Monitorul

de poezie
Revistă foileton, cu poezie de bon-ton
Anul 1, Numărul 7, iulie 2019, ISSN 2668-0440
Se distribuie gratuit.

Interviuri
cu poeţi
Poeţi
– In memoriam

Revistele literare, încotro?

Resurse pentru globalizarea poeziei

Poezie de colecţie
 Monitorul de poezie

Editorial

Revistele literare, încotro?

În spaţiul literar au fost declanşate de curând inevitabilele

discuţii despre situaţia actuală a revistelor literare româneşti.

Din păcate, articolele sunt marcate de acuzaţii aruncate dintr-o

parte sau alta, de atacuri la persoane şi mai puţin de soluţii, de
idei.

Când eram adolescent, în ultima perioadă a comunismului,

revistele literare erau esenţiale, atât pentru scriitori, cât şi
pentru cititori, erau vii, atractive, incitante. Eu, personal, le
devoram plin de interes şi le ţineam într-o arhivă de preţ, la care
mă întorceam deseori.

Privind spre revistele literare actuale, cel puţin spre cele oficiale,
susţinute de USR, senzaţia este că ele au rămas captive în timp,
nu numai ca format, dar şi în esenţa lor.

Despre conţinut nu sunt cel mai în măsură să mă exprim, totuşi

pare evident că redacţiile au îmbătrânit în acelaşi stil editorial,
cu aceleaşi subiecte învechite, fără o dinamică a conţinutului şi,
cel mai grav, promovează cu predilecţie autori de casă.

Apariţia reţelelor de socializare a produs o revoluţie care a dus

către o democratizare a scrisului. Acum, oricine îşi poate

1|Anul 1, numărul 7, iulie 2019

 Monitorul de poezie

promova textele literare, cu o rapiditate şi o eficienţă

inimaginabile cu ceva timp în urmă.

Revistele literare, din păcate, nu s-au adaptat acestor timpuri şi

noilor tehnologii, de aceea au pierdut cititorii în ritm alert, iar
însemnătatea lor a scăzut considerabil.

Totuşi, eu cred că aceste reviste nu trebuie să dispară, ele

trebuie, dimpotrivă, să fie motorul care să lumineze în hăţişul
provocat de inflaţia de creaţii literare, promovând performanţa.

Prin Monitorul de Poezie am încercat, cu resursele mele foarte

limitate, să schimb oarecum un pic din stilul de a realiza o
revistă literară.

Însă, ne aşteptăm ca mai ales aceia care beneficiază de fonduri

publice să se implice şi să îmbunătăţească atractivitatea acestor
forme de promovare a literaturii.

Ionuţ Calotă,

director revista Monitorul de Poezie

2|Anul 1, numărul 7, iulie 2019

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

N-are cum să nu fie frumos orașul din care vii tu,

de pe o stradă între două uitări.

Acolo se aud nesfîrșite fabrici de umbră

împachetînd lucruri singure. Vorbim despre ele
cum am semăna nisip în pustiu. Noi,
cea mai împlinită văduvă și cel mai vesel orfan.
Vorbim tăcerilor în case fără drum,
cînd nu iese soarele și luna mai așteaptă.
Se-ntunecă cerul de vorbe și seacă albia sîngelui.
În război există supraviețuitori. În dragoste, nu.

Iar mîinile tale sînt așa de curate

că poți spăla apa cu ele...

Adrian Suciu

3|Anul 1, numărul 7, iulie 2019

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

în general, am cât timp doresc eu

însă uneori, dintr-o plăcere sadică,
îl torturez cu o andrea subțire,
el se ridică deasupra mea, se lungește și dispare,
rotindu-se într-o absență cu acordul tacit al marelui autor

dar, pungile de sub ochi mă cunosc bine,

facem repede bilanțul pierderilor,
mârâim unele la altele, ne aranjăm cât putem de bine expresiile
în batiste
și ajungem la concluzia că zona asta e cam dificil
de tratat

în fine, abandonând cartonașele roșii,

împăunez în ambulatoriu paratrăsnetele de companie,
dulceața ta de ardei iuți și condiționalul optativ
al serviciului de noapte
plus adaosul oaselor mele de mătase

și, uite, îți dau coasa asta tânără să-i sugrumi gleznele

trimit și întăriri
Daniela Toma

(din volumul Nunta nălucilor de hârtie – 2019)

4|Anul 1, numărul 7, iulie 2019

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

joint

cum să-ți găsești valul

dacă
te-ai îndepărtat
atât de casă?
nu încap
două răsărituri
înșurubate
în aceeași viață

Alexandru Petria

5|Anul 1, numărul 7, iulie 2019

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

de fapt era vorba doar de moby dick

la naiba cu lupii de mare şi cu magelan

şi cu tot ce este rotund şi într-o eternă eroare
chiar şi nemo ar trebui trecut în tabelul lui mendeleev
şi nu vă mai miraţi cum reuşesc artiştii să vadă viitorul
cu mult înaintea oricărui om de ştiinţă
doar aşa
visând

Tudor Gheorghe Calotescu

6|Anul 1, numărul 7, iulie 2019

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

trāiesc într-o lume

fārā nume

de aici pânā la viațā

jos pālāria

cumpār flori din plastic

alt nume nu i-am gāsit fericirii

Ioan Emil Hapca

7|Anul 1, numărul 7, iulie 2019

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

E vremea când în aeroporturile de seară

Te gândești la un zbor al plecării
Lucrurile se schimbă
Și fiecare își caută drumul, păstrând câte ceva
Din tot ce a fost în ultima vreme,
Ca apoi totul să se șteargă complet,
De fapt nimic nu se schimbă
Doar mutăm pe o scenă niște obiecte de decor.
Oare cum o fi viața veșnică?
Căreia noi ne mărginim
Să-i punem măsura plictiselii,
Cum vom ști să diferențiem
Între iubiții noștri fără trup
Și certații noștri, de vom fi la un loc?
Cum ne vom recunoaște?
Și cum ne vom face atenți, atingându-ne,
Vorbindu-ne,
Acolo unde nu este nici trup, nici voce
Și nici amintire.

Flaviu George Predescu

8|Anul 1, numărul 7, iulie 2019

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

concentrat de poezie

azi a plouat
la televizor
la ştiri au înfrăţit
toamna cu vara
norii stau nituiţi
în puncte de suspensii
şi capitonează cerul
din ecran
cu solzii lor nostalgici
e furtună
spune crainicul
vara îşi ridică fustele ude
pe Magaie soarele îl caută
prin ferestrele găurite
şi-i usucă gândurile
acum a căzut
în plasa lui de fluturi
şi visează
ploaia asta inutilă
din nori de cerneală
Ionuţ Calotă

(din volumul în curs de apariţie, Nuduri şi Semne)

9|Anul 1, numărul 7, iulie 2019

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

segregare

dacă mi-a murit sufletul

ce să fac eu cu această carcasă de lut care
nu știe să se oprească şi merge
ca un android conectat la scheletul de cenuşă
cu gândirile ce să fac
când muşcă bulimic din fiecare amintire
sfredel înfigându-se în creierul ce strigă
neuitare
neuitare
ce să fac cu viitorul de pe pânza mucigăită a celorlalte zile
fiecare formă de fericire nu mai este decât
o pată de culoare din care se scurge uleiul
cerul sugrumat nu mai respiră ploi verzi
s-au întunecat apele
păsări fără stăpân se prăbușesc
şi-un anotimp al risipirii
țipă-n inimă să mi se nască

Mihaela Meravei

10 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Dunăre

Luciul ei - o hârjoană de câini

blănuri colorate ochi adânci și senini

pictează pe boltă o livadă de vise

liniștea trage la indigo clipa încât pare-mi-se

că lunecări de pisici iubitoare în vervă

pun carului mare roata lor de rezervă

să veșnicească trecerea prin poezie

a bărăganului de metafore închinate ție

Firiță Carp

11 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

anii

anii nu sunt decât niște cuști

puse una într-alta
precum păpușile matrioșka

pe măsură ce ies din ei

mă simt tot mai liber

poate aceasta e starea de zbor

Dumitru Andreca

12 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Cântece de adormit pasărea oarbă

2.

și totuși
am înfipt un pumnal în inima singurătății
de-acolo curge grâul
acolo copiii imită țipătul păsării
am văzut apoi un nor
plutind deasupra unui oraș
și aveam ceva de spus
dar nu mai știam ce
silabele se loveau
de același zid
și nu mai veneau înapoi

Geo Galetaru

13 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

femeia ce străluceşte în mine este o biserică

în fiecare bărbat străluceşte o femeie

din ochi şterge picăturile de somn
ascunse printre lacrimi
acelaşi legământ din grădina edenului

îi spune că mai are loc pentru o cetate

pentru un turn cu orologiu
soarele îi deschide ochii de orb
priveşte prin mine mereu uimit
că nu mai îmbătrânesc

femeia adormită din mine este o biserică

dacă o trezesc aruncă icoanele
şi idolii din altar
a rămas singură cu turnul de veghe
printre creneluri în loc de tunuri
şi-a întins peste ziduri lumina
mă ocroteşte

Barb Ioan

14 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

în
cușca pieptului
doarme
un fulger
adevărul

Costel Zăgan

15 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Ultimul cântec de adormirea fluturilor

E vremea să plecăm: latră ceasul din turn.

Paznicii spânzurați sunt de poalele nopții. Priviți
prin porturi bântuite de galben, nebunii
inventează stele pentru rătăciți.

Am îmbătat copacii. Gratiile. Zidul.

Copoii joacă zaruri pe podea.
Călcați cu grijă: în câmpia albă
un fluture - complice ne va aștepta.

Știu, drumu-i lung ca un cântec de iarnă.

Casele dorm peste noi și visează urât.
Așteptăm ninsoarea care să ne cearnă.
Un copil se răstește la stele. Atât...

Paul Spirescu

16 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Colecţia de metafore

Seria 7

„Doar mierea în borcane mai luminează, stins” - Grete Tartler

„îmi tremură mâna pe paharul din care îți bei moartea” -

Corneliu Octavian Rodeanu

„îmi beam somnoros ziua de mâine” - Corneliu Octavian

Rodeanu

„iubirea mea cu glas de uşă veche

ce vară arsă porţi după ureche!” - Liliana Filişan

„Caravana cinematografică
tocmai trecea
prin mintea mea” - Andrei Gazsi

„pe o vreme ca asta m-aş putea iniţia în murit

trimiţându-mi umbra
singură
acasă” – Paul Vinicius

„nopți fără capăt

definitivă arsură
în sângele meu” – George Mihalcea

17 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Cândva adoram gările...

gările acelea de odinioară

cu clădirile lor parcă săpate
într-o stâncă
mă fascina acel du-te-vino
la orice oră
fizionomiile care se perindau grăbite
prin spațiul de piatră
și ecoul plin de prestanță
al tocurilor mele roz
pe pavimentul gri
lăsând reverberații în acustica sălii
mă simțeam un personaj
într-o antologie de povești ambulantă
purtată-n geamantane
și genți de voiaj
scanam valizele ce se lăsau
târâte anevoie
încercând să descifrez fiecare poveste
ilustrată de chipuri anonime
sălile de așteptare...
cu puradei atârnați de fuste largi
și înflorate
un bărbos moțăind
lângă o sacoșă de rafie
murdară și sărăcăcioasă
cu respirația duhnind
a vodkă ieftină
aerul inchis

18 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

colcăind mirosuri
de vieți nomade și decadente...
Peroanele mustind de viață
de vieți...
de emoții colorate în toate nuanțele
de la batistele albe
fluturând a pene de înger
la veșminte cernite de aripa morții...
nelipsitele ceasuri rotunde
cu cifre caligrafiate vizibil
printre limbile cărora
timpul se scurgea
ca in opera lui Dali
vocea din megafon
anunțând imperturbabilă
fiecare sosire sau plecare
a fiarelor gâfâinde
pe melodia " glasul roților de tren"...
Eu
colecționam batiste albe
eșarfe înflorate pălării
basmale cernite
ochi veseli ochi triști
fizionomii impenetrabile
îmbrățișări sărutări
plecări sosiri așteptări...
Până când într-o zi
am înțeles
că de fapt
aparțineam
trenurilor...

Elena Lucia Spatariu-Tudose

19 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

autofuneraliile nicoletei crăete

să o urâm
popoare de silă de milă să-i pogorâm
să o iubim
în arderea toată s-o tăinuim

aşa a tunat
şi a fulgerat
istoria porno a vieţii
şi-a morţii
şi s-a aşezat
în

poziţii de pândă de fugă de strigăt de luptă de mirare de poartă

de mărturie a vinului poziţia frângerii mâinii şi-a pâinii de rușine
de vină de batjocură cu iz de catharsis a dezlegării cărnii de sine
poziția ce rămâne din mine stă la masă cu tine a somnului
îndelung lepădat în pământ legănat poziția de orice altceva

nimic nu e ceea ce pare

la ieșire ardeau lumânări

Nicoleta Crăete

20 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

zbor

pescăruși croncănind
aerul negru
înlăuntru plin

Anca-Iulia Beidac

21 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Aveai tristeţea aceea de poet

Crezând că este o meserie
Femeile voiau cuburi
Iar bărbaţii curbe
Ca atunci când amintirile dulci
s-au sfărâmat în tine
Te tăvăleai pe o bomboană
Căutându-te într-un pachet de vată
Şi adormind pe umbra clopotului care te visa
Cu mâna de pisici şi beţişoare de urechi
Pe tine partea cea mai înaripată
Din mine ariciul mai fracţionat
În fiecare dimineaţă râzând dezlipeai eticheta
Focul ţopăia intim şi realitatea prostească-ţi topea
şi liniştea sticloasă
Focul fusese aplaudat
De tine cel mai tu
Împreună cu mine picând în capcana pe care
mi-am întins-o într-o clepsidră
Eternitatea şi mândria vecină
Tot tu cel mai bun
Tot eu cel mai bun
Iar tu cel mai tu
Voiai liniştea diferită
Liniştea cea mai linişte
Liniştea dintre o linişte şi cealaltă linişte

22 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Liniştea care ne părăsea spărgându-se diferit

Oare cum să nu-ncep să cred
că nu există început
Şi acum când sfârşesc
cu tot ce-ai avut de spus.

Viku Zenescu

23 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

am reușit să transform
apa din pahar
în cântecul unei mierle

lemnul folosit pentru sculptură

l-am desprins din fotografia
trimisă de bunicul
pe atunci soldat
fetei care avea să-mi devină bunică

moartea m-a îndemnat la toate astea

n-am comentat

A.T. Silviu Dachin

24 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

America mea e ca un schelet

al respiraţiei de azi
în care apa
îşi oglindeşte chipul
în cioburile clădirilor susţinute de liniile drepte
mai drepte decât anotimpurile
America mea e neliniştea cuvintelor
aruncate de fiul meu
pe holurile unui muzeu
unde
Brâncuşi zideşte zborul
în aripile trecătorilor
în America mea
întunericul şi fiul meu au apripi
ce bat în tunetul luminii.

Ioan Hădărig

25 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

bună dimineața america

sunt bine sunt aici

de cincizeci de ani tot aud vorbindu-se de tine
viaţa se târăşte ca un şarpe uleios
invadează sticla căzută a fabricilor
trece prin oameni
bună dimineața america
în casa mea ceasurile sunt oprite
m-am trezit târziu și nu vreau să uit
să-mi binecuvântez părinții
pâinea și vinul
mâinile lor mai tinere decât ei
dinții îmbătrâniți înainte de vreme
bună dimineața lume care cucerești
spații goale
nimic nu îți scapă nici eu
am pământul pregătit pentru însămânțare
sunt încă aici și zgârii lemnul cuvintelor
ca pe niște mătănii strânse în pumn
înainte de întânlirea cu monstrul
sunt bine
casa mea e mică uşa întotdeauna deschisă
au rămas puțini din cei care ar trebui să fie
ne îmbrăţişăm fără să ne atingem
rezistăm
Mioara Băluță

26 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

mânji

pe hipodrom au crescut urzici

stelele ruginesc în potcoave

piaptănă-mi raiul și scoate

apă pentru mânji

părul meu e tot mai sălbatic

Carmen Secere

27 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Struguri dulci care satură tina

Pentru tot ce va fi, să mă ierţi,

Să-mi săruţi următoarea trădare,
Să mă-ngâni între două coperţi
Ca pe-un vers condamnat la uitare.

De tutun şi de ani să te laşi,

A neant carnea ta să miroasă,
Să mă ierţi când îţi fur de sub paşi
Mersu-ţi sfânt, aşezat lângă coasă.

Când secunda ţi-o cer cu-mprumut,

Să mi-o dai... sunt de tine orfană
Şi pe mama s-o ierţi, c-a putut
Să zidească în lume o Ană.

Pescăruşii cu rime în cioc

Să mi-i ierţi că mi-au stors în cuvinte
Un ocean de smaralde şi foc
Ce mă-nghite în valu-i fierbinte.

Desenați într-o doară, de zei,

Struguri dulci care satură tina,
Tu să ierţi, negreşit, ochii mei,
C-au zărit peste moarte, lumina.

28 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Iar de poţi din culori să închegi

Trandafiri ce-ţi destramă tristețea,
Curcubeul să-l ierţi şi să-l legi,
Preschimbându-i în spini, frumusețea.

Mihaela Borzea

29 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Prin venele mele

Fug nebuni
Să se arunce-n cap
Când se termină inima.

Sorin Dananae

30 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Haiku

troița din sat-

în pânza păianjenului
un bob de rouă

Carmen Pasat

31 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Resurse pentru globalizarea poeziei

Fiorul alb

Astăzi putem să tremurăm

putem să șoptim
toată durerea așteptării
și să povestim cum am băut oceanul
ca să ne găsim

Înainte să fi trăit în această cameră albă

am fost doar un număr pe acest pământ somnambul?

Acum suntem un oraș care vibrează de râs

cu inima în mâini
și respirațiile noastre foarte apropiate.

Nu putem să credem
că astăzi tremurăm
unul
înăuntrul
celuilalt.

Mariela CORDERO

traducere, Daniela Toma

Mariela CORDERO, născută în 1985, în Venezuela. Este juristă,

poetă, prozatoare, traducătoare și artist vizual. Scrie în spaniolă
și engleză. A câștigat mai multe premii literare: Premiul III în

32 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

concursul de poezie Alejandra Pizarnik din Argentina (2014);

Premiul I la cel de-al doilea concurs de poezie Ibero-american
Euler Granda din Ecuador (2015); Premiul II la concursul de
poezie Concorso Letterario Internazionale Bilingüe
Tracceperlameta Edizioni, Italia (2015); Premiul Micropoeme în
spaniolă la concursul TRANSPalabr, @RTE 2015, Spania; Primul
loc în Concursul Internațional de Poezie Poeții Hispanici și o
mențiune pentru calitatea literară, Spania 2016; Mențiune de
onoare în cadrul concursului Premiul literar Guido Gozzano,
Italia (2018). Poeziile ei au fost publicate în diferite antologii și
reviste literare și au fost traduse în engleză, franceză, sârbă,
arabă, uzbecă, rusă și macedoneană. A publicat volumul de
poezie Trupul îndoielii (2013).

33 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Nu puneţi întrebări

Sfredelesc timpul la doi metri

jumătate sub pământ doar
cât să încap eu şi
toate singurătăţile

Teodor Dume

34 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

M-am gândit să îţi răspund

Stephanie vede doar cu jumătate de inimă

restul
e un pește fără aripi
ea trăiește viețile tuturor într-o clipă
vivandieră de cafenea
Stephanie e o infidelă a poeților
ea nu poate imita decât
mersul unui cal alb
pe drum de apă

Răducu Cezara

35 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

În stânga uneori încet îmi pică

Bucăți mărunte din eterna frică

În dreapta nu știu ce se mai întâmplă

De când un înger mi-a crescut pe tâmplă

În jos nu știu deloc ce mi se face

Trecea doar moartea îmbrăcată-n ace

În sus nu cred vreodată că voi scrie

Un vers pe zmeul vesel de hârtie...

Daniel Dumitru

36 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Trebuie să fug din această liniște găurită cu ochii

Am uitat noaptea deschisă.Tăcerea o trec lângă brațele mele.

Tu ești departe! Însetată am băut cântecul învechit în pahar,
trebuie să fug din această liniște găurită cu ochii,
mâinile tale mă așteaptă de mult. Vântul doarme alături de
mine
și respiră încă o dată miros de dafin prefăcut într-un strigăt.
Târziul se usucă pe degete.Îmbrățișez bonsaiul cu trup de
fecioară,
îmi caut urmele în verdele trimis,
până la mine drumul este lung, sângele tău mă caută!
Vei aduce o rază tremurândă ca să mă bucuri, sunt atât de
friguroasă când oftez.
Am reparat vechi amintiri ce așteptau plânsul uitat de câteva
zile.Somnul se rostogolește în crăpăturile nopții.

Marilena Apostu

37 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Poeţi – In memoriam

Rază de soare pe care nimeni nu o poate clinti

Pe această hârtie
aş fi putut să aştern un poem

dacă nu s-ar fi aşezat

această rază de soare

pe care ştiu că nimeni

nu o poate clinti

prietenul meu din copilărie

a trecut ieri pe la mine

el are şi acum tot

13 ani

eu clatin întunericul
cu barba mea albă

Rodian Drăgoi
(1 februarie 1951 - 9 noiembrie 2018)

38 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Interviuri cu poeţi

Interviu cu ambasadorul literaturii române în Germania, doctorul

Christian W. Schenk

1) Domnule doctor sunteți născut la Brașov în 1951, ați urmat liceul la

Codlea, iar în 1976 ați părăsit România. Ce amintiri aveți din această
perioadă?

Personal am numai amintiri frumoase. M-am născut, e adevărat la

Brașov - pe atunci orașul Stalin - dar am copilărit la „Concordia”, o
așezare minieră numită mai târziu de comuniști „Colonia 1 Mai”. Nu
aveam primar, nici Sfat Popular, nici militia, deci, nu prea simțeam
problemele pe care atunci le avea țara. Aprovizionarea era bună,
curent, încălzire, apă aveam în permanență fiindcă ne auto-
aprovizionam, adică mina producea și curentul electric (generatoare),
apa (un rezervor de la un izvor de la poalele Măgurii Codlei), iar
lemnele le primeam tot de la întreprinderea minieră; deci, nu am avut
de ce mă plânge. Am avut o copilărie frumoasă, o parte din vacanțe le
petreceam la București unde, de mic copil, am avut ocazia să cunosc o
serie de mari personalități culturale prin soțul unei verișoare care era
„mare șef” la Casa Scânteii (astăzi Casa Presei Libere).

2) Ați primit educație în trei limbi (germană, maghiară și română).

A fost acest lucru o necesitate? Este util creatorului să fie poliglot?

Desigur că este util! Am crescut în mod automat cu trei culturi şi

m-am format în tot atâtea. Am avut privilegiul să-i citesc pe Eminescu
în română, pe Ady Endre în maghiară sau pe Johann Wolfgang Goethe
în germană. Nu a fost o necesitate să învăț aceste trei limbi ci, pur și

39 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

simplu, așa a fost să fie: mama fiind austro-ungară, tata german de

origine, iar limba țării - evident - româna. Acasă vorbeam, de când mă
știu, toate trei limbile: cu mama maghiara, cu tata germana, cu fratele
meu mai mare, româna. Școlile le-am urmat amestecat, preponderent
în limba română.

3) Ați debutat în 1961 în revista pentru copii Luminița din București,

sub îndrumarea lui Tudor Arghezi. Ce amintiri vă leagă de această
personalitate a literaturii române?

După cum am spus mai sus, vacanțele mi le petreceam, cel puțin o

parte, la București. Cum soțul verișoarei mele (eu fiind cel mai mic
dintre toți verișorii) lucra la Casa Scânteii, doream și eu, copil de 9-10
ani, să văd o tipografie cât și redacția revistei Luminița care fost
succesoarea revistei „Pogonici”, care apăruse între 1949 și 1953 și era
editată de „Comitetul Central al Uniunii Tineretului Muncitor”... Acolo
i-am întâlnit pe Victor Tulbure și Dan Deșliu pe atunci, dacă-mi
amintesc bine, redactori la revista „Scânteia”, dar se ocupau și de
Luminița. Prin ei, cât și prin soțul verișoarei mele, am ajuns la
Mărțișor, am făcut o pastișă după zdreanța lui Arghezi, poezia mea
numindu-se “Firuleț”, tot un cățel ca și zdreanță dar care nu fura
ouăle fierbinți și făcea alte drăcenii prin ogradă. poemul l-a amuzat în
așa măsură încât Argezi „a dat ordin” să fie publicată... Așa am
debutat eu cu ‚’’Firuleț’’... Îmi amintesc foarte bine de acea vară
toridă cu deosebită plăcere; amintirile celorlalte veri se cam amestecă
în memoria mea. La centenarul Arghezi m-a îndemnat prof. univ.
Gheorghe Bulgăr să scriu despre amintirile mele care au fost
prezentate la Mărțișor și publicate ulterior de către George Vulturescu
în Revista Poesis în anul 1990 (An. 3, Nr. 7/8). Îmi amintesc foarte bine

40 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

de vremea cireșelor când copiii săreau peste gard și Arghezi îi alunga

și striga la ei. Vindea cireșe... nu-s povești! Evident că eu mă simțeam
privilegiat, nu fiindcă Arghezi ar fi fost poet ci, în primul rând, pentru
faptul că eu aveam voie să culeg fără a fi alungat... Aveam pe atunci
10-11 ani.

4) Sunteți un spirit atent la realitățile înconjurătoare, opinia dv.

contează. În anii 80 ați fost declarat de regimul comunist persona non
grata pentru opinia dv vehementă cu privire la măsurile aberante de a
urbaniza forțat țara. Actuala politică din România îndrumă țara pe o
direcție bună?

Da, am fost declarat în 1986 persona non grata (și dușman al

poporului) sub semnătura Elenei Ceaușescu (dosarul se află la
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității - CNSAS), din
cauza unui articol scris în revista de exil „Convergențe Românești”
care apărea la Londra. Am fost „reabilitat” la Cotroceni de către
Frontul Salvării Naționale în frunte cu Ion Iliescu. Această „reabilitare”
nu ne-a plăcut niciunuia dintre cei invitați, toți foști „dușmani ai
poporului”, nefiind nici criminali, nici deținuți frauduloși. Probabil nu
s-au gândit prea mult la ceea ce implică acest cuvânt; nu trebuie uitat
totuși că toți erau din vechea nomenclatură. Noi nu eram pe atunci
prea bine informați, țara fiind închisă ermetic; nimic nu ajungea în
afară, nimic concret! Politica de astăzi, cel puțin după aparențe,
încearcă multe dar, din păcate, reușește puține. Totuși în 30 de ani
s-ar fi putut întâmpla mai multe! Guvernanții uită că o țară se ridică
prin cultură, ceea ce nu însemnă numai artă, ci educație, învățământ,
angajament social; nu trebuie uitată nici infrastructura care constituie

41 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

venele (și arterele) unei societăți productive. În astfel de condiții nu

pot spune încă dacă politica îndrumă țara spre o direcție bună!

5) Cunoașteți bine literatura română din diaspora. Cum ați

caracteriza-o?

În diaspora literatura română este aproape inexistentă. Cei care

emigrează se adaptează foarte repede țărilor gazde încercând să scrie
în limbile acestora sau, și mai rău, scriu în română și se lasă traduși
nepublicând originalul... Singurele ieșiri le fac traducătorii care, la
rândul lor, nu sunt nici sprijiniți, nici încurajați de vreo instituție
responsabilă.

6) Ce se poate face pentru o mai bună promovare în România a

literaturii din diaspora?

Singura posibilitate de promovare sunt, evident, traducerile. Din

păcate tot mai mulți traducători buni se lasă păgubași tocmai din
motivele expuse mai sus. Năvală dau traducători prost cunoscători ai
limbilor în care traduc. Nu este suficient să vorbești o limbă, să te
descurci pe stradă sau la muncă, trebuie să-i cunoști toate
dedesubturile, să-i cunoști cultura și nu în cele din urmă să fii tu însuți
creator.

7) Literatură română a cunoscut mai multe perioade, o radiografie

atentă a valorilor literare din anii dictaturii comuniste reliefează mai
multe aspecte. Cum ați caracteriza-o dvs?

Desigur că s-a scris multă literatură proletcultistă, dar s-a scris și multă
literatură valoroasă. Fără să dau nume, unii au scris în același timp
opere de valoare și cât și proletcultiste, alții s-au axat numai pe profit

42 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

și indulgența dictaturii, alții au încercat să se eschiveze pe când cei din

urmă nu au făcut compromisuri preferând pușcăria. Totuși nu aş
putea spune că perioada dictaturii ar fi estompat creațiile de valoare
atâta timp cât nu erau împotriva ei. Literatură de sertar nu prea cred
că a existat, așa cum au venit unii după ’89 cu acele „cărți cenzurate”!
Dacă ar fi fost să fie cenzurate înseamnă că au fost predate, dacă au
fost predate, autorii acelor lucrări ar fi fost eliminați din prima!

8) Ce ne separă pe noi românii de literatura Occidentului?

Nimic în afară de ce am spus mai sus: Interesul celor avizați pentru

promovare! Valorile sunt aceleași, scriitorii din țară nu au, din păcate,
aceleași posibilități ca în Occident. Evident, repet, interesul oficialilor,
instituțiilor culturale și nu în cele din urmă cel al guvernanților, dar și -
în multe cazuri - orgoliile deplasate și egomania scriitorilor. Editorii fug
după bani publicând orice lucru care înfundă piața de carte prin
abundență și nu prin calitate. Distribuția cărții e catastrofală, ba chiar
aproape inexistentă. Editurile mari cu istorie grea în spate se duc la
fund în favoarea editurilor profit. Puține edituri mai sunt finanțate de
Consilii Județene sau Municipale, de către Ministerul Culturii sau de
către Uniunea Scriitorilor. Chiar și acelea care sunt finanțate, la ce
folos, dacă acele cărți intră direct în arhivele editurii și poate 20 de
exemplare la autor? Cine să le citească dacă nu ajung acolo unde
trebuie?

9) Care sunt ingredientele necesare unui autor să acceadă la gloria

literară?

Talent, disciplină și muncă, muncă și... muncă!

43 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

10) Sunteți un scriitor valoros, membru al Uniunii Scriitorilor din

România dar și din Germania. Aveți anumite tabieturi? A scrie este un
proces intim precedat de inspirație, de gând. Ce limbă folosesc
gândurile dv?

Cât de valoros sunt, nu știu. Dacă am tabieturi? Probabil! A scrie a

devenit un obicei, o necesitate și o „relaxare obositoare”, dar în tot
ceea ce fac încerc să fiu cât se poate de minuțios, ba chiar meticulos.
Dacă e o manie? Nu! Desigur că a scrie este un proces intim, dar nu
întotdeauna oglindește starea de spirit momentană, nici nu
caracterizează neapărat autorul. Totuși biografia este importantă!
Având trei limbi materne gândurile mele se reflectă dependente de
situație, în una dintre limbile mele native nu și în cele adoptate.

11) De ce pentru literatura română nu s-a acordat încă premiul Nobel?

Ba, s-ar fi acordat dacă scriitorii nu ar fi fost atât de orgolioși! Au fost,

după cum bine știți, mai multe propuneri pentru nominalizare, dar
unul îi tăia mereu altuia craca... Dacă unul este bun atunci vin nouă și-l
sapă, la noi în Vest cel puțin, dacă unul este bun vin alți nouă și-l
sprijină. Chiar și în alte țări din Est este la fel ca în Vest, dau doar două
exemple: în Ungaria are Imre Kertész premiul Nobel pentru literatură,
în Polonia Henryk Sienkiewicz, Władysław Reymont, Isaac Bashevis
Singer, Czesław Miłosz, Wisława Szymborska premii Nobel pentru
literatură... adică? Sunt mai buni, scriu mai bine? NU!

12) Credeți în destinul literar anunțat genetic?

Nu cred în niciun destin literar genetic! Nu cred nici în „românul s-a

44 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

născut poet”! Fiecare țară cu bunele și cu relele ei, fiecare cu istoria

ei, iar Europa (cel puțin în cea istorică) cu genetica ei caucaziană!

13) Are literatura română viitor?

Are lumea, Europa, în viitor literatură? Așa și literatura română! Sunt

sigur că literatura va continua ca de la Ghilgameș încoace. S-a scris în
piatră, pe pergament și hârtie, se scrie pe medii electronice, de ce n-ar
avea viitor? Pe ce se scrie nu contează. Poate în viitor se va scrie direct
pe electrozi cranieni ce vor duce informațiile direct în creier! De ce să
nu existe un viitor și pentru literatura română?

14) Care va fi poezia viitorului?

Nu sunt profet! Cu siguranță poezia va merge sub o formă sau alta

mai departe. Deocamdată observ că poezia experimentală merge doar
spre „elevații poetici” și se îndepărtează mult prea mult de simplii dar
adevărații iubitori de poezie, pe când poezia cu formă clasică dar
conținut adaptat timpului e în revenire. Poezia socială cred că se va
impune în literatură și în conștiința poeților, poezia cu tentă
expresionistă și metaforică!

A consemnat Ovidiu Cristian Dinică

45 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Semnal - carte de poezie

Am primit la redacţie volumul de poezii „Patria amară” al

poetului buzoian Lucian Mănăilescu.

Am descoperit în aceste pagini un poet care scrie versurile cu

multă luciditate, care jonglează relaxat între formulele clasice şi
cele moderne, între variantele cu rimă şi cele în vers liber, dar
care cunoaşte şi sensul ascuns al cuvintelor, dezvăluit în multiple
substraturi şi înţelesuri. El nu ezită să expună realitatea crudă,
exprimându-şi opiniile cu sinceritate, cele ale unei generaţii
ţinută forţat în întuneric: „Maşina de fabricat întuneric sufocă
nopţile albe ale generaţiei mele”.

Este o carte neobişnuită, pentru

că în ultimul timp poeţii, scriitorii
în general, au evitat să scrie
despre patrie şi patriotism.

Autorul arată că este implicat

emoţional, el creează starea de
tensiune lirică măcinat de
amintirile atât de tragice ale
represiunilor comuniste, de
traumele războiului sau de
actualitatea brutală. Incursiunile
lirice ne transferă spontan între
dezamăgiri contemporane:
„În ţara mea surdo-mută / interzisă îngerilor şi poeţilor, / flutură

46 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

drapele şi iluzii…/ fericirea se vinde ambalată / în pungi de

plastic / săptămâna are şapte duminici” sau din tinereţe: „într-
un liceu în care zborul era pedepsit / mai rău decât fumatul sau
prostia”, între sentimente contrare: „toţi au trăit ceva mai bun
decât viaţa”, „ceri de băut o otravă mai tare ca viaţa” şi cele
contradictorii: „într-o ţară în care a triumfat suprarealismul”,
unde simte că „nu mai e loc în morminte şi nici în cer”.

Şi totuşi, oricât de tulburătoare par versurile, oricâtă îngrijorare

degajă, în ele respiră un patriotism real, o aspiraţie către ţara
ideală a poetului.

Metafore intense ţâşnesc din toate paginile acestei cărţi:

„râurile tale curg invers… până se pierd în izvoare”, „nu mai sunt
decât stoluri negre de cruci, rotindu-se peste morminte”,
„oceane în flăcări”, „cadavrele statuilor”, „a aprins zăpezi” şi fac
şi ele lectura incitantă şi emoţionantă.

Fabian Catrenescu

47 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Note de lectură

MIRCEA IVĂNESCU, scriitor și traducător român, s-a născut la 26

martie 1931, în București și a decedat la 21 iulie 2011, la vârsta
de 80 de ani, în Sibiu.

A urmat studii universitare în cadrul Facultății de Filologie, secția

franceză de la Universitatea din București. A fost redactor la
Agerpres, la revista „Lumea”, la Editura pentru Literatură
Universală și la revista „Transilvania” din Sibiu. Este considerat
un precursor al simbolismului și postmodernismului literar
românesc și a făcut parte din această miscare literară, care
căpătase o amploare deosebită la Sibiu, în jurul anulor 1986-
1996. A frecventat o perioadă îndelungată cenaclurile literare
sibiene, precum cel al revistei “Transilvania”, al revistei
EUPHORION, cenaclul ”Lumina” și cenaclul ”Vladimir
Munteanu”. A tradus romanul Ulysses al lui James Joyce și
numeroase scrieri din opera lui William Faulkner, Robert Musil,
Jostein Gaarder și F. Scott Fitzgerald. A tradus și o serie de
scrieri narative, jurnale și corespondență ale lui Franz Kafka.

Pentru că l-am cunoscut, în jurul anului 1985 și mi-a fost și

mentor în reluarea activității mele literare, la Sibiu, asupra
activității sale literare am avut ocazia să scriu mai multe cronici
literare și comentarii, dintre care acest comentariu, pe care îl voi
releva mai jos, a apărut cu ani în urmă în ”Oglinda literară” sub
redacția importantului scriitor român, Gheorghe Neagu.

48 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

POSTMODERNISMUL LUI MIRCEA IVĂNESCU

Poezia curentelor postmoderniste - un edificiu liric de mediu și

scurt metra j- a fost construit cu succes în peisajul literaturii
contemporane românești și de către Mircea Ivănescu, din
elemente structurale de firească sensibilitate și imaginație, într-
un sublimat de interioritate contrastantă - conflictuală și de
incantație apollinică-, expusă în sensuri metaforice cu
configurații suprastilistice de simbol… Asistăm la acest scriitor la
seria construcțiilor poetice în afara convențiilor estetice cu un
liant de metaforă specifică genului său livresc, în crome stranii și
în vibrații asonante! Descoperim în registrul armoniilor fonice
ale creatorului de sublimări literare partituri ale dizarmoniilor
cosmice, sonanțe care dezvoltă voliţii şi atitudini propensive
limaxise, stări noetice ce reverberează celestul în integralitatea
existențialismului uman cu o rezistență comprehensivă nebăuită
în ecuațiile sale estetice (din „Versuri”...vorbe, vorbe, vorbe; din
„ Alte poezii”... poezia e altceva...).

Acest gen de versificație, analogică prozei scurte, se

soluționează sistemic prin substituirea unor termeni clasici lirici
și în ritmicitate din text cu algoritmările estetice ale grotescului
ideomatic, mitului, chiar și a satanicului, a răului și tragismului
uman, a sinistrului, totul spre a se crea în structurile poetice
înterfeţe - măști cu reflexii duale - antinomice, compoziții de
natură telurică și apolinică, de o înaltă factură simbolistică și
neoexpresionistă, opuse prețiozității estetizante… Se vor pune

49 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

în evidență toate aceste ipostaze valorizatoare ale creaţiei lui

Mircea Ivănescu prin tropismele metaforei,specifice, prin
corespondențe și analogii de termeni identificatori prin simple
intenții, fie ele și absconse: frumosul, concretul uman și
normalitatea ontologicală în structuri cu formulaări ermetice.
Dar, rolul pe care și l-a luat poetul a fost acela de a umaniza
naturalul și socialul, prin utilizarea acestor elemente literare
postmoderniste cu principii simbolistice dominate lingvistic de
imagismul metaphoric și impresionismul pictural - esențe lirice
care ne despart de creațiile versicate clasice și, aceasta, prin
înlăturarea măștii, iluziei, exoticului și disimulării în actul
creației.... Mircea Ivănescu, așa cum l-am cunoscut şi cum l-am
putut urmări direct în abordările critice ale creațiilor prezentate
de diferiții autori sibieni sau din afară în cadrul sedințelor de
lucru ale cenaclurilor sibiene, a fost unul dintre puținii poeți care
în destinul și voința-i livrești a putut să realizeze facil, de multe
ori cu tentă ironică, comparații – corespondențe cu principiile
textelor comparate, rostind frecvente citate, bine articulate în
contextul acelor ședințe, din scrierile lirice ale lui Baudelaire,
Paul Valery, E.A. Poe, W. Williams, S. T. Eliot sau din Dylan
Thomas… Cocheta foarte relaxat cu Paul Eluard, cu J. P. Jouve,
G. Apollinaire și într-un cadru ofelian cu Jean Arthur Rimbaud....
Poetul nega, cu accente sociologice radicale, valorile civilizației
tradiționale, până la a le ignora, atunci când repede întra în
dialog cu noi , dar și cu Tristan Tzara sau cu R. Barthes, A.
Breton, P. Claudel, Pierre Reverdy, Umberto Saba și cu Giusepe

50 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Ungaretti… Sau, de multe ori esențializa prin a particulariza cu o

spontaneitate genuină rezonanțele meditative ale sensibilității și
neliniștilor cotidiene, preparând pe loc soluții politice, pe care le
releva doar anecdotic, ca pe o iubire aridă pe care o asocia cu
melancolia și singurătatea în fața neantului, cochetând, de
această dată, cu Vittorio Sereni, Garcia Lorca, A. Ginsberg,
Hermann Hesse, Robert Musil, Raymond Queneau ori cu J.R.
Jimenez, sau lua figura profetului, tălmăcind mesajele transmise
de textele auctoriale ale participanților cu creații în ședințele de
cenaclu, aducându-le în luminare poetică, prin descifrarea facilă
a magiei misterelor existențiale induse și a filoanelor filigran din
cotloanele textelor expuse pe care le explora și le expunea spre
analiză în cenaclu. Lucra cu o sumă de culturi și învățături
sedimentate în conștientul și lăuntricul său, pe care ni le releva
spontan, dialogând, astfel cu noi și, în același timp, cu Saint-John
Perse sau D. H. Lawrence, Bernard George Shaw, Craig
Marianne Moore, E. W. L. Pound, ori cu W. C. Wiliams...
Apăsând pe pedala realismului în lucidele sale observații, îl
semnifica pe Cesare Pavese și pe Salvatore Quasimodo, contând
mult pe personalitatea singulară și expresivă a liricii lui Rainer
Maria Rilke și a lui Rabindranath Tagore... Mircea Ivănescu s-a
configurat, astfel, el însuși, într-un simbol creator și critic al
postmodernismului literar în România! - De ce? Pentru că a
reușit o sindinamică spațial sinchorologică a unei altfel de
literaturi, autentice, cu discurs inedit, raportat la mediul literar
sibian și nu numai, o inducere a acestui curent postmodernist

51 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

narativ în substituirea lirismului accentuat din poezia

românească contemporană… A reușit cu success aceast lucru,
așa cum o releva însăși Mircea Ivănescu în “Poezia e altceva, vol.
Versuri, 1968”, argumentând prin intervențiile sale edificatoare,
prin structurarea accentuat anecdotică, expresionistă și
ficționist transfigurativă a formelor și stărilor sensibile și abisale
din canoanele literare, de la satiric și până la descifrarea
parmenidică a misterului ființării... Prin poezia inedită și prin
critica doctă dezvoltată, în principal în cercurile literare sibiene,
Mircea Ivănescu a fermentat suprarealismul și a activat
expresionismul în lirica sibiană, în forme convenționale atipice și
a reușit să le extrapoleze cu mult succes din mediul literar sibian
în poezia românească din acei ani memorabili pentru literatură,
să devenă bază axiologică pentru elevația creației lirice stilizate
postmoderne, doar din sedimentele impresiilor entive lăuntrice,
revelatoare... Reuşise, într-un scurt timp, Mircea Ivănescu,
neeludând și pe alți făuritori de literatură românească,
inducerea masivă a simbolismului din posmodernist în spaţiile
literare româneşti la sfârșit de secol și de mileniu, la cotele pe
care le reușise alţi titani ai literaturii cu decenii înainte, în alte
spații literare, amintind, desigur, de Allan Edgar Poe, W. C.
Wiliams, Henry Louis Mencken, Edmund Wilson și de John
Crowe Ransom în critica literară și eseistica americană, sau de
Andre Gide, J.F.E. Lemaitre, Andre Maurois, Andre Thibaudet,
Charles Mauron, Jean-Pierre Richard, Jean - Paul Sartre și de L.
Goldman în critica literară și eseistica franceză, de Friedrich

52 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Gundolf, Karl Kraus și Werner Krauss în critica literară germană,

de Eugenio Montale și Antonio Gramsci în critica literară
italiană, de William Edmund Gosse, Edward Herbert Read,
Middleton John Murry și Arthur Symons în critica literară și
eseistica engleză, de Gomez de la Serna și Miguel de Unamuno
în literatura spaniolă și nu numai.... În același timp, prin erudiția
și talentul scriitoricesc, cât și grație activității sale de traducător,
prin numeroasele traduceri din limba engleză, să nu uităm de
traducerile din Wiliam Faulkner (Povestiri...), din Francis Scott
Fitzgerald (Marele Gatsby), din Soren Aabye Kierkegaard (Şcoala
creştinismului) și din Friederich Nietzsche (Naşterea filosofiei în
epoca tragediei greceşti), culminând cu traducerea romanului
Ulysses al prozatorului irlandez James Augustine Joyce, scriitorul
Mircea Ivănescu devine un reper literar de cel mai înalt rang în
literatura română și, de ce nu, în cea universală la sfârșitul de
secol 20 și la începutul de secol 21...

În prezența scriitorului poet eseist și traducător poliglot Mircea

Ivănescu, de multe ori, găsindu-mă, tot de atâtea ori, modestia
sa conjugată cu înalta cultură, dialogul livresc cu acesta - erau
pentru mine un permanent antren la inedit şi la transcenderi
metafizice, mereu mă fericea și mă fascina…! De aceea, îi voi
păstra, cât voi trăi, imaginea vie în memorie...!

Gheorghe Apetroae, Sibiu.

53 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
 Monitorul de poezie

Pagina redacţiei

Reamintim că autorii nu ne pot propune direct poezii proprii

pentru publicare în această revistă! Publicăm doar poezii pe
care le selectăm dintre cele pe care le „monitorizăm”.

Puteţi însă publica fără restricţii poezii în grupul literar pe

care îl monitorizăm cel mai frecvent:

https://www.facebook.com/groups/ateliermonitoruldepoezie/

Dar puteţi propune poezii ale altor autori, dacă vi se par atât
de bune încât trebuie neapărat reţinute între paginile acestei
reviste. De asemenea, puteţi propune traduceri din poezia
universală contemporană, interviuri cu poeţi, recenzii ale unor
cărţi de poezie, eseuri despre poezie etc.

Materialele acestea le puteţi trimite prin mesaje pe pagina

oficială de facebook a revistei Monitorul de Poezie:

fb.me/monitoruldepoezie

Răspunderea pentru conformitatea celor trimise şi acordul

autorilor cade în sarcina colaboratorilor care trimit aceste
materiale. Nu garantăm, însă, publicarea.

Vă mulţumim pentru lectură!

Director revistă: Ionuţ Calotă

54 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9