REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ

A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI

Anul XVI, Nr. 10 (187) – octombrie 2015
Apare cu sprijinul Consiliului Local Municipal
ºi al Primãriei Municipiului Târgoviºte

Timpul dispreþului
În urmã cu vreo trei decenii ºi jumãtate, nel mezzo del camin, cum s-ar zice, întâlneam în
acel roman în care Hermann Broch imagineazã ultimele optsprezece ore ale memoriei autorului
Eneidei, un gând la trecerea lecticei marelui om prin mulþimea marcatã de mizerie, aruncându-
i ocãri: „Nu existã nimeni care sã nu fie înclinat a-ºi dispreþui semenul, iar în forfota dispreþului,
care, anonim ºi inexprimabil, se deschide ºi se închide necontenit din nou, stãruie înceþoºatã
convingerea omului cã este incapabil sã fie om, teama cã-ºi pierde o demnitate care-i e
dãruitã, fãrã ca el s-o poatã lua în posesie.”
Trecând (dar nu de tot) peste nuanþe, înclinaþia omului de a-ºi dispreþui semenul nu mi s-
a pãrut niciodatã mai evidentã ºi mai acutã ca în ceea ce am trãit sau am contemplat în ultimul
sfert de veac. Natura umanã a rãmas aceeaºi ca acum douã mii ºi ceva de ani, când se stingea
Vergiliu, întrebându-se dacã a fãcut bine cã nu ºi-a distrus capodopera (în care, trimiþându-l
pe Eneas în lumea umbrelor, scotea din acest artificiu cel mai vibrant elogiu adresat marelui
sãu protector, împãratul Augustus) sau ca în urmã cu 70, când Broch îºi publica romanul.
Cãpãtând în plus mai multe mijloace de a se manifesta. Cãci dacã natura umanã va fi înclinând
cãtre dispreþuirea semenului, contextul poate ameliora sau agrava aceastã nefastã înclinaþie,
care adesea provoacã suferinþe, drame ºi tragedii individuale sau chiar colective.
Existã, prin urmare, mai întâi de toate un dispreþ al celor de sus faþã de cei de jos, de
viermii (cum, zice-se, i-ar fi numit cândva un sinistru ºi, la rândul lui/ ei, dispreþuit personaj)
care îngroaºã cozile, luptându-se sã le punã copiilor pe masã o bucatã de pâine ºi, dacã se
poate, o bucãþicã de carne ºi un bulz de orez... Existã, apoi, cum s-a vãzut mai încoace, un
dispreþ al celor care impun austeritatea, dar îºi însuºesc ce rezultã, ceea ce împrumutã þara,
îndatorând generaþiile viitoare, un dispreþ al celor cãrora nu le pasã cã, în perioada domniei ºi
atotputerniciei lor, numãrul cãutãtorilor în gunoaie atinge cote niciodatã atinse, iar numãrul
celor care întind mâna la stat, ca niºte cerºetori, se mãreºte mereu, primind numai firimituri...
Existã dispreþul celor care trãiesc în lux, care toacã banii furaþi prin insule de vis, care fituiesc
într-o singurã noapte veniturile ce-ar scoate din mizerie pe un an o familie nevoiaºã... Existã
dispreþul cinic al celor care, puºi sã rezolve trebile unei þãri, nu se sfiesc sã declare cã una
dintre soluþii (soluþia finalã!) este „ieºirea multora din sistem”... Existã dispreþul celor care s-
au cocoþat pe diferitele trepte ale puterii, de la cele din micul sat din câmpie sau de sub pãdure
pânã la cea supremã, îmbãtaþi de ceea ce au ajuns ºi socotind cã li se cuvine lor totul.
Tristã, totuºi, aceastã cinicã fericire ºi detestabil acest cinic dispreþ. Cãci gloata dispreþuitã
dispreþuieºte la rândul ei, frustratã ºi înfometatã nu doar de pâine, dar ºi de rãzbunare! Al
cãrei ceas este aºteptat ºi, când i se pare cã vine, o determinã sã devore. Chit cã, dispreþuind-
o în continuare, cei de sus îi dau iarãºi firimituri, elemente decupate din marele context, din
marile grupuri de interese, din marile mafii, din marea hoþie, din marele jaf, dupã celebrul
patent al Lãpuºneanului, care l-a aruncat, cândva, pe vornicul Moþoc în ghearele celor „proºti
dar mulþi”, spre ogoirea (ºi deturnarea) setei de rãzbunare...
Din nefericire, dincolo de natura umanã, care ne predispune, poate, dispreþului, acest
îndelung exerciþiu devine un nou fel de-a fi! Mai ales la adãpostul anonimatului. Niciodatã n-
am vãzut atâta dispreþ, vecin, nu o datã, cu ura, ca în ultima vreme, iar mediul în care cei
dominaþi de el se bãlãcesc ca broaºtele într-o baltã caldã sunt reþelele de socializare ºi forumurile
diverselor publicaþii... Acolo nimeni nu admite nimic, nici intelectualitatea, nici vârsta, nici
argumentul de bun-simþ! Fiecare crede, cum, prin ceaþa ultimelor sale ore ºi în haosul amintirilor
care-l copleºeau, i se reveleazã bãtrânului Virgil, cã dacã-i dã celuilalt dreptate, îºi pierde
demnitatea care-i e hãruitã.
Ceea ce mi se pare, însã, cel mai primejdios în tot acest context, este pierderea capacitãþii
de a admira ce e de admirat, ba chiar de a accepta ce e de acceptat. ªi înclinaþia de a murdãri.
Orice! Las exemplele pentru un alt prilej.
Tudor Cristea
 REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ
A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR Marcã înregistratã OSIM
TÂRGOVIªTENI ISSN 1582-0289
Publicaþie distinsã cu ORDINUL ZIARIªTILOR CLASA I AUR
de cãtre Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România (31.03.2010)

REDACÞIA
DIRECTOR REDACTOR-ªEF SECRETAR DE REDACÞIE
Tudor Cristea Mihai Stan Ioan Alexandru Muscalu

SENIORI EDITORI REDACTORI ASOCIAÞI Mihai Miron

Barbu Cioculescu Daniela-Olguþa Iordache Dorina Grãsoiu
Mihai Cimpoi Dumitru Ungureanu Niculae Ionel
Henri Zalis Margareta Bineaþã Agnes Erich
Florentin Popescu Victor Petrescu Ana Dobre
Liviu Grãsoiu George Coandã Emil Lungeanu
George Anca Nicolae Scurtu Alexandru Pompiliu
Ioan Adam Emil Stãnescu Manole Neagoe
Radu Cârneci Corin Bianu
Iordan Datcu George Toma Veseliu SUBREDACÞIA CHIªINÃU
Sultana Craia Ion Mãrculescu Iulian Filip
Gheorghe Buluþã Dan Gîju Nicolae Dabija
Marian Popa Petre Gheorghe Bârlea Vasile Romanciuc
Ianoº Þurcanu
In memoriam: TEHNOREDACTOR
Aurelian Silvestru
Mircea Horia Simionescu Ioan Alexandru Muscalu
Mihai Gabriel Popescu GRAFICà – Iulian Filip
Mircea Constantinescu Alexandru Coman

În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 2 sau 4 pag. A4 cu literã

de 12 la un rând sau 3500-7000 semne fãrã spaþii (4500-9000 cu spaþii).
Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia)
Reproducerea parþialã sau integralã a unor articole din revistã
fãrã aprobarea redactorului-ºef intrã sub incidenþa legii drepturilor de autor.

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã ISSN on-line 2284-600X

pentru conþinutul articolelor revine exclusiv Revista poate fi cititã ºi on-line la adresa
semnatarilor acestora ca persoane individuale. www.bibliotheca.ro/reviste/litere

CALENDAR DÂMBOVIÞEAN
1.X.1903 – S-a nãscut Ioan D. Petrescu (m.1918)
4.X.1910 – S-a nãscut Mihail Ilovici (m.1983)
7.X.1961 – S-a nãscut George Ioan Canache
10.X.1903 – S-a nãscut Nicolae Untãrescu (m.1972)
10.X.1919 – S-a nãscut ªtefania Stâncã (m.1984)
10.X.1958 – S-a nãscut Marius Bãdiþescu (m.2012)
11.X.1949 – S-a nãscut Petre Drãguþoiu
11.X.1950 – S-a nãscut Alexandru Manafu (m.2015)
12.X.1825 – A murit Nicolae Vãcãrescu (n. 1784)
12.X.1916 – S-a nãscut Marin Cosmescu-Delasabar (m.2010)
12.X.1937 – S-a nãscut George Coandã
13.X.2013 – A murit Vasile Fanache (n. 1934)
15.X.1960 – S-a nãscut Gabriela Marin-Thornton
16.X.1935 – S-a nãscut Serghie Bucur
16.X.1998 – A murit Radu Urziceanu (n.1927)
17.X.1935 – S-a nãscut Aurelian Chivu (m. 2013)
18.X.1926 – A murit Ion. I. Ciorãnescu (n.1905)
18.X.1940 – S-a nãscut Toma George Veseliu
18.X.1974 – S-a nãscut Sorana Corneanu
19.X.1939 – S-a nãscut Ilie Traian
21.X.1999 – A murit Aurelian Trandafir (n.1964)
22.X.1956 – S-a nãscut Octavian Pop
23.X.1954 – S-a nãscut Constantin Voicu
24.X.1947 – S-a nãscut Mihail Iurcu
25.X.1914 – S-a nãscut D. Ulieru (m.1987)
28.X.1909 – S-a nãscut Ion Calboreanu (m.1964)
30.X.1908 – S-a nãscut Florica Mumuianu (m.1982)
30.X.1992 – A murit Alexandru Stark (n.1931)
Oct. 1933 – Apare la Gãeºti, sub conducerea lui Mihail Ilovici, revista Litere. Odatã cu nr.
3-4 / ianuarie februarie 1934, revista se mutã la Bucureºti, unde va apãrea pânã în
martie-aprilie 1935.
Întocmit de Ioan Alexandru Muscalu

2 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 CUPRINS
EDITORIAL: Tudor Cristea – Timpul dispreþului ............................................................ 1
BREVIAR: Barbu Cioculescu – Cenaclurile mele. I. „Sburãtorul” ................................. 4
VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi – Unitatea culturii universale
în reprezentarea lui Eminescu (2) ......................................................................... 5
POSTDECEMBRISM: Marian Popa – Sunt Charlie Hebdo nu sunt ............................... 8
RECITIRI: Henri Zalis – Pe diferite cãi scene biografice ................................................ 12
POVESTEA DINTRE VORBE: Liviu Grãsoiu – Exegezã binevenitã .............................. 14
REVELAÞIILE LECTURII: Iordan Datcu – O nouã carte de etnologie
a lui Constantin Eretescu ....................................................................................... 16
MONOGRAFICE: Theodor Codreanu – Hegelianismul funciar. Labirintul (1) ............... 18
CRONICA LITERARÃ: Margareta Bineaþ㠖 Vârsta de aur ............................................ 22
IDENTITATE ªI DIVERSITATE: Petre Gheorghe Bârlea – Naþionalismul lui Ismail
Kadare ºi atestãrile din textele homerice (1) ........................................................ 25
INTARSII: Daniela-Olguþa Iordache – Un jain la modã, Osho ....................................... 28
LITERE ªI SENSURI: Ana Dobre – Norocoasele Jocuri de nenoroc
ale lui ªtefan Mitroi* ............................................................................................... 29
EXERCIÞII DE REGÂNDIRE: Sultana Craia – O „delicates㔠pentru connaisseurs ......... 32
EU Và CITESC PE TOÞI!: Florentin Popescu – Un convins militant
pentru cauza naþionalã: George Coandã ............................................................. 33
LIT(ER)OGRAFII: Magda Grigore – Existã naturã umanã? ............................................ 35
LECTURI: Liviu Ofileanu – Pofta heteronimiilor ............................................................. 37
ANGAJÃM PERSONAJE: Vasile Bardan – Terapia criticii ............................................. 39
OPINII: Traian D. Lazãr – Noua direcþie criticã? ............................................................. 41
LECTURI FIDELE: Niculae Ionel – Grigore Leºe, un artist trãitor
prin semne ºi simboluri* ....................................................................................... 42
CABINETUL DE LECTURÃ: Gheorghe Buluþ㠖 O restituire de excepþie ........................ 45
CITITOR PRINTRE RÂNDURI: Emil Lungeanu – „Mica” literaturã pentru cei mici .......... 47
LECTOR ATENT: Corin Bianu – Maria Mona Vâlceanu: Egor – O iubire imposibilã ...... 49
EMINESCIANA: Dumitru Copilu-Copillin – Eminescu universal
Receptarea operei în publicaþii editate în alte limbi romanice ............................ 51
NOTE DE LECTURÃ: Constantin Eretescu – Pãstoritul din Valea Jiului ....................... 55
SFATURI PE LUMINÃ: Mihai Miron – Surâsul vieþii ......................................................... 57
DIN ISTORIA...: Aurelian Silvestru – Revolta ................................................................. 58
NOTES: Simona Cioculescu – 2007 .............................................................................. 59
JURNAL: Rodica Anca – Din prima Indie (4) ................................................................. 61
POEZIA ÎN LUME: George Anca – Rima Anticului Marinar
de Samuel Taylor Coleridge ................................................................................. 63
POEZIA ACASÃ: Iulian Filip – Vitalie Rãileanu. Cel revenit la mal
din adâncuri ºi din larguri ...................................................................................... 66
POEZIE: Vali Orþan – Revelaþie ...................................................................................... 68
POEZIE: Constantin Voicu – Rugãciune ........................................................................ 70
PROZÃ: Ion Mãrculescu – Apoi am pornit într-acolo .................................................... 72
PROZÃ: Iulian Filip – Vorbe ºi mãrfuri, babane ºi curve ............................................... 74
PROZÃ: Nicolette Orghidan – O mânã, o privire ........................................................... 75
CROCHIURI: ªerban Tomºa – The Gogu ....................................................................... 76
PROZÃ: Constantin P. Popescu – Ieri ............................................................................ 78
PROZÃ: Savian Mur – Nicãieri, spaþiul meu vital ........................................................... 80
DICÞIONAR: Victor Petrescu – Vasile Preda – „Paznic de vise” .................................. 82
PHILOSOPHIAE IN CIVITATE: Pompiliu Alexandru – Scenariile invaziunii ................... 83
BIBLIOFILIE: Ana Andreescu – Corabia nebunilor ....................................................... 86
CÃRÞILE BIBLIOTHECII: Mihai Stan – Cãrþile „Moºtenirii Vãcãreºtilor” – 47 ................. 88
LA PORÞILE EUROPEI: Manole Neagoe – Istoria militarã a poporului român .............. 91
GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ: George Coand㠖 Starea geopoliticã
a civilizaþiei româneºti ........................................................................................... 92
RESTITUIRI: Lucian Penescu – Târgoviºte – inima mea! ............................................. 94
FIRIDE BASARABENE: Nicolae Scurtu – Noi contribuþii privitoare la istoricul
literar Gheorghe Cunescu ..................................................................................... 95
REVISTA REVISTELOR: Tudor Cristea – Din Sãtmar... ................................................. 99
MUZEE: Ion Mãrculescu – Gheorghe Petraºcu ............................................................. 100

Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015 3

 BREVIAR
Barbu Cioculescu
CENACLURILE MELE
I. „SBURÃTORUL”
Aceasta fiind soarta unui cenaclu, de
a fi posedat de cel care-l frecventeazã, titlul
de mai sus se justificã. N-au fost multe:
numai ºi doar trei: cenaclul „Sburãtorul”,
înfiinþat de criticul E. Lovinescu, cenaclul
Barbu Slãtineanu ºi cenaclul bucureºtean
„Luceafãrul”, mandatat de scriitorul Eugen
Barbu. Dacã pe primitorul E. – se pare cã
nimeni nu i-a spus pe nume: Eugen – nu
l-am frecventat, ca gazdã, împrejurarea se
datoreazã vârstei mele mici – de
paisprezece ani –, dar de vãzut l-am vãzut,
e drept cã o singurã datã, într-o plimbare
prin Ciºmigiu, cu tata, care mi-a arãtat, pe
o alee, un bãrbat vârstnic, înalt ºi puþin
adus din umeri, îmbrãcat într-un pardesiu
lung, dupã moda vremii. Mi-a spus cine
era, dar nu a grãbit pasul, ca sã-l ajungem.
Deci nu i-am fost prezentat, ilustrul
critic a pierdut ceea ce tocmai se consuma,
prilejul de a face cunoºtinþã cu mine.
Pierdere pe care, din fericire, n-a
conºtientizat-o. Curând apoi, tot mai
bolnav, Lovinescu ºi-a suspendat
plimbarea zilnicã, cea aproape de casã,
cãzând la pat, într-o suferinþã care i-a
cauzat sfârºitul. Spre sincerele regrete ale
unor tinere speranþe ale poeziei, ce-ºi
aºteptau, prin dânsul, confirmarea. Con-
stant Tonegaru se numãra printre cei ce
nu s-au mai bucurat de o tabletã, Dimitrie
Stelaru fusese ultimul. La acea datã eu nu
eram încã un tânãr poet, ci doar o
promisiune, nici încurajatã, nici descurajatã
de pãrintele sãu, temutul critic. Fu voia
destinului ca, îndatã apoi, sã trec pragul
cenaclului „Sburãtorul” – în formula lui
postlovinescianã, adicã sub conducerea
colectivã a lui Felix Aderca, Vladimir
Streinu, ªerban Cioculescu, gazda fiind
* Text dintr-o „Istorie a prozei româneºti de la
1944 încoace” pregãtitã de un colectiv al
Institutului „G. Cãlinescu” ºi respinsã în douã
rânduri de cenzura vremii, în al optulea deceniu
al secolului trecut.
4 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
acum Monica Lovinescu, pe mâna mamei
sale, profesoara de limbã francezã
Ecaterina Bãlãcioiu, fosta soþie a criticului.
În aceastã nouã înfãþiºare a cenaclului
ºi într-o atmosferã foarte destinsã, am citit
din primul meu manuscris de versuri, un
canto despre Bambo, „regele strachinã /
taie struþ / rupe cãruþã / umblã dup’o
paþachinã”, precum ºi un poem mai lung
în care „fiecare zi e luni, marþi, joi / ºi din
bielã nu poþi ieºi / nici înainte, nici înapoi”
– mãsurat lamento care-i plãcuse Monicãi.
Ne cunoºteam mai demult, prin mijlocirea
Sandei Ghemuleþ, colegã de an la facultate
cu ea ºi, la început, meditatoarea mea la
limba germanã. Scria, desigur, versuri, mi
le citea pe balconul casei mele pãrinteºti,
unde i se cedase o camerã, spre a fi
independentã. Îmi citea din caietul ei de
versuri – un distih final, „cu mâinile
mintea-mi adun/ pentru marea groapã
comunã”, plãcuse mult avocatului dramaturg
Dinu Bondi. Unele versuri pãcãtuind metric,
îi bãteam, pe balconul casei, mãsura.
Trecând pe sub balcon, Jeannot Popper –
mai târziu Sebastian Agnezia – surprinsese
scena, amuzându-se copios.
Vedeta cenaclului rãmãsese
romanciera Ioana Postelnicu. Cea din urmã
muzã a criticului venea însoþitã de fiica ei,
tot cu pãrul roºu, dar cãzând în magnifice
valuri pe tot spatele. Afurisita de Monica
Valter, mai târziu soþia poetului George
Dan, a înfãþiºat-o, într-o evocare ereticã a
cenaclului, ca însoþitã de un uriaº ogar, în
nuvela intitulat㠄Moartea ogarului roºu”,
animalul îºi dãdea sfârºitul printr-un lugubru
urlet, la finele lecturii stãpânei sale. În bune
relaþii cu Ion Caraion, scriitoarea nu-l putea
suferi pe Constant Tonegaru, care-i
întorcea rãutãþile, râzându-ºi de ºedinþele
de ocultism pe care la-ar fi þinut cu
Caraion, fireºte pe cel mai adânc întuneric
– cum pretind practicile ocultistice.
(continuare la pagina 11)
 VALENÞE LITERARE
UNITATEA CULTURII UNIVERSALE
ÎN REPREZENTAREA LUI EMINESCU* (2)
Relaþiile limbilor una cu alta nu urmeazã
aceeaºi cale cu relaþia dintre popoare, þinând
mai degrabã de optica subiectivã a unui
popor, de spiritul lui, de conºtiinþa identitarã.
Diferitele elemente obiective, precum limba,
religia, sunt diversele forme ºi trepte ale
conºtiinþei de sine a acestui popor.
Se impune, totuºi, o anumitã comu-
nitate originarã a limbilor ºi popoarelor
sanscritice ºi, în ciuda factorilor
diferenþiatori, o unitate culturalã. Aceasta
se relevã, bunãoarã în drama popularã (cu
un fond ludic manifest la pãgâni, ºi pãstrat
pânã astãzi), în proverb ºi în fabulã, ambele
gãsindu-se la toate popoarele pãmântului.
Apare ºi o reflecþie tipic eminescianã, pe
care o vom întâlni frecvent: „În primul rând
prin culturã ºi civilizaþie îºi formeazã individul
orizontul sãu în jurul unui centru specific,
care, ce-i drept, trebuie sã se înscrie
întotdeauna în interiorul circumferinþei
naþionale (universaliºti)” (Ibidem, p. 90).
Deºi formele literare sunt diverse,
reflectând felul de a fi al unui popor, se
atestã o comunicare cu o altã substanþã
culturalã.
O asemenea comunicare are loc atunci
când poporul posedã o bogãþie de idei ºi
forþã spiritual㠄care sã-i dea posibilitatea
sã gãseascã formule de echivalare proprii
pentru ideile ºi relaþiile strãine”.
Aºa cum un individ poartã în sine
imaginea altuia, tot astfel un popor se
concepe pe sine în raport cu celelalte
popoare, încât trebuie de vãzut ce
conºtiinþã de sine are ºi ce naturã au aceste
relaþii” (Ibidem, p. 980).
Prezente ºi în textele publicistice, unde
sunt reprezentate de asemenea prin
schema graficã a unui cerc de cercuri
(concentrice), urmând ºi o dispunere
diacronicã, reflecþiile eminesciene
anticipeazã actualele dezbateri despre
relaþiile dintre culturi, literaturi ºi despre
raportul fenomenologic Eu/ Celãlalt.
* Comunicare la Congresul Mondial al Eminesco-
logilor, Chiºinãu, ediþia a IV-a, 3-4 septembrie 2015.
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
Mihai Cimpoi
Dupã cum îi mãrturiseºte ºi lui Iacob
Negruzzi într-o scrisoare trimisã de la Viena
în ziua de 4/ 16 septembrie 1870, tot ce se
întâmplã cu un individ sub aspect
psihologic (e vorba de schimbãri, de
devenire, de „rupturã psihicã”, de
„antitezele de simpatii ºi antipatii” care se
produc în sufletul studentului Eminescu,
marcat de ceea ce se întâmplã cu nemþii
ce se fac nesuferiþi – n. n.): „În fine,
schimbãri de acestea psihologice sã nu
credeþi cã se-ntâmplã numai sporadic, ici
colea, în individul cutare sau cutare, ea
cuprinde cu friguri popoarã întregi – ºi
avem exemple din nenorocire, exemple atât
de evidente ºi de atât de apropiate” (ed.
cit., vol. XI, p. 607).
În fragmente rãzleþe din Culturã ºi
ºtiinþã, gãsim douã pasaje care reprezintã
indiscutabil ºi un punct de vedere a lui
Eminescu: „Nici un fel de materie nu e
capabilã care sã nu poatã constitui un ele-
ment al culturei, fiindcã ea nu urmãreºte
un scop obiectiv, de-aceea nu are nici un
teren anumit pe care sã î-l împle. ªi nu
numai cã ea nu-i mãrginitã la un singur
teren, ci universalitatea e chiar un distinctiv
al culturei, cel puþin fiecare grad al ei se
mãsurã dupã mãsura universalitãþii în care
ea se miºcã”; Se catã a pricepe, din punctul
de vedere al misiunii sale individuale, cum
cã nu e nimic alta decât un inel în Cântul
cel mare al tendenþelor ºi aspiraþiunii
omeneºti ºi, prin cultura generalã, capãtã
privirea mare în totalul ºi generalitatea
întregului în comemorarea sa” (M.
Eminescu, Opere, IX, 265-266).
Într-un fragment din Albert Möser
care apare în ediþii cu titlul „Dupã
Aristotel”... dãm de asemenea de o
consideraþie revelatoare pentru modul în
care Eminescu înþelege cultura universalã.
Pornin de la principiul aristotelic „cauza
are un plus asupra urmãrilor ei”, constatã
„cã ºi toate operele poeziei ºi ale artei nu
sunt decât emanaþiuni parþiale din comorile
spirituale mult mai bogate ale poeþilor ºi
5
artiþtilor” (Ibidem, p. 872). „Ce respect,
continuã textul, trebuie sã avem aºadar
înaintea bogãþiei spirituale a lui
Michelangelo, Goethe, Beethoven º.a.”
În articolul Echilibrul (Federaþiunea,
III, din 4 mai/ 22 aprilie ºi 11 mai/ 29 aprilie
1870) se face o delimitare între „trebuinþele
popoarelor” ºi elementele strãine Eminescu
admiþând, însã, influenþa pacinicã, adicã
ceea ce se poate impune „prin superioritatea
demnã de recunoscut a individualitãþii sale,
cum de ex., au impus Francezii românilor”
(cit. apud. D. Muraraºu – Scrieri politice,
Craiova, 1931, p. 18).
Se mai vorbeºte în articol ºi de un al
doilea mod de impunere fireºte inaccesibil:
„e acela de a face din principii
transcendentale, din credinþe ale omenirii
mijloace pentru scopuri de o altã naturã. E
cazul preoþimii Evului Mediu care explicau
Evanghelia astfel încât popoarele sã
îngenunche ºi jugul unui rege rãu. E ºi cazul
similar al Românilor pe care credinþa cea
adâncã despre unitatea Austriei ºi cãtre tron
„i-a fãcut sã primeascã fãcând, cu o
rezistenþã mai mult pasivã, umilirea
dualismului”.
Al treilea mod „e cel mai simplu, deºi
cel mai greu ºi mai nedrept”: arorgarea cu
insolenþã a drepturilor altuia ºi susþinerea
în proprietatea lor prin puterea brutã,
proprie sau strãinã.
Eminescu propune sã se vadã care din
aceste trei puncte poate fi „raþiunea
atitudinii excepþionale a Ungurilor din Aus-
tria”, „ce le dau în mânã domnia asupra
unor naþiuni total diferite de a lor, tot aºa
de mari la numãr ºi numai înapoiate în
culturã”. „Întâia raþiune, prin care un popor
poate egemoniza pe altul, e superioritatea
moralã”, conchide publicistul.
Publicistul continuã prin a expune
condiþiile civilizaþiunii unui popor.
Prima este limba – o limbã sonorã ºi
aptã de a exprima prin sunete noþiuni, prin
ºir ºi accent logic: cugete, prin accent etic
sentimente”.
Cea de-a doua „dezvoltarea acelor
aplecãri umane în genere”.
Una dintre condiþii este ca „ºtiinþele
(afarã de ceea ce e domeniu public) sã
reprezinte lucrãri proprii ale naþiunii prin
care ar fi contribuit la luminarea ºi
înaintarea omenirii: „Artele ºi literatura
frumoasã trebuie sã fie oglinzi de aur ale
realitãþii – transsubstanþiere a poetului în
spectator („Privitor ca la teatru”) în care
se mirã poporul, o coardã nouã, originarã,
proprie pe bina cea mare a „lumii” (Ibidem,
p. 20).
Bina este un germanism care
înseamn㠄scenã”.
6 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Astfel se contureazã, în cadrul imagina-
rului eminescian, patru mari reprezentãri
metaforice: lumea ca teatru (theatrum
mundi); bina (scena) cea mare a lumii ºi
roata lumii; cultura universalã ca cercuri în
(marele) cerc; lumea ca o carte, ca Text.
Eminescu construieºte o lume posibilã
(în termenii lui Umberto Eco), structuratã
esenþialmente dintr-o lume teatralã, o lume
culturalã (circularã) ºi o lume textualã.
Or, teatralitatea ºi circularitatea
reprezintã globalitatea, dovadã în acest
sens fiind arhitectura anticã.
În Icoane vechi ºi icoana nouã (cap.
III Bãtrânii ºi tinerii) Eminescu
consemneazã cã viaþa consistã din miºcare,
precum de-a pururea în miºcare este ºi
adevãrul social: „Ceea ce azi e adevãrat,
mâine e îndoielnic, ºi pe roata acestei lumi
nu suie ºi coboarã numai sorþile omeneºti,
ci ºi ideile. Ceea ce stã pe loc e numai arta
care „nu e în folosul oamenilor ci ceea ce
este spre petrecerea lor”.
Urmeazã un adevãrat breviar al
valorilor culturii universale: „Citim azi cu
plãcere versurile bãtrânului Omer, cu care
petreceau odatã neamurile de ciobani din
Grecia, ºi imnele din Rig-Veda, pe care
pãstorii Indiei le îndreptau luminii ºi puterilor
naturii, pentru a le lãuda ºi a cere de la
dânsele iarbã ºi turme de vite. Tot aºa
privim cu plãcere plãsmuirile celui mai
mare poet pe care l-a purtat pãmântul
nostru, plãsmuirile lui Shakespeare, ºi ne
bucurãm de frumuseþea lor atâta, ba poate
mai mult încã de cât contemporanii lui, ºi
tot astfel privim statui lui Fidias ºi ale lui
Praxiteles, icoanele lui Rafael ºi ascultãm
muzica lui Palestrina. Tot astfel ne bucurã
ºi portretul pe care-l face Grigore Ureche
Vornicul lui ªtefan Voievod cel Mare, cu
cât simþim ºi azi plãcere citind ce vrednic
ºi cu virtute Român a fost Mãria sa”
(Ibidem, p. 117-118).
De ideea unitãþii culturii universale au
fost preocupaþi ºi alþi scriitori români;
bunãoarã, Al. Vlahuþã în conferinþa þinutã
la Ateneul Roman în seara zilei de 7 martie
1983: „Omenirea merge pururea înainte,
ºi intrã din ce în ce mai în luminã.
Neliniºtea ei, dornica ei întindere de
braþe, dupã un ideal se oglindeºte cu mult
mai limpede în munca cinstitã a marilor ei
artiºti ºi-n durerile lor de creare. Poetul, în
cãutarea perfecþiunii aratã foarte bine
întreaga evoluþie a omenirii, a vieþii în
genere, spre ecva îndepãrtat, care cheamã,
atrage ca un vis frumos, ºi farmecã poate
tocmai prin aceastã depãrtare.
Desigur, nu-i vorbã deºartã cã în inima
poeþilor bate mai tare dorul întregii omeniri”
(File rupte, p. 93-94).
 * participã, heideggerian vorbind, la jocul
Putem constata în chip conclusiv cã:
1. Eminescu priveºte cultura
universalã dintr-o perspectivã globalã,
holistã; o concepe, prin urmare, ca un
Întreg.
2. Asemenea lui Goethe, este convins
c㠄poezia e un bun al întregii omeniri ºi
cã ea se manifestã pretutindeni ºi în toate
timpurile, în sute ºi sute de oameni; cu
singura deosebire cã unul ºtie s-o facã mai
bine decât altul ºi se menþine mai îndelungat
deasupra apei decât altul” (Iohann Peter
Eckermann, Convorbiri cu Goethe în
ultimii ani ai vieþii sale, Bucureºti, 1965,
p. 226).
3. Ca ºi autorul lui Faust, el intuieºte
cã vine o epocã a literaturii universale.
Aceasta e pregãtitã de cosmopolitismul
creºtin ºi cavaleresc al Evului mediu,
cosmopolitismul umanist al Renaºterii,
cosmopolitismul clasic ºi filosofic al
luminismului ºi cosmopolitismul romantic
ºi istoric.
Toma Nour, personajul romanului de
tinereþe Geniu pustiu mediteazã asupra
fenomenului, considerându-se cosmopolit.
4. Aºa cum lumea se naºte dintr-un
punct genezic („cel dintâi ºi singur” –
Scrisoarea I) ºi toate lucrurile apar dintr-o
Mamã a Pãmântului, cultura universalã are
ºi ea un nucleu genezic: cultura greceascã
– „Civilizaþia s-a statornicit, scrie poetul în
Timpul din 9 august 1880, ºi a crescut
acolo unde ea a fost altoitã în pomul culturii
antice”. Cultura clasicã are calitatea
determinantã de a creºte, de a educa, spune
el într-un articol privind starea
învãþãmântului. Ea se caracterizeazã
printr-un „adânc spirit de adevãr, de
pregnanþã ºi de frumuseþe, printr-o
„simetrie intelectualã”. „Spiritul antichitãþii
e regulatorul statornic al inteligenþei ºi al
caracterului ºi izvorul simþului istoric”.
De remarcat cã Edmund Husserl era
de pãrere, expusã într-o conferinþ㠄Criza
umanitãþii europene þinutã în mai 1935 la
Viena, cã Europa culturalã se naºte în Grecia
secolelor VII ºi VI î. Cr., care impune o
culturã axatã pe ºtiinþa universalã a idealitãþii
spirituale”, pe o ºtiinþã a vieþii denumitã
„iubire de înþelepciune” (cf. George Popa,
Eminescu ºi spiritualitatea greacã, în vol.
Mihai Eminescu ºi antichitatea greco-
latinã, Iaºi, 2009, p. 355).
5. Gândirea poeticã este o gândire
originarã, cu rãdãcini în „lumea ce vorbea
în basme ºi gândea în poezii”. Mitul e
suportul ei genetic.
6. Eminescu ne propune – teoretic ºi
practic, în discursul sãu mitopo(i)etic – o
proiecþie ontologicã asupra culturii. Ea
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
Fiinþei, jucat pe Scena Lumii.
7. Omul eminescian este „omul
etern”, este fiinþa „nemuritoare” ce se
manifest㠄ca un punctum saliens care
apare în mii de oameni, dizbrãcat de timp
ºi spaþiu, întreg ºi nedespãrþit, miºcã cojile,
le mânã una-nspre alta, le pãrãseºte,
formeazã altele nouã, pe când carnea
zugrãviturilor sale apare ca o materie, ca
un Ahasfer al formelor, care face o
cãlãtorie, ce pare vecinic㔠(Archaeus).
8. Cultura, în viziunea lui Eminescu,
se constituie în temeiul unei influenþe globale
a unei literaturi asupra altei literaturi, dar ºi
al influenþelor particulare: radiante (în
termenii lui Paul van Tighem), adicã de
mode ºi curente internaþionale, de
similitudini fãrã influenþe concretizate,
catalitice ºi modelatoare (în sensul lui Blaga).
El îºi construieºte adesea operele ºi îºi
plãsmuieºte personajele dupã anumite modele
din literatura universalã: în Dodecameronul
dramatic din tinereþe recunoaºtem modelul
shakespearian, în Memento mori modelul
hugolian, în poemul dramatic Andrei
Mureºanu modelul goethean. Archaeus are
o structurã similarã cu Morella lui Poe,
tradusã de Veronica Micle dupã textul
francez al lui Charles Baudelaire, Sãrmanul
Dionis valorizeazã sugestii oferite de
Théophile Gautier, iar Geniu pustiu
consideraþiile despre roman ale lui Al. Duma.
Scrisorile trimit la Satirele lui Horaþiu.
9. Gãsim la Eminescu personaje-cheie
– „radiante”, prototipale ale literaturii
universale: Orfeu, Hyperion, regele Lear,
diferite figuri mitologice, topoi
caracteristici antichitãþii sau Evului Mediu,
precum lumea ca teatru (theatrum mundi),
cartea lumii, fortuna labillis, miteme ºi
simboluri existenþiale (viaþã/ moarte,
disperare, melancolie, suferinþã º. a.).
10. Cultura universalã se prezintã ca un
Macrotext constituit din microtextele
autorilor ce înfãþiºeazã diferite popoare ºi
epoci. Marile figuri emblematice, sub forme
concretizate de genii, apar la distanþe de
secole, denumite de el divine: Homer,
Dante, Shakespeare. Aceºtia, ca ºi Rafael,
Micelangelo, Beethoven, Darwin, Newton
sunt culmi valorice în epoci în care „zeii
n-au murit”. Ei contribuie la Cartea Lumii,
pomenitã în Memento mori ºi Andrei
Mureºanu, în care poetul se cãzneºte sã
afle „cifra vieþii cea obscurã”.
11. Toate acestea demonstreazã cã
Eminescu a promovat – în creaþia poeticã,
în textele publicistice, în corespondenþã,
în transcrierile ºi consideraþiile din
Fragmentarium – Ideea unitãþii culturale
a lumii, a Culturii universale ca Întreg.
7
 POSTDECEMBRISM
SUNT CHARLIE HEBDO NU SUNT
(excurs despre libertate ºi cenzurã)
În noua situaþie, sunt memorabile
intervenþiile lui Andrei Pleºu, mai întâi
printr-un interviu pentru Radio France
Internationale: „...atunci când ºtii cã pe
lume existã asemenea fanatici, e lipsit de
înþelepciune sã îi provoci, jucându-te cu
simbolurile lor, ca ºi cum ai juca popice.
Libertatea de expresie nu e libertatea sã-þi
pui poalele-n cap ºi sã-þi baþi joc de alþii.
Existã limite, care þin ºi de civilizaþie ºi de
culturã ºi de bunã cuviinþã ºi de civilizaþie
interioarã, pânã la urmã.” (9.1.15). „Eu
cred cã orice pe lume asta, orice act al
omului trebuie sã-ºi impunã niºte limite,
fiindcã altfel înnebunim. Da, trebuie vãzut
ºi care e limita caricaturii. Dacã eu mã
decid mâine sã fac o caricaturã în care
mama prietenului meu apare într-o posturã
dizgraþioasã, nu-i frumos. Nu zic cã trebuie
interzis, dar ar trebui sã existe o cenzurã
interioarã, care sã dicteze un comportament
normal. Pânã unde poate merge libertatea
unei caricaturi nu ºtiu. Eu sunt la fel de
enervat când vãd texte literare, piese de
teatru sau caricaturi care fac glumiþe pe
socoteala lui Iisus sau a lui Moise sau a
cultelor indiene, pe cât sunt de enervat când
vãd caricaturi care se distreazã bãtându-ºi
joc de profetul Mahomed. Sunt lucruri de
care e bine sã nu te atingi cu atâta
nonºalanþã. Nonºalanþa e o formã de
nesimþire pânã la urmã ºi nesimþirea trebuie
sã-ºi gãseascã o anumitã limitã.”
Atitudine demnã, bazatã pe justeþea
unei înþelepciuni eterne. Dar unde a fost
Pleºu în timpul când Charlie Hebdo, prin
ceea ce-a tipãrit, n-a intenþionat decât sã
umileascã ºi sã batjocoreascã totul? Pleºu
insistã cu Crimã, libertate ºi religie
(Adevãrul, 12.1.15). Prelucrarea
evenimentului ilustreazã confuzia celor trei
problematici. Nicio crimã nu poate fi
scuzatã, fiindcã ea „presupune uzurparea
Judecãþii divine prin suficienþa istericã a
judecãþii omeneºti.” (Ceea ce înseamnã cã
judecata divinã nu e produs uman).
8 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Marian Popa
Libertatea de expresie, care „trebuie sã fie
materia unei reflecþii constante”, „este
temeiul etic al meseriei, cheia legitimitãþii
ei, virtutea ºi riscul ei cotidian.” Libertatea
nu poate deveni obiectul unei „corecþii”
„pe þeava puºtii”, dar nu pot avea o imagi-
ne rezonabilã ºi nuanþatã a „libertãþii de
expresie”, dacã o analizez doar în condiþii
de provocare ultimativã. Problema nu e
ce fac cu libertatea de expresie, când sunt
cu pistolul la tâmplã. Problema e ce fac
cu aceastã libertate în exerciþiul zilnic al
profesiunii. Ce rãspunderi îmi creeazã
acest drept. Ce responsabilitate îmi revine,
când mi se dã voie (sic!) sã mã comport
liber?/.../Or, toate reglementãrile lumii
vorbesc despre inevitabile, necesare,
igienice limite ale acestei preþioase
libertãþi. E oare permis sã putem spune
orice despre oricine ºi despre orice? ªi
dacã avem dreptul sã ne riscãm viaþa
pentru opiniile noastre, avem dreptul sã
punem în pericol ºi vieþile altora (care,
eventual, sunt de altã opinie)? E bãºcãlia
o valoare atât de înaltã, încât meritã sã
învrãjbim lumea de dragul ei?” ªi se
recurge tot la Convenþii pentru apãrarea
Drepturilor Omului ºi a libertãþilor
fundamentale (art. 10.2, orice libertate
comportã îndatoriri ºi poate fi supusã unor
„condiþii, restrângeri ºi sancþiuni”) ºi la
Codul Civil românesc (art. 15). Altfel,
«Administrarea inteligentã ºi cuviincioasã
a libertãþii de expresie e una dintre probele
profesionistului adevãrat. Dacã pentru a
face rating, sau pentru a-þi face un profil
interesant, alegi obscenitatea, ktisch-ul,
impertinenþa demolatoare, hãrþuirea
grobã, „angajarea trendy”, nu se cheamã
cã îþi exerciþi libertatea de expresie, ci
abuzezi de ea ºi cã, în fond, pui umãrul la
compromiterea unei valori obþinute cu
greu.» în cazul Charlie: „În fundal, vãd
mai curând mari stângãcii politice, mari
neglijenþe sociale, mari lacune juridice,
mari ºi subtile derapaje psihologice.”
 Unor Pleºu ºi C.T. Popescu le replicã
spre spartul târgului Nicolae Manolescu-
Paris: opinii radicale, în linia celor exprimate
de respectabilul Philippe Tesson, pornit
contra musulmanilor „qui amenent la merde
en France”, pãrinþii ºi ºcolile islamice spalã
creiere ºi le reprogrameazã pentru asasinat.
«Fãrã o educaþie în amonte de asemenea
atentate, precum cele recente de la Paris,
nu avem nicio garanþie cã astfel de lucruri
nu se vor mai repeta. De aceea am spus de
atâtea ori cã: nu religia se cade predatã în
ºcoli, ea devenind uºor prilej de prozelitism
intolerant, ci istoria religiei ºi bisericii,
într-un spirit de toleranþã care sã împiedice
apariþia fanatismelor ºi, pe cale de
consecinþã, a crimelor în numele „dreptei
credinþe”. Sã nu inversãm rolurile! »
(Restul e tãcere, Adevãrul, 23.1.15). Deci
Charlie Hebdo are o poziþie corectã.
Manolescu e dezamãgit ºi de opiniile
române, neconsonante cu cele din Europa
civilizatã ºarlofil. «O curioasã excepþie,
presa româneascã (nu toatã, desigur, din
fericire). Preocupatã (în cel mai bun caz)
de „limitarea înþeleaptã a libertãþii de
expresie” sau de prioritatea vieþii faþã de
aceastã libertate („când sunt cu pistolul la
tâmplã”), cum scria Andrei Pleºu chiar în
paginile ziarului „Adevãrul”, sau de
calitatea artisticã, vezi Doamne!, a
caricaturilor, o bunã parte din presa
noastrã a pãrut sã nu þinã seama de faptul
cã au fost (totuºi!) uciºi 17 oameni, nici
mãcar toþi pentru a fi recurs la dreptul cu
pricina în vreun fel neînþelept. Ce laºitate,
iartã-mã, dragã Andrei, sã limitezi prin
fricã dreptul la liberã exprimare! ªi, în
definitiv, nu, cum spui, caricaturiºtii le-au
pus viaþa în pericol unor oameni care îºi
fãceau cumpãrãturile de shabat, ci asasinul
instruit în Yemen de reþelele Al-Qaida sã
omoare evrei. Sã nu inversãm rolurile! Sigur
cã asasinatele þi se par, ca tuturor celor de
bunã credinþã, inacceptabile. Doar cã nu
cred cã relativizarea contextului te slujeºte
ca probã a bunei tale credinþe.” Desigur,
erau evrei ºi în redacþie: Wolinski, alþii.
Pleºu replicã prompt. Repetã ºi
accentueazã cele trei aspecte ale cazului
deja enunþate de el, valorificând viciile con-
crete ale contraopinentului teoretizant. «Nu
exist㠄libertate” de expresie în mod
absolut.”», afirmã, ºi duce în maniera sa
opiniile opuse la absurd: «Pãi dacã
libertatea de expresie trebuie sã fie
nelimitatã, n-ar trebui sã desfiinþãm, mai
bine, CNA-ul? ªi n-ar trebui sã suspendãm
toate codurile penale ºi civile care ne pun
beþe în roate? Nu e ºi decalogul un abuz?
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
Nu e ºi Constituþia niþel castratoare? Nu
exagera Socrate când vorbea de dreptul
„cetãþii” („cei mulþi”) de a legifera?» Lui
Manolescu, care-i reproºeazã reaua
credinþã ºi laºitatea nefiind solidar cu
Hebdo, Pleºu îi reaminteºte cã a refuzat sã
publice Rodicãi Zafiu un articol despre
plagiatul lui Ponta: «nu pot sã nu mã
minunez cât de încurcate, de tainice, sunt
„cãile” marilor luptãtori pentru libertatea
presei. Nicolae, recunoaºte cã jocul tãu
de glezne e plin de haz! E, desigur, frumos
cã eºti solidar cu dreptul caricaturiºtilor
francezi de a desena ce vor. Dar cum e cu
libertatea de expresie a dnei Zafiu? Ce
glonþ ai vrut sã eviþi sacrificând-o? ªi
matale ce-þi veni, dintr-odatã, sã te rãþoieºti
la mine? Sau te-ai gândit cã e momentul sã
faci o piruetã care „sã dea bine”? Sper cã
nu te supãrã stupoarea mea. Dacã vrei îmi
cer ºi scuze. Pardon: de expresie! ªi de
libertatea ei! P.S. Pot sã mai îndrãznesc
ceva? Dacã tot se bate toatã lumea pentru
libertatea de expresie, n-aþi fi de acord sã-
mi lãsaþi ºi mie niþicã?» (Despre libertate
(de expresie), id. 26.1.15) Rezumat: Existã
libertatea de a prezenta o anumitã realitate
(Zafiu), libertatea de a cenzura aceastã
libertate (Manolescu) ºi libertatea de a ignora
libertatea cenzorului (Pleºu, care are în plus
ºi capacitatea neliberã, proprie, organicã, de
a gândi mai complex ca adversarii). Cu
aceastã ocazie, rãspunde ºi lui Gabriel
Liiceanu, „amicul meu, altfel (fie vorba
între noi) nu prea dus la bisericã”,
interpretul declaraþiei Papei Francesco, care
ar fi invitat la violenþã ca replicã. «Chestia
cu „libertatea” e, ca sã zicem aºa,
„complex㔠încã din Rai... Libertatea de
a alege lasã loc ºi pentru alegerea greºitã...
Libertatea e, prin urmare, un dar ºi o
capcanã. Nu valorificã darul cine nu
percepe, cu discernãmânt, capcana. »
Nicolae nu oferã o reacþie, dar continuã
sã-ºi expunã consideraþiile: Râsul nu ucide,
gloanþele, da (idem, 30.1.-1.2.). Un „mod
de gândire necritic”, „obscurantist
religios” impus de creºtinism ºi de Bisericã
a fost atacat de Luminiºti, care au pregãtit
Revoluþia Francezã (care a impus o altã
Teroare, n.n.), contestând „lectura à la
lettre” (sic!), necriticã, a textelor sacre,
susþinutã azi contra Hebdo de musulmani,
teroriºti care n-au citit probabil nici mãcar
Coranul, fiind astfel identificabili cu cãlugãrii
de la Athos care nu acceptã femeile pe
munte, cu saudiþii, molahii afghani ºi
militanþii Boko Haram care umilesc femeile,
cu israelienii care cenzureazã imaginile
femeilor demonstrante pentru Hebdo, cu
9
clerul ortodox român care vrea ca religia
ortodoxã sã fie predatã în ºcoli, în loc de
istoria religiilor. „Iertat sã fiu, dar mi se
pare o frivolitate sã discuþi despre linia care
desparte ce este permis în materie de
libertate de expresie, când ºase caricaturiºti
sunt uciºi miºeleºte pentru caricaturile lor.”
ªi se continuã, argumentaþia epanodic,
dinspre aiurea autohtonã: „Nu e vorba doar
de faptul cã umorul ºi satira intrã în tradiþia
noastrã culturalã. ªi, cum am spus, de peste
douã sute de ani.” „Problema e în altã
parte: la umor, la râs, la caricaturã s-a
rãspuns cu gloanþe. Au fost asasinaþi niºte
oameni, pentru cã au vrut sã ne facã sã
râdem. În definitiv, ei nu ne-au incitat la
altceva decât la râs. Singura lor greºealã a
fost cã ºi-au închipuit cã toatã lumea are
umor. Sau mai bine zis, cã nu ºi-au închipuit
cã existã fanatici care sã rãspundã umorului
cu gloanþe. Cei care învinovãþesc acum pe
caricaturiºti de a-i fi provocat (sic!) pe
asasini uitã cã umorul n-a ucis niciodatã
pe nimeni, nici mãcar, vai, pe cei lipsiþi de
umor, ºi cã în schimb gloanþele, da, ele au
ucis, laolaltã, umoriºti, poliþiºti, evrei.” Ce
este inteligibil logic din acest necrolog
retoric este cã Nicolae habar nu are sau
exclude multitudinea modurilor comice ºi
chiar a umorului, precizabil prin determina-
tive. Raportul dintre râs ca efect ºi moduri,
motive, procedee comice îi e strãin, dovadã
chiar enumerarea cu care-ºi încheie textul.
Desigur, se poate susþine cã râsul nu ucide,
deºi un vechi Spruch afirmã tocmai aºa
ceva; dar, dacã nu ucide direct, râsul poate
produce maladii psihice, terminate cu
sinucidere sau ucidere. Faptul cã gloanþele
ucid e dovedit foarte concret de cazul Hebdo
cã râsul ucide.
ªi încã: Libertate de opinie, libertate
de expresie (idem, 20.2.15). Obstinat,
Nicolae parvine la relevarea unei deosebiri
nedescoperite de alþii: existã libertate de
opinie (practicatã de... diplomaþi,
politicieni, purtãtori de cuvânt ºi alþii
asemenea, „care beneficiazã de o libertate
de opinie limitatã, de la caz la caz” ºi
uzeazã pentru ea de limba de lemn sau de
trucurile prudenþei, ºi libertate de expresie,
valorificatã de artiºti, care nu are frontiere
morale, religioase etc. „Arta are morala,
religia ºi politica ei, pe care morala,
religia ºi politica nu le cunosc.” Un Apart-
heid periculos ºi nedemonstrabil, care nu
þine seama de obiectele tratate expresiv ºi
de faptul cã nu existã expresie fãrã opinie
ºi opinie fãrã o expresie adecvatã, ambele,
dacã se mai introduce o vorbã de dragul
asocierii, reprezentând libertatea de
10 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
exprimare. De fapt, orice act artistic este
ºi unul politic, chiar ºi desenele porcoase
ale lui Wolinski, iar exprimarea prin limba
de lemn e pur ºi simplu una într-un stil
funcþional. ªi se trece apoi la relevarea
complicaþiilor globale iscate de europeni
prin promovarea principiului diversitãþii
culturale, fãrã a-i întreba pe alþii ce cred
despre el. ªi de aici, facil-frivol se poate
ajunge la susþinerea prioritãþii libertãþii de
expresie vestice abia contestate:„Dacã noi
avem dreptul sã-l caricaturizãm pe Iisus,
n-are trebui oare sã le pretindem
islamiºtilor sã accepte un tratament simi-
lar pentru Mahomet? Ar fi un gest minim
necesar. Sau mãcar sã ne îngãduie nouã
sã procedãm la fel în ambele cazuri.”
Se opune partizanilor libertãþii
nelimitate Ion Cristoiu. „Dacã erau atât
de neoprit în manifestarea libertãþii de
expresie, de ce nu ºi-au caricaturizat pe
prima paginã mamele, surprinse când le-o
trage tatãl?” (O imbecilitate moþatã:
solidarizarea cu cei de la Charlie
Hebdo!, Evenimentul zilei, 11.1.15). „Nu
existã libertate a presei absolute (sic!), cum
trãncãnesc în aceste zile, de dimineaþã
pânã seara, jurnaliºtii români, toþi lucrând
la moguli ºi autocenzurându-se nu numai
când e vorba de cel care le dã banul, dar
ºi când e vorba de indicaþii primite de la
ºefi, de la slugile din dormitor ale
mogulului, pentru cã simplii redactori sunt
slugile de la bucãtãrie... Nu existã libertate
de expresie absolutã, cum nu existã
libertate absolutã... Limitele libertãþii de
expresie sunt în noi, în ziariºti, ºi ele þin
de cei ºapte ani de acasã, de bun simþ, de
sensibilitate, de civilizaþie în ultimã
instanþã.” Charlie Hebdo ºi-a permis
bunãoarã o mare porcãrie – un numãr spe-
cial Adevãrata istorie a micului Isus, ºi
Cristoiu subliniazã faptul cã nu ºi-a bãtut
joc niciodatã de simbolurile credinþei
creºtine. Dar de oamenii concreþi? De fapt,
ca în alte cazuri, se confundã sau se
egalizeazã simbolul, conceptul, cu
realitatea, cu obiectul concret.
Se simetrizeazã douã libertãþi ca
ilustrãri ale intoleranþei afectând libertatea
ºi legile nescrise ale vieþii. Papa Francesco:
„Libertatea de exprimare nu justificã
insultarea credinþei altora, iar a ucide în
numele lui Dumnezeu este o aberaþie.”
(14.1.15). Dar, tot el: „Cine-mi jigneºte
mama, o sã primeascã una peste bot.”
Sunt condamnabile crimele jihadiste ºi
ironia veninoasã a revistei, libertatea de
exprimare e condiþia sine qua non a
democraþiei, dar ea trebuie limitatã prin
 bunul simþ. „Exprimarea care uzeazã de
libertatea sa exclusiv pentru a lovi ºi a
jigni, exprimarea care se hrãneºte din
maliþiozitate, riscã sã se transforme din
constructivã ºi progresistã în distructivã
ºi retrogradã.” (Dorian Furtunã, 5 mo-
tive pentru care nu sunt Charlie,
Adevãrul, 12.1.15). Europenii au inventat
ideea multiculturalitãþii, dar cei veniþi peste
ei îi surprind negativ, de aceea trec la
„discursul urii ºi tactica dezumanizãrii”,
caricaturile Charlie fiind „o mostrã de
(urmare de la pagina 4)
Cenaclurile mele
I. „Sburãtorul”
Un fidel membru al Cenaclului, medic,
romancier – unul din romanele sale se
intitula „Durendal” –, citea, pe un ton egal,
replici dintr-o piesã în patru acte, un
necunoscut, prezentându-se sub numele de
Dacus, citea un poem invectivã la adresa
lui Bacovia, în necunoºtinþa faptului cã
poetul bãtuse palma cu regimul – cel roºu.
Mustrarea, în versuri, se termina cu sfatul:
„devin-o mai senin”... Pe uºa cenaclului
intra cine voia, cine sosea din timp ocupa
un fotoliu. Confortabil instalat, cu braþul
drept pe încãpãtorul braþ al fotoliului, am
ridicat mâna: de sub braþ un ºir de stelniþe,
e la cea mai tânãrã la bãtrâna ploºniþã care
încheia rândul pieri spontan în cusãtura
braþului de fotoliu... Politicos, am cedat
locul unei bãtrâne doamne care tocmai
intrase. Citea admirabila Ada Orleanu o
schiþã a cãrei eroinã avea sânul mic, ca o
vrabie. Cum stãtea în spate, puþin deasupra,
îi vedeam, prin bluzã, modelul.
Printre fideli, un tânãr, pe nume
Ghenovici, cu un singur ochi, fiu, auzisem,
al unui comisar împuºcat de legionari,
îndrãgostit de Monica, profita de dreptul
de a participa la cenaclu, spre a fi în prejma
fiinþei iubite. În toiul pasiunii neîmpãrtãºite
scrisese versuri, un poem, intitulat
„Trandafirul negru”, celebrând puternica
nuanþã brunã a Monicãi. Pe când îl citea,
în faþa unui auditoriu care nu se îndoia o
clipã asupra identitãþii muzei inspiratoare,
chipul acesteia, din roºu, luase nuanþe mov.
Într-o searã, la plecarea cenacliºtilor,
îndrãgostitul se ascunsese în galeria unei
ferestre ºi ieºise, peste Monica ºi mama
ei, în plinã noapte, fiind, tot atunci ºi
numaidecât dat afarã. Curând apoi Monica
dobândi o bursã la Paris, unde ºi plecã,
întâlnind acolo juni exilaþi care o
determinarã sã nu revinã în patria
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
obscenitate, prost gust ºi infamie” cu care
nu meritã solidarizarea. «„Je suis Charlie”
foarte repede s-a transformat într-un fel de
modã. E de bonton sã afiºezi solidaritatea
cu victimele atacului terorist. Solidaritatea
e bunã, e minunatã, e umanã. Doar sã nu
fie o formã camuflatã a ipocriziei ºi a
narcisismului. Sau, cum e în cazul unui
numãr imens de politicieni mai mari ºi mai
mici, sã nu fie o platformã infectã (ºi
totodatã perfectã) pentru lansarea mesajelor
ºi pentru lustruirea imaginii.»
îngenunchiatã. Cel mai convingãtor dintre
ei. Virgil Ierunca, îi deveni soþ, într-un
cuplu care a intrat în legendã.
Trecând pragul unitului cuplu, în prima
vizitã în oraºul naºterii mele, la Paris, în
anul 1969, m-a uimit micimea casei în care
acesta locuia, de dimensiunile celei din turtã
dulce, din Hänsel ºi Gretchen – prima
operã la care, copil, asistasem. Pe pereþi,
în rafturi, discuri de muzicã simfonicã.
Peste mai bine trei decenii, ultima noastrã
întâlnire s-a datorat întâmplãrii – pe trotuarul
din faþa blocului unde locuise. Ne-am trezit
faþã-n faþ㠖 ºi ne-am pupat. Momentul se
gãseºte consemnat în memoriile Monicãi,
în unul din Jurnale.
Dacã mobilierul cenaclului acuza
oboseala, impunãtoare se vãdea biblioteca,
în ale cãrei rafturi se rãsfãþau cãrþi egal
cartonate, cu cotoarele îmbrãcate într-un
lac argintiu. Când jihadiºtii dejiºti au pãtruns
în apartament, prima lor grijã a fost sã punã
pe foc biblioteca. Îi vãd, îndeplinindu-ºi cu
zel sarcina revoluþionarã. Fiii lor ne conduc
ºi astãzi, pânã n-apucã sã defileze la
televiziune, cu cãtuºe. Hazardul a vrut ca
una din cãrþi sã scape masacrului, tata a
gãsit-o la un anticariat, recunoscând-o
dupã legãturã. Odihneºte în biblioteca
paternã, din care n-a plecat, prin decenii,
decât o singurã carte – care nici nu-i plãcea:
o simili ediþie de lux a „Crailor”.
Dispariþia criticului i-a îndurerat cel mai
mult pe debutanþii care-ºi aºteptau
confirmarea: Constant Tonegaru, Pavel
Chihaia, Ben Corlaciu, Chivu Tonel, cel
puþin, i-a dedicat lungi panegirice în presa
vremii. Ultima operã a criticului, romanul
în mai bine de o mie de pagini de manuscris,
„Mãlurenii”, ajuns în mâinile Monicãi la
Paris, n-a vãzut niciodatã tiparul. Poate cã
i-a lipsit ultima revizie a autorului.
Sã fie o tristeþe cã ultimul om în viaþã
care l-a vãzut pe E. Lovinescu, l-a zãrit
numai din spate? Exegeþii sãi ºi-ar putea
spune cuvântul. Cu condiþia sã nu întârzie
mult.
11
 RECITIRI
PE DIFERITE CÃI
SCENE BIOGRAFICE
Înainte ca Marcel Aderca sã atribuie
arhiva pãrintelui sãu câtorva instituþii
culturale bucureºtene de primã mãrime (era
în ajunul plecãrii sale în Israel, în noiembrie
1987), aveam sã citesc, printre altele, unele
rânduri absolut uluitoare. Erau emise de
ministrul de resort al lui Felix Aderca (le
semna însuºi Gh. Cuza, nepotul celebrului
A.C. Cuza) ºi priveau tentativele sinistrului
personaj (în exerciþiul funcþiunii sale de
ministru al Muncii în guvernul Goga-Cuza)
prin care acesta dorea sã-l oblige pe
scriitorul evreu sã demisioneze din postul
de referent la serviciul „litigii în exerciþiul
drepturilor cetãþeneºti”, dupã repetatele
ºicane la care acesta fusese supus.
În fapt, încã din februarie 1938, F.
Aderca suferise detaºãri, ba de la Bucureºti
la Chiºinãu, ba de aici la Lugoj, de fiecare
datã ca sã-l constrângã sã renunþe la post.
Gh. Cuza îi scria subordonatului sãu, într-o
clipã de exasperare c㠄dupã criteriile bunului
simþ”, care pe semne îi lipseau lui Aderca,
acesta „nu se dã dus” ºi se agaþã ca „o
cãpuºã de lumea din care este exclus”.
Gh. Cuza ignora cã Felix Aderca era o
„nucã tare”. Mai mult, se identifica atât de
mult cu sarcinile lui de serviciu, cã în timp ce
exponenþi de frunte ai evreitãþii cedau, unul
dupã altul, la presiunile statului „naþional”, el,
F. Aderca, sosea la birou la ora 8 dimineaþa
ºi zilnic, dupã semnarea condicii de prezenþã,
nu avea scrupule sã întocmeascã rapoarte
critice acelora care lãsau fãrã pâine
funcþionari oneºti numai pentru c㠄blocau
energiile tinerilor «generaþioniºti»”.
Ca un argument suplimentar privind
natura tenace, aº zice greu de frânt, în
ciuda condiþiilor tot mai apãsãtoare ale
anilor 1940-1944, marcate de relaþiile
speciale ale membrilor comunitãþii mozaice,
de la simpli cetãþeni la intelectuali de marcã,
trebuie menþionat un anume paragraf
conþinut în tulburãtorul Jurnal 1935-1944
al lui Mihail Sebastian.
Citim la pagina 372 (ediþia din 2005 a
Editurii Humanitas) urmãtoarele reflecþii
12 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Henri Zalis
referitoare la F. Aderca, deloc
surprinzãtoare pentru mine, care regãsesc
în cuprinsul lor întregul amestec de opti-
mism, de înfriguratã credinþã în sfârºitul
coºmarului, nutrit de autorul lui 1916:
„Vizitã întâmplãtoare la Aderca. A scris ºi
mi-a cetit o lungã replicã la Istoria lui
Cãlinescu. Foarte frumos, foarte just – dar
cum de a avut puterea, gustul, curiozitatea
sã o scrie? Semn de tinereþe, de vitalitate.”
Desigur cã o atare consemnare reþine
nota de excepþie a omului supus
persecuþiilor regimului antonescian, însã
care nu se lasã în voia nici a deprimãrii,
nici a alarmei extreme. Trebuia sã reþin, în
acelaºi orizont, menþiunea gãsitã într-un
plic din arhiva F. Aderca, pe care autorul
observa, tot în legãturã cu ministrul sãu
de resort, la câteva sãptãmâni înainte de a
fi demis, potrivit legilor rasiale de la finele
anului 1938: „Domnule, dacã aþi dorit sã
mã cunoaºteþi, aflaþi cã sunt o persoanã
care nu merg prea departe când afirm cã
mã respect ºi vreau sã fiu respectat. încerc
sã fiu drept ºi înþelept. Ãsta mi-e crezul.”
Dacã i-am ridica undeva un monument
memorial, cuvintele de mai sus pot servi
drept epitaf.
Revenind la F. Aderca
Constrâns de faptul cã oficialitatea
culturalã a anilor ’50-’60 nu îngãduia
reeditarea celor mai importante scrieri ale
lui F. Aderca, scriitorul consacrã ultimii
sãi ani de viaþã recitirii propriei opere. A
fost prilejul sã-ºi cearã sieºi precizarea
câtorva puncte de vedere în legãturã cu
eclectismul pe care l-ar fi îmbrãþiºat. însã
fie ºi privitor la aceastã evaluare, Aderca a
replicat cã el s-a primenit mereu, în acord
cu exigenþele impuse de actualitatea literarã,
implicit cu stabilirea de raporturi active,
pe diverse formule, cu noutatea.
Numai în acest mod vom înþelege
neastâmpãrul creatorului în a asimila
revelaþii deopotrivã lirice, epice,
 dramaturgice, pe cât ºi reflexe ale propriei
conºtiinþe, în materie de pledoarii critice
sau eseist-cenaculare. Niciun scriitor evreu
din literatura românã nu a avut, aproape
simultan, vocaþia exprimãrii în toate
genurile, în timp ce a rãmas credincios
aceluiaºi crez artistic. Unul profund demo-
cratic, afirmat în respectul libertãþii de
opinie dupã luãrile sale de poziþie care se
disocia de nonvaloare, intoleranþã,
agresivitate, extremism.
M-a bucurat mult gestul universitarului
orãdean Valentin Chifor care, în 1996, a
tipãrit la editura localã Cogito volumul sãu
Caleidoscop critic, în care 60 de pagini
sunt dedicate lui F. Aderca. Sunt strânse
între coperþile cãrþii sale opt contribuþii de
naturã sã incite la empatie pentru faþetele,
atitudinile ºi, în fond, influenþele exercitate
de importantul literat pe mai multe fronturi,
inclusiv în gruparea de la „Sburãtorul”.
Peste un deceniu, domnul Valentin
Chifor a ºi redactat, dacã nu mã înºalã
memoria, fiºa mea, la litera Z., din
Dicþionarul scriitorilor români coordonat
de Marian Papahagi, Mircea Zaciu ºi Aurel
Sassu, în semn de comunã vibraþie la
obiective de spiritualitate bine stabilite.
Cu trimitere la registrul reflexiv, de
vãditã, tranºantã înclinaþie înnoitoare, ar fi de
subliniat, citându-l pe Valentin Chifor cã
„Aderca a fost un ferment al conºtiinþei critice
româneºti în perioada interbelic㔠în dubla
posturã de prezenþã dezinvoltã la cenaclul
„Sburãtorul”, alãturi de fondatorul acestuia,
E. Lovinescu, cât ºi de cronicã vie a receptãrii
acelei descãtuºãri de puritanism în legitimarea
erotismului. Se ºtie foarte puþin despre
proiectul sãu deschis unei trilogii a iubirii care
urma sã releve drept stâlp de boltã sexualitatea
în optica tensiunilor sinelui. Aderca a înfruntat
destui oponenþi când a afirmat cã vede în
Marcel Proust pe deschizãtorul fundamental
în romanul secolului XX pe relaþia bãrbatului
cu femeia în toate complicaþiile acesteia.
Pãcat cã pânã astãzi nu avem acces la arhive,
cum a fost ºi cea a poetului Const. Nisipeanu
de la care am primit un text, inedit, pe care l-
am parcurs, fie ºi fãrã una dintre pagini,
dispãrutã. Acolo, Aderca nota: „Nici nu e de
mirare cã am publicat în «Nãzuinþa»
craioveanã studiul meu închinat lui Proust.
Refuzat de «Viaþa româneascã» (de G.
Ibrãileanu, personal, n. mea) cât de mincinoºi
pot fi esteþii de la Iaºi, chipurile propice
romanului psihologic. La Craiova nu s-a fãcut
loc travestiului literar. S-a dezvoltat, în
compensaþie, stringenþa logicã.”
Apropierea de câteva note definitorii
estetic aparþine procesului prin care Aderca
va sesiza originalitatea lui Tudor Arghezi ºi
Bacovia, dar ºi modul sãu de a polemiza cu
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
cei care nu s-au raportat la eforturile sale
de a optimiza „culoarea” în naraþiune.
Prozator înzestrat cu frenezia trecerii
de la crochiu la eposul românesc ºi de la
confortul povestitorului la vegetaþia
narativã a nuvelei bine închegate, F. Aderca
ne rezervã încã o surprizã. A fost printre
primii, de nu chiar primul scriitor român
interbelic atras de suportul erosului în
explorarea unei delicate teme existenþiale,
deseori confundatã, din lipsã de rigoare,
cu trivialitatea animalicã.
Senzualitatea, mai exact erotismul, acel
amestec de atracþie între bãrbat ºi femeie
cu ingenuitatea dorinþei, dincolo de orgie,
îl caracterizeazã pe autorul scrierii intitulate
Femeia cu carnea albã. Este, pe întinsul
câtorva zeci de pagini, o scriiturã
multivalentã. Pe de o parte un micro-ro-
man de esenþã naturalistã, Zeul iubirii
(Þapul), pe de altã parte selecþia, operatã
de autorul însuºi, în cele douã registre,
ambele realiste, din Vânãtoarea de oameni
ºi Grãdinarii (Legume ºi femei).
Cititorii vor avea posibilitatea sã
descopere în F. Aderca, mult apreciat ca
romancier, pe nuvelistul de primã mânã,
voios sã treacã de la evocãri grave la pãþanii
omeneºti în timp ºi spaþiu. Totul pe fondul
rãzboiului din 1916, adicã operând pe un
tãrâm al vicisitudinilor presupuse de
frãmântãri grave, sângeroase, mult
tensionate. Dar, totodatã, smulse miraculos
(datoritã beletristului) din macabrul lor spre
a fi orientate, cu cel mai firesc umanism,
cãtre paradisiacul elementar al simþurilor.
Ar fi de neconceput sã nu atrag atenþia
cã F. Aderca, în nota multor altori autori
români, cultiva nuvela, ca ºi povestirea,
pentru a-ºi explicita anumite preferinþe.
Distincþia se cere precizatã. Este la mijloc
canalizarea opþiunii epice de la destine
expuse deliberãrilor ample spre cazuistica
precisã a unui antagonism bine delimitat,
articulat fãrã complicaþii labirintice, pe o
scarã fãrã alte prelungiri. Adevãrata
perspectivã de la care pleacã, în plan
nuvelistic, diversele convertiri faptice þine
de individualizarea intimitãþii. G. Cãlinescu,
în mod cu totul stimulat de încercuirea
propensiunii erotice, sublinia cu directã
referire la cele ºase proze din Femeia cu
carnea albã: „Pretinsele nuvele sunt paginile
unui jurnal de experienþe sexuale, notate cu
discreþie, punându-se accentul nu asupra
spectaculosului senzual, ci asupra ineditului
în materie de esteticã eroticã”.
Odatã cu afirmaþia criticului trebuie
reþinutã ºi rezolvarea legatã de filtrarea
stilisticã presupusã de pitorescul atmosferic
într-o viziune feritã de linii negative,
tributare lubricului.
13
 POVESTEA DINTRE VORBE
EXEGEZÃ BINEVENITÃ*
Se ºtie de ani buni cã opera lui M.
Sadoveanu, cu toatã dimensiunea ei
faraonicã, a cam dispãrut atât din atenþia
publicului, cât ºi din aceea a criticii
literare. M. Sadoveanu este privit drept
un caz clasat, un autor despre care s-a
cam spus totul, iar sensibilitatea cititorului
din mileniul al III-lea s-a schimbat radi-
cal. În plus, gradul de instruire al acestuia
a scãzut constant, fapt
semnalat cu veselã irespon-
sabilitate, mai ales în
audiovizual.
Discutând însã despre
M. Sadoveanu, trebuie
menþionat ºi faptul cã el a
fost ºi a rãmas în continuare,
nu atât impunãtorul ºi
demnul Ceahlãu al literaturii
române, cât unul dintre marii
artiºti nedublaþi de un
caracter pe mãsurã, com-
promisurile fãcute puterii
comuniste, încã de la înscãunarea ei, fiind
majore ºi cu efecte adesea tragice pentru
istoria românilor, pentru soarta
intelectualilor, în special a scriitorilor de
care nu i-a pãsat, gândindu-se doar la
propriile-i avantaje. Aºa se face cã autorul
atâtor capodopere nu prea mai stârneºte
admiraþie, ci doar o curiozitate de care
se „bucur㔠ºi fosilele la muzeele de
ºtiinþe ale naturii.
ªi totuºi, critica ºi istoria literarã îºi
fac datoria, ce-i drept fãrã mare
entuziasm, dar cu substanþial aport exe-
getic. Sunt astfel analizate în amãnunt
texte celebre sau uitate, conjuncturale
ori nemuritoare, structuri narative,
tipologii specifice, caracteristici stilistice
* Constantin Cristian Bleotu – Personajul
sadovenian – Tipologie ºi evoluþie stilisticã . În
Opera omnia – Publicisticã ºi eseu contemporan,
Editura Tipo Moldova, Iaºi, 2014.
14 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Liviu Grãsoiu
uneori spectaculoase. Rezultatele
cercetãrilor sunt notabile, iar seriozitatea
autorilor ºi buna lor credinþã nu pot fi
puse la îndoialã, cãci cine mai aºteaptã
azi vreun avantaj material dacã se
cufundã în imensul ocean sadovenian…
Iatã de ce contribuþiile critice trebuie
salutate, înþelese ºi mediatizate pe cât
este posibil.
Cea mai recentã
exegezã vine la 135 de
ani de la naºterea marelui
prozator ºi reprezintã
rodul gândirii de aproape
douãzeci de ani asupra
textelor sadoveniene.
Temerarul se numeºte
Constantin Cristian
Bleotu, iar cele peste 500
de pagini strânse sub titlul
Personajul sadovenian
– Tipologie ºi evoluþie
stilisticã înseamnã un
notabil succes în receptarea criticã a
operei sadoveniene.
Jurnalist experimentat, redactor de
emisiuni radiofonice culturale, C.C.
Bleotu abordeazã cu aplomb, cu
indiscutabilã ºtiinþã de carte ºi din
perspectiva exegetului acestor ani, una
dintre cele mai solide ºi mai emblematice
(pentru români) creaþii apãrute la noi.
Dacã omul nu s-a ridicat la înãlþimea
esteticã a operei, aceasta este o
problemã jenantã ºi dureroasã pentru
structura moralã a celui ce s-ar fi cuvenit
a avea date de sfânt ori de semizeu. În
masivul sãu tom cu care debuteazã în
atât de nesigurele câmpii ale
comentariilor literare, C.C. Bleotu
probeazã un talent critic ieºit din comun,
lansându-se în analize de fineþe, în detalii
psihologice, în interpretãri nuanþate prin
marcarea corectã a relaþiilor dintre
 personajele selectate drept
reprezentative pentru o anumitã
categorie umanã, ca ºi prin capacitatea
de a lupta senin ºi elegant pentru
impunerea punctelor sale de vedere, nu
întotdeauna suprapuse cu acelea ale
exegeþilor mai vechi, ori mai recenþi
(Titlurile sunt prea bine cunoscute
specialiºtilor spre a le mai numi).
În prefaþa semnatã de eruditul Vasile
Spiridon se precizeazã demersul celui ce
a studiat „ansamblul umanitãþii
sadoveniene”: „C.C. Bleotu inventariazã
cu acribie, de la A la Z, reprezentanþii
tuturor mediilor ºi stãrilor (domnitori,
boieri, sãteni, târgoveþi, monahi,
funcþionari, crâºmari, ciobani º.a.) ai
diversitãþii etnice (români, turci, tãtari,
slavi, levantini, bizantini, þigani, italieni) ai
tuturor vârstelor ºi, fireºte, ai ambelor
sexe”. O altã precizare se reþine, luminând
analiza: „autorul nu uitã sã radiografieze
personaje al cãror orizont de aºteptare
existenþial se aflã în alte timpuri ºi spaþii
decât acelea în care trãim […] netrãgând
aprioric nicio graniþã între aspecte þinând
de cronologie, de tipologie ºi de evoluþie
stilisticã”.
Dupã ce a structurat, delimitat ºi
ordonat miile de personaje sadoveniene,
C.C. Bleotu a descoperit 58 de tipuri,
„aplicând un unic criteriu al intensitãþii”,
care „opereazã la nivelul întregii proze
sadoveniene” (Preliminarii).
Denumirea tipurilor îi aparþine criticului,
dar destule au fost preluate din
Sadoveanu (unele fiind cât se poate de
inspirate, altele dimpotrivã, cum este cazul
intitulat „durerea înãbuºit㠄 – o evidentã
greºealã logicã ºi semanticã, durerea
reprezentând o stare ºi nu unul ori mai
multe personaje). Asupra tipologiilor voi
reveni.
O secvenþã repetatã constant se
numeºte „Trãsãturi distinctive”, o alta
„Propuneri”, iar încununarea lor se pro-
duce prin „Evoluþia stilisticã”! Se
stabilesc deci caracteristicile principale
ale respectivei tipologii, se adaugã
propunerile autorului pentru personajele
demne de a intra în secvenþa propusã,
iar apoi urmãrirea evoluþiei artei cu care
i-a manipulat prozatorul în timp ºi de la
operã la operã. Cea mai dificilã operaþie
s-a dovedit însã selectarea „Reprezen-
tativului”, adicã a personajului ce
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
acoperã cât mai exact conturul schiþat
în respectiva categorie caracterologicã.
Fiind la origine tezã de doctorat, se
subînþelege cã aparatul critic nu are
lacune, cã informaþia este corectã, iar
nota de originalitate, pronunþatã ºi fertilã
pentru discuþii.
Lucrarea, în fond un vast dicþionar
de personaje compus dupã schema
aleasã de autor, se deschide nefericit cu
o tipologie deloc elocventã pentru Opera
sadovenianã. C.C. Bleotu, într-un mo-
ment de lipsã de inspiraþie, îi consacrã
primele pagini „Activistului”, de parcã
prozatorul s-ar defini mai ales prin cãrþile
de tristã amintire din anii ’50. Eu unul
regret aceastã inabilitate, respectiva
categorie tipologicã putea lipsi fãrã nici o
pagubã din vasta galerie umanã,
superioarã din toate punctele de vedere
micului grup numit Activistul. Paradoxal
mi se pare cã în mintea lui C.C. Bleotu
nu se produce nicio confuzie, el ºtiind
perfect ponderea în ansamblu a cãrþilor
din anii ’49-’50. De ce n-a deschis
aventura cu Arhaicul, iatã un mister
neelucidat. De fiecare datã, la un alt seg-
ment, ne întâmpinã concluzii ferme dar
ºi abile, formulãrile având claritate ºi stil
întrutotul de invidiat. Remarcabile
disocierile din Bestia, Ctitorul,
Dezrãdãcinatul, Floarea (îmbobocitã,
deschisã, ofilitã, strivitã), Îndrãgostitul
(de ce lipseºte Ionuþ Jder?), Magul
(foarte bine rândurile despre Kesarion
Breb), Tiranul (inspirat fragmentul ales
din Sadoveanu), Ucenicul (are loc ºi
Gheorghiþã din Baltagul, dar parcã a cam
uzurpat locul altora…), Vânãtorul ºi
pescarul (de ce i-a înghesuit într-o
singurã tipologie, suficiente elemente
deosebindu-i), Viteazul.
Gustul sigur ºi ochiul exersat al
criticului se manifestã la fiecare paginã,
dar cum spuneam, sunt necesare încã
discuþii ºi posibile sugestii. Astfel cred cã
erau obligatorii tipologii precum
Domnitorul/Voievodul (ªtefan cel Mare
nu figureazã printre personaje…),
Preotul, Prinþul, Negustorul, Jupâneasa,
Boierul º.a.
Poate o a doua ediþie ar rezolva
asemenea scãpãri, care ºi ele fac parte
obligatoriu din aventura spiritualã propusã
de C.C. Bleotu, acest autor pentru unii
neaºteptat de bine dotat.
15
 REVELAÞIILE LECTURII
O NOUÃ CARTE DE ETNOLOGIE
A LUI CONSTANTIN ERETESCU
Mai vechea preocupare a autorului
pentru cercetarea de mituri, credinþe ºi
obiceiuri populare, în cãrþi precum Fata
Pãdurii ºi Omul Nopþii. În compania
fiinþelor supranaturale (2007) ºi ªtima
Apei. Studii de mitologie ºi folclor
(2009) este prezentã ºi în Moartea lui
Patroclu. Studii ºi articole
de etnologie (Editura
Etnologicã, Bucureºti, 2015,
300 p.), cu deosebire în
prima secþiune a ei, care se
deschide cu studiul care a
dat titlul cãrþii. Un mai vechi
proiect al sãu are ca obiect
priveghiul la casa mortului
la români, însã acum ne
dãm seama cã va face
trimiteri ºi spre formele
strãine ale obiceiului, în
cazul de faþã spre priveghiul
la funeraliile lui Patroclu, ucis de Hector
în timpul rãzboiului troian, eveniment care
face obiectul cântului al XXIII-lea din
Iliada lui Homer, ale cãrui observaþii sunt
„remarcabil de exacte”.
C. Eretescu semnaleazã deosebirile
faþã de formele prin care se distinge
priveghiul în tradiþia popularã
româneascã: în epopeea homericã
priveghiul lui Patroclu a prilejuit, spre
exemplu, întreceri funerare, o cursã de
cai, o luptã cu pumnii, trânta, alergarea,
lupta cu lãncile, aruncarea discului, trasul
la þintã cu arcul, aruncarea suliþei, dar cu
deosebire nota aparte o conferã faptul
cã ceremonialul funerar are loc nu în
casa decedatului ºi cã la el participã doar
bãrbaþi. Înmormântarea lui Patroclu –
scrie C. Eretescu – este aberantã în trei
privinþe: I. Ahile este cel care joacã rolul
de bocitor, funcþie îndeplinitã prin tradiþie
16 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Iordan Datcu
de femei; II. Din cauza sacrificiului uman,
inexistent în alte funeralii; III. Pentru cã
procesul funerar nu se încheie decât
atunci când Ahile însuºi este ucis.”
Urmeazã prezentarea sinteticã a
obiceiului la români, cu citate din Dimitrie
Cantemir, Tereza Stratilescu, Agnes
Murgoci, Petru Caraman ºi
Ion H. Ciubotaru. Alte note
de lecturã, pe aceeaºi temã,
privesc Priveghiul în
Irlanda, spaþiu cultural în
care autorul cãrþii constatã:
„Formele pe care le ia
petrecerea de priveghi în
Irlanda prezintã asemãnãri
surprinzãtoare cu obiceiul
priveghiului aºa cum îl
cunoaºtem din zona
Vrancei, din Hunedoara,
Rusia subcarpaticã ºi din
alte zone ale lumii”.
Iniþiat, cum s-a vãzut, în cultura
popularã irlandezã, autorul n-a scãpat
prilejul de a semnala, în studiul Cãlãtorie
spre tãrâmul tinereþii, motivele epice
care se gãsesc ºi în basmul Tinereþe fãrã
bãtrâneþe ºi viaþã fãrã de moarte,
publicat de Petre Ispirescu în anul 1862,
basm despre care se spusese de cãtre
L. ªãineanu, c㠄sub forma-i integralã
pare a fi necunoscut în literatura folcloricã
europeanã”.
C. Eretescu analizeazã câteva
variante ale temei în spaþiul european, cu
precãdere în cel irlandez ºi conclude cã
între basmul românesc al lui Ispirescu ºi
povestea irlandezã despre cãlãtoria
eroului spre tãrâmul tinereþii pot fi
semnalate „similaritãþi care meritã sã fie
cunoscute”. Ceea ce ºi face autorul.
Versiunile româneºti ºi italiene ale
 basmului, presupune Eretescu, par „sã fie
ºi ele un împrumut cultural din fondul
mitologiei greceºti, sau, mai probabil, sã
se datoreze aceleiaºi influenþe celte,
exersate, de data aceasta, spre sudul
Europei.”
Un alt studiu, Doliul în alb. Culorile
doliului, porneºte de la studii pe aceeaºi
temã scrise de T.T. Burada, S.Fl. Marian,
Petru Caraman (despre acesta se
apreciazã cã este „cel care a surprins
amploarea fenomenului doliului alb în
spaþiul cultural românesc”), Ion H.
Ciubotaru ºi Ion Chiº-ªter pentru a
semnala, în spaþiul românesc, prezenþa ºi
a altei culori a doliului, în afara celui alb,
cel în roºu fiind consemnat încã de Paul
de Alep, în 1654, la înmormântarea lui
Matei Basarab. Urmeazã exemple, din
spaþii culturale strãine, de doliu în roºu,
gri, albastru sau în diverse combinaþii. Un
studiu unic în felul sãu, care la origine a
fost o comunicare la biserica românã din
Paris, este Crucea ºi însemnele creºtine
în obiceiurile românilor, în care este
constatatã prezenþa acestora în toate
riturile de trecere pe baza unei informaþii
bogate, care nu rãmâne la studiile clasice,
ci apeleazã constant la preþioasele
informaþii din cele cinci volume ale lucrãrii
Sãrbãtori ºi obiceiuri, tipãritã de
Institutul de Etnografie ºi Folclor între anii
2001 ºi 2010, care cuprind rãspunsuri la
chestionarele lansate de Atlasul
etnografic român.
Cel care a descoperit, la Paris,
înregistrãrile de folclor fãcute de
profesorul francez Hubert Pernot la
Bucureºti în 1928 ºi a tipãrit apoi volumul
Mission en Roumanie. Culegerea de
folclor românesc a lui Hubert Pernot
(2009), revine în noua carte cu trei studii
despre trei dintre cei înregistraþi atunci:
Al. Vasiliu-Tãtãruºi, Gheorghe V. Madan
ºi Mihail Vulpescu, la acesta din urmã
fiind consemnate ºi alte înregistrãri fãcute
la Paris. Tot graþie deceniilor sale
petrecute în S.U.A. ºi posibilitãþilor sale
de comunicare cu românii stabiliþi în
strãinãtate, autorul a putut sã-l contacteze
ºi sã scrie, spre exemplu, despre Gottfried
Habenicht, care s-a nãscut în 1934 la
Timiºoara, a fost cercetãtor la Institutul
de Folclor din Bucureºti (1957-1973),
dupã care s-a stabilit în Germania,
nemaiscriindu-se depre el în România. ªi
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
existau suficiente motive sã se scrie,
pentru cã el – opineazã C. Eretescu –
„aparþine în egalã mãsurã folcloristicii
germane ºi celei române. Este un caz
fericit de simbiozã a culturilor, pe care
se cuvine sã-l consfinþim.” Consfinþire pe
deplin meritatã, adãugãm noi, pentru cã
distinsul etnomuzicolog care a fost o
vreme director adjunct la Institutul für
ostdeutsche Volkskunde, a tipãrit ºapte
cãrþi, dintre care noi amintim Colecþia
de cântece Linster (1933/34) din
Jimbolia, în Banat (Freiburg, 1988),
Flori de câmp din ºesul bãnãþean, ediþie
comentatã a colecþiei de cântece ºvãbeºti
a lui Johannes Szimits din 1908 (Freiburg,
1997) ºi 60 de cântece româneºti din
colecþia Treufest Peregrin (1863),
primele douã în limba germanã, iar cea
din urmã, în colaborare cu Ion Taloº, în
limba românã (Cluj-Napoca, 2008).
Ultima secþiune a cãrþii cuprinde
recenziile scrise despre o serie de cãrþi,
câteva dintre ele fiind ale mele, motiv
sã-i mulþumesc ºi aici d-lui Eretescu
pentru cã s-a aplecat asupra lor. Unele
dintre ele sunt despre etnologi pe care
el însuºi i-a cunoscut la Institutul de
Folclor din Bucureºti, între ei Sabina
Cornelia Stroescu, eminenta autoare a
unor cãrþi de referinþã despre faceþiile
româneºti: „Doamna Sabina Stroescu –
ºi-o aminteºte autorul cãrþii – mi-a fost
colegã mulþi ani. Lucram în încãperi
alãturate, spate în spate, separaþi de un
perete. Ne vedeam totuºi destul de rar.
Nu avea obiceiul sã iasã din birou, nu
avea obiceiul sã intre la altcineva.
Câteodatã îmi fãceam eu drum în biroul
ei. Viaþa a învãþat-o sã nu se bucure
prea zgomotos la auzul câte unui banc
politic. Zâmbea politicos ºi se întorcea
la treaba ei. Cred cã a fost un om singur.
Îndrãznesc sã spun, dramatic de singur.
Nu-mi amintesc ca în cei cincisprezece
ani cât am fost colegi sã fi fost chematã
vreodatã la telefon. N-am auzit-o vorbind
în public. N-am vãzut-o vreodatã
mâncând. Totuºi, cincisprezece ani. În
tot acest timp veghea la tipologia
snoavelor.”
Moartea lui Patroclu este de la un
capãt la altul încãrcat de noutãþi,
prezentate cu probitate ºi eleganþã
stilisticã, mãrturie a unui îndelungat
demers ºtiinþific ºi scriitoricesc.
17
 MONOGRAFICE
Theodor Codreanu
HEGELIANISMUL FUNCIAR.
LABIRINTUL* (1)
De fapt, între cele douã concepte din
titlu existã o legãturã organicã, sugerând o
trecere spre maturizarea deplinã a criticii
ºi istoriei literare practicate de Mihai
Cimpoi, oglinda acesteia putând fi
consideratã chiar titlul celei mai importante
cãrþi de eminescologie a autorului: Narcis
ºi Hyperion, apãrutã, dupã câte ºtiu, în trei
ediþii. Titlul conþine deja trimiterea la douã
mituri importante din vechiul arsenal
grecesc, cele douã arhetipuri slujindu-i
criticului spre a trasa arcul maturizãrii
depline a geniului eminescian, de la ipostaza
narcisiacã a tinereþii („pururi tânãr
înfãºurat în manta-mi”) pânã la maturitatea
hyperionicã („nemuritor ºi rece”),
desãvârºitã prin cãlãtoria spre Demiurgos:
fiinþa genialã pleacã, în marea cãlãtorie a
iniþierii, Luceafãr ºi ajunge Hyperion, cel
vindecat de iluziile pãmânteºti (mâya).
Desigur, rostul acestei paralogii nu este de
a-l compara pe Mihai Cimpoi cu Eminescu,
dar ea atestã cã nici criticul nu poate scãpa
de un reflex narcisiac în actul creator al
interpretãrii: o veritabilã interpretare nu e
posibilã fãrã ceea ce Goethe numea „afinitãþi
elective”, aspectul intelectiv al dragostei.
Mit ºi fiinþã se întrepãtrund atât de or-
ganic la Mihai Cimpoi, încât se sprijinã
reciproc încã de la începuturile activitãþii
critice, marcându-i ºi arhitectura, aparent
cãlinescianã, a celei de a doua lucrãri de prim-
plan a autorului: O istorie deschisã a literaturii
române din Basarabia. Într-adevãr, Istoria
lui Mihai Cimpoi se sprijinã pe câteva mituri
esenþiale, structurante, ceea ce-l
diferenþiazã de maestrul G. Cãlinescu,
afinitatea cu acesta întrevãzând-o încã
perspicacele Victor Teleucã (Într-o zi,
sosind ceva mai târziu la redacþie,
povesteºte Arhip Cibotaru în romanul sãu
* Din volumul Mihai Cimpoi: de la mitopo(i)eticã la
critica ontologicã, în pregãtire la Editura
Bibliotheca.
18 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Pe timpul lui Teleucã, Editura „Universul”,
Chiºinãu, 2010, p. 136, l-a vãzut pe Victor
Teleucã petrecând, din birou, „pe un
bãieþandru înãltuþ ºi subþiratic, care lãsa
impresia cã încã-i elev de ºcoalã, dar ca sã
nu parã copil îºi potrivise pe chip o minã
de om matur ºi foarte serios.” La
întoarcere, redactorul-ºef a luat de pe masã
„un mãnunchi de foi, fluturându-le în aer:
– Bãiatul acesta e un nou Cãlinescu. ªi prin
analizã profundã, ºi prin originalitatea
expunerii pe alocuri poeticã ºi romanticã,
în altele – foarte realistã ºi caustic㠖 face
dovada unui talent deosebit.”) la debutul
criticului, în revista „Cultura”. Formula
istoriograficã folositã de Mihai Cimpoi se
apropie, mai degrabã, de aceea a lui Paul
Anghel, din proiectata lucrare ciclopicã O
istorie posibilã a literaturii române.
Modelul magic, carte rãmasã neterminatã,
din care a apãrut, postum, partea doctrinarã
(Paul Anghel, O istorie posibilã a literaturii
române. Modelul magic, prefaþã, de Ilie
Bãdescu, Timiºoara, 2002). Problema
modelelor culturale este centralã ºi la Mihai
Cimpoi, opþiunea lui orientându-se cãtre cel
mitopo(i)etic ºi fiinþial, fãrã a le exclude
pe altele. Ceea ce-l apropie de marele
maestru al criticilor ºi istoricilor literari
români moderni este axarea pe criteriul
estetic, fundament al criticii totale, din care
nu lipseºte latura impresionistã, care i-a
permis lui Cãlinescu sã ne lase portretizãri
atât de plastice, reflex al covârºitorului sãu
talent de prozator. În scrierile lui Mihai
Cimpoi, veþi gãsi numeroase pasaje
impresioniste, cu putere de fixare
„caracteriologic㔠a personalitãþilor
radiografiate.
Grila mitopo(i)eticã este, desigur, una
de sorginte europeanã, cu ingerinþe
arhetipale de la Platon pânã la Carl Gustav
Jung, Mircea Eliade, Sigmund Freud,
Charles Mauron, Gilbert Durand, Jacques
 Lacan º.a., trecuþi însã prin marea tradiþie
a fenomenologiei de la Hegel la Edmund
Husserl ºi Heidegger. Mihai Cimpoi
încearcã sã-ºi singularizeze modelul ºi
metoda tocmai prin „sinteza” dintre
arhetipal ºi Dasein, ca facere (poien),
apropiindu-se de poetica formativitãþii lui
Luigi Pareyson. Am demonstrat încã din
1984 (Eminescu – Dialectica stilului) cât
de surprinzãtoare este asemãnarea dintre
„formativitatea” pareysonianã ºi conceptul
eminescian de încercare. Mitopo(i)etica lui
Mihai Cimpoi, fundatã, în liniile esenþiale,
pe ontologia arheitãþii eminesciene, nu
putea sã meargã decât într-o direcþie
asemãnãtoare. Iar raportatã la cuvântul-
logos, mitopo(i)etica devine limbaj în
absolut, limba „adamic㔠spre care visau
Dante ºi Eminescu: „Conºtiinþa poeticã
modernã se axeazã pe convingerea fermã
cã sufletul se întrupeazã mai degrabã în
tãcere decât în cuvânt. Limbajul poetic sau
– mai exact – mitopo(i)etic (e vorba de
mai vechiul poien care presupune ºi facere,
nu doar lucrare fireascã) tinde sã devinã
un limbaj absolut, iar acesta angajeazã ºi
metalimbajul, necuvântul cãutat, la noi, de
Blaga ºi Stãnescu.” (Mihai Cimpoi, Lumea
ca o carte, Editura Fundaþiei Culturale
„Ideea europeanã”, Bucureºti, 2004, p.
196).
Astfel, dupã extraordinara observaþie
eminescianã cã nu noi suntem stãpânii
limbii, ci limba este stãpâna noastrã, în
remarcabil consens cu fiinþa limbajului la
Heidegger, cuvântul metapo(i)etic este
încercare întru fiinþã, chiar în înþeles
nicasian, confirmatã ºi de gândirea
lingvisticã a lui Eugen Coºeriu: „Filosofii
comunicãrii sfârºesc prin a gãsi
semnificaþia metalingvisticã supremã în
limbajul artistic, metapo(i)etic care este,
dupã Eugen Coºeriu, un limbaj absolut. Prin
fantezie, prin puterea ilimitatã a
imaginarului poetic, se obþine un proces
dinamic de transformare, generalizatã
astfel de Durand: «Orice încercare de
exprimare, lingvisticã sau nu – adicã orice
încercare metalingvistic㠖 este
transformatoare nu numai a bazelor sale
de pornire, ci deopotrivã transformatoare
a «lumii» (conceputã ca univers, mediu
înconjurãtor, conþinând desigur ºi subiectul
uman). Semantica este aºadar o
praxeologie sau cel puþin o poeticã».”
(Ibidem, p. 201)
Prin aceastã viziune modernã suplã,
Mihai Cimpoi se aflã în consonanþã ºi cu
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
filosofiile diferenþei postmoderne (Jacques
Derrida, Gianni Vattimo, Gilles Deleuze),
pãstrând, totodatã, avantajul asumãrii Marii
Tradiþii (René Guénon), a arhetipurilor, în
cazul de faþã, ceea ce-l apropie de noua
paradigmã culturalã a transmodernismului.
La Derrida, diferanþa este principiul (arhi-
urma) diferenþei, precizare ignoratã cel mai
adesea de postmoderniºti, cel puþin în
spaþiul românesc. De unde tentaþia de
rãtãcire în fragmentar, în diferenþã, cu
ignorarea identicului, dacã nu cu definitiva
abandonare a lui. Mitul labirintului este
imaginea cea mai potrivitã, crede pe bunã
dreptate Mihai Cimpoi, spre a descrie atare
condiþie a omului contemporan, ceea ce la
Mircea Eliade devenise, pe urmele lui
Teseu, încercare a labirintului sau probã
a labirintului. Mitopo(i)etica ºi critica
ontologicã sunt, pentru Mihai Cimpoi,
asemenea încercãri în labirint. Chiar dacã
el însuºi uneori pare a nu mai vedea firul
Ariadnei, pierzându-se printre motive ºi
miteme, uitând sã iasã din zona
descriptivului.
Prima grijã a criticului, când e vorba
sã-ºi construiascã o carte, este sã identifice
elementul unificator, mitul, arhetipul, fãrã
de care simte cã se va rãtãci în labirint. Sã
luãm doar volumul din care am citat. Titlul
trimite deja la un mit unificator: Lumea ca
o carte. Ecuaþia lume-carte e modernã ºi
veche, totodatã, de la Biblie ºi Eminescu la
Cartea lui Mallarmé ºi la imaginarul
borgesian sau Biblioteca lui Umberto Eco.
Lumea ca o carte e structuratã triadic,
fiecare parte fiind susþinutã tot
mitopo(i)etic: Cicatricea lui Ulysse,
Pasãrea Alcione, Zeul ascuns (Microeseuri
despre labirint). Nu veþi gãsi abateri
semnificative de la acest model. Ba chiar
ºi atunci când volumele par sã conþinã
culegeri eteroclite de studii ºi eseuri, criticul
are grijã sã gãseascã elemente unificatoare.
De pildã, în vol. VIII de Critice (Mihai
Cimpoi, Critice, VIII, Identitate ºi
alteritate, Fundaþia „Scrisul Românesc” –
Princeps Magna, Craiova – Chiºinãu,
2011), ºi acesta construit tripartit, începe
deja cu conceptul de model: Ora/Era
modelelor. Celelalte douã pãrþi nu se bat
de la regulã, în ciuda titulaturii: Recitirea
unui clasic: Vasile Cârlova, Eseuri despre
poeþi. Studiul despre Vasile Cârlova,
dezvoltat ºi într-o monografie autonomã
(Mihai Cimpoi, Vasile Cârlova. Poetul
„sufletului mântuit”, Biblioteca Târgoviºte
– Cartdidact Chiºinãu, 2010), este
19
structurat pe Mitul poetului tânãr (cu
destinul „rupt”), Viaþa (scurtã) ca un mit,
Rostirea de „tânãr zeu” etc. Iar fiindcã
Vasile Cârlova ne-a lãsat doar cinci poezii,
neavând o operã care sã se construiascã
pe mituri fundamentale, ca în cazul unui
Grigore Vieru (despre care Mihai Cimpoi
a scris o carte în mai multe „variaþiuni”,
extinse progresiv), criticul depisteazã,
totuºi, în analiza operei poetice, câteva
miteme, deºi nu putem vorbi, în cazul sãu,
de „mituri personale” (Charles Mauron)
sau de „complexe culturale” (Gilbert
Durand): „E o reþea de teme ºi miteme per-
fect organizatã.” (Ibidem, p. 61). Astfel,
în Pãstorul întristat se „substanþializeazã
mitemul Cãlãtoriei pe Calea adevãrului ºi
mântuirii ºi a «oii rãtãcite» – mitem
evanghelic ºi budist”, în Ruinurile
Târgoviºtei, „reactualizeazã mitemul
fortuna labilis” (Ibidem, pp. 61-63) etc.
Cât priveºte partea a treia, cu eseuri despre
trei poeþi contemporani (Grigore Vieru,
Valeriu Matei ºi Viorel Dinescu), fiecãruia
îi depisteazã mitemul/mitemele identi-
ficatoare. La Viorel Dinescu, bunãoarã,
identific㠄obsesia lui unu”.
Mitopo(i)etica, vãzutã ca nisus
formativus, „gramaticã generativ㔠(Noam
Chomsky), punct arheic în expansiune (în
sens eminescian), vine, esenþialmente, din
fenomenologia hegelianã, cu Spiritul
Absolut în vaste deveniri istorice prin Idee
ºi prin triada tezã-antitezã-sintezã. Cred cã,
în contextul în care a intrat în viaþa literarã
Mihai Cimpoi, a fost reacþia cea mai
adecvatã în faþa „dialecticii marxist-
leniniste” (care pretindea cã a repus
dialectica hegelianã cu capul în sus). Pe
Eminescu însuºi l-a interpretat „hegelian”,
deºi poetul, cu mult mai aproape de Kant
ºi Schopenhauer, s-a manifestat, polemic,
ca antihegelian, abandonând soluþionarea
antitezelor prin sintezã, aºa cum o va face,
între alþii, în secolul al XX-lea, ºi un ªtefan
Lupaºcu. Mihai Cimpoi însuºi va înþelege
precaritatea dialecticii hegeliene,
neconsonantã cu antitetica eminescianã ºi
cu cea lupascianã, dar a pãstrat ºi a
dezvoltat, ca ºi Eminescu, grandioasa idee
hegelianã a imaginii adevãrului ca întreg.
Hegelienii (inclusiv cei trecuþi prin
dialectica marxistã) au ocultat, se pare,
tocmai acest concept complex de adevãr,
nãruind, prin aceasta, nu doar hegelianismul
însuºi, ci ºi metafizica tradiþionalã, cu tot
cu conceptul de adevãr, pe care
postmodernii l-au eliminat, pur ºi simplu,
20 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
prin filosofia deconstructivismului. Or,
Eminescu n-ar fi conceput niciodatã o
„mitopo(i)etic㔠împotriva adevãrului:
„Unde vei gãsi cuvântul/ Ce exprimã
adevãrul?” (Criticilor mei). Mihai Cimpoi,
chiar ºi atunci când pare sedus sau
conciliant cu poetica postmodernismului,
nu abandoneazã adevãrul ca adevãr al
fiinþei, ca alétheia, în sens platoniciano-
heideggerian.
Imaginea hegelianã a adevãrului-ca-
întreg, devenitã la Heidegger Lichtung,
scoatere-din-ascundere în luminiºul fiinþei
ca Dasein, poate fi exprimatã prin
arhetipuri, mituri esenþiale, crede Mihai
Cimpoi, iar în fruntea acestora ar putea fi
pus labirintul. Am vãzut deja cum
modernii au conceput Lumea-carte,
Biblioteca, pãdurea de simboluri,
baudelairianã etc., dupã arhetipul
labirintului dedalic. Ca ºi Catedrala sau
Cartea, labirintul este construit în jurul
unui Centru/Zeu ascuns. „Ascunderea” dã
impresia de „încâlcealã”, de opacitate
maximã a lumii-labirint: „Labirintul este
sinonim cu încâlceala, cu complicaþia
sofisticatã dusã la absurd, cu veºnica
rãtãcire ºi orbecãire, cu lipsa de acces ºi
de sens.” (Mihai Cimpoi, Lumea ca o
carte, p. 185). În labirint, discontinuul
pierde continuul, fragmentarea refuzã
întregul, adicã tocmai adevãrul ca sens al
fiinþãrii. Postmodernismul a proclamat
predominanþa fragmentului, de unde
nãzuinþa spre o „textualizare” sans rivages,
care nu se mai constituie într-o Carte:
„Or, noi vrem sã ni se lãmureascã ceva,
vrem neapãrat ca toate drumurile fiinþei
noastre sã ajungã la Centru; râvnim – prin
urmare – ca fragmentele «labirintice» pe
care le desluºim, pânã la urmã, sã se
uneascã, sã se contopeascã într-un tot,
într-o Catedralã, sã zicem, cãci aceasta
capãtã sens adânc fiindcã e legatã de
sacru, de comunicarea noastrã cu divinul.
Tetrada lui Heidegger (cerul ºi pãmântul,
oamenii muritori ºi zeii nemuritori) nu este
oare în acest sens o catedralã, un Domus
Dedali gândit filosofic?” (Ibidem, pp.
185-186). În definitiv, Catedrala însãºi
este un labirint, care „nu înseamnã altceva
decât zeul ascuns”, Sfântul Mormânt:
„Suntem cu toþii, de fapt, pelerini, cãci –
vorba lui Blaga despre criptic ºi fanic –
nu poþi merge decât din ascuns în mai
ascuns” (Ibidem, p. 186). De aceea, orice
Carte adevãratã, orice Catedralã este un
drum al iniþierii, cu cãderi ºi ieºiri din cerc,
 cãci labirintul este în-cerc-are. Exemplul
cel mai elocvent de operã-labirint, în
literatura românã, este aceea a lui
Eminescu: „Universul eminescian are evi-
dent o construcþie labirinticã, denotând
aceleaºi preferinþe pentru concentricitate,
pentru lãcaºurile ºi cãlãtoriile iniþiatice
(domuri, castele, peºteri, drumuri,
cãlãtorii pe lunã; Dan-Dionis are revelaþia
cercurilor magice ale «Zoroastrului»).”
(Ibidem, p. 187)
Fatalmente, intrarea în labirint
înseamnã, totodatã, cãdere în cerc, în
„cercul strâmt” eminescian, de unde
caracterul tragic al rãtãcirii în labirint.
Vechiul poncif al „pesimismului”
eminescian, atrage atenþia Mihai Cimpoi,
trebuie abandonat, cãci ne aflãm, în
realitate, în plinã categorie esteticã a
tragicului. Ultimele studii al criticului dedi-
cate lui Eminescu sunt axate pe imaginea
fiinþei tragice, a omului tragic eminescian.
Un capitol din Plânsul Demiurgului se
intituleazã chiar Eminescu, poet tragic,
altul, Eminescu, Nietzsche ºi omul tragic.
(Mihai Cimpoi, Plânsul Demiurgului,
Editura Junimea, Iaºi, 1999, col.
„Eminesciana”, pp. 31-40). Într-o direcþie
similarã se îndreaptã una dintre cele mai
consistente cãrþi ale sale, Esenþa fiinþei.
(Mi)teme ºi simboluri existenþiale
eminesciene. (Mihai Cimpoi, Esenþa fiinþei.
(Mi)teme ºi simboluri existenþiale
eminesciene, Editura Gunivas, Chiºinãu,
2003. Vezi Eminescu, poet al fiinþei, în
Mihai Cimpoi, Critice, IV. Demonul
recitirii, Fundaþia „Scrisul românesc”,
Craiova, 2004, pp. 11-45.). Condiþia însãºi
a creatorului modern este cãderea în cerc,
nemaiavând nimic din demiurgia
platonicianã: „El seamãnã mai degrabã cu
Dedal închis în propria construcþie, cu
Meºterul Manole cu iubita imolatã, rãmas
singur pe acoperiºul edificiului înãlþat. El se
vede nevoit, în atari circumstanþe, sã caute
firul Ariadnei, sã caute soluþia existenþialã
salvatoare, ºi sã construiasc㠖 cu alte
cuvinte – aripi artificiale.” (Mihai Cimpoi,
Lumea ca o carte, p. 188). Scriitorul mod-
ern, de aceea, se vede condamnat la
fragmentar. A resimþit-o Mallarmé, care-ºi
considera poeziile doar niºte „fragmente,
bruioane”, iar Jorge Luis Borges îl va
reconfirma, luând ca imagine arhetipalã
chiar labirintul (într-un dialog cu Marin
Sorescu, tipãrit în nr. 282-283 din 1984 al
revistei Secolul 20): „Cuvântul labirint e o
izbândã în sine. Un cuvânt ingenios. Vreau
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
sã scriu un poem despre Teseu. Labirintul
e mereu acolo ºi noi suntem în labirint. A
fost fabricat de cineva. Labirintul e un
centru – ºi te simþi pierdut – cum mã simt
eu mereu – într-un centru. Dar universul
nu e un labirint. E un haos. Ziua, noaptea,
amiaza, cele patru anotimpuri – toate
acestea ne fac sã credem cã tot ce ne
înconjoarã nu e haos, cã existã un cosmos
secret. ªi cã putem gãsi un fir al Ariadnei.”
Fernando Pessoa a crezut cã poate a
se confrunta cu fragmentele-labirint
schimbându-ºi, proteic, numele. Lungul
drum hegelian al istoriei spiritului e construit
din fragmente. Mihai Cimpoi convine cã
progresul hegelian prin sinteze, care a
nãucit raþionalismul scientist modern, stã
sub zodia hazardului labirintic al creaþiei:
„Fragmentul se identificã cu procesul de
creaþie, care presupune discontinuitate, nu
evoluþie continuã, miºcãri imprevizibile, ºi
nu etape vegheate ºi dispuse în ordine
raþionalã strictã. Revenirea, înaintarea prin
salturi, deschiderea largã spre obiectul
(referenþial) ca ºi stagnarea, întârzierea,
închiderea în sine þin de domeniul
capriciului. Fragmentul satisface întru totul
aceastã condiþie a aleatoriului în creaþie. El
ascultã de legile imprevizibile ale
întâmplãrii.” (Ibidem, p. 189). Cu toate
acestea, împietrirea în fragment aduce
eºecul, rãmânerea în margine, cãci aceasta
n-are sens fãrã Centru: „Drumul spre zeul
ascuns înseamnã un drum care valorizeazã
realul ºi-i imprimã un sens adânc ºi o
anume ordine. Fãrã intuiþia acesteia, am
cãdea în neant.” (Ibidem, p. 194). De aici,
criticul are prilejul sã deschidã o nouã
incursiune mitopo(i)eticã, în antinomia
Centru-Margine. Un câmp exegetic ideal
i-l prilejuieºte opera lui G. Bacovia.
Marginea bacovianã devine mitem cu
multe variaþiuni critice, concentrate,
finalmente, într-o carte cu titlul Secolul
Bacovia. Meritul lui Bacovia este cã a fãcut
din „provincie” un Centru al fiinþei, „Cãci
marginea nu are nici o valoare dacã nu tinde
spre Centru./ Drumul spre Centru este
raþiunea de a fi a oricãrei poezii ºi a oricãrui
poet. E vorba, fireºte, de Drumul spre
Centrul Fiinþei.” (Ibidem, p. 197).
Afirmaþia este valabilã pentru orice fel
de creaþie. Inclusiv pentru criticã. Iar
obsesia Centrului duce la o altã dominantã
a operei ºi personalitãþii lui Mihai Cimpoi,
tot de sorginte eminescianã/româneascã:
cumpãnirea, în stare sã contracareze
hazardul labirintului.
21
 CRONICA LITERARÃ
Margareta Bineaþã
VÂRSTA DE AUR*
Pentru Iulian Moreanu proza scurtã pare
sã fie o permanentã provocare ºi, în acelaºi
timp, formula narativã preferatã, mãrturie
stând „Ruleta mincinoas㔠(2007), „Cerbul
însetat”(2012), „ Febra”(2013), „Neguþãtorul
de vise” (2014), „Povestiri cu un copil”(2015).
Cu o certã vocaþie de povestitor, confirmatã
ºi reconfirmatã de cãrþile sale, scriitorul din
Moreni este permanent preocupat de
reînnoirea stilului, diversificarea mijloacelor
de expresie ºi a celor narative,
pentru a se þine cât mai departe
de primejdia repetitivitãþii ºi
autopastiºãrii.
Fiecare dintre volumele
acestui autor este o continuare
a celor anterioare, reluând,
nuanþând ºi extinzând sursele
de inspiraþie, atmosfera, toposul
evocat, într-un registru bine
cumpãnit, cald, echilibrat, în
care acuitatea observaþiei
realiste se îmbinã cu o gamã
largã de afecte. Bunãoarã,
prozele scurte din „Povestiri cu
un copil”(Fundaþia Culturalã Antares, 2015)
au ca punct de plecare cele „10 povestiri cu un
copil” din „Febra” (2013). Unele dintre
naraþiunile din „Febra” sunt reluate în
„Povestiri cu un copil”, numai cã sunt altfel
plasate. Iulian Moreanu dezvoltã ºi detaliazã
în „Povestiri cu un copil” tabloul umanitãþii
din „Febra”, banalã, ºtearsã, prizoniera semi-
automatismelor ºi a rutinei cotidiene,
ducându-ºi traiul de zi cu zi într-o societate
zdruncinatã de vitregiile istoriei, abia ieºitã din
rãzboi ºi aflatã în zorii instaurãrii comunismului.
Numai cã scrisul sãu nu are nimic din revolta
surdã, pe alocuri încrâncenatã, sau demolator-
sarcasticã ºi acidã care se simte, în general, în
majoritatea prozelor din literatura românã
actualã care au ca subiect comunismul ºi
neajunsurile lui. Universul uman ºi social din
„Povestiri cu un copil” reþine prin duioºia
rememorãrii, vocea naratorialã a cãrþii fiind
Copilul, prin ai cãrui ochi inocenþi ºi curioºi
* Iulian Moreanu, Povestiri cu un copil, Fundaþia
Culturalã Antares, 2015.
22 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
este zugrãvitã deopotrivã lumea adulþilor ºi a
celor mici. Iulian Moreanu este un bun
observator al psihologiei infantile ºi surprinde
cu delicateþe finele resorturi sufleteºti, trãirile,
visurile, speranþele ºi dezamãgirile
protagonistului. Acesta nu are nume, nici în
povestirile din „Febra” nici în cele din volumul
din 2015; atitudinea, gesturile, gândurile,
bucuriile ºi spaimele sale sunt aceleaºi ca ale
oricãrui alt copil din orice þarã ºi timp, iar
inocenþa ºi simplitatea
relatãrilor împrumutã ceva din
candoarea discret-nostalgicã a
povestirilor lui Anatole France.
Toposul predilect al
prozelor lui Iulian Moreanu
este Moreniul natal, în care
industrializarea a ucis
frumuseþea naturii, iar Uzina
Mecanicã, Schela sau IM Mija
sunt locurile unde îºi câºtigã
cu greu pâinea zilnicã pãrinþii
Copilului ºi ai colegilor sãi.
Cele 21 de povestiri sunt
organizate cronologic, prima
evocând intrarea protagonistului în clasa I,
iar ultima, nostalgic-deziluzionatã, absolvirea
clasei a opta ºi sfârºitul inocenþei, cãci Copilul,
devenit între timp adolescent, îºi dã seama
cu tristeþe cã lumea ºi oamenii nu sunt
construiþi dupã calapodul sãu sufletesc.
Cartea de faþã este, în esenþa ei, filmul puternic
încãrcat emoþional al formãrii ºi dezvoltãrii
unui copil într-o societate aflatã în zorii
comunismului. Fiecare dintre proze conþine
un mic nucleu epic dezvoltat prin tehnica
insolitãrii, la care autorul apeleazã des în
scrierile sale. Prima zi de ºcoalã, o operaþie de
apendicitã, o zi la ºtrandul oraºului,
vaccinurile dureroase fãcute în urma unei
muºcãturi de câine, vizionarea unui spectacol,
mutarea într-o nouã locuinþã, tentativa eºuatã
de a bea ºi a fuma cu un coleg de ºcoalã,
visurile adolescentine legate de fete sunt tot
atâtea întâmplãri obiºnuite, a cãror lecturã
devine captivatã prin modul simplu ºi firesc
în care sunt relatate ºi prin filonul trãirii
autentice care le strãbate. Iulian Moreanu este
atent atât la creionarea atmosferei, cât ºi a
 oamenilor ºi locurilor; obiºnuitul capãtã
semnificaþie în ochii curioºi ºi naiv-neºtiutori
ai naratorului-copil, pentru care orice fleac
este supradimensionat, orice micã problemã
devine o dramã de moment ºi orice lucru nou
este prilej de încântare. Introvertit, timid,
uneori ciudat pentru ceilalþi, dar cu suflet bun
ºi generos, prieten devotat, protagonistul
celor 21 de proze este un personaj veridic ºi
tipic; uneori, se simte discret, din „off” duioºia
empaticã a autorului, care se regãseºte pe sine
în faptele, trãirile ºi gândurile eroului sãu.
Imaginea comunismului, aºa cum se
desprinde ea din aceastã carte este una
pitoreascã ºi ineditã, cu un farmec aparte, de
vreme ce este zugrãvitã prin prisma
sensibilitãþii ºi percepþiei unui copil pentru
care sãrãcia este un dat existenþial firesc,
asumat cu demnitate: el este conºtient de
diferenþele sociale ºi financiare dintre familia
lui de simpli lucrãtori la Schelã ºi cele bogate,
din care provin colegii sãi Luiza, Sanda,
Valentin sau Cristina. Pentru Copil este prilej
de bucurie prãjitura pe care o mãnâncã la
cofetãria oraºului când ia tata salariul; sau
vizionarea de filme ºi emisiuni, împreunã cu
bunii sãi prieteni, Luminiþa ºi Mirel, la Clubul
Flacãra 1, televizorul la domiciliu fiind un lux
pe care ºi-l permitea doar doctorul Rãduþã;
mersul la ºtrand vara, cu alþi colegi; întâmplãri
hazlii de la ºcoalã. Eroul principal, timid ºi
interiorizat, simte compania prietenilor ca pe
o supapã într-o existenþã altfel searbãdã ºi
plinã de privaþiuni. Alãturi de ei, orice
întâmplare capãtã noi dimensiuni, orice
problemã este rezolvatã mai uºor, iar Eul fragil
ºi sensibil al Copilului îºi gãseºte rostul ºi
menirea în tovãrãºia reconfortantã a Celorlalþi.
Curiozitatea ºi candoarea vocii
naratoriale învestesc fiecare dintre
întâmplãrile narate cu o dozã de inedit ºi mis-
ter, iar descrierile sunt realizate cu lux de
amãnunte ºi cu explicaþii punctate ici-colo de
mirãri interiorizate. Sunt pagini bine scrise,
care surprind realitãþile zilnice din plin
comunism, elocvente atât pentru cei care au
trãit, cât ºi pentru cei care nu au trãit în acea
perioadã. În „A ºaptesprezecea povestire”,
de pildã, este evocatã cu voluptate ºi cu
plãcerea detaliului vizual singura bãuturã
rãcoritoare a acelor vremuri: „E o sticlã
verzuie, de suc, de 300 de mililitri, care la
Aprozar costã 75 de bani. În treacãt fie zis, e
un suc foarte bun, cu gust real de lãmâie,
dulce-acriºor, foarte acidulat, pe care mulþi îl
beau acolo, pe loc, lângã naveta de lemn din
care sticlele îºi scot la ivealã capacele de tablã
lucioasã”. Într-o descriere enumerativã bine
dozatã este surprinsã obiºnuita coadã din
vremurile comuniste la rechizitele ºcolare, în
preajma datei de 15 septembrie, în „A
optsprezecea povestire”. În „A ºaptea
povestire cu un copil” este înfãþiºat bãtrânul
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
televizor Rubin 102, care distra întreaga
suflare a cartierului venitã sã vadã emisiuni
ºi filme la Club Flacãra 1: „Trebuia sã mergi
din timp, mai ales sâmbãta seara, ca sã apuci
un loc în încãperea nu prea mare, unde
televizorul trona pe o cutie din placaj dublu,
special fãcutã (în care ziua era depus ºi închis
cu lacãtul preþiosul aparat) ºi aºezatã la rândul
ei pe o masã ceva mai înãltuþã, ca sã se vadã
pânã în spate. Intrai în salã, puneai un obiect
pe un scaun, începând din primul rând cãtre
fund, apoi puteai sã mai ieºi pe afarã”. Foarte
bine scrisã este ºi „A noua povestire”, unde
o banalã operaþie de apendicitã este sugestiv
descrisã, cu toate spaimele, gândurile ºi
fobiile unui copil de 9 ani. Deºi situaþia în
sine este cam neverosimilã (Copilul merge la
spital cu o crizã de apendicitã ºi, coincidenþã,
apare acolo ºi prietenul Mirel în aceeaºi
situaþie ºi sora acestuia, Luminiþa, venitã ºi
ea sã facã intervenþia „pentru cã oricum, mai
devreme sau mai târziu tot va trebui s-o
facã”), descrierea manevrelor pregãtitoare
pentru operaþie ºi a procedurii propriu-zise
este punctatã de emoþia ºi teama aºteptãrii,
detaliile având ca efect mãrirea suspansului:
„ Care din voi e cutare? O zânã îmbrãcatã toatã
în alb se uitã la cei doi. Eu...rãspunde copilul,
bãnuind motivul întrebãrii. Hai cu mine,
frumosule!, zice zâna, îl ia de mânã ºi-l
conduce, parcã plutind prin aer, spre
cunoscuta uºã având un bec roºu deasupra.
Bloc operator scrie pe uºã”.
Deºi Iulian Moreanu nu mizeazã pe comic
ºi opteazã în genere pentru alte tipuri de
registre – nostalgic-înduioºat, ironic, sarcas-
tic sau trist-resemnat –, accentele de umor
nu lipsesc. Le exploateazã foarte bine în „A
cincisprezecea povestire...”, în care
zeflemeaua este dublatã de umorul tonic, în
descrierea unui spectacol vizionat de Copil
împreunã cu ºcoala. Scriitorul se foloseºte
mult de vizual ºi auditiv pentru a creiona
atmosfera: sala insalubrã, sonorizarea
execrabilã, aparatura pusã în neorânduialã, la
fel ca ºi firele de care se împiedicã, înjurând cu
sete unul dintre cei ce urmau sã se producã pe
scenã, spectatorii-elevi haotici ºi indisciplinaþi,
dar ºi o mânã de soldaþi „care îºi roteau în toate
pãrþile biloaiele de cãpãþâni tunse chilug,
privind bãlos la copilele ºi puºtoaicele ce
chicoteau printre scaune ca niºte vrãbii
flãmânde”. Se simte aici în mod evident vocea
naratorului ºi mai puþin a copilului, aºa cum se
întâmplã ºi în descrierea actorului Roger
Moore, „dupã care leºinau deopotrivã
servitoare ºi cuconet, puºtoaice ºi femei cu
plozi trãgându-le de fuste, ºi a cãrui aluniþã
datã dracului ºi-o creionau unii bãrbaþi sub
ochiul stâng”.(„A ºaptea povestire...”).
Dinamica isteriei colective din timpul
spectacolului devine sursã de comic savuros
pentru cã este contemplatã ironic-detaºat de
23
Copil: „Atmosfera în salã s-a încins rapid, toþi
þopãiau ºi strigau ca apucaþii, ºi pânã ºi Mirel,
cât îl ºtia el de cuminte sãrea aritmic de pe un
picior pe altul ºi scotea niºte urlete de care
copilul nu-l crezuse capabil niciodatã”.
Bun observator al lumii din afarã,
protagonistul se confruntã ºi el, ca oricare alt
preadolescent, cu furtuna interioarã
declanºatã de primii fiori ai dragostei. Timid
ºi introvertit, el nu reuºeºte sã-ºi arate
sentimentele nici faþã de Elisabeta, colega
unguroaicã ºtrengarã, nici faþã de îndrãzneaþa
Sanda sau Luiza, eleva eminentã, ºi mai ales
nici faþã de Cristina, care aºteaptã doi ani de
zile un semn de la bãiat, pe care acesta nu
are nici puterea, nici curajul sã i-l dea.
„Cristina care îi fãcuse multe nopþi albe” îi
scrie la sfârºitul clasei a opta o scrisoare
plinã de reproºuri (cam în neconcordanþã cu
stilul ºi psihologia unei eleve absolvente de
gimnaziu), iar povestea de dragoste eºueazã
înainte de a începe. Structural interiorizat,
bãiatul somatizeazã puternic simþãmintele pe
care nu ºi le poate exprima: „Inima i-a luat-o
razna. O aude bãtându-i în urechi. Nu-ºi
aduce aminte sã fi schimbat prea multe
cuvinte pânã atunci cu Cristina. ªi atunci
fata îi vorbise de parcã ar fi fost o reginã, iar
el un amãrât de valet” („A nouãsprezecea
povestire”). Pulsiunile sexuale incipiente
sunt ºi ele nãvalnice, dar la fel de strict
reprimate. Zãrind „dunga chiloþilor fãcuþi din
spumã de lapte” ai Luizei, în timp ce aceasta
fãcea o reverenþã dupã poezia recitatã la
serbare, „ Copilul simte cum începe sã
tremure ºi mai tare. Are impresia cã în curând
ori va exploda, ori se va dezintegra”(„A
nouãsprezecea povestire”). La fel
reacþioneazã bãiatul atunci când, în „A zecea
povestire”, o surprinde pe Luminiþa, sora
bunului sãu prieten, explorându-ºi nuditatea
ºi descoperind cã i-a venit prima menstruaþie:
„Un fior ca un curent electric îi strãbãtu
copilului coloana, iar gura i se umplu de o
salivã pe care nu o putea înghiþi”. Scena este
foarte bine gradatã psihologic, puternic
vizualã dar în egalã mãsurã delicat redatã,
cu termeni bine aleºi, care nu o fac sã eºueze
în licenþios.
Atent la intimele resorturi sufleteºti ale
Copilului, scriitorul dovedeºte aceeaºi grijã
ºi pentru zugrãvirea peisajelor, locurilor ºi
chipurilor omeneºti. Dacã în „Febra” unele
portrete erau superficial-convenþionale, în
„Povestiri cu un copil” Iulian Moreanu îºi
îmbunãtãþeºte mult tehnica ºi reuºeºte sã
creioneze în mod veridic figuri interesante:
Luminiþa, Voica, femeia necunoscutã de la
ºtrand, doamna învãþãtoare a Copilului din
clasa I, Cristina, Luiza sau Valentin. Iatã, de
exemplu, cum este descrisã Voica, o colegã
cu o situaþie familialã ºi financiarã criticã,
dispreþuitã de toatã lumea ºi retrasã într-o
24 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
muþenie pasiv-agresivã: „Nu vorbea cu
nimeni, nu participa la jocuri ºi avea tot timpul
pe buze un zâmbet uºor ironic, adresat nu se
ºtie cui, în egalã mãsurã tuturor ºi nimãnui. ªi
peste toate astea mai era ºi urâþic㠖 în jurul
buzelor o spuzealã permanentã dãdea
impresia unui herpes care nu se mai vindeca,
iar tenul avea o culoare ciudatã, un fel de
maroniu pãtat, de parcã nu dãdea niciodatã
cu apã pe faþã”(„ A treisprezecea povestire”).
Moreniul cenuºiu, industrializat, cu molozul
ºi praful ºantierelor, cu cvartalele de blocuri
neutre venite sã înlocuiascã vechile case din
timpul rãzboiului este ºi el sugestiv surprins.
Descrierea locurilor este permanent punctatã
de afectele naratorului. Sugestiv în acest sens
este episodul în care Copilul se vede nevoit
sã-ºi pãrãseascã draga casã rãmasã de la
americani în timpul rãzboiului, pentru a se
instala într-un cartier de blocuri noi, ºi la fel
de izbutit este tabloul de naturã pe care acesta
îl contemplã împreunã cu amicul Costel, pe
când ieºiserã împreunã sã fumeze ºi sã bea
pe furiº: „Atât de mult verde, cã nici toate
acuarelele din lume nu ar fi de ajuns ca sã
redea un asemenea tablou. Un pârâiaº subþire
ca o nuia de alun, din care probabil cã beau
apã vieþuitoarele pãdurii. Trosnituri
inexplicabile de lemne uscate, pentru cã nu
are cine le atinge. O adiere rãcoroasã care
vine dinspre pãdure ca trimisã de palele unui
ventilator vegetal”.(„A ºaptesprezecea
povestire”).
Trecerea Copilului în altã etapã a
existenþei – adolescenþa – reprezintã ºi
momentul în care el realizeazã cã prietenia,
cea care îi luminase pânã atunci întreaga
viaþã, se dovedeºte uneori conjuncturalã ºi
relativã. Despãrþit de bunii sãi amici Mirel ºi
Luminiþa din cauza schimbãrii domiciliului,
bãiatul are neplãcuta surprizã de a-i
descoperi ulterior distanþi ºi indiferent-
amabili. Aceeaºi revelaþie o are ºi în privinþa
lui Dincã, un alt bun coleg:”Copilul aºtepta
sã fie întrebat ºi el ceva, despre colegii lui,
sau mãcar despre unde vrea sã dea dupã ce
terminã ºcoala, dar Dincã nu pãrea curios sã
afle nimic din toate astea. De altfel, nu dorea
sã afle nimic, îi întinse mâna, ne mai vedem,
zise, ºi plecã fãrã sã mai spunã un cuvânt”.
(„Ultima povestire cu un copil”). Cartierul,
casa, copilãria, colegii de care „îl legaserã
atâtea amintiri”, devin comori sufleteºti pe
care protagonistul le preþuieºte cu nostalgie
ºi tristeþe deopotrivã, în trecerea lui în altã
etapã a vieþii.
Sensibile ºi cu o marcatã încãrcãturã
afectivã, „Povestirile cu un copil” sunt scrise,
aºa cum mãrturisea Iulian Moreanu însuºi, „
pentru oamenii mari care nu au uitat cã au
trãit (ºi) o vârstã de aur în care mulþi dintre ei
ar vrea sã se întoarcã ºi sã rãmânã acolo
pentru totdeauna”.
 IDENTITATE ªI DIVERSITATE
Petre Gheorghe Bârlea
NAÞIONALISMUL LUI ISMAIL KADARE
ªI ATESTÃRILE DIN TEXTELE
HOMERICE (1)
Scriitorul patriot care este Ismail Kadare
a þinut sã explice, ca în multe alte scrieri ale
sale, cã vechimea poporului sãu justificã
supravieþuirea acestor forme de culturã în
Albania. În fiºele celor doi homeriºti (cercetate
de agenþii subprefectului) scria: „Albania.
Þarã unicã. Popor vechi. Istorie tragicã. La
început, þarã europeanã. A urmat apoi
stãpânirea asiaticã. În secolul XX se
reintegreazã în Europa. Jumãtate din
populaþie în afara graniþelor de stat.
În afarã de epos (sublinierea noastrã,
P.G.B.), care, dupã pãrerea noastrã [Max ºi
Willy] constituie principala bogãþie a þãrii,
existã, de asemenea, crom ºi þiþei. Þara are
un rege, cu nume de pasãre, Zogu I (Pasãre
I)”. (pp. 41)
Pentru cineva care cautã astãzi, la început
de mileniu trei, informaþii pe internet despre
Homer, pare hazliu cã primele documente care
îi apar în fiºier sunt cele de tipul „Cuvinte
albaneze atestate în epopeile homerice”. Ulte-
rior, va constata cã existã documente similare
postate ºi de cunoscãtorii altor limbi balcanice
– macedoneni, bulgari, turci º.a. (despre
cuvintele româneºti din poemele homerice
vorbeºte, în treacãt, N. Georgescu, în textul
„Homer, contemporanul nostru”, cf. Recife.
Eseuri de oceanografie, Bucureºti: Floare
Albastrã, 2005, pp. 25-26, gr. menis vs rom.
mânie). Autorul considerã cã lingviºtii români
ar trebui sã se ocupe mai mult de textele
homerice, tocmai pentru cã existã mulþi
asemenea termeni în graiul poetic homeric pe
care îi recunoaºtem astãzi în românã). Ismail
Kadare aminteºte cu mândrie de aceste
corespondenþe lexicale ori de câte ori are
prilejul. În Dosarul H primul cuvânt invocat în
acest context este gr. menin din primul vers al
Iliadei: Menia aeide thes Peleiadeos
Ahilaios. „Mânia ce-aprinse pe Ahil Peleianul”.
Termenul albanez corespunzãtor este
mëni „mânie”, pe care ambasadorul Albaniei
(calificat drept „minuscul regat arhaic ºi
grotesc” de la acea vreme, anul 1933) îl
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
foloseºte într-o conversaþie foarte ciudatã cu
cei doi petenþi ai vizei consulare. Un om pe
cât de cult (poliglot, prieten cu Apolinnaire),
pe atât de înrãit, îl foloseºte ca pe o ameninþare
la adresa celor doi, în timp ce le vorbea ironic
despre propriul popor, cf. p. 42, extrase din
„Jurnalul” lui Willy Norton.
Ajunºi la hanul de la Rrashti i Buallit,
„Platoul bivolului”, cei doi folcloriºti îºi încep
înregistrãrile, nu dupã o oarecare aºteptare,
plinã de îndoialã. Pânã sã se întâlneascã cu
primul informator folcloric, cei doi aflã de la
hangiul ªtefan multe detalii interesante,
acesta dovedindu-se o adevãratã
„enciclopedie folcloricã”. Lãutarii-rapsozi
treceau pe la han cãtre vreo nuntã sau
înmormântare, iar apoi reveneau, peste circa
o sãptãmânã, cel mult douã, cãci nu exista un
alt drum de întoarcere, în toatã regula. Aºa
încât puteau fi înregistraþi de douã ori.
Singura problemã era rezerva acestor oameni
faþã de aparatul „care le fura vocile”.
Pânã sã facã primele înregistrãri, irlandezo-
americanii cerceteazã zona muntoasã,
epicentrul zonei epice care îi interesa. În
depãrtare, printre vârfurile munþilor ºi prin
ceþurile permanente, ei descoperã o populaþie
strãveche de munteni izolaþi, înveºmântaþi în
cãmãºi albe, brodate cu linii negre în zigzag,
pe deasupra cãrora purtau bunde negre,
prevãzute cu niºte aripi pe umeri. Erau tãietori
de lemne „oamenii-zei”, numiþi astfel în
baladele vechi de o mie de ani, cu un cuvânt
exclusiv albanez, fãrã echivalent în greacã sau
în altã limbã. Ciudat era faptul cã apãreau
atunci, în secolul al XX-lea, exact aºa cum erau
zugrãviþi în eposurile strãvechi.
Scene ca acestea, care redau imaginea
idealizatã a vechilor locuitori albanezi sunt
izvorâte, cum spuneam, din patriotismul
fierbinte al scriitorului. Frecventele referiri
la cuvinte albaneze atestate în textele
homerice, inclusiv la toponime ºi
antroponime, sugestia supravieþuirii unor
obiecte vestimentare, a unor forme de artã
25
(precum motivele decorative þesute pe
veºmintele tradiþionale) þin – toate – de acelaºi
program ideologic al scriitorului, care a indus
ºi preocuparea pentru eposurile populare de
tip homeric. În esenþã, lecþia de istorie pe care
o transmit cãrþile lui Ismail Kadare – fie ele
romane, manuale, eseuri, poezii, piese de
teatru etc. – se reduce la afirmaþia cã poporul
albanez a existat dintotdeauna pe pãmântul
ocupat astãzi ºi chiar pe teritoriile învecinate.
Similitudinile de conþinut ºi de forma între
producþiile folclorice albaneze ºi poemele
homerice atestã vechimea acestui popor, cu
date ale existenþei reconstituibile, deci, cel
puþin pânã pe la 1200 a.C. Dar, la rigoare,
reconstituirile pot urca ºi mai mult în urmã, pe
scara istoriei.
Reconstituirea literarã pe care o face
scriitorul este de naturã polemicã, evident.
Baladele populare de tip homeric descoperite
de cercetãtori în Balcani s-au nãscut (au
renãscut?) tocmai ca urmare a conflictelor
istorice dintre vechea populaþie – atestatã,
zice scriitorul albanez, de textele homerice,
între alte dovezi – ºi populaþiile venite ulte-
rior în zonã. Discuþiile puse în seama celor
doi homerologi strãini vizeazã tocmai acest
aspect: „Mai mult de o mie de ani, albanezii
ºi slavii se cãsãpiserã aici încontinuu. Se
înfruntã pentru orice: pentru pãmânt, pentru
hotare, pentru pãºuni, pentru râuri ºi n-ar fi
mirat pe nimeni dacã ar fi fãcut-o ºi pentru
luna de pe cer. ªi, ca ºi când n-ar fi fost
suficient, se duºmãneau ºi pentru vechiul
epos, care, parcã spre a dramatiza ºi mai
mult confruntarea, existã în ambele limbi:
albanezã ºi sârbo-croatã (sublinierea noastrã
P.G.B.). Iar fiecare popor se strãduia sã
susþinã cã el e creatorul eposului, astfel încât
celãlalt trebuia sã fie neapãrat plagiatorul
sãu, în cel mai bun caz, imitatorul”. (p. 61)
Tinerii cercetãtori americani realizeazã, la
un moment dat, cã, ocupându-se de Homer,
s-au amestecat, fãrã voia lor, în acest conflict.
Nici nu se putea altfel, pentru cã esenþa
homericã a eposurilor înregistrate de ei era
legatã direct de vechimea popoarelor care
le-au generat. Evident, Ismail Kadare vorbeºte,
prin Willy ºi Max, despre „vechimea albanezilor
în peninsulã”, adãugând: „ªi tocmai asta
pricinuieºte invidia sârbilor” (p. 62)
Fiecare dintre cele douã popoare îºi
afirmã protocronismul în zonã: „Albanezii le
declarã sârbilor: «Noi suntem aici
dintotdeauna» Sârbii rãspund: «Ba, aþi
venit dupã noi». Albanezii reiau dialogul cu
întrebarea: «Dacã în Kosovo n-am fost noi,
atunci cine a fost?»” (p. 62)
Desigur, prin zonã au trecut numeroase
valuri migratoare – avari, ostrogoþi, celþi – dar
migraþia cea mai mare a fost aceea a slavilor,
reluatã în mai multe miºcãri succesive. Prima
26 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
nãvalã slavã în Balcani apare descrisã în
eposuri, în elemente disparate, dar suficiente
ca sã sugereze urgia: o miºcare giganticã a
unor seminþii venite de la Nord-Est ºi Est, sub
presiunea cãreia popoarele vechi din
peninsulã s-au retras încet, kilometru cu
kilometru. Nu semãna deloc cu cucerirea
romanã, cãci nu era vorba despre o cotropire
armatã, cu comenzi ºi operaþiuni militare, cu
steaguri ºi monumente, cu tratate de pace etc.
Era cu totul altceva: o scurgere imensã,
nesfârºitã, de fiinþe umane în civil – bãrbaþi,
femei, bãtrâni, copii, cu scâncete ºi litanii, cu
strigãte neînþelese, pe fondul unei tãceri
înfricoºãtoare. Totul semãna mai mult cu un
cataclism natural, decât cu o cucerie militarã.
ªi rostogolirea nãpraznicã a acestui val s-a
reluat de câteva ori de-a lungul secolelor, pânã
când veneticii au devenit predominanþi în zonã,
formând un ocean slav, la marginile cãruia
supravieþuiau cum puteau popoarele bãºtinaºe.
Aceste miºcãri au constituit marea dramã trãitã
în istorie de popoarele balcanice vechi, mai
ales de albanezi – spune I. Kadare. Când
oceanul imens, „de un cenuºiu euro-asiatic ºi
anonim” a ajuns sã ameninþe ºi ultimele pete
colorate de populaþiile locale pe harta
peninsulei, s-a întâmplat inevitabilul:
„locuitorii au însângerat coastele
balaurului”, oprindu-i nãvala undeva, în
vecinãtatea localitãþii Kosovo.
„De aici s-au nãscut baladele”, spune
Willy Norton, un porte-parole al lui Kadare,
„Curge sânge din eposul lor” (p. 62).
Când el ºi cu Max îi împãrtãºesc hangiului
ªtefan descoperirile lor despre ura istoricã
dintre popoarele sârbo-croat ºi albanez,
acesta din urmã citeazã dintr-un poet albanez:
„În ura unul-altuia nãscutu-ne-am” [...]
Ceea ce atrage atenþia este din nou
cuvântul mëni „mânie, urã”, cu care începuse
ºi Iliada lui Homer...
Angajarea totalã a scriitorului în
conflictul istoric sârbo-albanez a devenit încã
mai vizibilã dupã stabilirea sa în Franþa, ale
cãrei începuturi au coincis cu tragicele
evenimente de la Kosovo. În plinã epocã
modernã, în ultimul deceniu al secolului al
XX-lea, „butoiul cu pulbere” al Europei a
explodat din nou! Extremiºtii din ambele
tabere au provocat conflicte care au condus
la mãceluri mai cumplite decât cele din Evul
Mediu. Sprijiniþi de miºcarea panslavistã,
sârbii au executat mii de albanezi. Din pãcate,
crime se mai petrec la Kosovo, la Priºtina ºi în
alte pãrþi chiar ºi acum, în 2015... Ismail Kadare
a scris, în 1998, Trois chants funèbres pour
le Kosovo... (Traduit de l’albanais par Yusuf
Vrioni, Paris: Fayard), iar în anul 2000 a apãrut
cartea Il a fallu ce deuille pour se retrouver.
Journal de la guerre du Kossovo, Paris:
Fayard.
 De fiecare datã, sunt reluate împrejurãrile
istorice care au generat conflictele actuale.
Relaþiile tensionate cu sârbii au început în
secolele al VIII-lea – al IX-lea, când valurile
de slavi veniþi din stepele mongole ºi din
Munþii Urali au ocupat Peninsula Balcanicã
ºi i-au obligat pe albanezi sã se reorganizeze.
Slavii, deºi mult mai numeroºi, nu au reuºit sã
strãpungã bariera albanezã dintre þinuturile
slave sud-vestice ºi Marea Adriaticã.
Explicaþia a constituit-o Kosovo, unde
populaþia s-a amestecat, ceea ce echivaleazã
cu o stare de permanentã tensiune, cu un
conflict ce mocneºte, în ciuda unor alianþe
familiale, profesionale etc., cf. Ismail Kadare,
Il a fallu..., pp. 215-216.
În al Doilea Rãzboi Mondial lucrurile au
luat o întorsãturã nouã. Hitler a redat Kosovo
albanezilor. A contat, în decizia aceasta,
vechea urã faþã de slavi, desigur. Dar Ismail
Kadare crede cã hotãrârea a fost luatã ca
urmare a admiraþiei pe care Fürherul o avea
faþã de albanezi. În planurile sale, zice scriitorul
ºi eseistul I. Kadare, Hitler rezervase un loc
privilegiat pentru urmaºii strãvechiului popor
ilir, în structura geopoliticã a Celui de al III-lea
Reich (Op. cit., p. 218).
Faþã de declaraþiile naþionaliste ale unui
scriitor care s-a afirmat pe plan mondial prin
textele sale împotriva xenofobiei,
izolaþionismului ºi dictaturii de orice fel au
reacþionat unii istorici ºi politologi, mai ales
din rândurile sârbilor ºi croaþilor (A se vedea
rãspunsul lui Komnen Beciroviè, Les impos-
tures d’Ismail Kadaré, partie I, în: B.I.
[Balkans Info], nr. 64, mars 2002, sau articolul
lui Yves Tomiè, „Kadaré (Ismail), Il a fallu...”,
în: Balkanologie, IV, 1, sept. 2000, cf. http://
balkanologie.revues.org/2002, 18.II.2002.).
Cât priveºte baladele medievale de tip
homeric, care circulau atât în Bosnia-
Herþegovina, cât ºi în Nordul Albaniei, I.
Kadare este convins cã, neputând fi vorba
despre geneza independentã, paralelã, ele au
fost create pe teren albanez ºi copiate de
sârbo-croaþi ºi de macedoneni. Dovezile
constã în faptul cã variantele albaneze – de
baz㠖 sunt mai apropiate de sâmburele
homeric ºi, în plus, sunt mai bogate în
elemente mitologico-poetice.
• Aezii locali albanezi purtau acelaºi tip
de bundã neagrã, ca ºi muntenii din zonele
izolate ale Albaniei, o hainã groasã, prevãzutã
cu ciudate prelungiri la umeri, ca niºte aripi.
Nu luau bani pentru prestaþia lor, se mulþumeau
doar cu gãzduirea completã (cazare ºi masã)
gratuitã. Cântau întotdeauna în încãperea cea
mai mare din clãdire (han, casã particularã) ºi
în prezenþa tuturor oaspeþilor. Unii dintre ei
fãceau un gest ciudat la începutul
spectacolului, punându-ºi o mânã la tâmplã,
cu degetele rãsfirate, ca o creastã de cocoº.
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
Gestul ceremonial este amintit în cãrþile
publicate despre folclorul vechi ºi numit cu un
cuvânt albanez intraductibil, majekrah.
Cercetãtorii germani susþineau cã este vorba
numai despre o necesitate fiziologicã.
Explicaþiile nespecialiºtilor, care aveau, totuºi,
idee despre asemenea reprezentaþii, pãreau sã
confirme teoria germanã. Rapsodul îºi acoperea
o ureche, deoarece transformarea vocii nu
þinea de modularea coardelor vocale, ci se pro-
duce în cutia cranianã, fiind dictatã de raþiune
(I. Kadare, op. cit., 82).
De aici provin constatãrile homeriºtilor
despre rolul urechii ºi rolul orbilor în
interpretarea eposurilor. În epica oralã, ochiul
nu are importanþa pe care i-o acordã scriitorul
modern. Dimpotrivã, putea fi o piedicã în
concentrarea pentru ascultare ºi interpretare.
De aceea cecitatea lui Homer are o
semnificaþie mai mare decât pot crede
generaþiile actuale. Se amintea faptul cã
Democrit s-a automutilat ca sã vadã mai bine
în strãfundurile lucrurilor. Epica oralã este o
artã a urechii ºi a vocii.
Apoi începeau sã cânte cu o voce care se
schimba complet faþã de cea a vorbirii obiºnuite:
vocea cântãreþului devenea metalicã,
nenaturalã, venitã, parcã, din altã lume.
Inflexiunile ei pãreau cã pulverizeazã totul în jur
– obiecte ºi fiinþe vii. Se acompaniau cu un in-
strument vechi – care era uneori o lãutã, alteori
o cobzã (Instrumentul albanez se numea lahute,
un fel de viol㠖 da gamba). Unii cântau numai
cu vocea. Finalizau brusc cântatul baladei, iar
oamenii din popor le mulþumeau prin niºte
formule strãvechi, greu de înþeles de cãtre strãini
sau chiar de albanezii tineri, mai ales la oraº.
Acceptarea interpretãrii în faþa microfonului a
fost o problemã, rezolvatã cu bine, pânã la urmã.
Totuºi, în ochii primului cântãreþ întâlnit a stârnit
nu numai curiozitatea, ci ºi o urmã de îngrijorare.
Aparatul de înregistrat „îi furase vocea”. În ro-
man se vorbeºte despre o veche credinþã
albanez㠄înmormântarea vorbei”. Constructorii
tradiþionali se feresc cu strãºnicie ca pietrele,
mortarul ºi alte materiale sã fie aºezate pe umbra
lor, cãci asta ar însemna înmormântarea duhului,
ceea ce ar atrage ºi apropiata moarte fizicã. De
fapt, credinþa este atestatã în toatã Europa
balcanicã ºi chiar în cea Occidental㠖 în
Germania, în þãrile scandinave º.a. (În þãrile
române sunt atestaþi „vânãtorii de umbre”.
Aceºtia mãsoarã umbra unui om ºi o „îngroapã”
la temeila unei clãdiri – casã particularã, bisericã,
cetate –, ca sã-i asigure trãinicia. Este, de fapt,
alternativa la îngroparea unei fiinþe vii – om,
animal – la temelia construcþiilor, cf. Mihail
Kogãlniceanu, „Vânãtorii de umbre”, publicat
în Dacia Literarã ºi comentat de Mircea Eliade,
în studiul despre Meºterul Manole, cf. De la
Zalmoxis la Genghis-Han, Bucureºti:
Humanitas, 1995).
27
 INTARSII

Daniela-Olguþa Iordache

UN JAIN LA MODÃ, OSHO

„Nu, Adam nu a comis niciun pãcat. Adam e primul
sfânt. El l-a nesocotit pe Dumnezeu ºi Dumnezeu a
vrut asta. Exact asta a vrut Dumnezeu – ca Adam sã
nu i se supunã. Nesocotindu-l pe Dumnezeu, Adam va
merge departe în lume, îºi va pierde prima copilãrie.
Apoi va face multe, multe greºeli ºi din aceste greºeli
va învãþa, ºi, într-o bunã zi, se va întoarce – drept
Hristos, Buddha, Mahavira, Krishna...” (Osho)

Faptul cã Osho este un jain la modã se
datoreazã, mai ales, hotãrârii sale de a se rupe
de tagma cãlugãreascã a jainilor, pe care îi
socoteºte, poate pe drept, oameni vechi ºi de
a se reinventa pe sine ca gânditor contem-
poran, reîntrupat în om nou.
Care e cauza rãzvrãtirii sale? Ce are el de
reproºat jainilor? Poate umilinþa de a umbla în
lume îmbrãcaþi numai cu cerul? Poate religia
vieþii, care-i sileºte sã înainteze pe pãmânt
împovãraþi de spaima de a nu face rãu nici unei
fãpturi oricât de neînsemnate, fie ea bacterie,
vierme, gândãcel sau fir de iarbã?
Rãspunsul este negativ, deoarece
rãzvrãtirea sa are cu totul alt temei. Osho le
reproºeazã jainilor înºiºi moralitatea lor, ce
acceptã, fãrã crâcnire, cele 33000 de reguli
oferite lor de textele budiste drept tot atâtea
rãspunsuri gata fabricate pentru orice situaþie
cu care s-ar putea confrunta.
De exemplu, jainii nu mãnâncã seara
deoarece s-a stabilit, în urmã cu 25 de secole,
cã a mânca seara (adesea pe-ntuneric) e un
pãcat. Ca ºi omul modern, Osho cautã
fericirea pe care jainul nu o poate avea
deoarece moralitatea sa impusã din exterior
de cãtre familie ºi societate nu se suprapune
deloc propriei sale lumini interioare. Urmarea
este cã omul de acest fel are o viaþã dubl㠖
una simte ºi alta face, iar aceastã
neconcordanþã îl face veºnic nefericit.
În rãzvrãtirea sa, Osho vede în cãlugãr
un om laº, care se teme cã dedublarea sa îi va
fi descoperitã de societate, ºi, de aceea, fuge
într-o peºterã, ascuns de cei care i-ar putea
distruge pânã ºi aceastã iluzorie libertate de
a gândi altfel decât restul lumii, de a-ºi
ascunde de ceilalþi licãrul propriu de suflet.
„E absolut necesar un om nou, pentru cã cel
vechi e putred pânã la mãruntaie. Cel vechi e
într-un continuu conflict cu el însuºi. Se luptã
cu el însuºi. Orice face se simte nefericit. Dacã
îºi ascultã vocea interioarã, simte cã se pune
de-a curmeziºul societãþii, al oamenilor
puternici, al mersului lucrurilor.” [...] „De aceea
au evadat laºii la mãnãstire sau în peºterile
din Himalaya, dintr-un singur motiv, ºi anume
cã acolo nu vor fi descoperiþi deloc. Dar ce
fel de viaþã poþi trãi într-o peºterã? Deja þi-ai
luat viaþa!”
Atunci care ar fi soluþia? Dupã Osho,
soluþia ar fi sã devii sincer, adicã una cu tine
însuþi, „indiferent de preþul pe care trebuie
sã-l plãteºti.” Însã o moralitate care vine în
urma unui mare efort e imoralã. „Moralitatea
adevãratã ar trebui sã fie relaxatã, uºoarã,
exact ca propria umbrã. Nu trebuie s-o târãºti
dupã tine. Vine de una singurã.” S-ar cuveni
însã, înainte de toate, sã distingi corectbinele
de rãu. „Pãi binele, ne spune Osho, e tot ceea
ce faci din conºtienþã, iar rãul, tot ceea ce faci
din inconºtienþã. Aici Osho intrã, în chip voit,
în contradicþie cu societatea ºi normele ei.
Caracterul, formã de conºtiinþã necesarã vieþii
sociale,e, dupã Osho, ca o fotografie, e static
ºi, deci, mort. Conºtiinþa, în schimb, e o
oglindã vie care exprimã adevãrul trãirii
momentane, adecvarea noastrã la conþinutul
nou al adevãrului, cãci Heraclit avea dreptate,
viaþa curge, nu numai cu zilele, ci ºi cu clipele.
De aceea nu te poþi deloc regãsi în dogme.
Armele eficiente ale conºtiinþei sunt rãbdarea
ºi intuiþia. Prin urmare caracterul, educaþia
ºi pedagogia se opun, într-o oarecare mãsurã,
meditaþiei. Osho ne propune însã, cu
obstinaþie, meditaþia. El cultivã astfel o
individualitate puternicã, autoeducatã numai
prin universul propriu.
(continuare la pagina 31)

28 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 LITERE ªI SENSURI
NOROCOASELE JOCURI DE NENOROC
ALE LUI ªTEFAN MITROI*
Peste Jocurile de nenoroc ale lui ªtefan
Mitroi adie tristeþea unei melancolii copleºi-
toare, melancolie datã de conºtientizarea
acutã a trecerii ireversibile a timpului ºi, odatã
cu ea, trecerea noastrã, alunecarea noastrã
din burta mamei în burta lumii. În curgerea
ei infinitã, viaþa se cuprinde poematic între
aceste momente: „Adineauri se nãscu.
Adineauri crescu ºi avu nunta.
Adineauri îi nãscu nevasta.
Adineauri bãgã de seamã cã
i-au plecat copiii de acasã.
Adineauri îmbãtrâni. Tu-i
adineaurea mã-sii de viaþã!”,
ceremonialurile de trecere
având cadenþa unui ritual. Doar
poveºtile noastre fac ca aceste
ceremonialuri sã fie sau mãcar
sã parã altfel. Înscrise în istorie,
poveºtile omului ºi ale
sufletului sãu armonizeazã
cerul cu pãmântul, sacrul cu
profanul, viaþa cu moartea,
aspiraþiile cu împlinirile,
bucuriile cu necazurile, norocul cu nenorocul.
Jocurile de nenoroc sunt jocurile vieþii
ºi ale morþii, jocul de-a trãitul ºi de-a muritul –
„De-a trãitul însemna sã te joci de-a trãitul
vieþii altora, în asta ºi consta jocul, deoarece
pe a ta o trãiai oricum”, ceea ce presupune
asumarea unui rol – actor, martor, regizor pe
marea scenã a lumii, asumarea ºi
conºtientizarea destinului. Ele pot deveni
„jocuri prosteºti” – nu mai þin seama de nicio
regulã, nu pot fi stãpânite, devin, cu trecerea,
imprevizibile, producând schimbãri esenþiale,
inexorabile: „Ziceam aºa, sã þin primãvara pe
loc cel puþin pânã la sfârºitul zilei, iar ziua sã
n-o las sã plece cel puþin pânã la sfârºitul
timpului, iar timpul sã-l pãstrez tânãr cel puþin
pânã la sfârºitul luminii, iar lumina s-o împiedic
sã apunã cel puþin pânã la sfârºitul cerului,
iar cerul sã-l þin boltit peste lume cel puþin
pânã la sfârºitul primãverii”.
* ªtefan Mitroi, Jocurile de nenoroc, Editura Rao,
Bucureºti, 2015.
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
Ana Dobre
Scriitura lui ªtefan Mitroi, nu neapãrat
febrilã, însã febricitantã, þinând emoþia la înalte
cote ale trãirii, are pulsaþia ideilor întreþinând
meditaþia asupra unor teme grave: timpul,
viaþa ºi moartea, relaþia dintre contingent ºi
transcendent, condiþia omului, dispariþia
satului ºi a þãranului în degringolada vieþii
moderne. Aceste poeme în prozã, care
transcriu mari probleme
existenþiale aºa cum sunt ele
filtrate ºi integrate în fibrele
personalitãþii sale, depãºesc,
însã, denominarea, cãci
scriitorul le aºazã în structura
unei meditaþii în care poeticul
ºi metafizicul fuzioneazã.
Existã permanent impresia cã
lumea pe care o receptãm cu
simþurile noastre, la nivelul
aparentului, al fizicii existenþei
este prea puþin, iar scriitorul,
prin intuiþiile pe care le are,
trece de aceastã fragilã linie
pentru a accede la sens, pentru
a pune în paradigma propriei gândiri ºi
sensibilitãþi fiorul existenþei, viaþa ei dincolo
de formele reþinute la suprafaþa percepþiei.
Tragicul existenþei, resimþit ca sentiment
al trecerii ireversibile a timpului, e o supratemã
a Jocurilor de nenoroc ºi apare obsedant
prin rãvãºirile sufletului care aduc în prim-
plan imaginea pãrinþilor, Vasile ºi Ioana.
Noaptea de Înviere, noaptea în care mama îl
aduce pe lume, marcheazã momentul unei
mutaþii simbolice, „din burta mamei în burta
lumii”. Sub semnul unui simbolism ritualic,
naºterea este o ceremonie cosmicã. Vederea
este viziune: „Primul lucru pe care l-am vãzut
pe întuneric a fost un om ce tocmai ieºise
dintr-un mormânt”. Pãrinþii sunt actori în acest
ritual cosmic: „Apoi mamei i s-a fãcut foame
ºi tata i-a tãiat o felie de cozonac cu acelaºi
cuþit cu care îmi tãiase mie buricul. Avea gustul
vieþii mele cozonacul. De aceea mama a plâns
cu lacrimi amare de fericire, înghiþind din
greºealã ºi firimiturile pe care Fiul lui
Dumnezeu le promisese, înainte chiar de a
29
învia, furnicilor”. Pãrinþii sunt reperele
fundamentale din momentul venirii pe lume,
momentul ce marcheazã intrarea în timp ºi
începutul aventurii existenþiale. E un moment
mitizat, integrat mitologiei personale, cãci
datele realului alunecã în mit. Imaginea mamei,
identificatã iconic cu Maria, este cea a unei
mame arhetipale, sacralizatã prin devoþiunea
fiului: „Ai grijã la suflet, o sã te doarã ori de
câte ori vei încerca sã-l foloseºti! Vasãzicã,
de acolo venea durerea pe care o simþeam.
Dar îmi plãcea. Îmi plãcea cã eram om. ªi cã o
chema Ioana pe Maria. Se spunea cã
dumneaei îl nãscuse cu vreo douã mii de ani
în urmã pe Iisus. Însã în loc sã se laude cu
asta, se lãuda cu faptul cã mã nãscuse pe
mine. Eu mã lãudam cu amintirile din vremea
când sugeam la sânul ei ºi când eram mai înalt
ºi decât zborul pãsãrilor, ºi decât vârfurile
munþilor. O chema Ioana ºi credeam c-o sã
rãmânã, pânã la sfârºitul timpului, mama mea!
Ea a vrut ºi dupã ce s-a terminat timpul, dar
nu s-a mai putut!”
Sacrul dominã aceastã lume, fãrã ca
atitudinea scriitorului sã fie paseistã: „Se mai
auzeau uneori ºi niºte nechezãturi în pereþi.
Poate cel mai bine ar fi fost sã-L rog pe
Dumnezeu ca din nechezãturile alea sã facã
înapoi perechea de cai a bunicului. Prea
ºedeau degeaba hamurile de la cãpãtâiul
meu. Pânã la urmã mi-am luat inima în dinþi
ºi-am urcat. Dar n-am avut curaj sã deschid
uºa. Curând, s-a înnoptat. M-am pomenit cu
fruntea lipitã de oiºtea Carului Mare. Gura
podului? Mai degrabã gura cerului! mi-am
spus ºi l-am strigat pe bunicul sã înhame
iute caii. Nu-mi mai trebuia scara. Rãmânea
sã vin cu Carul Mare înapoi pe pãmânt, dar
asta mai încolo, spre dimineaþã...”
Sacralizarea derivã mai ales din melancolia
trecerii, din conºtientizarea acestei
melancolii, acesta fiind ºi modul lui ªtefan
Mitroi de a resemantiza valorile lumii în care
a crescut, acelea care i-au modelat ºi sufletul
ºi gândirea: „Dumnezeu stãtea în podul casei
bunicilor. Era mai aproape de cer, d-aia îi
plãcea sã stea acolo. Iarna, când era câte-o
zi mai geroasã, îi ziceam lui bunicul sã-I dea
voie sã se mute în casã. Pãi ce, nu-L las eu?
rãspundea bunicul. Poate sã stea unde vrea,
doar e Dumnezeu!”.
Fraza poeticã a lui ªtefan Mitroi creeazã
mereu, într-o împletiturã ce-i individualizeazã
stilul artistic, dublete semnificative în care se
înlãnþuie tranzitivitatea ºi reflexivitatea. În
Dragobete, de exemplu, metafora inimii
(pasiunea) ºi a gândului (raþiunea) sugereazã,
în acest dublu registru, etapele formãrii
intelectual-afective. Suntem, sugereazã
scriitorul, mai întâi iraþionali, fiinþe ale intuiþiei,
pentru a deveni, odatã cu lãrgirea cercurilor
concentrice ale cunoaºterii, raþionali, pierzând
30 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
astfel din inocenþã ca sã câºtigãm iluzia
stãpânirii lumii, a timpului, a universului.
Imagine a înþelepciunii, în unele mitologii,
bufniþa, simbol ambiguu, asociatã cu semnul
rãu în mitologia româneascã, menþine
ambiguitatea în cadrul acestei scriituri în care
tensiunea ideilor atinge un maximum:
„Bufniþele þopãie vesel pe sârmã cu bãtãile
inimilor noastre în gheare. Cade o scurtã
ploaie de lacrimi pe pãmânt. Dupã care rãsare
un curcubeu împletit din flori de câmp peste
masa la care stãm cu toþii aºezaþi”.
Sentimentul armoniei universale – „Nu
exista nicio deosebire între oameni ºi celelalte
vieþuitoare. Aproape cã nu puteai sã spui care
e om, care e copac, care e iarbã, care e pasãre
ºi care e cãþel al pãmântului. Ar fi trebuit sã
rãmânã pentru totdeauna aºa. Fiindcã iarba
visa încã de pe atunci sã umble lãtrând prin
pãmânt, pãsãrile sã poatã trage cu puºca, iar
cãþeii pãmântului sã înverzeascã zburdând
veseli pe câmpuri. Noi, oamenii, ne
închipuiam zburând” – resimþit plenar în
copilãria mitizatã, alterneazã între norocul de
altãdatã, asociat unui destin deschis ºi
nenorocul prezentului, asociat unui destin
care duce nenorocul în nenorocire, în
dezastru. Eul nu este singur, nu vorbeºte
doar în nume propriu; el se simte parte a unei
colectivitãþi al cãrei destin se intersecteazã
cu destinul propriu. Gândul îndrãzneþ al
nemuririi – „Într-o altã zi, în cea mai frumoasã
dintre toate duminicile întâmplate pe pãmânt,
pe Dumnezeu l-a chemat Vasile. La fel ca pe
tata. Cred ºi-acum cã de fapt tatãl meu a fost
în duminica aceea Dumnezeu. De la el a venit
ploaia. El a fãcut atunci sã înverzeascã iarba
pe câmpuri. Tot el a arcuit apoi curcubeul
peste lume. El, cu priceperea lui de croitor, a
cusut la loc aripile îngerului ce cãzuse de pe
crucea din dreptul ºcolii. ªi tot el l-a ajutat pe
înger sã se-nalþe la cer, luând cu el ºi vieþile
celor trecuþi pe cruce. M-am uitat din clasa
mea pe geam, ºi-am hotãrât sã fiu nemuritor,
ceea ce am ºi fost pânã s-a terminat ziua de
duminicã. Sã fi ºtiut ce urmeazã aº fi împãrþit
nemurirea cu tata. Era primãvarã, mã
întorceam de la ºcoalã ºi niciunul dintre
profesori nu se obosise sã-mi spunã cã va
veni o zi în care va fi, tot aºa duminicã, ºi
cã-n duminica aceea Dumnezeu va muri” –
nu este o infatuare a spiritului cãci vine din
conºtientizarea mersului prin timp al
generaþiilor. Viziunea asupra ºirului de
generaþii are, în Copii neascultãtori, aceeaºi
încãrcãturã emotivã ca aceea arghezianã din
imaginea osemintelor vãrsate-n mine..., ideea
fiind a succesiunii generaþiilor ºi a repetãrii în
timp a destinului lor.
Locul sãu în lume este un „chiot de
bucurie”, dat de fiinþarea în ideal: „Eu
credeam cã viaþa tocmai asta însemna, sã nu
 te opreºti niciodatã din plutit”, de intrarea în
timp: „Nãscându-mã, eu am vãzut lumina
tuturor zilelor de pânã atunci”. Perceperea
timpului în rotaþia anotimpurilor dã sugestia
destinului cosmic în Plecarea berzelor,
nepotrivirile temporale – „Toate mergeau pe
dos în satul nostru”, dând sugestia trecerii
timpului, a duratei tragice a vremurilor care
altereazã vremea. Superbia atitudinii vine din
afimarea sentimentului plenar al libertãþii, al
independenþei destinului individual faþã de
cel colectiv, al sustragerii de sub teroarea
istoriei: „La noi þinea loc de noapte umbra
Carului Mare”.
Existã o dimensiune sacrã a existenþei
pe care ªtefan Mitroi o sugereazã prin
imaginea coborârii transcendentului, a
integrãrii lui în cotidian: „Mai cu seamã cei
vii se foloseau de Carul Mare în satul nostru.
Cãrau cu el grâul de pe câmp. Tot cu el
mergeau la oraº sau la moarã [...] Când
îmbãtrânea Carul, deoarece i se întâmpla ºi
lui, îi lua locul Carul Mic [...] Nici n-am bãgat
de seamã când s-a mutat Carul Mare înapoi
(urmare de la pagina 28)
Un jain la modã, Osho
Cum va trãi însã aceastã fãpturã în
societate? Iatã cum – fãrã legi ºi justiþie, fãrã
caracter, negând familia, naþionalitatea,
statul, deoarece „aceasta e singura moralitate
posibil㠖 tu cu lumina ta ºi-n concordanþã
cu tine. Nu vei fi lacom, mai adaugã
sfãtuitorul, nu te vei duce la rãzboi, nu vei fi
violent, cãci vei iubi, fãrã obiect, rugându-te,
sau cu adresã, ºi atunci iubirea ta va degenera
în sex. Dar acest mare om individual (fãrã
laturã socialã), privit în singularitatea lui, nu
e oare o mare ºi grozavã utopie? El va
supravieþui numai dacã ºi cei din jur vor fi la
fel de educaþi (înþelege conºtienþi) ºi vor
renunþa sã mai fure, sã mai ucidã, sã mai mintã,
sã mai violeze, sã mai incendieze, sã mai
jefuiascã, sã mai transforme pe alþii în sclavi...
Mai existã ceva care-l separã în mod evi-
dent pe gânditorul lui Osho, dedicat
meditaþiei, de omul practic, contemporan, ºi
Dumnezeul lui. „Sã nu faci nimic e pãcat.
Dumnezeu te-a trimis pe pãmânt sã acþionezi.
Aceasta e o datorie.” Cãlugãrul jain spune
îns㠖 „Sã stai degeaba, în liniºte, fãrã sã faci
nimic. Doar aºa poþi deveni moral.” Dar „câte
reguli poþi inventa pentru oameni? E o prostie,
n-are nici un sens. Astfel oamenii sunt ºi nu
sunt religioºi – întotdeauna gãsesc o cale de
a scãpa de regulile acelea de conduitã ºi de
acele porunci. Întotdeauna pot gãsi o cale de
scãpare pe uºa din spate.” Dar, religios sau
nu, omul este incurabil. Nereligiosul are mai
mult caracter, dar aºa-zisul religios continuã
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
pe cer. Trece cu roþi de pâine fierbinte pe
deasupra capului meu. Îl simt dupã frigul
dulce ce rãmâne în urmã. ªi dupã faptul cã
mi se face dor de mama. Ca ºi cum mi-ar fi
foame. ªi mi-ar fi drag sã mor de foame!”
Cerul contemporan este un cer din care
lipseºte Dumnezeu, o sugereazã în Ucraina
e colea, de aceea catastrofele sunt posibile.
Gândul sacru, readucerea lui Dumnezeu este
speranþã în continuitatea vieþii: „Ucraina e
colea! O s-o pornesc direct prin crivãþ spre
linia frontului. Cu mâna pe trãgaciul luminii
din candela de acasã. ªi cu mama rugându-se
pentru mine din icoanã”...
Jocurile de nenoroc ale lui ªtefan Mitroi
ne pun în faþa unei problematici existenþiale,
propunând o modalitate de interogare a eului
ºi a lumii într-o scriiturã fremãtãtoare în care
ideea ºi emoþia sunt mereu prezente. Imaginile
materiale, concrete ale unei lumi ce pare cã ºi-a
pierdut sensul ºi direcþia îºi duc ecoul în
vibraþiile emoþiei. Este emoþia care
spiritualizeazã ideea dându-i forma necesarã
pentru a ajunge la inima cititorului.
sã creadã cã îl poate mitui pe Dumnezeu sau
mãcar pe preoþii lui.
„– Iisus (bãnuitor): Iartã de ºapte ori!
– Ucenicul: Bine!
– Iisus: De 77 de ori, îþi spun!
– Ucenicul: Bine! (Iar în sinea lui „Dar a
ºaptezeci ºi opta oarã sunt liber. Pot face ce
vreau eu!)”
Pentru omul religios existã ºi o nesperatã
portiþã de ieºire. Chiar dacã moralitatea pentru
el e poliþistul, tribunalul ºi judecãtorul din
afarã, iar conºtiinþa, din interior, o teamã de
pedeapsã, iad ºi Dumnezeu, între aceste douã
instanþe necruþãtoare el greºeºte din ce în ce
mai rãu ºi, greºind, evolueazã obþinând o a
doua copilãrie pe care nu o va mai pierde, aºa
cum a pierdut inocenþa dintâi.
Gelozia vine din ambiþie ºi voinþã
exacerbatã. Pentru a ajunge la starea de iubire,
nu te compara cu altul. Atunci curge
dragostea ºi toate virtuþile, cãci iubirea e o
stare de spirit, nu o relaþie. Atunci nu vei mai
întreba ce e Dumnezeu, fiindcã nu sunteþi
separaþi ºi vei ºti cã niciodatã nu poþi omorî
fiindcã viaþa e veºnicã.
„Prin urmare, ce e un Buddha sau un
Christos?... o lunã plinã, o floare, o pasãre în
zbor, o poezie, un cântec, o celebrare. Un
Buddha va fi cu siguranþã un rebel. El nu poate
urma poruncile prosteºti date de politicieni sau
de moraliºti, sau de puritani sau de preoþi. Un
buddha e un inocent! Poþi ºi tu sã devii un
buddha. E dreptul tãu din naºtere. Nu te lãsa
pãcãlit de raþiune. Rãmâi vigilent!”
Ai fi putut sã te laºi, în cele din urmã,
convins de Osho, dacã, pânã la sfârºit
meditaþia sa n-ar fi devenit o marfã!
31
 EXERCIÞII DE REGÂNDIRE
O „DELICATESÔ
PENTRU CONNAISSEURS
Pentru amatorii de istorie ºi mai ales
de istorie a vieþii cotidiene Revista Astra
din Braºov este probabil o bine cunoscutã
sursã de informaþie. Aceasta are ca
supliment colecþia Biblioteca Istoricã a
Braºovului aflatã la al treilea titlu care
valorificã fondurile Bibliotecii Judeþene, ale
Arhivelor Naþionale ale României ºi colecþii
particulare.
Astfel a apãrut Noul cãlãuz al
strãinului prin Braºov ºi regiunea
dimprejur, publicat de „Comitetul oficial
de informaþie pentru strãini”, în 1891, ediþie
datoratã lui Nicolae Pepene ºi Bogdan-Florin
Popovici, Braºov 2014. Este, spun editorii
„primul ghid oficial al Braºovului publicat
în limba românã”. Destinat, fireºte, nu
românilor din oraº, ci mai ales celor din
regat pentru care cuprinsul include o mare
diversitate de date. Logic, primele informaþii
privesc Comunicaþiunea (calea feratã,
calea vicinalã, tramvaiul oraºului,
omnibuzele, birjele, caii de cãlãrie, poºta,
telegraful, hamalii, comisionarii, expeditorii).
Toate serviciile par a fi perfect organizate
pentru a transporta prompt cãlãtorii,
bagajele, corespondenþa ºi coletele.
Urmeazã hotelurile, nu multe în epocã
(Bucureºti, Europa, la Pomul Verde,
Hotelul Central, Union ºi Corona) pe lângã
care funcþionau ºi „un numãr de ospãtãrii
ºi hanuri mai mici”. Pentru toate se pot
afla preþurile, ofertele de masã, numãrul
de camere ºi serviciile. O altã rubricã este
consacratã cafenelelor, restaurantelor ºi
„tavernelor de bere ºi vin” ºi este urmatã
de o secþiune care informeazã în legãturã
cu Serviciul Sanitar (medici, farmaciºti,
spital ºi stabilimente de bãi).
Dintre cei 17 medici ºi cei trei chirurgi
unul singur este român, Dr. George
Baiulescu, din Bulevardul Rudolf, nr. 14.
Dintre cei 9 farmaciºti, român nu e
niciunul. În schimb, în segmentul
Reuniuni (societãþi ºi asociaþii culturale
ºi sportive) apar ºi câteva româneºti.
32 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Sultana Craia
Între mai multe „Societãþi de lecturã ºi
de distracþie” existã ºi o „casina românã”,
printre cele sportive existã una româneascã
de gimnasticã ºi una „de cântãri”.
Câteva, dar nu româneºti, aveau
scopuri constructive (înfrumuseþarea
oraºului, pompieri voluntari, construcþii de
cabane în munþi ºi îngrijirea bolnavilor în
regim de voluntariat).
Cât despre biserici, existau 13, dintre care
douã romano-catolice, cinci evanghelice,
maghiare, trei româneºti, una greceascã.
Acestora li se adãugau douã sinagogi.
Licee erau doar trei, cel evanghelic (din
1544), cel romano-catolic ºi liceul român
greco-oriental (azi Andrei ªaguna). ªcoli
superioare funcþionau de la finele secolului
al XIX-lea (ªcoala realã superioarã de stat,
Academia comercialã regalã ungarã ºi
ªcoala Comercialã superioarã romanã).
Filarmonicã nu exista. Se putea totuºi
asculta „Muzicã publicã de promenadã”,
era o orchestrã a oraºului care cânta tot
muzicã de promenadã, „Muzica militarã
cezaro-regeascã”, erau concerte de orgã
la Biserica-catedralã evanghelicã ºi
funcþionau „reuniunile de cântãri”, care
„dau în decursul anului mai multe producþii
muzicale, împreunate de multe ori ºi cu
dans”. Cum teatrul nu se înfiinþase în oraº,
toamna ºi iarna se organizau „reprezentaþii
teatrale în sala Redutei”. Mai funcþionau
douã muzee, la liceul Honterus ºi la ªirul
Cetãþii (aceasta fiind colecþia Academiei
regale ungare) ºi patru colecþii private,
germane ºi/sau evreieºti.
Industria era reprezentatã de
întreprinderi, de asemenea germane ºi
evreieºti, care produceau postavuri,
mobilier metalic, bãuturi, sãpun, teracotã,
mezeluri, zahãr.
Ghidul cuprinde ºi un segment rezervat
recomandãrilor pentru „Preumblãri ºi
excursii” cu menþiuni privind timpul necesar.
(continuare la pagina 46)
 EU VÃ CITESC PE TOÞI!
Florentin Popescu
UN CONVINS MILITANT
PENTRU CAUZA NAÞIONALÃ:
GEORGE COANDÃ
Mersul istoriei a demonstrat, nu o datã,
cã România s-a raliat (a aderat) la marile ºi
modernele idei cu toatã convingerea,
oamenii ei luminaþi impunându-se în atenþia
lumii nu numai prin teorii, ci ºi prin acþiuni
concrete, menite – toate! – sã impunã þara
în prim planul atenþiei marilor
puteri. Puteri care, iarãºi nu
o datã, au beneficiat de
contribuþia noastrã la mai
binele omenirii. Istoria
universalã, mai veche ori mai
nouã, este, astfel, plinã de
exemple care dovedesc
gândirea superioarã (ca sã nu
spun geniul!) românilor în
planul geopolitic nu numai al
Europei ci al întregii lumi.
Dupã 1990 ideea
globalizãrii ºi a europenizãrii
(într-o uniunii impusã de
însãºi mersul omenirii în condiþiile de azi)
a aprins spiritele ºi la noi. S-au generat
discuþii, s-au organizat dezbateri, colocvii
ºi chiar s-au scris ºi se scriu în continuare
studii ºi se tipãresc cãrþi ale unora carte
sun pro ºi mai puþini ale altora care se
pronunþã contra globalizãrii. ªi de o parte
ºi de alta se emit ipoteze, se aduc
argumente, se fac prognoze, aºa cum, de
fapt, se cuvine sã se întâmple într-un climat
de plinã democraþie precum cel care s-a
instaurat ºi în România dupã 1989.
Aceste gânduri ºi încã multe altele
provocate de subiectul globalizãrii ne-au venit
ºi ne stãruie în minte dupã ce am parcurs un
volum bine conceput ºi bine scris, „Vechi
coduri ale românilor”, subintitulat „Codex
targovistensis valachorum”, semnat de dr.
George Coandã, membru al Academiei
Americano-Române de Arte ºi ªtiinþe din
SUA, carte care – ne avertizeazã autorul ei –
trateazã, pune sub lup㠄momente de
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
geocivilizaþie ºi geopolitice din Anticihitate
pânã în epoca brâncoveneascã”.
Popularitatea domnului George Coandã,
o personalitate polivalentã a ºtiinþei ºi culturii
de la noi (este cercetãtor, scriitor ºi publi-
cist cu o îndelungatã carierã), a fost/este
datoratã unui larg raft de
bibliotecã, bogat în volume
personale de mare interese.
Acest transilvãnean cu
largã deschidere intelectualã
ºi de o vitalitate demnã de
invidia multor confraþi,
naturalizat, ca sã zicem aºa,
la Târgoviºte, întrucât a venit
din Transilvania, a gãsit în
fosta Capitalã a Þãrii
Româneºti nu numai un
climat propice afirmãrii
talentelor lui, ci ºi un bogat
tezaur în care se pot afla
inepuizabile subiecte ºi teme, insuficient
(sau chiar deloc) abordate de cãtre înaintaºi
sau de cãtre contemporani.
Din multe puncte de vedere
emblematicã pentru întreaga istorie a
românilor, cetatea Târgoviºtei reprezintã
un univers istorico-etnografico-politic de
excepþional ºi de nemãsurat interes pentru
cine vrea sã-l investigheze, presupunând
conotaþii aparte, mai ales în perioada
globalizãrii ultimelor decenii.
Zice autorul acestei fundamentale cãrþi:
„Privind partea beneficã a aderãrii României
la Uniunea Europeanã, antecamerã, de altfel,
la viitoarea sa integrare în Noua Ordine
Mondialã, numitã, deocamdatã, eufemistic
geopolitic, «globalizare», proces care se va
caracteriza printr-o planetarã interferenþialitate
ºi intercondiþionare de civilizaþii, ºi,
nicidecum, dupã cum profeþesc anumite
Casandre, prin apariþia unei supercivilizaþii
uniformizate dupã modelul «meltingpot» sau
33
«Coca-Cola» – ºi e de nãdãjduit cã nu se va
întâmpla astfel –, este de observat cã, românii
au avut încã din Evul Mediu ºi din momentul
Renaºterii lor vocaþia de a fi o rãspântie, o
punte, ºi, totodatã, un creuzet. De unde
ecuaþia rãspântie + punte + creuzet = sintezã
de civilizaþie. În aceasta constând, cred,
miracolul etnocultural românesc.”
Din capul locului dl George Coandã
emite puncte de vedere, cum s-ar zice, „în
contradirecþiei de azi”, a orientãrilor ºi
studiilor despre istoria naþionalã. Domnia
sa porneºte de la comentarea unei teorii a
scriitorului I.Al. Brãtescu-Voineºti, potrivit
cãreia „limba strãmoºilor românilor este
adevãratul temei al limbii românilor,
nicidecum latina pe care ne-au adus-o
legiunilor invadatoare ale imperatorului
Traian. ªi aceasta pentru cã tracii înºiºi
erau... protolatini, pãrinþi ei fiind ºi geto-
dacilor ºi ai... poporului Romei.”
Coroborat cu ideile susþinute ºi de
Nicolae Densuºianu („Dacia preistoricã”),
dar ºi cu o serie de cercetãri personale,
demersul domnului George Coandã se
constituie într-un îndrãzneaþã ºi totodatã
temerarã incursiune în istoria naþionalã,
argumentele noului „cod” de lecturã a
acesteia fiind aduse la tot pasul de mãrturii
arheologice, de documente scrise, în fine,
prin idei care se converg, de pe multiple
planuri, cãtre un adevãr ce trebuie luat în
seamã la modul cel mai serios.
Nu întâmplãtor în spaþiul geopolitic ºi
istoric al românilor Târgoviºtea ocupã un loc
aparte, fiindcã, ne reaminteºte autorul, timp
de trei veacuri ºi jumãtate aceastã veche
Cetate de Scaun a fost „implicatã în prim
plan, în evoluþia istoriei politice ºi spirituale a
neamului românesc, fie sã amintim câteva
predominanþe naþionale culturale: apariþia
primei cãrþii tipãrite (1508) din întreg spaþiul
românesc ºi sud-est european, moment de
debut al Renaºterii valahe; scrierea celei
dintâi cãrþi parenetice din cultura românã
(1518-1521), «Învãþãturile lui Neagoe
Basarab cãtre fiul sãu Theodosie», voievodul
– conform opiniei autorului – fiind ºi cel
dintâi poet creºtin al românilor; înfiinþarea,
în premierã, a unei forme de învãþãmânt su-
perior din Þara Româneascã la Târgoviºte
(1646).”
Codurile propuse de dl. George
Coandã, sugestive prin înseºi titlurile lor
(Codul întemeierii. Aºa grãit-au geto-
dacii; Geoeurocodurile stãrii de
românitate. Ipoteze; Codurile de la
Târgoviºte; Epilog. Codurile dãinuirii în
unitate) sunt, de fapt, noi ferestre pe care
autorul le deschide cãtre istorie, reuºind
34 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
s㠄topeascã”, dacã putem spune aºa, într-o
lucrare unitarã ºi totodatã incitantã
numeroasele lui articole publicate în ultimii
ani în revistele târgoviºtene, în deosebi în
„Litere”. Dar dacã la vremea lor acele
articole, apãrute la diferite intervale de
timp, nu erau, totuºi, în mãsurã sã dea o
idee cuprinzãtoare ºi sugestivã asupra
punctelor de vedere ale autorului, acum ele
ne apar bine ºi temeinic structurate într-un
întreg, într-un tot, aidoma cãrãmizilor
dintr-o construcþie, cãci, pânã la urmã,
avem a face cu un edificiu cultural ºi spiri-
tual original ºi în acelaºi timp impunãtor.
Ansamblul acestuia îl constituie însãºi
istoria noastrã, panoramatã din multiple
unghiuri, atenþia focalizându-se pe trecutul
Târgoviºtei, pe care dl. George Coandã
l-a cercetat ºi despre care a scris în mai
multe din cãrþile sale anterioare.
Deºi nu are la sfârºit o bibliografie
(sursele documentare fiind indicate în text),
cartea cuprinde comentarii ce dovedesc o
bunã ºi temeinicã informare. Nicio idee,
niciun punct de vedere din acele surse nu
rãmân în afara expunerii, fie cã este vorba
de susþinerea propriei teze, fie cã,
dimpotrivã, respectivele surse conduc
cãtre altceva.
În totul, studiul domnului George
Coandã se constituie într-o altfel de lecþie
de istorie decât cele cu care am fost
obiºnuiþi în ultimele cinci-ºase decenii.
Pe alocuri polemic, pe alocuri pus în
dificultate în faþa unui material deosebit de
bogat ºi de divers, autorul nu-ºi pierde
busola, iar acul magnetic al acesteia îi
indicã cu precizie teritoriul ºi direcþiile în
care ºi-a propus sã meargã.
Entuziast ºi neobosit de la prima ºi
pânã la ultima filã a cãrþii, dl. George
Coandã, ale cãrui merite sunt de mult ºi
unanim recunoscute în domeniu, ne
asigurã, încã o datã, cã studiul de faþã
reprezint㠄contribuþia sa de conºtiinþã, ºi
publicistic ºtiinþificã, ºi patriotic㠖 cu
deosebire, chiar dacã astãzi patriotismul
este hulit de o aºa-zisã societate intelectualã
elitist globalistã, promotoare, in absurdo,
a altui tip de internaþionalism, nemarxist,
ci capitalist vorace, distrugãtor al statului
naþional/naþiunilor – la cunoaºterea evoluþiei
civilizaþiei poporului român în orizontul
universalitãþii antic-medieval-renascentist.”
„Vechi coduri ale românilor” este o carte
de referinþã, o carte de care aveam nevoie
ºi care nu numai cã incitã ºi provoacã
cititorul, ci îl ºi implicã spiritual ºi sufleteºte,
propunându-i dupã lecturã un examen de
conºtiinþã dintre cele mai serioase.
 LIT(ER)OGRAFII
EXISTÃ NATURÃ UMANÃ?
Fons Elders a avut o bunã intuiþie, în
urmã cu câteva decenii, asupra unui dia-
log-video, provocator, între doi oameni
celebri: Noam Chomsky ºi Michel Fou-
cault – doi coloºi ai gândirii, uniþi doar de
ideea de a schimba lumea în care trãiesc
ºi de a (re)forma societatea idealã, dupã
viziune proprie. Apãrutã la editura Tact/
Colecþia Polemos, în traducerea Danei
Domsodi ºi a Veronicãi
Lazãr, cartea – Despre
natura uman㠖 transcrie
fidel acest dialog ºi
surprinde, aºa cum
mãrturiseºte mediatorul în
Introducere, o ciocnire a
paradigmelor.
În primul rând pentru cã
cei doi sunt atât de diferiþi ca
structurã umanã ºi ca
formaþie intelectualã ºi în al
doilea rând pentru cã
subiectul abordat nu are nici
astãzi un rãspuns cert, deºi dialogul a
reverberat în multe moduri, la distanþã de
momentul când s-a petrecut aceastã
confruntare de idei. Realizatorul dezbaterii
declara presei cã succesul rãsunãtor al
înfruntãrii s-a bazat pe mai multe aspecte:
cei doi au demonstrat o cunoaºtere
profundã ºi detaliatã a subiectelor deschise;
ambii au adus (ºi au susþinut) argumente
din perspectivã proprie; sunt douã
personalitãþi diferite în ceea ce priveºte
aspectul lor fizic ºi mental; unul a vorbit în
francezã, celãlalt în englez㠖 un paradox
al duelului ideatic în care fiecare l-a înþeles
fãrã rezerve pe celãlalt; cã amândoi au
devenit efervescenþi când au ajuns la
perspectiva politicã ºi la tot ce implicã ea
(viciul puterii, idealul dreptãþii, efectele
nedreptãþii).
Noam Chomsky, lingvist (contestat
parþial pentru presupoziþiile sale în
specialitate), este un filozof american, o
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
Magda Grigore
figurã emblematicã pentru orientarea de
stânga, cu o imagine publicã de „om
obiºnuit”, un personaj comun pentru unii,
mai degrabã teoretician decât practicant
al propriilor idei – spun alþii, un social-
trandy cunoscut pentru eseurile ºi
intervenþiile sale politice ºi un raþionalist tipic
(acuzat întrucâtva de anarho-sindicalism).
Michel Foucault este filozof francez,
un teoretician recunoscut al
sistemelor de gândire, care
a influenþat istoria ºtiinþei ºi
sociologia, cu operã
poststructuralistã apreciatã la
nivel mondial. Vãzut ca un
parrhesiast („un povestitor
îndrãzneþ ºi liber”), Foucault
este predispus la
problematizare, face din ea
un adevãrat act de creaþie.
Filozoful mãrturisea despre
acest aspect: „o creaþie în
sensul cã, datã fiind o
anumitã situaþie, nu putem deduce cã acest
tip de problematizare va rezulta. Datã fiind
o anumitã problematizare, putem înþelege
doar de ce acest tip de rãspuns apare ca
un rãspuns la un anumit aspect concret ºi
specific al lumii. Aceasta este relaþia dintre
gândire ºi realitate în procesul
problematizãrii”. Scrierile sale renumite
despre relaþia dintre libertate ºi cunoaºtere,
despre moartea omului sau despre putere
(care distruge în viziunea gânditorului orice
idee de dreptate universalã), au generat
întotdeauna ecouri analitice mai mult sau
mai puþin controversate. Un asemenea
ecou a fost provocat pânã în anii aceºtia,
chiar de interviul la care a participat alãturi
de Noam Chomsky.
Aºadar, un logician idealist ºi un
filozof critic într-o discuþie strânsã despre
natura umanã. Cartea este o transcriere a
video-interviului din 1971, despre care
s-a spus cã scoate la luminã ciocnirea
35
existentã în chiar inima culturii ºi politicii
occidentale. Ideea interviului a pornit de
la o dilemã existentã în mai multe ºtiinþe
(istorie, lingvisticã, psihologie) unde
nenumãrate studii n-au rãspuns definitiv
unei întrebãri comune: „suntem produsul
a tot felul de factori externi sau dacã, în
ciuda diferenþelor dintre noi, avem ceva
ce s-ar putea numi o naturã comunã, prin
care ne putem recunoaºte unii pe ceilalþi
ca fiinþe umane”.
Opiniile celor doi filozofi nu trebuie
privite ca fiind neapãrat opuse, e suficient
ca receptarea sã le considere cu un ton
mai jos – doar divergente, atâta vreme cât
scopul luptei, paradoxal sau nu, îi uneºte
pe cei doi. Trebuie doar ca fiecare cititor
sã þinã cont, aºa cum sugera realizatorul
interviului, Fons Elders, de þintã: Calea sau
strategia pe care o urmãm are consecinþe
importante asupra scopurilor pe care
cãutãm sã le atingem.
Subiectul de bazã fost ºi (va) rãmâne
unul deschis, fiind practic inepuizabil din
pricina dinamicii permanente a factorilor
care trebuie puºi în ecuaþie. Când discutãm
despre idealuri ºi practici în cultura ºi
politica occidentalã, trebuie sã ne raportãm
mereu la o bornã temporalã, chiar dacã
luãm mereu ca martor al pãrþilor, trecutul.
Acest martor tãcut a fost prezent ca o
umbrã ºi între cei doi analiºti care au
nuanþat subiectul, abordând probleme
complexe cum ar fi: originea ºi natura
valorilor, dacã existã sau nu existã naturã
umanã, dacã suntem condiþionaþi sau
suntem liberi în întregime, cum e bine sã
cãutãm sensurile existenþei noastre etc.
Rãspunsurile diverselor întrebãri au avut
ºi pot avea relevanþã doar dacã se clarificã
„punctele de plecare” ºi argumentele,
punctul de pornire al dialogului între cei
doi titani fiind mereu un anumit aspect
concret ºi specific al lumii.
Fons Elders l-a considerat dupã
aceastã întrevedere pe Michel Foucault un
empirist care, chiar dacã ºi-a mai
schimbat în timp viziunea, ºi-a pãstrat
nealterat conceptul empirist subiacent de
realitate. Pentru filozoful francez „existã
doar aceastã lume de date sensibile ºi
fapte, puse împreunã pe diferite niveluri,
în varii structuri, în care problema puterii
este problema politicã supremã: cine are
putere asupra altcuiva, dar ºi: nu existã
putere fãrã refuzul sau revolta potenþialã.
El nu are încredere în noþiunea de naturã
umanã, deoarece este un construct în
36 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
cadrul luptei de putere dintre clasa
burghezã ºi proletariat”. Empirismul
raportat la realitate ºi la cunoaºtere s-a
dovedit în timpul disputei, constant,
neinfluenþabil ºi puternic argumentat.
În schimb, Noam Chomsky este
vãzut ca un universalist, pentru el natura
umanã este ceva cert, ea existã în mod
obiectiv. El considerã cã toþi oamenii
sunt legaþi de aceastã naturã umanã, cu
ideile ºi structurile sale înnãscute, fiinþele
umane împãrtãºesc aceste date
moºtenite, precum ºi capacitatea
potenþialã de a-ºi organiza viaþa ºi, astfel,
de a trãi o viaþã decentã ºi creativã. El a
adresat publicului (ºi implicit cititorilor)
o întrebare fundamentalã în viziune
personalã: „se poate oare caracteriza, în
termenii conceptelor fizice care ne sunt
în prezent disponibile, abilitatea copilului
de a dobândi sisteme complexe de
cunoaºtere, mai mult, odatã dobândite
aceste sisteme de cunoaºtere, cum este
posibilã utilizarea acestei cunoaºteri în
feluri atât de variate, de libere ºi de cre-
ative?”.
Noþiunea de naturã umanã a beneficiat
de o abordare minuþioasã, fiind studiatã sub
microscopul cognitiv, politic ºi social.
Disputa celor doi gânditori a fost privitã în
final ca o distanþã imposibil de anulat între/
dintre filozofiile ºi teoriile politice ale
Europei ºi ale Statelor Unite, distanþã
existentã de secole. Evoluþia culturalã a
celor douã spaþii, înfruntãrile, rãzboaiele cu
multiplele lor consecinþe, dar ºi
modernitatea lor sau bunãstarea meritã
analize aprofundate ºi orice detaliu
caracteristic meritã sã fie luat în calcul.
Ontologia ºi epistemologia sunt douã teme
etern reflexive ºi, dupã cum nota
moderatorul dinamicului interviu, ele meritã
toatã preocuparea ºi disecarea dacã scopul
comun este acela de a schimba (în bine)
lumea în care trãim. Divergenþele ºi opoziþia
dintre analiºti n-au fost ºi nu vor fi niciodatã
ceva neobiºnuit când este vorba despre
dreptate versus putere.
Cartea este un dialog energic, plin de
idei ºi rãspunsuri subiective care pot
interesa în egalã mãsurã cititorul, devenind
aproape un joc al minþii, o scrimã,
metaforic vorbind, în care intuiþia
intelectualã, apãrarea ºi argumentul potrivit,
dar ºi atacul, frontal sau uneori strategic,
surprinzãtor, dau chiar ele, în mod inedit,
neaºteptat, dovada unei naturi umane
comune.
 LECTURI
POFTA HETERONIMIILOR
Despre poetul George Paºa, sosit în
peisajul editorial la o vârstã arghezianã, ºtim
cã este ploieºtean, a absolvit Universitatea
Bucureºti ºi cã a publicat pânã în prezent
cinci volume de poezie: Singurãtatea unui
sunet, Ed. Premier, Ploieºti, 2009, Atelierul
albastru, aceeaºi editurã, 2010; Detaºat pe
frontul minunii, Ed. Karta Graphic,
Ploieºti, 2011; Cântece din Alindoria, ibid,
2013, a cincea fiind Ben
Cioglu, Karta Graphic,
Ploieºti, 2015. Dispus în trei
pãrþi ºi o addenda (formatã
din „12 dialoguri între
neasemuiþii polemiºti Ben
Cioglu ºi Benedict
Pazvantoglu”), volumul are
ca prefaþã un poem
preliminar din care aflãm
despre ce se trateazã acolo:
„Întâi îi alegem un nume. Sã
zicem: Ben Cioglu (chiar
dacã se spune cã numele ne
alege pe noi).” (Prefaþã, p. 5). Dobândind
astfel un nume, eul poetic se personalizeazã
la vedere ºi impresia de joc ºi joacã îºi
arondeazã spaþiul grafic într-o halucinaþie
debordantã. Personajului i se atribuie
însuºiri „trase la sorþi” de tandemul
scriptor-vorbitor, cu totul altele decât cele
livreºti: „Schimbã-i puþin caracterul,/ prea
e din cãrþi, ne-am sãturat/ de aceleaºi tipuri
umane,/ prea ne recunoaºtem în ele!”
(ibid., p. 5), cu un avertisment: „Dar sã
ºtiþi: cine câºtigã îºi asumã apoi
caracterul”... Aºadar, cititorul este perma-
nent invitat sã participe la construcþia
textelor dintr-un motiv întemeiat, „sã nu
spunã lumea cã acestea nu au vreun sens.”
Într-una din cãrþile precedente, poetul
ºi-a inventat un tãrâm numit Alindoria,
spaþiu lãuntric unde acum îºi desfãºoarã
activitatea personajele aduse în scenã de
aceastã nouã carte, anume blonda
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
Liviu Ofileanu
Consuella, Ben Cioglu ºi Benedict
Pazvantoglu, Nestor, Baba Mariþa,
Ursitoarele, Setilã, Papastrucii ºi
Extratereºtrii. Partea întâi se intituleazã Orice
poveste pleacã din viaþã ºi se-ntoarce la
viaþã, acolo are loc naºterea lui Ben
Cioglu, personaj-cetãþean al unei þãri cu
mai multe istorii, totul într-un „decor de
hârtie” ºi unde „rândunelele au cuiburi
trainice”. Fiind un
consumator de alcool, Ben
Cioglu are parte de întâlniri
de gradul III, este „bãutor
de cerneal㔠ºi se aflã într-o
continuã cãutare a unui
„capãt de aþã”: „Ben Cioglu
era sufient de beat. Dupã
chef,/ merge al naibii un
pahar de Coca-Cola./ În faþa
sa, stãtea blonda Consuella,/
care, privitã prin paharul de
cola,/ pãrea o fainã mulatrã./
/ ªi-apoi se pierduserã cu
toþii într-o ploaie albastrã,/ Pare-se cã niºte
extratereºtri/ se opriserã, din zbor, pe un
ponor. Ben Cioglu i-a vãzut cum ieºeau
din capsulã. / Nu erau capsaþi, dar le era
cam sete.// În mod sigur extratereºtrii ãia
beau doar cernealã.” (Întâlnirea cu
extratereºtrii bãutori de cernealã, p. 14).
Un refren rimat pare sã fie smuls din textele
optzecistului Florin Iaru: „Dar nu-i bai,
povestea este abia la-nceput/ ºi multe ape
vor da peste maluri,/ când istoria este
scrisã pe valuri.” (idem, p. 17).
Muzica sferelor se naºte din...
ciocnirea lor, personajul vorbeºte în vis
cu Eminescu, filosofeazã ºi îºi citeºte
viitorul în cafea interpretând pre „limba
broscãneasc㔠misterele vieþii, între timp
apare ºi Zen, câinele credincios care are
funcþia de a face invizibil pe cel care
dialogheazã cu acesta. Stilul colocvial se
împleteºte cu metafora într-un context al
37
vidãrii de umanitate, mai toate zicerile lui
Ben Cioglu sunt rãbufniri abia mascate,
de multe ori finalizând artificios ºi redun-
dant o joacã a cuvintelor. Sã vedem un
astfel de text bunicel ca intenþie de
obnubilare a mesajului sub o crustã de
figurative: „Când m-am întors din trecut,/
am gãsit tot prezentul ocupat./ Se
aºezaserã unii în albia lucrurilor/ ºi tot
miºcau niºte vaporaºe de hârtie/ sã facã
valuri.// La început, se vedeau aºa niºte
brizbizuri pe luciul apei,/ ca un iaj printre
clãbucii de sãpun./ Apoi a venit altul,
care-a turnat o canã de apã fierbinte/ ºi-a
anunþat creºterea cotei apelor./ Mai
crescuserã, acolo, vreun centimetru,/ dar
vaporaºele pluteau în derivã./ Stãteam ºi
mã uitam la nebunii aceia frumoºi/ care
exersau croaziere pe mare/ în albia îngustã
a prezentului./ Le-am zis: Nu-i nimic,
oameni buni,/ inventez eu o altã mare!/
Vã primesc ºi pe voi. Pânã atunci,/ lãsaþi
albia aia, cã nu vã înghite pe toþi! [...]”
(Arta de a te lipsi de lucruri, p. 37).
Cel care Rupea din sine corzi neatinse
(titlul secþiunii a treia) þine cu orice preþ sã
ne evoce ecourile barbiene ale autorului
jocului secund. Aici, singurãtatea lui Ben
Cioglu e-atât de sfâºietoare încât personajul
îºi construieºte el însuºi un personaj, este,
probabil, ºi vina heteronimiilor pessoane,
desigur, fãrã forþa ºi implicaþia vitalã a
autorului portughez, pentru cã George
Paºa se joacã cu vorbele, le trage de pãr în
cel mai pur stil caragialesc. ªi numaidecât
avem pe domnul Benedict Pazvantoglu, un
alt personaj pe care Ben Cioglu îl întâlneºte
în vis, ºi care ne anunþã c㠄numele meu
nu-i heteronimul autorului”, are „33 de
primãveri în sânge” ºi cã l-a cunoscut
prima datã pe Ben Cioglu la un cenaclu
literar, iar Ben Cioglu este descris de
Benedict Pazvantaglu astfel: „un tip uscãþiv,
gânditor, fãrã multe scame pe suflet” ºi
„faultat impecabil de critici”... ªi trecem
la addenda, la cele 12 dialoguri între
neasemuiþii polemiºti Ben Cioglu ºi
Benedict Pazvantoglu, din care vom
extrage o frânturã de text lãmuritor, lãsând
cititorul sã-ºi imagineze dialogurile pe teme
precum inima, cuvintele, trecerea timpului
sau concedierea muzei: „B.C.: Cicã unu a
vrut sã se lase de poezie. A hotãrât sã-ºi
concedieze muza, însã ea nu ºi nu!. Atunci
omul s-a îmbãtat zdravãn, crezând cã,
astfel, nurlia o sã-l lase. Dar te pui cu
femeia, fie ea ºi muzã? Îi stãtea la cãpãtâi
38 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
ºi-i ºoptea versuri într-o limbã pe care unul
a numit-o sofisticanezã. B.P.: De unde naiba
a mai nãscocit ºi termenul ãsta lipsit de
bun-gust? B.C: Cum de unde, nu ºtii? De
la sofistic, frate. [...], (Al ºaselea dia-
log, p. 82). Dacã lui Benedict Pazvantoglu
viaþa i se pare cumva suportabilã, lui Ben
Cioglu îi devine o torturã ºi un camarad
de peripeþii, subiectul este anchetat de APE
(Agenþia pentru Paranormali ºi
Extratereºtri) ºi e gãsit radioactiv, imediat
l-au îmbrãcat într-o cãmaºã de plumb ºi
l-au forþat cam vreo trei luni sã tot dea la
declaraþii pânã i s-a acrit de scris, mai
ales cã a trebuit sã refere la legãturi bizare
cu Pisemþev, Martenþev, Don Scribea ºi
vãrul Alin.
Obsesiile tematice rãmân aceleaºi de
la o carte la alta, lumea vrãjitã a Poeziei
este oglinda unui concret alarmat de
putinþa visãrii, de nevoia iluzionãrii fiinþei
pentru a putea exista, un aliaj oximoronic
al firii umane. Ben Cioglu ºi Benedict
Pazvantoglu nu pot rãmâne mai mult decât
douã proiecþii în sfera alter ego-urilor, o
poftã a eului pentru heteronimie ca mijloc
eliberator din stressul rãspunderii pentru
cuvintele proprii, adicã a pune-n gura
altuia ce te doare pe tine. Consecvent cu
sine ºi statutul de reacþionar în faþa
valurilor de intimism pe diverse pagini
contemporane, George Paºa ne lasã
impresia unui poet care se complace în
ipostaza înþeleptului-cârcotaº, într-un
verbiaj monoton ºi stratificat în varii
înþelesuri livreºti. Domnia sa nu vrea sã
se certe cu nimeni, însã este duºmanul
înverºunat al dublei mãsuri, falsitãþii ºi
lipsei de bun-gust. Colovialã ºi totodatã
desuetã, lirica de faþã poate fi emanaþia
unei revolte mocnite, o revoltã susþinutã
frenetic de referinþele fãcute la tehnicile
de bruscare a cititorului specifice
surrealismului în genere. Sunt multe
descrieri nãstruºnice în textele lui Ben
Cioglu, ele amintesc în mod vãdit
ostentativ de halucinaþiile urmuziene, ºi
dacã existã o paradigmã a acestei lirici
axatã pe ludic, aceasta constã în
delimitarea netã de poeticile perisabile ºi
racordarea la resursele miºcãrilor de
avangardã considerate perene. Dar,
pentru a mai fi citit cu interes, un poet
are nevoie ca de aer de un „ceva” cu totul
ºi cu totul numai al sãu, capitol la care
bolboroseala sa iniþiaticã în poezia
modernã necesitã certe reglaje.
 ANGAJÃM PERSONAJE
TERAPIA CRITICII
Critica este o terapie, iar criticul de artã
este un terapeut social esenþial. El opereazã
cu valori. Cu valori culturale, aºadar
sociale, pe care le promoveazã într-un
orizont valoric, mizând pe calitatea lor, sau
pe care le refuzã, Criticul de artã, în cazul
nostru criticul literar, cãruia încerc sã-i
conturez un profil cât mai adecvat, e un
formator ºi un generator de valori. Le
descoperã ºi analizeazã, le gestioneazã ºi
evalueazã. El poate fi privit ca un iniþiat ºi
un profesionist al expertizei estetice, e tipul
creatorului specializat al domeniului sãu.
Inteligent, exigent, flexibil, agreabil în
afirmaþii, ca ºi în negaþii. Superdotat,
posesor al unei vaste culturi în mai multe
domenii aferente, procesul actului critic
fiind prin excelenþã unul catalizator cultural.
Criticul vizeazã, avizeazã, avertizeazã,
activeazã, boteazã, accelereazã, cano-
nizeazã, ordoneazã, opereazã. Este un cre-
ator al culturii pe care o pune în operã,
prin materiale furnizate de alþi creatori ai
domeniului sãu, rezultând un edificiu al
cãrui arhitect este. O catedralã ridicatã cu
migalã din materialele de construcþie fabri-
cate de diferiþi ºi foarte numeroºi creatori.
Ce altceva este „Istoria literaturii române ...”
a lui G. Cãlinescu, decât o capodoperã
(unicat), o catedralã a valorilor literaturii
româneºti, surprinse în evoluþia lor istoricã
pânã la anul de graþie 1941? Dar sã nu
patetizãm, sã nu poetizãm ºi idealizãm.
Criticul nu e un zeu, ci un creator printre
alþi creatori de valori. El este, sau ar trebui
sã fie prin excelenþã, acea entitate
creatoare înzestratã cu o viziune
moderatoare clarã, echilibratã, responsa-
bilã, echitabilã, impecabilã. E responsabil
de actele sale care chiar pot avea uneori
urmãri incalculabile, dezastruoase, pentru
cã obiectul muncii sale este imprevizibil sau
chiar invizibil, pe care doar el ºtie sã-l facã
vizibil ºi recognoscibil într-o culturã.
Maiorescu l-a fãcut vizibil pe Eminescu la
primul contact cu poezia sa. Criticul este
omul riscului. Forþeazã limite, formeazã
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
Vasile Bardan
gustul public, împarte ºi desparte, separã
grâul de neghinã, valorile de nonvalori, le
distanþeazã ºi încadreazã, le editeazã ºi
mediatizeazã, uneori le mitizeazã, le
crediteazã, teoretizeazã ºi intermediazã.
Criticul opereazã pe þesutul viu al
creativitãþii, pe inima ºi creierul unei culturi.
Scoate operele la luminã, integrându-le
într-un tablou valoric, le claseazã, le testeazã
prin manuale, istorii, monografii, antologii,
dicþionare, enciclopedii, ca instrumente de
lucru esenþiale ºi funcþionale. Autenticul
critic e un vizionar, prin faptul cã poate crea
un organism viu al valorilor expuse la vedere.
El este cel care face topul ºi face ca toate
valorile sã arate bine ansamblate în aceste
fine aparate cu circuite integrate. Criticul
veritabil echilibreazã, integreazã, planificã,
organizeazã ºi armonizeazã, recupereazã ºi
ansambleazã opere disparate într-un tot
coerent ºi funcþional, la fel ca-ntr-un poem
simfonic. Existã ºi critici care se lasã furaþi
de excitaþia dãrâmãrilor ºi excluderilor.
Circulã expresii precum „temutul critic” X,
„sadicul critic” Y, „arbitrarul” sau „umoralul
critic” Z. A fi critic e ºi o aventurã pe un
teren nesigur, accidentat. „Romanul
scriiturii” critice este pândit din umbrã de
nebãnuite pericole ºi capcane, mai ales în
domeniul criticii de întâmpinare ºi
promovare. Stimez în mod deosebit criticii
care se afl㠄într-o demnã rezervã faþã de
excese”. Existã ºi critici care simt o mare
plãcere în a masacra obiectul criticii lor,
înconjurâdu-l cu o fumigaþie verbalã, din
care opera în cauzã nu se mai vede. Apreciez
o imagine despre criticã a lui Anatole
France, rebelul ºi umoristul din „Grãdina
lui Epicur”: „...critica este o artã în care
trebuie sã pui pasiune ºi plãcere; fãrã de
ele nu mai existã art㠄. Eu vãd criticul ca
pe un dirijor al cãrui concert public are loc
într-o piaþã deschisã, într-un for, într-un
for al democraþiei valorice ºi istorice. A
dirija un concert simfonic, în care sã
armonizezi cele mai diverse sunete
instrumentale, cele mai constrastante ºi
39
complexe voci auctoriale, nu este un lucru
la îndemâna oricui ºi „simfonia” în cauzã
poate eºua într-o interpretare de taraf
lãutãresc. În acest sens superior vãd eu
metabolismul spiritului critic. Vãd criticul
ca pe un intelectual profesionist în domeniul
sãu de competentã, un om care exercitã în
mod exemplar ºi responsabil un act de
creaþie valorizator. Ca autor al unor cãrþi de
poezie, dar ºi de cronici sau eseuri critice
aplicate pe textele unor cãrþi ale confraþilor,
mai mult sau mai puþin reuºite, nu pot
accepta imaginea lui Ezra Pound referitoare
la comentatorii profesioniºti ai poeziei:
„Criticul, de obicei un raseur ºi o calamitate,
poate sã-ºi justifice existenþa în douã-trei
moduri minore ºi subalterne”. Când ºantierul
creativitãþii criticului veritabil este o întreagã
literaturã a epocii sale, în toate formele ei de
manifestare, cuvintele „calamitate”, „mi-
nor” ºi „subaltern” sunt o eroare ºi nu se
justificã, în nici un fel utilizarea lor. În acest
caz, terapia criticii presupune administrarea
unui tratament cultural adecvat tuturor
pacienþilor, ba chiar tratamente estetice
adecvate fiecãruia în parte, expediind la
periferie pe recalcitranþii ºi nemulþumiþii
agresivi, pe maniacii depresivi ai gloriei,
pe grafomanii aulici ºi autiºti, pe toþi
euforicii veleitari ºi prea numeroºii
nechemaþi cu ifose de mari creatori. Cine
ar putea nega rolul decisiv ºi deloc comod
al unor critici ºi istorici literari precum Eugen
Simion, Nicolae Manolescu, Valeriu Cristea,
Lucian Raicu, Mircea Martin în bãtãlia
canonicã antiproletcultistã, pentru o nouã
expresie esteticã în literatura românã dintre
anii 1960-1989? Tot de la Pound, prin 1910
emanã ideea c㠄arta este un lucru vesel”.
Pentru toþi artiºtii care ºi-au încercat ºi
exercitat vocaþia în anii comunismului. Arta
nu a fost deloc un „lucru vesel”, ci mai
degrabã ceva nespus de dureros. Stau
mãrturie nenorocirile abãtute asupra tuturor
creatorilor, indiferent de poziþia lor socialã
sau de rangurile literare avute ori dobândite.
Ideologizarea obligatorice a literaturii a avut
efecte nefaste, destructive, greu de evaluat,
asupra creaþiei tuturor. Datoritã presiunii ºi
terorii permanente la care erau supuºi.
Invocata „rezistenþã prin cultur㔠a fost mai
degrabã o rezistenþã la temperatura scãzutã
din locuinþe, dar ºi la aceea a inculturii
culturinicilor vremii, revãrsatã din
abundenþã la toate nivelele societãþii
româneºti. Efectele acestei calamitãþi pot
fi percepute cu ochiul liber ºi astãzi, când
subcultura ºi subprodusele culturale, mai
fac încã ravagii. Ce poate face un critic
literar în noile condiþii de viaþã ale culturii
în libertate? El face exact ceea ce spuneam
40 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
la începutul acestor meditaþii. Face ordine
în casa ºi curtea culturii, aº spune chiar în
grãdina culturii. În secolul trecut, T.S.
Eliot, prieten apropiat al lui Pound, cãruia
avea sã-i dedice cunoscutul ºi vastul sãu
poem „The Waste Land”, se referea la un
aspect foarte important al criticii: „critica
literarã ar trebui sã fie completatã cu o criticã
fãcutã din punct de vedere etic... importanþa
unei opere nu poate fi determinatã numai
de criterii literare”. Este exact fenomenul
literar la care am luat parte cu toþii de la
1990 încoace. Dupã marea corupþie
ideologicã a literaturii române din anii
comunismului „luminos”, asistãm la ceea
ce aº numi recuperarea eticã a operelor ºi
a creatorilor acestora. Dacã disecþia se face
cu discernãmânt, profesionist, fãrã mânie
ºi pãrtinire, fãrã urã, stãri ºi „erupþii”
exterminatoare, fãrã manipulãri, excluderi
ºi tentaþii piromane de genul celei a lui C.T.
Popescu, faþã de opera lui Nichita Stãnescu,
toatã grãdina literaturii noastre ar putea arãta
mai curatã. Iatã o mare ºi chinuitoare
întrebare ºi o problema de „etic㔠pentru
cei deciºi s㠄completeze” operaþia de
curãþenie moralã în literaturã. „Erupþiile” la
care mã refeream nu sunt doar niºte
metafore, ci o realitate, în sensul cã excesele
s-au vãzut ºi se mai vãd; este cazul sã ne
amintim de acuzaþiile de colaborare cu
Securitatea a unor scriitori precum Mircea
Iorgulescu, Cezar Ivãnescu º.a., din
fericire nedovedite. „Criticii pot face ºi
desface lucrurile, crea ºi distruge un
scriitor. Critica e o mare putere ºi o mare
putere poate abuza de autoritatea ei, teroriza
chiar”, spunea poeta ºi eseista Irina
Mavrodin într-o carte de mãrturii, pentru
ca tot Domnia sa sã adauge c㠄orice critic
este responsabil de fiecare cuvânt pe care-l
scrie”. Faptul e valabil ºi pentru fiecare
scriitor, de altfel. „A fi om înseamnã în
chip neîndoielnic a fi rãspunzãtor”,
susþinea Exupery, autorul celebrei cãrþi
pentru toate vârstele, „Micul Prinþ”. Cu
atât mai rãspunzãtor pentru viaþa unei
culturi este acel om care-ºi exercitã
profesia de critic. Nu întâmplãtor am ales
ca personaj important al unui roman de idei,
tocmai Criticul, despre care Constantin
Cãlin, exegetul operei lui Bacovia, spune
urmãtoarele: „Nu-I critic Acela ce nu-ºi
foloseºte în mod cinstit prerogativele ºi
inteligenþa. Ca oricare dintre meserii, critica
are ºi un mod etic: el interzice laudele
pentru prostie ºi denigrarea frumosului.
Probitatea e mai importantã decât orice
succes.” (Cãrþile din ziar, II, Ed. Babel,
Bacãu 2015). Dar se respectã oare atât de
invocatul cod etic?
 OPINII
Traian D. Lazãr
NOUA DIRECÞIE CRITICÃ?
Într-un interviu, Virgil Nemoianu spunea
cã nu are preferinþe de autor sau carte la
lecturã. Din orice carte poþi învãþa ceva,
susþinea el.
Nu sunt eu Virgil Nemoianu, dar, ca
cititor, am tabieturile mele. Nu mã uit
niciodatã la numele autorului articolului pe
care-l citesc. Majoritatea autorilor au idei fixe
ºi nu vreau sã-mi stric plãcerea lecturii
preluând ideile lor fixe.
Citeam, zilele trecute, respectând acest
tabiet, un comentariu de carte. Era o carte de
scurte povestiri, care putea fi lesne
categorisitã, la o examinare superficialã,zicea
comentatorul, drept o carte pornograficã. Dar,
comenatatorul în cauzã, n-o considera ca
atare pentru c㠖 isteþ argument – scopul
acelei cãrþi ºi al altora de acelaºi fel, cãci
aparþinea unei grupãri literare, „ nu este sã-i
excite pe cititori, ci sã-i scandalizeze”!
Mi-am încãlcat tabietul ºi am citit numele
comentatorului „înþelegãtor”. Mirare! Era un
critic literar fioros, ca reputaþie, iar schimbarea
lui de atitudine – pentru cã îl ºtiam om cu
principii – m-a determinat sã întrevãd o
schimbare majorã în critica literarã, o „nouã
direcþie”, o „criticã înþelegãtoare faþã de autor”
contrarã celei autoritare pe care Maiorescu o
iniþiase cu un secol ºi jumãtate mai devreme.
Am întrevãzut imediat marele curaj al
criticului! Înainte de ’89, poziþia lui ar fi atras
replica autoritãþii statale. Cum adicã, exciþi
cititorul doar pentru a-l scandaliza, când
obiectivul principal este creºterea
demograficã? Nu vrei sã contribui la realizarea
mãreþului vis ca, în anul 2000, România sã
aibã 30 de milioane locuitori? Acum, însã,
imprudentul critic se ridica împotriva dogmei
religioase, a bisericii! Cãci un cititor excitat
putea contribui la îndeplinirea poruncii
„înmulþiþi-vã ºi umpleþi pãmântul”, pe când
unul doar scandalizat...
Inconºtient, criticul nu ºtia cu cine se
pune. Îmi reamintea de Stalin, care avertizat
sã nu înfrunte biserica catolicã, se oþãrâse:
„– Câte divizii are Papa?” E adevãrat, Papa
nu avea luptãtori cu arma, ci luptãtori cu gura.
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
Iar Stalin avea o scuzã, pentru eroare sa. Nu
putea aprecia corect forþa luptãtorilor bisericii
(papali) întrucât nu cunoºtea versul lui
Coºbuc: „Cu gura, mã-sa bate-o gloatã”! Dar
criticul nostru cunoaºte versul lui Coºbuc, ºi
atunci? Considerã el cã luptãtorii Patriarhului
sunt mai puþin guralivi?
Revenindu-mi din aceastã dilemã, mi-am
pus întrebarea, dacã nu cumva atitudinea
criticului dezvãluie, mai degrabã, cavalerismul
sãu, deoarece cartea comentatã aparþinea unei
prozatoare, iar grupul literar vizat era un grup
feminin. Feminitatea, vezi basmul Genovevei
din Brabant, a îmblânzit animalitatea sãlbaticã,
darmite un critic literar? Oricât ar fi el de fioros!
Aºa încât, adio nouã direcþie criticã?
Am meditat îndelung asupra
perspectivelor acestei noi direcþii a criticii
literare, mai ales cã ea corespunde orientãrilor
U.E. de renunþare la discriminãri. De vreme ce
trebuie sã convieþuiascã amiabil un etnic
majoritar cu unul minoritar, un heterosexual
cu un homosexual etc., nu s-ar putea tolera
reciproc un critic literar exigent cu un scriitor
lipsit de har?
ªtiind c㠄nimic nu e nou sub Soare”, ne-am
amintit cã existã un precursor al criticii
empatice, Eugen Lovinescu. Soarta a fost
ingratã cu el, cãci empatia lui a fost respinsã
nu doar de adepþii criticii autoritare, ci chiar
de unii dintre ucenicii sãi de la cenaclul
Sburãtorul. Aceasta din cauzã cã, nãscuþi sub
semnul zeului Ares, bãrbaþii sunt într-un
continuu bellum omnium contra omnes.
Se ºtie, însã, cã armele tac în prezenþa
Muzelor. Spiritul rãzboinic al bãrbaþilor este
adoarmit atunci când vorbele lirice, vesele,
tragice, erotice, epice etc. sunt rostite de femei
ca Euterpe, Thalia, Melpomene, Erato, Cal-
liope etc. Pe frontispiciul noii direcþii a criticii
literare stã scris: ONLY FOR LADIES!
No friends? Ne întrebãm noi, nedumeriþi!
Notã: Vezi comentariul lui Alex. ªtefãnescu
la cartea Anei Barton „Prospect de femeie” Buc.,
Ed. Herg Benet, 2014, în România literarã, nr 33
din 14 august, 2015, p. 17
41
 LECTURI FIDELE
GRIGORE LEªE, UN ARTIST TRÃITOR
PRIN SEMNE ªI SIMBOLURI*
Surprinzãtoare la apariþie ºi departe de
a marca un final de carierã, cartea „Acum
ºtiu cine sunt” vine sã întãreascã dovada
cã autorul ei, maestrul Grigore Leºe, e din
stirpea rarã a acelor artiºti, care nu se lasã
mai în voia sorþii, ci sunt necontenit legaþi
de coerenþa lucrurilor înfãptuite. Intrat în
auzul ºi vãzul oamenilor, prin
spectacole de mare succes ºi
înregistrãri la radio ºi
televiziune, umblat prin
lumea largã, din America
pânã în Japonia, a ales sã facã
un popas. O justificare
interioarã pare sã-l fi de-
terminat sã se adune din
risipire, dupã cum se înþelege,
alegând soluþia mãrturisirii,
ca fiind mai aproape de
adevãr în luminarea unor
trepte de evoluþie, ale vieþii ºi
ale creaþiei sale deopotrivã.
Cartea deapãnã o poveste cuceritoare,
departe de dorinþa expresã de a convinge.
Se adreseazã mai tare inimii, aº spune,
decât raþiunii uscate. Este, în întregul ei,
o expunere seninã, amplã ca mesaj ºi
îndestul de echilibratã ca stil – poeticã, la
urma urmei, în intenþia de a comunica
maximal. De la început se intrã cu dibã-
cie în logica unei lumi aparte, vie, deºi
pierdutã nostalgic în timp, spre a conferi
cititorilor, prin mici capitole titrate,
posibilitatea de a-l cunoaºte cât mai bine
pe cel care scrie.
De pãmânt, maestrul e din satul
Stoiceni (Maramureº), pânã prin anii ’60
cu vreo sutã cincizeci de fumuri, încã
neelectrificat ºi pãstrând ceva din sistemul
administrativ al obºtiei, numai unde
* Grigore Leºe, Acum ºtiu cine sunt. Însemnãri ºi
aduceri aminte, Ed, Humanitas, Bucureºti, 2013.
42 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Niculae Ionel
pãmântul mai era stãpânit în devãlmãºie
de cãtre bãºtinaºi. Se naºte în iarna lui
’54, pe un ger nãprasnic de „crâºcau
gardurile”, cu zãpezi mari, pânã la brâu,
dãruit de Dumnezeu cu o soartã aleasã:
„Norocul meu este cã am apãrut pe lume
într-un spaþiu mãrginit de hotarul satului
ºi vegheat de ritual, cã am
trãit mai bine de treizeci de
ani în rost, cã firea mea a
rãmas tributarã exigenþei,
adevãrului, lucrurilor cu
temei”.
Sub pana scriitorului,
satul, aflat la poalele
muntelui ªatra, prinde viaþã
în duhul sãrbãtorilor ºi trecut
prin anotimpuri: primãvara,
de la frumuseþea nedesluºitã
a amestecului ei cu iarna,
apoi cântatul cucului,
mulþimea primelor flori
spuzind pãmântiii, pânã la înflorirea
livezilor; vara, urcatul pe plãiuþ, la stânã,
care era „o lume dincolo de cuvinte, a
tãcerii omeneºti”; toamna, fiind a
belºugului de roade, tinerii fãceau strajã la
pepeni, ori se hârjoneau în ºurã la desfãcut
cucuruzi, se culegeau pitoi (ciuperci de fag
sau de mesteacãn), lelea Mãrie se hrãnea
din ce-i dãruia pãdurea, se aprindeau
focuri, târziu, pe culmi; iarna, ger aspru,
omãt mare, ningãu, fulguialã, clinchet de
clocotici (clopoþei). Cea care da semne de
trecerea timpului, a anotimpurilor, Susana
lu’ Balotã, avea grijã de florile din grãdinuþa
ei. „Mama florilor” le ducea în fiece
dimineaþã la bisericã, în coº, sã
împodobeascã icoanele ºi altarul, împãrþind
din ele ºi oamenilor pe cale.
Grigore, copilul, se ridicã sprijinit de
formele îndãtinate ale locului sãu de
baºtinã. Bunicul Opriº îl hrãneºte din
 pruncie cu slãninã, „sã facã chept”,
mama Nãstãsia îl învaþã sã horeascã,
uncheºul Gãvrilã, „pãcurar la oi din
veci”, sã zicã în fluier (sã ºtie sã ºi-l
aleagã pe cel „care-ntoarnã bine”), iar
tatãl, care stãrostea la nunþi, sã þinã
rânduiala obiceiurilor. La bisericã, tinda
raiului, se duce pentru spovadã când se
trag clopotele în slujbã, mãnâncã pupi
(colãcei) ºi gustã pascã sfinþitã din canceu.
Se bucurã, într-un cuvânt, de copilãrie, mai
fãcând ºi nãzdrãvãnii. Dar ºi peste ani, de
feciorie. Umblã cu bãndaºi în nunþi, atras
de veselie, de horit ºi de frumuseþea fetelor,
nefiind strãin nici de cârciumã, de fãgãdãu.
Cunoaºte însã ºi asprimea vieþii (deviza
satului e „Munceºte ºi te roagã!”), necazul
omului care suduie („Putu-þi maica
mâne-ta!”) ºi bea o oiagã de horincã, sau
care, mai curat, horeºte sã se descarce!
„Lume, de-ai hi de oiagã, / Eu te-aº sparge
într-o grabã, / Lume, de-ai hi de hârtie, /
Te-aº aprinde-ntr-o mânie. / Te-aº aprinde
de tri pãrþi, / De tri pãrþi cu lemne verzi, /
ªi de-o parte cu uscate, / Cã de tine n-avui
parte, / Numai’ de strãinãtate. / De strãini
ºi de sâleac / Pânã-n pãdure mã bag, / Tãte
crengile mã trag / ªi de tufã, ºi de fag”.
În sufletul copilului, alãturi de credinþa
sãditã, sãrbãtorile, aºteptate ca pe niºte
daruri de preþ, au fost modele de bunã
purtare, dupã pilda bãtrânilor din sat,
patriarhi ºi înþelepþi, îndreptare de afirmare
a vieþii tradiþionale. Timpul mãsurat dupã
ceasurile liturgice ºi dupã sãrbãtori. Prima
zi de sãrbãtoare era în Stoiceni de smerenie,
urmând ca a doua zi sã fie de desfãtare.
Pastele ºi Crãciunul cu „corindele” lui –
corinda adevãratã, aceea cu mãºti. „Când
n-or mai umbla oamenii cu corinda, s-a
gãta lumea.” Un text precreºtin, Dumnezeu
ºtie de când, de o negrãitã frumuseþe, se
cânta odinioarã pe o melodie de corind:
„Codrule cu frunza lungã, / Treacã bruma
nu te-ajungã. / Codrule cu frunza latã, /
Ptice bruma nu te batã. / Codrule, te-aº
întreba / Lãsa-mi de mas ori ba / Pã mine
ºi pã mândra / Care ne ºtim dragostea. /
Io numai’ cã v-aº lãsa / Mã tem cã vi-þi
sãruta / ªi mi s-a usca frunza / Pântr-o
fatã ºi-un fecior / Mi-a rãmâne crângu’
gol / Pântr-un fecior ºi o fatã / Mi s-a
usca frunza toatã”.
Aºa cum sfânta liturghie se
desãvârºeºte în taina adunãrii (preoþi ºi
credincioºi laolaltã), ºi cântecele populare
(horile) se împlineau ritualic în comunitãþile
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
sãteºti de altãdatã. Sunt cântece reproduse
în cartea de faþã care, chiar ºi în nuditatea
lor textualã, dau seamã de vechimea,
puterea, frumuseþea, bunãtatea ºi ori-
ginalitatea unei culturi. Cum unul ce, în
spatele intenþiei;crude de rãzbunare,
ascunde de fapt tãria sentimentului de
iubire: „Când a hi nunta mândrii / eu m-oi
culca ºi-oi durmi / pã pragu’ bisericii, /.sã
vãd cine m-a trezi. / De m-a trezi mirele, /
atâtea i-s zilele. / De m-a trezi mireasa, /
atâta-i e viaþa”. Sau acest început de
rugãciune, de priceasnã, a cãrei mireasmã
de ortodoxie þãrãneascã, în expresia ei
scãpatã din brevilocvenþã, strecoarã în su-
flet atâta evlavie! „Nu lãsa, Mãicuþã, / Sã
pierim pe cale, / Cã noi suntem fiii /
Lacrimilor tale. / Scapã-ne de patimi / ªi
de pofte rele / ªi ne schimbã-n mândre /
Mãrgãritarele...”.
„Hora excludea virtuozitatea ºi permitea
integrarea întregii comunitãþi în dans”, îºi
aminteºte Grigore Leºe. ªi într-adevãr, aºa
era ºi încã mai este întâmplãtor, deºi nu
tocmai în totul. Jocul se fãcea ºi se
desfãcea dupã ceteraºi, care simþeau rostul.
Intra în horã care cum e – cu statura lui,
indiferent de vârstã, cu priceperea lui la
joc, dar ºi cu dispoziþia de moment. Intra
ºi ieºea din horã fiecare neîngrãdit. Prilejul
unei hori naturale se oferea privirii ºi
sufletului ca un spectacol mult mai bogat
în semnificaþii decât cel de azi, de pe scenã.
Dãnþãuºii tropoteau, bãteau pãmântul sã
sarã norocul din el, cu strigãturi ºi
îndemnuri dupã ritm ºi dupã pofta inimii.
Tradiþia, e în firea omului, a fost ºi
este necontenit trãdatã, fiind reformulatã
dupã cerinþele curente ºi subordonatã tim-
pului ascensional. Sensul creaþiei, atât de
viguroase ºi originale, a lui Grigore Leºe
trebuie înþeles pe dimensiunea timpului
regresiv, ca expresie a unei gândiri
totdeauna aproape de semne ºi simboluri,
boluri, de mituri ºi de ortodoxie. A te înãlþa
ca mare artist prin coborâre e un gest de
adâncã smerenie. Existã ºi o împãcare aici,
între darul satului ºi darul ºcolii (studii
înalte, doctor în muzicã cu lucrarea
„Horea în grumaz. Consideraþii teoretice
ºi practice ale interpretãrii genului dintr-o
perspectivã stilisticã”, profesor asociat de
etnomuzicologie al Universitãþii
Bucureºti). A fost un drum lung, nu lipsit
de primejdii, poate pornit din îndemnul
strãbunicului Grigore, care ziceai „Nu
mergeþi încotro vã duce drumul, duceþi-vã
43
acolo unde nu este nici o cãrare ºi lãsaþi
urmã!”.
Povestea drumului lui Leºe este una
de cunoaºtere ºi înþelepciune, în care horea,
dupã cum spune el, i-a fost înger pãzitor,
dar ºi ispitã. În Þara Lãpuºului, unde ea
încã rãsare când nu te aºtepþi, horitul nu
se învaþã, se moºteneºte. Horea, „sãvârºitã
în grumaz”, e de stâmpãrare a dorului, a
singurãtãþii, a durerii numai a sufletului,
uscate, fãrã binecuvântarea lacrimilor, ca
în acest fragment dintr-o horire de inimã
neagrã: „Pãsãrucã din cununã / Di ce cânþi
sara pe lunã? / inima-n tine nu-i bunã, /
Cã-i neagrã ca ºi neghina / ªi cãlcatã ca ºi
tina...”. Puþini sunt cei care pricep rostul
unei astfel de cântãri, stranii, „cu înturnãturi
tulburãtoare ºi pauze nefireºti”, întrucât
„Cel care horeºte nu este acompaniat de
instrumente, o face în singurãtate, la
asfinþit, noaptea, pe lunã, dar mai ales
înainte de rãsãritul soarelui, pentru a avea
putere asupra zilei. Atunci zic din trâmbiþã
ºi pãstorii la stânã, marcând ceasurile
magice, dupã niºte ritualuri pãgâne, demult
uitate”. Horea (lungã, cu icnituri) din
„arborele din trup” (adicã din grumaz) –
înþeleg din carte – e un relict ºamanic ºi se
înrudeºte cu descântecul „babelor noastre
cosmice”, fiind cu rãdãcinile dincolo de
muzicã, în cântecul primordial ce
conexeazã prin sunete cu lumea cealaltã.
Sunt ºi altfel de hori, care lãrgesc
sufletul. Ele „patroneazã tinereþea,
marcheazã timpul universului, ordinea în
naturã, succesiunea anotimpurilor ºi a
orelor, dreptatea ºi pacea. Se cântã ºi se
danseazã într-un moment privilegiat,
bucurie, împlinire socialã, bogãþie. Se
ordoneazã lumea. Corindãtorii formeazã un
brâu protector pentru sat, se intrã în
comunicare cu lumea divinã, cu sufletele
morþilor, se deschid porþile timpului ºi
spaþiul sacru, se reînnoieºte timpul”.
Horitul adunã, te face întreg, om cinstit,
nobilã fãpturã a lui Dumnezeu.
Sunt vãmi ale muzicilor strãvechi. Ele
urmeazã o facere ºi desfacere continuã, în
jocul ºtiut dintre individual ºi colectiv, pânã
încremenesc în frumuseþe (se clasicizeazã).
Se poate vorbi de cãderea în folclor, dar ºi
din folclor (degenerare, mãsluire). Artis-
tul Leºe s-a unit mistic cu muzicile
þãrãneºti, cãrora le-a prins simplitatea,
dezinvoltura mediului genuin, mãsura ºi
armonia, îmbogãþindu-le cu harul sãu. Cine
îl aude ºi îl vede simte neliniºtea unei puteri
44 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
ascunse ce merge pe alocuri panã la
transfigurare, îi devine complice prin ce
are mai de negrãit ca spectator.
Însã el nu este numai un strãlucit in-
terpret (vocal ºi instrumental), ci ºi un
foarte valoros teoretician. Pornind de la
sufletul universal al culturii, de la
„paideumã”, are o viziune personalã asu-
pra tradiþiei populare, pe care o regândeºte
fundamental, în compartimentul
terminologiei de bazã, exprimate între
definiþie ºi metaforã, precum ºi privitor la
posibilitãþile de cercetare ºi la criteriile de
valorizare, respingând categoric contra-
facerea. S-a întâlnit, pe întregul areal al
limbii româneºti, cu oameni pãstrãtori de
etnicitate: „ Am fost acolo unde oamenii
nu se tem de moarte. Pentru ei, moartea
reprezintã intrarea în lumile necunoscute,
înseamnã eliberarea de energiile negative.
Ea dezvãluie orizonturi luminoase, deschi-
de calea vieþii adevãrate, înseamnã
schimbarea profundã a omului. Misterul
morþii este înfricoºãtor. Ea nu este aºteptatã
cu drag, dar aduce dreptatea în lume”.
Ca semn învederat al legãturii sale cu
valorile satului de obârºie, maestrul îºi
pãstreazã tot timpul, cu mândrie, vorba ºi
portul – clopul negru neînstruþat, cum se
cade celui care nu mai este june, fecior, ºi
un cãmãºoi alb, þesut ºi cusut în casã
(relicvã inestimabilã), un adevãrat templu
purtãtor, o naraþiune cosmologicã.
Prin aduceri-aminte ºi prin însemnãri,
cartea „Acum ºtiu cine sunt” ne dezvãluie
un chip de creaþie unic, dar ºi, prilej de
vindecare lãuntricã, un traseu de iniþiere
viu într-o lume a culturii ºi civilizaþiei
þãrãneºti. O lume neîntinatã de
nonconformismul modern, cel ispititor ºi
producãtor, pe zi ce trece mai mult, de
forme noi de pãcat. Artist alãturi de Maria
Tãnase ºi Gheorghe Zamfir, însã de altã
facturã, Grigore Leºe gândeºte ºi trãieºte
sacrul ca plenitudine în sfera lumescului.
Prezenþa horilor sale în actualitate, dar ºi
pe viitor, oricând, apare precum o realitate
spiritualã a satului clasic ce se deschide
spre universalitate. Mai cu seamã, un
eroism al cugetãrii omeneºti, din tot
cuprinsul tradiþiei noastre orale, rãzbate în
permanenþã drept un ideal suprem de
supraexistenþã: „Nu gândeascã tãt orau» /
C-a trãi cât pãmântu’ / ªi-a face ce i-e
gându’! / A trãit o zî, o douã / ªi s-a duce
ca ºi-o rouã / A trãi vo douã, tri / Ca ºi-o
rouã s-a topchi!”.
 CABINETUL DE LECTURÃ
Gheorghe Buluþã
O RESTITUIRE DE EXCEPÞIE
În ultimele decenii s-au produs multe
schimbãri atât în comportamentul publicului
faþã de culturã, cât ºi în practicile de consum
media. Schimbãri normale, cãci nicãieri ºi
niciodatã publicul nu a rãmas la fel pe termen
lung. Aºa se explicã de ce receptivitatea
pentru critica literarã, vie ºi prezentã la un
public larg, a scãzut drastic la un moment
dat. tot astfel, odatã cu schimbul de
generaþii, interesul pentru componenta
culturalã a radioului a scãzut ºi s-a deplasat
spre dimensiunea de divertisment.
În aceste condiþii a apãrut recent un
volum care aduce în atenþia tot mai restrânsei
lumi culturale un fenomen încheiat. Editura
Casa Radio a publicat prin efortul a doi
distinºi editori Valeriu Râpeanu ºi Sanda
Râpeanu, un volum important, de 969
pagini, care restituie o parte deloc
neînsemnatã a operei lui Perpessicius (1891-
1971). Este vorba despre cronicile sale
radiofonice dintre 1929-1947, epocã de glorie
a radioului românesc ºi foarte fertilã pentru
literatura românã. Sub titlul Cãrþi noi editorii
au reunit sute de texte pãstrate în
manuscrise ºi dactilograme greu lizibile (din
Arhiva Societãþii Române de Radio),
operând unificãri, aduceri la zi a ortografiei,
ordonare cronologicã ºi realizând un
excelent aparat critic.
Studiul introductiv (de Valeriu Râpeanu)
cu care se deschide aceastã ediþie eveniment
reprezintã o sintezã ºtiinþificã referitoare nu
numai la personalitatea criticului literar
Perpessicius, ci ºi particularitãþile ºi stilul
unei întregi perioade din cultura româneascã.
Este o abordare cuprinzãtoare, analiticã,
relevantã, esenþialã pentru înþelegerea unor
fenomene socio-culturale. Admirabil este
evaluatã originalitatea, forþa ºi calitatea
intelectualã a activitãþii de cronicar a lui
Perpessicius, critic fin, stilist remarcabil,
spirit subtil ºi fermecãtor, prin ale cãrui
cronici radiofonice retrãieºte un întreg
univers literar. Ediþia are o valoare
excepþionalã din perspectiva istoriei ideilor,
climatului cultural, a orizontului artistic al
epocii interbelice.
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
Fie ºi numai indicele de nume de la
sfârºitul volumului aratã câte personalitãþi
româneºti ºi strãine ºi câte periodice
cunoºtea Perpessicius, ce peisaj cultural
vast ºi divers putea cuprinde mintea sa,
cât se scria ºi cât citise care era anvergura
culturii sale.
Studiul introductiv pune în luminã nu
doar þinuta intelectualã, dar ºi calitatea
moralã a criticului, francheþea lui onestã,
dar niciodatã brutalã, eleganþa ºi puritatea
stilului sãu.
Nota asupra ediþiei, diferitã de cele
standard, explicã în detaliu cum a fost
realizatã aceasta, constituind în felul ei un
manual pentru editori, dar este ºi povestea
aventurii personale a realizatorilor, care i-
au consacrat un deceniu de investigaþii,
organizare, muncã tenace.
Notele, prin volumul mare, acurateþe,
informaþie istorico-literaturã ºi redactare
competentã, dau ºi ele mãsura demersului
editorial. Acesta, de altfel, „aduce un numãr
însemnat de pagini aparþinând lui
Perpessicius necunoscute pânã azi sau
rãmase în paginile periodicelor””, scriu
editorii. Meritã spus cã reconstituirea
prezenþei criticului la Radio relevã un
fenomen în miºcare, el prezenta literatura
pe mãsurã ce ea se publica, astfel încât
putem urmãri ca „în timp real”, cum se
dezvoltã atunci miºcarea literarã:
„Perpessicius a urmãrit literatura românã pe
mãsura constituirii ei în paginile publicaþiilor
din Capitalã ºi provincie. Dupã cum cu
fervoare a fost atent – în acea epocã de
construcþie cultural㠖 la faptele care puteau
pune în valoare iniþiative spirituale. Prezenþa
sa la Radio a implicat deopotrivã evidenþierea
valorilor care apãreau, încurajarea talentelor
autentice aflate la începutul drumului, dar
ºi descurajarea nu o datã categoricã a ceea
ce i se pãrea cã nu aparþine sau nu va
aparþine adevãratei literaturi”.
Interesul ediþiei de faþã este evidenþiat,
de altfel, de criticul ºi istoricul literar Valeriu
Râpeanu în încheierea studiului introductiv:
„Din orice punct de vedere an privi
45
cronicile radiofonice ale lui Perpessicius
vom vedea cã ele contribuie hotãrâtor la
cunoaºterea literaturii române timp de mai
mulþi ani de expansiune creatoare. Date
fiind modalitãþile publicistice despre care
am vorbit, care uneau analiza criticã ºi
informarea, cercetarea unei cãrþi sau unei
serii de volume cu bilanþul anual, dat fiind
viziunea arborescentã în timp ºi spaþiu, nu
este deloc exagerat sã spunem cã aceste
cronici radiofonice alcãtuiesc o adevãratã
frescã a culturii noastre din 1929 pânã în
1942, realizatã cu înalt spirit critic ºi cu o
exigenþã care a avut în vedere reliefarea
valorilor ºi respingerea a ceea ce nu-ºi aflã
împlinirea artisticã. Prin acest volum
portretul criticului Perpessicius capãtã noi
contururi. Dar în acelaºi timp locul
Radiodifuziunii Române în anii constituirii
(urmare de la pagina 32)
O „delicatesã”
pentru connaisseurs
La ceea ce numim ºi azi Poiana Braºovului
se ajunge în 4-5 ore iar pe Postãvarul se putea
urca în cel puþin 8 ceasuri. În cãtunul Noua
se mergea cu tramvaiul. De o zi era nevoie
pentru Mãgura Codlei ºi Ciucaº de douã
pentru Piatra Craiului dar de mai puþin de trei
ore cu trãsura ca sã ajungi la Elopapak
Acestea erau staþiuni cunoscute în þãrile
vecine, ale cãror ape erau considerate de
balneologi ca fiind, în categoria alcalino-
feruginoasã, cele mai bune din Europa.
Veneau la curã bolnavi din România, Bulgaria,
Serbia ºi din Orient. Gãseau acolo pensiuni,
hoteluri, cabinet de lecturã, concerte ºi
reprezentanþii de teatru. Poºta se ridica de 4
ori pe zi. În secolul XXI la Bucureºti aceasta
se întâmpla doar de douã ori în 24 de ore.
Ghidul mai descrie staþiunile Tuºnad ºi
Borsec, Malnaº ºi Covasna, dar acestea sunt
cunoscute ºi azi. Urmeazã o bogatã secþiune
cu fotografii din vechiul Braºov ºi
împrejurimile sale, al cãror farmec ºi a cãror
valoare documentarã sunt de la sine înþelese.
Ultima parte a ghidului cuprinde ºi ceea ce
alãturi de fotografii, este ºi cea mai pitoreascã
dintre componentele sale: publicitate.
Reclamele magazinelor, întreprinderilor,
dentiºtilor vremii sunt delicioase pentru limba
ºi grafia lor, dincolo de faptul cã dau mãsura
unei vieþi extrem de civilizate ºi active. Iatã,
de exemplu, secvenþe din publicitatea pe care
ºi-o face William Raupert, „dantist” „patentat
de Stat unguresc precum ºi de State
esterioare”. El executã („ordonezã”) între
orele 9-12 ºi de la 3-6 p.m., pentru „onoratul
public voigiutor”, în diferite „dinþãturi
complecte” precum ºi „stânghere (?) tescuite
46 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
ei ni se profileazã sub alte auspicii, ºi anume
acela de creator de culturã, de tribunã de
la care au fost promovate valorile ºi nu de
înregistrare pasivã ºi necriticã a ceea ce se
tipãrea, de încurajare a ceea ce pãrea sã
aibã atributele valorii ºi nu de expectativã,
de afirmare profesionalã a unor credinþe ºi
nu de repetare a unor sloganuri oficiale.
Toate aceste însuºiri le aflãm în paginile
de criticã radiofonicã ale lui Perpessicius,
unul dintre cei mai de seamã reprezentanþi
ai acestei nobile magistraturi spirituale din
þara noastrã”.
Dacã adãugãm cã volumul tipãrit are
ataºat ºi un CD cu înregistrãri însumând
75 de minute cu vocea lui Perpessicius,
din fonoteca instituþiei, constatãm c㠄Seria
Magister” din Colecþia „Biblioteca Radio”
s-a îmbogãþit cu o publicaþie de referinþã.
în aur”, „reparature” de „dinþi stingheri”, toate
„dupã sistemã americanã cea mai nou㔠cu
„novitãþi de cele mai practice pe teritoriul
dentitechnic” aduse din America. Evident
„Scote dinþi cu cele mai bune aparate
philadelfiane, fãrã a procura dureri, prin
narcotism”. Foarte convingãtor, dar ce va fi
însemnând „came de dinþi se restituã spre mai
eminent”, numai în epocã se putea înþelege.
De altfel eminent este totul: þesãturi eminente,
„maºine de cusut” sau „ligneur”. La
„depositoriul de încãlþãminte ºi de pãlãrii” I.
Sãhãdeanu (iatã, ca excepþie, ºi un român
comerciant) se afl㠄încãlþãminte solide ºi
dupã modã pe lângã preþuri mirabile
potrivite”. Între altele „ºoºone” ºi „galoºe”.
Braºoveanul sau turistul gãsea de toate:
argintãrie Christoffle, parfumuri ºi sãpunuri
„francese, germane ºi engleze”, „mãrfãrie” ºi
servicii europene. Se gãseau „mãrfuri de
speþerit”, „felurimi de vinuri” „decoraþiuni
maiestuoase”, „apã mineralã întotdeauna
umpluturã prospetã”, „cea mai eminentã
pânz㔠ºi multe altele. La servicii, de
asemenea, oferta era completã: agenþii de
voiaj (Birou internaþional de cãlãtorie),
asigurãri („în contra rãstriºte corpurale”
(asigurare pentru accidente), cãlãuze pentru
„excursiuni în munþiile de împrejurimea
Braºovului”, transport de mobile, fotografi,
birouri de „spediþiune ºi agenturã vamalã”.
Dincolo de valoarea documentarã a
textului ºi a imaginilor, ghidul amuzã ºi
înduioºeazã prin naivitatea ºi anacronismul
limbii, dar inspirã, cumva, ºi nostalgia unei
lumi întreprinzãtoare, civilizate, protocolare,
foarte burgheze ºi cu respectul calitãþii, al
progresului ºi al onorabilitãþii. Ridicolã în felul
ei, pentru noi, cinicii de azi, dar nu mai puþin
fermecãtoare. O carte, altfel spus, delicioasã
pentru cei capabili sã savureze acest gen de
tipãrituri din „La Belle Epoque”.
 CITITOR PRINTRE RÂNDURI
„MICA” LITERATURà PENTRU CEI MICI
Continuând seria editorialã declanºatã
cândva de Cartea Copilãriei, un nou
atentat împotriva literaturii pentru adulþi
revendicat de Raveca Vlaºin face victime:
Prin grãdina de poveste (Editura Astra-
Dej, 2015), volum de versuri care aduce
dupã sine o adevãratã invazie de gândaci,
broaºte, arici, ºoareci, veveriþe (ºi alea tot
niºte ºoareci, chiar dacã sub acoperire),
fãcând din librãrii o scenã a
ororilor. „Atenþie, urmeazã
imagini ºocante”.
Ca ºi cum nu era de
ajuns discriminarea la modã
la care e supusã aceastã
specie literarã defavorizatã,
numai în mod cu totul
excepþional bãgatã în seamã
de comentatori, ea mai
suferã în plus ºi de pe urma
prejudecãþii cã ar fi, tematic
vorbind, deja secãtuitã ºi
redundantã.
Mereu aceiaºi bunici
traºi de barbã de nepoþei, aceiaºi cãþei
poznaºi, aceiaºi motani nesimþiþi moþãind
toatã ziulica în dosul sobei (la Bãbeni, acasã
la profesorul Nelu Barbu, am pozat pe unul
dormind într-un coº de pâine), aceiaºi
guguºtiuci obraznici veniþi la geam ca la
cantinã sã cearã cocoloaºe contra gãinaþuri,
în loc sã prindã muºte conform normelor
ADN în vigoare etc.
Or, înadins parcã spre a infirma acest
parti pris, repertoriul infantil al d-nei
Raveca Vaºin nu înceteazã sã ia prin
surprindere. În bogatul dumisale insectar,
bunãoarã, printre inocenþii gândãcei,
furnici, greieri, licurici ºi buburuze þi-e dat
sã gãseºti ascunse ºi specii mai exotice,
unele chiar rarisime în literatura pentru cei
mici. Iatã, bunãoarã, un protest fabulistic
sadea precum Greierul sãrac, trist cântecel
cu nimic mai puþin problematic decât, sã
zicem, Opera de trei parale: „Cri, cri, cri
degeaba cânt, / Cã mereu rãmân flãmând./
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
Emil Lungeanu
Unii tund toatã smântâna / Iar eu rabd cu
sãptãmâna./ Unii-nºalã de se-ndoaie,/ Eu
mã culc afarã-n ploaie./ Unii ºapte case
au,/ Eu... sub cerul liber stau./ Câþiva furã
de usucã,/ Alþii plâng ºi-apoi se culcã./ Eu
mãnânc pe apucate / Dar mã-ncred în
libertate./ ªi vã spun acum cinstit,/ Nici
de muncã n-am gãsit./ Ei îi spun
democraþie,/ Dar eu cred cã-i anarhie./
Oare eu sã fiu nãtâng,/ Sau
nu ºtiu cui sã mã plâng? /
De-i aºa, vã înduraþi / ªi veniþi
de mã salvaþi!.../ Cri, cri,
cri... ºi iarãºi cri / Mereu
tânãr dac-aº fi / Acum nu
m-aº jelui.” S-a zis cu lauda
muncii din Greierele ºi
furnica ºi cu morala fãcutã
boemului pierde-varã!
De astã datã, cum se
vede, avem de face cu o
rugãciune salutistã în toatã
regula, încât onomatopeea
„Cri” ar putea fi foarte bine
chiar o criptogramã a lui Cristos (cui altuia
sã te jeleºti „vã înduraþi ºi veniþi de mã
salvaþi”: Uniunii Europene? NATO?), dupã
cum ºi o abreviere a „Criticii” sociale ºi a
„Crimei”. ªi unde mai pui cã greierele cel
sãrac, din întâmplare sau nu, se potriveºte
al naibii de bine ca metaforã a slujitorilor
lirei, dacã te gândeºti ce „cotã de burs㔠a
ajuns sã aibã scriitorul în actuala bancrutã
valoricã româneascã ºi cum trãieºte el azi
cu þârâita.
Bine face, deci, autoarea cã insistã
asupra reciclãrii acestui motiv prin paginile
volumului – ºi nu ne rãmâne decât sã
procedãm ºi noi la fel acum, urmãrind sã
vedem pe unde ºi ce se mai þârâie. Spre
pildã, îl regãsim pe cântãreþul nostru cazat
„drept chiriaº” la Riþ în schimbul
serenadelor lui estive sau, cum ar zice
Horaþiu Mãlãele, „prestând servicii
culturale cãtre populaþie”. Nu e vorba de
niscai transcriere foneticã a parizianului
47
Hotel Ritz, ci de un pârlit de ºoarece de
câmp ce-ºi improvizase adãpost într-un
ºtiulete de porumb scobit.
Prin comparaþie, atunci când
beneficiarul concertelor este autoarea însãºi
(i.e. un confrate), aºa cum se întâmplã în
compoziþia Doi greieri, vedem aceleaºi
servicii acordate pe gratis, cãci corb la corb
nu-ºi scoate ochii. ªi pe unde se mai cântã?
Pe la case mari, ca în Regina Furnicã,
unde fabula ia o amploare de-a dreptul
subversivã. Aºadar, din nou atenþie,
urmeazã imagini ºocante: „Umblã zvon prin
lumea bunã,/ Neîndrãznind nimeni sã-i
spunã,/ Cã regina-n furnicar / Se comportã
cam bizar.// Suferind de plictisealã / Bate
uºa la cãmarã / ªi se-alintã cu mâncare /
Cât este ziua de mare.//...// Azi ºi greieru-a
aflat / Cã Regina s-a-ngrãºat,/ Iar furnicile-s
obeze / Tot þinând-o în chermeze!” Pauzã
de publicitate: Nu-i aºa cã devine palpitant?
Nu-i greu deloc de imaginat ce-ar fi pãþit
autoarea pentru acest who’s who pe vremea
„cabinetului 2”.
Dar ºi mai interesant e ceea ce urmeazã
(citând totuºi continuarea în aceleaºi salturi
de greiere, din lipsã de spaþiu pentru toate
cele 18 strofe), muzicantul luând o iniþiativã
pe cât de ingenioasã, pe atât de frapantã
(sublinierile îmi aparþin): „Am sã merg
ºi-am sã le cânt / Pânã-or osteni dansând!/
ªi-am s-aduc ºi oaspeþi noi, / Talentaþi, în
muºuroi. // Voi lua însoþitor / Pe cosaºul
sãritor, / Cã-i isteþ ºi plin de har, / Bun
reporter la ziar. // ªi-o sã scrie ºi descrie /
Viaþa ca pe-o parodie, / Relatând cu al sãu
dar / Întâmplãri din furnicar. // Când
furnicile-or citi / S-or gândi ºi-or cumpãni,
/ Proiectând toate-mpreunã / O soluþie mai
bunã. //...// ªi-alte câte-or sã mai fie / Sã
le scap de lãcomie./ Dezvoltând într-o
mãsurã / Gustul fin pentru culturã...//
Învingându-ºi plictiseala, / Vor uita uºor
cãmara./ ªi mi-o fi ºi mie bine / Din ce lor
le va rãmâne.” etc.
Na leopard ascuns dupã gardul vopsit!
Vezi de ce nu facem bine grãbindu-ne sã
trecem la index literatura pentru copii?
Nu ºtii niciodatã de unde sare
greierele. ªi ca sã nu se creadã cumva cã
autoarea ar face pledoarie pro domo,
greierele nu este singura categorie
profesionalã defavorizatã în asemenea
fabule „stângiste”.
Cãci, dupã farsa „democraþiei”, dupã
ºomaj ºi lipsa de adãpost, iatã acum ºi
noþiunea de „grev㔠a transportatorilor pusã
în mod explicit la lucru înMãgãruºul, unde
obida bietului cãrãuº ia deja forma revoltei
48 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
sociale contra exploatãrii omului de cãtre
mãgar, binecunoscutã nouã din vremea
regelui Karl: „Mãgãruºul într-o zi / Cu nãduf
se rãzvrãti / Zvârle, sare ºi nu vrea / Sã
ducã povara sa. / A uitat de câtã vreme /
Nu mai suflã, ci doar geme./ Pân-acum
bietul spera / C-o veni ºi vremea sa./ Cã
din sacul lui prea plin / Se va deºerta puþin.../
Cu blândeþe socotea: «Dacã azi m-oi
opinti,/ Mâine mai uºor va fi...» / Dar pe
când se bucura,/ Un alt sac i se punea / ªi
mai greu în cârca sa./ Iar acum, sãtul de
toate,/ Face grevã... nu mai poate...”
Din tablou nu mai lipsesc decât porcii
de la cârmã ºi dulãii lor de body-zgardã ca
sã nu fie orwelliana Fermã a animalelor.
Ei, ce ziceam eu cã urmeazã imagini
ºocante? Desigur, mulþi s-ar putea întreba
ce sã înþeleagã niºte copilaºi din opoziþia
„democraþie”/„anarhie” proclamatã de
greiere, din ºomaj, grevã etc., dar asta
numai din cauzã cã facem eroarea de a
subestima tânãra generaþie high-tech din
actualul deceniu, care nu mai plânge dupã
biberon ºi suzetã, ci dupã laptop ultimul
rãcnet, tabletã cu ecran senzitiv ºi i-pod
Apple, ca sã nu mai vorbim de cãscatul
gurii la politichia noastrã televizatã cea de
toate zilele.
Cum îºi reinventeazã ei înºiºi propria
copilãrie („ca pe-o parodie”, vorba
greierelui), ne-o aratã puºtiul din
autobiografica Vroia sã ºtie, care o previne
pe autoare: „Scrie însã dacã vrei / Inventând
câte ceva...// M-aº distra sã pot citi /
Despre mine altceva,/ Decât ºtiu cã am
trãit / În copilãria mea.”
Spre a conchide aici, pitorescul ºi
originalitatea volumului de faþã îl iartã de
toate pãcatele, iar potenþialul sãu de a
demonstra cã literatura pentru cei mici nu
înseamnã eo ipso literatur㠄mic㔠invitã o
datã în plus la reconsiderarea pe care
aceastã Cenuºãreasã o meritã.
 LECTOR ATENT
MARIA MONA VÂLCEANU:
EGOR – O IUBIRE IMPOSIBILÃ
Scriitoarea Mona Vâlceanu, sau Mona
Maria Vâlceanu, cum îºi semneazã scrierile,
ne avertizeazã în recenta sa carte, Egor,
cu subtitlul „o iubire imposibilã”*, c㠄n-a
scris-o ea, ci i-a fost dictatã cu febrilitate”;
în condiþiile în care cel ce „i-a dictat” nu
existã fizic, este deci consecinþa unei transe;
afirmaþia insuficient conturatã poate lãsa
impresia cã autoarea poate
fi un simplu medium, din cei
cãrora parapsihologia nu le
acordã alt merit în afara
aceluia cã sunt intermediari
(simpli transmiþãtori) între o
entitate metafizicã din astral
ºi lumea noastrã fizicã, prin
care „spiritul de dincolo” ne
comunicã ceva! Nimic mai
eronat în cazul acesta: cartea
este rezultatul muncii unei
scriitoare talentate, care a
scris respectiva prozã dintr-o
inspiraþie divinã, precum
sunt toate inspiraþiile, adicã dictate de
Divinitate, meritul fiind al ei personal, nu
al cine ºtie cãrei entitãþi spirituale, care i-
ar fi impus o eventualã odisee.
Un alt adevãr ce derivã ca axiomã din
frumoasa povestire, un fel de corolar al ei,
e cã o scriitoare se poate confesa cu
maximã aplicaþie numai despre iubire,
constatarea fiind nu peiorativã ci filozoficã
ºi admirativã, pentru cã sensibilitatea
femininã recepteazã iubirea pe primul plan
ºi abia în planul secund apare socialul, ca
fundal cu aceeaºi forþã reprezentativã,
egalându-i abia în final pe scriitorii bãrbaþi,
care dau întâietate fundalului social pentru
tribulaþiile iubirii, în felul cum deasupra apei
se ridicã uleiul.
În carte, Egor este un mare pictor
român, cam excentric, cum sunt toþi marii
artiºti, cãruia îi cade cu tronc (numai
aparent pentru victimã, pentru el fiind
premeditat) o tânãrã pictoriþã nefericitã în
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
Corin Bianu
cãsnicie – se putea altfel? – care întruneºte
toate atributele feminitãþii spre care tânjea
faunul de circumstanþã, dupã ce... dupã
ce ajunsese la saturaþie cu o altã Evã,
Nataºa, ca jumãtatea cealaltã a monomului.
Reiau rezumatul poveºtii (pentru cã
poveste de dragoste a bãrbatului pentru
femeie ºi a tuturora pentru artã este în fi-
nal, toatã urzeala): „Pe Egor
l-am cunoscut acum
douãzeci ºi cinci de ani la
Traianu. Abia se întorsese de
la Paris”..., „prin Marilena,
trecutã bine de cincizeci de
ani”. Într-un moment cam
atemporal, pictoriþa ºi-a
anunþat soþul, cu care nu
avea relaþii afectuoase, cã va
lipsi câteva zile, ºi pleacã la
conacul de la Traianu, din
„fabuloasa” Câmpie a
Dunãrii.
Conacul de la Traianu,
proprietate a latifundiarului Apelevianu (de
la apele vii – n.n.) e aºa cum îl descrisese
Marilena, „greoi ºi plin de tenebre”, strãjuit
de un bãtrân stejar de douã sute de ani,
simbol al perenitãþii. Acolo veniserã mulþi
(români) din Paris, pentru a-ºi satisface
patima jocului de cãrþi (e perioada
antebelicã, cu culoarea ºi racilele ei), iar
Mariana o lãmureºte cã nu se vor opri din
joc, pânã nu vor pierde totul. Se poate mai
mare suspans?
Prin intermediul pictorului Tudor, o
figurã de gigantic patriarh al plasticii, care
o simpatizeazã de la început, îl cunoaºte
pe marele pictor Egor, prietenul sãu, în
acea câmpie a Dunãrii de Jos, care a
cunoscut „prin veacul 5 înainte de Christos,
o civilizaþie înfloritoare” ºi e felicitatã de
acela, cã a venit sã picteze acolo. Notaþia
autoarei c㠄Apelevianu desfãºura tot fastul
unei bogãþii colosale, cã erau aproape
patruzeci de oaspeþi la conac, Tudor era
49
un fel de maitre d’hotel, mulþi abia veniserã
de la Paris, femeile erau veninoase ºi foarte
decoltate”, este impresionantã.
„Cred cã m-am trezit târziu, spre prânz,
obositã de lunga cãlãtorie ºi mai ales de
emoþiile încercate... Uºa s-a deschis (într-o
camerã din aripa stângã a clãdirii,
adãpostind pictorii – n.n.), lãsând sã
pãtrundã în camerã mirosul drag mie, de
cafea, Marilena aducea”...! „Aici se
practicã jocurile de noroc, a continuat ea,
vin mulþi boieri din împrejurimi, de la Cilieni,
de la Castra Nova, vine lume de la Paris,
de la Viena. Se joacã pe bani, pe pãmânturi,
pe femei, sunt necruþãtori, se joacã zile la
rând, pânã la epuizare”. Recunoaºtem
lumea lui Mircea Eliade, care n-a apucat în
România sfârºitul Rãzboiului al Doilea
Mondial... „E ca un ritual, a continuat ea.
Ai stat ºi tu? Da, eu rãmân întotdeauna
lângã Apelevianu... era sã piardã conacul,
abia spre ziuã jocul l-a favorizat. Dar
sãrmanul Egor a pierdut-o pe Nataºa... „a
plecat cu primul tren ºi aºa se purta el,
ciudat dupã povestea aceea groaznicã cu
domniºoara Cristina”... (O mai strãvezie
trimitere cãtre Mircea Eliade, nici cã se
poate!)
La un moment dat, autoarea se
exprimã... „artiºtii nu aparþin familiei lor,
nici mãcar timpului lor, ei poartã pe frunte
un semn, semn al neliniºtii ºi al cãutãrii ºi
uneori chiar al nemuririi. Un pictor poate
cãuta idealul frumuseþii în trupul unei femei,
ei ne vãd altfel, pentru un pictor, tu eºti un
ansamblu de linii forme ºi culori”...„Am
mai rãmas o sãptãmânã, mi-a rãspuns el,
atât a mai durat jocul de cãrþi, toþi am
pierdut, chiar ºi Apelevianu, câºtigãtor e
un boier din neamul Oltenilor”...
Eroina (cãreia autoarea nu-i pune un
nume) îl viziteazã de multe ori pe marele
Egor la atelierul sãu din Bucureºti, unde o
iniþiazã în tainele picturii adevãrate ºi ale
iubirii eterne. El o îndeamnã sã citeascã
Lawrence Durrell, cvartetul din Alexandria
– destinul artistului, care n-are liniºte pânã
nu-ºi exprimã geniul! I-a dat ºi lecþii de
culoare ºi i-a pregãtit prima expoziþie,
corectându-i lucrãrile, cu câte o tuºã de
culoare, ici-colo, desãvârºindu-i-le. Apoi
se trece pe neobservate (tot ca la Eliade)
în contemporaneitate:... „Marilena mã
aºtepta la ieºirea din aeroportul Roisi, era
seara de colinde”[...] „Venirea ta la Paris
nu scapã neobservatã presei”... „Silueta
elegantã a Marianei la aeroport, deºi trec
anii, ea rãmâne aceeaºi ca în noaptea
petrecutã în conacul de la Traianu”...
50 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
„Deputatul m-a cãutat imediat, am ajuns
la locuinþa lui lângã pãdurea de pini... soþia
Deputatului... o splendidã tânãrã, jurnalistã
de televiziune, româncã (obsesia exilatului
Mircea Eliade – n.n.)
Pictoriþa se plimbã (în zilele noastre)
prin fortul francez Chaume cu jurnalista
româncã (soþia deputatului francez),
descrie fortul, succint, în linii sigure, culori
proaspete, vii, fremãtãtoare, la fel cum
înfãþiºase ºi conacul românesc la început.
Revine în bar cu românca, la slujba de
Crãciun dupã o plimbare prin împrejurimi
cu pãdure bãtrânã, revine cu amintirea la
Egor. ªi tot cu aventuri exotice ºi
palpitante. Face revelionul la Chaume cu
jurnalista ºi deputatul ºi vãduva unui notar
plus un preot paroh misionar. Trece ºi o
furtunã tradiþionalã pe la fortul Saint
Nicolas.
Printre parantezele ficþiunii, în þarã vine
rãzboiul, apoi comunismul, Egor pleacã în
Olanda, la soþie, ea lucreazã în Ministerul
Culturii, ca subalternã a celebrului Tudor.
Ce este foarte important ºi
surprinzãtor la cea mai înaltã cotã este cã
acele comentarii de specialitate ale
pictoriþiei-eroine sunt de o perfecþiune
metafizicã, iar scriitoarea poate fi oricât
de cultã, însã comentariile sunt de strict
profesionalism: în expoziþia (retrospectivã)
comunã a lui Tudor ºi Egor, revenit
temporar din Olanda, în picturã Tudor
pornea de la o culoare, care pânã la urmã
se iriza... „sã ajungi sã nu mai pictezi
materia, ci energia de dincolo de materie,
iar picturile lui Egor „ardeau pe pereþi,
flãcãri calde – albastru, alb gri.” Albastrul
e o culoare rece, nu poate scoate flãcãri ºi
e nevoie de mare virtuozitate, ca sã realizezi
aºa ceva, fiindcã în artã nimic nu este
imposibil – dar trebuie sã vezi picturile
românilor Sãliºteanu ºi Almãºan, ca sã-þi
dai seama cã griul poate ajunge la flãcãri
strãlucitoare (n.n). În fine, Egor i-a corectat
picturile româncei care expunea în Franþa,
alãturi de strãini, imprimându-le
desãvârºirea artisticã. Întoarsã în þarã, în
contemporaneitatea începutului de mileniu
trei, eroina se duce la Egor în Bucureºti.
Soneria nu sunã, zidul clãdirii e elb, casa e
pãrãsitã, cu uºa spartã (exact ca la Mircea
Eliade) ºi un bãtrân de vis-a-vis îi spune: „
Acolo nu stã nimeni, erau niºte securiºti,
care au fugit la Revoluþie”. Apoi ea pleacã
în acea vreme de iarnã grea spre conacul
de la Traianu cu soþul.
(continuare la pagina 54)
 EMINESCIANA
Dumitru Copilu-Copillin
EMINESCU UNIVERSAL
Receptarea operei în publicaþii
editate în alte limbi romanice (5)
10. LIMBA ISTROROMÂNÃ
(continuare). Circuitul universal al operei
eminesciene a fost determinat de difuzarea
acesteia prin intermediul publicaþiilor
editate, atât în forma tradiþionalã tipãritã
(datoritã inventatorul tiparului, germanul
Johanes Gutenberg,), cât ºi în formã
modernã online (datoritã americanului de
origine istroromânã Nikola Tesla,
inventatorul sistemului de transmitere a
informaþiei la distanþã fãrã fir, prin
intermediul undelor radio, în special tip
wireless ºi telecomandã). S-a observat cã
cei doi mari inventatori au favorizat
rãspândirea postumã a unei moºteniri
culturale naþionale de valoare
universalã, oferite – adevãrat, în epoci
diferite – de doi congeniali, un englez
(dupã un secol de uitare, opera lui
Shakespeare, consacratã ca valoare
naþionalã, a cunoscut o rãspândire ºi
recunoaºtere mondialã odatã cu
expansiunea colonialismului britanic, care
dupã alte câteva secole i-a favorizat ºi
asimilarea în literaturile naþionale prin
intermediul publicaþiilor editate în peste 160
de limbi) ºi un român (dupã un secol de
cunoaºtere ºi consacrare ca valoare
naþionalã, opera lui Eminescu a fost
recunoscutã ca valoare de dimensiune
universalã prin traducerea ºi ecoul acesteia
în publicaþii, editate deocamdatã în 80 de
limbi, în formã tipãritã ºi online, iar prin
programe de traducere automatã posibil sã
fie tradusã acum în alte 56 de noi limbi,
totalul fiind – dupã 137 de ani – în cel puþin
135 de limbi; creºterea interesului pentru
Eminescu în lumea literarã modernã
reprezintã o premizã a intensificãrii
procesului de asimilare a operei sale în
literaturile naþionale). Confirmarea parþialã
o gãsim în Enciclopedia online Wikipedia,
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
ce apare în 264 de limbi, care îl prezintã pe
Eminescu de la un an la altul într-un numãr
mai mare de limbi, anume de la câteva în
2003, în prezent atingând cifra de 47, iar
în una dintre aceste limbi un singur link-
paginã web personalã a poetului român
reproduce peste 600 de versiuni
eminesciene, în 12 limbi, accesate de peste
3 milioane de cititori, indicând aºadar un
circuit universal posibil nemaiîntâlnit în
istoriografia literarã. Acesta este un rezultat
al aplicaþiilor invenþiei lui Tesla, evident în
favoarea universalizãrii lui Eminescu, fapt
care ne îndreptãþeºte sã ne întrebãm, cine
este cu adevãrat acest Tesla?.
Una dintre cele mai mari personalitãþi
ale istroromânilor, numit ºi „geniul omenirii”,
fizicianul Nicola Tesla (1856-1943), s-a
nãscut ºi a copilãrit în peninsula Istria din
actuala Croaþie. Numele din familie era
Nicolae sau Nicu Teslea. Porecla de
„Teslea” provine de la meseria de dulgher-
teslar, transmisã în familie de venerabilul
bunic din satul denumit astfel Teslea –
aparþinând comunei Smiljan, în care s-
a nãscut ºi a trãit tatãl sãu, Miliutin
Teslea, împreunã cu mama sa, nãscutã
Drãghici ºi fraþii Dan, Anghelina, Mariþa,
Milica ºi Nicu. Se ºtie c㠄Tesla avea
totuºi sânge românesc, moºtenit din
genele pãrinþilor sãi istroromâni,
membri ai comunitãþilor româneºti din
actuala Croaþie” (considerat ca fiind de
obârºie românã, Academia Românã l-a
sãrbãtorit cu prilejul aniversãrii a 140 de ani
de la naºtere, n.n.). Mama sa, Gica Drãghici
– orfanã ºi analfabetã, dar la maturitate
dobândind ºtiinþã de carte ca autodidact, de
o inteligenþã sclipitoare ºi inventivitate,
transmisã fiului Nicu, vestitã prin
neobiºnuitele sale broderii – a trãit în satul
Smiljan, locuit compact de morlacii-oierii,
51
încã din sec. XV-XVI veniþi aici prin
transhumanþã din Transilvania. În acest sat
s-a cãsãtorit cu Miliutin, om cult, preocupat
de literaturã, filozofie, matematicã ºi ºtiinþele
naturii, dovadã ºi bogata sa bibliotecã de
familie. Acesta a renunþat la cariera de militar
pentru a deveni preot, anume sã aducã
morlacii sub protecþia bisericii sale
ortodoxe, în condiþiile opresiunii sociale ºi
religioase austro-ungare ºi sârbe.
Cei care în prezent frecventeazã
internetul, indiferent de limbã, pot constata
cã Google – la apelarea „Tesla-
Eminescu” – promoveazã ideea geniului,
fãcând aluzie la Tesla, ca fiind „o persoanã
deosebit de inteligenþã, originalã, creativã,
care reuºeºte sã gãseascã soluþii inedite
unor probleme dificile” (În accepþia lui
Eminescu, în poezia Numai poetul, geniul
„trece peste nemãrginirea timpului, în
ramurile gândului, în sfintele lunci, unde
pãsãri ca el se întrec în cântãri”, n.n.),
cel puþin „geniile din disciplinele umaniste
(artã, filosofie, literaturã, poezie
etc.)...Câþiva oameni ca aceºtia pot fi
consideraþi a fi genii: Goethe, Eminescu,
Dostoievski, Tesla, în ºah Paul Morphy,
în muzicã Beethoven ºi alþi clasici...Marea
preocupare ºtiinþificã a acestui istroromân
Tesla a þinut de transmiterea informaþiei ºi
a energiei la distanþã fãrã fir. Înainte
Mergãtor. ªi Eminescu a fost, el anticipã
vizionar ºi logic, în câteva poeme, pe
Einstein. Dar, niciodatã nu amestecãm (pe
zeul) RA cu Leonardo sau cu Einstein,
Tesla. De unde ºtim? Simplu. Divinitatea
nu are monedã, de niciun fel. Tesla a murit
(la 87 de ani) sãrac, uitat într-o camerã de
hotel. Similar, dupã o viaþã scurtã (39 de
ani), încheiatã ca martir, Eminescu a murit
într-o camerã de ospiciu (în cazul celor
doi, fãrã ca cineva sã fie de faþã, mãcar sã
le aprindã o lumânare, n.n.)...ªi încã ceva,
absolut toate geniile tuturor civilizaþiilor de
pe Terra nu aveau treabã cu partea
femeiascã, precum ºamanii. Platon,
Zamolxe, Sofocle, Newton, Leonardo da
Vinci, Tesla, Eminescu, Einstein, ºi mulþi
alþii, nu au fost cãsãtoriþi sau, în perioada
în care au atins deplina maturitate
creatoare, au fost în ascezã totalã...Toþi
aceºtia aveau ceva în comun, – viziunea:
«Doar urcând împotriva curentului apei
gãseºti izvorul; coborând pe firul apei îl
pierzi»”...”Virtuþile curiozitãþii au fãcut ca
un mare poet al culturii (române) sã fie
puternic atras de cunoºtinþele ºtiinþifice ale
timpului sãu, acestea devenind uneori chiar
izvor al propriei creaþii. Studiile fãcute, la
52 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Viena ºi Berlin, l-au apropiat pe Eminescu
de operele unor nume cunoscute ºi
recunoscute ale ºtiinþei: Arhimede, Galileo
Galilei, Johannes Kepler, Isaac Newton,
Daniel Bernoulli, Charles de Coulomb,
Brown, Robert von Mayer, James Joule,
Hermann von Helmholtz, Rudolf Clausius
etc., familiarizându-l totodatã cu teoriile
ºtiinþifice ale momentului. În sprijinul
acestei afirmaþii stau nu numai poemele
sale, ci ºi însemnãrile fãcute în douã caiete”
(Portal, referate ºcolare, „Eminescu ºi
fizica”); „Personalitatea aleasã este
fizicianul Tesla, poetul Eminescu,
matematicianul Pitagora, chimistul
Neniþescu” (concurs ºcolar,
«iq.weebly.com», 2015, România); la
tema „Mândria de a fi român”, aleºii au
fost Coandã, Tesla, Eminescu” (Portal
«4Tuning», 2007); „Dacã nu era Tesla,
poate noi nici nu vorbeam acum...la mobil,
pe Skype, internet” («Torent.ro.md»).
Am parcurs o prelungitã introducere,
prilejuitã de existenþa unei singure poezii
eminesciene traduse, La steaua,
identificatã într-o limbã cu circulaþie
redusã, pentru a justifica însã selecþia
notorietãþilor din listele de mai sus ºi
alãturarea în cartea de faþã a dou㠄genii
încã puþin cunoscute”, deºi citate astfel:
Tesla, „Om al mileniului III” sau „Tesla ºi
Eminescu, Mesagerii Divinitãþii”
(expresie a percepþiei publice, întãritã în
anii din urmã, între alþii, de influentul Albert
Ignatenko, în acþiunile sale publice de
audienþã mondialã: „Dumnezeu asigurã
evoluþia ºi civilizaþia deplinã a omenirii prin
iluminaþii creatori morali”, precum Tesla
ºi Eminescu). În economia lucrãrii de faþã
acest binom are, în plan comparativ, o
semnificaþie aparte ºi un efect decisiv
neaºteptat, care imprimã o turnurã
hotãrâtoare procesului de consacrare
universalã a lui Mihai Eminescu.
Mai întâi – pentru a menþine detaºarea
faþã de timpul real ºi de spaþiul geografic
ºi spiritual al epocii – vom evoca doar
câteva momente din viaþa celor doi
români contemporani congeniali –
simple „coincidenþe” – însã miraculoase,
privind:
A. Existenþa lor • La vârsta de 15-16
ani, ca elevi, mai puþin conformiºti, erau
sã moarã, dar nu au murit, de holerã (cf.
detalii în carte) • Oficial, atât Tesla cât ºi
Eminescu, au fost declaraþi „nebuni”,
suferinzi de „sinestezie” ºi ambii au avut
parte de o moarte „misterioasã”, unul într-
o camerã modestã de hotel, altul într-o
 camerã austerã de ospiciu • Ambii urmeazã
cursurile universitãþilor din Austro-
Ungaria, unul filozofia la Viena ºi Berlin,
altul politehnica la Graz ºi Praga, dar nu le
finalizeazã, deci nu au intrat în posesia
vreunei diplome universitare • ªi unul ºi
altul îºi petreceau mult timp citind cãrþi,
pe care le reþineau în întregime, având o
memorie fotograficã a textului, care odatã
citit nu-l mai uitau • Au fost atraºi de
filozofia vedicã ºi de exprimarea în limba
sanscrit㠕 Au tradus puþin, „spontan”, dar
excepþional, din poeþi de geniu • Au avut
premoniþii încã din copilãrie • La vârsta de
18-19 ani nu þin legãtura cu familia, dispar
misterios timp de aproape un an:
Eminescu, în Munþii Cindrel din Carpaþii
Meridionali – toamna, iarna, primãvara,
vara – apoi e descoperit hamal în portul
Giurgiu, unde un actor îl angajeazã în trupa
sa pe un post practicat anterior, – sufleor
ºi poet cupletist; apropiaþii lui Tesla
credeau cã se înecase în Râul Mur, dar e
descoperit la Maribor (azi Slovenia),
lucrând ca maistru subinginer electrician,
profesie practicatã anterior la Budapesta,
unde se ocupa cu telegrafia, telefonia. Ul-
terior s-a afirmat ca inventator la Paris,
Strasbourg, iar dupã vârsta de 37 de ani
ca cetãþean american.
B. Destinul lor. Amândoi au avut –
ca ºi alte genii – momente de revelaþie, în
urma cãrora potenþialul lor uman (dupã
unii „suprauman”) ºi creator a crescut
incomensurabil, datoritã efectelor acestui
potenþial în viaþã ºi creaþie (invenþii,
respectiv, opere literare):
a. Tesla, la prima angajare de la Oficiul
Telegrafic Central din Budapesta, inginerul
de 24 de ani, când începuse seria brevetelor
de invenþie, are o revelaþie, – descoperã
principiul câmpului magnetic rotativ,
permiþând realizarea motorului electric pe
curent alternativ, baza tuturor invenþiilor
sale ulterioare, care genereazã a doua
Revoluþie industrialã (ultima invenþie care
ne intereseazã direct este un aspect al
internetului, comunicarea prin mijloace
online): „Fãceam o plimbare în parc,
alãturi de un prieten, recitând poezii. Pe
atunci, ºtiam cãrþi întregi pe de rost. Una
dintre acestea era Faust a lui Goethe.
Ideea mi-a venit ca o strãfulgerare de
luminã, ºi într-o secundã adevãrul era
dezvãluit”;
b. Eminescu, elevul precoce de 16-
17 ani, la trecerea din Transilvania vasalã
Austro-Ungariei spre România liberã, în
Munþii Cindrel, posibil în primãvara anului
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
1867, are o revelaþie, care imprimã întregii
vieþi ºi creaþiei ulterioare un potenþial
supradimensional. Dupã acest eveniment,
în condiþii de viaþã vitregã (ca sufleor
colindând þara cu o trupã de teatru, apoi
copleºit de programul vieþii de student) a
început sã scrie „pe ascuns”, ferit de ochii
lumii, grandioase poeme (Memento mori,
Povestea Magul cãlãtor în stele, Mureºan,
multe poezii, inimaginabil, peste 3000 de
versuri, aproape toate apãrute postum).
Numãrul total, identificat pânã în
prezent, mai puþin ºtiut, al tuturor scrierilor
literare eminesciene depãºeºte 620, iar cele
jurnalistice cel puþin 1850, scrise într-o
limbã literarã modernã etalon, devenitã
limbã naþionalã, scrieri receptate în ultimii
145 de ani în peste 80 de limbi din peste
250 de þãri. Traducerile ºi ecoul lor în
publicaþii tipãrite sunt de ordinul
multor sute de mii, iar în formã online
de ordinul milioanelor. Numai un singur
link despre Eminescu, postat în
enciclopedia online, „Wikipedia”, la
categoria surselor „ascunse”, dupã o
selecþie pe criteriul valoric, înregistrarea lor
subsumeazã, numai în ultimul deceniu, la
cele 652 de versiuni, în numai 12 limbi, un
numãr de peste 3.400.000 de „afiºãri”/
accesãri/lecturi, indiciu al cunoaºterii ºi
consacrãrii ca valoare universalã, a lui
Mihai Eminescu, efect al descoperirii
mijloacelor de comunicare online, datorat
exclusiv congenialului sãu contemporan,
istroromânul Nikola Tesla.
11. LIMBA SARDÃ (sardinianã,
limbã romanicã cu origini în limbile
fenicianã ºi etruscã, dispãrute î. e. n., în
prezent ocupã un loc aparte între limbile
romanice occidentale ºi orientale, cea mai
arhaicã limbã romanicã, 1, 5 mil.
vorbitori în insula Sardinia, co-oficialã
alãturi de limba italianã, iar alãturi de
catalanã în provincia Alghero; în
provincia Cagliari se aflã municipiul
Nuoro, centrul administrativ al insulei,
din Marea Mediteranã, coasta sudicã a
Franþei ºi coasta Tunisiei, la sud de
Corsica, ambele aparþinând de peninsula
Italia). Ca urmare a intensificãrii
relaþiilor culturale dintre România ºi
Sardinia, este remarcatã de mass-me-
dia prezenþa României la un concurs
internaþional de poezie; românii din Sardinia
au donat cãrþi, inclusiv Eminescu, unui
mare colegiu din Oristano,; elevi ºi
profesori de la Colegiul Naþional „Mihai
Eminescu” din Bucureºti au susþinut
spectacole la Cagliari; colaborare între
53
universitãþile din Cagliari ºi Sibiu, – cursuri,
spectacole, recitalul „Domnule ºi frate
Eminescu”; „Imagini din Sardinia pentru
Eminescu”. Institutul Cultural Român
promoveazã muzica ºi literatura românã în
Sardinia, oferã invitaþii de participare la
acþiuni de omagiere a lui Eminescu.
Institutul Român de Culturã ºi Cercetare
Umanisticã de la Veneþia, cu ocazia Zilei
Culturii Naþionale ºi împlinirii a 165 de ani
de la naºterea poetului român a trimis
organelor de profil din Sardinia invitaþii de
participare. De asemenea, ca urmare a
creºterii în anii din urm㠖 chiar în luna
mai 2015 – a numãrului de programe de
traducere automatã a textelor eminesciene,
pe data de 2 august 2015, pe unul dintre
cele mai frecventate canale de promovare
a literaturii universale, un cunoscut
traducãtor multilingv, Hampsicora Marco,
a postat, „Cántigu in versu antigun” –
„Odã în metro antic”, în limbile sardã ºi
catalanã, respectiv, „Oda en metre an-
tic” (sursa: http://lyricstranslate.com/
ro/oda-%E2%80%93-%C3%AEn-
metru-antic-oda-en-metre-
antic.html#ixzz 3ndTv1dFC).
12. LIMBA SICILIANÃ (co-oficialã
în Sicilia, alãturi de limba italianã, oficialã
în Italia, cu statut de limbã vorbitã ºi
scrisã), în acord cu reprezentanþii
(urmare de la pagina 50)
Maria Mona Vâlceanu:
Egor – o iubire imposibilã
Regãseºte doar stejarul, conacul
fusese transformat de comuniºti în fermã
agricolã, o colegã de ºcoalã e eroinei îi
explicã evoluþia locurilor, îºi aminteºte cã
ea a vorbit colegilor de grupã de la
Universitate despre Mircea Eliade ºi le-a
citit „Domniºoara Cristina” – la lumina unei
lanterne, dar... revenitã de la vestigiile
conacului, regãseºte într-un sertar din casa
ei, medalionul dãruit de Egor (curat Mircea
Eliade). Aºadar apar suficiente temeiuri ca
Egor sã fie alter-egoul lui Eliade, care „i-a
dictat” scriitoarei.
O butadã ce pare uneori ieftinã, din
cauza împrejurãrilor în care e rostitã, spune
cã nimic nu e întâmplãtor! De data aceasta,
cred cã n-are nimic derizoriu: scrierea pare
a fi eliadescã, Mircea Eliade ºi-a gãsit un
medium excelent în Maria Mona Vâlceanu,
o scriitoare respectabilã. Plecând pe calea
speculaþiilor, atâta de tentantã, avansãm
54 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
provinciei Sicilia, enciclopedia
internaþionalã online „Wikipedia” – ultima
actualizare dateazã din 8 martie 2013 –
publicã în „limba sicilian㔠articolul despre
Eminescu. Sumar este prezentatã viaþa ºi
opera sa, ca scriitor ºi ziarist este „tradus
în 60 de limbi”, „pãrintele limbii române”
remarcându-se prin „operele celebre
Luceafãrul, Mai am un singur dor,
Scrisorile I-V ºi o listã cu „Cele mai
importante” 15 poezii ºi 4 nuvele, cu
trimiteri la 9 surse bibliografice. Într-un
link Eminescu este comparat cu Goethe,
Hugo, Tasso, Lessing, Machiavelli ºi cu
scriitorul sicilian Salvadore Quasimodo
(proaspãtului laureat al Premiului Nobel,
care de altfel l-a tradus ºi comentat pe
Eminescu, însã în limba italianã, noi i-am
luat un interviu despre Eminescu ºi
despre un alt mare poet al secolului XX,
fragmente publicând în revista clujeanã
„Korunk” din 1961). Publicaþii online în
sicilianã informeazã la „ora de ºtiri” despre
serate literare „Eminescu ºi Sicilia”, „Dor de
Eminescu – Dor de România”, acþiuni ale
consulatului României în colaborare cu
organele locale din Catania, capitala Siciliei,
privind „Anul Eminescu”, recent „Ziua lui
Eminescu ºi a Culturii române”, concursul
de creaþie „Mihai Eminescu”, festivaluri de
recitãri ºi cântece pe versuri eminesciene º.a.
ipoteza cã dragostea pe care o poartã ea
scrierilor eliadeºti, a îndemnat-o mai întâi
sã valorifice scrierile mentorului în fel ºi
chip, organizând colocvii, simpozioane de
succes ºi câte ºi mai câte. Dar, atâta timp
cât rezultã o nouã operã literarã, originalã
ºi incontestabilã! Teoria ºi practica din
astfel de cazuri atribuie rezultatul omului
în carne ºi oase care l-a obþinut; ºi cum
inspiraþia artisticã este, axiomatic, de
origine divinã...!
În ce ne priveºte pe noi, comentatorul
ce se exprimã la plural din politeþea la care
ne obligã demersul eliadesc, vom
concluziona cã titanul Mircea Eliade a
declanºat un curent beletristic universal
deschizând porþile metafizicii ºi invitând
creatorii dincolo de ele, cât îi þin puterile!
Nu cunosc cum este în alte literaturi
naþionale, dar în þara-mamã, gestul titanului
a generat mulþimi de creatori, care
abordeazã metafizica (prozaic spus –
evenimentele parapsihologice), nu pentru
cã ar fi epigoni, ci fiindcã au similitudini în
creaþie, tot la fel cum cei care au abordat
epopeea de la Homer ºi pânã în zilele
noastre, nu îi sunt epigoni acestuia....
 NOTE DE LECTURÃ
Constantin Eretescu
PÃSTORITUL DIN VALEA JIULUI
Dr. Dumitru Gãlãþan-Jieþ este un
etnolog de excepþie. Nãscut ºi crescut în
zona pe care o supune studiului, el a avut,
prilejul, ca medic, sã colinde þinutul, sã
discute cu oamenii locului ºi sã pãtrundã
sensul manifestãrilor culturale ºi al
tradiþiilor. Un avantaj de care nu s-au
bucurat prea mulþi dintre cercetãtorii
generaþiilor dinainte, predispuºi sau siliþi sã
generalizeze dupã scurte investigaþii cu
câþiva informatori. Lucrarea
recent apãrutã, adevãratã
operã de artã, Pãstoritul din
Valea Jiului ieri ºi azi,
Editura Mãiastra, 2014,
reprezintã, sub acest aspect,
o excepþie. Observaþiile
cuprind întreaga suprafaþã a
zonei, relaþiile cu pãstorii din
þinuturile apropiate, dar
includ, mai cu seamã,
schimbãrile pe care le aduce
cu sine tehnologia modernã.
Pãstoritul este, într-adevãr,
una din cele mai vechi
profesiuni practicate de om. Cunoscutã în
trei forme distincte, dupã cum observa
Romulus Vuia, fie îmbinatã cu agricultura,
oile pãscând în hotarul satului, fie ca
ocupaþie distinctã, cu stâne construite la
marginea zonei muntoase unde pãstorii
mergeau împreunã cu familia, fie, în sfârºit,
sãlaºuri izolate, cu turme mari, îngrijite de
ciobani angajaþi de sãteni, aceºtia
pendulând între stânã ºi sat. Pãstoritul
transhumant, atestat ºi el de multã vreme,
se justifica în cazul turmelor mari, a cãror
hranã nu putea fi asiguratã din fânul produs
în spaþiul satului. Cel mai adesea drumul
de la munte spre câmpie urma trasee
stabilite prin tradiþie; ele aveau ºi consecinþe
culturale, fiindcã stabileau contacte între
locuitorii din þinuturi depãrtate, ºi duceau,
cum remarcã autorul studiului, „la
cunoaºterea tradiþiilor, obiceiurilor, a
valorilor culturale ºi spirituale reciproce”
(p. 23) Toate aceste tipuri de pãstorit au
fost cunoscute în zona supusã studiului.
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
Cunoaºterea din interior a modului în
care este organizatã stâna, uneltele
folosite, oferã prilejul de a pune în
evidenþã fapte noi. Aflãm astfel cã
„Unitãþile pentru mãsurat laptele graviteazã
în jurul vedrei, care are capacitatea de 1
litru. ªapte litri formeazã o cupã.
Submultiplul vedrei e gãleata (a ºaptea
parte dintr-o veadrã, 7 gãleþi formeazã o
veadrã). Cea mai mica unitate de mãsurã
este cioiul, care este a 7-a
parte dintr-o gãleatã...” (p.
145) Sistemul septuagesimal
de mãsurare, într-un timp de
veche utilizare a sistemului
zecimal, trimite la practici
arhaice întâlnite în
antichitate la sumerieni ºi
ieºite din uz în spaþiul
european. Faptul îi îngãduie
autorului sã semnaleze
semnificaþia magicã ºi
religioasã pe care cifra 7 a
avut-o în cele mai diverse
momente din existenþa
omului în timpurile vechi. E deajuns sã
amintim cã în poveºtile populare din toatã
lumea balaurul are ºapte capete, cã lumea
anticã a produs ºapte minuni arhitectonice
ºi ºapte minuni naturale, cã Dumnezeu s-
a odihnit în ziua a ºaptea dupã ce a alcãtuit
lumea, cã sunt ºapte note musicale, cã
pânã ºi Noe ºi-a oprit corabia pe muntele
Ararat în ziua de 27 a lunii a ºaptea. E
greu de ºtiut dacã în civilizaþia pãstoreascã
oamenii sunt conºtienþi de vechimea
sistemului de mãsurare a laptelui la care
recurg; fapt este cã el continuã sã fie în
uz pânã în zilele noastre. În funcþie de
cantitatea de lapte mãsuratã astfel în cea
dintâi zi la stânã, stãpânii îºi vor primi plata
în brânzã în timpul verii ºi cãtre sfârºitul
sezonului. Între timp, ciobanii vor fi cei
care vor purta nu doar grija laptelui, ci ºi
a animalelor. Un pãstor bun este ºi un vraci
bun al animalelor pe care le are în grijã.
În lipsa veterinarilor, inexistenþi în lumea
satelor, ciobanii erau cei care trebuiau sã
55
asigure sãnãtatea oilor. Primejdiile erau
diferite ºi nu puþine, de la muºcãturã de
ºarpe sau de nevãstuicã, la felurite boli,
oase rupte sau atacul animalelor sãlbatice.
Un pãstor bãtrân, trecut prin experienþa
traiului în izolare izbutea sã gãseascã
soluþii ºi sã aducã înapoi animalele care
i-au fost lãsate în seamã. El trebuia sã se
îngrijeascã ºi de el însuºi ºi de cei cu care
împãrþea traiul. Buna mânuire a tehnicii
ceaiurilor putea defini calitatea unui cioban.
Dar el avea soluþii pentru multealte
afecþiuni care puteau apãrea în cursul
timpului, de la abcese, la crãpãturi ale
pielii, sângerãri, dureri de mãsele, tuse,
dureri de piept, tumefierea ganglionilor,
pentru a enumera numai unele dintre ele.
Pãstorul trebuia sã fie capabil sã se
orienteze în cazurile, nu puþine, de
schimbare bruscã a vremii, a temperaturii.
Unul din ajutoarele lui indispensabile este
câinele. El este cel care apãrã turma, care
vegheazã ca animalele sã nu se depãrteze
de pãºune. Remarcabilã este evocarea
unui asemenea câine care, în lipsa
stãpânului nu dormea toatã noaptea, dãdea
ocol turmei ºi supraveghea liniºtea stânei.
Câinele devine astfel un prieten care-ºi
asumã responsabilitãþi egale ciobanului.
Cele trei mãmãligi pe care i le pregãteºte
în fiecare zi sunt expresia importanþei pe
care i-o atribuie. Contactul direct ºi de
duratã cu oamenii zonei i-a îngãduit
autorului sã prezinte portretul unora dintre
ciobanii cunoscuþi pentru profesionalismul
ºi integritatea de care au dat dovadã. Mai
rar, încã, sunt prezentate bãciþe, femei
care, atunci când s-a ivit nevoia, ºi-au
lãsat gospodãria ºi au plecat la munte sã
îngrijeascã de oi.
Perioadele de muncã intensã la stânã
au fost dintotdeauna compensatede
sãrbãtori pastoral-agrare: Marþea oilor,
Gadineþii, Ziua sfântului Andrei, Ziua
Ursului, sau Macaveiul, toate menite sã
asigure ocrotirea oilor. Lor li se adaugã
nedeile, prin tradiþie sãrbãtori religioase, la
care lua parte mai toatã populaþia din
împrejurimi. Nedeia de Sânziene (24 iunie)
sau cea de Sf. Ilie (20 iulie), ofereau prilejul
întâlnirii ciobanilor de pe ambii versanþi ai
muntelui din Jina, dar erau ºi un prilej de
socializare a tineretului. Nu au fost puþine
cãsãtoriile care au urmat participãrii la
asemenea festivitãþi. Nedeile din zona
Parângului par sã fi fost cu deosebire
frecventate de locuitorii din satele din
Mãrginimea Sibiului, Novaci, Sebeº, ceea
ce a îngãduit cunoaºterea realitãþilor sociale
din sate relative îndepãrtate ºi, de asemeni,
variate contacte culturale. Dacã adãugãm
56 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
la aceasta experienþa transhumanþei pe care
o practicau mulþi dintre pãstorii prezenþi la
asemenea întruniri, avem imaginea unor
contacte culturale vaste, care depãºeau
suprafaþa þãrii. În vremea din urmã au ieºit
la ivealã urme ale pãstorilor transilvãneni
ºi moldoveni ajunºi cu oile în Polonia ºi
Slovacia. Gãlãþan-Jieþ îl citeazã pe D.P.
Marþian care, în 1864, consemnase
existenþa în munþii Tatra a unei comunitãþi
de valahi, urmaºi ai pãstorilor din Carpaþii
româneºti. Urmaºi ai oierilor din zonele
noastre au mai fost confirmaþi în zona
Ceremuº sau Liublin, unde ar fi întemeiat
un numãr de aºezãri.
Pãstoritul, una din cele mai vechi
activitãþi productive în perimetrul Vãii Jiului
se aflã în primejdie de a dispãrea cu totul
în zilele noastre. Potrivit unor date
furnizate de un om al locului, jienii posedau
în anul 1840 în jur de 50.000 de oi.
Mineritul, schimbãrile produse de
tehnologia modernã au fãcut ca numãrul
lor sã scadã treptat în ultimele decenii
pentru a ajunge în zilele noastre la abia
2.000. Este greu de ºtiut dacã experienþa
acumulatã în decurs de generaþii va putea
fi transmisã mai departe. Autorul îºi pune
speranþele în faptul cã diverse organisme
economice acordã subvenþii celor interesaþi
în creºterea animalelor, în construcþia de
stâne moderne, de drumuri de acces spre
ele ºi în posibilitatea de a procura
instrumentele de lucru necesare profesiei.
Un composesorat local, formã de asociere
a proprietarilor, ºi-a asumat curãþarea
pajiºtilor alpine, modernizarea drumurilor
montane, reabilitarea ºi construcþia unor
stâne moderne, aducþiuni de apã, operaþii
care promit reveniri la forme noi de creºtere
a animalelor. Pãstoritul este o ocupaþie care
a evoluat odatã cu vremurile, constatã
autorul „Unde se va ajunge, se va vedea în
timp”. (p. 213)
„Pãstoritul din Valea Jiului ieri ºi azi”
face parte dintr-o serie bogatã de lucrãri
cu caracter etnologic publicate în ultimul
deceniu de Dr. Dumitru Gãlãþan-Jieþ.
Meritul indiscutabil al acestor studii este
acela cã cercetarea este fãcutã de un spe-
cialist al locului, familiar cu toate
aspectele vieþii oamenilor pe care le
supune evaluãrii. Aceastã cunoaºtere din
interior, care cuprinde ºi numele
mâncãrurilor din bucãtãria ciobanilor
(mãmãligã simplã, mãmãligã cu napti,
pãcurar sau bulz, sloi, ciorbã de miel,
maþe de miel fripte ºi multe altele) asigurã
autenticitateaºi menþine treazã atenþia
cititorului mai puþin experimentat cu
specificul locului.
 SFATURI PE LUMINÃ

Mihai Miron

SURÂSUL VIEÞII*
Mi-a solicitat un prieten, ba chiar salvatorul meu, la un moment dat, sã scriu despre
noua lui carte. Iniþial am acceptat, poate prea repede. Nu poþi scrie oricând, orice
despre crezul de viaþã ºi meserie, despre gândurile ºi speranþele unui om, nu poþi scrie
mai bine sau mai clar despre carte, despre autor ºi medic decât chiar el însuºi, cel care
se explicã ºi-ºi pune pe hârtie sufletul. Mai ales dacã este vorba de o persoanã care ia
în mâna sa vieþile altora iar pe deasupra, mai are ºi talent... de scriitor. Iatã de ce am
recurs la o formulã ce se practicã, este drept, mai rar. ªi vã propun mai degrabã o
selecþie, altfel pusã în paginã, din chiar cele scrise de autor: medicul Costin Duþu.

Când zâmbiþi faceþi cel mai bun
compromis cu viaþa.
Existã un surplus de griji al oamenilor
împãcaþi cu ei înºiºi, dar pe care viaþa îi
încearcã din când în când. În spital nu sunt
numai zile triste… mai sunt ºi zile în care te
pãcãleºti…ºi zâmbeºti... De când l-am
cunoscut, (spitalul) era mai mult decât locul
în care se afla; aºa cum uneori pieptul þi se
umple cu mai mult aer curat
decât poþi îndura. Cuminþenia
ostentativã, suferinþa asumatã
ca o decoraþie, filantropia fãrã
anonimat sunt mãºti
convenabile ale vanitãþii. Dupã
care am înþeles cã nu suntem
niºte garduri cu trãiri (pe ele)
puse la uscat, nici hectare de
realizãri personale, fie ele cât
de fertile; nu putem ridica
aplauzele exprimate sau
bãnuite ale celor din jur la rang
de „bang” supersonic al
vitezei de viaþã. Durerea o mai
simþi, mai rar, mai surd, dar e acolo, martora
reunirii tale. Dar alãturi de ea se aºazã cu
seninãtate aroma cafelelor bãute cu un
prieten pe care îl uitaseºi… Începi sã vezi
ca într-o fulgerare toate cãrþile pe care ai
amânat sã le citeºti. Mângâi cu zâmbitoare
aducere aminte nevoia unui suflet. Iubire?
Cine poate da, când nu-i ajunge aerul ? (Eu
cred cã) Nu existã oameni rãi, ci oameni
care fac rãu… Nepotrivirea între caracterul
unui om ºi responsabilitãþile lui erupe într-o
gamã largã de manifestãri ale rãutãþii, de la
cuvinte grele adresate celui de lângã tine
pânã la crime în masã. Dincolo de a salva
* Costin Duþu, Incizie printre cuvinte, Editura
„Etnous” Braºov, 2015.
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
vieþile altora (aºa cum atât de emfatic i se
repetã la orice pas, ca o obligaþie), chirurgul
trebuie, dupã ce ΪI FACE MESERIA, sã
îºi vadã, senin, de viaþa lui. Încercaþi numai
sã umpleþi o pungã cu apã în timp ce cineva
o înþeapã tot timpul… ªi oricât de temãtor
ai fi, la întâlnirea cu medicul chirurg, adu-þi
aminte, mai în glumã, mai în serios, vorba
româneascã: „orice sac îºi are petecul”! A
stabili un diagnostic greºit sau
a trata necorespunzãtor un
pacient sunt erori medicale;
oricât de aproape de
perfecþiune ne-ar dori
pacienþii, învãþãm aceste
riscuri ºi încercãm sã le
micºorãm din momentul în
care începem sã profesãm.
A nu oferi însã posibilitatea
unei comunicãri deschise
omului care îþi solicitã
ajutorul (fie ºi minima
explicaþie „îmi pare rãu cã nu
vã pot ajuta acum, dar vã
rog sã îl cãutaþi pe colegul X”) este o eroare
pe care nu ar trebui sã ne-o asumãm. Sã
acceptãm atunci cã ºi medicul care ne
trateazã nu este întruparea divinitãþii ºi
perfecþiunii sub o bluzã de spital, ci un
simplu om, cu limitele ºi vulnerabilitãþile
lui, cu zile mai bune sau mai proaste, dar
care îºi face profesia. Grãniceri la hotarele
sãnãtãþii, ei (medicii) sunt primii care iau
contact cu chipul hâd al bolii; ºi acest chip
este de foarte multe ori înºelãtor. A fi
medic înseamnã sã crezi, zi de zi, cã omul
de lângã tine se va însãnãtoºi. Trãim într-o
culturã a vinovãþiei ºi nu a responsabilitãþii,
iar oamenii sunt mai uºor de învinuit decât
noþiunile de patologie.
Ca ºi între oamenii sãnãtoºi, de altfel.
57
 DIN ISTORIA...
Aurelian Silvestru
REVOLTA
De multe ori se afirmã cã pentru
scriitori cel mai mult conteazã simþul
limbii, dupã cum pentru pictori – simþul
culorii. Sunt calitãþi indispensabile,
desigur, dar în munca de creaþie decisivã
este, totuºi, personalitatea creatorului. Cu
cât omul de talent are o personalitate mai
accentuatã, cu atât ºi creaþia sa este mai
productivã.
Arestat ºi dus în fortãreaþa
Petropavlovsk pentru activitate subversivã
împotriva þarismului, tânãrul Fiodor
Dostoievski ar fi putut renunþa la ideile sale,
ar fi putut colabora cu autoritãþile aºa cum
i s-a propus, dar n-a fãcut-o, n-a putut
trece peste personalitatea sa. Astfel, dupã
mai multe luni de cercetãri minuþioase,
curtea marþialã l-a condamnat la moarte
prin împuºcare.
În clipa când stãtea deja în faþa
plutonului de execuþie, un ofiþer cu calul
în spume s-a apropiat în goanã de generalul
care conducea execuþia ºi i-a înmânat un
pachet sigilat. Era decizia de graþiere! În
locul pedepsei capitale, a fost trimis în Si-
beria, la muncã silnicã pe viaþã...
Mulþi s-au întrebat ulterior: oare ce s-
ar fi întâmplat cu Dostoievski, dacã n-ar fi
trecut prin acel calvar?
Emil Cioran (care l-a apreciat atât de
mult, încât l-a aºezat în fruntea tuturor
prozatorilor din toate timpurile) a rãspuns
în felul urmãtor:
„Dostoievski este omul care s-a izbit
cel mai tare de suferinþã, a pãtruns cel
mai adânc în fãptura umanã ºi a mers cel
mai departe în scrutarea rãului din om. El
a ajuns sã fie atât de viguros, pentru cã a
pãtimit nespus de mult. La cunoaºtere se
ajunge prin încercãri ºi suferinþã, nu prin
lecturã. Putem citi mii de cãrþi, dar o
singurã nenorocire personalã are un im-
pact mult mai ºocant. Aceasta e adevãrata
ºcoalã a vieþii...” „ªcoala” prin care a
trecut Dostoievski i-a zdruncinat
58 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
sãnãtatea, i-a declanºat epilepsia, l-a adus
în pragul disperãrii, dar tot ea l-a fãcut
atent faþã de infernul care zace în fiecare
om, l-a ajutat sã preþuiascã viaþa, sã nu
admitã relaxarea, sã nu accepte
compromisul cu nimicnicia.
„Viaþa, scria Heinrich Heine, nu este
un scop în sine. Ea este un drept, pe care
omul trebuie sã-l valorifice împotriva
morþii, iar aceastã valorificare nu este
altceva decât revoltã”.
Nu poþi fi un mare artist, dacã vezi
nedreptatea ºi nu te revolþi împotriva ei,
dacã ai o þarã dezbinatã ºi nu lupþi pentru
unificarea ei, dacã trãieºti în robie ºi nu
faci nimic pentru desfiinþarea ei. Un talent
veritabil nu se poate situa decât pe
baricadele dreptãþii, chiar dacã e supus la
persecuþii.
„Din acest punct de vedere, scria
Herzen, istoria literaturii ruse este fie un
catalog al ocnaºilor, fie o lungã listã a
martirilor”.
Iatã doar câteva exemple: Ryleev a fost
spânzurat din ordinul împãratului Nicolae
Întâi. Belinski a murit de foame la 35 de
ani. Bestujev a pierit în Caucaz, dupã exilul
siberian. Griboedov a fost asasinat la Te-
heran. Puºkin ºi Lermontov ºi-au pierdut
viaþa în duel. Cernâºevski a cunoscut
stâlpul infamiei ºi surghiunul pe viaþã.
Esenin ºi Maiakovski s-au sinucis...
„Dacã te consideri un artist adevãrat,
zicea Michelangelo, dacã ai talent, atunci
eºti obligat sã te revolþi, sã te împotriveºti
realitãþii care nu-þi convine”. Spunând
acestea, el însuºi s-a ridicat în apãrarea
republicii atunci când dinastia de Medici
ameninþa s-o distrugã. Un alt florentin
celebru, Dante Alighieri, dupã ce a luptat
pentru independenþa Italiei, a fost nevoit
sã-ºi pãrãseascã patria ºi sã fugã în exil,
deoarece Papa l-a condamnat la ardere
pe rug.
(continuare la pagina 73)
 NOTES
Simona Cioculescu
2007
27 noiembrie. La Humanitas, la ora
11. Am dus dactilograma traducerii din
Milan Kundera („Arta romanului”) doamnei
Lidia Bodea. Mi-a spus cã sperã sã aparã
în primul trimestru al anului 2008. Mi-a
cerut sã-i aduc cartea pentru confruntare
(apãrutã la „Gallimard”). I-am rãspuns cã
e cu dedicaþie, cãci l-am cunoscut (destul
de bine) pe Milan Kundera, în anul 1969,
când am fost trimisã de Institut la Praga
pentru „schimb de experienþã”. El a fost
cel care m-a primit la Uniunea Scriitorilor
– nu fusese încã scos din structurile
culturale. Dar marginalizarea o simþea deja.
Aºa mi-a spus. Era un bãrbat fermecãtor,
inteligent ºi „foarte citit”. Relaþia noastrã a
continuat epistolar ºi dupã întoarcerea mea
în þarã, dar ºi dupã plecarea lui, în 1969, în
Franþa. Fondul era de simpatie reciprocã
ºi chiar mai mult, Doamna Bodea m-a
asigurat cã va xeroxa cartea ºi mi-o vor
înapoia a doua zi.
1 decembrie. Sâmbãtã. Ziua
Naþionalã. Zi superbã, seninã. Parada
militarã transmisã la TV. Seara au fost
aprinse luminile în marele brad (se pare cã
e cel mai înalt din Europa) din Piaþa Unirii.
Mari mulþimi pe bulevarde. Ziua, bradul nu
aratã grozav, e o fierãtanie gri, nu dai doi
bani pe el. Dar noaptea e splendid, cu
milioane de beculeþe, care compun figuri
de îngeri, care se schimbã permanent. ªi
pe bulevardul Magheru e frumos cu niºte
þurþuri alb/albaºtri prin care lumina se
scurge.
3 decembrie. La Uniunea Scriitorilor,
în sala Oglinzilor, s-au lansat scrierile din
exil ale lui Pavel Chihaia. Au vorbit Pavel,
Gabriel Dimisianu ºi Barbu C. A ieºit foarte
bine, cãlduros. Erau prezenþi ºi M.H.
Simionescu, V. Hossu Longin, Tudorel
Urian, Alexandru George (care a plecat
înainte de final, se simþea rãu).
4 decembrie. Sf. Barbara. Ziua de
mâine a lui Barbu ºi a Barbarei Pituþ.
5 decembrie. Sf. Sava. Barbu s-a dus la
restaurantul Casa Universitarilor, ca în fiecare
an, cu foºtii colegi de la Liceul Sf. Sava.
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
6 decembrie. Ploaie. La ora 11, am
fost în piaþeta de lângã restaurantul Pârâul
Rece, aproape de fostul sediu al Institutului
„G. Cãlinescu”, unde s-a dezvelit statuia
lui Nicolae Bãlcescu, fãcutã de Mircea
Spãtaru. Circulaþia era blocatã. Au venit
notabilitãþi politice: T. Bãsescu, patriarhul,
N. Vãcãroiu, N. Onþanu, care a ºi þinut o
scurtã cuvântare, piaþeta ºi deci momentul
se aflã în sectorul 2, pe care-l conduce în
calitate de primar. La sfârºitul manifestãrii
am vorbit cu Mircea Spãtaru, care mi-a
spus cã mai lucreazã la o sculpturã cu
aceeaºi temã pentru oraºul Craiova. Mai
erau prezenþi Dan Hãulicã, Eugen Simion,
Viorel Mãrgineanu, M.H. Simionescu. La
final s-a cântat, impresionant, imnul
naþional. Apoi am plecat spre Muzeu.
8 decembrie. Seara. La 20.30, în vizitã
la Silvia Colfescu ºi Nicolae Henegariu. De
ziua lui Colea, Sf. Nicolae, cu douã zile
întârziere. Lume cunoscutã, cam aceeaºi, în
fiecare an: Mihai Giugariu (fãrã soþie), Ruxi
Djuvara ºi Grigore (Joe) Minea, Cristina ºi
Gheorghe Cantacuzino. Cinã grozavã,
rafinatã, ca de obicei. Silva e multiplu
talentatã, ºi ca editori, ºi ca scriitor ºi ca
maestru culinar. Colea, sãrbãtoritul bine
dispus, discuþii despre trecut, prezent, mai
puþin viitor – cãci este incert. Ne-am bine
dispus toþi, chiar ºi cei rãciþi! Acasã, am ajuns
pe la ora 1, cu taxiul. Copiii sunt la Târgoviºte.
9 decembrie. Telefon Pavel Chihaia.
Regretã cã nu ne-am putut vedea dupã
sãrbãtorirea lui la Uniune ºi în particular.
A fost în diferite locuri sã-ºi ducã cãrþile
nou apãrute. Ne roagã sã le urmãrim
receptarea criticã ºi sã-l þinem la curent
fie prin scrisori, fie prin e-mail. I-am
promis. ªi el ºi Mussy arãtau bine. El puþin
mai slab ca în alþi ani. Am primit un pachet
din Germania, de la Dinu Ianculescu, cu
ultimul roman a lui Jean d’Ormesson „La
création du monde”, apãrut la editura
Laffont. Dinu ne trimite mereu cãrþi noi
franþuzeºti, e gentil ºi generos.
11 decembrie. Am fost la Humanitas
ºi am semnat contractul pentru traducerea
59
volumului „Arta romanului” de Milan
Kundera. Am vorbit cu Lidia Bodea (di-
rector general), o doamnã finã de, poate,
35 de ani, venitã de la Polirom (Iaºi). I-am
spus cã aº vrea sã traduc ºi „Cortina care
cade” tot de Milan K. ºi m-a asigurat cã se
va interesa dacã nu e preluatã deja de
altcineva.
12 decembrie. Ora 10. ªedinþa
Consiliului U.S.R. din care fac parte.
Compusã, ca de obicei, din informarea
preºedintelui asupra activitãþii Uniunii în
ultimele luni (N. Manolescu) proiectul de
venituri ºi cheltuieli (V. Vosganian) cu
prezentarea execuþiei bugetare pe 2007 ºi
a estimãrii pentru 2008. Aprobarea
proiectului de buget pe 2008 va avea loc la
urmãtoarea ºedinþã a Consiliului (martie
2008) – V. Vosganian, spre deosebire de
alte dãþi, a fost agresiv la adresa
„cheltuielilor exagerate” fãcute de Uniune,
de exemplu noul automobil achiziþionat,
apoi repararea prelungitã a casei de la
Sovata ºi a vilei de la Neptun. ªi tot aºa,
prea mulþi bani pentru revista tinerilor
„Noua literaturã”, ajunsã la numãrul 11,
dar pe care n-o vãzuse nimeni din consiliu,
din cauza difuzãrii defectuoase. Costã 2,26
lei ºi are sediul la parterul Uniunii. Am fost
acolo, la plecare, cu Constanþa Buzea, fata
ei lucreazã ca corector acolo. Ne-au oferit
câte un exemplar. Editor coordonator este
Luminiþa Marcu, iar art. director: Mihaela
ªchiopu. Revista e editatã de U.S.R. La
ora 15, am plecat aproape toþi la Casa
Vernescu, la un prânz de galã. De obicei,
eram trataþi cu mâncare chiar în sala de
ºedinþ㠖 sandviºuri, cafea, apã, cei din
provincie plecau apoi spre casã, ore ºi ore.
Azi, fiind ultima ºedinþã a anului, ºi
apropierea sãrbãtorilor de iarnã lucrurile s-
au schimbat. Trataþia a fost auster㠖 3
feluri –, dar finã (caº decupat artistic cu
foi de salatã creaþã, mãr roºu umplut cu
carne ºi câteva felii de îngheþatã albã). Am
stat la masã cu Constanþa Buzea, Mihaela
Ghiþescu ºi Ilie Constantin (vorbind numai
despre el, dar bonom). La ora 17 am plecat
la Muzeu, sã-mi iau leafa. Maria mã
aºtepta.
19 decembrie. Aniversarea a 50 de
ani de la înfiinþarea Muzeului Literaturii
Române. Trebuia sã aibã loc în iunie, dar
s-a întârziat din cauza decesului lui Dan
Alex. Condeescu. Am fi vrut s-o amânãm
pentru la anul, dar reprezentanþii Curþii de
Conturi s-au opus. La ora 13, lume puþinã,
mai mult salariaþii Muzeului. Expoziþia este
frumoasã. Au vorbit Elena Flueraºu ºi
Lucian Chiºu. Niciun ziarist, nicio
televiziune. Au venit 2 persoane de la TVR
60 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Cultural, abia la terminarea manifestãrii.
Am stat lângã Vali Pituþ ºi Andrei Oiºteanu.
La sfârºit – trataþie cu ºampanie ºi
piºcoturi. A fost cea mai modestã ºi tristã
manifestare a Muzeului.
21 decembrie. La ora 15, am fost la
Casa Memorialã Ion Minulescu. Claudia
Millian la lansarea cãrþii lui Corneliu Lupeº
despre Muzeu „Flacãra verbului
românesc”. Lume destulã. Am stat lângã
Nicolae Gluran, care mi-a dat ultima lui
carte revãzutã. Au vorbit Fãnuº
Bãileºteanu, Florentin Popescu, Theodor
Vârgolici ºi autorul. Cartea e foarte utilã,
pentru cei interesaþi. Ar fi trebuit sã fie
prezentatã la sãrbãtorirea Muzeului. Dar
Nunuþa „nu-l înghite” pe Lupeº ºi vice-
versa. Era prezent ºi bãiatul lui Lupeº,
dirijorul Cristian Lupeº ºi Vali Pituþ. Am
fost ºi eu pomenitã de mai multe ori de
vorbitori (evident elogios, în calitate de
cercetãtor).
24 decembrie. Ajunul Crãciunului.
Dimineaþa am fost la cumpãrãturi în
Magazinul Unirea cam o orã. Apoi, la etajul
4, la Spring Time, la cafea ºi prãjiturã.
Acasã, am pregãtit friptura, sarmalele le-
am luat de la Orhideea. Copiii, dimineaþa,
în oraº, am cumpãrat câþiva cozonaci, cu
nucã multã (aºa-ziºii „cozonaci ai lui
Vanghelie”). Seara, la ora 19, am fost la
Radu Carp, unde ªerban a fost Moº
Crãciun pentru Mãriuca. La ora 20, s-au
întors acasã ºi a venit Moº Crãciun ºi la
noi, cu daruri. Ninsoare uºoarã. Pomii albi,
pe jos s-a depus un strat fin de zãpadã.
Cartea lui Kundera, „Le rideau qui tombe”
nu mi-a venit încã. Masa de Ajun împreunã
cu copiii, glume, evocãri, amintiri.
25 decembrie, marþi. Prima zi de
Crãciun. Sunt singurã cu Barbu, copiii au
plecat la ora 10 spre Târgoviºte, cu multe
cadouri. Am stat în casã toatã ziua. Am
primit multe telefoane, de la Alexandru
George, Mihai Stan, Ussy Streinu, Sanda
ºi Ion Cârsteanu, Petre Stoica, Francesca
Giota, Ann Wagenberg, Radu Cocea, Al.
Sãndulescu (vrea un exemplar din
„Amintirile” lui ªerban Cioculescu).
26 decembrie. Seara telefon de la
ªerban ºi Raluca. Au fost la Cheile
Mateiaºului, la mãnãstirea „Sfântul ªtefan”.
Vremea e închisã, dar nu mai e aºa frig.
27 decembrie. A treia zi de Crãciun.
Azi, pe la ora 13, am dat o fugã la Muzeu,
sã-mi revãd colegii. Petrecere în birou cu
Reli, Rodica, Nunuþa, Dana, Marius,
Carmen. Trataþie cu vin roºu, fripturã, icre,
salate, cozonac. Discuþii, râsete, bucurie.
Mi-a fãcut (ne-a fãcut) mare plãcere. La
mulþi ani!
 JURNAL
DIN PRIMA INDIE (4)
28 iunie l978. Azi am primit o scrisoare
de la Bob ºi Roze, care ne-a adus în inimi o
duioasã amintire. Familia Cunninghame este
din Noua Zeelandã. I-am cunoscut pe când
stãteam la Guest House ºi ne-am împrietenit.
Apoi, dupã ce ne-am mutat, au venit adesea
în vizitã ºi am petrecut câteva seri într-o
adevãratã prietenie. Bob e chimist. Înalt, slab,
deºirat, roºcovan. Roze este din Londra,
foarte plãcutã, se înfierbântâ în discuþii ºi i se
face faþa ca sfecla. Plini de bun simþ ºi nobleþe,
inteligenþi, spirituali. Ne-au lãsat în suflete
tristeþea cã nu-i vom mai vadea niciodatã. La
plecare i-au lãsat Nanei, lângã uºã un elefant
de Rajastan, pe care l-a botezat Bobºiroz. În
scisoare ne-au mai trimis ºi patru fotografii
pe care i le fãcuse Bob, inainte de plecare.
M-am bucurat mult ºi cu tot sufletul de
scrisoarea lor. Au o fermã în þara lor. Pe lângã
asta el e mare savant chimist, cercetãtor. Ne
scriu cã la ei este iarnã ºi se gândesc la cãldura
de aici. Poate dacã vom rãmâne patru ani în
India, o sã-i mai vedem. De douã nopþi nu
dormim, nici eu nici Gigi. Ne-a sãrit somnul
fugãrind pentru a doua oarã un ºobolan, care
se plimba prin casã ca pe bulevard, în timp ce
noi jucam ºah. Acum vreo trei seri, altul m-a
trezit când umbla pe mine, noroc cã aveam
cearceaful pe piciorul meu. Dupã aia s-a
instalat în dulapul de haine ºi n-a mai ieºit
pânã în seara urmãtoare, când l-am obligat
noi, cu mãturile sã iasã în curte. Ferestrele
n-au plase de sârmã ºi pe acolo intrã. Dar
trebuie sã le deschidem, cã ne sufocãm. Am
fãcut o cerere încã din luna mai sã vinã sã le
repare. A venit un tâmpit care a zis cã nu se
poate pune plasã. Dacã am fi avut bani sã
plãtim, sigur ar fi gãsit o soluþie. Acum stãm
amândoi ºi facem o altã cerere ºi planul cum
sã-i abordãm mâine.
29 iunie l978. N-am dormit azi noapte
nici un singur minut! Dupã aventura cu
ºobolanul, ne-a sãrit somnul. Era ºi foarte
cald. Pe la 4 am deschis cooler-ul ºi m-am
întins lângã Nana dar fãrã sã dorm, întrucât la
5.30 plecam toþi la yoga. G. a muncit în
continuare, a bãtut cererea la maºinã ºi ºi-a
termint planul, pe care azi l-a ºi dus. De mirare
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
Rodica Anca
cã n-am fost obositã ºi nici peste ziua de azi.
Ieri mi-a fost mult mai rãu, probabil din cauza
monsoonului care se apropie.
Nu mai este chiar aºa de cald, sunt
„numai” 36 grade C, faþã de 45-47 acum 3-4
sãptãmâni. Cerul este tot timpul noros,
umiditate 80%. În 2-3 zile monsoonul va fi
aici. Cum o fi? Citesc în ziar despre pregãtiri:
pompe, întãriri de diguri, se demoleazã case
vechi, care nu mai rezistã la ploile care vor
veni. De asemeni despre fel de fel de accidente
întâmplate acolo unde deja apa a ajuns. În
ceruri trãznete, focuri terifiante. Ce-o fi,
Doamne, potop? Încã nu pot sã-mi imaginez
alceva decât grozãvii ºi nenorociri.
Din ziare aflu fel de fel: trafic de fete, rãpiri
de copii, crime, spargeri înarmate, furturi pe
stradã, opiu, alcool etc. etc. Aºa o fi peste
tot, în toatã lumea, inclusiv la noi, dar la noi
în þarã o fi un subiect tabu? Cel mai mult m-a
impresionat, mai demult, cazul unei
franþuzoaice de 19 ani, gãsitã ucisã ºi mutilatã,
într-o camerã de hotel. Nu i se ºtia decât
numele; nici ce cãuta acolo, nici cu ce se
ocupa, nici cu cine venise... O tot instruiesc
pe Nana sã fie atentã, sã nu se ducã dacã o
cheamã cineva, sã nu iasã din curtea mare,
încât gagica îmi zice: „Mai spune-o pe-aia cu
rãpitorii” ºi fãgãduiesc sã nu mai ies nici din
casã!
„Tu sã te duci sã te joci, dar dacã vezi cã
cineva strãin vrea sã punã mâna pe tine, sã
fugi acasã!”
„Nu pot sã fug, cã sunt în papuci.”
„Laºi papucii ºi fugi!”
„Cum sã-i las, sã mi-i fure!”
„ Mã, nu l-o fi furat ºi pe tata, cã s-a fãcut
întuneric ºi n-a mai ajuns acasã?”
„Nu, cã nu furã oameni mari, numai copii!”
„De ce numai copii?”
„Ca sã cearã bani de la pãrinþi!”
„ªi noi n-avem bani ºi ei cred cã avem,
dacã nu suntem indieni!”
Altãdatã:
– Mamã, ce-i ãla „sistem”?
– Sã-þi spunã tata...
– „Sistem”, adic㠄o metodã”, o
„lãmureºte” el!
61
 – O „metodã”? Ce-i aia? Etc.
Acum stã cu mine la masã ºi picteaz㠖
joc de copii – parcã ar fi un domino care iese
din ceva în pãtrãþele care, zice ea cã e o cutie,
plutind pe cer deasupra unei case „dãrâmatã
de cutremur”, cu un picior rupt al cuiva, cu
fire de iarbã mai mari decât casa ºi toate
flancate de douã flori – roºie ºi albastrã, de la
pãmânt pânã la cer. Pe sub iarbã, bolovani
uriaºi, albastru de Prusia. O fi o reamintire
neclarã a cutremurului de anul trecut? Atunci
se juca la telefon ºi eu tocmai strigam la ea sã
lase telefonul cã poate sunã tata, cînd s-a
pornit marea zgâlþâialã, cu mugetul acela
sinistru, de parcã ºi pãmântul striga înfricoºat
de ceea ce urma sã i se întâmple. „Mamã,
fiindcã nu te-am ascultat cu telefonul, de-aia
s-a pornit „cumtremurul”?. Avea trei ani
jumate, dar cred cã n-o sã uite niciodatã. Ca
ºi mine pe cel din 1941.
Fiicã-mea mi-a amintit de Holica. O
sãrbãtoare ciudatã când oamenii se
vopsesc pe feþe ºi pe haine cu fel de fel de
culori, se stropesc cu apã coloratã, se cautã
ºi se aleargã cu vopsele. Aici, în curtea mare
s-au adunat câteva femei care au mers la
toate casele, fiecare cu vopsea, au stropit
gazdele ºi – dupã ce au gustat câteva
dulciuri, au pornit la urmãtorii vecini,
alãturându-li-se ºi gazda tocmai vopsitã,
aºa cã la sfîrºit, toatã lumea era în curtea
mare. La fel au fãcut ºi bãrbaþii, iar copiii
erau afarã încã de cu zori. Toþi arãtau ca
dracii ºi erau foarte veseli. În seara dinainte
fusese întinsã o masã mare, afarã, la care
fiecare familie a contribuit cu câte ceva (eu
cu salatele), s-a mâncat, s-a stat de vorbã,
cei tineri îºi aduseserã chitarele ºi cântau,
cei mici se alergau printre picioarele tuturor.
Era o searã frumoasã, în plus ºi cu o eclipsã
totalã de lunã, care-i dãdea o notã stranie
ºi pãgânã acelei zile, nemaipomenite pentru
noi. Nana s-a speriat de dimineaþã, când a
ieºit afarã ºi s-au repezit copiii din vecini la
ea, mâzgãliþi cum erau, nu i-a recunoscut, a
fugit pierzându-ºi papucii ºi rãcnind din
rãrunchi. Când a venit Vadwa cu fratele sãu,
tot mânjiþi, desigur, gagicuþa s-a închis în
baie ºi n-a vrut sã iasã decât cu greu.
A venit Gigi cu veºti, cea mai plãcutã
surprizã a fost cãþelul cel alb pe care i-l
fãcusem Nanei acasã ºi pe care mi l-a trimis
Geta, prin Rãdoi care, altã veste plãcutã, a
venit pentru 4 ani aici, la ambasadã. Este
consãtean cu G. Ne-a mai adus medicamente
ºi scrisori de la Geta, Cireºica ºi dr. Neagu.
Geta ne scrie despre casã, cã s-au plãtit ratele
dar nu spune de cãtre cine. Neagu e senti-
mental ºi ne scrie o scrisoare minunatã.
Cireºica mare ne dã veºti despre toþi vecinii.
2 iulie 1978. Incã nu le-am scris fetelor,
nici scrisoarea pentru tata n-am trimis-o.
62 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Mi-am luat douã pânze sã încerc sã pictez
ceva pânã în august. ªtiu ce, dar nu ºtiu cum,
încã: Ragas, Ragynis, cântece vechi indiene,
care se cântã în temple, cum aº putea sã
transpun sunetele în culori? Poate n-o sã pot,
dar o sã încerc. Mi-am luat niºte mulineuri sã
brodez ºi douã materiale sã fac pentru mine ºi
pentru Nana câte o rochie de casã, cu mâna,
desigur. Trebuie sã mai cumpãr o foarfecã ºi
niºte pânzã de bumbac, sã încerc sã pictez ºi
cu culorile pentru cotton. Aº vrea sã scriu
mai mult, dar mi-e tare cald. Ai mei s-au culcat
la rãcoarea coolerului, eu stau la aragaz sã
fierb apa de bãut. ªi fierbem ºi eu ºi apa
împreunã.
Am vãzut prospectul de la Buddhist
Deptt, ºi cred cã o sã urmez toate cele ºase
cursuri: sanscritã, palli, tibetanã, chinezã,
filosofie buddhistã ºi istoria buddhismului.
În plus am hotãrât amândoi sã urmãm cursurile
de hindi, iar G. sã se înscrie pentru doctorat
la Buddhist Studies.
4 iulie (2,30 noaptea). Nu pot dormi de
cald. Ieri am reparat coolerul ºi asearã, dupã
ce a mers 10 minute, s-a oprit împreunã cu
frigiderul ºi boilerul. M-am trezit iar udã,
mi-am fãcut un duº ºi mi-a sãrit somnul. ªi
mi-e ºi foame, mã arde stomacul, nu ºtiu ce
mi-e de douã zile. Mi se umple gura de salivã,
imi vine acidul pânã în gât, n-am vlagã
deloc.În plus mã mai doare ºi capul. ªi
câþiva dinþi, pe deasupra. S-a trezit ºi Gigi,
tot aºa, ud, s-a spãlat pe dinþi (sic!!!) ºi s-a
dus iar sã se culce. Începe sã plouã. O sã
deschid geamul ºi o sã-i pãzesc de ºobolani
o vreme, sã se mai rãcoreascã.
Azi am trecul împreunã pe la familia
Ardouin. Am aflat o veste tristã pentru noi:
se mutã peste patru zile la Bangalore. Nouã
ne pare rãu. Îi îndrãgisem, ne erau prieteni.
Francez indianizat, pleacã dupã 21 de ani în
care a predat franceza în Delhi, spre locul în
care s-a nãscut soþia sa. Ceva s-o fi întâmplat,
El nu mai era trecut în „prospectul
Departamentului”. Am aflat cã Geza, lectorul
de maghiarã, ºi ai lui, sunt plecaþi acasã în
concediu. Lidia, nevasta lectorului polonez,
Marek, este bolnavã; ceva cu stomacul, a
slãbit rãu. De unde Gigi a tras concluzia cã
e bine sã fii gras, sã ai de unde slãbi. Dar ºi
el dupã Dharamsala... Ce bine cã plouã! ªi
ce bine cã nu fulgerã! Ieri la prânz au fost
niºte tunete înfricoºãtoare. Prin casa
Ardouinilor a trecut un fulger globular!
Eram acolo! A intrat pe o uºã ºi a ieºit pe
alta care dãdea spre grãdinã. Tot ce vrei ºi
nu vrei se poate întâmpla aici! De la hoþii
pânã la trãznete, trecând prin greve, crize,
tornade, cutremure, accidente ºi astea sunt
numai cele la care am asistat noi. Cine mai
ºtie ce alte nenorociri or mai fi existând!
Mã duc sã mai încerc sã adorm.
 POEZIA ÎN LUME

versiune de George Anca

RIMA ANTICULUI MARINAR (2)

(text din 1834)
de Samuel Taylor Coleridge*

PARTEA IV ªapte zile, ºapte nopþi vãzui blestemul,

„Mã tem de tine antic Marinar!
Mã tem de mâna-þi costelivã!
Înalt ºi deºirat, bronzat,
Nisipul mãrii stivã.
Mã tem de ochii tãi scântei
De mâna slabã-ntunecat.” –
Nuntaº-Gãzdaº n-ai teamã!
Cest trup nu s-a plecat.
Singur, singur, tot, tot singur.
Singur pe-o mare vastã, vastã!
ªi niciun sfânt sã aibã milã
De sufletu-mi nãpastã.
Bãrbaþi o sumã ce frumoºi!
ªi toþi zãcurã morþi din greu:
ªi mii ºi mii de lucruri mici
Trãirã; ºi aºa ºi eu.
Privit-am marea putrezind,
ªi ochii mi-am rotit;
Privit-am putrezita punte,
cei morþi de-au adormit.
Privit-am cerul, vrut sã rog;
Dar ori de câte ori ruga þâºni,
Rea ºoaptã scoase ºi-mi fãcu
Inima pulbere-n pustii.
Închis-am gene, le-am þinut aproape,
Globii ca pulsul bãteau;
Pentru cer ºi mare, pentru mare ºi cer
Stã-n ochiu-mi obosit ca mort un ster,
ªi la picioare morþii îmi zãceau.
Sudoare rece-amestec a lor membre,
N-au putrezit, n-au împuþit:
Aratã cum mi se aratã
cã niciodatã n-au murit.
Blestem d’orfan ar trage-n iad
Un spirit din înalt;
Ci oh! mai groaznic de atât
În ochi de mort blestemu-i!
Ci nemurind mai vremui.
Miºcata Lunã suie cer,
Sãlãºluind neunde:
Pãºea agale-n pantã
Cu o stea-douã-n unde.
Ale ei aure batjocoreau oceanul sufocant,
Cum chiciura se-mprãºtia apriliu;
Ci peste-a navei umbrã uriaºã,
Vrãjita apã ardea pãtimaºã
De-un blând ºi crâncen sângeriu.
Pe dupã umbra de corabie,
Ai apei ºerpi mi se-arãtarã:
Se preumblau în lucii dâre albe,
ªi când crescurã, elfii luminarã
Cãzând omãturi salbe.
Prin umbra de corabie
Le pândeam straie de balaur:
Albastre, smaraldii ºi catifea obscurã,
Se-ncolãceau înot; ºi fiecare dârã
Era un jet de foc de aur.
O fericite lucruri vii! Nu-i limbã
În stare frumuseþea sã le-ajute:
O primãvrã de iubire inima-mi,
ªi-i binecuvântai pe neºtiute;
Sigur bunul meu sfânt se miluise,
ªi-i binecuvântai pe neºtiute.
De chiar atunci putui a mã ruga;
ªi de pe gâtul meu ce liberare
Cãzu Albarosul afund
Ca plumbul în mare.
PARTEA V
Oh somn! Ce lucru gingaº,
Iubit din pol în pol!
Mary Queen fie lãudatã umil!
Din cer trimise gingaº sol,
În suflet lunecându-mi-l.

Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015 63

Gãleþile nãuce de pe punte,
Atâta timp le rãmânea,
Visam c-ar fi pline de rouã;
Când m-am trezit, ploua.
Buzele-mi ude, gâtul rece;
În umezealã costumat;
Sigur bãusem în visele-mi,
ªi încã eram beat.
Miºcai ºi membre nu-mi simþii:
Aºa uºor eram c-apoi
Gândii cã am murit în somn
ªi sunt un binecuvântat strigoi.
Curând vânt crunt am auzit:
Nu sufla din vecinãtate;
Ci-n urlet vele zgudui,
Aºa subþiri ºi-uscate.
Aer de sus þâºni în viaþã!
Sutã de focuri-steag sclipirã.
Încolo-ncoace se tot caut’!
Încolo-ncoace in and out,
Danseazã pale stele-n ºirã.
Vântul se înteþi gãlãgios,
Oftarã velele rogoz,
Ploaia turnã nor neguros;
Luna la mal matroz.
Plesnit ºi calm nor negru gros
La locul ei ºi Luna:
Cum ape sar din stei înalt
Fulgerul cade ne la þanc,
Un râu râpos laguna.
Vântul nicicând n-ajunse nava,
Ci nava startul furã!
Sub fulger ºi sub Lunã
Oamenii morþi gemurã.
Gemurã, tulburându-se, rãsãrind,
Fãrã vorbã, fãrã ochire;
Straniu era, fie ºi-n vis,
Vãzând oamenii ceia-n rãsãrire.
Cîrmaciul cârmui, nava se porni;
Ci ncio brizã a briza,
Marinarii muncesc funiile,
Unde le este treaba;
Ridicã membrele, scule fãrã viaþ㠖
Eram un echipaj ca moartea.
Trupul fiului fratelui meu
Stãtea lângã mine genunchi la genunchi:
Trupul ºi eu am tras de-o funie,
Ci el nu-mi spuse nici unchi.
‘Mã tem de tine, antic Marinar!’
Fii calm, Nuntaº-Gãzdaº, o frate!
‘Nu suflete zburarã transe,
La hoiturile lor întoarse,
Ci spiritele binecuvântate.
64 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Cã-n zori ei arme-ºi aruncarã,
Catargul îl înciucurirã;
Sunete dulci pe guri ºoptirã,
Din trupuri ei se petrecurã.
În jur, în jur, son dupã son,
Apoi se repezirã-n Soare;
Lin se întoarserã-napoi
Amestec sau în separare.
Din cer aruncãturã uneori
Auzii ciocârliei cânt;
Ori pãsãrele milion
Mare ºi aer umplând
Cu dulcele jargon.
Când parcã toate instrumentele,
Când un flaut singur;
Când cântec de înger,
Mut cer pe gânduri.
S-oprirã; velele mai scot
Pânã la amaizã un son
Plãcut ca de-ascuns pârâu
În înfrunzitul iunion,
Codrii pe noapte aþipiþi
Melos îngânã ton.
Pânã la prânz în voie navigarãm,
ci nicio brizã sã respire:
Încet ºi blând plutea corabia,
Din sus în coborâre.
Sub chilã nouã stânjeni în adânc,
Din land de ceaþã ºi de nea,
Spiritul luneca: doar el era
Ce nava o însufleþea.
La prânz tãcurã velele ºi
Corabia se liniºtea.
Sorele, drept sus de catarg,
Oceanului o a stãtut:
Dar în minut ea se-agitã,
Clintindu-se din scurt –
Nainte, înapoi, jumate-n lung
Clintindu-se din scurt.
Apoi ca roibul se porni,
Ea face-un salt negenuin:
Sângele-mi nãvãli în cap
ªi am cãzut într-un leºin.
Spiritul dãinuia de sine
În land de ceaþã ºi de nea,
Iubise pasãrea care iubise omul
Ce cu-al lui arc o sãgeta’
Cealaltã o mai blândã voce,
Ambrozie de blândã:
Grãi, ‘Omu-ºi primi pedeapsa,
Va mai primi osândã.’
 PARTEA VI
Prima Voce
‘Dar spune-mi, spune-mi! mai vorbeºte,
Rãspunsu-þi blând reînnoind –
Ce face nava aºa iute-a luneca?
Oceanul ce înfãptuind? ‘
A Doua Voce
‘Mut sclav în faþa lordului,
Oceanul n-avea gârle;
Luciosu-i mare ochi atot-tãcut
Pânã în Lunã se azvârle –
De-ar ºti ce cale sã apuce;
Cã ea-l ghideazã lin, hain.
Vezi, frate, vezi, ce graþios
Se uitã ea la el în jos.
Prima Voce
‘Dar ce împinge nava aºa iute,
Fãrã de val ori brizã?’
A Doua Voce
‘Aeru-i retezat nainte,
ªi se închide schijã’
ªedeau cu toþii pe punte,
Dupã montor de carcerã capelã:
Toþi mã fixau cu ochi de piatrã
Care în Lunã se revelã.
Spasmul blestem de cum s-au dus
Nicicând cã se rãpune:
Nu-mi puteam smulge ochii dintr-ai lor,
Nici sã-i întorc în rugãciune.
Acum se sparse vraja: iarãºi
Vãzui oceanul verde,
ªi am privit în zare, ci puþin
vãzui din ceea ce se vede –
Ca unul ce, pe drum pustiu,
Are de mers în spaimã ºi comând,
O datã cãlcând roatã,
Cap nemaiântorcând;
Cã ºtie, diavol înfricoºãtor
Calea-i va fi-nchizând.
It raised my hair, it fanned my cheek
Like a meadow-gale of spring—
It mingled strangely with my fears,
Yet it felt like a welcoming.
Curând suflã un vânt spre mine,
Nu sunet, nu miºcãri niciunde:
Nu îºi avea drumul pe mare,
În umbrã ori pe unde.
Iute, iute zburã nava,
Ci mai naviga ºi-agale:
Dulce, dulce suflã briza –
ªi îmi suflã mie-n foale.
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
Oh! vis de bucurie! asta fie
Ce vãd, farului creasta?
Gruiul o fi? Biserica?
Mi-e patria aceasta?
Plutirãm în derivã pânã-n port,
Rugându-mã-n suspine reci –
Þine-mã, Doamne, treaz mereu!
Ori lasã-mã în somn pe veci.
Portul era curat pahar
Prin presãrarea strunii!
ªi golf petunii lumina lunii
ªi umbra Lunii.
Roca lucea, biserica strãlucea
Aºezatã pe rocã,
Lumina lunii afundatã-n liniºtire
Girueta invocã.
Golful de var lumina felinar,
Pânã ce rãsãrea din sine
Atâtea chipuri de cândva umbre
purpurii culori trezi-ne.
La câþiva paºi de prorã
Sta purpura de umbre solo:
Întors-am ochii cãtre punte
Oh, Crist, ce am vãzut acolo!
Fiece hoit ºes, neviu ºi ºes,
ªi, pe sfântul crucifix!
Un om numai luminã, serafim,
ªedea pe fiecare stix.
Mâinile serafimii-ºi fluturau:
Cereascã viziune!
Semnale patriei erau,
Fiecare arzând rugãciune;
Mâinile serafimii-ºi fluturau,
Vreo voce neîmpãrtãºind –
Nu voce; dar oh! Ca muzicã
Tãcerea ºi inima-mi scufund.
Curând am auzit loviri de vâsle,
Am auzit cârmaciul vesel parcã;
Mi-era în altã parte capul
ªi am vãzut plutind o barcã.
Cîrmaciul ºi bãiatul lui sã vie,
I-am auzit sosind în sfat:
Doamne din Cer! e-o bucurie
Cã morþii nu au explodat.
Al treilea-l vãzui – i-auzii vocea:
E un Sihastru, pur e!
κi strigã imnurile sfinte
Ce le compune în pãdure.
Sufletul ierte-mi, sângele
Albatrosului mi-l îndure
65
 POEZIA ACASÃ

Iulian Filip

VITALIE RÃILEANU
(25.03.1959, Solone?, jud. Soroca)
Cel revenit la mal din adâncuri ºi din larguri

Vitalie Rãileanu a ajuns de pe malul Nistrului în ape de altã natur㠖 mai largi ºi mai
adânci... A fãcut ani buni la marina militarã sovieticã, brãzdând larguri ºi adâncuri numai
bune de revãrsat în poezie. Dar de poezie mai târziu am aflat. Palamaresul criticului literar
Vitalie Rãileanu a promovat categoric portretul exegetului... pierdut în apele altora: „Chei
pentru labirint” (articole de criticã literarã, Magna-Princeps, Chiºinãu, 2009), – Premiul
pentru debutul din cadrul Salonului Internaþional de Carte, Chiºinãu, 2009; „Ludic ºi / sau
ironic în poezia contemporanã: puncte de vedere” (Magna-Princeps, Chiºinãu, 2010, –
Premiul „Critica de întâmpinare” la Salonul Internaþional de carte, Chiºinãu, 2010, „... totul
la prezent” (recenzii ºi prezentãri literare, T-Par, Chiºinãu, 2010); „Nicolae Esinencu.
Spectacolul operei literare (exegeze literare)” – Profesional service, Chiºinãu, 2011, –
Premiul „Profiluri literare” al Salonului Internaþional de Carte , Chiºinãu, 2011; „Cerc în
labirint (idei ºi tendinþe literare)”, Magna-Princeps, Chiºinãu, 2011, – Premiul pentru criticã
literarã ºi eseu acordat de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova – 2011; „Anatol
Ciocanu ºi senectutea teiului (exegeze literare)”, Profesional service, Chiºinãu, 2012, –
Premiul pentru criticã literarã din cadrul Salonului Internaþional de Carte , Chiºinãu, 2012;
„Academicianul Mihai Cimpoi – Savantul timpului prezent (exegeze literare)”, Viaþa arãdeanã,
Arad, 2012; „Poeme ºi epistole în zbucium (carte postumã, din creaþia lui Petru Dudnic)”,
Notograf Prim, Chiºinãu, 2012, – Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova acordat la Salonul
Internaþional de Carte, Chiºinãu, 2013; „În dialog cu Omul ºi despre Om (interviuri ºi
schiþe de portret)”, Grafema Libris, Chiºinãu, 2013; „Pavel Balmuº sau Forþa inepuizabilã
a unui intelectual”, Grafema Libris, Chiºinãu, 2013; „Exodul din labirint (articole de criticã
literarã”, TipoMoldova, Iaºi, 2013), – Vitalie Rãileanu. „Reversul ludic al (dia) criticului”
(Colecþia Opera Omnia Publicisticã ºi eseu contemporan), TipoMoldova, Iaºi, 2014...
Editura ieleanã TipoMoldova i-a divulgat ºi dimensiunea – largurile! – poetice, tipãrindu-i
(tot în colecþia Opera Omnia) volumul „...imun la naupatie...”. Absolventul Facultãþii de
Litere a Universitãþii de Stat din Moldova (1986) este astãzi cercetãtor ºtiinþific la Institutului
de Filologie al Academiei de ªtiinþe din Moldova, critic, istoric literar, conferenþiar/profesor
la Academia de Teatru, Arte Plastice ºi Muzicã, dar ºi director al Bibliotecii „Onisifor Ghibu”
din Chiºinãu. Îmi place formula complexã de creaþie, activitate ºi cercetare ºtiinþificã, îmi
place cum îi citeºte pe alþii, dar mã intrigã cum poate ºi cum scapã de toate acestea, ca sã-ºi
scrie poezia? În felul acesta am citit ºi am selectat ceea ce vã propun.

*** ***

Simt Câte valuri imense au înnãbuºit

cum mã cheamã în ºoaptã simfoniile lui Bach?
rimele împerecheate ale poemelor marine Aceastã mare,
cu vechi metafore în arhipelaguri îmbrãcate, care a fost cândva a noastrã,
acolo mã aflu eu, oare? e din mãtase ºi pescãruºi cu aripi frânte.

Liniºtea – ªtii, uneori Golfstreamul aduce oasele

e un extaz evantaic. ºi bucãþi de corãbii naufragiate
Formatã din cristale saline. tocmai în triunghiul Bermudelor.
Liniºtea –
e valul negru ºi alge-pat, Câte ploi de stele au trecut
aici, moartea m-a cãutat, de atunci?
în adâncuri, Vino, împreunã cu ele,
dar privirea, ochii ºi inima mea, ºi le numãrã.
s-a ridicat spre stele...

66 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 Ai crezut cã timpul m-a uitat, ºopteºte întristat
m-a omorât despre soþiile nãscute
ºi mi-a încruciºat braþele? din clipe...

Sunt însinguratul creat de tine, ***

dar timpul nu moare
ºi eu sunt iarãºi o mare. simt cum timpul
ºi-a oprit tãcerea
Inima ta e o calotã de gheaþã arcticã într-o toamnã târzie
ºi numai geruri vin dinãuntrul ei – atunci
simt cum uneori când pe corpul meu
sare cealaltã jumãtate a sferei au început sã creascã scoici de mare
din tine – ºi mã acoperã ceaþa unei strâmtori. iar amintirile mi s-au înfipt
în nisipurle negre
cobor
în tãcerea acestei plaje
Marinarii poeþi

ºtiu mã dor timpanele

cã marinarilor poeþi respirãrile mã dor
le curge lichidul salin prin vene vântul sãrat
spãlându-le singurãtãþile alintându-mã
purificându-le retina ochiului m-a lovit dureros peste buze
ce priveºte printr-un hublou încerc sã înving timpul trecut
cu sticla crãpatã tãlpile mi se înþeapã de clipe
soarta le oferã mai multe zile negre clipele lipitoare
sã poatã uita mai uºor trãdãrile-plecãrile mi se furiºazã sub muºchii învinºi
în ei respirã eterogenul unde m-ai adus
pielea – prin cristale de soare Timpule?
creierul – prin testosteron aici aud doar glasuri-valuri
ei percep mai bine amarul despãrþirilor ºi vuietul vântului Bora
ºi recepteazã lungimea de undã care-mi-njunghie vãzul tãcerii...
a cuvântului – adio ce triler e timpul delir...
a contopirilor
apoi Înainte de a pleca
în marea trecere
compun poeme maritime înainte de a pleca
femeilor solitare voi pune pumnul
din întreg universul oceanic în pieptul acestei furtuni insulare
ºi tu vei supravieþui
iar puternicii curenþi acvatici
din Marea Hebridelor
Vis

cândva care au gãsit anotimp favorabil

visam sã ajung în inima ta
pânã la Þãrmul Femeilor din Uppland nu-mi vor mai ºopti
undeva alte poeme din Þara Galilor
pe insulele Aland
împreunã cu camarazii mei ***
neînvinºi mateloþi
întrerupþi de furtunile mari s-au surpat malurile nisipoase
vom reînnoda aceastã viaþã peste ochii
cu parâme împletite din robile buzele
albite de sare ºi soare sânii tãi
apoi în aceastã dimineaþã
împreunã cu aceºti corãbieri prieteni când am revenit mai devreme
vom pãrãsi vasele sedus de Marea Cretei la chef
triste ºi tragice acum caut prin hãrþile de navigaþie
iar Þãrmul Femeilor din Uppland alte cãi
care ne-a înghiþit zilele ºi anii mai rãtãcite
ne îndeamnã sã pot acosta mai târziu
spre pescãruºii ce zboarã sã fiu în stare
spre alte furtuni sã pot bea liniºtit cafeaua
unde numai acest blestemat ce n-ai reuºit
Þãrm al Femeilor din Uppland s-o prepari pentru mine

Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015 67

 POEZIE
revelaþie
din toate locurile unde visez sã ajung
cel mai mult mi-ar plãcea
în galapagos sau pe insula paºtelui
chestiile alea enorme, broaºtele, statuile
sigur ar avea ceva sã-mi spunã
cum e sã te naºti din ou minuscul
ºi sã devii imens
cum e sã te naºti din piatrã imensã
ºi sã rãmâi
poate cã ºi copacii plâng
din toate câte-ar fi de spus
n-am spus mai nimic
ca la o croazierã pe styx
apasã tãcerea
fac ochii roatã s-o cuprind
te citesc dinspre unghii spre frunze
dinspre buze spre rãdãcini
ca o sheherezadã ce ºi-a pãcãlit moartea
transformând preacurvia în virtute
lasã-þi visele deoparte
dincolo de oglindã
nu este decât un zid.
eram tineri eram rebeli
ºi fumam chiºtoace
ni se pãrea ceva cool
(cum ar zice tinerii de azi)
de fapt aºa am întâlnit-o
dupã o ploaie cãutând chiºtoace
sub foiºor
ºi doamne ce frumoasa era
ºi ce directã
hai sã-l fumãm la mine în camerã
o datã în viaþã
am fost ºi eu ascultãtor
camera ei era superbã
o avea pe ea un pat cazon
o saltea un tv alb-negru
ºi o balerinã pe televizor
ciudatã rãu balerina aia
cu un braþ rupt arãtând ca un chiºtoc
au trecut anii ºi încã
nu am gãsit rãspunsul la o întrebare
de unde avea echilibru balerina
68 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Vali Orþan
unele femei seamãnã cu poeziile
moderne
nu le înþelegi la prima citire
trebuie recitite de mai multe ori
pânã vei gãsi starea necesarã
înþelegerii
prima mea mare dragoste
(aia pe care nu o uiþi niciodatã)
a fost întrupatã
într-o fatã nãscutã accidental la 7 luni
în ºanþ pe ploaie
ºi cât am iubit-o...
anii au trecut
ea a plecat
eu am rãmas
sub ploaia care revine...
ºi cât o iubesc
din când în când urc în tramvai
mã sprijin bãrbãteºte de o barã
ºi privesc scaunul gol din faþa mea
aºtept sã vãd cine se aºeazã pe el
piþipoanca ce tasteazã pe iphone
beizadeaua arogantã care vine de la ºcoalã
ºi mai dã un like pe facebook
merge o staþie
dar vrea sã stea jos 30 de secunde
pentru cã e obositã
doar bãtrânul în cârje
nu vrea un scaun
ºi-a trãit viaþa ºi nu vrea locul nimãnui
de ce sã tulbure tinerii
sau orgoliile altora
el oricum o sã coboare
la staþia lui
fuma-þi-aº ochii tãi de muzã
uneori spiritul o ia razna
ºi se întâlneºte cu nemurirea
uneori tristeþea obosind
începe sã semene
cu o bisericã fãrã clopot
niciodatã n-am avut curaj
sa fumez un joint
jigodiile ãlea de muze
plecaserã în concediu
 ºi ele aºa ca fetele pentru o adelina
(câte orgii mi-au promis mai mult sau mai puþin realã
numa’ sã sponsorizez un joint) pe care o purtãm în suflet
ºi eu...
eu n-am curaj sã-þi spun animale de companie
hai sa facem dragoste cu ferestrele deschise
sã-mi spui cuvinte deocheate cresc zile ºi nopþi
sã-i oripilãm pe pudibonzi hrãnindu-le cu vise
sã facem gãlãgie sã gâfâim ca pe o anexã a lor
fãrã jenã ºi teamã cã ne aud vecinii ele mã plimbã prin viaþã
dacã ne bate vreunul în tavan în uºã ºi mã aratã lumii
sau în þeava de la calorifer un animal de companie
sã-l întrebãm râzând
ce-i bã tu încã mai crezi
cã te-a adus barza femeia altei duminici

duminicã de toamnã
când eram liceean uram orele de mate în piaþa san marco
ºi sã port cravatã laguna revarsatã ºi tu
mã mândream cu matricola cãlcând pe ape
(pentru ca avea un porsche desenat pe ea) în cizme de cauciuc
ºi iubeam fetele din internatul liceului textil în faþa bazilicii
aveau aºa o privire duioasã porumbeii îþi mãnâncã din palmã
ca un început de rugãciune pânã când simþi cã
pe cele de la liceul de mate-fizicã te strânge cerul
nu am avut curaj se credeau prea deºtepte renunþi la cizme ºi-þi pui
erau ca un fruct interzis masca veneþianã
cu gust dulce-amãrui refugiindu-te în libertatea
ca atunci când vezi celor patru pereþi
o cãlugãriþã frumoasã ai camerei tale
vederea mea este vameº
la graniþa dintre lumea realã
dinlãuntrul ochilor mei
paradox
ºi lumea realã spre care privesc deºi umbra pare vie
în lumea realã dinlãuntrul ochilor mei ºi independentã
tu exiºti aºa ca un fum fãrã luminã
sau ca o bucatã de plastilinã se dizolvã
pe care o modelez cum vreau eu în întuneric
în lumea realã spre care privesc dar nu-l sporeºte
tu exiºti cu totul ºi cu totul altfel
ca un copil ce crede
cã sunt o bucatã de plastilinã
pe care o modeleazã cum vrea el

niciodatã n-am avut curaj

sa fumez un joint
motive aveam
poftã nu mai spun,
da’ de unde curaj
ce curajul e aºa
un joint pe care-l cumperi
la colþ întunecat de stradã
ºi numai cu recomandãri

baladã pentru adelina

nu iubita mea nu se numeºte adelina

iar eu nici mãcar la fluier nu ºtiu cânta
asta nu înseamnã cã nu cântãm
fiecare dintre noi

Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015 69

 POEZIE

Constantin Voicu

Rugãciune Democraþia pãdurii

Lucreazã în fiecare problemã,
Dã-mi,Doamne, A noastrã,
Într-un veac de cuvânt, Chiar dacã nu sunt egale,
Tot ce n-am putut, Cum nici dealul,
Ori ce n-am vrut Cât este de deal,
Sã fac pânã acum Nu este o vale
Pentru limba Adâncitã pe o idee,
ªi þara mea Sã-mi iasã în cale
De pe pãmânt; Povestea noastrã,
Cãci,de cele mai multe ori, A noastrã,
Pentru niºte nimicuri, Europeanã.
Pãcãtoase ºi dulci, Doamne,
ªi mult prea trecãtoare, O ranã
Mi-am atmosferizat forþele Îmi sapã
În paºii Sub geanã
Fãrã icoane. Cã nu m-am apropiat
Cã atâþia eroi Suficient de tine,
Mi-au cãzut de sub gene Þarã!
Ca niºte sfinþi Þarã ce-mi ieºi în cale,
ªi-acum cinstesc iconostasul La fiecare bucurie:
O piatrã ªi la deal,
O fântânã ªi la vale!
O cruce
ªi niºte case
Acolo
Pãrãsite
Sângele cuvintelor

Pe deal... Clopotele fabricã

În bronzul falnic liniºtea istoriei
Strãlucesc ogoare mi se împerecheazã
ªi doar strãmoºii mai înalþã soare ochii din frunte
Carpaþilor,ºi Mãrii,la troiþã, cu lumina
De-a pururi,sã trãiascã,în credinþã, care spalã norii
ªi apele,ducând,tot mai departe, ºi nu e nici zi
O sete, fãrã margini,fãrã moarte! ºi nu e nici noapte
Copilãria mi-a jertfit în tainã e un timp
Plângând la geam fãrã limite
O dezmierdatã hainã în sângele
Care suspinã dulce,pe când norii cuvintelor
Adulmecã tot cerul ºi cocorii
ªi-apoi ºi ea a dus,tot mai departe,
O sete fãrã margini,fãrã moarte! Versantul acela
ªi tot ce-aº mai putea sã fac,
Sã scrijelesc în pietre ºi în vetre, Doar pe versantul acela
ªi-n trunchiul meu de sfinþi, poezia creºte
Al dacilor, descoperitã
Vigoarea copacilor de tineri, de jocul fecund
Verzi ºi neliniºtiþi, al unui volum
Statuaþi pe moºie, de aer ascuns
Cu gesturi supreme, în flacãra minþii
ªi cu nesfârºitele lor din pasiunea de-a fi
Calcule... închis de simboluri
ºi de copii

70 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 Ploi de toamnã cobora iarna
postumã
Toamna cu din ele.
noile sale poeme acum,vântul
alungã ploile fluturã nestinsele rãmurele...
de alexandrini, jos,îngerul grãdinii
cu frenezii ºi elanuri se descompune
pe drumuri ascunse, a fum.
astupate cu crini: cine mai mãturã
capricii verbale paºii din secerã,
culegeri aeriene calea din drum?
de fulgi
de principii
de spini
în definitiv,
Din Turnul Chindia

ca un câºtig de cauzã, Privea din turn

aceastã toamnã oraºul meu astral
e pentru iarnã cu voievozi în plete de opal
o pauzã. un peisaj cu zâmbete cochete
tãiate de un râu diagonal
ºi-o preistorie poeticã avea
Neînþelesul înþeles acel amurg
cu corb
Cei ce nu înþeleg ºi cucuvea.
sunt cei mai fericiþi,
cãci ei trãiesc stãteam pe-o vatrã
ca niºte fulgi de zãpadã de jãratec,veche,
pe crengi cum stã o piatrã,
când vine vremea singurã,pe mal,
sã se desprindã, ºi numai apa
curg ca o umbrã îmi era
dintr-o oglindã pereche
într-o cristalizare ºi mã loveam
normalã de toaca unui val.
aºa de profundã,
ºi-aºa de formalã! ah, voievozii-n plete de mangal
ºi cu ruinuri verzi la cãpãtâi...
sunã-n cetate clopotul din deal
Secundã unitarã Acropolã valahã,cea dintâi.
Clipã de clipã
ne scapã zãpezi de sticlã mã chemau în zare
ne întrece când soarele se agãþa de-o floare
ne depãºeºte crescutã pe o linie feratã
pe drum alãturi de un vers descurajat
accente umane sãpatã-n milostenie de-o fatã
contagioase simplitãþi nepriceputã ºi cu gând curat.
oftãri retezate
crizanteme Oraºul meu nemãsurat cu timpul
festival cetatea mea ºi primul meu oraº,
toamna m-a prins pe stradã copilãrie dusã-n anotimpul
eram dezbrãcat castanilor,cu pasul tãu gingaº.
ca un copac Dar într-o zi de toamnã luminoasã
fãrã frunze Tu n-ai sã mai priveºti la mine-acasã
ca un peºte Cãci limpezit de roua dimineþii
cu solzi argintii Nu am de unde mâine-a mã întoarce
singur O clipã în ruinã de-aº preface
pe prund. O piedicã aº fi în calea vieþii...
atât de unitarã O preistorie poeticã avea
acea secundã Acel amurg
ca ºi cum cu corb
de sub perdele ºi cucuvea...

Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015 71

 PROZÃ
APOI AM PORNIT ÎNTR-ACOLO
Mai întâi a trebuit sã mã gândesc
îndelung cum aº putea sã înaintez într-o
parte sau în alta.
Pentru o mai bunã înþelegere, fac o
sumarã descriere a peisajului în care mã
aflam. Înaintea mea se întindea pânã
aproape de soarele care se pregãtea sã
apunã, ºoseaua ca o curea lungã de asfalt.
În stânga se afla câmpul galben, iar în
dreapta se întindea o câmpie nesfârºitã
verde, de un verde aproape neobiºnuit,
tulburat doar de prezenþa câtorva fluturi
nesiguri în zbor, evident nehotãrâþi. Undeva
în depãrtare se afla un copac cu coroana
rotundã. Tot verde. La un moment dat,
fãrã sã fi fost vreo adiere de vânt, din
acesta a cãzut o bufniþã moartã. Din ea nu
mai rãmãsese decât o frânturã din cântecul
de trecerea timpului.
Deasupra câmpului galben pluteau
douã pãsãri cât se poate de vii, dar îmbãtate
de arome ºi mirosuri pe care nu le
pricepeau. ªi, când îndoiala mea atinsese
cote maxime, dintr-odatã, ca din senin, au
apãrut douã uºi stinghere, aºa în plin câmp,
una în partea cu câmpul galben, alta în
partea cu câmpul verde. De prima stãtea
sprijinit un necunoscut foarte trist, foarte
îngândurat ºi cu buzele crãpate de vânt.
Uºile stãteau întredeschise în cadrul lor ºi
se conturau cu mare claritate pe cer. Iar
pe cer se vedea un nor înºelãtor de
albastru. Foarte albastru. În aceastã
descriere, toate lucrurile sunt numite
foarte!
Când am deschis uºa dinspre câmpul
galben – arãmiu, am vãzut femeia aceea
din tablou, despuiatã ºi întoarsã cu spatele
spre mine, aºadar nu-i puteam vedea faþa.
Omul acela negru era lângã mine ºi mã
împungea cu degetul în coaste
îndemnându-mã sã scriu, adicã sã trans-
form în cuvinte ceea ce vãd. Nu mi se
întâmpla pentru prima datã! Mã întrebam
de ce femeia stã nemiºcatã ºi, mai ales,
72 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Ion Mãrculescu
întoarsã cu spatele spre mine. Trebuie sã
notez aici un amãnunt esenþial: mã îmbiau
ºi îmi dãdeau fiori fesele ei. De ce nu spune
nimic? De ce are o aluniþã pe umãr? De ce
are pãrul tuns scurt? De unde vine, încotro
se duce ºi cum se numeºte?
La întrebãrile mele încerca sã-mi
rãspundã omul de pe ecran, care nu vorbea,
ci doar mã privea prin ochelarii lui de
proastã calitate cumpãraþi de la cine ºtie
ce tarabã amãrâtã, din acelea care pot fi
vãzute în fiecare sâmbãtã în oborul de vite
de la marginea oraºului.
Nu se miºcã pentru cã nu este vie!
mi-a zis omul care mã împungea cu degetul
în coaste. Este doar o simplã picturã! Dar
eu nu-l credeam. Mã rog, povestea cu
femeia tablou are ºi ea povestea ei, doar a
ei. Nu existã om pe lume care sã nu aibã o
poveste a lui. Chiar ºi tu ai povestea ta
proprie, mi-a ºoptit el ca un ºarpe la ureche.
Nu pot sã-þi spun decât cã, dacã nu – þi
ºtii povestea, nici eu nu pot sã-þi spun de
ce se întâmplã aºa. Poate nu ºtii pentru cã
eºti prost! Poate!
Când m-am uitat mai atent, am vãzut
cã omul acela nu mã împungea în coaste
cu un deget uscãþiv, gata sã mã
strãpungã, ci cu þeava unui pistol
mitralierã a cãrui marcã mi se pãrea
cunoscutã. L-am întrebat dacã pistolul
este încãrcat. Este, mi-a zis. Aºa cã am
închis uºa câmpului galben ºi am
deschis-o pe cea dinspre câmpul verde.
ªi omul a dispãrut.
A trebuit sã intru prin acea uºã, fãrã
sã existe vreo uºã. Aici nu mai era nicio
femeie dezbrãcatã. ªi nici omul cu pistolul
nu mai era, deºi îi simþeam în continuare
þeava armei înfiptã în timpan. ªi,
recunosc, m-am temut grozav cã
dementul acela inconºtient ar putea sã
apese pe trãgaci, iar eu sã mor fãrã sã
ºtiu de ce. Am avut, totuºi, destule
speranþe cã nu mi se va întâmpla nimic
 grav, mai ales când le-am zãrit pe ele. Erau
trei ºi le-am recunoscut imediat, veneau
de la Gumelniþa, altfel nu se poate explica
de ce toate trei erau aºa cum le fãcuse
mama naturã. Mai dezbrãcate de atâta nu
se putea. Nu-mi puteam lua ochii de la
pãrul lor pubian foarte cârlionþat. Una
dintre ele avea acel pãr roºu portocaliu
cum nu mai vãzusem pânã atunci. Am
strigat-o pe nume: Rowenþa! ªtiam cu
precizie cã aºa o cheamã.
Tot ea avea în mâna stângã, cea din
partea inimii, un mãr roºu ºi cerea celor
din jur sã-l priveascã. M-am gândit cã în
curând va invita pe vreunul, poate chiar
pe mine, sã muºte, sã muºc din mãr ºi
astfel sã comit pãcatul.
Cea din partea dreaptã þinea în mânã
un ºarpe verde care se îndrepta sã o muºte
de sân. M-am gândit cã, dacã femeia cu
mãrul se numeºte Eva, înseamnã cã femeia
cu ºarpele trebuie sã se numeascã
Cleopatra. Altfel nici nu se putea. Trãim,
cum s-ar zice, din ºabloane, nu putem
renunþa la ele.
Femeia de la mijloc, care pãrea a fi
cea mai tristã, nu avea nici mãr, nici ºarpe
ºi, mai mult de-atât, n-avea nici braþe.
Fusese fãcutã din lut ars ºi poate cã vreun
lucrãtor de la muzeu o fi manipulat-o
neatent, cu brutalitate, atunci când a pus-o
în vitrinã. Nu toþi îºi dau seama de
(urmare de la pagina 58)
Revolta
Cervantes s-a aflat cinci ani în robie,
fiind întemniþat mai apoi în repetate rânduri
pentru ridiculizarea potentaþilor epocii sale.
Voltaire ºi-a trãit aproape toatã viaþa
în exil. „Cel mai mult, zicea el, iubesc
independenþa”. Nu întâmplãtor oamenii de
rând l-au supranumit la bãtrâneþe
„Patriarhul libertãþii”.
Când în Grecia a izbucnit rãzboiul de
eliberare naþionalã împotriva jugului
otoman, Byron s-a înrolat ca voluntar în
armata patrioþilor greci, pierzându-ºi viaþa
la numai 36 de ani.
În literatura noastrã, lupta pentru
dreptate ºi progres s-a împletit cu lupta
poporului pentru independenþã. Scriitorii de
la noi (chiar cei care aveau de toate) s-au
simþit datori sã lupte pentru eliberarea
neamului de sub cotropitori. Dimitrie
Cantemir, de exemplu, avea palate ºi moºii
întinse, dar n-a dormitat comod în tronul
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
importanþa unei statuete atât de valoroase.
Altfel nu avea cum sã i se rupã braþele
subþiri, sticloase ºi sã se piardã în þãrâna
drumului unde sã rãmânã veºnic pierdute
ºi niciodatã gãsite de vreun trecãtor
ocazional. M-a gãsit dator sã-i gãsesc ºi ei
o identitate, un nume. Aºa cã i-am ºoptit
în ureche tu eºti Afrodita, mireasa mea fãrã
mâini, Afrodita de Gumelniþa!
Pe Afrodita a cioplit-o, dintr-un bloc
de marmurã, un grec care se numea... na,
cã am uitat numele lui! Aºadar, cineva,
poate chiar o femeie într-un acces de invidie
ºi urã o lovise pe Afrodita cu un drug de
fier ºi îi rupsese mâinile.
Dincolo, în camera de alãturi se auzeau
vocile a douã fete. Discutau tot felul de
mãrunþiºuri ºi mai mult ca sigur erau
virgine. Dar ele încã nu fãceau parte din
aceastã poveste. Aºa cã m-am concentrat
din nou asupra omului cu pistolul. Aº fi
vrut sã-l întreb de ce este aºa de insistent.
Nu mi-a rãspuns ºi, ruºinat, a început sã
se machieze cu vopsele dintr-o trusã
actoriceascã. κi desena atât sprâncene
ameninþãtoare, cât ºi buze senzuale. Pentru
cã þeava pistolului mã incomoda cumplit
în coaste, am deschis uºa de pe câmpul
semãnat cu grâu verde ºi am ieºit în
ºoseaua ca o curea de asfalt. Apoi mi-am
îndreptat privirea spre soarele care apunea
ºi am pornit într-acolo.
sãu, ci s-a ridicat la luptã împotriva
ignoranþei, împotriva jugului otoman,
împotriva rutinei din sufletul semenilor sãi.
La fel au procedat ºi Vasile Alecsandri, ºi
Costache Negruzzi, ºi Ion Creangã, ºi Mihai
Eminescu, ºi Alexe Mateevici, ºi
Constantin Stere...
Fãrã sacrificiu, nu existã creaþie.
Oricât ar trâmbiþa pigmeii lipsiþi de
verticalitate cã scriitorul nu trebuie sã se
implice în bãtãliile pentru credinþã, limbã,
demnitate sau unire, talentul trebuie sã ºtie
cã valoarea lui depinde de mãsura în care
reuºeºte sã facã din activitatea sa un scut
pentru dreptate ºi independenþã.
E mare cu adevãrat nu scriitorul care
lanseazã idei frumoase, ci scriitorul care
aprinde în sufletul semenilor lumina
demnitãþii. Or, ca sã aprinzi focul în inimile
altora, trebuie sã arzi tu însuþi cu flacãrã
mistuitoare.
Doar aºa vei putea spune cu conºtiinþa
împãcatã ceea ce a spus ºi Goethe spre
sfârºitul vieþii: „Am fost un Om, adicã un
Luptãtor!”
73
 PROZÃ
VORBE ªI MÃRFURI,
BABANE ªI CURVE
Incident transfrontalier! Alarmaþi
târgoviºtenii în dimineaþa zilei pornirii spre
casã... Ori nu în ziua plecãrii s-a dat
alarma? Cã ziceau de o orã matinal㠖 cã
vor pleca fãrã sã se vadã la Casa Greierului,
la o cafea înainte de drum, tradiþionalã.
Alarmã amarã în telefonul scurt al
Profesorului:
– Poete, n-am gãsit curve.
E pe picior bun poetul ºi folcloristul
cu receptoare sensibile la asemenea alarme.
La ce-s buni poeþii ºi unii folcloriºti
prieteni, dacã nu pot înþelege situaþii deli-
cate cu oaspeþi alarmaþi? Cã în alte dãþi
situaþiile erau mai grave – reþinuþi,
târgoviºtenii porniþi spre casã, de poliþie
cã au încãlcat, cu maºina, nu ºtiu care linie
tabuisticã tocmai când trecea cortegiul lui
Voronin (ºi asta în anii când Voronin oprea
circulaþia pe strada Serghei Lazo în orele
somnului lui profund anume pe aceastã
strad㠖 între ora 20 ºi ora 8.00)!... A vorbit
la telefon cu cel mai gradat dintre
inspectorii rutieri ºi a luat foc, adicã... s-a
stins tensiunea, s-a dezamorsat.
– ªtiu ce-ai sã-mi spui, dar cunosc
locul din piaþa centralã, unde le gãseam de
obicei. ªi nu-s! Dar sãrmanul Mircea mi-a
comandat trei kilograme, iar mie mi-ar
trebui barem cinci, deºi îmi fãceam planuri
de ºapte. ªi lui Ion douã...
– Profesore, dupã lansarea de carte la
bibliotecã, dupã vernisarea expoziþiei lui
Mãrculescu la liceu mai dispunem de timp
pânã la încheierea de la Costeºti a
congresului – ne abatem pe la piaþa de la
Flacãra, poate avem noroc. Cã eu de acolo
mã aprovizionez cu cocoanele de Nisporeni.
Curve se cheamã un soi de fasole,
descoperite de amfitrionul Casei Greierului
acum cinci ani. Pentru folcloristicã,
dialectologie ºi alte domenii înrudite ar fi
74 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Iulian Filip
Datorez echipei Profesorului
Mihai Stan motivul
important momentul descoperirii numirii
deochiate ºi felul fals ruºinos al dezvãluirii
de cãtre câteva neveste bune de gurã de la
Nisporeni:
– Dacã aºa se cheamã pe la noi,
domnule scriitor: curve, nu curvuliþe. De
ce le-o zis aºa, noi nu ºtim, dar de pãstrat
ce-am apucat e lege. Preceptul tabuistic al
redactãrii e eficient în folclor, dar iatã cã
ºi în... piaþã funcþioneazã, la botezarea
diversitãþii boboaselor. Pânã la fierbere e o
minune cromatic㠖 jumãtate albã, jumãtate
viºinã coaptã. La fierbere (ºi nu trebuie s-
o pui în prealabil la muiat/umflat) se ajunge
la o minunãþie de culoare bej, cãrnoasã ºi
dulce, cã îndreptãþeºte numele de botez...
Nu se abate în toatã ziua scriitorul folclorist
pe la piaþã, iar dacã se abate, nu de fiecare
datã i-ar trebui aceleaºi articole –
diversitate, diversitate ºi comnenzile
cocoanei.
– Ce-i, domnule scriitor, azi nu vã
trebuiesc curve?
– Nici chiar aºa de..., cã-s de sãnãtate.
Cum sã nu trebuiascã?... Aici folcloristul
urmãreºte instaurarea stãrii de spirit, în care
se poate declanºa un repertoriu de toatã
surpriza. Comandã douã kilograme, ca sã
nu le fie chiar gratuitã întreþinerea verbalã,
iar nisporenencele devin mai harnice – ºi
cu mâinile, ºi cu vorbele.
– Bune zile am mai ajuns, domn
scriitor, dacã vindem curve la kilogram...
Trece cu maºina pe la Casa Greierului
ºi sperã sã nu se înºele – avea o rezervã
de, cel puþin, un kilogram ori douã decurve
în careva sertar adânc din bucãtãrie. Ar fi
o consolare parþialã în cazul în care nici
piaþa de la Flacãra nu ar furniza bucurie
de marfã cãutatã ºi gãsitã.
(continuare la pagina 77)
 PROZÃ
Nicolette Orghidan
O MÂNÃ, O PRIVIRE
Prinde fructul, îl priveºte, îl
depãrteazã, îl apropie, apoi îl aºazã la
loc. Se depãrteazã puþin, apoi se-
ntoarce ºi ia fructul în mânã. Îl priveºte
o clipã, apoi aºa, ca din întâmplare,
întreabã:
– Da’ mai mari n-aveþi?
– Da’ nu-s destul de mari, mamaie?
Îl iei ca sã-l mãnânci, sau sã-l pui în
vitrinã?
Îl aºazã la loc ºi se depãrteazã. Face
câþiva paºi ºi se-apropie de altã tarabã.
Ia fructul ºi-l priveºte depãrtându-l uºor.
– Auzi, îl iei ca sã-l mãnânci sau
sã-l pictezi?
– Da’ nu-i prea mic?
– La preþu’ ãsta? Fugi de-aici! Un’
mai vezi aºa mari la preþu’ ãsta?
Se depãrteazã tãcutã, strângând
într-o mânã o plasã veche, decoloratã,
în care se contureazã forma unei mici
franzele. Dã roatã tarabelor, priveºte
mai de-aproape, mai de departe marfa,
neîncumetându-se sã cearã.
– Auzi, mamaie, ai mai fost pe-aici.
Þi-am spus cã n-am mai mari
Se depãrteazã tremurând, speriatã
de vocea uºor baritonalã a vânzã-
torului. Încearcã sã grãbeascã pasul,
dar calea-i este tãiatã de doi copilandri
care se hârjonesc. Se opreºte. Mã
opresc ºi eu. Se sprijinã de colþul unei
tarabe, apoi încearcã sã apuce un fruct
cãzut lângã ea.
– Lasã-l acolo, cã-l ridic eu, spuse
autoritar precupeaþa.
– Cu cât dai kilu’?
– Vrei sã cumperi, sau... numai aºa,
mã-ntrebi?
– Cumpãr, cumpãr, da’ cu cât îl dai?
– 15 îi kilu’. Iei mai mult, mai scad.
Dã din cap ºi se întoarce.
M-apropii de vânzãtoare ºi-o rog:
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
– Cântãreºte-mi, te rog, douã
kilograme.
– De-astea mari, da?
– Da, da, îi rãspund absent, urmãrind
trenciul viºiniu, care se depãrta încet. Iau
repede plasa cu mere ºi grãbesc pasul.
O ajung. Încet, îi pun mâna pe umãr:
– Doamnã, v-aþi uitat plasa lângã
tarabã.
Mã priveºte miratã, cu ochii umezi
ºi, clipind des, încearcã sã se opunã:
– Nu, nu, nu-i a mea,...nu, nu...
– Ba da. Aþi uitat-o lângã standul cu
mere, ia amintiþi-vã!
Îi pun plasa cu cele douã kilograme
de mere în mânã ºi-o iau la fugã fãrã sã
mã mai uit înapoi. Alerg, alerg aºa cum
n-am mai fãcut-o din adolescenþã, din anii
în care...
Ajung târziu acasã, iar mama grijulie
mã ºi ia în primire:
– Doamne, ce m-ai speriat! Unde ai
întârziat? Te-a cãutat Victor.
– ªtii, m-am întâlnit cu d-na D, þi-o
aminteºti, nu? Profesoara mea de limba
românã. Era la cumpãrãturi prin piaþã.
– Te-a recunoscut?
– O, da, am sporovãit de una, de
alta...
– O fi în vârstã acum. ªi cu pensia
aia a lor de nimic... Mãcar de i-ar fi trãit
bãiatul acela pe care-l înfiase...
– Lasã, mamã, nu te mai gândi acum.
O duce bine, nu ºtiu de ce te amãrãºti tu!
Intru în baie ºi mã privesc în oglindã:
parcã nu-i chipul meu, încerc sã-mi
descopãr obrajii, buzele, dar îmi apar
degetele doamnei D, sucind ºi rãsucind
mãrul, apropiindu-l, depãrtându-l,
aºezându-l la loc, luând altul, trecându-l
dintr-o mânã-ntr-alta, depãrtându-se ºi iar
apropiindu-se, privind fructele,
luând...ºi...
75
 CROCHIURI
THE GOGU
Pe vremea adolescenþei mele
fericite, când nu mã gândeam defel la un
viitor trist ºi rãu, trimiteam poezii unor
reviste literare. Mi se rãspundea la Poºta
redacþiei sau mi se publicau unele texte.
În Bolintin Vale, la colþul bisericii, cel
dinspre ºcoala generalã, era un chioºc de
ziare. Þin minte ºi acum figura
binevoitoare a vânzãtoarei, o doamnã
brunetã, surâzãtoare. Cumpãram
nerãbdãtor publicaþia ºi frunzãream
paginile atent, copleºit de emoþie. Nu voi
uita nicicând ce fericire m-a cuprins când
mi-am vãzut primele poeme tipãrite.
Niciodatã, dupã aceea, nu m-a mai
încercat o asemenea stare de spirit.
Îmi aduc aminte de numele multor
scriitori ºi persoane publice de azi care
scriau poezii ºi cãrora Geo Dumitrescu,
Alex ªtefãnescu ºi Gheorghe Tomozei
le rãspundeau la Poºtã sau le tipãreau
producþiile. Unul dintre poeþii de atunci
este astãzi miliardar în euro ºi proprietarul
unor posturi de televiziune. În fine, la
sfârºitul rubricii respective era o listã
lungã cu aspiranþii la gloria literarã care
erau refuzaþi uneori politicos, alteori în
bãtaie de joc. Pomelnicul era încheiat
invariabil de un oarecare The Gogu.
Tot pe atunci, întâmplându-se sã
particip la o olimpiadã de limba ºi literatura
românã organizatã la Buftea, am intrat
în sala de clasã în care fusesem repartizat
ºi m-am aºezat pe locul indicat. Am
ridicat ochii ºi nu mare mi-a fost mirarea
când am vãzut scris pe tablã, cu majus-
cule supradimensionate, THE GOGU.
Priveam ºi mã minunam. Iatã, îmi
spuneam, faimosul The Gogu îºi are
culcuºul pe aici, pe undeva. Dupã câteva
momente, pe uºã a intrat un elev înalt,
mustãcios, care s-a îndreptat cãtre tablã
ºi ne-a spus, privindu-ne vesel pe cei din
76 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
ªerban Tomºa
bãnci ºi arãtând cãtre inscripþie:
- Eu sunt The Gogu. Eu! ªi s-a împuns
încântat, cu arãtãtorul mâinii drepte, în
piept.
A ieºit agale pe uºã.
Dupã ce am rezolvat subiectele,
m-am îndreptat cãtre ieºire, buimac de
foame ºi de obosealã. Pe hol, o micã
busculadã. Un profesor mai în vârstã îl
þinea pe The Gogu de o ureche ºi rostea
o predicã, porcãindu-l bine pe bãiat. Am
înþeles cã The Gogu fusese prins în timp
ce fuma la toaletã, împreunã cu niºte
colegi. Bãiatul þinea capul plecat, dar se
vedea bine cã se amuza de situaþia în care
se afla.
I-am mai vãzut numele de câteva ori
la Poºta redacþiei.
Cu acelaºi rãspuns: Ne pare rãu,
deocamdatã, nu.
Apoi n-am mai auzit niciodatã nimic
despre el.
Ficþiunile lui Dumnezeu
X e un bãtrân falnic, cu obrazul ru-
men ºi pasul vioi, care are, la 74 de ani,
douã amante. Are un regim alimentar de
invidiat: lapte ºi brânzã proapãtã, legume
din propria grãdinã, fructe, miere, vin negru.
Bea cam doi litri pe zi, în loc de apã, dar
nu l-am vãzut niciodatã nici mãcar pilit:
are o privire limpede ºi odihnitã, ca un
consumator de ceai hepatic. Se pricepe la
toate ºi are o gospodãrie curatã ºi
ordonatã, adevãratã farmacie.
De ceva vreme l-am vãzut
nemulþumit ºi l-am întrebat ce pãs are.
– Sunt niþel supãrat, mi-a spus el.
Dumneata ºtii cã eu nu am cereale ºi, în
concluzie, n-ar trebui sã am nici ºobolani.
E, uite cã am!
– Pãi, cum aºa?
 – Aºa bine. Vecinul are niºte gherlani
care mãnâncã la el – cã are, slavã
Domnului, vagoane de porumb ºi de grâu!
– ºi vin sã doarmã la mine.
– ªobolanii?
– Da, ºobolanii, fire-ar mama lor a
dracu’ sã fie!
– Dacã înþeleg bine, mata ai deschis
un fel de hotel pentru ºobolani. Iar vecinul
deþine o cantinã pentru rozãtoare.
– Cam aºa ceva.
Îmi mai aratã o frumuseþe de motan
– sã tot aibã 12 kg – dupã care pisicile
cad în limbã.
– Vin acasã dupã el, domnule! Aºa
ceva n-am pomenit de când mama m-a
fãcut! În loc sã umble ºi sã urle motanii
dupã pisici, îl cautã ele ºi þipã de mã
terorizeazã. ªi e un cotoi dat dracului, îmi
aduce de pe câmp ºi pui de iepuri!
(urmare de la pagina 74)
Vorbe ºi mãrfuri,
babane ºi cur ve
Nu-s femeile de la Nisporeni – e un
bãrbat. Dar, evident, îl recunoaºte – de
client cãutãtor de anumitã marfã. Cã se
întoarce la o torbã subþiatã ºi o dã mai în
faþã...
– Ele-s, Profesore! Mai aveþi ºi altã
torbã?
Nu mai are... Dar cele douã kilograme
prevãzãtoare de la atelier (pentru Mircea)
cu ceea ce are bãrbatul (cã dacã erau
femeile, cine ºtie...) mai diluiazã amarul
târgoviºtean ºi se pot duce întrucâtva
împãcaþi la încheierea ediþiei de anul acesta
al congresului eminescologilor la Costeºti...
Deºi... conturul unui eventual congres
despre boboase memorabile i se prinde de
motivul onomastic deochiat ºi reþetele
diferite de preparare. Babanele, bunãoarã,
sunt þâfnoase ºi trebuie sã le cauþi în cinste,
trecându-le prin ape prealabile ºi timp sã
se umple ºi sã se umfle de... importanþã,
iar curvele de Nisporeni, fierte fãrã ifose,
precum a descoperit scriitorul folclorist,
combinate cu castraveþi muraþi, tãiaþi
cubuºoare, cu ceapã de baltã (de Buzãu!
cã numai acolo creºte?) ºi cu ulei de floarea
soarelui, doamne, ce învecinare cu
sofilorenul celebru între... greieri
cunãscãtori ºi compatibili!... Eventualul
congres despre boboase ºi reþete ar prinde
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
– Ai, lasã-mã!
– Pe cuvânt. Am unul chiar aici, sub
coºul ãsta, cã l-a adus viu. Dar pe cei
mai mulþi îi omoarã ºi îi mãnâncã.
Mã uit cu neîncredere la pisoiul
braconier. E uriaº, gras ºi liniºtit.
Se ºtie acum cã Marin Preda n-a
inventat nimic, ci a scris despre fapte
petrecute în realitate, relatându-le în stilul
sãu unic, care prinde gesticulaþia comicã
ºi sarcasticã a personajelor. Iar Màrquez
povesteºte undeva cã toate incredibilele
scene din romanele sale s-au întâmplat
aievea.
Dacã aº „prinde” într-un roman
ºobolanii ºi motanul bãtrânului însetat de
viaþã, ar ieºi ceva veridic?
Realitatea – ficþiunea lui Dumnezeu
– bate totdeauna imaginaþia, însã uneori
o umileºte.
ºi motivul pieþelor ºi al brand-urilor
deosebite. Cã veneau cu ani în urmã
târgoviºtenii la Chiºinãu ºi întrebau
magazinele de firmã ale Bucuriei
(bomboane fel de fel!), iar acum au dat-o
pe dulceaþa de curve. Basarabenii, în drum
de la Târgoviºte spre Chiºinãu, opresc în
preajma Buzãului ºi se împodobesc cu
ceapã de baltã, salbe-salbe a câte un metru
jumãtate fiecare...
Mii de scuze pentru nesocotinþã/
nesãbuinþã! E unica prozã care comportã
un avertisment la începutul lecturii, cã nu
oricine poate rezista la unele... reþete. Iar
poftele, motivul, ar nuanþa eventualul
congres despre boboase, reþete, pieþe, feþe,
mãrfuri ºi vorbe.
...Babanele ºi curvele au înghesuit, au
marginalizat mãrunþelele albe din copilãria
scriitorului folclorist, care ar avea parcã o
pornire de remuºcare pentru mâncarea din
posturile îndepãrtate, între care felul de
fasole fãlcãluite anume din aceste
mãrgeluºe cooperante erau – trecea mama
cu dinþii furculiþei, lãsând brazde paralele
pe toatã suprafaþa netedã a fasoliþei, apoi
rãsucea farfuria la 90 de grade ºi repeta
operaþia, împãtrãþind arena gustoasã din
farfurie, peste care revãrsa bucãþelele de
ceapã prãjitã în uleiul mirositor, iar când
tata venea din beci cu strachina plinã de
roºii murate, castraveciori muraþi ori cu
cu o inimã galbenã de varzã muratã, care
post, Doamne?... Of, nu fac bine amintirile:
ce secreþii se declanºeazã! Iertare...
77
 PROZÃ
Constantin P. Popescu
IERI
Au plecat cu toþii abia când începuse
sã se lumineze de ziuã, dupã o distanþã de
numai o noapte sau de numai un întuneric,
obstacol de neînvins, imposibil de trecut
înapoi. Dupã toate cele vãzute, Emil se
simte mai obosit decât cei care
petrecuserã acolo ºi nu izbuteºte sã se
gândeascã decât la întâmplãrile vieþii –
micile sfârºituri ºi începuturi ce îi
alcãtuiesc dansul – care se înlãnþuiserã
pentru el cu o searã înainte, când paºii ºi
gândurile îi fuseserã însoþite pe strãzi de
liniºtea unui cântec fãrã sunete, neauzit
de nimeni. Avea în minte la plecare doar
misterul nerostit al ochilor pisicii lui – felul
ei de a-i spune la revedere – ºi nu se
gândea decât la dificila sarcinã de a-l
cuprinde în cuvinte în seara aceea, ca de
altfel ºi în multe altele. Cãlãuzit de vechiul
cântec, neinvitaþia la petrecere nu l-a
surprins decât prin zarva îndepãrtatã din
colþul de oraº cãtre care fusese atras de
zvonul muzicii de dinainte de rãzboi,
auzindu-l cu întreruperi printre strigãtele
de bucurie ale unor bãrbaþi ºi ale unor
femei, de parcã echipa lor favoritã ar fi
înscris un gol într-un nocturn meci de
fotbal. Bine, dar muzica? se întrebã Emil
pe când se apropia, ºtiind cã nu poate
intra, cã el trebuie sã participe doar din
umbra colþului de grãdinã unde nu ajungea
lumina niciunui felinar. Tangoul
argentinian pãrea sã nu aibã sfârºit, ca ºi
ieri, deºi trecuse mult timp; îºi simþi inima
bãtându-i lin, calm, nu ca în serile când
ochii îi deveneau parcã mai strãlucitori
ascultând mãsurile aceluiaºi vechi tango
pe care nu-l dansase niciodatã. Respira
aerul îmbãtat de parfumuri amestecate, de
trupuri înlãnþuite ºi diferite feluri de vinuri
ºi fum de þigarã. Iarba din faþa semeþei
reºedinþe fusese tunsã ºi aºezaserã o
podea de scânduri curate care rãsuna
78 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
asemenea unei scene sub paºii celor ce
dansau. Ritm ºi flãcãri, rochii albe, roºii
ºi smochinguri negre, pãr lucios ºi
pieptãnat cu cãrare perfectã, toatã
atmosfera asta de bal din anii ’30 îl
fascina. Trecea de pe o parte a vieþii lui –
cea singur㠖 pe cealaltã parte, ca ºi cum
ar fi traversat deodatã un pod peste vreme
ºi ocean, înþelegând aproape uimit cã acest
lucru e cu putinþã: ºi mai ales sã se simtã
în douã locuri deodatã, ca ºi cum ar fi
jucat într-o piesã de teatru pãstrând încã
amintirea de ieri a actorului viu. ªi totuºi,
Emil doar asista la petrecerea ce devenea
din ce în ce mai zgomotoasã ºi mai veselã
– în acelaºi timp la fel de mult a altora –
pe mãsurã ce paharele se goleau ºi muzica
rãmânea în albia râului ei de ritmuri. El s-
ar fi vrut mai degrabã într-o cârciumã
sãrãcãcioasã de periferie, dar se afla deja
aici, cu ei, dansatorii, însã nu lângã ei. ªi
poate cã era mult mai bine aºa. Noaptea
era atât de seninã încât nu reuºiserã sã
ascundã stelele de deasupra felinarelor din
faþã. Casa era mare, cu o scarã în douã
spirale laterale care conduceau cãtre
aceeaºi uºã înaltã. Pe trepte se afla un
covor albastru închis, de culoarea mãrii
în nopþile cu lunã. Bãrbaþi ºi femei
discutau aprins în grupuri, se desprindeau
uneori mânã în mânã spre ringul de
scânduri curate, muzica nu pãrea sã dea
semne de obosealã ºi Emil ºi-ar fi dorit sã
iasã în luminã ºi sã danseze alãturi de ei,
sã fie vizibil ºi viu ca ieri, oricât de mult
ar fi ºtiut cã nu e invitat ºi cã nu aparþine
grupului lor, care sãrbãtoreau cine ºtie ce,
doar ei, nu ºi el, strãinul, ca un agent trimis
(încã nu ºtia dacã nu dintr-o eroare) în
misiune de spionaj. Copleºit de valul altui
timp, cuprins de nostalgiile cãrþilor
amintindu-i Buenos Aires-ul, apoi de toate
cele de care trebuise sã se despartã din
 pricina timiditãþii lui în faþa valurilor
zgomotoase ale vieþii – care îl purtase mai
degrabã pe trotuarul trist decât pe cel
vesel – Emil privea sãrbãtoarea cu ochi
strãlucind de luminã, de acelaºi mister
cuprins în ochii pisicii dar niciodatã în
cuvinte, prezent ºi totuºi lipsind. Putea
învinovãþi lãmpile aºezate din loc în loc ºi
mai târziu se temu cã va fi surprins ºi
alungat, mai cu seamã atunci când
îmbrãþiºãrile se ascunserã din ce în ce mai
des printre tufe de trandafiri ºi printre
ºoapte despre care nu înþelegea decât cã
sunt acoperite de rumoarea glasurilor, de
muzicã ºi de unda unor iubiri provizorii
cât o noapte. Puse totul pe seama tinerilor
care se aprinseserã din cauza muzicii, a
dansului ºi a ritmurilor roºii ºi înflãcãrate.
El, martor tãcut, lãsã totul sã curgã,
cuprins de uimirea momentului apropiat
al zorilor, când lumina dimineþii avea sã
dezvãluie cântul altor pãsãri – nu ºtia cât
de mult dormiserã dupã atâta zarv㠖,
când aripa zilei avea sã închidã cu totul
ziua de ieri ºi pleoapele prea ostenite dupã
visul sãrbãtorii. ªtia cã vor fi atât de
adormiþi, de ameþiþi de petrecere încât
nimeni nu-l va împiedica sã urce scara
spre intrare, pe covorul albastru, cu paºi
tãcuþi ca ai pisicii lui, sã pãtrundã în
culisele unui teatru viu ºi festiv ºi sã fie
uimit de plânsul tãcut, de legãturile
desprinse ale atâtor obiecte risipite peste
tot, de îmbrãþiºãri desfãcute, frânte
aproape de zori, la sfârºit. Adierea
dimineþii va înviora perdelele albe ale
ferestrelor deschise spre noua zi, pe
zidurile bogate va privi resturi fugare de
umbre care îºi vor cãuta adãpost printre
picturi imobile; paharele goale împrãºtiate
– unele în cioburi – vor strãluci în primele
raze ale soarelui. Muzeul sãrbãtorii lor e
acum trist ºi pustiu, au secat oceanul viu
al unei singure nopþi. Covoarele –
mototolite, ici-colo o mãnuºã albã sau o
floare ofilitã cãzutã de la reverul unei
haine. Farfurii cu gustãri pe jumãtate
atinse, instrumente muzicale fãrã solist ºi
undeva departe, în locul unde Emil
ascultase (ori poate visase fãrã sã ºtie)
toatã noaptea, glasul cristalin al unui graur.
Rotindu-se ºi coborând pe ringul de dans,
al cãrui centru pãstra urmele paºilor
înflãcãraþi de ritm ºi pasiune, un stol de
porumbei, ciugulind firimiturile pierdute
ale unei nopþi care li s-ar fi pãrut altora la
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
fel de pierdute. Chemat de un cântec,
venind purtat de nicio rãzbunare, poate
numai de iertãri, Emil cunoaºte locul
acesta al odihnei tuturor vânturilor dar nu
ºi al zilei de ieri. Duce alãturi de el o umbrã
bogatã de tristeþi, unele ale lui, altele nu.
Îi sunt singurul sprijin, singurele lumini
în noaptea petrecerii celorlalþi. Au plecat,
uitându-ºi sãrbãtoarea ºi furia voioasã cu
care veniserã sã muºte din viaþã, din viaþa
altora, poate ºi a lui, fãrã sã rãmânã cu
nimic altceva decât cu osteneala ºi cu
amintirea, dar Emil e sigur cã undeva
trebuie sã trãiascã cineva cãruia
sãrbãtoarea nu-i fusese permisã, singura
lui menire fiind poate aceea de a pãstra în
echilibru o balanþã cu bucuria pe un taler
ºi cu tristeþea pe celãlalt, deºi încã nu crede
cã el este acela. Sãrbãtoarea lui s-a sfârºit
încã de ieri, înainte de a începe totul ºi
nimeni nu vede – poate din pricina oboselii
de dupã petrecere – cã nici el nu este
deloc odihnit, dimpotrivã, cã oboseala lui
este aceea a unei vieþi trãite ºi pentru ei
toþi, sub strania impresie a multiplicãrii
timpului sau poate a simplei lui imaginaþii,
care vizitase Buenos Aires-ul odatã cu
dansatorii de tango fãrã ca niciunul din
cei care nu-l invitaserã la petrecere sã-l fi
împiedicat. ªi poate cã era mult mai bine
aºa, sã nu contamineze veselia bine
programatã a petrecerii cu tristeþea lui de
ieri, acceptatã ca un virus ce putea fi
contagios. Durerile vin oricum aici, asta
e sigur. Cândva, demult, cineva a compus
un cântec ºi secretul lui e doar acela de
a-ºi fi purtat – ca pe o cruce – melancoliile
nopþii pânã în lumina zilei. De asta poate
nu-l invitaserã, nu voiau decât dans,
veselie ºi o distracþie, o erupþie albã a
acestui vulcan de emoþii strãlucind în
întunericul nopþii, captivi de prea mult
timp între ridicãrile ºi cãderile unei vieþi
ce le devenise rutinã. ªi pentru a se
reîntoarce mereu acolo, la þãrmul de ieri.
Pleoapele îi sunt adânci de insomnii,
acoperind vise la fel de adânci, dar nimeni
– nici mãcar pisica tãcutã a misterului –
n-ar fi fost în stare sã spunã dacã nu
cumva tocmai el îi ajutase pe toþi sã
trãiascã din plin toatã nebunia frumoasã
a nopþii trecute, ajungând tãcut ºi singur
pânã în zori, cãlãtor prin sãrbãtoarea
nenumãratelor zile de ieri ºi simþind
deodatã alãturi un cântec însoþindu-l
credincios ca o umbrã.
79
 PROZÃ
NICÃIERI, SPAÞIUL MEU VITAL
„Zis-a avva Zinnon, ucenicul fericitului
Siluam: sã nu locuieºti pe loc numit, nici
sã ºezi cu un om ce are nume mare, nici
sã pui temelie a-þi zidi þie chilie cândva”
(Patericul). …Unde sã mai gãseºti un loc
ferit, unde sã nu-þi intre nicio gânganie
umanã în gurã? De n-ar fi fost omul, aº
mai fi prizat mirodeniile detaºãrii? Câte îi
datorez… Apoi, gustul acelor umilinþe de
lucru, uitat… Dacã nu respecþi un munte,
un mesteacãn, o furnicã, niºte pisoi,
jucându-se, atunci pe cine sã mai respecþi,
pe om? Sunt – pentru mine – ca ºi cum n-aº
fi nimic. Un om… De unde vin, atunci,
problemele? Atâtea sforþãri, de a mã elibera
de eul individual. De fiecare datã, acelaºi
rezultat: am dat peste altul. E-adevãrat, am
obþinut ºi niºte rezultate, cum ar fi
comunicarea cu marea plictisealã… Viitorul, ascunzându-se în butoiul cu varzã
De dimineaþa pânã seara, de la o zi la
alta, omul nu mai e acelaºi. Dupã o orã… gãsesc nicio motivaþie de a exista, aºadar,
Permutãrile în putregaiul carnal nu au
odihnã, ceva i se întâmplã la nivelul
organismului, gândirii – aceea care e –,
fãptuirii, simþirii, acomodãrii existenþiale.
Chiar de-ar dori sã dea timpul înapoi, sã se
întoarcã la ce-a fost odatã, s-ar rãtãci –
unde sã se mai întoarcã, cine? Pare-se cã
scopul existenþei e de a înstrãina fiinþa de
ea însãºi, oferindu-i zilnic pe tavã gustoºii
struguri ai umilinþei. Însuºi plictisitul
realizat are mari dificultãþi de adaptare. E
meritul morþii de a veni sã facã ordine,
punând capãt turbulentei metamorfoze.
…Sã nu depind de nimeni, începând cu
mine însumi. În cine sã îmi pun încrederea,
într-un om? Sã fi fost o piatrã, mai mergea.
De coerenþã par a beneficia un copac, o
pasãre sãlbaticã, un animal, nepervertit de
om. Fiinþarea le picã în mod natural. Agitat
de minte, al cãrei rol destabilizator e
perceput ºi de o muscã, incoerenþele de a
fi, de a se manifesta, ale omului, îi
desemneazã, fãrã putinþã de înºelare, un
inconfundabil statut de bufon distins.
De câteva luni vizitez, la marginea unei
pãduri, un muºuroi enorm de furnici.
80 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Savian Mur
Activitate preþioasã, miºcãri browniene,
pline de eleganþã, mister, armonie… Ne-am
împrietenit. Ne respectãm. Schimbãm unele
impresii… Cel puþin aºa am crezut, pânã
asearã: imaginea unui bocanc, ieºit precis
la suprafaþã, din hãul subconºtientului meu,
m-a fãcut sã-mi schimb pãrerea. Nu cumva,
prin agitaþia lor brusc amplificatã, protestau?
De fapt, ce doream?
Sã-þi trãieºti fiecare zi la tensiunea
efemerului, sã crezi cu tãrie în inexistenþa
idealului, odihnindu-þi privirea pe câmpiile
renunþãrii, aducând omagii nimicniciei,
tãmâind cu duioºie, ca la un parastas, un
Dumnezeu aberant… Totul, absolut totul
cu o maximã seriozitate, pentru a nu avea
ce îþi reproºa. De ce þi-ar fi ruºine de
aceastã religie a ta? …Zeama prezentului!
stricatã… Oricât m-aº concentra, nu
de a mã chinui sau de a chinui.
De când mã ºtiu, m-am tot reparat. Am
cusut ceva, într-un loc, pentru ca imediat
sã crape, în altã parte. Intuiþia avutã, încã
de mic, s-a consolidat: sufletul nu mi se va
muta, niciodatã, într-o casã nouã.
Zãresc o salcie de o ramolire
incredibilã, putrezitã nemilos, se vedea cã,
odinioarã, fusese ceva de capul ei, urmele
semeþiei mai pâlpâiau. Cum de stãtea în
picioare, când, dacã i-ai fi dat un brânci…
Încep sã o pansez cu privirea: aici – un
pic, dincolo – mai mult… Sus, dau peste
o cracã obraznicã, rãsãritã din acel
putregai, un fel de o a doua salcie, crãpând
de sãnãtate. Inconºtiento, ºtii ce ai sub
tine? Când va bãtea vântul… Taci, cã nici
tu nu eºti mai breaz – m-am consolat, în
timp ce mã îndepãrtam. Trupul ºi
spiritul… – am mai mormãit.
Nu mã pot: o dihanie ocupã,
clandestin, harababura de spaþiu închisã de
propria-mi piele: atâta chimie la negru, atâta
umilinþã, evacuatã cu rece nepãsare! ªi,
cum sã mã posed, în viermuiala caldã de
sânge, ce irigã… Ei, irigã ce? Sã întreb o
 insectã… Ce pãrere va fi având despre
mine? „Sunt” – cuvânt vãtãmãtor. Însãºi
lipsa de stres e un stres: imposibil sã nu-þi
facã Dumnezeu cu ochiul – El cu ce sã se
scoatã? Lângã un om – lehamite: un
izomorfism banal mi-l descrie, lejer, ca pe
propria-mi persoanã. Alãturi de un copac,
de un animal – vibraþie. Lecþia de
dezumilire… Când mã întâmplu pe lângã o
iapã borþoasã, complexele îmi tropãie, iar
ruºinea faþã de complicea mea formã
bipedã, inculparea ingenuã, pe care o simt,
în jurul ochilor ei, îmi topesc carnea.
Sentimentul limpede – cã nu am fãcut
nimic, ºi aceasta nu de cincizeci de ani, ci
de ºapte-opt milioane de ani… De ce, de ce
n-aº pune liniºtit capul pe pernã? „A dat
lovitura!” – ce imbecilitate. Cunosc ºi eu
persoane care mi-au influenþat viitorul –
toate, la modul negativ. Dacã o persoanã ar
dori sã mã convingã cã-mi poate influenþa
viitorul – la modul pozitiv, evident, atunci
prima condiþie pe care ar trebui sã o
îndeplineascã ar fi sã-mi dea pace… Cine
sã mã mai influenþeze – oare nu sunt ºi eu o
fiinþã? Tot ce trebuie sângelui, spre a-ºi
face mendrele, este un trup. Clorofilei… sã i se dea târcoale… Nu, Doamne, nu-þi
Pentru ca þesutul sã îl saboteze pe proprietar,
are nevoie de un cadru organizat, fiziologia
emite, ºi ea, niºte pretenþii. Nu poþi
recomanda altceva decât adresa unui
psihiatru – acelei persoane ce-þi promite
marea cu sarea. (Însã ºi acesta…). Doar
viitorul utopiei pare neinfluenþabil.
Rece se târãºte, ºarpe corpolent,
inspiraþia de a locui cu mine – un om banal.
Ce sã faci, sã te supui derizoriului zilei, sã
þi-l supui? Oare nu e mai bine, mãcar din
raþiuni de tehnicã, sã pactizezi cu el? Cui pe
cui se scoate. Fiinþa nu a fost niciodatã
fericitã, deoarece nu a avut cine fi. Nu ai
nevoie de un instinct prea puternic, pentru
a-þi simþi nefericirea. Oricum, descoperirile
pe care le-ai fãcut, în vastul domeniu al
umilinþelor îndurate, te-au lecuit de-a mai
visa prosteºte. Iar dacã nu exteriorizezi
aceastã povarã, nefericirea – mãturând cu
dibãcie gunoaiele, sub covorul aparenþelor
–, nu înseamnã cã nu suferi. Bietul mãgar,
mamiferul tristeþii – fixat, îndelung, pe cele
patru picioare, parcã în tentativa de a se
descotorosi imediat de imensa cãpãþânã… tocmai, ca sã nu fiu.
Rãgetele sale? Tristeþea – fãcând explozie.
Când cineva vorbeºte cu gura plinã despre
neaºteptata fericire ce l-a invadat, nu o face,
întotdeauna, în urma unui exces de
nefericire? Vinul obþinut din strugurii fericirii
este cât se poate de dubios: strachina e plinã
ochi cu oþet.
„Doctore, vindecã-te mai întâi pe tine”
– Luca. Vorbe lipsite de conþinut, cãci omul,
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
fie acesta un orgolios doctor, nu se poate
vindeca… Existã oare, se poate întocmi vreo
reþetã? Poþi ordona unor reacþii chimice,
sângelui, sã te vindece? Interiorul îºi vede,
liniºtit, de treabã, necunoscându-te. Eºti un
proprietar lipsit de cele mai elementare
drepturi. (Tu îþi ai trupul în posesie sau
invers?...) Iar cine crede cã sufletul, spiritul
pot face abstracþie de anatomie, de
fiziologie, camuflându-le – ca Nietzsche,
eventual… Când neuronul este violat…
Acele eseuri bezmetice, asigurând cititorul
de „mãreþia” omului, mizerabilele utopii, ce
au stors vagoane de lacrimi admirative,
literatura savarinoasã… Totuºi, se poate
vorbi de o vindecare de sine – una
orizontalã. Timpul are multã rãbdare…
Sã renunþ la mine – splendidã idee! Sã
mã curãþ, pe veci, de umilinþe… Numai cã
organele mele nu vor sã cedeze nici cu
poliþia. Eu o þin pe-a mea, ele – pe-a lor,
acea gurã de aer inspiratã întreþinând
comedia – ºi ce iese de aici, Dumnezeu cu
mila… Pe mãsurã ce chinul se întrupeazã,
parcã cineva îºi freacã palmele de
mulþumire, acolo, sus… E rost ca cerului
mai cedez, iatã ultimul meu cuvânt.
Dacã n-aº fi avut un suflet, Suferinþa
nu m-ar mai fi creat. Nedispunând de aºa
ceva, demonul pare cã a scãpat. Îmi plac
acele zile, când anotimpurile fac schimb
de locuri. E un bun moment pentru
speranþele mele, sã fie zdrenþuite de
eºecuri. Aº da din umeri, de m-ar întreba
cineva de ce scriu, ca ºi cum nu l-aº fi
auzit; apoi, m-aº îndepãrta, absent… Ca
sã mã pansez!, îi rãspund, deodatã
preocupat – nu ai ºi tu nevoie de puþin
pansament? Poate chiar de niºte cârje?
Ce este oare fiinþa, dacã nu un conþinut
invadat de viermii umilinþei, aºteptând,
cuminþi, hoitul final… Bietul sânge, supus
la o prostituare neîntreruptã. Numai suflet
de om sã nu fii! Valurile disperãrii,
invitându-te sã faci o baie… Balerinele
sastisirii, dansând ameþitor în jurul tãu,
trimiþându-þi vaporoase bezele… Unde sã
mai locuiesc, cum sã mã mai locuiesc? Nici
acolo, nici aici, ºi acolo, ºi aici – basculãri.
…Nicãieri, spaþiul meu vital! Sunt –
Ieri, m-am dus la cimitir. Nu era pustiu,
aºa cum speram: undeva, se amesteca
balastru cu ciment ºi apã, vechea cruce fiind
înlocuitã cu una de marmurã, la o margine,
se sãpa aprig o groapã, chiar lângã mine
ceva a miºcat – o bãtrânicã, pe care o luasem
drept o buturugã… Singura muncã, ale
cãrei roade rãmân, se face în incinta
cimitirului. M-am întors acasã, înviorat…
81
 DICÞIONAR
VASILE PREDA – „PAZNIC DE VISE”
Militar de carierã, dar cu înclinaþii certe
spre arta cuvântului, poetul, prozatorul,
eseistul, ziaristul se naºte, pe 24 noiembrie
1951, în comuna dâmboviþeanã Lunguleþu.
Studii primare ºi gimnaziale în comuna
natalã urmate de Liceul din Rãcari (1970).
Absolvent al Academiei de Tehnicã
Militarã, Facultatea de Electronicã ºi
Electrotehnicã Militarã (1975) ºi al cursului
postuniversitar „Conducerea
activitãþii de comunicare ºi
relaþii politice”, la Academia
de Înalte Studii Militare
(1999). Inginer militar la
Cluj-Napoca, instructor cul-
tural la Casa Armatei din
garnizoana transilvanã
(1975-1980), apoi redactor
la revista „Viaþa militarã”
(1980-1991), redactor-prin-
cipal al redacþiei emisiunilor
militare de radio ºi televiziune
„Ora Armatei” (1991-1995),
redactor ºef al Redacþiei
militare de radio (din 1995). A iniþiat
emisiunile „Ora Armatei”, „Îþi scriu carte
din armatã”, „Veºti de acas㔠(pentru
militarii români aflaþi în misiune în Angola
ºi Afganistan).
Debut publicistic cu versuri în
„Luceafãrul” (1974). Colaboreazã cu versuri,
reportaje, eseuri la „Luceafãrul”, „Steaua”,
„Contemporanul”, „Tribuna”, Suplimentul
Literar-Artistic al „Scânteii Tineretului”,
„România Literarã”, dar ºi în publicaþiile
militare „Viaþa Militarã”, „Viaþa Armatei”,
„Apãrarea patriei”, „La datorie”,
„Observatorul militar”. A fost membru
fondator al Societãþii Scriitorilor Militari
(2001). Membru al Uniunii Ziariºtilor din
România (1982), devenitã Uniunea Ziariºtilor
Profesioniºti din România (din 1990).
Se stinge din viaþã în Bucureºti, pe 31
mai 2003.
Debut editorial cu volumul de versuri
„Paznic de vise” (1978), urmat de Baladele
locotenentului Sancho Panza” (1982), „1001
poeme de dragoste” (1995), „Ultimele sonete
82 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Victor Petrescu
închipuite ale lui Vasile Voiculescu” (2003).
Poezie patrioticã sau de inspiraþie ostãºeascã
la început, evolueazã treptat spre o rafinare a
sentimentelor, îºi lãrgeºte universul estetic,
cu fine accente simboliste, ducând în final la
sonet, ca formã fixã, filosofând, asemenea
anticilor, pe teme ale divinitãþii, existenþei
umane în general, dispariþia în neant fiind
asemuitã cu „robinetul timpului deschis, /
Uitata lume sã se scoale-n vis,
/ Pe valuri ºi de bine ºi de
rãu”.
Volumul de debut
„Paznic de vise” (1978) este
dedicat „apãrãtorilor patriei”
dintotdeauna, poetul
considerându-se firesc un
„tovar㺠de arme”, drapelul
patriei fiind vãzut ca „un
simbol al iubirii”, o „flacãrã
de sânge”, „inimã pe zare”,
ce se cere: „Sã-l apãrãm ºi
sã-l cinstim deodatã”, fiind
„chemarea neamului prin
timp”. În glia strãbun㠄Eroii sunt aici, îi
poþi atinge / În orice floare sau copac, sau
piatrã, / E ochiul lor care-n izvoare plânge
/ ªi râsul lor care-ncãlzeºte-n vatrã”.
„Ultimele sonete închipuite, ale lui Vasile
Voiculescu” (2003), cu cele 99 de poeme
(continuându-l pe acesta, care se oprise la
sonetul 245), ne înfãþiºeazã un alt registru
poetic, fiind un dialog al fiinþei umane
(poetul, de fapt) cu Dumnezeu, finalul fiind
relevant: „Sã ne aºezãm. Tãceþi o clipã,
vorbe / ªi odihniþi-vã ºi voi, cuvinte / ªi tu
ce spui cã ãl de-alãturi minte / ªi vo8i ce
faceþi din silabe ciorbe! / Hai în fãraº,
înmãturaþi în carte! / ªi dumneavoastrã,
Domniºoarã Moarte!” (Apocrif IV).
„Perechea viaþã-moarte” o vede „cum
aleargã”, la final: „Nu-i conþinut, nu e
întreg, nici parte / Nu e Aici, nici Peste
Tot nu este, / Ci doar miºcarea merge mai
departe / ªi o vibraþie ce dã de veste, /
Doar gândul stã, împãtimit ºi rece / ªi
lumea peste sine se petrece!”.
(continuare la pagina 87)
 PHILOSOPHIAE IN CIVITATE
Pompiliu Alexandru
SCENARIILE INVAZIUNII
Nu poþi sã nu vorbeºti despre
imigranþi. Oricum te-ai poziþiona faþã de
aceºtia, este imposibil sã ocolim subiectul.
Am trecut prin toate formele de raportare
le ei. Am fost, pe rând, simpatizant al lor,
compãtimeam suferinþele, deschis faþã de
ei – mã gândeam cum aº putea sã ofer
casa de la þarã unei familii – apoi m-am
închis în mine, apoi am dorit ca aceastã
închidere sã fie ºi cu gard, la graniþã.
Mi-am adus aminte de istoria românilor,
mi-am adus aminte cã sunt creºtin, apoi
ortodox, apoi european. Apoi am început
sã detest Europa ºi Uniunea ei de mucava.
Apoi am început sã mã cert cu prietenii,
sã comentez peste tot, sã consum mii de
imagini ºi articole despre acest fenomen.
Foºti colegi îmi spun sã mã temperez, sã
iau lucrurile mai cu calm, sã fiu mai puþin
pãtimaº. În fine, acum m-am liniºtit ºi pot
sã privesc lucrurile ceva mai la rece. Am
ajuns la un soi de nepãsare. Nepãsarea este
bucuria politicienilor. Asta dupã ce am
vãzut cum politicienii þãrii mele habar nu
au ce discurs sã adopte ºi se împiedicã în
acþiuni contrare. „Fie ce o fi! Dacã Istoria
o doreºte, sã vinã! Vom vedea ce vom
face!” Nu îmi place nici atitudinea asta. În
fine, ideea este cã încerc tot felul raportãri
care reclamã raþiunea. În schimb, tot
persistã un rest, o neliniºte, ca ºi cum ceva
îmi scapã. Oricât de mult aº încerca sã
înþeleg acþiunile politice, ceva misterios se
strecoarã în ele. Ceva cu iz de „teoria
conspiraþiei”. De obicei nu prea agreez
asemenea scenarii conspiraþioniste. Dar de
astã datã îmi vine extrem de greu sã nu iau
în seamã aceastã posibilitate.
Încep aºadar sã construiesc câteva
argumente/scenarii cu privire la acest
fenomen inedit:
1. Esenþa, axul nelãmuririlor cu privire
la imigranþii din Asia Micã constã în
urmãtorul lucru: De ce acest fenomen
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
începe brusc ºi cu o asemenea intensitate?
Imigranþi existã în Europa de foarte mult
timp. Am vãzut cu toþii liste; sute de mii
pe an, milioane în cinci ani etc. Nimeni nu
a luat în seamã, sau dacã a fost un lucru
neliniºtitor la nivelul politicilor UE, atunci
noi, cei care suntem la baza piramidei, nu
cunoºteam în detaliu dimensiunea
fenomenului imigraþionist. Cum se face
atunci cã la un moment dat, brusc ºi
dintr-o datã, ca la un semnal, populaþii
întregi ºi-au luat tãlpãºiþa ºi s-au pornit spre
Europa? Rãzboi este în acea regiune de
mult timp, nu a explodat nicio bomba
atomicã de curând, nu a fost decimat mai
mult sau mai puþin vreun numãr de civili
sau militari. Rãzboiul/rãzboaiele din Golf
îºi continuau drumul lor. Viaþa populaþiei
era la fel de amãrâtã ca în anul 2000, ca în
2010. Atunci cum am putea explica perti-
nent acest lucru? Cã la comandã se pleacã
spre un alt loc. ªi numeroºi. ªi cu þintã. ªi
cu bani serioºi. Un român, dacã ar avea
acele sume pe care „amãrâþii” de sirieni/
afgani/irakieni etc. i-ar avea, atunci ºi-ar
face ºi casã ºi propria afacere. Ca o
parantezã, când auzim despre acele sume
necesare acestei odisei, ne vine ºi mai tare
sã plângem – avem un statut sub-imigrant.
Dacã, Doamne fereºte, s-ar întâmpla ceva
în România ºi am fi obligaþi sã imigrãm,
din alte cauze decât politice, ca astãzi, atunci
nu am putea face deloc acest lucru.
Costurile sunt enorme, dupã cum vedem.
Iar noi suntem extrem de sãraci. În afarã
de politicieni, afaceriºti asociaþi acestora
ºi cocalari, restul am rãmâne aici. Aºadar,
concluziv, nu înþeleg cum se pun în miºcare
mase de oameni pentru a imigra. Nu sunt
berze, nu sunt cocori sã plece brusc, con-
form unui instinct. Nu în masã, cel puþin!
2. Scenariul pe care l-aº numi „Cui pe
cui se scoate!” Ca sã putem înþelege raþional
acþiunile UE, atunci argumentul Raþiunii ar
83
fi: Acceptãm un numãr mare de imigranþi
pentru cã avem o problemã seriosã cu....
imigranþii. Adicã, UE ºtie foarte bine cã
s-a umplut întreaga Europã de aceºti
imigranþi. Populaþiile fiecãrui stat membru
se plâng de situaþiile, comportamentele,
problemele pe care aceºtia le cauzeazã.
Dar populaþia s-a obiºnuit cu ei. Cum
scãpãm de ei? Simplu, forþãm mâna
populaþiei sãtule de aºa ceva. O trezim.
Aducem brusc un numãr mare ºi reacþia
va fi pe mãsurã. Vom scãpa în felul acesta
ºi de cei vechi. Sã plece tu toþii acasã! Se
reanimã un soi de identitate naþionalã. Se
ºtie cã UE suferã cumplit la capitolul
Identitate Europeanã. Nici ei/noi,
europenii, nu ºtiu/ºtim cum sã o
defineascã/definim. Identitatea dintr-o altã
identitate se formeazã. Reanimãm
identitatea naþionalã, cãci „luptãm” cu
invadatorii musulmani, cu cei care au
dorit întotdeauna sã cucereascã aceste
teritorii, apoi, pe acest teren se va
construi, în sfârºit, identitatea europeanã.
Avem nevoie în mod puternic de un alter
pentru a înþelege ce suntem, ºi, mai ales,
cum suntem. Punctele slabe ale
scenariului: lovitura de imagine a þãrilor
din UE poate sã se dovedeascã
devastatoare. Naþionalismul, odatã
declanºat, poate sã scape de sub control
ºi poate afunda din nou Europa într-un
rãzboi intern.
3. Scenariul Dizolvãrii. Þãrile
puternice din UE, Germania, Franþa,
Anglia, Luxemburg, s-au sãturat de situaþia
actualã. Vedem cum de câþiva ani se tot
strigã în gura mare cã mai mult dau decât
primesc aceste þãri. Ajunge! Dizolvãm
aceastã uniune. Aducem în inima ei un
duºman extern. Unul care sã nu fie extrem
de puternic, sã fie controlabil. Dar
suficient de activ pentru a-l folosi ca pre-
text, în urma scandalului pornit – vedem
deja oscilaþii nepermise de atitudine faþã de
aceºti imigranþi. Ba sunt buni, ba nu sunt
buni. ªi acest discurs vine din gura
aceluiaºi individ. Ne supãrãm în urma
acestui scandal, ne luãm jucãriile ºi ieºim.
Basta! Apoi vedem cum putem sã
transformãm fenomenul imigraþiei într-un
avantaj. Mânã de lucru ieftinã, sau îi
repatriem etc.
4. Scenariul Pretextului Rãzboiului.
Economia Europei, asemenea celei a
întregii planete, este extrem de oscilantã.
Este sub tensiune. Armatele fiecãrui stat,
84 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
plus NATO, nu s-au mai reformat de ceva
vreme. Este nevoie de a justifica sumele
investite pânã acum în tehnologia militarã
care se apropie de la o lunã la alta de
termenul de expiraþie. Ce poate fi mai bun
decât un rãzboi?! Utilizãm tehnologia pe
cale sã expire ºi o refacem în acelaºi timp.
Puncte slabe: Razboiul se duce împotriva
cui? Existã deja rãzboi în care þãrile
europene sunt active în Golf. Atunci? Este
posibil ca alte forþe sã târascã Europa
într-un astfel de rãzboi. Corolar: S-ar putea
ca totul sã fie o rãfuialã între Germania ºi
un alt stat, ori european, ori, mai plauzibil,
din afara Europei. Ciudatã coincidenþã
legatã de invazia imigranþilor ºi noxele
descoperile la maºinile Volkswagen în
Statele Unite! Oricine ºtie cã oricare
maºinã europeanã, în special Volkswagen,
consumã cu mult mai puþin decât cele
produse în Statele Unite. Deci, imigraþia
nu este decât o etapã în vederea unui plan
care se desfãºoarã în timp ºi pe niveluri.
5. Scenariul Scãderii forþei de muncã.
Situaþia economicã din Europa impune
obligatoriu, ºi în regim de urgenþã, o mânã
de muncã extrem de ieftinã. Ori acest lucru
nu se poate face acum pe populaþia actualã.
S-a vãzut eºecul acestei încercãri în
momentul în care a apãrut criza. Cu mici
excepþii – în care România a excelat – reacþia
populaþiei din restul Europei a fost pe
mãsurã. Francezii, germanii, izbucneau
chiar în râs la ideea scãderii salariului.
S-ar fi mers pânã la blocarea completã a
economiei. Atunci se încearcã o altã
strategie. Aducem un val de mânã de lucru
ieftinã. Nici nu trebuie sã mai construim
fabrici prin China. Facem totul acasã.
Oamenii disperaþi vor fi dispuºi sã lucreze
pe nimic. Au deja experienþa mâinii de lucru
din estul Europei. Românii au fost pe rând
„cãpºunari”, sclavi, subplãtiþi.... Acum deja
încep sã vocifereze ºi sã cearã salarii egale.
Puncte slabe: un astfel de scenariu trebuia
sã ia în calcul impactul social care poate
dizolva tot acest efort.
6. Scenariul Dizolvarea religiei. Se
ºtie foarte bine cã laicizarea Europei nu a
funcþionat atât de eficient pe cât se aºtepta.
Biserica încã are o forþã enormã. Încã existã
milioane de adepþi. În ciuda faptului cã se
afiºeazã ateii, libertatea sexualã, lipsa de
interes religios, cu toate acestea, bisericile
sunt bãgate în seamã în fiecare duminicã
de câteva femei. Iar în zilele de sãrbãtoare,
toatã lumea se leagã de „ideile retrograde
 ale tradiþiei religiose”. Apoi, acest lucru nu
pare atât de deranjant. Deranjeazã sistemul
de valori care stã încã pe o bazã tradiþional-
naþionalistã. Valul libertãþilor de tot felul
vine ca o palmã adresatã sistemului de
valori tradiþionale, religioase. Or, Europa
atee ºi laicã este construitã efectiv pe valori
creºtine. Inclusiv dreptul la laicitate este
acceptat de aceste valori. Sistemul acesta
se doreºte schimbat. Este ºi aºa destul de
slãbitã credinþa. Este o chestiune personalã
sã crezi, de aceea nu este bine vãzutã a fi
exhibatã în public. Este un lucru ruºinos
sã îþi manifeºti credinþa în Dumnezeu în
public. Eºti retrograd ºi penibil. În schimb
poþi sã îþi arãþi cât mai deschis apartenenþa
sexualã în plinã stradã. Poþi chiar persifla
valorile creºtine – ºi aºa putem vedea pa-
rade gay în care vedem o lesbianã, pe post
de Iisus Hristos, crucificatã ºi plinã de
sânge peste sânii dezgoliþi. Nu poþi sã
jigneºti un homosexual spunându-i cã este
„homosexual”, în schimb o lesbianã poate
sã se crucifice în plinã parada gay. O infuzie
de musulmani care sunt ºi agresivi, care
nu reprezintã defel adevãratul spirit
musulman, bazat pe valori comune
creºtinismului – legate de pace, de
susþinerea aproapelui, respectul faþã de
viaþã etc. – nu va face decât ca ura sã
creascã împotriva religiei în general. Se
împuºcã mai mulþi iepuri deodatã. Populaþia
va elimina sistematic tot ceea ce o
deranjeazã. Bombele vin de la oameni care
se declarã religioºi – nu conteazã cã sunt
autentici sau nu. Iar dacã islamismul se
dovedeºte a fi mai tare decât creºtinismul,
de ce nu?! Schimbãm lucrurile. Scãpãm
de acest flagel, înlocuindu-l cu un „aer
proaspãt.” Puncte slabe: Un sistem de
valori tradiþionale nu poate fi schimbat cu
o astfel de tacticã într-un regim de
Perestroika. Contactul dintre sistemele de
valori va fi cumplit. Efectele pot fi
dezastruoase. Se impune un plan B. Corolar:
atentatul este de fapt la Lumea Creºtinã.
ªtiaþi cã în cadrul UE, mã refer la nivelul
politic, cel de la Bruxelles ºi Strasbourg,
se fac calendare care conþin sãrbãtori ale
musulmanilor, evreilor ºi altor minoritãþi
religioase? Foarte frumos. Dar nu veþi gãsi
ºi sãrbãtori religioase creºtine. De ce?
Acestea put cuiva. Chiar europenilor?
7. Scenariul Raþiunii suficiente.
Acesta nu este unul care cautã o explicaþie
pentru un posibil scop. Închidem tot într-o
notã care susþine un demers
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
conspiraþionist. Din pãcate este foarte
plauzibil. Infuzia de imigranþi urmãreºte,
la nivel declarativ, salvarea, pe principii
creºtine, a unor populaþii maltratate. Scopul
prim, declarat, este acela al salvãrii. Dar
teama ºi lupta cu terorismul sunt elementele
care ocupa primul rând de cel puþin zece
ani pe întreaga planetã. ªtiind cã
musulmanii sunt extrem de sensibili la acest
fenomen, care se muleazã pe o doctrinã
prost înþeleasã a religiei islamice, atunci
pare iraþional gestul Europei de a accepta
o masã de musulmani care au printre ei
minim un individ care vine direct din ISIS,
care urãºte declarat valorile europene. Este
de neînþeles absolut cum de serviciile se-
crete ale tuturor þãtilor din Europa au fost
luate complet pe „nepregãtite”, exact ca
oricare iarnã româneascã. Nimeni nu a
vãzut, nu a bãnuit, nu a simþit, nu a
prevãzut cã sute de mii de musulmani
pleacã spre Europa. În schimb, ura pentru
est-europeni creºte în sânul Europei. Se
dau legi pentru ca cei din Europa sã fie
consideraþi sub nivelul imigranþilor din
afarã. Aºadar, este de neconceput ca acest
fenomen sã fie doar o simplã imigraþie. Este
mult mai plauzibil a fi o cucerire, o
infiltraþie, un atac. Se gãsesc pe drumul
imigranþilor cãrþulii cu indicaþii despre cum
ajung aici, cãrþulii pierdute de aceºtia, ºi
doriþi sã spuneþi cã sunt de fapt niºte ghiduri
turistice?
8. Ultimul scenariu pe care l-am gãsit,
ºi probabil cel mai plauzibil – îl numesc
Scenariul Rusiei Mame. Rusia suferã la
capitolul imagine cumplit. Poate mai rãu
decât niciodatã. Este cunoscut cã ruºii au
manipulat de când au intrat în istoria
modernã a Europei orice formã de politicã.
Sunt experþi în aºa ceva. Politica, pentru
ei, înseamnã putere în formã brutã.
Subtilitãþile politice înseamnã manipulare ºi
spionaj. Fenomenul imigraþiei de astãzi se
încadreazã în tactica „de manual” pe care
o ºtim deja. Se creeazã un conflict, o crizã
umanitarã urmatã de revolte, apoi Rusia
apare în impostaza de salvatoare. Vedem
deja cum vocea lui Putin este din ce în ce
mai prezentã, alãturi de avioanele ºi trupele
care intrã în Siria. Se accentueazã pe
aceastã Sirie, ca ºi cum invazia de acolo
vine, deºi vedem cã procentele sunt altele.
Vocea Rusiei este una complet diferitã de
a întregii Europe politice. Este vocea cu
care se va rezona în curând. Iar Maica
Rusie ne va „salva” încã o datã.
85
 BIBLIOFILIE
CORABIA NEBUNILOR
În 1494, apãrea la Basel (Bale),
la tipografia Universitãþii,
Narrenschiff (the Foolectomy,
Corabia nebunilor), poem-roman
singular în peisajul tipografic al
sfîrºitului veacului al XV-lea.
Basel-ul era capitala unui canton
din Republica independentã helveticã,
care ºi-a pãstrat independenþa între
1448-1798. Universitatea fiinþa deja
din 1469, iar înfiinþarea ei este opera
Papei Pius al II-lea (Enea Silvio
Barolomeo Piccolomini, pe numele sãu laic.)
Acesta de formaþie om de drept, clasicist
recunoscut, poet epicurean ºi romancier
(Histoire de deux amants) a slujit vremelnic
drept secretar Anti-Papei Felix (1439-1449),
apoi Împãratului Frederic al III-lea (1440-
1493) (care avea curtea la Frankfurt pe
Main), pentru ca, neaºteptat, în 1446 sã-ºi
înceapã cariera de preot catolic care va
culmina cu statutul de Papã, între 1458-1462.
Nu numai Universitatea din Basel îi datoreazã
înfiinþarea, ci ºi cea din Nantes ºi Ingolstadt.
Pe lângã Universitate se organizeazã
tipografia, care devine recunoscutã prin
activitatea umanistului Iohann von Amerbach
(1443-1513), „magister artium” cu studii la
Sorbona, corector al lui Anton Koberger,
tipograful vestit de la Nuremberg (Cronica
lui Hartmann Schedel – 1493, Shatzbehalter
– 1491). Sub conducerea lui, într-o
universitate catolicã, în acele vremuri, apar
lucrãri cu caracter umanist ºi, deopotrivã,
cãrþi de erudiþie creºtinã care ajung la multe
86 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Ana Andreescu
universitãþi ale Europei medievale. Mulþi
erudiþi îºi desfãºoarã cercetãrile pe lângã
Universitatea din Basel la cãmpãna dintre
secolele al XV – al XVI-lea, culminând cu
Erasmus din Rotterdam. Dar, când veacul
al XV-lea nu se sfârºise încã, în tipografia
Universitãþii lucra clericul Iohann Bergmann
von Olpe (1455-1517) iar din corpul
profesoral fãcea parte Sebastian Brant (1457-
1521), alsacian cu studii de filozofie ºi doc-
tor în drept. Din prietenia ºi colaborarea celor
doi a apãrut o carte – satirã, cititã ºi astãzi,
cu nenumãrate ediþii de-a lungul vremii, în
toate limbile pãmântului. Numai pânã în 1521,
cartea a avut 13 ediþii, din care 7 piratate.
Este vorba despre Corabia nebunilor, primã
ediþie, în limba germanã, povestire în versuri
cu 112 ilustraþii, gravuri în lemn. Satira este
vehementã ºi este direcþionatã împotriva
bisericii catolice, împotriva abuzurilor
slujitorilor ei, dar ºi împotriva viciilor umane
de tot felul. Pe foaia de titlu este gravatã
corabia care-i poartã pe cãlãtorii îmbarcaþi
 spre Narragonia, paradisul
nebunilor, patronat de
Sfântul Grobian. Cartea
este o reacþie laicã la
catolicism, este un
avantpost al miºcãrilor care
vor cuprinde Europa în
primul sfert al veacului al
XVI-lea. Ea se poate
încadra în categoria
utopiilor ºi distopiilor care,
începând cu Republica lui
Platon pânã în epoca
modernã, vor imagina lumi
mai bune sau dimpotrivã.
Deviza tipografului este
Nihil sine Causa, sugestivã
ºi potrivitã pentru o carte
apãrutã într-un mediu
universitar. Mai presus de
orice însã, cartea este un adevãrat album de
gravurã care ridiculizeazã moravurile
timpului. Posibilul ilustrator este...Albrecht
Durer (1471-1528), care s-ar fi aflat în Basel,
în anii aceia, înainte de a se stabili la
Nuremberg. Pornind de la costumaþia deja
clasicã a nebunului curþii, ilustratorul îºi
(urmare de la pagina 82)
Vasile Preda –
„Paznic de vise”
Romanele „Constelaþia de dincolo de
ape” (1980), „Gloria fãrã întoarcere”
(1985), „Acest trecut a fost cândva viitor”
(1988), „Mai jos de cerul albastru”
(1989), Privind spre steaua iubirii”
(1989), abordeazã predilect mediul militar
cu tot cortegiul lui de suferinþe, vieþi
distruse, fiind scrise alert, cu suspansul
necesar unor construcþii epice care sã þinã
treaz interesul cititorilor, remarcându-se
înclinaþia spre universul sãtesc în
detrimentul celui citadin.
„Gloria fãrã întoarcere”, este o
încercare, deseori autobiograficã, de
cunoaºtere a vieþii cazone, cu bune ºi cu
rele: „Când venise la sora sa cea mare de
la oraº, un copil încã, împovãrat de valiza
din lemn de tei – cu care tatãl sãu trecuse
frontul ca sã-ºi facã ºcoala, se simþise la
fel. Atunci era încã un þãran care vroia sã
se facã învãþãtor. ªi se fãcuse. Dar poate
cã tot þãran rãmãsese. Gândul acesta îl
înþelesese cu adevãrat tocmai pe front. De
la Niculae, de la ceilalþi... Mã Miticã, îi
spunea, sergentul câteodatã, acu’ se pune
porumbul, acu’ se taie varza, acu’... Sau:
Ne mureazã pe noi ploaia, dar prinde la
grâu! Acum ar fi momentul sã...”.
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
„doteaz㔠personajele cu
pãlãrii de clovn. Poate cã
chiar ideea cãrþii i-a venit
lui Sebastian Brant de la
cunoscuta libertate a
nebunului curþii de a
spune orice, fãrã a fi
pedepsit. Iar ilustratorul,
poate Durer aºadar, ºi-a
luat libertatea ca în
gravura în care este
reprezentat un nebun în
faþa altarului, sã-l
reprezinte pe însuºi
autorul satirei. Pãlãria
acestuia stã însã într-un
echilibru fragil pe capul
lui, este gata sã cadã, ceea
ce ar vrea sã spunã cã el
nu este întrutotul nebun.
Gravura care-l reprezintã pe cititorul în
bibliotecã spune de-a dreptul cã apãrarea
cãrþilor de muºte este preferatã lecturii.
Reproducem câteva ilustraþii, unele
reproduse în albune cu gravurile lui Durer,
precum ºi un portret al lui Sebastian Brant
fãcut de Durer.
Spirit sensibil, poet ºi prozator totodatã,
dar ºi militar, bun cunoscãtor ºi practicant
al rigurozitãþii cazone, a lãsat pagini în care
ºi-a demonstrat talentul incontestabil.
Scrieri:
Paznic de vise: versuri. Bucureºti,
Editura Militarã, 1978; Constelaþia de dincolo
de ape: roman. Bucureºti, Editura Militarã,
1980; Baladele locotenentului Sancho
Panza: versuri. Cluj, Editura Dacia, 1982;
Gloria fãrã întoarcere: roman. Bucureºti,
Editura Militarã, 1985; Acest trecut a fost
cândva viitor: roman. Bucureºti, Editura Ion
Creangã, 1988; Mai jos de cerul albastru:
roman. Bucureºti, Editura Ion Creangã, 1989;
Privind spre steaua iubirii: roman. Bucureºti,
Editura Albatros, 1989; 101 poeme de
dragoste: versuri. Bucureºti, Editura Militarã,
1995; Ultimele sonete închipuite ale lui V.
Voiculescu: versuri. Bucureºti, Societatea
Scriitorilor Militari, 2003.
Referinþe:
Dicþionarul „Personalitãþilor publice” –
politice. Bucureºti, Editura Holding Reporter,
1993, p. 177; „Scutul patriei – Radiografia unei
stãri de spirit. Contribuþii la istoria presei
militare româneºti din Transilvania, 1919-
2003”. Cluj-Napoca, Editura Tipolitera, 2003,
p. 203-104; Vâjeu, Titus. „Scripta manent –
Ghid bibliografic al scriitorilor din Radio,
1928-2004”. Bucureºti, Societatea Românã de
Radiodifuziune, 2004, p. 270-272; Petrescu, Vic-
tor. Scriitori ºi publiciºti dâmboviþeni (1900-
2004). Dicþionar biobibliografic. Târgoviºte,
Editura Bibliotheca, 2005, p. 198-199.
87
 CÃRÞILE BIBLIOTHECII
CÃRÞILE
„MOªTENIRII VÃCÃREªTILOR” – 47
Începând cu ediþia a 40-a a Festivalului-
Concurs Naþional de Literaturã
„Moºtenirea Vãcãreºtilor” (2008),
Societatea Scriitorilor Târgoviºteni s-a
alãturat organizatorilor (Consiliul Judeþean,
Centrul Judeþean de Culturã Dâmboviþa,
Biblioteca Judeþean㠄Ion Heliade
Rãdulescu” ºi Complexul Naþional Muzeal
„Curtea Domneascã”)
contribuind decisiv – dupã
aprecierile unanime ale celor
implicaþi direct sau indirect –
la creºterea vizibilitãþii acestui
concurs, cel mai longeviv din
România, dar ºi a calitãþii
participanþilor/ concurenþilor
precum ºi a manifestãrilor
desfãºurate. „Noutãþile” aduse
de SST au constat în creºterea
rigorii calitative prin varietatea
acþiunilor culturale.
Dacã pânã acum se fãceau
anual „periple” la mãnãstiri, la
aceleaºi biserici de lemn de la Cobia, sau se
ajunsese la saturaþie cu „teatrul de hârtie”,
în era SST s-au organizat simpozioane
naþionale vizând opera unor scriitori
emblematici ai culturii scrise târgoviºtene.
Astfel, dupã douã simpozioane dedicate
savantului Alexandru Ciorãnescu, în 2015,
s-a desfãºurat ediþia a doua a simpozionului
naþional dedicat ªcolii de la Târgoviºte cu
tema: „ªcoala prozatorilor târgoviºteni.
Receptarea criticã a operei lui Costache
Olãreanu”. Pentru al doilea an consecutiv
comunicãrile participanþilor au fost adunate
într-un volum lansat chiar în ziua
simpozionului. Adesea s-a afirmat cã, despre
ªcoala de la Târgoviºte, critica ºi istoria
literarã n-au epuizat nici pe departe
subiectul, între importanþa acestei „ªcoli” ºi
studiile apãrute fiind o inexplicabilã
discrepanþã. Volumul, îngrijit de Mihai Stan,
se deschide, dupã o notã asupra ediþiei, cu
un articol semnat de Dan Culcer, „naºul de
nume” al „ªcolii”, preluat din „Litere” (nr. 6/
183, iunie 2015, p. 16-20) intitulat mãgulitor
88 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Mihai Stan
pentru noi, târgoviºtenii, „Despre «ªcoala
de la Târgoviºte» o cetate celestã de scaun
a literaturii române”.
În eleganta salã de conferinþe a Bibliotecii
Judeþene „Ion Heliade Rãdulescu”, în prezenþa
unui public rezonant, participanþii la
Simpozionul Naþional ªcoala Prozatorilor
Târgoviºteni, ediþia a II-a, 2015, ºi-au prezentat
comunicãrile strânse într-un
volum european sub aspect
grafic: C. Olãreanu – epistole
cãtre o femeie sau devenirea
întru scriiturã (Petre Gheorghe
Bârlea); (Re)descoperirea
jurnalului (acad. Mihai
Cimpoi); Vedere din balcon
asupra unei cãlãtorii
existenþiale (George
Coandã); Martor ºi actor în
marea carte a lumii (Ana
Dobre); Vocaþie confirmatã:
proza scurtã (Liviu Grãsoiu);
Un clasic al postmoder-
nismului românesc (Emil Lungeanu);
Innamoramento. Portanþa metavectorialã
(Aurel Maria Baros); „ªcoala de la
Târgoviºte” – proza livrescã, auto-
referenþialã ºi parodicã. Poziþia lui Costache
Olãreanu în context (Eugen Negrici);
Biografie ºi ficþiune în proza lui Costache
Olãreanu (Nicolae Oprea); Costache
Olãreanu ºi Târgoviºtea (Victor Petrescu);
Arta portretului la Costache Olãreanu
(Florentin Popescu); ªcoala de la Târgoviºte
– 3 scrisori inedite (Mihai Stan); Costache
Olãreanu, un scriitor în vremuri comuniste
(Emil Stãnescu); Sancho Panza al II-lea – un
alter ego al lui Don Quijote ºi continuatorii
ºcolii târgoviºtene (George Toma Veseliu);
Promoþia de azi a ºcolii de la Târgoviºte –
Societatea Scriitorilor Târgoviºteni (acad.
Mihai Cimpoi).
Aflat la a 47-a ediþie, concursul de
literatur㠄Moºtenirea Vãcãreºtilor”, fãrã
îndoialã cel mai longeviv ºi care „a dat”
literaturii române cei mai mulþi scriitori –
comparativ cu alte manifestãri de gen, desigur
 – a adunat 107 de tineri debutanþi care, vorba
nu-ºtiu-cui, au „bãtut la porþile literaturii”.
Juriul (acad. Mihai Cimpoi, Mihai Stan,
Nicolae Oprea, Florentin Popescu, Aurel
Maria Baros, Emil Lungeanu, George Coandã,
Victor Petrescu, Corin Bianu, George Toma
Veseliu) a apreciat calitatea concurenþilor
stabilind, dupã îndelungi deliberãri, premianþii
pentru cele patru secþiuni ale
concursului, tineri actuali ºi
viitori scriitori al cãror nume se
cuvine amintit, chiar ºi numai
pentru a le urmãri evoluþia:
poezie (Irina Roxana Georgescu,
Angela Melania Cristea, ªerban
Acasandrei, Ioana Cãtãlina
Diaconescu, ªtefan Alexandru
Ciobanu); prozã (Marina
Popescu, Mihai Victus, Mihai
Bogdan Ionescu-Lupeanu,
Iulia Daria Iacob, Anca Goja);
teatru (ªtefania-Nicoleta
Aldica, Bogdan-Alexandru
Petcu, Tamás Mihók, Dana-Lrina Stãnculea);
eseu (Ana-Cristina Popescu, Dana-Lavinia
Ghimpeteanu, Dana-Alexandra Dumitru,
Emilia Andreea Motoranu, Anna-Maria
Bianca Dulgheru). Pentru alþi zece concurenþi
la poezie, premiul a constat în publicarea lor
în revistele: „Viaþa Basarabiei”, „Literatura ºi
Arta” (Chiºinãu), „Bucureºtiul literar ºi artis-
tic”, „Argeº”, „Litere”, „Eroica”, „Curier”,
„Climate literare”, „ProArme” ºi o revistã a
Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din România.
Poate cã mai preþioasã decât premiile, mate-
rial vorbind, obþinute într-o competiþie
onorantã, este, pentru mulþi dintre laureaþi,
publicarea lor în volumul intitulat „Festivalul-
Concurs Naþional de Literatur㠄Moºtenirea
Vãcãreºtilor”. Ediþia a XLVII-
a, Târgoviºte, 6-7 noiembrie
2015. Laureaþi ai ediþiei a
XLVII-a” apãrut sub egida
Centrului Judeþean de Culturã
ºi a SST, al patrulea din seria
iniþiatã de SST, a 36-a apariþie
editorialã în colecþia
„Biblioteca Societãþii Scriito-
rilor Târgoviºteni”. Volumul
îngrijit de Mihai Stan ºi Victor
Petrescu are o structurã
gânditã drept sursã de
documentare pentru viitorii
istorici ai fenomenului: Din
istoria festivalului, Laureaþi ai festivalului
deveniþi prozatori, poeþi, dramaturgi ºi
eseiºti, consacraþi de critica ºi istoria literarã,
Mãrturii ale participanþilor, participanþii la
ediþia a 47-a, selecþie de texte semnate de
laureaþi.
A doua zi a Festivalului, sâmbãtã 7
noiembrie 2015. Prima parte a zilei a fost
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
rezervatã unei aniversãri: Societatea
Scriitorilor Târgoviºteni împlinea un deceniu
de existenþã vizibilã în revigorarea a ceea ce
într-un limbaj cu nuanþe vetuste se numeºte
încã viaþã culturalã. O „masã rotund㔠animatã
colocvial a relevat rolul cu totul ºi cu totul
benefic al grupãrii literare de la „Litere”, ºi
anume al SST, în toate compartimentele
culturii târgoviºtene. Au fost
prezentate numerosului pub-
lic – Sala roºie a Bibliotecii
Judeþene era arhiplinã, mulþi
dintre cei prezenþi ocupând ºi
holul – alte trei cãrþi apãrute
cu acest prilej la Editura
Bibliotheca, partenerul oficial
al SST.
Masivul volum (670
pagini în format academic 18/
25 cm) intitulat „Societatea
Scriitorilor Târgoviºteni. Din
istoria unei grupãri literare
2005-2015” reprezentând ediþia
a II-a revãzutã ºi adãugitã (autori Mihai Stan,
George Coandã, Victor Petrescu), dupã ce într-un
scurt istoric prinde în elementele sale
componente „acest fenomen cultural la început
de mileniu” devine un adevãrat dicþionar
prezentând biobibliografic dar ºi cu note de
criticã ºi istorie literarã pe cei 178 de scriitori
din þarã ºi din strãinãtate (Republica Moldova,
Serbia, Italia, Spania, Franþa, Venezuela)
membri ai grupãrii literare „Litere”, ceea ce, de
fapt ºi de drept, ar adãuga încã un lustru la
existenþa Societãþii. Cartea SST este o ilustrare
vie a principiului continuului fiindcã este
conceputã întru pãstrarea spiritului tradiþiei ºi
al canonicitãþii în sensul dat de Harold Bloom,
constituindu-se într-o „primã trãsãturã comunã
care îi uneºte pe vechii ºi noii
târgoviºteni printr-un
pronunþat spiritus loci” (Mihai
Cimpoi, în „Anatomia fiinþei.
ªcoala literarã ºi artisticã de la
Târgoviºte”, Editura
Bibliotheca, Târgoviºte, 2014).
Motiv pentru care apar alãturi
Barbu Cioculescu, membru
fondator al SST, cu poetul
Vasile Bardan, de curând
alãturat grupãrii literare.
În acelaºi spirit este
conceputã masiva lucrare a lui
George Toma Veseliu –
„Continuatorii ºcolii literare ºi artistice de la
Târgoviºte”, despre care autorul afirmã cã nu
este o lucrare „conjuncturalã”, ci o sumã a
cronicilor de întâmpinare ºi a studiilor semnate
în „Litere”, „Impact cultural”, „Curier”,
„ProArme” sau „Climate literare”, în ultimii
zece ani: „Cartea aceasta nu este o istorie dar
ea nu i se refuzã acesteia cu amendamentele
89
regândirii privirii recepþiei critice, respectiv a
Canonului cu vãdite implicaþii didactice:
cronologie, axiologie, instituirea criteriilor
subiect/obiectiv de supunere a productului
literar, neapãrat, în cadrele procustiene ale
unui curent literar, ale unei viziune estetice
de structurare, ea este, mai de
grabã, un exerciþiu critic de
identificare a acelui Eu creator
care face parte, volens-nolens,
dintr-o galaxie, dintr-un con-
cert în luncã, unde, lângã
pãsãrile mãiestre, cântã în
falset creând aparente
dizarmonii, ºi altele”.
Într-adevãr, G.T. Veseliu
refuzã ierarhizarea valoric㠖
ºi aceasta fatalmente subiec-
tiv㠖 fãcând din cartea sa un
depozit în care ici-colo rãzbat
odoare de tezaur. Criteriul este,
mai de grabã, cel al „recensãmântului”
îndepãrtându-se flagrant în anumite pãrþi de
principiul selecþiei anunþat în titlu. Copleºeºte
volumul informaþiei (560 de pagini în format
A4, pe douã coloane, cu Arial 9) utilitatea
pentru viitorime a opului fiind de netãgãduit.
Lansarea cãrþii – un act de curaj ºi
responsabilitate pe care alþi critici ai SST n-au
avut curajul sã ºi-l asume – a prilejuit
incitante opinii, mai toate având în comun
ideea cã apariþia cãrþii lui G.T. Veseliu la
Editura Bibliotheca e, cu siguranþã, un
eveniment cultural, volumul înscriindu-se în
siajul proiectului „Cãrþi
fundamentale ale culturii
scrise târgoviºtene”.
În tematica întâlnirilor
ocazionate de „Moºtenirea
Vãcãreºtilor” s-a înscris ºi
lansarea cãrþii lui Florentin
Popescu „Eu v-am citit pe
toþi!”, volumul 5, alcãtuit din
cronicile literare (apãrute cu
precãdere în „Bucureºtiul
literar ºi artistic” dar ºi în
„Litere”, „Ex Ponto”, „Pro
Saeculum”, „Oglinda literarã”)
dar ºi din prefeþe la care se
alãturã comunicãrile ºtiinþifice
susþinute de autor la Simpozionul naþional
„ªcoala prozatorilor târgoviºteni”:
„Autoreferenþialitate, biografism ºi ficþiune în
opera lui Mircea Horia Simionescu”, „Arta
portretului la Costache Olãreanu”.
Au fost prezenþi ºi scriitorii George
Coandã, Mihai Stan, Florea Turiac, Emil
Lungeanu, Ion Iancu Vale, Daniela-Olguþa
Iordache, Emil Stãnescu, Victor Petrescu,
Mihai Cimpoi, George D. Piteº, cu toþii membri
ai SST, încântaþi cã se regãsesc în „Eu v-am
citit pe toþi!”.
90 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Se justificã astfel lansarea acestei
radiografii empatice a unei pãrþi din cultura
scrisã târgoviºteanã în cadrul aniversãrii unui
deceniu de la înfiinþarea SST.
Masa rotund㠄Societatea Scriitorilor
Târgoviºteni – 10 ani de existenþ㔠a adunat
mai toatã suflarea scriitoriceascã
a Târgoviºtei la care s-au
adãugat numeroºii invitaþi, unii
dintre aceºtia ei înºiºi membri ai
SST. Atmosfera colegialã a fost
în final potenþatã prin atribuirea
medaliei jubiliare a SST „Ubi libri
ibi lux” membrilor grupãrii literare
dar ºi unor apropiaþi ai SST
recrutaþi dintre edilii muni-
cipiului care au sprijinit material
ºi logistic organizaþia de-a lungul
celor 10 ani.
Prima carte editatã la
Bibliotheca sub egida SST
lansatã la „Moºtenirea Vãcãreºtilor” a fost însã
micromonografia „Acad. Mihai Cimpoi – un se-
nior al culturii române”, volum îngrijit de Mihai
Stan ºi Petre Gheorghe Bârlea, lansat în cadrul
festivitãþilor prin care i s-a conferit
academicianului Mihai Cimpoi înaltul titlu aca-
demic de Doctor Honoris Causa al Universitãþii
„Valahia” din Târgoviºte, rãsplãtind/
recunoscând meritele, contribuþia ilustrului critic
la cultura scrisã târgvoiºteanã: 9 cãrþi înscrise
în tematica „Esenþa temeiului” ºi „Anatomia
fiinþei. ªcoala literarã ºi artisticã de la
Târgoviºte”. Despre Mihai Cimpoi, considerat
la ora actualã de drept cel mai
important eminescolog român,
„un George Cãlinescu
contemporan”, dar ºi promotorul
conceptului „rezistenþei prin
culturã”, în remarcabile ipostaze,
scriu, în volumul omagial,
universitarul Ion Cucui,
academicienii Nicolae Dabija,
Eugen Simion, Valeriu Matei,
precum ºi scriitorii Petre
Gheorghe Bârlea, Agnes Erich
ºi Mihai Stan. Cartea apãrutã în
condiþii grafice de excepþie la
Editura Bibliotheca, are ºi un „al-
bum sentimental” – 16 pagini
color – în care acad. Mihai Cimpoi este surprins
în diverse ipostaze „culturale”.
ªi la aceastã ediþie a „Moºtenirii
Vãcãreºtilor” Editura Bibliotheca s-a dovedit
a fi promotorul culturii scrise târgoviºtene,
urmãtoarea prezenþã a acestei redutabile
instituþii culturale fiind planificatã pentru
„Târgul Internaþional GAUDEAMUS – Carte
de învãþãturã 2015”, unde de peste un deceniu
ziua de vineri este rezervatã autorilor
târgoviºteni prezenþi în douã secþiuni: poeþi ºi
prozatori ai Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni.
 LA PORÞILE EUROPEI
ISTORIA MILITARÃ
A POPORULUI ROMÂN*
Generalul Bantaº, ºeful centrului de
istorie militarã a venit, în 10 ianuarie 1975
la Institutul de Istorie ºi a discutat cu ªtefan
ªtefãnescu despre alcãtuirea unei istorii
militare a poporului român. S-a discutat ºi
cine ar fi potrivit sã participe la alcãtuirea
acestei lucrãri. Numele meu a fost exclus
de la participarea la realizarea unei
asemenea lucrãri. Tipãrisem douã volume
din istoria marilor bãtãlii, în „ªtefan cel
Mare” insistasem asupra bãtãliilor purtate
de marele domn. În cartea despre Napo-
leon am pus accentul pe campaniile lui
Napoleon. În cartea despre Attila, Gingis
Han, Tamerlan am subliniat diferenþa dintre
concepþia militarã a mongolilor ºi lipsa
oricãrei concepþii a armatelor feudale
europene. Generalul Ion Coman, ministrul
armatei, recomanda cartea pentru datele
cuprinse despre strategia ºi tactica
mongolilor.
La stabilirea autorilor eu n-am fost
invitat. Când s-a ajuns la Mihai Viteazul nu
s-a gãsit un autor, din care cauzã cineva a
propus sã mi se dea mie capitolul despre
Mihai Viteazul. Atunci a intervenit
Damaschin Mioc, ºeful de sector la istorie
medie afirmând cã eu am fãcut o lucrare
de istorie militarã, în cadrul planului de la
Institut. Lucrarea a fost discutatã în
Consiliul director unde a fost consideratã
ca necorespunzãtoare. Rãu ºi ticãlos. Nu
a fost discutatã nicio lucrare a mea, pentru
cã nu exista o asemenea lucrare. Cu toate
acestea Mioc a spus cã eu sunt nepotrivit
ca sã mi se dea un asemenea subiect.
ªtefan ªtefan ºi Mioc ºtiau din 1973 cã
am scris o carte despre Mihai Viteazul,
carte pe care ei s-au strãduit ºi au reuºit
ca pânã în 1975 sã nu fie publicatã.
La mijlocul anului 1975 s-a discutat la
Academie realizarea unui nou tratat de
istorie a românilor. Cu aceastã ocazie Berza
ºi Pippidi au cerut ca sã nu se mai com-
* Din volumul Suferinþele ºi izbânzile unui
istoriograf, în pregãtire la Editura Bibliotheca.
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
Manole Neagoe
pare bãtãliile noastre cu cele din Apusul
Europei.
La 17 iulie 1985 s-a discutat planul
editorial pe anul în curs.
Hinoveanu, directorul editurii Scrisul
Românesc din Craiova, a trecut în plan ºi
teza mea de doctorat. Berza ºi Pippidi au
reuºit sã scoatã lucrarea din plan
argumentând c㠄ceea ce am scris pânã
acum nu prezintã garanþii”. Deci nu
defectele tezei ar fi împiedicat publicarea
ei, ci ceea ce tipãrisem eu pânã atunci!?!
O motivare absurdã. Ei ar fi trebui sã vinã
cu documente care sã arate care sunt
erorile din tezã. Dar sã te opui publicãrii
unei lucrãri pentru cã nu þi-a plãcut ce
scrisesem eu pânã atunci aratã lipsa de
seriozitate a celor doi.
Berza, devenint un barbist înfocat,
când am criticat volumul Scrieri istorice
de Barbu Câmpina, el a reproºat
subordonaþilor sãi cã n-au scris nimic în
apãrarea volumului lui Barbu Câmpina.
La discuþiile despre istoria militarã,
Berza a spus cã trebuie sã se þinã seama
de moºtenirea spiritualã a lui Barbu
Câmpina ºi a considerat cã este o datorie
de onoare ca ea sã fie valorificatã cu ocazia
redactãrii tratatului de istorie militarã.
Fãcând asemenea afirmaþii, Berza dovedea
cã n-a avut curiozitatea ºi rãbdarea ca sã
controleze afirmaþiile lui Câmpina
confruntându-se cu documentele care erau
la îndemânã.
Dupã ºedinþa care a avut loc la 26
decembrie 1973, m-am întâlnit cu Radu
Popa care era mândru cã va participa la
realizarea istoriei militare ºi mi s-a lãudat
cã el este de acord cu Berza.
– Bine, zic eu..., cronicarul polon, l-a
lãudat pe ªtefan pentru victoria din 10
ianuarie 1475.
– Dar cronicarul Dulgosz a exagerat,
a zis Radu Pop.
– Eu l-am întrebat de unde ºtii tu?
(continuare la pagina 92)
91
 GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ
STAREA GEOPOLITICÃ
A CIVILIZAÞIEI ROMÂNEªTI
Un popor se iveºte ºi evolueazã pe scena
planetarã într-o stare imanenþialã. Exact ca în
cazul naºterii unei fiinþe umane, care nu-ºi
alege pãrinþii ºi locul venirii pe lume – existã,
de altminteri, un mister al înfiinþãrii de
neexplicat, un apriorism –, tot astfel se
întâmpla ºi cu geneza unui popor. Apare
undeva, cândva în strãfundurile timpului ºi pe
un loc care-i va fi vatrã statornicã, sau doar
se iveºte într-un spaþiu geografic apoi
migreazã în cãutarea unui alt spaþiu ce-i va fi
patrie. Aºadar, putem vorbi de popoare în situ
(statornice, în vatra originarã) ºi popoare pere-
grine cu patrii cucerite ori în care au fost
mutate de presiunea unor neamuri mai
numeroase sau în care au fost reaºezate, din
interese geoeconomice ºi geostrategice, de
cãtre imperialitãþi belicos expansioniste.
Diferenþa psihocaracterialã dintre aceste
popoare se exprimã prin modul în care se
privesc pe sine. Popoarele în situ/ statornice
au conºtiinþa vechimii lor ancestrale, a
dreptului lor de proprietari imanenþi asupra
vetrei patriei de origine. Popoarele peregrine
conºtientizeazã, resimþindu-ul ca pe o
frustrare, faptul cã locuiesc într-o þarã care
nu le este vatrã de origine ºi, din aceastã
pricinã, încearcã cu obstinaþie sã-ºi justifice
locuirea într-o patrie de împrumut, cuceritã,
confecþionându-ºi o istorie falsificatã ºi
ameninþând permanent popoarele în situ/
statornice cu care se învecineazã sau peste
care au nãvãlit.
Popoarele in situ/ statornice sunt
creatoare de civilizaþie proprie sau parte
contributivã creatoare paideumaticã la
procesul mai amplu de fãurire a unei civilizaþii
cu perspective continentale (cum ar fi
actualmente cele evoluate ºi bine conturate
de-a lungul vremii: european creºtinã, sinicã,
hindusã, central-asiaticã budistã, islamicã,
latino-americanã).
Popoarele peregrine (de exemplu:
migraþioniºtii altaic-uralo-stepici din secolele
de început ale Evului Mediu) pentru a
supravieþui s-au integrat civilizaþiei în care
au invazionat, fiind supuse ºi unei
transformãri antropologice, iar n cazul în care
92 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
George Coandã
nu au putut face faþã efortului de impact fie
cã au fost asimilate, fie cã au dispãrut din
istorie.
Românii au avut ºansa imanenþialã sã fi/
fiind, încã de la rãdãcinile lor pelasgo-traco-
geto-dacice, un popor in situ/ statornic în
Vatra sa ancestralã. Este, deci, o rãdãcinã a
Europei. ªi-a plãmãdit propria civilizaþie în
etape evolutive încã din antichitate ºi a fost,
totodatã, parte contributoare paideumaticã
creatoare la civilizaþia europeanã. Aceastã
ambivalenþã civilizaþionalã îl patricularizeazã
definindu-l într-un orizont geopolitic plin de
primejdii imperialiste în care a fost, este ºi va
fi obligat sã reziste, sã-ºi prezerve Fiinþa
naþionalã ºi civilizaþia ºi sã învingã. Sã rãmânã
el însuºi.
Sã recunoaºtem cã aºezarea sa
geopoliticã nu este una favorabilã, aºezare
care se reflectã, sau se repercuteazã ºi în
substanþialitatea civilizaþiei sale. Nu noi,
românii, ne-am ales-o, ci aici ne-a fixat destinul
Dumnezeu ºi Istoria. Este datul nostru
existenþial. ªi cum nu avem încotro trebuie
sã-l asumãm. ªi sã facem în aºa fel încât sã
dãinuiascã ºi sã strãluceascã mai ales acum
când o neaºteptatã ºi de nestãvilit avalanºã,
o copleºitoare invazie islamicã riscã fie sã
disloce sau sã anihileze etnic europonitatea,
fie sã distrugã civilizaþia Europei. Aºa cum
sugestiv a surprins aceastã disperatã (în
niciun caz nu este un exod haotic, sunt
convins, a fost premeditat) migraþie
academicianul Eugen Simion: un continent
se mutã în alt continent. Este, în acelaºi timp,
o ciocnire de civilizaþii, profeþitã în urmã cu
douã decenii de politologul ºi geopoliticianul
american Samuel P. Huntington, ºi o
insidioasã turbionare geopoliticã produsã de
un criminal joc de interese care, din pãcate, a
dat frâu liber barbariei teroriste a aºa-zisului
Califat islamic/ISIS.
Dar civilizaþia românilor a mai trecut prin
asemenea ciocniri de civilizaþii/ geopolitice,
suportând povara presiunilor multiseculare
maghiarã/ hasburgicã, otomano-islamicã,
ruseascã þaristã/ bolºevicã. ªi a rezistat
urcând pe spirala afirmãrii aici, la marginea
 unei falii geopolitice de civilizaþii la Marea
Neagrã, care poate sã devinã abisalã. Este o
vigilentã luare în calcul a unei astfel de
probabilitãþi, având în vedere
fundamentalismul diverselor disidenþe
islamice. ªi oricâte ziduri va ridica Europa nu
va putea stãvili invazia contemporanã a
Semilunii, fãrã sã-i înþeleagã cauzele ºi sã le
înlãture acolo, în teatrul lor de origine din
Orientul Apropiat ºi Mijlociu.
Civilizaþia românilor se aflã la începutul
acestui mileniu în faþa unei alte provocãri
civilizaþional geopolitice, ca, de altfel, întreaga
Uniune Europeanã.
De astã datã, civilizaþia românilor, în
modul cel mai real posibil este integratã unei
dinamice stãri geopolitice. Aºa cum se
întâmplã cu întreaga civilizaþie europeanã. Iar
rezistenþa ºi dãinuirea ei nu se pot manifesta
peren decât în urmãtoarele condiþionãri
determinante într-un cadru geopolitic extrem
de schimbãtor, aºa cum s-au petrecut lucrurile
cu trecerea de la socialism la capitalism,
aderarea la Uniunea Europeanã ºi NATO,
confruntarea dintre Rusia ºi Occidentul euro-
atlantic: • nu trebuie sã-ºi piardã
specificitatea ºi originalitatea în care se
regãsesc, benefic asimilate, aporturi ºi din
alte culturi ºi civilizaþii cu care a venit în
contact încã din perioada indo-
europenizãrii, trecând prin influenþele
surprinse atât de sugestiv ºi esenþializat de
Nicolae Iorga în sintagma „Bizanþ dupã
Bizanþ”, ºi prin cele ale Renaºterii pânã la
împrumuturile moderne occidental
europene; • adaptarea, fãrã compromisuri
conjuncturale ºi mimetisme pãguboase
(urmare de la pagina 91)
Istoria militarã
a poporului român
Nu ºtia de nicãieri, dar era de bon ton sã
nu fii de acord cu relatãrile pozitive la adresa
istoriei noastre. Era foarte mândru cã face
parte din colectivul care lucra la istoria
militarã. Dupã 1990, când i s-a reproºat cã a
colaborat la elaborarea Tratatului de istorie
militarã, a afirmat cã el n-a vrut sã lucreze, dar
a fost constrâns s-o facã!?
Acum nu-ºi mai încãpea în piele, cã va
candida la alegerile parlamentare, pentru un
loc de senator, fiind convins cã va câºtiga
postul. Neagu Djuvara a vãzut în Radu Popa
pe marele istoric ºi arheolog ºi l-a admirat cã
a avut curajul sã-ºi manifeste indignarea faþã
de istoricii români care n-au vrut sã accepte o
stãpânire bulgãreascã la nord de Dunãre în
Evul Mediu. Djuvara nu era obligat sã ºtie,
dar Radu Popa trebuia sã ºtie cã în 1950, P.P.
Panaitescu a scris un studiu în care
recunoºtea existenþa unei Bulgarii nord
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
forme fãrã fond), la metamorfozãrile rapide
ºi complexe ale civilizaþiei europene care
treptat se subsumeazã civilizaþiei
globalizate, pericolul fiind standardizarea
uniformizatoare, datoritã tehnologizãrilor
spectaculare, lumea, datoritã acestui fapt,
devenind mai micã, dar riscând un planetar
colaps civilizaþional. Altminteri se va lãsa
întunericul peste aceastã parte de lume.
Dar, aº vrea sã cred cã civilizaþia
românilor îºi va pãstra ºi în viitor eclatanþa
ºi unicitatea sa europeanã. Cãci, aºa cum
mã încredinþa într-o admirabilã viziune un
mare înþelept al Ortodoxiei româneºti,
regretabilul pãrinte profesor Constantin
Galeriu, într-un interviu pe care mi l-a
acordat în urmã cu peste douã decenii
(„Dâmboviþa”, serie nouã, anul XXVI, nr.
3682, decembrie 1993), „în codul nostru ge-
netic se dezvãluie sigiliul divin [...]. Atâta
vreme cât Mântuitorul a stat la masã cu
vameºii, cu pãcãtoºii nu-i putem socoti pe
unii întinaþi ºi pe ceilalþi neîntinaþi. Aºa
trebuie sã socotim ºi poporul român [...] ªi
noi, românii, avem darul nostru cu care
voim, la aceastã masã trapezã comunã a
Europei, sã venim ºi sã ne oferim aportul
nostru sfânt, pentru cã avem ºi noi sfinþii
noºtri, geniile noastre, valorile noastre. Am
stat aici cu voievozii noºtri, cu Mircea cel
Bãtrân, cu ªtefan cel Mare, cu Mihai
Viteazul ºi o spun cronicarii cã, în vreme
ce principii Apusului petreceau, noi,
românii, luptam ºi apãram cu pieptul nostru
Occidentul împotriva invaziei otomane. Iar
astãzi avem spiritualitatea noastrã sacrã cu
care putem ajuta Occidentul”.
dunãrene. Punct de vedere prezent ºi în vol.
II din Istoria României (1962).
Radu a murit în urma unor excese, plâns
de toate G.D.S.-istele ºi, în special, de ºefa lor,
care, la un an dupã moartea lui Radu a scris un
articol plin de laude ºi de regrete pentru cel
dispãrut. De la Radu am pãstrat o amintire
frumoasã. În anul III, a venit la mine ºi mi-a dat
un fascicul cu reproduceri din pictura flamandã,
printre care ºi o superbã Fugã în Egipt de
Rubens. Îmi spune cã a auzit cã-mi plac chestii
de-astea, aºa cã mi-o dã mie. Fascicolul
respectiv stã la loc de cinste între alte lucrãri
de artã ºi-mi aminteºte de bãrbatul frumos care
a murit prea devreme. „Istoria militarã a
poporului român” a apãrut în mai multe vol-
ume. O lucrare care cuprinde capitale foarte
bine fãcute. Pãcãtuieºte, dupã 1990, de prea
multe accente patriotice ºi mai ales, cã a apãrut
sub egida generalului Ilie Ceauºescu. În ciuda
eforturilor celor care nu voiau ca numele meu
sã aparã, profesorul Alexandru Balaci mi-a
telefonat ºi mi-a spus cã în volumul al II-lea,
numele meu este citat în josul paginii alãturi
de lucrarea la care se referea istoricul militar.
93
 RESTITUIRI
TÂRGOVIªTE – INIMA MEA!*
Lucian Penescu: Sunteþi un scriitor care
a debutat la 40 de ani cu volumul de schiþe,
apãrut la Eminescu în 1971, intitulat „Vedere
din balcon”. Apoi au urmat „Confesiuni
paralele” (1978), „Ucenic la clasici” (1979)
– încununat cu premiul Uniunii Scriitorilor
–, „Ficþiune ºi infanterie” (1980), „Fals
manual de petrecere a cãlãtoriei” (1982),
„Avionul de hârtie” (1983), „Cvintetul
melancoliei” (1984) ºi anii vor aduce, cu
siguranþã, altele... Succesul celor apãrute a
fost real, presa a vorbit în termeni elogioºi,
volumele s-au epuizat rapid. Ce pãrere aveþi
despre acest succes?
Costache Olãreanu: Debutul în volum
s-a petrecut, întra-adevãr, la 40 de ani. De
publicat în reviste, însã, am publicat mult mai
devreme, poezii, prin ’46. Iar în prozã, cu o
schiþã, în fosta „Gazetã literarã”, prin ’66. Ce
pãrere am despre succesul unora dintre cãrþile
mele? Sã zicem o pãrere bunã. Asta în ceea ce
priveºte judecata contemporanilor. Cu însã
postumitatea ne rezervã tuturor atâtea
surprize, mi-e ºi teamã sã mã gândesc.
L.P.: Nu credeþi cã, pentru cititorul
dâmboviþean, s-ar impune ºi câteva date
biobibliografice?
C.O.: M-am nãscut la Huºi, deci, ca obârºie,
sunt moldovean. Dar ultima clasã primarã am
fãcut-o la Târgoviºte, la ªcoala Nr. 4, vizavi de
fosta „Casa d’Italia”, cum ºi primele cinci clase
de liceu la „Ienãchiþã Vãcãrescu”. Ani decisivi
pentru formarea mea. Anii în care i-am cunoscut
pentru Radu Petrescu ºi Mircea Horia
Simionescu, am legat cu ei, ca ºi cu alþi distinºi
târgoviºteni: publicistul Emilian Georgescu,
pictorul Timotei Constantinescu, profesorul
Haralambie Popescu, o prietenie ce dureazã ºi
astãzi, dupã mai bine de 35 de ani. Din acea
perioadã dateazã ºi începuturile mele literare.
Împreunã cu ei am scos ºi primele reviste-
manuscris: „Carnet literar”, „Cântece noi”,
„Apollo”, „Spada” ºi altele pe care ne-am fãcut o
atât de timpurie ºi necesarã ucenicie. Nu-i vorbã,
am avut ºi ºansa unui climat cultural ca ºi a unor
profesori eminenþi, care au fãcut din totdeauna
gloria Liceului „Ienãchiþã Vãcãrescu”.
L.P.: Vã este dor de Târgoviºte, de
oraºul copilãriei, de oamenii lãsaþi aici?
* Interviu apãrut în „Dâmboviþa”, în 1995.
94 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Lucian Penescu
C.O.: Dacã mi-e dor?! Târgoviºtea e inima
mea. Cum sã nu-mi fie dor de aceastã cetate a
amintirilor ºi a prezentului? În ea îmi regãsesc,
de fiecare datã, nu numai trecutul dar ºi
speranþa, mã fortific ºi mã scutur de aparenþe.
Cred cã nu e carte de-a mea în care sã nu fie
vorba ºi de Târgoviºte. Aº spune chiar mai
mult: spaþiul meu epic (strãzi, case, întâmplãri,
oameni) e un spaþiu târgoviºtean, bineînþeles,
trecut prin filtrele memoriei, ale imaginaþiei.
L.P.: Ce proiecte de viitori aveþi? Dar visuri?
C.O.: Dintre proiectele mai apropiate, un
roman, „Sancho Panza al doilea” ºi o carte de
eseuri: „Pedagogia lecturii”. În ceea ce
priveºte visurile, visez ºi eu ca ºi Gheorghe
Tomozie (dintr-un interviu apãrut în aceeaºi
paginã a ziarului dumneavoastrã) la o revistã
literarã pe care Târgoviºtea o meritã din plin
ºi la care aº colabora... zilnic.
L.P.: Se vorbeºte tot mai insistent în presa
literarã despre ªcoala de la Târgoviºte,
ºcoalã de literaturã, bineînþeles. Fiindcã
sunteþi, alãturi de Mircea Horia Simionescu
ºi Radu Petrescu printre cei care au format-
o, ce ne puteþi spune despre aceasta?
C.O.: Ar fi vorba despre câþiva scriitori,
târgoviºteni get-beget sau târgoviºteni prin
adopþie (la care, pe lângã cei numiþi, se mai adaugã
Alexandru George, Tudor Þopa, Petru Creþia),
cu un debut relativ târziu, în jurul vârstei de 40 de
ani, cu o ucenicie îndelungatã, mult peste limitele
îndeobºte admise. De aici, grija pentru formã,
pentru ºlefuirea expresiei dar, în acelaºi timp, ºi
propensiunea pentru inovarea mijloacelor epice.
Acestea sunt doar câteva dintre trãsãturile pe
care critica le-a gãsit aºa-zisei „ªcoli
târgoviºtene”. În ceea ce mã priveºte, vãd, în
ciuda unor asemãnãri vizibile, deosebirile ce ne
separã ºi care fac din cãrþile noastre forme ºi stiluri
cu totul diferite. Cititorul avizat le percepe ºi le
înþelege cum trebuie. Dar ºi mai important mi se
pare cã mulþi tineri prozatori, dintre cei mai talentaþi,
continuã ºi desãvârºesc tradiþia acestei ºcoli.
L.P.: ªi acum, drept încheiere, vã las pe
dumneavoastrã sã vorbiþi în scris, iar
subsemnatul vã mulþumesc semnând în final.
C.O.: Salut apariþiei acestei pagini în ziarul
„Dâmboviþa”, o iniþiativã care face cinste
redactorilor li ºi oferã târgoviºtenilor de ieri ºi
de azi unui atât de necesar dialog între generaþii.
 FIRIDE BASARABENE

Nicolae Scurtu

NOI CONTRIBUÞII PRIVITOARE

LA ISTORICUL LITERAR
GHEORGHE CUNESCU
Biografia preotului, istoricului literar,
cãrturarului ºi publicistului Gheorghe
Cunescu (n. 3 august 1914, Susleni, jud.
Orhei – m. 28 decembrie 1995) a fost
cercetatã, cu exigenþã, de Ana Cosma1,
Mircea Pãcurariu2 ºi Nicolae Mecu3, care,
în contribuþiile lor, au relevat anumite
aspecte ale itinerariului fizic ºi spiritual
parcurs, nu fãrã dificultate, de unul dintre
cei mai pasionaþi ºi mai învãþaþi intelectuali
din Basarabia. O pasiune specialã a
istoricului literar Gheorghe Cunescu o
constituie investigarea biografiilor ºi, evi-
dent, a operelor unor remarcabili scriitori,
care au fost ºi preoþi, în acelaºi timp. Este
cazul lui Gala Galaction, Ion Agârbiceanu,
Tudor Arghezi ºi Nichifor Crainic. Lui Gala
Galaction, pe care l-a avut profesor ºi men-
tor la Facultatea de Teologie din Chiºinãu,
i-a dedicat un numãr important de cãrþi,
studii, cercetãri, recenzii ºi note, unele
dintre ele extrem de valoroase ºi având o
informaþie sigurã, pe care se poate pune
temei. Existã, aºadar, o bogatã literaturã
epistolarã a lui Gheorghe Cunescu, în
majoritatea sa ineditã. Se cunosc epistolele
trimise lui Perpessicius, Gala Galaction,
Tudor Arghezi, Ion Agârbiceanu, Antonie
Plãmãdealã, Teodor Vârgolici, Pompiliu
Macrea ºi alþii. Recent, graþie unor cercetãri
constante, am descoperit ºi câteva epistole
ale lui Gheorghe Cunescu trimise poetului
ºi filosofului Nichifor Crainic, personalitate
emblematicã a culturii naþionale. Aceste
epistole, deloc convenþionale, surprind prin
tonul confesiv, printr-o sinceritate
dezarmantã ºi, mai ales, printr-o eleganþã
rar întâlnitã în discursurile epistolare. Una
dintre aceste epistole, necunoscute pânã
acum, se constituie, de fapt, într-un
autentic poem, pe care i-l închinã
profesorului sãu, Nichifor Crainic.

*
Luieriu, duminicã, 22 septembrie 1968
Iubit, ca pe tata, profesor Nichifor Crainic,
Rândurile ce aþi binevoit din generozitatea d[umnea]voastrã, aceeaºi de totdeauna, sunt
una din cele mai tulburãtoare surprize din viaþã. Le-am citit ºi recitit cu profunde emoþii; din
acelea ce produc „zâmbete-n lacrimi”. Doar Apostolii ºi Sfintele Femei Mironosiþe sã fi încercat
asemenea bucurii la vederea lui Isus înviat din întunericul morþii. Vã mulþumesc fericit pentru
cele scrise, amintiri ºi sentimente.
Pentru ca sã vã înlesnesc lectura, vã rog sã-mi îngãduiþi sã cânt mulþumirile mele pe
pianina maºinii de scris ce-mi stã la dispoziþie. Scrisul meu cu condeiul este obositor de citit.
Peniþa-mi e tocitã ºi dreapta grea ºi cu bãtãturi rurale. Vã admir ºi de data aceasta frumoasa
d[umnea]v[oastrã] caligrafie, cu graþiozitãþi feminine ºi octogenarã! Îmi amintesc ce ne spuneaþi
odatã cã, prin scrisul d[umnea]v[oastrã] estetic, copiind partituri muzicale, v-aþi câºtigat în
tinereþe pita zilelor. Vã mulþumesc!
Neuitat profesor, sunt fericit ca, dupã un sfert de veac, sã fiu din nou onorat cu tutela de
har binecuvântat al domniei voastre. Avându-vã în inimã ºi în minte, steaua d[umnea]v[oastrã]
nu s-a stins niciodatã în mine ºi în viaþa mea. N-a fost duminicã ºi sãrbãtoare în care sã nu vã
ºoptesc numele prescurei mele liturgice. Cum urma – ºi urmeaz㠖 preotul Grigore (Gala
Galaction), preotul Ion (Agârbiceanu), ierodiaconul Iosif (Tudor Arghezi), academicianul
Dumitru (Perpessicius), poate cã prescura mea sã fie cea mai literarã din þarã! Nu ºtiu cum
vine aceasta teologic, însã eu o socot ca datorie sufleteascã de cititor cu patrafir.
V-am pãstrat ºi le am volumele d[umnea]v[oastrã] de poezii. Sunt mari raritãþi prin pãrþile
acestea. Am Elogiul lui Octavian Goga4, în broºura publicatã de Academie. AmMãrturisirea

Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015 95

literarã, publicatã în Revista Fundaþiilor Regale. Am pãstrat douã cursuri universitare de
ale d[umnea]v[oastrã] – Cursul de Teologie Misticã, editat de Mladin ºi Cursul despre
Magistru Eckart ºi ºcoala sa. Primul legat frumos din 1940, i l-am dus, în varã, Înaltului
nostru Mitropolit Nicolae ºi a fost un moment miºcãtor al unei admiraþii comune.
Îmi muºc mâinele acum cã am prefãcut în cenuºã Gândirea din peste douãzeci de ani, cãci
am purtat-o ºi pe ea în sacii mei de bejenar. Am scos ºi pãstrat, cu toate riscurile, în fascicole
Providenþa în istorie, Dionisie Areopagitul, Poetul eroismului, Patria noastrã ecumenicã,
Ortodoxie, Rugãciunea lui Iisus, Poezia noastrã religioasã, Despre demofilie, Ortodoxia
româneascã ca funcþiune europeanã, ºi din altã parte, Sentimentul prezenþei divine, Învierea,
Ieslea Naºterii tainice. Întreaga colecþie a revistei ar fi astãzi o avere a bibliotecii mele.
Am citit cu rãscolitoare emoþii în 1963, înContemporanul, noile d[umnea]v[oastrã] articole,
cele multe din Pentru Patrie îmi sunt inaccesibile, ºi am fãcut lungi citate din ele la o conferinþã
de orientare. M-am bucurat, auzind, vorbindu-vã de bine, din anii de „ispãºire” ºi meditaþie,
de cãtre profesorul I. Petrovici, la care am fost de câteva ori în anii din urmã, ºi de cãtre
Solomon Savin (Semilian), pe care l-am cunoscut toamna cealaltã, laRevista Cultului Mozaic.
Aflând de la domnul Crevedia o simpaticã cunoºtinþã literarã la care am îndrãznit, cã-i
sunteþi în preajmã, mi-a plãcut sã vã dau un semn de neuitare ºi de gratitudine, o scânteie din
focul nestins al admiraþiei intelectuale de totdeauna.

Stimate domnule profesor,

Ucenicul de odinioarã ºi de totdeauna, se înfãþiºeazã, dupã aproape treizeci de ani, în faþa
magistrului în cârje de invalid sufletesc ºi biologic, în suflet cu cenuºa idealurilor spulberate,
cu zei prãbuºiþi, cu tinereþe fãrã bucurii depline, cu o viaþã de temniþã, cu dureri tãcute ºi
lacrimi neplânse, cu steagul înfãºurat, chinuit de nostalgia Þãrii din veacuri5 a locurilor
natale ºi strãmoºeºti.
Am fost un grup de bunã zodie moldavã-româneascã, ce-ºi fãcuse drapel din hrisoavele
lui ªtefan cel Mare, dar prea repede rãºluit ºi împuþinat de o soartã vitregã. Referindu-mã la
Paulin Lecca6 ºi la alþii, scoicile cu mãrgãritar în ele ºi-au impus valoarea oriunde au fost
aruncate, ca acele cioburi de cristal care cuprind ºi reflectã în ele cerul înstelat oriunde ar fi.
Am trãit toate capitolele dramei naþionale ºi personale, începutã în iunie 1940. În 1941
toamna, rãspunzând chemãrii sângelui ºi a pãmântului, am plecat de la Direcþia Presei la
Mitropolia din Chiºinãu. Dupã câteva luni printre ruini, vãzând dezastrele de la Odessa ºi
Cotul Donului, în care au dispãrut atâþia colegi, pe lângã Igor Plãmãdealã, omul cu suflet de
soare, au rãmas acolo Melnic Gheorghe, Griza, Scobici, Hãbãºescu ºi cum umbla ºi dupã mine
un mandat militar: „prindeþi, arestaþi ºi trimiteþi”, am cerut Înalt Prea Sfinþitului Mitropolit
Efrem Enãchescu preoþia.
Doi ani am semãnat, în arãturã nouã sufleteascã ºi socialã, seminþe de simþire creºtinã ºi
româneascã pe meleagurile Orheiului rãzãºesc, mama mea, o Sãndulescu, era fatã de rãzeº din
spiþa Orheienilor lui Sadoveanu. A urmat a doua emigrare ºi dupã 23 August cele ce se
cunosc. Prin vâltoarea revoluþionarã am plutit în coaja de nucã a familiei, la adãpostul sutanei
ºi protejat de situaþia materialã de proletar intelectual.
Dupã un popas de trei ani în Oltenia, pentru casã, climã ºi civilizaþie socialã, am venit în
Transilvania, aici la tãlpile Cãlimanilor. Luieriu este o vãgãunã pitoreascã înconjuratã de
dealuri împãdurite care micºoreazã ziua, rãcoresc arºiþele verii ºi domolesc frigurile iernii.
Parohial, este o veche vatrã româneascã ºi ortodoxã, cu port, ocupaþie, oieritul, ºi rânduieli
religioase tradiþionale. Soþia s-a menþinut ºi este dãscãliþã la ºcoala din sat. Avem doi copii,
bãiat ºi fatã, amândoi cãsãtoriþi ºi cu rostul lor. Din octombrie trecut, bãiatul ne-a fãcut bunici.
Fata este în Bucureºti, mãritatã norocos. Partea tristã cã m-a urmãrit mulþi ani o boalã
duºmãnoasã, o parezã facialã repetatã ºi însoþitã de o alergie rebelã ºi capricioasã, care mi-a
fãcut multã inimã rea: spitale, operaþii, indispoziþii.
Am dat preoþiei mele un cuprins ºi un orizont intelectual literar. La mulþi le-am pus cartea
în mânã ºi mulþi ani biblioteca mea a fost biblioteca satului ºi a raionului. Dr. Petru Groza m-a
onorat cu cãrþile sale. Pe una a scris: „apreciind zelul pilduitor de a ajuta ridicarea nivelului
cultural al satelor”. Am umplut orele zilelor ºi nopþilor de sihãstrie ruralã, de tãcere, de
amãrãciune a bolii, cu prietenia, cu cartea, acest viciu nepedepsit însã costisitor.
M-am oprit cu precãdere asupra celuilalt profesor preferat, pãrintele Gala Galaction. Încã
din facultate m-am hotãrât sã-i urmãresc de aproape viaþa ºi scrisul ºi sã le cunosc temeinic
pentru mine ºi pentru alþii. Pãrintele a privit, cu cunoscuta-i mãrinimie stãruinþa mea. M-a
cinstit cu încrederea confidenþii. Mi-a pus la dispoziþie documentarã arhiva sa literarã,Jurnalul
intim ºi în numeroase convorbiri mi-a fãcut destãinuiri biografice ºi literare, multe inedite. Cu
excepþia câtorva titluri pânã acuma inaccesibile mie, am citit tot ce a scris condeiul, unul din

96 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 cele mai harnice un rãstimp de peste jumãtate de veac. Am cãutat ºi l-am cules din multele
publicaþii în care s-a împrãºtiat. L-am gãsit în peste 143 publicaþii! Am fãcut aceasta ºi în anul
de la Direcþia Presei, unde aveam la îndemânã colecþiile unor ziare. Acolo am citit cele scrise
în Curentul la rubrica Ziua Domnului, înfiinþatã de d[umnea]v[oastrã]. Mulþi ani, mi-am
consumat sãptãmânile de concediu în Biblioteca Academiei, rãscolind ºi cãutând. Directorii
generali B. Lãzãreanu, Perpessicius, Tudor Vianu m-au ajutat, înlesnindu-mi accesul la fondul
documentar. De câteva ori am fost la Dideºti ºi Roºiorii de Vede, locurile natale ale scriitorului,
cu preþioase achiziþii biografice ºi literare. Am citit multe din cele ce s-au scris despre scriitor
ºi cãrþile sale. Am bãtut, cu condeiul ºi cu degetul, la uºa oricui am bãnuit sã aflu ceva. În felul
acesta am adunat un imens material biobibliografic, cãruia i-am dat ordine, structurã ºi
succesiune de monografie istoricã-literarã.
De drumurile ºi cãrãrile literare spre Gala Galaction m-am întâlnit ºi i-am îndrãgit pe Tudor
Arghezi, N.D. Cocea, I. Agârbiceanu, M. Sadoveanu, Perpessicius, Tudor Vianu, Victor
Eftimiu ºi toþi condeierii „scripturilor române”.
Cu câþiva, Arghezi, Agârbiceanu, Tudor Vianu, Victor Eftimiu, I. Petrovici am vorbit, de la
mai mulþi am scrisori, peste 80 de scrisori de la Perpessicius, am cãrþile tuturor. Pereþii casei sunt
de cãrþi. Sunt singura avere ºi titlul de laudã a familiei. Profesorii din T[ârgu]-Mureº o numesc
Mica Academie. În felul acesta mi-am înjghebat bruma de culturã literarã ce mi se atribuie.
În toamna trecutã, am gãsit la Editura pentru Literaturã interes deosebit pentru un
Galaction integral, adicã creºtinul, preotul ºi teologul, pe lângã scriitorul literar. Directorul
adjunct M. ªora, fiu de preot, mi-a recomandat sã nu mã autocenzurez. Sã pun pe hârtie toate
câte le ºtiu ºi am despre Gala Galaction. Mi-a dat termen de prezentare a manuscrisului un an
de zile. Încât toatã iarna, primãvara ºi vara am cântat la maºina de scris povestea mea galactianã.
A ieºit cam fluvialã: 780 de pagini, plus peste 50 pagini de documentaþie. Am pus o grijã
deosebitã în documentare, cu rectificãri ºi precizãri, ºi pentru a da o greutate ºtiinþificã. Bunul
Perpessicius, care mã cinsteºte cu o prietenie academicã ºi dintre cele mai instructive, îmi
amintesc cã la o întâlnire în Chiºinãu d[umnea]v[oastrã] l-aþi prezentat ºi l-aþi prezentat pe
Perpessicius ca „cel mai onest ºi mai competent critic literar”, ºi care a citit din caietele mele, s-a
grãbit sã anunþe, într-o Lecturã intermitentã din Galeta literarã, c㠄monografia pãrintelui Gh.
Cunescu din Luieriu (Reghin) este o vastã investigaþie în toate planurile, despre care putem
spune, în cunoºtinþã de cauzã, cã va fi o lucrare pe mãsura subiectului ºi exegeza unui slujitor
al altarului, care a avut ºi rarul privilegiu sã fie ºi discipol universitar al pãrintelui Gala Galaction”.
De câteva ori vã citez ºi pe d[umnea]v[oastrã] cu numele complet, din cele scrise în 1942,
în Gândirea, cu prilejul premierii scriitorului cu Premiul Naþional pentru Literaturã, din cele
scrise în Sfarmã Piatrã ºi Revista Fundaþiilor Regale despre Biblia Carol II, ºi din cele scrise
la preoþirea lui Irineu Mihãlcescu în Raze de luminã. ªtiu cã aþi scris un articol frumos, în
1925, în Lamura, despre creºtinul Gala Galaction. Însã nu am avut rãgazul sã caut revista.
Trebuie s-o fac numaidecât. M-am bucurat, când în revista Spicul7 al lui Gala Galaction ºi L.
Algazi am gãsit poezia d[umnea]v[oastrã], Magii. Mi se pare cã v-am întâlnit ºi în Cronica lui
Tudor Arghezi ºi Gala Galaction (1915-1916).
Iubite venerabil profesor, cu acest pachet de hârtie, cu munca ºi cerneala mea, mã prezint
la examenul vieþii. Cele ale preoþiei ºi ale democraþiei creºtine ºi umanitare le las pe seama
Tatãlui Ceresc.
Mulþumesc pentru oboseala lecturii acestor rânduri de spovedanie. Dupã Sfânta
Paraschiva vin în Capitalã sã-mi sãrut copiii ºi altele. Vã voi cãuta numaidecât sã vã sãrut ºi
d[umnea]v[oastrã] dreapta condeiului ºi inima de fagure. Pânã atunci,
Vã dorim sãnãtate ºi zile însorite,
Al d[umnea]v[oastrã] cu credinþã,
Gh. Cunescu
Note
• Originalul acestei epistole, inedite, se aflã în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din Bucureºti.
1. Ana Cosma – Gheorghe Cunescu – fiºã de istorie literarã în Scriitori români mureºeni. Dicþionar
biobibliografic. Târgu-Mureº, 2000, p. 44 (Biblioteca judeþeanã Mureº).
2. Mircea Pãcurariu – Gheorghe Cunescu – fiºã biograficã în Dicþionarul teologilor români. Ediþia a
doua, revãzutã ºi întregitã. Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 2002, p. 147-148.
3. Nicolae Mecu – Gheorghe Cunescu – fiºã de istorie literarã în Dicþionarul general al literaturii
române. [Volumul 2]. C–D. Bucureºti, Editura Univers Enciclopedic, 2004, p. 523, col. 1-2.
4. Nichifor Crainic – Elogiul lui Octavian Goga rostit la 22 mai 1941 în ºedinþã solemnã. Cu rãspunsul
d[omnu]lui Lucian Blaga. Bucureºti, Monitorul Oficial ºi Imprimeriile Statului. Imprimeria Naþionalã,
1941, 33 pagini. (Academia Românã. Discursuri de recepþiune, LXXXIX ).
5. Nichifor Crainic – Þara de peste veac. Poezii. Bucureºti, Editura „Cartea Româneascã”, [1931], 128 pagini.
6. Paulin Lecca (1912-1998), preot, arhimandrit, memorialist ºi traducãtor. Cartea sa, De la moarte la
altare. Bucureºti, 1997, 294 pagini, conþine evocãri ºi însemnãri extrem de interesante.
7. Spicul. Revistã literarã bilunarã. Apare la Bucureºti în rãstimpul 4 octombrie – 31 octombrie 1918.
Articolul-program se intituleazã Din prag.

Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015 97

 Cãrþi ºi reviste primite la redacþie
1. Valeriu Nemerenco, Buiucani –
retrospectivã ºi perspectivã (50 de ani de
la înfiinþare), Combinatul Poligrafic,
Chiºinãu, 2014, 374 p.;
2. Domnica Vãrzaru, Ora nãucã, Editura
Bibliotheca, Târgoviºte, 2015, 88 p.;
3. Mihai Soare, Sfântul cutare poetul, Editura
Betta, Bucureºti, 2015, 90 p.;
4. Dumitru Copilu-Copillin, Eminescu
universalul, ediþia a III-a, Editura
Bibliotheca, Târgoviºte, 2015, 276 p.;
5. Emanoil Toma, Incredibila Mioara, Editura
Amanda Edit, Bucureºti, 2015, 128 p.;
6. Liviu Ioan Stoiciu, Nous, Editura Limes,
Cluj, 2015, 92 p.;
7. ªcoala memoriei 2014, Prelegeri ºi discuþii
la a XVII-a ediþie a ªcolii de Varã de la
Sighet, Fundaþia Academia Civicã, 2015;
8. Igor Ursenco, Poetic incorect, Stratageme
pentru o Nouã Ordine Poeticã Mondialã,
Editura Rafet, Râmnicu Sãrat, 2015, 70 p.;
1. Convorbiri literare, anul CXLIX, nr. 9 (237),
septembrie 2015; nr. 10 (238), octombrie
2015; revistã a Uniunii Scriitorilor din
România, fondatã de Societatea Junimea
din Iaºi, la 1 martie 1867, redactor-ºef
Cassian Maria Spiridon, redactor-ºef ad-
junct Dan Mãnucã;
2. Boem@, revistã de literaturã ºi artã, anul
VII, nr. 77-79, iulie-septembroe 2015, Galaþi,
director Petre Rãu, redactor-ºef Mihail
Gãlãþanu;
3. Pro Saeculum, revistã de culturã, literaturã
ºi artã, anul XIV, nr. 5-6 (105-106), 15 iulie
– 1 septembrie 2015, Focºani, fondatori –
Alexandru Deºliu, Valeriu Anghel, direc-
tor – Nina Deºliu, secretar general de
redacþie – Rodica Lãzãrescu;
4. Nord literar, anul XIII, nr. 7-8(146-147),
iulie-august 2015; nr. 9(148), septembrie
2015; nr. 10(149), octombrie 2015; apare sub
egida Consiliului Judeþean Maramureº ºi a
Uniunii Scriitorilor din România, Baia Mare,
director Gheorghe Glodeanu;
5. Familia, revistã lunarã de culturã, seria V,
anul 51 (151), nr. 7-8 (596-597), iulie-august
2015; nr. 9 (598), septembrie 2015; Oradea,
director Ioan Moldovan, redactor-ºef
Traian ªtef;
6. Porto Franco, revistã de culturã a Societãþii
Scriitorilor „C. Negri”, anul XXV, serie
nouã, nr. 231, 2015, Galaþi, redactor-ºef
fondator Sterial Vicol;
7. Oglinda literarã, revistã de culturã,
civilizaþie ºi atitudine, anul XIV, nr. 167,
noiembrie 2015, Focºani, redactor-ºef
Gheorghe Andrei Neagu;
98 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
8. Atitudini, anul XIII, nr. 10(103), octombrie
2015; nr. 11(103), noiembrie 2015; editor
de Casa de cultur㠄I.L. Caragiale a
Municipiului Ploieºti, redactor
coordonator Gelu Nicolae Ionescu;
9. Sud, revistã editatã de „Asociaþia pentru
Culturã ºi Tradiþie Istoricã Bolintineanu”,
anul XVIII, nr. 9-10(174-175), septembrie-
octombrie 2015, serie nouã, director
fondator – Constantin Carbarãu, redactor-
ºef Vasile Grigore;
10. Cronica timpului, publicaþie de culturã ºi
atitudini, anul I, nr. 9, octombrie 2015; nr.
10, noiembrie 2015; revistã a Uniunii
Ziariºtilor Profesioniºti din România, direc-
tor general Doru Dinu Glãvan, redactor-
ºef Rodica Subþirelu;
11. Independenþa românã, serie nouã, anul
1, nr. 6, iulie 2015; apare sub egida Fundaþiei
Literare Istorice „Stoika” împreunã cu
Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din
România, director Florian Laurenþiu Stoica,
director Doru Dinu Glãvan;
12. Biblio Polis, revistã de biblioteconomie,
ºtiinþe ale informãrii ºi de culturã editatã
de Biblioteca Municipal㠄B.P. Hasdeu” din
Chiºinãu, nr. 1-5, vol 51-55, 2014; director
fondator, Lidia Kulikovski, redactor-ºef
Vlad Pohilã;
13. Viaþa Basarabiei, anul 14, nr. 3(35), 2015
(serie nouã), revistã editatã de Asociaþia
Naþionalã a Oamenilor de Creaþie din
Moldova, editor coordonator Mihai Cimpoi;
14. Apollon, revistã de culturã, artã ºi
civilizaþie, anul IX, nr. 10(66), octombrie
2015; nr. 11(67), noiembrie 2015; Urziceni,
fondator George Cãlin;
15. Apollon Junior, revistã de culturã, artã ºi
civilizaþie pentru elevi, anul II, nr. 8(20), au-
gust 2015; nr. 9(21), septembrie 2015;
Urziceni, fondator Anca Elena Cãlin;
16. Argeº, serie nouã, anul XV (XLX) nr.
9(399), septembrie 2015; nr. 10(400),
octombrie 2015, editatã de Centrul Cultural
Piteºti, sub egida Consiliului Local,
Primãriei Piteºti ºi a Uniunii Scriitorilor; re-
dactor-ºef, Dumitru Augustin Doman;
17. Bucureºtiul literar ºi artistic, revistã
lunarã, anul V, nr. 10(49), octombrie 2015;
Bucureºti, fondatori Coman ªova – direc-
tor ºi Florentin Popescu – redactor-ºef;
18. Vatra veche, lunar de culturã, serie veche
nouã, anul VII, nr. 9(81), septembrie 2015;
nr. 10(82), octombrie 2015; redactor-ºef
Nicolae Bãciuþ;
19. Scriptor, proiect al Editurii Junimea ºi al
Societãþii Culturale „Junimea ’90”, anul I,
nr. 11-12, noiembrie-decembrie 2015, Iaºi;
 Revista revistelor
DIN SÃTMAR...
Întors, dupã o lungã varã fierbinte, în
redacþia revistei Litere, am gãsit, printre alte
publicaþii cu amabilitate trimise, cele douã
remarcabile reviste din Satu Mare: POESIS
(nr. 4-5-6) ºi ACOLADA (nr. 9).
De 25 de ani, poetul George Vulturescu
scoate eleganta sa revistã de poezie,
încercând sã ofere o imagine globalã a
miºcãrii lirice româneºti, nu fãrã a prezenta ºi
eºantioane din cea universalã. Numãrul triplu
de primãvarã-varã e serios întocmit,
incluzând, îndeobºte, poeþi autentici ºi
consacrând creaþiei lirice (a lui Mircea Bârsilã,
Mircea Dinescu, Mircea Muthu, Vasile Dan)
comentarii serioase ºi atrãgãtoare. Poeþii cei
mai interesanþi sunt incluºi în „Antologia
Orfeu” – Dumitru Panã, Alexandra Pârvan
(care mi se pare o tânãrã speranþã ce va
confirma), Horia Zilieru, Giuseppe Masavo ºi
Octavian Doclin. Acesta din urmã este
prezent printr-un singur text (Sârboaica,
dedicat poetei Liubiþa Raichici), alãturi de
versiunea în englezã: Greu se lasã cuceritã/
femeia sârboaicã/ ºi de-a dreptul de
necucerit/ dacã nu eºti din neamul ei/ sigur
ademenitoare sigurã pe ea/ te-ngãduie în
preajma ei/ cu politeþuri pe care nu le-ai
mai gustat/ pânã atunci ca dulceaþa de nuci
verzi cu spumã/ din tinereþile tale fantaste/
te resemnezi admirându-i negrul/ lucios al
pãrului care-þi/ topeºte lumina din ochi/
lãsându-i seci de lacrimã/ pe veci/ oh femeia
sârboaicã/ halucinaþia mereu treazã/ a
vârstelor vieþii mele. Pentru savoarea
contrastului, las deoparte pudoarea ºi
reproduc imediat dupã textul luminos ºi pur
al lui Doclin, cântecelul deocheat al lui
Mircea Dinescu, în fond tot un elogiu, dar
în felul sãu (ºi asemãnãtor cu cele ale lui
Emil Brumaru din Infernala comedie) al
feminitãþii, citat (în chipul cel mai serios ºi
situat ca atare!!!) de sobrul Constantin
Cubleºan în comentariul pe care-l dedicã, în
paginile 13-15, celor douã antologii scoase
pe autor în 2014 – „Vino în rochia ta de
stambã. Poezii clasice. 2014-1967” ºi
„Întoarcerea barbarilor. Versuri libere.
2013 – 1973”: În seara când tu umfli
cozonacii/ o sã mã vâr pe horn ca sã-þi ling
cracii/ pudraþi cu zahãr candel ºi fistic/ ºi-
o sã-þi extrag stafida din buric/ ºi minereul
de futai din coapse/ dar pe neve, cã statul
pune taxe,/ (cum pun eu hulpav mâna pe
popou)/ ºi-þi trece goliciunea-n embargou/
ºi þâþele în fiºa de cadastru/ de-mi face pula
drepþi ca Fidel Castru (Crãciun).
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015
Trecând la ACOLADA domnilor Gh.
Grigurcu ºi Radu Ulmeanu, consistentã, ca
de obicei, aº reþine (fiindcã tot fu vorba de
poezie) caracterizarea fãcutã de cãtre Alex
ªtefãnescu (la rubrica sa „Pe scurt”, sub titlul
unificator „În dezacord cu moda” – inspirat,
probabil, mai ales de condiþia lui Dan Stanca,
sub a cãrui modestie comportamentalã ºi
vestimentarã se ascunde „cel mai valoros
prozator afirmat dupã 1989”) lui ªerban Foarþã
ºi poeziei sale: „Poezia sa este formatã din
jocuri de cuvinte, sofisticate ºi surprinzãtoare.
Dar poetul nu este doar un rebusist. Demersul
lui se bazeazã pe o intuiþie de filolog: cuvintele
au poezia lor. Aºa cum existã o poezie a
norilor, a rochiilor sau a fructelor, existã o
poezie a cuvintelor. Constantin Noica se
comporta uneori ca un arheolog al cuvintelor,
dezgropând din adâncurile lor semantice o
filosofie româneascã de negãsit în cãrþi.
ªerban Foarþã procedeazã în mod similar ca
poet, activând în cuvinte un lirism uitat sau
doar posibil. El trateazã dicþionarul ca pe o
claviaturã pe care apasã cu degete delicate ºi
ferme pentru a scoate sunete încântãtoare.”
Tot o caracterizare memorabilã îi face Gh.
Grigurcu lui Virgil Nemoianu:, „un
reprezentant al categoriei «monºtrilor
livreºti»”: „Precoce descoperindu-ºi vocaþia
aidoma unor J.-P. Sartre sau M. Eliade, d-sa
se dedã unor lecturi fãrã preget, incluzând ºi
enciclopediile [...], convins, în duh clasicist,
cã cititul rãmâne «plãcerea cea mai adâncã ºi
mai durabilã a omului». Dar nu devine câtuºi
de puþin un «ºoarece de bibliotecã». Pe marea
parcã fãrã þãrmuri a lecturii insaþiabile,
pluteºte, aidoma unui vas, inteligenþa d-sale
productivã. Are loc o impresionantã aderenþã
între ponderea speculaþiei ºi masa culturalã
ce-o susþine. Valurile marine, furtunile par
excluse structural, cãci Virgil Nemoianu se
aflã la distanþã de tipul intelectualilor
tumultuoºi precum tânãrul Eugen Ionescu sau
Cioran. Necãutând gâlceava, ocolind rupturile
dramatice, se aratã înclinat spre pacificare,
spre relevarea armoniilor, astfel explicându-
se ºi valenþa d-sale religioasã.”
Altminteri, dl Radu Ulmeanu pune, în
editorialul sãu (România ºi recordurile
corupþiei), secondat la pag. 16 de Petru
Romoºan (Penibili pânã la capãt), toate
tunurile pe Victor Ponta. Trimiþând, e
drept, câteva obuze ºi cãtre Iohannis, dar
strategic umplute (ca ale oºtenilor valahi
ai lui ªerban Cantacuzino la asediul Vienei)
cu paie! (T. C.)
99
 MUZEE
GHEORGHE PETRAªCU
Întrucât este deja foarte cunoscutã
personalitatea lui Gheorghe Petraºcu (22
nov. 1872 – 01 mai 1949) ºi opera acestuia
rãspânditã printr-o mulþime de muzee ºi
colecþii particulare, puþine sunt lucrurile care
au mai rãmas de spus. Nicolae Tonitza,
care l-a cunoscut îndeaproape, spune în
1928: „Petraºcu e un om cumsecade. Are
casã proprie, copii, nu fumeazã, nu bea,
nu se îndoapã cu stupefiante, este econom,
la 9 seara este în pat ºi la 7 dimineaþa la
lucru. Nu-ºi rade mustaþa ºi nici nu poartã
plete, e îmbrãcat corect, iar ca lecturã
preferã Brãtescu-Voineºti. În înfãþiºarea lui
exterioarã, Petraºcu nu are nimic de artist
ºi cu atât mai puþin de nebun.” Aºadar, un
om! Un om care provine dintr-o familie
cu o stare materialã bunã, cultivatã. Face
studii la Universitatea Naþionalã de Arte din
Bucureºti, apoi (la recomandarea lui
Nicolae Grigorescu), studiazã un timp
scurt la Munchen, apoi la Paris, la
Academia Julien, unde îl are profesor pe
Bouguereau.
Prima expoziþie, la Ateneul Român în
1910. Subiectele abordate în picturã cu
predilecþie de Petraºcu, sunt peisajele, din
þarã (la Sinaia, Tg. Ocna, Câmpulung
Muscel, Târgoviºte etc.), dar ºi din
strãinãtate (Franþa-San Malo, Spania–To-
ledo, Italia–Napoli, Chioggia ºi, în special,
Veneþia); dar sunt cunoscute ºi devenite
extrem de apreciate ºi naturile lui statice,
ca ºi portretele ºi cele câteva autoportrete.
Cum sunt fãcute lucrãrile lui Petraºcu?
Ne-o spune chiar el: „Lucrez în culori
închise pentru cã aºa au lucrat mai toþi
pictorii mari. Eu nu fac teorii. Eu lucrez
cum simt. Nu am o culoare preferatã, toate
îmi plac. Arta nu înseamnã a utiliza sute de
culori, ci de a alege cinci, ºase culori în
cea mai desãvârºitã armonie.” Ce reþetã mai
bunã ar fi putut recomanda vreunui
învãþãcel? De notat ºi faptul cã azi, la casele
de licitaþie, tablourile lui Petraºcu se vând
la sume impresionante.
100 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Ion Mãrculescu
În 1920, Petraºcu viziteazã
Târgoviºtea. Plãcându-i locul, se hotãrãºte
ºi, în 1921, îºi construieºte o reºedinþã de
vacanþã (lângã biserica catolicã), locuind
totuºi, în cea mai mare parte a timpului, la
Bucureºti. Aceastã reºedinþã cu atelier ºi
anexe existã ºi astãzi ºi este un frumos
muzeu bogat în lucrãri deosebite ale
artistului (picturi ºi desene) unele dintre ele
deosebit de cunoscute publicului, în spe-
cial din albumele de artã tipãrite.
La Târgoviºte încã mai existã persoane
care l-au cunoscut ºi care îþi pot povesti
diverse lucruri despre „economul” artist.
De exemplu, se povesteºte cã Petraºcu era,
de felul lui, foarte zgârcit (dar, dupã pãrerea
mea, asta nu lezeazã nici talentul ºi nici
valoarea creaþiilor sale artistice!). Se zice
cã avea un ucenic, sau cam aºa ceva. Ca
sã-l plãteascã pentru diversele munci pe
care acesta le presta, inventase o
ºmecherie foarte ingenioasã, care nu-i
trecuse nimãnui prin minte: maestrul îºi
punea semnãtura pe tablouri pictate de
ucenic, iar acesta le vindea ca originale.
Chestie care, cred, le dã fiori astãzi,
deþinãtorilor de tablouri socotite a fi ale lui
Petraºcu. În felul acesta câºtigau amândoi;
Petraºcu îºi vindea o parte din nume, ceea
ce nu-l costa nimic, iar ucenicul avea ce
sã mãnânce. Dar, sã zicem, aceasta s-ar
putea sã fie o legendã! Sau chiar poate fi
adevãrat ºtiindu-se cã o asemenea practicã
era folositã ºi de alþii. Cicã, odatã, a venit la
Nicolae Grigorescu un cetãþean cerându-i
sã confirme dacã tabloul pe care l-a
cumpãrat este original. Se întâmpla pe
vremea când deja începuserã sã circule copii
dupã Grigorescu. De faþã, se zice, era ºi
Barbu ªtefãnescu Delavrancea. Grigorescu
a confirmat originalitatea tabloului ºi l-a
semnat atunci pe loc. Delavrancea l-a
întrebat de ce a semnat tabloul care, evi-
dent, nu era fãcut de el, la care Grigorescu,
cu un gest de generozitate, a zis cã este
bine sã mai mãnânce ºi alþii o pâine!
Anul XVI, Nr. 10 (187) • octombrie 2015 101
 Cãrþi primite la redacþie

Revista se distribuie în Târgoviºte, la librãria Gaudeamus (str. Nicolae Radian, bl. KB2/3,
130062) ºi online, comenzi la biblioth@gmail.com. Abonamentele se fac prin poºtã la redacþia
din Târgoviºte ºi la librãria Gaudeamus a Editurii Bibliotheca.

Redacþia Târgoviºte – Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062, tel/fax
0245212241; mobil 0761136921; e-mail: biblioth@gmail.com; www.bibliotheca.ro
Redacþia Gãeºti – str. 13 Decembrie, bl. 30/C/6, 135200, Dâmboviþa, telefon 0245713234,
0722686856, e-mail: cristeador@yahoo.com
Redacþia Chiºinãu – str. 31 August 1989, nr. 89, tel. 0037322234313; 0037369 129478, e-mail:
filip.iulian@gmail.com

Revistã editatã de SC Bibliotheca SRL

biblioth@gmail.com • www.bibliotheca.ro
Tiparul la Biblioprint Târgoviºte
7,00 RON