Monitorul

de poezie
Revistă foileton, cu poezie de bon-ton
Anul 2, Numărul 15, februarie 2020, ISSN 2668-0440
Se distribuie gratuit.

Interviuri
cu poeţi
Poeţi
– In memoriam

Definiţii ale poeziei

Resurse pentru globalizarea poeziei

Poezie de colecţie
 Monitorul de poezie

Editorial

Definiţii ale poeziei

Poezia a apărut ca o formă superioară de limbaj, ca un nou tip

de comunicare care exprimă ceea ce limbajul obişnuit nu
reuşeşte.
Poezia e o întrebare care include şi răspunsurile.
Poezia e o imagine care nu poate fi văzută cu ochii.
Poezia explică ceea ce omul nu a definit incă.
Poezia e cea care eliberează emoţiile.
Poezia este un infinit univers paralel, cel al ficţiunilor.
Poeziile acţionează ca o nouă religie, creând reguli noi de
îndreptare morală.
Poezia lucrează cu cel mai bun material, cel mai plin de
înţelesuri, cuvântul.
Poezia, această otravă zilnică în doze mici care topeşte răul din
oameni.
Poezia e un organ care excită mintea.
Poezia e antonimul automatismelor.
Poezia contemporană este una mimetică pe două planuri, cea a
clasicismului renăscut şi cea a neorealismului.
Poezia postmodernă este ermetică, menită să implice cititorul
într-un dialog, făcându-l coautor al mesajului textului.
Cititorul receptează în mod diferit mesajul unei poezii, în funcţie
de cultura şi experienţa acestuia, de stare sau de caracterul său
intim.

Ionuţ Calotă, director revista Monitorul de Poezie

1|Anul 2, numărul 15, februarie 2020

 Monitorul de poezie

Poezia MAXIMINISTĂ a ediţiei

Furtuna lui Hades

M-am născut ieri

fluture de noapte
aripile-mi erau rădăcini albe
prinse în oceanul ce-ți dezmierda insula
ochii erau stele căzătoare
ce-ți sărutau zenitul

azi am murit om
cu tălpile pătimirii prin norii
ce cântau furtuna lui Hades

mâine voi trăi pasăre

ce va scrie nadirul!

Nicole Sere

(poezie votată în Cenaclul maximinist)

2|Anul 2, numărul 15, februarie 2020

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Trista Ţară - un graffiti închis în zid

Am venit din tribul orb unde

A: pixelii se metamorfozează în litere
B: creierul mi se umflă de coronaversuri
Mi-am pus o c@rte mască pe faţă
Cuvintele mă vaccinează
Beau o cy-bere sub clavicula nopţii
şi mă zbat - un graffiti închis în zid
Mă las încet în corpul meu rece
în trupul meu / o ruină în naufragiu
prin pielea mea ca de tobă care vibrează
Corpul meu are toate semnele
războaielor noastre nereuşite
Din rana gurii tâşneşte
cerneala neagră
care pătează pereţii
E ceva în neregulă
cu regizorul acestei lumi
Se aprinde noaptea^^
până unde mi se termină pielea
Anan de Amiranda

(din volumul de poeя∃zii, în curs de apariţie, „Trista Ţară”)

3|Anul 2, numărul 15, februarie 2020

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

: ( ILLUMINATE MY CALVINS THO ) :

nuamtrimisnuduri
decâtunorprieteni

pentruanesimți
toțibine

:(unaltmod
deaspune):

totceamnevoie
unmormandeiphonuri

supraîncălzite
submine

&importanța
dispare

Tudor Pop

(din volumul Softboi mimosa, Editura OMG, 2019, nominalizat la

Premiul Naţional de Poezie Mihai Eminescu - OPUS PRIMUM)

4|Anul 2, numărul 15, februarie 2020

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

ca să dovedesc că am primit scrisorile tale de pe front,

am înmulţit cu 2 sufletul lor şi toate celelalte părţi împrăştiate
în tranşee,
abia atunci împărtăşania s-a mutat în mine,
mi-a spălat mofturile, le-a îndesat forţat în lada de zestre
şi mi-a spus:

-na, uite ce burtă plină de ipsos are acum planeta!

jumătatea asta de oră se trage la sorţi ca o pacoste roz pentru
surzi!

Daniela Toma

5|Anul 2, numărul 15, februarie 2020

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Fragment din Poemul Franc

Fără compromisuri cu obsesiile mele.

Noaptea, când nu pot să strig
pentru că strigătul meu
nu mai cunoaște glas omenesc,
intru-n ele ca un fierăstrău.
Mă acomodez.
Umplu pereții cu desene mici, făcute din creion.
Desenez musculatura mesei, chipul mic și plat
al gazdei,
cotloanele mărunte de unde plânsul nu mai poate
să ajungă la adevărații locuitori ai camerei.

Deasupra caloriferului e o fereastră.

În stânga șifonierului e o fereastră.
La capul patului e o fereastră.
În palma mea, strânsă între degete,
fereastra doarme. Numai piele și os.

Toni Chira

6|Anul 2, numărul 15, februarie 2020

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

toamna-n livadă -
unde e părul falnic
de altădată?

Norea Dan

(Din volumul “Ucenic la școala de haiku”, Ed. PIM, 2013)

7|Anul 2, numărul 15, februarie 2020

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

poem pentru Ana

urmează acele zile de interes comun în care poți să-ți aranjezi

paleta de culori deasupra zâmbetului tâmp, evident, după ce
treci trei ceasuri rele și marțea trasă la față

culpele celor săraci cu duhul se scriu pe ultima foaie și se citesc

numai în gând până când iertarea întoarce celălalt obraz fără a
mai opune rezistență

un vânt călduț, aducător de vești înțelepte, se strecoară în oase

și astfel respiri păreri de bine cu promisiuni subtile

satisfacția se așază în liniște pe treptele casei, adulmecă mirosul

plăcintelor proaspăt scoase din cuptor și își pune la punct lista
cu lucruri care chiar contează

din prag, bunica clipește des a înțelegere

Iulia Toma

8|Anul 2, numărul 15, februarie 2020

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Astăzi soarele
strălucește mov
cu aripi dezgolite de pene
m-am înălțat umbră
deasupra mea
femeia cu rochia gri
și buzunarele rupte
are mâinile pline de
cuvinte colorate
nimicul e un puzzle
violet
de la un capăt la celălalt
al timpului
toarce zădărnicia
ca o lene pufoasă
miroase a primăvară
mă reîncarnez în mine.

Elena Lucia Spătariu-Tudose

9|Anul 2, numărul 15, februarie 2020

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Anticariat

Mai caută prin gânduri bătrâne anticar

Și dezveleşte-ţi paşii trecuţi prin praful lumii,
Auzi cum la răspântii îşi scutură salcâmii,
Bănuţii de aramă, arvună la altar.

Priveşte prin fereastra tăcutului mormânt

Și-aruncă-te, bătrâne, în timp, ca-ntr-o fântână,
Fugiţi copii prin sat, ţinându-vă de mână
Cu cel ce se coboară în rana din pământ.

La marginile lumii mai zăboviţi un ceas

Și leneviţi în iarba ce, crudă, creşte-n gânduri,
Prin peria de gene, ca în atâtea rânduri,
Tăiaţi felii lumina din clipa ce-a rămas.

Se-adună noaptea-n suflet şi, singur, printre cruci,

Îţi vezi copilăria închisă-n sânul morţii,
V-a mai cădea o frunză din ramurile bolţii,
Să-i zornăie bănuţul ţipând pe la răscruci.

Ion Sorescu

10 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

pe meridianul nopţilor
fără somn
doar ceasul îmi măsoară tristeţea
cu egală măsură
şi risipeşte umbra pereţilor lumii
de pe care chipului meu
i se şterge conturul...

Silvia Bodea Sălăjan

11 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Ne adunam toţi seara

în jurul ei
Avea pielea
de teracotă
Noi eram păsări
care-i ciuguleau ochii
Eram sâmburi care îi consumau
liniştea
Dar ea ne strângea blând
în braţele ei frânte
până adormeam
până ne cristalizam

Ionuţ Calotă

12 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Colecţia de metafore

Seria 12

„ceea ce văd se dezlipeşte de ceea ce este” - Teodor Dună

„iarna, cuvintele tac ca niște mese și scaune

și cei care nu mai sunt se așază pe ele cu genunchii” - Cristina-
Monica Moldoveanu

„Eva, îți văd părul de șarpe” - Alexandru-Eusebiu Ciobanu

„Eu stau pe ruinele minții mele și beau vodcă.” - Ion Mureșan

„e o pânză de zăpadă-ntre blocuri

dacă pantofii tăi lasă urme
aş putea să le văd
dimineaţa la pâine în colţ. - George Geacăr

„s-a înecat în ochii unei femei” - Gina Zaharia

„Atât în singurătate cât și între oameni

femeia va oferi foc bărbatului” - Cătălina Suditu

„Am înotat în brațele tatălui

până la ultima lespede. - Carla Francesca Schoppel

„ea plutea înspre noapte” - Teodor Dună

13 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Lecția de istorie

la 1406 s-au descoperit

într-un perete al primăriei din Sibiu
34 pahare de argint
unul este sânul meu

Gabriela Garlonta

14 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

* (o a treia scrisoare)

copiii timizi vor atinge apogeul luminii

ca inimile să le fie chicotite

se vor rupe toate gardurile invidioase

pe cele două lumi aproape identice

văile vor fi tobogane

munții se vor închina când le va fi frig

iar îmbrățișările electrice

vor da lumină

Ionuţ Dumitru

15 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Tristih

Singuratic stă
pe înghețate ramuri
ceasul de-amiază.

Dunia Pălăngeanu

16 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

în fiecare an, limba copilăriei

se transformă într-o fantomă
atinsă de inspirația unei muze gripate,
vaccinată de generația facebook,
sechestraţi într-un univers virtual,
niște actori în jocuri video
într-o simulare continuă,
o carcasa de celule clonate
cu umbre ale trecutului.

Tudorel Ciobotaru

17 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Haiku

*
sălaș părăsit -
țurțurii din streașină
stor la fereastră
*
gheața subțire -
doar luna îndrăznește
să treacă fluviul

Ion Reșinariu

18 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Fum

Vei mai găsi cuvinte să suspine

când voi cânta ca umbră, os sau praf,
sau vei împrumuta un epitaf,
citit cândva pe crucile străine?

Să ispășesc în lacrima de ceară

o să te-nduri un gând să îmi aprinzi,
sau prea grăbită fluturii să-i vinzi,
mă vei uita-ntre stele-ntâia oară?

Din lut în lut spre cer deschis e drumul,

dar mărul șerpuiește prin destin
și de trăit mai am așa puțin,
căci ard și în pământ se-nfige fumul.

Radu Iorgulescu

19 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Resurse pentru globalizarea poeziei

Umbra ta
de Trigueros Espino Samuel

Se termină ianuarie.
A început un alt deceniu
şi mă întreb ce va aduce:
poate aceeași incertitudine,
mai multe războaie și nebunie,
mulţimi stupefiate
ţinând steaguri putrede
înainte ca cineva să poată spune „Victorie!”
Singur cu întrebările templelor,
cu boluri de post,
iubești acea moarte
înecată în brațele lui,
râuri care mor
înainte de a intra în mare,
ploi de păsări
pe pieptul impozant,
pierderi îngropate sub ruinele
clădirilor înalte.
Se termină ianuarie.
Noaptea începe să-şi răspândească
umbrele pe străzi
rezervând-o pentru mine
pe cea mai groasă.
Traducere realizată de Daniela Toma

20 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Trigueros Espino Samuel (Honduras), născut la 7 februarie 1967

– poet, narator, dramaturg, apărător al drepturilor omului.
Opera sa literară a fost parţial tradusă în engleză şi a câştigat
mai multe premii naţionale şi internaţionale, cum ar fi: Premiul
pentru poezie, Victor Hugo, 2003, Premiul Lira de aur Olimpia
Varela (poezie şi eseu), Premiu de naraţiune În căutarea sudului
(2009) şi Premiul de naraţiune Apropierea de ţărmuri (2018)
Este dedicat consultării educaționale și artistice, atelierelor de
pictură și teatru pentru copii și tineret. A scris scenarii tehnice și
literare pentru teatru, radio și video (documentație). A
reprezentat Hondurasul în importante festivaluri de poezie din
America și Caraibe. În prezent (2018-2019) menține o rubrică
permanentă în revista de artă și cultură Lumea a Treia.
Opera sa:
1988: Todo es amor tras esta nostalgia (poemario)
1988: Borges (ensayo)
1991: Sin una palabra
1992: Amoroso signo (poesía)
1992: El trapecista de adobe y neón (poesía, relatos e
ilustraciones), coescrito con el belga-hondureño Albert
Depienne
1992: El visitante (cuento)
1989: El trapecista de adobe y neón (narrativa, poesía,
ilustración)
2006: Animal de ritos (poesía)
2009: Antes de la explosión (poesía) Una despedida (narrativa)
Me iré nunca (narrativa)
2009: Antes de la explosión (poesía)
2014: Exhumaciones (poesía)
2016: Una despedida (novela)

21 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Altare de lumină

Hai, primește-mă cu șoapte

În același pat de rouă
Făr' a ști de-i zi sau noapte
Zămislind iubire nouă...

Degete subțiri pe coapse

Numărând bătăi de ornic
Vor vibra pe clape arse,
Meteor trecând ironic.

Sărutând razele lunii

Tainice simțiri vor curge
Și-un surâs da-vom furtunii
Clipelor, să nu ne-alunge.

Prin altare de lumină

Îngerii, purtând coroane,
Ne vor absolvi de vină
Furișându-se-n icoane.

Carmen Pasat

22 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Nimic din toate acestea

A venit poetul și a zis

că aia și aia
că aia și ailaltă
eu stau cuminte în hol
ca bursucii în baie
ascult tic-tac-ul obscen
urmăresc cu creionul pe hartă
conturul unui oraș dispărut acum o mie de ani
poate ar trebui să văd
pasărea care intră pe fereastră
să simt șuieratul glonțului pe la ureche
nimic din toate acestea
a venit poetul și a zis
că aia și aia
că aia și ailaltă
eu stau cuminte în hol
și număr oglinzile care cad
una câte una

Geo Galetaru

23 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

O femeie spală oasele mele și cântă

Un copac mi-a crescut din vintre ca un miracol,

rădăcinile lui se află în aorta inimii mele,
ramurile lui au înflorit în plămâni să pot respira mai ușor
iar o floare mi-a ieșit pe gură
să vorbească în numele meu

„jos, în vale, la izvor”,

la loc de odihnă, la loc de verdeață,
o femeie spală oasele mele
și cântă

Ionel Bota

24 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

vid

e a șaptea zi deja de când caut în mine zidul

un lătrat mă invită insistent afară
ploaia îți picta cu migală chipul pe poarta casei
aerul din golul lăsat de trupul tău
îmi intră tiptil în plămâni
rece și gustos ca un țipăt
e un lucru extraordinar chiar
faptul că n-a concurat nimeni cu spațiul în care
ți-ai ascuns cu grijă întunericul
așa că poți să-i mai privești cupola în liniște
până când îți voi culege tăcerile
și le voi vărui necontenit respirându-te ...

Djamal Mahmoud

25 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

ai vrut deodată să fii singură

în mijlocul singularităţii
chiar dacă în inima ta
nu mirosea nimic la plural
nici n-ai avut timp să observi
că privirea ţi-a rămas deschisă spre nebunia mea cosmică
ai fugit desculţă
golită de toate adevărurile
doar să mai bem o cafea
înainte să se fluiere începutul apocalipsei
ești singura femeie care m-a iubit din singurătate în singurătate
așteptându-mă infinit
mă laşi azi
când toate cometele
s-au adunat în ochii tăi
să mă închid în tine
pentru totdeauna?

Adrian Păpăruz

26 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

N-am știut că pentru tine

dragostea e
doar un cub de jucărie
căruia trebuie să-i potrivesc
toate culorile

Ioan Emil Hapca

27 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Ei umblă pitiți prin magazin

doresc toată fericirea de după dulapuri
în spatele peretelui
umbrele se învelesc, excitate
după perdea nicotina din oase
atinge pervers urechea lipită de geam
e atâta durere, atâta curgere, atâta secetă
în acest Nil ce şiruie dureri de coaste
plăceri țesute cu acul în sânge
năravuri iscodite de acasă
nu mai înțelegi cum soarele luminează în magazinul de piatră

Alexandru-Eusebiu Ciobanu

28 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Nedumerire
sub pleoape
în ascunziş de lacrimi
îngânând despărţirile
se coc diamantele
metaforele sacre ale iubirii
sub piele
fluturi
înnoată descântând un cârd de iele
Doamne, de ce dragostea îmi topeşte oasele?

Mihai Ciobanu

29 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

CINABRU
sau spune-mi primăvară înșelătoare
că rochii de cinabru nu atârnă
de ciocul șoimilor de porțelan
să-i dau mormântului un nume.
Iubito, aș vrea o seară să nu iubesc
nici buze, nici umeri goi,
când noi ne creștem în târziul de amor
să-mi strâng finalul când șoimii vor zbura.

Robert Udrea

30 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Resurse pentru globalizarea poeziei

Dezrădăcinare:
de Mejor O Brave (tânăr poet din Nigeria)

La începutul acestui miez de noapte luminos

în timp ce urmăresc jumătatea lunii
cum merge pe cer.

Noaptea ţipă din răsputeri.

Eu visez că-mi vopsesc faţa,
Cu sângele galben
al unui străin.

În același timp simt pericolul ...

Când casa s-a cutremurat
Și pământul s-a mutat
din locul lui
Oceanele au rămas în picioare.

Istoria noastră de milioane de ani a decăzut.

Copiii noștri de ieri au început să plângă.

Femeile noastre s-au scăldat în lacrimile lor

Bărbații noștri și-au aplecat capul de mult timp
Pământul ne-a respins strângerea de mână, am încercat ...
Nu mai avem nimic să ne reproşăm, doar să plângem..

Traducere realizată de Ionuţ Calotă

31 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

cu mine trebuie

să vorbești când sunt puțin amețit

de poezia
scrisă la orele dimineții când eu
aș vedea
ca printr-o ceață ciorapii tăi lungi transparenți
încolăciți
ca doi șerpi cu trupuri egale egale
cu trucuri
de dragoste ciorapii uitați de cu seară pe masa
din sufra
gerie se ajunge direct pe terasa
cu vedere
la bulevardul cetății în care
și alte și
alte reptile tiptile ies în subtil din canale

Traian Abruda

32 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Timp

Plouă,
credeam că-mi bate la ușă
asinul
părăsit de stăpân
cu fluierele picioarelor rupte
de noaptea geloasă
a unui păgân
Plouă,
corabia înoată printre pești zburători
și clopotul navei strânge năvodul
timpul,
cu trupul infipt într-o limbă de ceas
disperat își alungă prohodul

Constantin Sârghiuță

33 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Mici tresăriri

Poate odată voi ajunge cerșetor

și mă voi așeza lângă o biserică
cu pălăria întinsă.

Am să primesc câte un bănuț

din cànd în când
în timp ce memoria mea
va depăna amintiri.

Iar când vor bate clopotele

doar atunci
voi avea o mică tresărire.

Sperând că
- cine știe? -
sufletul mi se va întoarce
de la cimitir

Florentin Sorescu

34 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Când te pregătești
De întâlnirea cu Moartea
Și nu poți
Pentru
Că ți s-a oprit inima
Să numere sângele...

Sorin Dananae

35 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Primele impresii

albastru nesădit
marginile ploii sub cupola timpului
aduc tăcerea,
distanțele se anulează rotunjite de gânduri,
umbra dimineții deasupra orașului mic,
în catedrală iubirea se încălzește la opaiț,
limbiile ceasului salvează schimbarea.

Cristian Ovidiu Dinică

36 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie colectivă creată în Cenaclul maximinist

Am ieșit din timp ca dintr-o cămașă strâmtă

de forţă, ducând în braţe o lună spartă
Spre capăt de cer se joacă la nuntă
mi s-au dizolvat oasele într-o tăcere pulverizată
Nunta Isoldei ce-l pierduse pe Tristan
fără nicio hartă fără niciun tren
doar o învolburare a celulelor albe spre noapte
peste mormintele lor neaua și crengile cu măceșe coapte
Am în frigider celule stem pentru nuntași-virtuali
doar o amintire fanată a unei iubiri înfrigurate
prefăcută în praf de stele vânturat în ochii unei cobre albastre
Murmură încet salcâmul
aud doar goana pustiului de roze
sub penelul unui maestru nipon
inima blândă în răsăritul cuprins de teamă
dilatat peste univers ochiul interior
dincolo de umbră, lumina
gâlgâitoare ca aripile unui porumbel
și aici, eu și tu, înfrigurați de frumusețea rațiunii clare.

37 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie colectivă scrisă în Cenaclul maximinist de autorii: Sorin

Dananae, Carmen-Maria Mecu, Nicole Sere, Cristina-Monica
Moldoveanu, Gabriela Garlonta, Mihai Ciobanu, Alexandru-
Eusebiu Ciobanu, Robert Udrea, Cristian Ovidiu Dinică,
Constantin Sârghiuţă şi Ionuţ Calotă.

38 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poeţi – In memoriam

Albertina a dispărut

ar fi, desigur, mult mai frumos dac-am putea-o reține

într-o seară închisă, numai a noastră, dac-am putea
s-o pândim, de la ferestrele coridorului, când ea de abia
se mișcă prin camera — fără vedere spre landă — doar cu
puține
geamuri — și înalte — către culoarele (pe unde, însă,
vântul suflă ca și afară — și uneori chiar și ninge,
când deschidem fereastra cu sticlă plânsă
de ceață, la capăt, pe lângă scara cu trosnet fin), ce
ar mai urma de aici, se face o liniște lungă.
alături de vreo ființă — dar adevărul e că nici nu există
o asemenea făptură — de pildă, o femeie cu fața tristă
a trecut astăzi prin ploaie, pe alee, pe lângă
noi — și nici nu ne-a privit — s-a legănat prin fumul de ploaie
și a trecut mai departe, afară, noi o urmăream cu amintire
greoaie.

Mircea Ivănescu

(n. 26 martie 1931, București – d. 21 iulie 2011)

39 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Interviuri cu poeţi

Poezia mi-a deschis apetitul pentru comunicare - Ionuţ Calotă

Ionuţ Calotă, ştiu că scrii poezie la modul serios de câţiva ani,

ţi-au apărut câteva cărţi bune, unele dintre ele sunt premii la
concursuri importante; vorbeşte-ne despre acestea şi despre
începturi, te rog! cum e să intri în acest fel în literatură?

-Poate puţini ştiu, dar primul meu contact cu literatura şi mai

ales cu poezia a avut loc în adolescenţă. Eram un împătimit al
lecturii, petreceam mult timp în biblioteci, inclusiv în Biblioteca
Franceză, unde citeam poezii în original, participam la
cenaclurile literare, unde abia se afirmau tineri precum Horia
Gârbea şi corespondam cu poeţi din întreaga ţară, pentru că
atunci nu era facilitatea de azi a internetului şi scrisorile erau
principalele forme de comunicare. Ajunsesem chiar să finalizez
un volum de poezii, cu titlul „Manufactura de gesturi”. Colegul
meu de bancă din liceu şi cel mai bun prieten din acea perioadă
era fiul poetului Miron Radu Paraschivescu. Îmi amintesc cu
nostalgie o vacanţă de vară pe care am petrecut-o împreună la
moşia acestuia de la Vălenii de Munte şi mai ales momentul
când am văzut şi am atins biroul la care şi-a scris poemele
marele om de litere. A urmat însă şocul armatei obligatorii,
unde m-am simţit ca într-o puşcărie în care am fost trimis
nevinovat. Mă dusesem acolo cu o valiză de cărţi şi de caiete în
care voiam să scriu, dar mi-am dat seama imediat că am venit cu
ele degeaba. După aceea m-am angajat şi am început facultatea
la seral. Atunci m-am îndepărtat de literatură şi a urmat o lungă

40 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

perioadă în care alte pasiuni m-au marcat, de exemplu să cânt în

diverse trupe rock.

primul volum, Cum să supravieţuieşti în dragoste, apărut la

Editura Art Creativ, în 2017 ţi-a adus consacrarea şi te-a definit
ca poet, ţi-a oferit momente de confort şi de acomodare cu
poezia – a fost greu primul pas?

-Întoarcerea mea către poezie coincide cu întâlnirea noastră. Ştii

bine că eşti cea „vinovată” că mi-ai redescoperit pasiunea
pentru poezie. Dragostea noastră a fost cea care a făcut să
explodeze în mine dorinţa de a mă exprima în versuri. Primul
pas a fost făcut chiar în 2014 când am scos împreună cartea Ziua
când am semănat cu tine, o carte specială, unică, în care eu am
ţinut să „explic” poeziile tale, despre care se spunea că sunt
ermetice. În fapt, acele explicaţii erau reinterpretări tot sub
formă de poezie. Succesul acestui volum m-a încurajat şi aşa am
făcut paşii către volumul de debut, care, chiar din titlu vorbeşte
despre povestea noastră de dragoste. Ceea ce poate puţini ştiu
este că în acest volum am inclus şi o parte din poeziile scrise în
adolescenţă. Succesul debutului a fost neaşteptat. Cartea a
primit o mulţime de premii şi cronici favorabile şi încă mai
circulă şi este cerută.

se pare că te-ai simţit bine în această atmosferă pentru că ai

împărţit apoi manifeste, mai bine zis, Manifest pentru
globalizarea poeziei care are şi câteva particularităţi ...cum şi de
unde a venit această idee, această dorinţă de a ieşi din tiparele
poeziei actuale?

41 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

-Poezia mi-a deschis apetitul pentru comunicare. Am înţeles că

poetul trebuie să fie şi un tribun al cetăţii, să se implice măcar
cu opinii despre viaţa societăţii. Cartea aceasta a vrut să fie cu
adevărat un manifest. Globalizarea e un fenomen care se
întâmplă că vrem, ori nu vrem. Marile imperii sau răspândirea
religiilor prin intermediul misionarilor au fost tot forme de
globalizare. Tiparul a fost, de asemenea, esenţial în procesul
globalizării, aşa cum e acum desăvârşit de internet. Oamenii au
început să domine această lume după ce au reuşit să colaboreze
în grupuri foarte mari. Iar acum, în timpul internetului şi al
reţelelor de socializare, simţim cu toţii beneficiul contactului cu
lumea întreagă. Manifest pentru globalizarea poeziei conţine
traduceri ale poeziilor mele în 14 limbi străine, probabil chiar un
record pentru o singură carte şi este semnul pe care am vrut să-l
las pentru deschiderea mea către întreaga lume, către care
privesc cu multă fascinaţie. Una dintre aceste traduceri a luat
chiar un premiu internaţional la un concurs din Portugalia.
Traducerea excelentă a fost făcută de Gabriela Tindall, profesor
de limba engleză care locuieşte în Anglia de mulţi ani şi, din câte
mi-ai povestit, colegă de facultate cu tine. După această carte,
am început eu însumi să traduc din lirica internaţională şi să fac
cunoscute vocile poeţilor lumii şi în limba noastră.

crezi că are poezia actuală condiţii favorabile să se manifeste?

de ce e atât de sonoră, de stridentă o parte a ei, pe când o alta
îşi păstrează subtilitatea şi farmecul? se încearcă trasarea unei
direcţii noi, este aceasta impusă şi susţinută de critici şi nu
numai? există o realitate critică, de alertă în care se găseşte
poezia astăzi?

42 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

-Faţă de adolescenţa mea, acum putem spune că poezia nu mai

este împiedicată aproape cu nimic să se facă simţită. Poate de
aceea asistăm şi la această explozie de creatori, de genuri şi
gusturi literare. Suntem într-o epocă în care nu mai sunt doar
câţiva poeţi şi o mulţime de cititori, ci aproape toţi sunt creatori,
co-autori. Fiecare operă se transformă acum în ochii cititorului.
Acesta o priveşte în registrul propriu, dar mai ales o recreează în
funcţie de cultura, experienţa şi caracterul său. Ceea ce nu e rău
deloc. Este important să existe, pe lângă stilurile consacrate, şi
căutările celor temerari pentru direcţii noi, abordări care par
stridente, cel puţin la început, dar care aduc mereu prospeţimea
necesară. Cât despre critici, nu ştiu de ce am impresia că nu mai
sunt ei mintea limpede care sprijină evoluţia literaturii, ci doar
nişte asistenţi cuminţi.

în poezia ta dezvălui, vorbeşti despre lucruri în care crezi, despre

cele personale, importante pentru tine? care sunt stările prin
care treci atunci când scrii sau chiar după aceea? există una
anume pe care o ai doar atunci când scrii şi niciodată altcândva?

- Eu scriu, în general, despre lumea mea interioară, mai puţin

despre cea exterioară, iar această lume intimă este ca un fel de
univers paralel pe care îl recreez în permanenţă, în funcţie de
stările pe care le am la un moment dat. Îmi place mult să-mi
antrenez imaginaţia, nu mă satisfac descrierile fade care imită
realitatea. Dar asta, desigur, în poezie, în rest caut să fiu cât mai
realist, să înţeleg lumea asta în toată complexitatea şi
spendoarea ei.

43 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

ai scris şi proză, ai primt şi un premiu important pentru aceasta,

cum e ca poezia să se prelungească în proză, să se contopească
atât de bine una cu alta şi ce rezultă de aici? este proza pasul
firesc care urmează poeziei, sau nu e obligatoriu acest lucru?
există „pericolul” să-şi ocupe una alteia teritoriul, ori,
dimpotrivă, ar fi benefic pentru fiecare dintre ele?

-Pentru că acum se scrie destul de mult o poezie care seamănă

cu proza, eu am vrut să scriu o proză care să fie cât mai poetică.
Precum în poezie, şi în proză prefer să-mi antrenez imaginaţia în
locul descrierilor banale ale cotidianului. De fapt, nu mi-am
propus să scriu proză, totul a venit natural. Sunt unele idei pe
care vrei să le dezvolţi şi simţi că în poezie nu mai ai spaţiu
suficient pentru asta. Prozatorii mei preferaţi sunt sud-
americanii pentru că în imaginarul acestora mă regăsesc. Am
început cu o mică fantezie despre un popor închipuit, unde viaţa
se întâmplă altfel decât în mod obişnuit. Culmea e că povestirea
asta a luat premiul I la un important festival-concurs. Probabil o
să mai scriu povestiri, poate chiar vreuna dintre ele va evolua
către forma unui roman. Dar nu forţez lucrurile, las să vină totul
de la sine.

e diferită lumea pentru un poet? cum ar fi acum dacă n-ai mai

scrie deloc?

-Cu siguranţă lumea are o altă reprezentare, nu neapărat pentru

cel care scrie o poezie, dar şi pentru cel care o citeşte. Poezia ar
trebui să fie locul în care să te simţi liber. Poeţii ar trebui să fie
soldaţi ai poeziei, dar şi soldaţi ai cetăţii. În acest moment nu mă
gândesc că nu voi mai scrie, probabil aş suferi enorm dacă nu aş

44 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

mai putea să o fac. Dar asta cred că defineşte lumea interioară a

fiecăruia. Ne putem regăsi în orice activitate umană, important
e să o facem cu pasiune, cu dedicaţie.

Cum ai salvat lumea, Ionuţ Calotă şi cât de greu a fost acest

proiect? câtă implicare a cerut?

-Cartea aceasta a fost publicată ca urmare a unuia dintre

premiile primite de volumul cu care am debutat. Am dorit ca
scrisul să fie expresia „salvării” lumii mele interioare şi de aceea
cartea conţine cam toate genurile literare în care m-am
aventurat, adică poezie, dar şi proză, jurnale de călătorie,
recenzii de cărţi, aforisme, catrene, haiku etc. Este o carte de
vizită pe care am obiceiul să o dăruiesc când am un recital poetic
mai important, cum a fost, de exemplu, la Festivalul
Internaţional de Poezie de la Muzeul Literaturii şi nu numai.

la începutul anului 2019 ai demarat proiectul Monitorul de

poezie, gândind o altfel de publicaţie decât cele de până atunci –
iată încă o ocazie să ne spui ce e diferit aici, ce ţi-ai propus să
faci, cât ţi-a reuşit şi ce urmează?

-Devenind un cititor asiduu de poezie, un ritual zilnic de care nu

mă mai pot lipsi, am descoperit imensitatea de creaţii poetice cu
care ne întâlnim, mai ales în spaţiul virtual. Eu mi-am format
deja gustul personal şi am simţit nevoia să salvez undeva acele
poezii care mă satisfac, care lasă o amprentă în mintea şi în
inima mea. Aşa am ajuns la ideea acestei reviste. Ceea ce a
diferenţiat-o de la început şi încă mai contrariază este că nu se
acceptă poezii trimise direct de către autori. Pe de altă parte,

45 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

satisfacţia poeţilor care află că au fost „monitorizaţi” şi că poezia

lor a fost selectată este cu atât mai mare. Mi-am propus ca
această revistă să concretizeze şi conceptul meu de poezie
„maxiministă”, adică una care nu renunţă la nicio resursă, la
nicio figură de stil, pentru a obţine efect liric maxim. Sunt
satisfăcut că revista a fost primită cu mult interes, că este acum
apreciată şi citită. Mă bucur că pe lângă poezia foarte bună şi-au
făcut loc şi interviuri cu poeţi importanţi ai momentului şi
recenzii de calitate ale unor cărţi proaspăt apărute, dar şi
traduceri din lirica internaţională contemporană.

ai „monitorizat” mulţi poeţi care abordează un stil profund de

exprimare, alţii care folosesc un mod mult mai simplu de a se
manifesta liric, dar care tratează o idee inedită, spune-mi, te
rog, crezi că pentru fiecare dintre aceştia, scrisul este o formă de
evadare din cotidian, dintr-o realitate care uneori nu-ţi este pe
plac? ce concluzie ai obţinut din acest demers care, iată, a intrat
în cel de-al doilea an de existenţă?

-Iată, suntem deja la numărul 15 al acestei reviste şi privind în

urmă văd zeci de poeţi care au lăsat un semn în paginile
acesteia, cu poezii foarte bune, dovadă că acest gen literar este
viu şi într-o efervescenţă cum nu cred că a mai fost vreodată. Nu
a contat niciodată stilul în care a fost scrisă poezia, ci doar acel
inefabil, acel limbaj unic, aceea emoţie cu care ea ne-a surprins.
Am publicat poezii aparţinând genului clasic, până la
experimente avangardiste. Unele par o evadare din cotidian,
într-adevăr, dar altele sunt o intruziune în acesta, nu este nicio
regulă strictă.

46 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

a urmat Nuduri şi semne, apărut la Editura Rafet, 2019; ştiu că

acesta a fost un proiect la care ai ţinut foarte mult şi pe care l-ai
făcut să devină altceva decât o simplă carte cu o lansare ca
oricare alta ...te rog să ne povesteşti despre momentul apariţiei
cărţii, despre lansarea acesteia!

-Nu pot să încep scrierea unei noi cărţi dacă ideea nu mă

provoacă pe mine însumi, dacă nu aduce ceva diferit faţă de
cele anterioare. Titlu este, bineînţeles, un elogiu adus lui
Nichita, cel care m-a marcat în adolescenţa mea poetică.
Conţinutul este însă unul pe care l-am vrut personal („pove-ştiri
în versuri), unul care să marcheze un personaj emblematic
pentru societatea actuală şi care a primit numele Magaie,
devenit rapid un simbol şi o altă faţă a mea. Manuscrisul a fost
premiat şi publicat de Editura Rafet, unde neobositul editor
Constantin Marafet face lucruri extraordinare. Recunosc că am
încetat oarecum să citesc poezie în anii de după Revoluţie şi
pentru că am fost dezamăgit de curentele noi, mizerabiliste şi
jurnalistice, care puneau accente pe latura agresivă,
scandaloasă, golănească, dar şi banalizantă a vieţii, care au
transformat poezia într-o literatură de nişă. Acum le-am
reconsiderat şi le acord meritul de a fi adus prospeţimea
necesară în poezia contemporană. În volumul Nuduri şi semne
am încercat să folosesc şi această experienţă, fără să renunţ
totuşi la principiile mele. Începând cu această carte, mi-am
schimbat şi concepţia despre recitalurile de poezie. Am încercat
să vin cu un fel aparte de punere în scenă a versului, atât prin
intonaţie cât şi prin acompaniamentul muzical. Lansarea de la
Muzeul Literaturii a fost spectaculoasă mai ales pentru că am

47 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

beneficiat de aportul viorii în armonii psihedelice a bunului meu

prieten, Ilie Stoian, un muzician de excepţie.

Nora Iuga, care ne e atât de dragă tuturor, spunea într-un

interviu că nimic pe lume n-ar putea să-i facă poezia să tacă
pentru faptul că „incontrolabilul creier al poetului scrie în gînd,
chiar și în somn” – e adevărată afirmaţia?

-Este adevărat, desigur, poezia mă subjugă şi pe mine deseori.

Mi se întâmplă să mă trezesc noaptea ca să transcriu un vers
care nu mă lasă să dorm. Sau chiar o poezie întreagă. Oricum,
deja nu mai pot trăi în afara poeziei, tot ce mi se întâmplă are
legătură cu ea.

poezia se scrie doar, sau se poate şi trăi?

-Aşa cum am scris cândva, „fără poezie / viaţa e pustie”. Nu poţi

să spui că ai scris o poezie dacă nu ai trăit-o mai întâi. Deşi e o
ficţiune, poezia are viaţă în interiorul ei. Este un univers paralel
în care trăim în acelaşi timp. Pe de altă parte, când eşti iubit şi
iubeşti, viaţa este ea însăşi o poezie şi pentru asta îţi sunt ţie
recunoscător!

ce aşteaptă Ionuţ Calotă de la cititorii lui? eşti mulţumit de felul

în care publicul cititor ia contact cu poezia ta?

-Eu sunt primul cititor la care mă raportez de fiecare dată,

pentru că, recunosc, ceea ce scriu este în primul rând pentru
mine. Când nu găsesc prin lecturi un text care să mă satisfacă,
încerc să-l creez eu. Bineînţeles că sunt interesat şi de reacţia

48 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

celorlalţi cititori pentru că poezia a devenit principalul meu

limbaj de comunicare. Dar nu am aşteptări într-o anume direcţie
pentru că o operă literară are, aşa cum spuneam, de fapt doi co-
autori, cel care o scrie, dar şi cel care o interpretează prin
lectură, iar ce rămâne în memoria cititorului se diferenţiază în
funcţie de cultura acestuia, de experienţă, de caracter şi de o
mulţime de alţi factori.

la ce lucrezi în acest moment, mai ai încă un proiect care să ne

uimească?

-Sunt tot mai implicat. Încep să am tot mai multe proiecte. Am

gata o carte de poezie experimentală încât am decis să o public
cu pseudonim. Este o poezie uneori atextuată, grafică, alteori
cere cuvintelor să spună altceva decât sunt ele obişnuite. Scriu
poezie în stilul meu obişnuit, aş putea tipări un alt volum pe care
să-l semnez, dar pentru asta aştept o idee care să mă provoace,
să dea un sens unic noii cărţi. Probabil voi continua să scriu şi
proză, am câteva idei, de asemenea mă ocup de traduceri,
recenzii, interviuri, eseuri, editoriale şi cine mai ştie ce idei îmi
mai vin. Mă tot gândesc să pun în scenă un spectacol cu poezie,
muzică, imagini, ca o continuare a viziunii despre anumite feluri
de interpretare poetică. Dar cel mai important proiect este să
mă bucur cât mai mult de viaţă şi de dragoste.

Interviu realizat de Daniela Toma

49 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Semnal - carte de poezie

Însemnări de la Suprafață
Să mergem împreună!
Nicolae Mărunțelu, „Pe cărările lumii e multă nepace și
întristare”, Ed.Centrului Cultural Dunărea de Jos, Galați, 2019

O frumoasă surpriză oferă autorul Nicolae Mărunțelu în cea mai

nouă carte a domniei sale,Pe cărările lumii e multă nepace și
întristare, unde, conectat, deloc surprinzător, la efervescența
vremurilor contemporane, dedică un capitol întreg vizitei Papei
Francisc în România, în strânsă legătură cu închinarea unui imn
inedit, O viață trăită în rugăciune, p.74-76, un alt capitol fiind
dedicat personalitățiii lui Ioan Paul al II-lea, Papa care a fost cel
mai popular din istorie, probabil nu numai din istoria secolului al
XX-lea! Cartea are aproape 550 de pagini, textele, diverse, fiind
reunite în, de data aceasta deloc întâmplător, ținând cont de
simbolistica cifrelor, șapte capitole, șapte fiind cifra iubirii, un
simbol printre atâtea altele, dar în acest context, al activității
literare în slujba lui Hristos, după cum subiniază N.Mărunțelu în
Cuvântul autorului, căpătând valențe deosebite! Sunt reluate
teme și motive întâlnite și în alte cărți ale domniei sale, aceasta
fiind a douăsprezecea, altă cifră cu semnificații religioase
puterice! Paginile de memorialistică lirică (p.106,107), de pildă,
se evidențiază prin mesaj, atât prozaic, cât și liric: „Copilăria
rămâne înscrisă în sufletul nostru ca una dintre cele mai
frumoase părți ale trăirilor personale, iar jocurile care ne-au
însoțit și înfrumusețat această vârstă de aur nu se uită
niciodată!” Filonul liricii populare încă mai influențează: „Chiar
dacă am crescut/Și am îmbătrânit și eu/Satul în care m-am

50 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

născut/Și pe profesorul meu Stamate/Îi port în suflet și în

gând/Și nu-l voi uita niciodată/Pe unde pașii m-or purta/Ei vor fi
mereu în viața mea/până când din lumea aceasta/voi pleca!//O,
Doamne, corabia sufletului meu/ Cu tine nu se-neacă/Mi-ai dat
îngerii de pază/Să mă păzească./Mi-ai luat din viață tot
amarul/Nu ai vrut ca nimeni să mi-l știe/Iubirea sufletului
meu/Spre cerul sfânt să suie./Doamne, nu mă lăsa/pe poteca
îngustă a greutăților,/Fii alături de mine/Însoțește-mă tot
drumul.//Mulțumesc, stăpâne .../Că în această călătorie/De la
Vaideeni (nota n.s.: localitatea natală a autorului) la Galați/M-ai
însoțit tot drumul,/A fost o călătorie liniștitoare”.
Portretele religioase, omagiile sunt adresate și Patriarhilor
Bisericii Ortodoxe Române Miron Cristea, Teoctist, Nicodim
Munteanu, Justinian Marina, Iustin Moisescu, Preafericitul
Daniel, alegându-și ca subiecte și alte personalități, precum
Constantin Brâncuși, V.A.Urechia, Al.I.Cuza, Aurel Vlaicu, George
Enescu, Mihai Eminescu ... Dar figura centrală a cărții este cea a
Mântuitorului Iisus Hristos, de care se apropie, pentru prima
oară, atât din perspectiva ortodoxiei, cât și din partea romano-
catolică. Iată un fragment din poemul „Ai coborât în noianul
referințelor pe pământ”: „O, Doamne, Iisuse, cu inima strânsă de
durere,/Lacrimile-mi curg, aș vrea să mă opresc, să mor/Pe
crucea suferinței Tale, începând de la naștere/Până la învierea
Ta”. Credința îi dictează autorului, îl face să trăiască suferințele
Lui, să retrăiască evenimente care au devenit dincolo de timp,
timpuri: „O, Doamne, ești pentru mine/Luceafărul de noapte
sfânt,/Viața pe pământ e chin, durere, disperare!/Lasă-ne
lumina Ta, Ce nu-i dogoritoare!” (p.427). Opusă exemplului,
viața autorului, într-un poem scris în mai 2019, s-a vrut conform
exemplului: „Anii mei au rătăcit pe pământ/din poartă-n

51 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

poartă./Am fost bătut de soartă,/flămând .../Cu durere și

lacrimile mele/Am udat acest pământ!/Nici azi nu s-au gătat ...”
Explicația pe care o putem da pentru faptul că autorul mizează și
pe durere în discursul său este faptul că empatizează la maxim
cu suferința crucificării. După cum observa și Virgil Nistru
Țigănuș prin anul 2016, „Cărțile d-lui Nicolae Mărunțelu
ilustrează o frumoasă propoziție: Trăiesc prin poezie ca într-o a
doua casă a sufletului meu. Credem, de aceea, că vrednice de
luare aminte sunt mai ales acele imagini pe care tatăl-poet le
așterne în fața copiilor ca pe niște trepte de Lumină: „Doamne,
ne-ai dat cântecul Învierii”, „Tu ești Viață și Floare”, „Iartă-mă,
Stăpâne!”, „Sunt pe pământ călător ...”, „O, Doamne, numai Tu
ne poți ierta”. Așa este, Crucea poeziei nu e ușoară. Urcând
Golgota propriei vieți, propriei creații literare (de curând Nicolae
Mărunțelu a primit un semn de la cabinetul președintelui
Franței; cum era aproape normal, Președintele nu a avut timp,
dar consilieriii săi au salutat eforturile scribului de sub vremi!),
Nicolae Mărunțelu este un martor al zbuciumatei epoci care va
rămâne în istorie cu personaje care l-ar fi făcut invidios pe un
Creangă sau, mai ales, pe un Caragiale, care ar fi scris cu
siguranță o piesă de teatru cu un manuscris de poezie pierdut,
Nicolae Mărunțelu salvând poezia de la o numărătoare precum
cea a lui Pristanda: acolo unde ea este, nu poate fi atacată!
„Pe cărările lumii” literare, multe de neînțeles, Nicolae
Mărunțelu trebuie să fie și el înțeles, ajutat, sprijinit. Anunțata
sa schimbare de paradigmă nu poate fi decât un semn al
faptului că se poate merge împreună către Parnas, conform
expresiei folosite de Sanctitatea Sa, către mântuire, Paradis sau
orice vrea fiecare om.
Adrian Secară

52 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Semnal - carte de poezie

INTROSPECTĂRI ASPECTATE PASIONAL

Volumul Simonei Trifu, Atenție! Nu călcați pe flori (Business
Adviser, București, 2018) este situat sub semnul unei entități
inspiratoare numită Merlin, depozitarul a numeroase
îngemănări și clivaje ce parcurg teritorii eclectice pentru a
dobândi privilegiul ființării în clipă, nivel transfigurator apropiat
maximalului. Este conștientizat un anumit gen de stagnare în
zona subteranei, fiind dorită ardent evadarea, îndreptarea spe
elevate esențe apolinice. Uneori, chiar și nestăpânirea
efuziunilor poate evidenția nuanțe particulare, de luat în seamă,
resimțite drept înălțătoare. „Răpirile în spirit” aparțin unei falii
acute a onirismului: „Lipește-mă de lume, arzi, visează,/ Dă voie
lunii să te scalde, urlă.../ Și dacă simți că sângele-ți dansează,/
Mă vei vedea, sunt semnul de pe turlă./ Așa că-nchide ochii,
geme, strigă,/ Pune-ți cearceaf papirusuri vrăjite/ Și vei vedea
că-ncepe să te frigă/ Aceste rânduri de comori topite.../ Și
hainele, hai, rupe-le, ți-e sete/ De vin de panseluțe din pădure/
Și licurici îți ard, nebuni, în plete./ E vremea orizontul să te
fure...” (Papirus de zgură). Rugăciunea și ființarea arborescentă
reprezintă doar două dintre constantele poeziei Simonei Trifu.
La fiecare pas suntem familiarizați cu fluidități ardente. Inorogul,
prezență misterioasă, conferă cărții o certă aură simbolică.
Altitudinea simțirii e clădită și pe accentuate suplicieri,
câteodată autoipostazieri terminale: „Nu mă trăda-ntru
amăgire/ Mă ia, mă du, mă pierde-n munți/ Acolo unde TU,
trăire,/ în veci vei fi dispus să-nfrunți/ a prea nemărginirii
soartă,/ din care eu, în plânset te-am chemat,/ să mă admiri pe
mine moartă,/ în măreția zilei de Sabat”. (Mă pierde în munți).

53 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poeta își asumă complet stranietatea, laturile morganatice cu

ample potențialități acaparante. Prezența abisului, cumva
similară cu accepțiunea nietzscheană, conduce la trăiri și retrăiri
amplasate „sub pecetea tainei”. De undeva răsare Ciuleandra,
dans ritual vorbind despre două lumi. Incandescentele poveri
comportă adeseori nebănuite accepțiuni metafizice. Mai pot
impresiona și puțin uzualele date carnale, în mod paradoxal
proprii expectativei. Cuvântul creator marchează accentuate
sublimări prin intermediul lacrimii: „Am plâns în iarba tristă,
rotitoare,/ Am plâns cu roua împietrită-n sanctuar,/ Plâng ziduri
greu mistuitoare,/ Vor plânge pietrele pe trotuar”. (Mă
răstignesc cu tine în CUVÂNT). Ancestralul dictează ritmul
ideatic al poeziilor. Sufletul călătorește când printre pericole,
când printre desfătări, condiție ambivalentă care este favorabilă
rodului estetic. Finețea interiorității e unul dintre elementele ce
dau viață volumului Atenție! Nu călcați pe flori. Diversele
personaje pe care le întâlnim poartă cu ele retorici care, cândva,
au fost primordiale. Dedublările nu fac decât să potențeze
enigmatic discursul. Energii famelice populează un omnipotent
areal caracteristic visului. Patina revoltei se distinge cu ușurință,
la fel ca irepresibila tentație a libertății. Totul pare a fi încadrabil
unui neîntrerupt „joc cu diamante” (Fight back!). Foarte
percutant, caracterul magic al căutărilor, al meandrelor căii
personale. La nivel ideal, abolirea timpului ar avea valoare de
act curativ. Poeziile propuse de Simona Trifu au virtuți
„tremurătoare”, în sensul evanescentelor reverii cu nimb
formator. Versul „Cireșe pedepsite-n magma castă” (Atenuat
impact simbolic) este emblematic pentru calitatea
metaforizantă a poetei. Din stele damnate se ivesc ecouri
frizând sacrilegiul. De mult prea multe ori iubirea poartă

54 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

pecetea neîmplinirii. Aici sunt recognoscibile numeroase fioruri

mutabile. Persistă acea specială plăcere a pierderii în cvasi-
deliruri lirice. Iată unele reverii ale materiei inflamabile,
inscriptibile paradigmei lui Gaston Bachelard: „Pui blând,
cuminte, sidefat, azuriu,/ clădit din stânci îndărătnice și bulgări
de granit./ În miezul lavei de foc dorințe pătimașe,/ răvășită
vioiciune și dor infinit”. (Dialog per se). Toate aceste oglindiri
sufletești suscită un interes profund. Imaginea grupului de
păpuși, într-o așteptare dinamică, evocă enigme și miracole ce
vin, se duc, perpetuă reîntoarcere. Următorul pastel cu tușe
psihedelice sintetizează acest univers poetic al introspecției
aspectate pasional: „Căprioare triste șuieră agale/ prin pădurea
de stejari,/ adulmecă inimile noastre,/ ne bântuie gândurile,/ ne
dezrădăcinează ritualurile./
Picături de ploaie întețită de
toamnă/ ne lovesc obrajii
îmbujorați de nerăbdare./
Sărut de căprioară în iarna
târzie,/ copleșită de zăpadă
pe urme îi calc./ Umbre,
parfum, ceață peste pântecul
meu./ Alină-mi suferința cu
pleoapele umede,/ cu buze
tânjind a amor”. (Unde-s lupii
imorali?).

Octavian Mihalcea

55 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Pagina redacţiei

Reamintim că autorii nu ne pot propune direct poezii proprii

pentru publicare în această revistă! Publicăm doar poezii pe
care le selectăm dintre cele pe care le „monitorizăm”.

Puteţi însă publica fără restricţii poezii în grupul literar pe

care îl monitorizăm cel mai frecvent:

https://www.facebook.com/groups/ateliermonitoruldepoezie/

Dar puteţi propune poezii ale altor autori, dacă vi se par atât
de bune încât trebuie neapărat reţinute între paginile acestei
reviste. De asemenea, puteţi propune traduceri din poezia
universală contemporană, interviuri cu poeţi, recenzii ale unor
cărţi de poezie, eseuri despre poezie etc.

Materialele acestea le puteţi trimite prin mesaje pe pagina

oficială de facebook a revistei Monitorul de Poezie:

fb.me/monitoruldepoezie

Răspunderea pentru conformitatea celor trimise şi acordul

autorilor cade în sarcina colaboratorilor care trimit aceste
materiale. Nu garantăm, însă, publicarea.

Vă mulţumim pentru lectură!

Director revistă: Ionuţ Calotă

MONITORUL DE POEZIE - ISSN 2668-0440

56 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0