Apolodor din Damasc

Apolodor din Damasc l-a însoţit pe Împăratul Traian în perioada celor două
războaie în Dacia şi el a fost cel care a gândit planurile de construcţie, atât ale Podului
de la Drobeta, cât şi a altor obiective. De asemenea, el a fost şi cel care a proiectat
construcţiile ridicate la Roma în forul lui Traian, inclusiv celebra Columnă.
Podul lui Traian a fost construit de Apolodor din Damasc, între primăvara
anului 103 şi primăvara anului 105, la est de Porţile de Fier, în oraşul Drobeta-Turnu
Severin cu scopul de a facilita transportul trupelor romane conduse de Traian şi a
proviziilor necesare celei de-a doua campanii miltare de cucerire a Daciei regelui
Decebal.
Podul măsura 1135 de metri lungime, și a fost construit în timp record. Se pare
că romanii au făcut eforturi extraordinare între 102-105 e.n. pentru a-şi croi o a doua
cale de pătrundere spre inima Daciei, alta decât cea cunoscută dinspre apus pe valea
Mureşului.
Lățimea podului era de circa 15 m, înalt de circa 19 m, fiind construit din bârne
de lemn încrucișate, sprijinite de piloni construiți din piatră, caramidă, mortar și
ciment natural numit „pozolană”, fabricat din cenușă vulcanică adusă din Italia). Nu
se cunosc amănunte despre metoda de construcție, dar se presupune că Apolodor,
cu ajutorul triburilor dace din sudul Carpaților (Oltenia actuală), aliate ale Romanilor
și potrivnice lui Decebal, a deviat cursul Dunării și apoi a ridicat picioarele podului.
Odată cu construirea podului, au fost ridicate două castre numite Drobeta și
Pontes, pentru paza podului. Accesul nu era posibil decât trecând prin aceste castre.
La încetarea stăpânirii romane în Dacia, podul este distrus, poate chiar de autoritatea
romană, pentru a împiedica incursiunile Gepizilor, Vizigoților și Carpilor în imperiu.
Astăzi, pe malurile Dunării, încă se mai pot vedea picioarele podului.