Revista Monitorul de Poezie 51.2023

Monitorul
de poezie
Revistă foileton, cu poezie de bon-ton
Anul 5, Numărul 51, ianuarie 2023, ISSN 2668-0440
Monitorul de poezie
Editorial
Al cincilea an de existenţă
Aproape nimeni nu credea că această revistă va rezista atât de

mult timp, că va reuşi să aibă constanţa lunară propusă.
Energia pentru a persevera a venit, în cea mai mare parte,
desigur, datorită numeroasele voastre mesaje de apreciere,
mesaje ale cititorilor. Deşi există în România multe reviste
literare şi apar mereu unele noi, iar altele dispar, Monitorul de
Poezie şi-a definit locul aparte, unic.
Fiecare număr devine un fel de colecţie a celor mai bune poezii
din acea lună, evident, având amprenta gustului nostru subiectiv
şi a surselor pe care reuşim să le monitorizăm.
Ne propunem şi în acest an să ne îmbunătăţim activitatea, să
aducem proiecte noi, aşa cum facem încă din acest număr cu
rubrica de specialitate dedicată poeziilor haiku.
Întorcându-mă la momentul iniţial, îmi amintesc că ţinta a fost
promovarea poeziei actuale româneşti în care figurile de stil,
metafora în primul rând, sunt utilizate cu predilecţie. Am căutat
în permanenţă poezii care să ne surprindă prin emoţie, magie,
imaginaţie. Pot să spun că am lucrat cu bucurie şi pasiune la
fiecare dintre cele 50 de ediţii de până acum, iar ceea ce îmi
doresc mereu cel mai mult este să simţiţi şi voi de fiecare dată
că aveţi o lectură de calitate, memorabilă.
Ionuţ Calotă, director revista Monitorul de Poezie
*Lucrarea de pe coperta 1, Flori de gheaţă, aflată pe simeze la

expoziţia colectivă, Între cer şi pământ, de la Centrul Cultural al
Ministerului de Interne, aparţine Danielei Toma
1|Anul 5, numărul 51, ianuarie 2023

Monitorul de poezie
Poezie de colecţie
La început a fost cuvântul. Şterg şi tot şterg
Sunt tentat să scriu despre Basarab.

Dar ce să caute Neagoe Basarb în poemul meu
scris în staţia de metrou ca un graffiti pe creier.
Şterg şi tot şterg,
toată dimineaţa până spre altă dimineaţă,
recitesc şi tot şterg apoi rescriu.
Poate că mamele ar vrea să recapete naşterea,
s-o ia de la capăt,
poate chiar să nu mai nască,
să şteargă şi să tot şteargă,
să facă lucrurile ca la început,
să lase cuvintele pe râuri
duse către cei născuţi din cărţi,
iviţi odată cu foşnetul paginilor,
ca să dispară cu zgomotul discret
al unei cărţi închise.
Mihai Firică
din volumul Dragostea cu parfum de migdale amare,
Editura Vinea, 2022

Monitorul de poezie
Poezie de colecţie
Evadare
Noaptea,
statuile coboară incognito
de pe soclu
și redevin pietoni.
Trec strada
și merg încet să nu ne tulbure somnul
și starea de bine.
Vorbesc, fără să fie recunoscute,
cu oamenii legii
cu măturătorii
și cu câini hămesiți
despre noua dezordine mondială.
Spre ziuă se întorc la locurile lor
împietrite de spaima
că, într-o noapte,
descoperindu-li-se identitatea,
li s-ar putea impune
domiciliu forțat.
Constantin Voinescu

Monitorul de poezie
Poezie de colecţie
*
Cred că
M-am îndrăgostit
De partea geroasă
A frumuseţii tale
Savu Popa

Monitorul de poezie
Poezie de colecţie
Cum plâng eu
Eu nu plâng niciodată din ochi sau cu lacrimi. Eu întotdeauna

plâng din altceva sau cu altceva.
De cele mai multe ori plâng cu litere mici, de argint, care mi se

desprind de pe degete și se așază pe obiectele din jur.
De aceea, atunci când se întâmplă să am o durere mare, în urma

mea rămâne o pulbere sclipitoare, în care poți citi.
Constantin Ciucă

Monitorul de poezie
Poezie de colecţie
doi
pe stradă
printre oameni
pari un om obișnuit
și nimeni nu ar zice
că ești poet
îmi mărturisește un prieten
ce îi citise în original pe
homer pindar sappho
un așa compliment
nu știu cum să-l trăiesc
prima reacție e să mă uit pe strada aia
pe unde merg de obicei ca să îmi cumpăr pâine
într-adevăr
nimic care să facă diferența
ci doar
un om puțin adunat de spate
aflat printre ceilalți oameni
ce își ridică privirea atunci când îi strig numele
și nu înțelege
într-adevăr
sunt doi
ce aproape nu știu unul de altul
decât atunci
când
cel care a cumpărat pâinea

Monitorul de poezie
se întoarce
pe canapeaua din dreptul geamului
unde celălalt
îl așteaptă
ca să dea de mâncare
cerului
Doru Arăzan Jr.

Monitorul de poezie
Poezie de colecţie
*
trag după mine o linie frântă, o fotografie cu mirese
şi niște ochi bulbucați din care verdele s-a împrăştiat
cu intenții necuviincioase
nu ştiu de ce un zâmbet crispat rămăsese atârnat
într-o alură de oră exactă
fix lângă o garoafă măritată de mai multe ori
cu un deal gol-puşcă şi fără căpătâi
am văzut fotografia dimineața
prin crăpăturile de plastic ale unui contur neciteț,
dar n-am habar nici acum de ce somnul de frumusețe
se amestecase cu bonurile de benzină
şi, prin adăugare, rochia de mireasă trăgea singură concluziile
într-o parcare sepia
Daniela Toma

Monitorul de poezie
Poezie de colecţie
Vântul suflă asupra soarelui dimineţii

ca peste o lumânare
Aerul se umezeşte
când se loveşte de inimile noastre
ferestre transparente
Dacă îmi torni ceaiul
timpul se opreşte un pic
şi muzica se întinde
ca un şnur
care ne leagă unul de altul
Am pus gândurile tale
lângă streaşină
să topească zăpezile
Acum îmi ating degetele de tine
iar ele se aprind
în timp ce toate cuvintele
ning peste noi
fără să ne atingă
Ionuţ Calotă

Monitorul de poezie
Poezie de colecţie
Alelúia!
Simțim tot.
Mai ales lucrurile,
obiectele.
Pe oameni mai puțin.
Doar atunci când nu mai sunt.
Ce vine după moarte,
numărăm.
În gând,
în tăcere,
în vis.
Mai ales după cuvântul acela.
Alelúia!
Gabriel Dinu
10 | A n u l 5 , n u m ă r u l 5 1 , i a n u a r i e 2 0 2 3
Monitorul de poezie
hai ku noi
Limbajul aluziv
Un haiku veritabil poate fi recunoscut ușor prin faptul că
folosește cu precădere limbajul aluziv. Limbaj în care conotația
cuvintelor este preponderentă față de denotație. Iar comunicarea
informației este eclipsată de sugestie și evocare. În bună parte,
fragmentarismul textului dislocă propoziția și contracarează șansa lui
de a informa, a îndemna sau a convinge.
Limbajele se diferențiază cel mai bine după funcția pe care o
realizează. Limbajul retoric este cel învățat la școală și utilizat pentru a
informa și a comunica eficient în activitățile grupurilor. Limbajul aluziv
este unul care nu poate îndeplini asemenea funcții, el este rezervat
vorbirii colocviale, familiare și nu respectă rigorile protocolare învățate
la școală. Funcționează însă perfect în alte împrejurări. Atunci cînd
oamenii se simt bine, se relaxează, glumesc sau se distrează. Și sînt
dispuși să-și amintească vorbele de duh cu care se duelează verbal.
Fiind neglijat oficial, considerat inferior sau chiar incult, cel mai
adesea limbajul aluziv nu este cultivat. Este unul dintre motivele pentru
care, aflat în fața haiku-ului, începătorul educat este pus în dificultate.
Se confruntă cu o funcționare a limbii pe care nu numai că n-o
înțelege, dar nici n-o apreciază.
Vorbirea aluzivă face parte din arsenalul persoanelor glumețe,
mucalite. Cele care sînt mai interesate de a stîrni hazul în dauna
seriozității prețioase sau a gravității marțiale. Acest lucru se întîmplă
Monitorul de poezie
pentru că în lumea civilizată corectitudinea și eficiența limbajelor

profesionale i-au transformat pe mulți în roboți ai solemnității vorbirii.
Rolul vorbirii aluzive este acela de a desolemniza vorbirea colocivală.
Aceea de toate zilele. De a o menține în zona unei prestații care să lase
omul să respire încă, să nu-l sufoce cu ceremonialul limbilor de lemn.
Fie ele și cele ale lirismului excesiv.
Cine vrea să înțeleagă, să trăiască și să savureze haiku-ul
trebuie să sesizeze că limbajul folosit de acest poem este unul aluziv.
Unul care nu abordează lucurile direct, fățiș, ci vorbește pe departe, pe
ocolite. Că adesea vizează lucruri, persoane, stări sau fapte fără să le
pomenească numele. De multe ori, spunînd un lucru ne face să ne
gîndim la altul. Este modul ironic de a face un apropo. De a spune doar
pe jumătate ca să ne dea de gîndit. Spusa parțială, fragmentară, este o
tehnică a evitării și a ascunderii premeditate. Mimînd discreția.
Provocîndu-l pe cititor și solicitîndu-i cooperarea.
Toate acestea sînt în mod evident procedee care tensionează
poemul. Densitatea aluzivă a textului este totdeauna un mod de a
crește vibrația sa estetică. Și de a da cu tifla lirismului obosit.
Așa se prezintă un haiku bun:
cu bietul cariu – / din aceeaşi lingură / de lemn cu nesaţ

(Șerban Codrin)
Cu bietul cariu pare un fragment dintr-un text, o sintagmă

nesaturată, neterminată. Din aceeași lingură de lemn sugerează, fără
s-o numească, acțiunea pe care o face cariul împreună cu… omul.
Ambii se hrănesc. Omul cu ea, cariul din lemnul ei. E de înțeles că duc o
viață sărăcăcioasă, chinuită. Vrednică de plîns. Și totuși, în ciuda a tot și
a toate, o fac… cu nesaț.
E clar că nu se vorbește de cariu, de lingură, de lemn, ci,
alegoric, de neresemnata înverșunare cu care poate fi asumat destinul.
Monitorul de poezie
Praful și pulberea
(limbajul aluziv)
Textul haiku-ului este întrerupt de o linie de pauză. Cele două

părți ale sale sînt doar alăturate. Autorul are grijă să evoce doar
fragmente dintr-un posibil text mai dezvoltat, imagini dintr-un context
real mai amplu. Suficiente însă pentru a-l provoca pe cititor și a-i da de
gîndit.
vechiul imperiu –
câteva pietre lângă
o floare de mac
Vechiul imperiu pare a fi o scurtă exclamație. Suficientă pentru

a trezi în mintea cititorului nu numai ce știe despre imperii, ci și toată
aroganța și fudulia care le caracterizează. Credința atotputerniciei și a
veșniciei.
Alături (textual și aievea) sînt relicvele imperiului – câteva
pietre. Printre care crește o floare de mac. Și de data asta, biruitoare,
fără niciun pic de sfidare, este floarea. Mai răbdătoare și mai operativă.
Altfel însă, delicată, fragilă. Aproape sfioasă.
În poemul următor, pe aceeași temă, se anunță, tot printr-o
exclamație, o sentință fără drept de apel.
dintotdeauna –
păianjeni îndărătul
imperiilor
Din toate imperiile s-a ales doar praful și pulberea. Îndărătul lor
au așteptat cu infinită răbdare păianjenii. Nu mult, doar cîteva mii de
ani. Nimica toată pentru specia lor. Apoi le-au acoperit cu plasa uitării.
Și-n urma lor le-a acoperit colbul.
Monitorul de poezie
Haiku-ul se scrie cu un limbaj aluziv. Un limbaj care nu

beneficiază de ample posibilități retorice. Tot ce poate face aluzivul
este să sugereze, subtil și ironic, prin mijloace mult mai precare, prin
alăturări, prin vagi insinuări, prin fel și fel de apropouri.
Ciocîrlia deasupra
(cooperarea autorului cu cititorul)
Limbajul aluziv este unul abreviat care uzează de omisiuni și de

elipse. O bună parte a relațiilor dintre cuvinte rămîne să fie suplinită de
cititor.
trudind pământul –
ciocârlia deasupra
fără odihnă
Dispunerea aparte a cuvintelor în poem poate da de gîndit.

Primul cuvînt și ultima sintagmă par a spune același lucru. Și truditorii
pămîntului, și pasărea cîntătoare se străduiesc în fapta lor fără preget.
E adevărat, truda sugerează cazna, chinul, istovirea. Iar cîntul pare
despovărat și, aparent, doar aducător de bucurie și reconfortare. Să fie
vorba de o diferențiere nedreaptă a soartei? Una fără de scăpare?
Cele două destine astfel diferențiate dau de gîndit. Poate că ele
compun totuși într-o singură poveste. Și cei doi protagoniști sînt
distribuiți complementar, fără ca nimeni să se gîndească la vreo
discriminare. Plugarul mai ridică și el capul din cînd în cînd. Și atunci
știe că cineva îl veghează din înalt și îi laudă munca. Că nici fapta
ciocîrliei nu este doar desfătare sterilă. Și, în scurtul răgaz în care-și
reface suflarea, îi mulțumește pentru însoțire. Și pentru viersuire.
Dacă gîndește un pic mai mult, cititorul poate înțelege că
civilizația urbană nu mai are nici timp, nici loc unde să simtă că
povestea de mai sus poate continua. Rămîne însă, pentru cei care nu
renunță cu totul la spiritualitate, o amintire aproape mitică, o pildă de
bunăcuviință.
Monitorul de poezie
*
Textul haiku-ului evită să spună pe șleau ceea ce vrea să
comunice cititorului. Preferă formularea succintă și apropoul. Vrea să
ofere cititorului nu doar bucuria de a savura un înțeles complex, ci și pe
aceea de a-și folosi cu succes abilitățile de a-l descoperi cooperînd cu
autorul.
De ziua muncii
(imagini prinse în țesătura aluzivă)
Calitatea textului unui haiku este simplitatea, naturaleţea,

faptul că nu ţine în niciun fel să atragă atenţia asupra lui sau să creeze
o (altă) lume construită din cuvinte sofisticat articulate cu care să ne
ispitească şi în care să ne atragă. Din acest punct de vedere, textul său
este foarte aproape de exprimarea banală şi prozaică, de gradul zero a
unei formulări fără relief ornamental sau fiorituri sforăitoare.
Din punctul de vedere al celor care gustă haiku-ul, acest stil
despovărat şi despuiat de podoabe este însă, în sărăcia şi lipsa lui de
strălucire, unul sobru, modest şi eficient. Căci, numai în acest fel, textul
îşi îndeplineşte cu brio rolul de vehicul verbal care ne aduce la faţa
locului pentru a ne pune faţă-n faţă cu o întîmplare, un eveniment,
o scenă, o înscenare. Odată ajunşi în faţa imaginilor pe care le evocă
textul, importantă devine activitatea exploratorie şi imaginativă în
contact direct cu ele, activitate care ne dezvăluie, pe calea sensibilităţii
(care nu verbalizează), sensurile poemului. Textul unui haiku este deci
auster şi arid stilistic, neînsemnat şi nepretenţios, umil pînă la
estompare şi uitare în spatele sugestiilor pe care le-a declanşat.
de ziua muncii –
la soare uscându-se
pielea unui cal
De ziua muncii este o menţionare uzuală, comună a

momentului în care ne aflăm, la soare localizeză unde se petrece faptul
Monitorul de poezie
că pielea unui cal se usucă. Niciunul din cuvintele de mai sus şi nici
modul în care ele sînt articulate nu le face să se remarce, să iasă din
registrul stilistic al vorbirii cotidiene prin care comunicăm în mod
curent (şi plat) ceea ce este sau se întîmplă. Limbajul este unul de
proces verbal constatativ. Neutru pînă la a da impresia absenţei oricărei
implicări în ceea ce este doar notat.
La soare, întinsă pe pămînt sau pe un gard, pielea unui cal se
usucă. Am abandonat cuvintele şi sîntem în faţa faptului, a imaginii sale
evocată prin intermediul cuvintelor. O imagine mai mult sau mai puţin
pitorească, deşi, acolo unde poate fi văzută în realiltate, ea este cît se
poate de firească. Contemplînd pielea întinsă la soare şi amintindu-ne
că este 1 mai, Ziua Muncii, nu se poate să nu simţim ironia amară a
poemului.
Ce ne ajută să lăsăm în urmă şi pielea uscîndu-se la soare,
imaginea la care ne trimisese textul haiku-ului? Faptul că seminficaţia a
trei dintre cuvinte filează, pîlpîie nesigur şi ne stimulează să căutăm şi
alte posibile aluzii, să găsim şi alte legături între ele. Ziua muncii poate
fi şi sărbătoarea muncii, dar şi ziua de muncă obsesiv repetată. Uscarea
virează pe nesimţite dinspre neutralitatea zvîntării şi a deshidratării
către ariditatea vieţii şi uscăciunea sufletului. Calul cu nobleţea irosită, a
cărui înjosire ne umple de o uriaşă nostalgie şi ne face să înţelegem
deturnarea nefastă a destinului nostru. Ele sînt fisurile apărute în
imaginea care mima o realitate anostă, fisuri care ne permit să scrutăm
prin deschiderea lor orizontul simbolic al poemului.
De obicei, calul este resimţit ca un animal nărăvaş şi nobil. Aici
însă a rămas numai relicva animalului de povară care şi-a isprăvit viaţa
de trudă. Din animalul istovit, uscat, piele şi os, se odihneşte acum la
soare numai pielea.
E posibil ca, pe o bancă, sprijinită de gardul pe care e întinsă
pielea calului, să stea la soare, şi el ostenit, doar ciolane şi piele, un
truditor oarecare. Pielea lui se soreşte, simţindu-se pe moment, ca şi
pielea calului, scăpată de corvoada cotidiană. Ziua Muncii e zi de
Monitorul de poezie
sărbătoare. De mîine însă, zilele muncilor îl vor usca încet, încet, aidoma
pieii de cal.
Scena văzută, la fel ca textul la început, a declanşat şi ea spiritul
nostru căutător. Ambiguitatea unui simplu nume, ziua muncii, luată la
propriu şi la figurat, asociată cu imaginea pieii uscate, ne-a trimis pe o
pistă meditativă extrem de fructuoasă. Nu ştim dacă, doar văzînd pielea
pe gard, autorul a vibrat la toate aceste asocieri. E de ajuns că, aşa
sărăcăcios cum sînt formulate, ele sînt suficiente pentru a ne face să
resimţim, cu un efort de imaginaţie, un evantai de semnificaţii
debordînd dintr-o banală piele de cal care se usucă la soare. Să
resimţim că ea spune ceva important despre viaţa umană. Sau mai
curînd inumană.
Haiku-ul nu este expunerea discursivă pe care am făcut-o eu

mai sus. Stilistic, el nu face nici afirmaţiile, şi nici comparaţiile de care
m-am folosit. El dă cititorului numai un succint instrumentar: cremenea,
amnarul şi iasca. Închipuirea lui trebuie să ştie să le mînuiască, să le
ciocnească pe primele pentru a isca scînteia care să aprindă mocnit
iasca ironiei.
*
Prezența unor imagini simbolice în haiku este la fel de
importantă ca și cuvintele cu mai multe înțelesuri ale textului. Stratul
primar al imaginilor evocate este doar un pretext pentru țesătura
aluzivă în care vor fi prinse. Totul dă de gîndit. Contează, în cele din
urmă, doar ceea ce sugerează această combinație hibridă.
Corneliu Traian Atanasiu
Monitorul de poezie
Poezie de colecţie
în numele cui
#se dedică lui Nichita Stănescu, îngerului şi păsării
în numele cui cânţi tu pasăre cine

ţi-a dat voie pe nesfârşita scenă
e cântecul tău sau te-ai împiedecat
în solfegiile imaculate ale îngerilor
ca în broboade de sudoare nu e păcat
să le iei lor din gură cântul fără
a le cere drepturi de autor
cum se cuvine după regulile raiului
în numele cui vorbeşti tu pasăre

ştie poetul când i te furişezi cu zorii
la geam că ai venit cu furatul
ştie el că schiţele sale perfecte pentru
înţelegerea universului vor prinde
os şi carne făcându-se aripi
ştie ce-l aşteaptă când va fi luat
pe sus într-o scamatorie prin nori
Daniel Marian
Monitorul de poezie
Poezie de colecţie
Zmeul portocaliu
Tulburat ieşi uneori noaptea pe balconul înghețat

(uiţi pur si simplu că garsoniera ta nu are balcon)
trezit brusc de un coşmar, de un lătrat de câine
de tusea ofticosului din camera de-alături.
Priveşti uluit cum sângele tău ia forma şi culoarea lunii

şi o ia razna peste câmpurile întunecate
peste arbori, peste ziduri şi case
plutind ca un zmeu de hârtie creponată.
Uneori prin noaptea plină de stele

zmeul portocaliu pluteşte purtat de vânt,
de respirația mea
peste arbori şi ziduri, peste case străine
vorbind într-o stranie, neînțeleasă limbă
pe care copil fiind o înțelegeam, Doamne,
atât de bine.
Ion Cristofor
Monitorul de poezie
Poezie de colecţie
m-a trezit mirosul de portocală
soarele matinal parcă stătea la stors

în camera nu prea înaltă
umbra copacului apăsa butonul imaginar
al aparatului
zgomotul începea cu niște vrăbii înfometate unde
pe un pervaz răsfirate de vânt își petrecuseră ultima noapte
grăunțele
viața îmi intra ca un ac de lumină în venă
am adulmecat cu nări de căprioară rătăcită

prin pielea netedă străpungea o încântare leneșă
mi-am întins brațele să cuprind aerul
dar el intra și ieșea ca dintr-o sală de cinema
după fiecare film de acțiune care se termina victorios
fereastra devenise un filtru vedeam o mare inundată

de portocale
cu soarele bălăcindu-se printre ele
mi-am pus repede ceva pe mine și am plecat să înot
Ottilia Ardeleanu
Monitorul de poezie
Poezie de colecţie
Stare 11
Când mi s-a tăiat

un deget
a curs
puţin
sânge
Când mi s-a tăiat

un braţ
din umăr
sângele a curs
ȋn valuri
Dar când
am fost despicat
din creştet
până ȋn tălpi
Am observat că
înăuntru nu era
nimeni
Gorun Manolescu
Monitorul de poezie
Poezie de colecţie
M-am ascuns într-un pahar

de marți seara –
crăpat și gol
degetele tale lungi

pun în el o floare –
știi că voi rămâne

să-l umplu.
Maria Vasilescu
Monitorul de poezie
Poezie de colecţie
orice
fiară are iarba ei
pasărea
trăiește printre zmei
aripă ignorând resemnarea.
orice semn de întrebare

are
un punct în cătare
cu o ultimă reverență
pe caldarâmul visului
iernarea
Carmen Șendroiu
Monitorul de poezie
Poezie de colecţie
Au lupii Crăciun?
Dacă nu au
să-i punem cu noi la masă
şi muşchiul inimii
să fie liber
ca o bucată de cupru
la miezul nopţii
vom urla în locul lor
şi
îi vom trage de pleoape
până când puii vor fi mari.
Maria Hirth
Monitorul de poezie
Poezie de colecţie
Mă caut
Mă trezesc în fiecare dimineață

Și mă amestec
Cu leagănul meu din copilărie,
Mă uit pe fereastra
Ce dă spre sufletele poeților,
Mă strecor afară din celălalt
Și număr cinci ceruri,
Fac un semn
Și apoi sap,
Sap la rădăcina unui mesteacăn,
Mă întorc spre stânga,
Mai fac patru pași
Și iar mă apuc de săpat,
Nu mai știu, cineva ... mi-a ascuns geneza,
Îmi caut geneza.
Vicu Cojocaru
Monitorul de poezie
Poezie de colecţie
Cubism
Rimează cu genunea această veșnicie,

Un vișin se usucă visând o primăvară
Și felinarul șubred de lângă prăvălie
Aprinde o tristețe în agonii de seară.
O lună tâmpă iese să fluture pierzare,

A nu știu câta oară mușcând din întuneric,
Iubite înșelate pe-o stradă care moare
Își plâng îmbrățișarea în cadrul periferic.
Clădiri ce se îndoaie sub tragedii eterne

Închid pe sub vopsele algebrice săruturi,
Se vor sfârși în lacrimi ca visurile-n perne
Acele perspective ce nu au începuturi.
Pe lângă geamul nostru se sinucide ploaia,

Din vieți care se surpă cad inimi de șindrilă;
Cu ultimele aripi îmi luminezi odaia,
O umbră de fereastră s-a prefăcut în milă.
Un peisaj haotic aleargă dimineața,

Zăvozii urlă timpul secundelor albastre,
Mai plânge nu știu cine și se ridică ceața;
Se scutură zăpada în gândurile noastre.
Goglea Bogdan-Sorin
Monitorul de poezie
Poezie de colecţie
E târziu
-Este atât de târziu!

Marmura nopții îngroapă în cai cioburi de stele
Ușa pământului se deschide plângând
Pasărea adoarme între pleoapele mele
M-or afla lăutarii sătui de dorul de ducă,

Scrum în lumina peste scrumul de ierbi
Vor veni oaspeți,vor tăia mielul din rai
-A început, Doamnă, vânătoarea de cerbi!
Vor trage în mine cu flinte de gheață,

Păsări vor îmbrăca noi imagini,
Ape albastre și vii or să m-absoarbă
O să-mi ascult, singur, prin vene,
Nescrisele pagini
Constantin Sârghiuță
Monitorul de poezie
Poezie de colecţie
ceasuri prelungi
s-a prăbușit cu un strigăt

ninsoarea
trandafirii s-au uscat în ulcica de lut - au petale casante
este ziua cu ceasurile prelungi
numărate-n secunde de marmură
îi așez pe o coală albă sfărâmându-i pe rând
din pulberea lor degetele-mi îmbobocesc explodând roșii
pe sticla ferestrei
un fulg urcă la cer

purtând în el avalanșa
Nora Isac
Monitorul de poezie
Poezie de colecţie
sincopă
zăpada desfigura statuile publice

noi ne păstram cu încredere
inima în trupurile lor
lătra gerul la paşii
noştri tăcuţi
haita muşca
rămânea
sângele
gol
cineva striga eu nu-mi găseam ochelarii

de aceea totul părea distorsionat
zăpada desena cercuri aurii
în jur galopau copitele
nopţii cu sărutarea
noastră pe
obraz
se opreau sicriele la răscruci

făceau pace cu Dumnezeu
un deget scheletic
desena tăcut
în ţărână
„nada”
Nuţa Crăciun
Monitorul de poezie
Poezie de colecţie
frica e prietenul ce mimează moartea
copacii se mișcă amenințător

asemenea câinilor turbați
vântul vorbește ca un psiholog
iar umbrele se pun la masă
îți amintești și aprinzi lumânări
frica e prietenulul ce mimează moartea
te convinge că ești singur
ca insecta blocată în butoiul umplut de ploaie
spiritele fac liniște ca spectatorii la teatru
iar culorile ocolesc pereții
frica e un paznic de far ce ascultă viscolul
te ține treaz
și spune
„când nu mai percepi realitatea îți inventezi propria atmosferă”
Antonio Doda
Monitorul de poezie
Poezie de colecţie
nu te uita că timpul aproape ne-a îngenuncheat

că pasul ne este acum șovăielnic
că umblăm mai mult cu sufletul
și de obicei înapoi
vezi și tu că această iubire
e ca vinul vechi
și ne umple de viață
ca atunci când eram foarte tineri
și moartea părea atât de departe
încât credeam că nu există
Cristina David
Monitorul de poezie
Poezie de colecţie
Rege
mă-nchid
în azilul umbrei tale.
Timpul
câinele
pe care l-am hrănit
cu viața acum
mușcă din mine.
Fericirea
s-a strecurat
printre cei patru pereți.
Mă mut
într-o carne nouă
fără sânge.
Rege
al întâmplărilor
trecute.
Cătușe
pe aripi.
Cornel Florin Cubleșan
Monitorul de poezie
Poezie de colecţie
răstignire
pe un umăr asprimea
pe un umăr blândețea
tinerețea ta e
o cruce
pe care ți-o poartă
femei
în loc de
haine
Nicoleta Crăete
Monitorul de poezie
Poezie de colecţie
Priveghi
Deasupra timpului, țipătul ochilor.

În labirintul pieptului, două mame,
bucuria și durerea.
Cu memoria strivită în călcâie,
ecoul soarbe, din țipăt,
o lacrimă de soare.
Așa, numai așa se moare...
Priveghiul e o Lună...
de haită nebună...
Pande Ionuţ
Monitorul de poezie
Poezie de colecţie
Omul cu valiza
Un trup de balerin fusese-n tinerețe,

Cu păru-n vânt, căzând peste sprâncene,
Sclipea și-atunci și-acum de frumusețe
Și ochii îi râdeau scăldați în sânziene.
De-o viață de actor, pe multe meridiane,

Își poartă maiestuos sfânta valiză,
Ducând în ea tot teatrul, cu actrițe și soprane...
Să-l văd altfel, aș face-o criză.
Cu pas semeț impetuos, ca de actor,

O dată-n viață îl întâlnești și ți-e destul.
O lume-ntreagă, așa îl vede: cel veșnic, cu umor,
De laude și critici, fiind de mult sătul.
De fiecare dată-și joacă rolul-n scenă,

Dar niciodată nu-i la fel ca ieri
Și-ntr-un târziu, același om apune, pe rampa lui, supremă,
A cerului ce știe ce dor sau ce dureri
L-a apăsat întruna, noapte și zi
Fără să-i știe nimeni talentul de... a fi.
Vasile Aioanei
Monitorul de poezie
Poezie de colecţie
Ai tu un Nichita?
ai tu?
în parc striga
o fetiţă
la un bunic adormit
nu am
nu am
de unde să am eu
comori nepământene
copilă?
uite
tata mi-a luat
un nichita din cer
unul mic
pentru buzunarul inimii
şi toate cuvintele
s-au făcut necuvinte
bunicule
şi armăsarii
au trecut un pod nebun
Monitorul de poezie
între vrabia de piatră

şi vrabia de carne
„te rog eu pe tine:

să nu mai treci cu
armăsarii peste el”
bunicule
„pasărea phoenix
mă ocolește și nu mă bea.
ea se duce în deșert
să moară arsă de sete
pe ucigașul nisip. ”
„cruciada copiilor
abia acum se pregătește.
după plecarea zeilor”
bunicule
bunicule
nichita
„a început să se transforme în perlă
încet-încet.
chip de perlă, piept de perlă,
unghii bombate de perlă.
i-au crescut și aripi.

niște aripi rigide, de perlă.
încă de pe vremea când era
un simplu bărbat
Monitorul de poezie
el avea ochii înghețați”
şi de atunci
„niciodată piatra
nu va mai fi moale
și nu va mai curge la vale.
niciodată, niciodată,
niciodată. ”
bunicule dacă ţi-l dau pe nichita

promiţi să te faci înger?
Adrian Păpăruz
Monitorul de poezie
Poezie de colecţie din Cenaclul Maximinist
Erai și tu
erai și tu lipit de ochi

de buze
de respirație
pauza venea în salturi
alergarea era alături
ne împărțeam cuvintele
în toate limbile pământului
linia dreaptă
ne purta simplu și neînțeles
pentru că era cald sau poate era frig

un vid paralel ne mai caută încă
Oana Frenţescu
Monitorul de poezie
Chiromanţie
Uneori, când treci

prin fața oglinzilor,
li se taie respirația
cuvintelor,
cerul intră în casă
cu toate poemele,
în livadă
se face din nou primăvară,
închizi ochii
și cineva îți ghicește
în palmă,
linia vieții,
până la mine...
Marin Rada
Monitorul de poezie
zăpada e goală
ca o femeie pe care-am așteptat-o dintotdeauna
cu bețișoare parfumate
cu petale de trandafir răsfirate peste tot
c-o sticlă de vin vechi în frapiera inimii
și multă multă cerneală simpatică
dar uite că vine o gaiță
și-mi strică feng shui-ul
cu croncănituri metalice
trăgând la indigo
știri mucegăite despre sfârșitul războiului
undeva în cer
se-aud scârțâind arcurile unui pat
sau poate că-s stelele
împietrite prin livezi
de prea mult ger
cu un rest de căldură
scrijelesc febril foaia virgină
ca pe-un loz o răzuiesc
și deodată sângele poemului
prinde să se închege
printre noduri și suturi
în rosturi
Florin C. Ciobică
Monitorul de poezie
Zăpezi în amurg
Eu te aştept şi-acum sub felinarul stins,

Cât de străină-mi este iarna fără tine!
Şi mi-amintesc doar umbra ta cu părul nins
Şi timpul dispărând opac printre ruine
Îţi desenam conturul într-un alb decor,

Absenţa ta-ngheţa prin geruri ucigaşe
Şi te-nveleam cu zborul ultimului nor,
Cu fumul care se-nălţa de prin oraşe
Şi te pierdeam acut în frigul dintre zări,

Iar rănile-mi creşteau sub lovituri de hamuri,
Dar te iertam, bătând la porţi de depărtări
Cu bulgări de-orizont, cu mugurii din ramuri
Acum te iert din nou, rememorând tăceri

Când ne lăsăm ninsorii şi patimilor pradă,
Dar port pe trup stigmatul păcatului de ieri
Şi tropotul de cai cu aripi de zăpadă
Când norii cenușii din ochii tăi dispar,

Un zgomot ancestral prin noapte mai străbate,
Doi oameni de zăpadă aprind un felinar
Și un amurg în noi, şi focuri în cetate
Monitorul de poezie
Iubirile apun pe margini de gheţar

Și mi-e definitivă iarna fără tine
Şi–aş vrea să ne mai ningă tiranic şi polar,
Când te aduc ofrandă, zăpezii asasine!
Marian Florentin Ursu
Monitorul de poezie
Haiku de colecţie din grupul Dincolo de retină
cu iarna în prag -
fumurile din hogeag
unduind spre cer
Ion Cuzuioc
vechea mea casă -

doar soarele luminând
pagina de scris
Ana Irina
iluminare –
nedesprinsă pe ramuri
roua de iarnă
Maria Oprea
fulgii exersând
caligrafia iernii –
plapuma albă
Cornelia Georgescu
nimeni acasă -
doar ţurţurii străjuiesc
streaşina veche
Elisabeta Luşcan
Monitorul de poezie
Haiku de colecţie din grupul Dincolo de retină
broderii pe geam-
coșurile fumegând
spoiesc văzduhul
Lăcrămioara Vasuian Apostu
noapte de iarnă -
sub perna satinată
flori de lavandă
Lucia Cezara Plătică
lacul tremurând –
salcia dezgolită-n
văzul tuturor
Vasilica Grigoraş
noul calendar -
doar cuiul din perete
tot mai ruginit
Mirela Brăilean
iarna secretă -
în șopronul bunului
ninge ca-n povești
Andrei Andy Gradinaru
rafale de vânt-
şoaptele de dragoste
aproape stinse
Mihaela Băbuşanu
Monitorul de poezie
Poezii de colecţie recomandate de Grupul Literar Art Creativ
Început de toamnă
vântul bate în dungă în cimitir,

pe câmp se rostogolesc scaieţii
vălătuci de ciulini
culcat pe pământ desnudez un bujor rătăcit
pe mirişte
şi-ngân: mă iubeşte nu mă iubeşte…
crucile în cimitir au dat în frunză
rătăcite în visele mele de lumină
clopotul bate în dungă
Mihai Ciobanu
Monitorul de poezie
Poezii de colecţie recomandate de Grupul Literar Art Creativ
*
GABRIELLE SAVA
Traduceri din creaţiile poeţilor cuprinşi în antologia, Zece poeţi,

care a apărut de curând la editura Poemania, sub îngrijirea
domnului profesor Mihai Ciobanu şi va apărea foarte curând în
Franţa
·
Quelques rayons de soleil aujourd’hui en Alsace et des traces
dans le peu de neige qui reste, cela suffit à me rappeler ce
superbe poème de Daniela TOMA (extrait de la traduction en
cours):
Mélanges
parfois je me cachais sous le bureau, dans la pièce avec des

lambris
qui avait été à mon grand-père,
mais qui me l’a offerte en échange des trois petits bâtons
parfaitement calligraphiés au CP
moi, j’aurais préféré une montre, mais il y avait du monde à la
fête
les choses s’étaient un peu entremêlées
et ils m’ont envoyée me coucher
Monitorul de poezie
le bruit courait que la robe de grand-mère aurait été teinte

en bleu électrisant et nerveux,
et qu’elle allait jouer une pièce acoustique
je regardais par la fenêtre: traces dans la neige
quelqu’un d’invisible dessinait avec ma propre main sur la vitre
une carte des émotions et un volcan,
quelqu’un d’autre, bien plus âgé, aspergeait le feu rouge
avec des passions aux tempes
pour qu’il se relève avec ses pirouettes aussi
et qu’il fasse l’amour jusqu’à l’épuisement avec tous les cœurs
frais
réunis en un seul cœur
maintenant, c’était peut-être plutôt mon grand-père qui se
cachait sous le bureau
tandis que je m’opposais à ma robe de neige
avec un champ qui aurait pu être brun
la mélodie de la grand-mère était devenue un cri
que d’autres avant elle avaient pas mal porté
pendant de longues années
Monitorul de poezie
Ionuț CALOTĂ
Vous tous, comment allez-vous?
Vous, tous, où êtes-vous?

Moi, j’habite le centre-ville de cette agglomération labyrinthe
et je sais que j’ai 1001 vies.
Je les vis toutes à présent
au premier jour après la fin du monde.
Je porte encore la culpabilité des vivants
comme une empreinte oubliée
dans ce vide de la pensée
dans les interstices entre les rêves et les virus.
J’apprends le nouvel alphabet.
Je suis captif dans le recoin de la ville
suspendu dans l’air
comme dans un oiseau
recroquevillé dans ce livre
arbre de fumée
et la lumière des hommes
me fait fleurir.
Monitorul de poezie
Mihai CIOBANU
Bacovia se moque des automnes et moud des pluies
il pleut à faire couvrir de rouille les dents de sagesse

au cimetière la terre se desquame de ses os
le vent fait frémir ses plis grippaux on dirait une scalpation
une femme mendie une croûte de pain
et chante son chagrin à déraciner les immeubles du quartier
Titan
je suis vivant et je n’ai pas de clous dans la plante du pied
allongé sur le ventre, j’attends le dénouement final
il pleut à fendre le toit
et grincent ses poutres de soutien
météo d’automne attardé
le déluge se déverse tonnant par-dessus nous
Dieu veut de temps en temps
nous ressusciter…
Monitorul de poezie
Costel STANCU
laissez le poète dormir la tête sur la table

ne le réveillez pas il demandera un verre de vin
pour lui et un os pour le chien qu’il était en train
de rêver ensuite il parlera
de la noblesse de la mendicité qu’est l’écriture des
tessons glissés sous les draps nuit après
nuit de l’instant où il s’est rendu compte qu’on
pouvait ôter au malheureux y compris le malheur
en vain l’interrogez-vous sur le portillon qui
s’ouvre avec la petite clé qu’il a au cou il ne saura pas
répondre il montrera toujours l’autre rive
c’est là qu’il faut la chercher une fois le brouillard levé
ne le réveillez pas buvez tranquillement vos verres et
en partant baissez les volets et recouvrez
la taverne de terre n’ayez crainte pour
la vie du chien qui surgira du rêve et le sauvera
Monitorul de poezie
Constantin SÂRGHIUŢĂ
Prière
Brûlent à l’extrémité de la journée

Des instants dans mon corps crucifiés
Que voulez-vous que je vous dise?
Point je n’y parviens et alors je me brise.
Seigneur, donne-moi, s’il te plaît,

La force de dans le temps reculer
Juste en pensée, ce n’est pas assez
Que deux l’on soit mais pas tout seul!
Des éclats de cuivre se meurent

En langues de cloches, longuement
Égarés dans les nuits perdues
La pluie cogne ma fenêtre follement
Nuitamment se perd une étoile nouvelle

Seigneur, dis-moi où ira-t-elle?
Nos yeux les voilà, ils sont en larmes
Cherchant une sainte croix pour ce drame!
Que voulez-vous que je vous dise?

Point je n’y parviens et alors je me brise.
Donne-moi, Seigneur, la nécessaire paix
En mon corps égarée!
Monitorul de poezie
Gabriel DINU
Le chien aux yeux bleus
Après avoir remercié

ceux qui t’avaient offensé,
tu es sorti dans la rue.
Là t’attendait un chien
aux yeux bleus et purs.
Tu l’as caressé et tu l’as pris dans tes bras
convaincu que c’était Dieu.
Tu n’avais jamais vu encore, chez personne
de tels yeux.
Tu n’aurais pas pu en voir
à cause de toutes ces lunettes, de tous ces mouchoirs.
Monitorul de poezie
Carmen Maria MECU
la poésie
ma drogue de soirée
la plus simple façon de traverser la vie

sans la blesser
le plus beau
cadeau que j’ai reçu: deux petits plants de
ginkgo biloba
espoir d’un futur printemps
le plus beau
cadeau offert par les quartets
du frère eliot
acathistes pour une nuit d’automne
car aujourd’hui hier
demain automne printemps
même temps
un seul poète sans commencement ou sans
fin
toi, l’ange
jette encore une plume
Monitorul de poezie
Valentin IRIMIA
Simplement simple
de nouveaux cris
transpercent l’horizon ancien
les secondes paraissent des brumes défaites
des trésors de la mémoire
l’automne se glisse dans nos pupilles
en catimini
à l’instar d’un étranger qui se cache
dans un autre étranger
le ciel est simple
le gel est simple
le simple est simplement simple
la solitude ne se fier pas à l’arrogance
viens
prends place près de mon état d’éveil
et adoucis ses rides
nos cœurs vont rassembler leur souffle
depuis le tintement des mondes à venir
Monitorul de poezie
George MIHALCEA – in memoriam
de simples lettres ensevelies dans les mots

les silences qui les séparent
ont une fragrance de femme
fiancée avec tes nuits
et exhalent le départ
vers des dimensions parallèles
à l’ombre de son nom
c’est presque ça la poésie
si elle ne comprenait pas en-soi
aussi ce balancement sans fin
de significations aussi amères
que le gel qui s’empare
lentement mais plus sûrement que ta mort
du lestage empoisonné de ta mémoire
Monitorul de poezie
Radu ULMEANU
Nuit après nuit
Nuit après nuit

tu te penches sur moi et pleures
et tu me barbouilles les joues
avec le sang des anges
Et tu me murmures
sur l’amour, sur la mort,
sur la dernière des nuits
où on se dirige les yeux fermés
Et tu me touches avec le regard

à l’instar du claquement d’un lys
Et les mains tu me les lies
et les pieds tu me les couvres
dans ta chevelure
éclatante comme l’acier
Et tu m’envoies vers la lumière

comme un dieu qui chante
colportant avec soi
l’horizon allumé
Et tu me fais descendre
Monitorul de poezie
comme un oiseau
et tu me caresses
jusqu’à la blancheur des cendres
Monitorul de poezie
Poeţi – In memoriam
Muzica imposibilă
Crezi că voi refuza să-L întâlnesc pe Dumnezeu, nu-i așa?
L-a văzut cineva vreodată,

Nebuloase gemene cu aceeași ochi?
E frumos să fii tânăr și cu sufletul la gură,

Nemuritor și drept.
Știu că încă ești lângă mine,

Deşi acum răspunzi la un alt nume.
Lumea te vindecă oarecum,

Însă doar o floare te salvează de la moarte.
Au fost vremuri mai bune cândva,

Puteam respira printr-un pai subţire.
Dintre toate nopțile din această cameră,

Am ales-o pe cea fără stele.
Vedeam în ochii tăi că ai vrut asta,

Să-mi dai cea mai profundă viziune.
Îți garantez o iubire veșnică,
Monitorul de poezie
cea care nu este mișcată nici măcar de vântul din Sahara.
Dacă ați auzit de Ister-Danubius,

atunci știi că Parathetis este raiul.
Dumnezeu este în perpetuă mișcare, dar este

Deschis doar duminica.
Realitatea, ca și moartea, există

Doar în mintea celor bolnavi.
Maria închide ușa casei noastre

Construită din ziduri vechi și ruine!
Adam Puslojid
(11 Martie 1943 - 31 Decembrie 2022)
Traducere de Ionuţ Calotă
Monitorul de poezie
SEMNAL DE CARTE
Ion Scorobete, Spaimele de deunăzi şi alte nelinişti, Editura Art

Creativ, 2022
Frumuseţea cuvântului poate fi stabilită în afara contextului, în

afara definiţiilor...
Stă în firea poetului autentic să experimenteze limitele

nedefinitului, ale inumanului chiar, cele de criză estetică, care,
însă, nu deformează sub nicio formă frumuseţea de netăgăduit
a poeziei, dimpotrivă, ea devine mai sofisticată, mai liberă în a-şi
arăta toate atuurile. În temeiul acestui potenţial estetic
neobişnuit, poezia este la fel de generoasă, are capacitatea de a
ne emoţiona, de a ne fascina şi de a crea, desigur, şi mai multe
întrebări decât aveam înainte de a o citi, de a o percepe.
Chiar dacă mediul şi societatea devin din ce în ce mai
periculoase, inspiraţia se poate naşte din atitudine, pentru că,
aşa cum afirma Titu Maiorescu, „poezia nu află în lumea fizică
un material gata pentru scopurile ei”, sau nu numai în lumea
fizică, aş adăuga eu… „frumosul nu este o idee teoretică, ci o idee
învăluită şi încorporată în formă sensibilă, şi de aceea cuvântul
poetic trebuie să reproducă această formă”, ceea ce se şi
întâmplă în volumul Spaimele de deunăzi şi alte nelinişti al
poetului Ion Scorobete, unde, „terra e cocina de porci în
Monitorul de poezie
care/simțurile strâmbe se dau în spectacol/nu mai e zăgaz în

mister/zdrențele artei de a urca fiecare etaj al gândului/se
limpezesc în smârcul fetid din marginea cartierului cuprins de
igrasie” şi „dincolo de așteptări/circulă pe străzi precum un
evadat/relativitatea beznei/la braț cu absolutul permeabil până
la necesitate”.
Cuvintele definesc de data aceasta stări pe care, în mod
normal, le-am respinge, acestea se creează unele din altele, într-
o continuă explozie interioară, poetul nefăcând altceva
decât să ţină piept valului de nelinişti, de spaime, pentru a se
ridica peste un nivel dat, exclusiv intelectual de percepere, ceea
ce se şi întâmplă, de altfel.
Forţa cuvintelor trezeşte „arvuna de sentimente, de la
ură şi silă, până la durere şi deznădejde, „mulţumiri şi
nemulţumiri”, nervi întinşi la maxim, „în cerul gurii amărăciunile
se duelează aprig”, „o nebuloasă care dăinuie/îndârjind năluca
mâniei”. Sensul profund al acestor asocieri e îndelung gândit şi
se află dincolo de ele şi de necesarul emoţional receptat,
desigur, în mod diferit de către fiecare cititor.
Imaginea îşi are locul între frumuseţe şi adevăr, la limita
de suportat a celei dintâi şi de dezavuat a celui din urmă. Pentru
a le atinge e nevoie de îndelung şi obligatoriu travaliu, de
orizont deschis al nesupusului în forma lui cea mai sensibilă, de
reproducere a intenţiei, de adăugare a încă şi încă unui alt
obiect, până la confruntarea cu tensiunea, până la infinit… „o
deslușire între bine și altfel/la fereastra din care ochiul își
Monitorul de poezie
caută/nădăjduind sursa/adâncul fără margini de vertical/și

mut/dar risipit în sublimul vacarm de tot hazul...” altfel spus, se
resuscitează şi se sensibilizează imaginaţia cititorului în mod
evident prin sursă de şoc, nimic nu se închide în sine, substanţa
poetică nu poate fi respinsă, mesajul devine foarte clar, prin
urmare, garanţia nu poate fi decât de valoare.
„Între reprize de zbucium” poetul înnoieşte profunzimea
trăirilor sale, „clatină o rază umilă de soare” şi „anunță
schimbarea anotimpului”. Ce minunat ideal!
Daniela TOMA
şi ce-aș mai dormi iar

somnul se retrage alungat
în văgăuni sordide
mă vânează mereu alt drum care se prăbușește
în ruina celui de ieri
înghițit de abisul stărituor în coasta
căreia am prins să urc precum aș aluneca
într-un canal dejector
noaptea e cu circuit închis
întunericul coboară în substanța activă a nervilor
pozează în lumină incertă
se oglindește în deznădejdea mea în
neorânduiala ce pute vâscos
în casa scării
Monitorul de poezie
dinspre bordura lichidă

cu fereastra blocată de gângăniile unui neuron din V509
cassiopeiae
Ion Scorobete
Monitorul de poezie
Iulia Popovici, Idoli, Editura Art Creativ, 2023
„Precum obligația eternă a soarelui de a răsări”
În acest volum de poezii, Iulia Popovici îşi asumă un univers

de atitudini şi consecinţe, se arată lumii în cel mai firesc mod,
folosindu-se de fiecare emoţie pentru a vorbi despre realitate,
despre viaţă şi, implicit, despre dragoste, fără de care nimic nu e
posibil.
Experienţele cu care se confruntă, mai cu seamă cele de

iubire, constituie tema atractivă a volumului, împărtăşită fără a fi,
însă, pretenţios elaborată, se ştie, de altfel, că lucrurile sunt
frumoase prin însăşi simplitatea lor, prin intensa lor sensibilitate. De
fapt, e vorba despre mersul firii, despre temeri, despre speranţă,
despre tristeţe, despre curaj, despre conştientizare şi autodepăşire.
Cugetările despre identitate, prin urmare, se vor strânge într-un
întreg mix de emoţii şi reîntoarceri ale conştiinţei, mereu şi mereu,
în ea însăşi.
Expresiv şi chiar tensionat uneori, spaţiul de confort

vibrează, se animă şi se multiplică parcă, timpul nu mai poate să
zboare de aici, poate doar să se deschidă spre meditaţie şi să se
materializeze treptat în lumină, „poate că soluția ar fi să înghețăm
Monitorul de poezie
timpul/tu și cu mine/doar sufletele pereche să se miște/într-o

infinitate de lumi”.
Supremaţia dragostei are capacitatea de a transforma, la

nivelul imaginaţiei, simplul gând în întâmplare de iubire, sau măcar
în iluzia acesteia. Iubirea este mai mult dorită decât reală, se
petrece în dorinţă şi apare sub diverse forme, este rememorată fie
copilăros, fie senzual. Există prin această stare de visare un mod de
comunicare între îndrăgostiţi, ceva care îi salvează de la uitare.
Tonul oferă speranţă, nu răneşte într-atât încât rana să nu se
vindece, valul are flux şi reflux, iubirea găseşte mereu energie
luminoasă pentru a renaşte. Chiar dacă unul devine idol pentru
celălalt, odată ce conştiinţa se detaşează, echilibrul se restabileşte,
forţa autosugestivă este cea care conduce spre sinele protector,
spre lumea interioară unde se află liniştea şi frumuseţea. Aceasta
din urmă va aduce în prim-plan forţa cuvântului bine ales şi bine
spus, el va stârni, neîndoielnic, încântarea cititorului.
Iubirea nu este altceva decât o călătorie de iniţiere.

Se poate sfârşi la un moment dat, sau poate dura cât existenţa, dar
şi într-o situaţie şi în cealaltă, se filtrează prin inimă, rareori prin
minte, „mătase de sidef,/în pulbere de ceară/se-aruncă-n vals
străvechi/spre-a lumii povară”...
Poezia uneşte pentru totdeauna oamenii, nu îşi epuizează

niciodată şansele, în ciuda fragilităţii şi a sensibilităţii pe care le
dezvoltă uneori cea mai frumoasă dintre toate artele.
Monitorul de poezie
Cu larga sa dispoziţie, poezia motivează orice scenariu, orice

acţiune de recuperare a entuziasmului, prin urmare, poeta îi va
decanta sensurile până la cel al sacrului, care poartă în el facerea şi
desfacerea tuturor lucrurilor, actul poetic devenind, astfel,
salvatorul umanităţii. Şi nu, nu e prea mult acest lucru! Numai
poezia poate dezlega necunoscutele taine ale sufletului! Iubirea şi
poezia, sufletul şi trupul cuvântului se vor afla mereu într-o
continuă căutare de frumuseţe, de profunzime şi intensitate
remarcabile.
Daniela TOMA
Precum obligația eternă a soarelui de a răsări

Stăm la masă cu dorința-
spânzurată de neputință și impregnată de plăcere,
căci orice durere concretizează iubirea
și orice răsărit e un viitor apus.
Propagandă subtilă a sentimentelor pe hârtie...

O mișcare haotică în lanțuri de puf
Atârnă în lupta pentru prinderea
Unui fluture.
Iulia Popovici
Monitorul de poezie
Monitorul de poezie
Radu-Alexandru Dincă, Antidisforii. Rătăcirile unui om de

graniţă, Editura Art Creativ, 2023
POEZIA E UN FENOMEN NATURAL
Radu-Alexandru Dincă nu seamănă cu generația din care

face parte. Nu îmi dau seama dacă e bine sau e rău. Diferențele
îți sar, însă, în ochi, te trag de pleoape, de sprâncene, de obraji,
numai să le vezi. La fel stau lucrurile și cu poezia lui de dată
recentă, în sensul că iese în lume împovărată de toate
semnificațiile actualității. Altfel spus, este ea însăși, definindu-se
prin raportare la ce propune stilistic și chiar tematic majoritatea.
Radu este om de lume, cunoaște uzanțele, conduita lui

este impecabilă. Dar în poezie își ia libertatea de a spune
lucrurilor pe nume, are curajul să le rostească, știind că rostirea
produce, mai devreme sau mai târziu, efecte. Rostirea nu e
deloc ceva simplu și de la sine înțeles, ci e unitate de măsură a
conștiinței. Prin urmare, să simți energia care hrănește cuvântul,
s-o aliniezi la propria simțire, să-i chibzuiești formula, astfel
încât ea să desfacă sau, după caz, să construiască miraje, nu stă
în puterea oricui. Sunt necesare, cum spuneam, curajul și un
anume grad de libertate, dublată această libertate de
Monitorul de poezie
receptivitatea la adevăr: „Mamă, eu nu m-am născut când/

Trebuia,/ Nici unde trebuia, nici cum trebuia./ M-am născut
totalmente nepotrivit/ Și mă simt ca o piesă stricată de puzzle.../
Știu că ți-e greu să mă asculți/ Jelindu-mi de milă/ Toate
regretele și neputințele./ Sunt doar un copil care a făcut/ Riduri
și cearcăne prea devreme./ Mă simt ca un copil obosit/ Care nu e
lăsat să doarmă.../ Am devenit irascibil și intolerant,/ Oamenii
spun că sunt arogant.../ De-ar ști ei la ce mă gândesc eu/
Noaptea,/ Când exersez motivarea pentru viață.../ Da, fac un
exercițiu mai profund/ Decât e rugăciunea, mai profund/ Decât
yoga sau alte practici./ Eu mă conving, cu riscul de a mă minți,/
Că viața merită trăită,/ Că merită să umblu pe stradă,/ Să mă
spăl pe dinți,/ Să-mi dau cu creme pe fața/ Mea urâtă și
îmbătrânită./ Mă trezesc și mi-e foame de sens!...”
Când afirmam că poezia lui Radu-Alexandru Dincă poartă

centura de siguranță a actualității, mă refeream mai ales la
forma în care ea se exprimă. Din punctul meu de vedere, de ani
buni, în poezie s-a insinuat discursul ca specie a genului oratoric.
Astăzi, textele lirice sunt, cel mai adesea, discursuri. Nu știu
dacă această „schimbare de personalitate” e de comentat. Ce
știu e că aștept ca textul în cauză să mute din loc munții din
mine, să facă apele să cânte și păsările să curgă. Versurile lui
Radu-Alexandru Dincă se antrenează în direcția pomenită.
Retorul cu premii naționale și internaționale a găsit o nișă și o
valorifică. În anul 2022, în plin proces de transmutare planetară,
poezia, la fel ca memoria, se tulbură, caută, urcă și coboară, se
Monitorul de poezie
împotmolește și zboară, scopul rămâne, însă, întotdeauna acela

de a se reechilibra, de a ajunge la un acord cu tot ceea ce
presupune marea schimbare: „Uitarea e un fenomen natural./
Mi-am dat astăzi și eu seama./ Uit constant informații,/ Senzații,
sentimente./ Cred că uitarea e foarte omenească./ Am mai zis că
mie/ Îmi displace teribil/ Să fiu om./ Aș vrea să fiu Om,/ Dar mi-
au băgat ăștia/ În vene, la naștere,/ ADN de perisabil,/ De baltă
cu noroi,/ De pervers, de egoist,/ De ignorant./ Nu-mi place să
fiu om,/ Frații mei, oameni!/ Mi-aș scoate genele astea/ Cu un
forceps mistic,/ Dar am stricat orice relație/ Cu Dumnezeu./
Eram prieteni, dar nu știu/ De ce s-a supărat pe mine./ Eu am tot
vrut să ne împăcăm, El a tot tăcut./ Uitare, uitare,/ Uscată
precum o floare/ Dintr-un ghiveci simbolist”.
Poetul nostru este consilier existențial – profesie nouă,

recunoscută ca atare în România – și se pregătește să devină
psihoterapeut existențial. Precizarea contează, fiindcă termenii
de specialitate, termenii cu sens particular se străduiesc din
răsputeri să îmbobocească artistic, să dobândească valențe
grațioase. Dacă admitem că lumea trece prin prefaceri radicale
și că viitorul arde cum arde ceara, e bine să acceptăm și că textul
poetic, așa cum îl cunoșteam, cum îl consideram, cum îl
simțeam, se modifică, primește alt trup, altă consistență. Poezia
lui Radu-Alexandru Dincă este dovada la îndemână.
DENISA POPESCU MARTIN
Monitorul de poezie
Monitorul de poezie
Spinozistă
Să mă acopăr cu înțelepciune
Ca să nu mă mai atingă nicio patimă.
Să mă învelesc în virtute
Ca să nu mă mai strâmbe niciun viciu.
Să respir iubire
Ca să nu mă mai sufoce nicio invidie.
Să mă învelesc cu recunoștință
Ca să nu mă mai înghețe nepăsarea.
Să-mi golesc buzunarele prin dărnicie
Ca să nu mi se umple sufletul de venin.
Să mă înarmez cu visare
Ca să nu mă îngenuncheze disperarea.
Să mă prind în joc cu poezia
Ca să nu simt căderea ca pe o cădere,
Ci ca pe un zbor;
Ca să pot să mă gândesc cel mai mult
La viață
Și cel mai puțin la moarte,
Devino-mi, tu, fericire,
Cea mai mare virtute!
Radu-Alexandru Dincă
Monitorul de poezie
START ART
POEZIE, FORMĂ, CULOARE ŞI LUMINĂ
Dorin Macovei - pictor profesionist, UAPR Bacău, născut în

16.03.1961, Iasi, absolvent al Liceului de Artă Bacău, promoţia
1980, secţia pictură, la clasa prof. pictor Gh.Velea.
Licenţiat Artă Sacră, Universitatea „A.I.Cuza” Iaşi, Facultatea de
Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”, secţia pictură
bisericească, 2009. Master Patrimoniu Cultural, Dr. Arte Vizuale,
profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru
Stăniloae”, Iaşi, la UAIC, Iaşi, profesor la Şcoala Populară de Arte
şi Meserii Bacău.
Monitorul de poezie
Golgota, din Ciclul Crucea, acril pe carton, 26x26 cm, 2022
Monitorul de poezie
Golgota, din Ciclul Crucea, Tehnică mixtă
Monitorul de poezie
Monitorul de poezie
Monitorul de poezie
din Ciclul Crucea, Iris
În tinereţe, Luchian spunea: „Dacă aş fi pictor, aş păstra macii pe

pânză. Şi nu numai macii, ci şi celelalte flori, care-şi pierd culorile
când sunt presate în ierbar“…
Monitorul de poezie
„Albastrul nu e o culoare, e și el o liniște" Nicolae Steinhardt
Monitorul de poezie
Libertatea de expresie este esenţială.

Sentimentul, emoţia se află pe pânză, ele o colorează… şi
înflăcărarea, desigur, şi pasiunea…
Monitorul de poezie
Monitorul de poezie
Ideile nu luptă unele împotriva celorlalte, ci se aşază în linişte

pe pânză, exact aşa cum au fost conturate mai înainte în
gând, în dorinţă…
rubrică realizată de Daniela TOMA
Monitorul de poezie
Expoziţia colectivă de artă plastică, Culori - Între cer şi pământ,

deschisă la Centru Cultural al Ministerului Afacerilor Interne în
perioada 20 ian - 10 febr, 2023, organizatori, Carmen Florian şi
Daniel Chelaru
Monitorul de poezie
Vernisajul expoziţiei a avut loc în 26 ianuarie2023
Iată ce spune pictorul şi scriitorul Daniel Chelaru, organizator al

evenimentului, alături de frumoasa şi talentata pictoriţă,
Carmen Florian
„O poveste frumoasă care a început ca o provocare, în care

protagoniștii, unii alături de prieteni, alții alături de familii, iar
unii alături doar de lucrările pe care le-au expus ca și mulți alți
invitați au participat aseară spectacolul de gală și anume
vernisajul Expoziției ” Culori – Între cer și pământ”. Am reușit,
alături de artistul plastic Carmen Florian să ducem la bun sfârșit
o muncă de echipă, în care absolut tot ce s-a făcut, s-a făcut fără
sprijin din afară. A fost încununarea unei munci de multe zile, de
pregătire a expoziției și a vernisajului, cu tot ce ține de buna
organizare și desfășurare a unui astfel de eveniment: titlul
expoziției, certificate de participare, cronica evenimentului,
protocol și nu în ultimul rând preluarea lucrărilor și așezarea lor
în forma finală, pentru a fi admirate de cei care vor vizita
expoziția. În al treilea rând pentru că am fost alături de oameni
frumoși, talentați, împreună cu care am dat culoare și savoare
acestui eveniment. Artistul plastic și principalul organizator al
evenimentului, Carmen Florian a deschis seara, apoi, talentata
actriță Doina Ghițescu a trecut la prezentarea invitaților în stilul
ei inconfundabil. A vorbit maestrul Valentin Tănase, o somitate
în domeniul artelor vizuale de la noi, participant ca invitat de
onoare, atât la vernisaj cât și ca expozant. A urmat, apoi, un
moment artistic de excepție susținut de soprana Rodica
Anghelescu împreună cu doamna Angelica Todea la pian și de
Monitorul de poezie
artistul plastic Mirela Vișan, iar la final am citit cronica pe care

am făcut-o pentru acest eveniment. A fost o întâlnire cu oameni
excepționali, atât din domeniul artelor vizuale cât și din
domeniul literelor. Membrii Centrului Cultural al MAI, Lidia
Obeadă, Andrei Zaharia și Roxana Drăghici, au fost alături de
noi în permenență, fapt pentru care le mulțumim, așa cum le
mulțumim absolut tuturor celor care ne-au fost aproape, invitați
și expozanți! Am plecat de acolo, înfierbântat de căldura cu care
am fost înconjurați, iar ploaia rece care cădea neîncetat și care
m-a însoțit pe drumul spre casă, a avut darul să mă răcorească,
să-mi dea o stare de bine și de satisfacție pentru lucrul bine
făcut”.
Carmen Florian: „Iată că această instituție, Centrul Cultural al

Ministerului Afacerilor Interne, unde aproape că ne simțim ca
acasă, datorită atmosferei pe care o creează în jurul nostru, ne-a
facilitat încă o dată organizarea unui eveniment care dă
posibilitatea atâtor artiști să se manifeste .
Arta şi iubirea pentru Dumnezeu, pentru tot ceea ce ne

înconjoară frumos, pot învinge mereu”.
Daniela Toma: „Frumusețea este un triumf asupra haosului,

asupra morții și asupra timpului. Modul nostru de a fi, de a ne
manifesta, chiar și acela de a saluta conturează caracterul și
cultura fiecăruia.
Pictura, ca și poezia, e libertate, este experiență afectivă,
emoție și voință, căutare neobosită de sens, nevoia de
Monitorul de poezie
cunoaștere, de exprimare... și dacă e socotită o nebunie,

oamenii ar trebui nu numai să o ierte, dar să o și caute...
Noile începuturi se adaugă vechilor începuturi, noilor, vechilor
și minunatelor povești... pentru că, așa cum spunea un prieten
„dacă nu s-ar povesti, n-ar fi, și se tot povestește și ce se
găsește și ce lipsește..."
Centrul Cultural al MAI: „Între cer și pământ este tot ce ne

înconjoară. Aceste cuvinte au răsunat ieri, la vernisajul expoziției
cu același titlu, care a avut loc în Foaierul „Nicolae Grigorescu”.
Artiștii plastici care și-au expus lucrările s-au bucurat de un real

succes, iar noi, Centrul Cultural al M.A.I., le-am oferit în dar
momente muzicale de excepție alături de Rodica Anghelescu,
Angelica Todea și Mirela Vișan.
Expoziţia reuneşte 63 de lucrări ale următorilor artişti plastici

din Bucureşti şi din țară: Valentin Tanase, Vali Irina Ciobanu,
Carmen Florian, Daniel Chelaru, Victoria Soare, Cristina
Machedonski, Daniela Toma, Claudia Carianopol, Anda
Petrache, Mirela Vişan, Marin Dobre, Răzvan Andreescu, Mioara
Du, Erna Berger Moise, Mariana Frum, Marieta Răceală, Rodica
Scarlat, Maria Stoian, Luciana Cristina Ionescu, Ana Dragnea,
Gabriela Hintia, Daniela Roman, Georgiana Ştefănescu, Veronica
Ispas, Emil Sicoe, Oprea Gabriela, Sorina Lambrino, Luminița
Săvulescu, Felicia Pană.
Monitorul de poezie
Câteva dintre lucrările acestora:
maestrul, Valentin Tănase
Monitorul de poezie
Vali Irina Ciobanu
Monitorul de poezie
Carmen Florian
Monitorul de poezie
Daniel Chelaru
Monitorul de poezie
Daniela Toma
Monitorul de poezie
Georgiana Ştefănescu
Monitorul de poezie
Cristina Machedonski
Monitorul de poezie
Monitorul de poezie
Claudia Carianopol
Monitorul de poezie
Maria Dobre
Monitorul de poezie
Monitorul de poezie
Monitorul de poezie
Monitorul de poezie
Monitorul de poezie
Monitorul de poezie
Monitorul de poezie
Monitorul de poezie
Monitorul de poezie
Monitorul de poezie
maestrul Valentin Tănase, invitat de onoare
Monitorul de poezie
Carmen Florian şi Daniel Chelaru, organizatori ai impecabilului

evenimen
Monitorul de poezie
Monitorul de poezie
actriţa Doina Ghiţescu, cu talentul ei de inegalat, a moderat

evenimentul
Monitorul de poezie
Monitorul de poezie
Monitorul de poezie
portret realizat de Daniel Chelaru pentru Andrei Zaharia, ca

semn de apreciere pentru ajutorul acordat ca acest eveniment
să fie unul de excepţie
Monitorul de poezie
portret realizat de Daniel Chelaru, drept semn de apreciere

pentru Dan Ștefan, cel care a imortalizat evenimentul
Monitorul de poezie
soprana Rodica Anghelescu şi pianista Angelica Todea
Monitorul de poezie
interpreta Mirela Vişan
Monitorul de poezie
În momente prea puţin omeneşti, poezia, pictura, muzica nu

încetează să-şi susţină esenţa pentru ca aceasta să le fie din ce
în ce mai mult resursă a frumuseţii, parte din ele însele, capabilă
să capete forme profunde în intimitatea tăcerii sau în vacarmul
străzii…
Este semnificativ rolul fiecărui cuvânt, al fiecărui sunet, a
fiecărei culori în parte şi mai cu seamă al celor răspunzătoare în
mod atât de absolut de diversitate, de idei ce supravieţuiesc
prin materialitate, devenind preocupare esenţială pentru
artistul aflat în febra îndeletnicirilor preferate, unindu-l pe
acesta în timp şi spaţiu, orice s-ar spune, cu opera sa valoroasă…
rubrică realizată de Daniela TOMA
Monitorul de poezie
POŞTA REDACŢIEI
Reamintim, am lansat această rubrică deoarece una dintre

regulile revistei Monitorul de Poezie e aceea că nu primim poezii
direct de la autori pentru a fi publicate.
Dacă aveţi disponibilitatea să suportaţi părerea noastră sinceră,
dar posibil subiectivă, despre creaţiile dv, puteţi să ne trimiteţi
un grupaj de maxim 5 poezii către adresa de email
monitoruldepoezie@gmail.com urmând să primiţi un răspuns în
numerele următoare ale revistei, în măsura timpului nostru
disponibil.
Rubrică coordonată de Fabiana Catrenescu
Monitorul de poezie
Pagina redacţiei
Reamintim că autorii nu ne pot propune direct poezii proprii

pentru publicare în această revistă! Publicăm doar poezii pe
care le selectăm dintre cele pe care le „monitorizăm”. Puteţi
însă publica fără restricţii poezii în grupul literar pe care îl
monitorizăm cel mai frecvent:
https://www.facebook.com/groups/ateliermonitoruldepoezie/
Puteţi propune poezii ale altor autori, dacă vi se par atât de

bune încât trebuie neapărat reţinute între paginile acestei
reviste. De asemenea, puteţi propune traduceri din poezia
universală contemporană, interviuri cu poeţi, recenzii ale unor
cărţi de poezie, eseuri despre poezie etc. Materialele acestea le
puteţi trimite prin mesaje pe pagina oficială de facebook a
revistei Monitorul de Poezie: fb.me/monitoruldepoezie
Responsabilitatea juridică pentru conformitatea celor trimise

şi acordul autorilor cade în sarcina colaboratorilor care trimit
aceste materiale, conform art. 26 din Codul Penal.
Nu garantăm, însă, publicarea.
Vă mulţumim pentru lectură!
Această revistă este distribuită gratuit.
Director revistă: Ionuţ Calotă
MONITORUL DE POEZIE - ISSN 2668-0440

Revista Monitorul de Poezie 51.2023

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revista Monitorul de Poezie 51.2023

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Monitorul

Aproape nimeni nu credea că această revistă va rezista atât de

Ionuţ Calotă, director revista Monitorul de Poezie

*Lucrarea de pe coperta 1, Flori de gheaţă, aflată pe simeze la

1|Anul 5, numărul 51, ianuarie 2023

La început a fost cuvântul. Şterg şi tot şterg

Sunt tentat să scriu despre Basarab.

2|Anul 5, numărul 51, ianuarie 2023

3|Anul 5, numărul 51, ianuarie 2023

4|Anul 5, numărul 51, ianuarie 2023

Eu nu plâng niciodată din ochi sau cu lacrimi. Eu întotdeauna

De cele mai multe ori plâng cu litere mici, de argint, care mi se

De aceea, atunci când se întâmplă să am o durere mare, în urma

5|Anul 5, numărul 51, ianuarie 2023

6|Anul 5, numărul 51, ianuarie 2023

Doru Arăzan Jr.

7|Anul 5, numărul 51, ianuarie 2023

8|Anul 5, numărul 51, ianuarie 2023

Vântul suflă asupra soarelui dimineţii

9|Anul 5, numărul 51, ianuarie 2023

pentru că în lumea civilizată corectitudinea și eficiența limbajelor

cu bietul cariu – / din aceeaşi lingură / de lemn cu nesaţ

Cu bietul cariu pare un fragment dintr-un text, o sintagmă

Textul haiku-ului este întrerupt de o linie de pauză. Cele două

Vechiul imperiu pare a fi o scurtă exclamație. Suficientă pentru

Haiku-ul se scrie cu un limbaj aluziv. Un limbaj care nu

Limbajul aluziv este unul abreviat care uzează de omisiuni și de

Dispunerea aparte a cuvintelor în poem poate da de gîndit.

Calitatea textului unui haiku este simplitatea, naturaleţea,

De ziua muncii este o menţionare uzuală, comună a

Haiku-ul nu este expunerea discursivă pe care am făcut-o eu

Corneliu Traian Atanasiu

#se dedică lui Nichita Stănescu, îngerului şi păsării

în numele cui cânţi tu pasăre cine

în numele cui vorbeşti tu pasăre

Tulburat ieşi uneori noaptea pe balconul înghețat

Priveşti uluit cum sângele tău ia forma şi culoarea lunii

Uneori prin noaptea plină de stele

m-a trezit mirosul de portocală

soarele matinal parcă stătea la stors

viața îmi intra ca un ac de lumină în venă

am adulmecat cu nări de căprioară rătăcită

fereastra devenise un filtru vedeam o mare inundată

mi-am pus repede ceva pe mine și am plecat să înot

Când mi s-a tăiat

Când mi s-a tăiat

M-am ascuns într-un pahar

degetele tale lungi

știi că voi rămâne

orice semn de întrebare

Mă trezesc în fiecare dimineață

Rimează cu genunea această veșnicie,

O lună tâmpă iese să fluture pierzare,

Clădiri ce se îndoaie sub tragedii eterne

Pe lângă geamul nostru se sinucide ploaia,

Un peisaj haotic aleargă dimineața,

-Este atât de târziu!

M-or afla lăutarii sătui de dorul de ducă,

Vor trage în mine cu flinte de gheață,

s-a prăbușit cu un strigăt

un fulg urcă la cer

zăpada desfigura statuile publice

cineva striga eu nu-mi găseam ochelarii

se opreau sicriele la răscruci