu
resursele ei şi Arabia din zonele estice, cu noul drum şi cu punctele de control
al rutelor comerciale orientale, care vor forma Limes Arabicus), oferă din nou
prosperitate imperiului, este moderat în raporturile cu Senatul (în opinia lui
Plinius cel Tânăr, cel puţin), ceea ce-i conturează imaginea de „cel mai bun
dintre împăraţi”. Şi în aceşti termeni de excelenţă l-a reţinut şi posteritatea
drept Optimus Princeps.

Expansiunea armatei romane sub conducerea Imparatul Traian a dus la

colonizarea provinciei Dacia, la formarea poporului roman si a limbii romane.

Am considerat ca este cel mai important imparat roman de care este legata
originea poporului roman si despre care trebuie sa avem cat mai multe
informatii.
Bibliografie:
Bennett, J., Trajan Optimus Princeps. A life and Times, Cambridge, 1997.
Brillant, R., Arta romană de la republică la Constantin, tr. M Gramatopol, Buc., 1979.
Coarelli, F., Roma. Guide Archaelogiche, Roma, 2007.
Gramatopol,M., Arta imperială a epocii lui Traian, Braşov, 2011.
Kleiner, F.S., A History of Roman Art, Enhanced Edition, Wadsworth, 2010.
Thomas, Ed., Monumentaly and The Roman Empire , Oford, 2007.

http://www.afaceriardelene.ro/altepagini/traian-imperiul-roman

http://www.istorie-pe-scurt.ro/traian-cel-mai-mare-imparat-roman/
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/arta-si-arhitectura-traian-marele-
constructor
http://referat.clopotel.ro/Imparatul_Traian-6311.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/Traian
https://www.historyhit.com/romes-greatest-emperors/