POSTMODERNISMUL

Profiluri feminine

Clasa a XI-a
Profesor: Rodica Gotca
MARTA PETREU

(14 martie 1955)

Pseudonimul literar al
Rodicăi Marta Vartic,
profesoară, scriitoare
și editoare. S-a format
în ambianța
intelectuală a mișcării
literare „Echinox” de
la Universitatea Babeș-
Bolyai din Cluj.
„Îngerul tânăr”
Așteaptă. Mai este de mers. Până dincolo mai așteaptă.

Nici o exasperare nu-i destul de acută

Nici o violență destul de intensă
Lăuntric sfărâmată- nimic nu mă omoară

Mai așteaptă. Mai este. Până dincolo mai așteaptă.

Părăsită de grație stau și aștept

Fiara de pradă amantul cel tânăr
El- mutul luntrașul îngerul trecerii
Dorința de viață somnul adăpostul umed credința
Jocul castalian cu monade
Carnea noastră pulsatil poftitoare
Sunt numai costume: de frivol carnaval de bâlci sătesc
De divorț de parăzi militare

Un cerc negru se face țăndări și se reface pe creierul meu

O obadă

Noaptea la trei dimineața la patru la cinci stau cu capul în

palme. Oho. Carbonizată sunt.
Pomul vieții a murit
Mă conțin în ghearele mele osoase
Cum conține o urnă cenușa
(...)
MAGDA CÂRNECI
(28 decembrie 1955)
Poetă, critic de artă și
publicistă română.
A utilizat pseudonimul
Magdalena Ghica,
până în anul 1989.
A publicat numeroase
grupaje de versuri în
revistele din România și
din străinătate.
„La mijlocul vieții”
Primim uneori lovituri neașteptate, năprasnice,
În această cursă ciudată, fără ieșire,
Când brusc cronometrul din buzunar, pocnind, se oprește
Și vedem altfel, dar a l t f e l,
Scaunul și masa la care stăm muți, copleșiți.
Obiectele capătă încet o claritate fosforescentă,
Un fel de înaltă cortină e trasă puțin deoparte,
Dinaintea unei ceți străvechi, o dureroasă tenebră.
Timpul stă, nimic nu mai curge.
Stăm. Așteptăm.
Închiși ermetic într-un intens, viu prezent.
Ceva vibrează în preajmă, un fel de tensiune, o teamă.
Ca și cum o măruntă apocalipsă, totuși teribilă,
Această viață a noastră
Ne-ar putea cădea brusc în față
Ca o apă tăioasă, o cascadă justițiară.
Un film s-ar bloca într-un enorm aparat de proiecție,
Și ne-am trezi dintr-odată în mijlocul clișeului,
Înăuntrul secvenței. În fluviul vast de imagini care e
lumea.
Lumina iluziei s-a stins, s-a răcit.
Totul tace; înăuntru e vid; o liniște cosmică.
Mintea se întredeschide preț de un fulger, o clipă
puternică,
Spre uitate misterii, nicicând bănuite.
(...)
IRINA NECHIT
(1962)
Poetă din
Republica
Moldova, născută
în satul
Antonești,
raionul Cantemir,
cunoscută și ca
jurnalist.
„Femei dificile- formă de viață”
Reptile necunoscute intră în vase pline cu apă
Oameni puternici caută în mări cutia neagră
Exploziile au loc la puțin timp după decolare
Oaselel se rup atunci când nimeni nu se așteaptă

Cum stai picior peste picior în fața ceasornicului

Simți cum plesnește în tine ceva ca un arc
Și vezi cum propriile mâini se mișcă lent una spre alta

Ochii se închid degetele subțiri se întrepătrund

Rugăciunea e singura formă de viață în odaia pustie
Metoda gură la gură nu salvează ofelii

Femeile dificile în costume de baie sar de pe faleză

Tu îmbraci pielea de șobolan dar nu părăsești
nava care începe să se scufunde
 AURA CHRISTI

(12 ianuarie 1967)

Pseudonimul
Aureliei Potlog.
Poetă, romancier și
eseist român,
născută la Chișinău.
Este redactor-șef al
revistei
„Contemporanul”
„Cititor de vise aspre”
Cititor de vise aspre, din neagra ta comoară
De dulci poveri pe umeri, ca fulgeri mânios,
Adânc în ochiul miezului mi-arunci și amanetul-
De noapte-nmărmurit, cumpăna clipei bune.
Din ceruri lin cobori, și până să mă-ntunec
Sub pleope-mi vii anume în pacea grea, de veci,
Viclean să-mi lași dovada ca înțelesul tandru
Liniștilor de veci... În tina lumii treci.
Și-abia de mă trezesc
Din frică grea de mine,
Și-abia de mai aștept
Duhu-mi bătrân să smulgă
CĂLINA TRIFAN
(30 aprilie 1953)
Poetă și eseistă
basarabeană.
Publică cronici
literare și eseuri.
Selecții din versurile
sale sunt incluse în
antologii de poezii
din R. Moldova,
România, Italia ș.a.
 „Inimă în floare”
Femeile iubesc cum respiră
Lacom, sacadat
Ele tremură ca varga-
De pe capul iubiților lor,
Vezi Doamne,
Un fir să nu cadă!
Când lumina ochilor își găsesc
Înaripate
Nu mai ating pământul
Toată căldura și lumina
Orbitoare
Soarele pe cer
De la ele o împrumută!
LORINA BĂLTEANU
(21 decembrie 1960)
Originară din Peciniște,
Rezina.
Poeta cu saloane de
bijuterii la Paris și
ateliere de haine în
Moldova.
A absolvit Institutul de
Literatură „Maxim
Gorki” din Moscova, a
fost primul director al
Fundației SOROS.
 „Sunt dreaptă în fața ta...”
Sunt dreaptă în fața ta,
Cum poate fi doar
Lumina de dimineață în fața ferestrei,
Care știe de transparența sticlei demult,
Însă așteaptă să i se deschidă
Cum poate fi doar
Aerul proaspăt în nările unui cerb,
Care s-apleacă și rupe cu marginea buzelor
Iarba, crescută într-o urmă de lup;
Cum poate fi doar
Liniștea dinaintea furtunii,
Care nevinovată se lasă în crengi
Și le mângâie pe cele mai tinere.
MONI STĂNILĂ
(1978)
Poetă, profesoară de
religie originară din
Timișoara, stabilită la
Chișinău.
A lansat cenaclul
„Republica”, are o
rubrică la revista
„Timpul” și e soția lui
Alexandru Vakulovski.
 „Încleștarea asta nu e îmbrățișare”
Ne atingem palmele prin sticlă
O spargem
Ne urcăm pe case
Și de acolo sărutul se transformă
În altă fereastră

Niciodată atâta furie

Niciodată unghiile noastre n-au fost
Atât de înfipte în haine

E atâta dragoste în mișcarea circulară

Pe care ne-o etalăm ca la coride
Noaptea când ceilalți s-au scurs beți pe lângă ziduri
Suntem străini și purtăm în noi
Scârba pentru orice sistem

Fără bani în centrul europei

Încleștarea asta nu e îmbrățișare

E un gest sinucigaș calm calculat

De parcă
Ne-ar toarce cu nepăsare
O mâță neagră și oarbă în poală
MARIA ȘLEAHTIȚCHI
(17 ianuarie 1960)
Originară din
Ștefănești, raionul
Florești, R. M.
Dr.conferențiar
universitar, redactor
șef la revistele:
„Semn” și „Noua
Revistă Filologică”
 „Cineva”
Cineva
Trecea fascinat
Prin memoria sângelui meu
Șoptindu-mi complice

Sânii-tăi-sunt-cel-mai-frumos-poem-pe-care-l-aș-fi-putut-
scrie-vreodată

Prefăcea șoaptele dulci

În fluide prelungi
Tactil-mirositoare
Cineva fascinant!
LILIANA ARMAȘU
(4 noiembrie 1972)
Născută în Pietrosu,
Fălești (jud. Bălți).
Poet, eseist, cronicar,
membră a USRM.
Redactor la editura
„Arc”.
 „Williams”
...să vă povestesc acum despre păpușa mea pe nume
Williams pe care am găsit-o într-o cutie de la
ajutoare umanitare (aruncată undeva pe stradă).
E îmbrăcat(ă) în cămașă cu manșete, în veston, cu
bască și pantaloni în carouri- un adevărat dandy,
mai ales că are și un păr blond, strălucitor,
ochi de un albastru profund și privește atât de
expresiv înainte, de parcă ar vedea ziua de mâine.
Williams e deosebit(ă), așa spun toți care mă vizitează
(o fac mai mult pentru el); mulți mi-au urat
să am un soț sau un copil asemeni lui,
alții mi l-au cerut de vânzare la un preț bun,
eu bineînțeles nu am acceptat oferta
(ce mamă își vinde propria sa
odraslă?!).
Nu plânge, dragă Williams, îi zic păpușii
mele second-hand,
eu nu te voi părăsi niciodată, așa cum nu m-a
părăsit pe mine Dumnezeu atunci când mama
m-a pus într-o cutie de carton, la adăpost de ploi și de gurile
rele.
Și păpușa, el(ea) se bucură enorm auzind acestea
de la propria sa mamă second-hand,
upanișăm un timp,
apoi visăm împreună la timpuri când vom fi mai
fericiți, când casa noastră va fi o cutie de carton mare, cât
universul, iar singurătatea noastră va fi mai bogată în
amintiri și vom putea cumpăra de pe ele alte
și alte păpuși- jucării pentru Williams.
MARIA PILCHIN
(25 ianuarie 1982)
Poetă, critic și
cercetător literar,
lector universitar,
membră a USRM și USR,
profesoară de
literatură, coautoare
de manuale de
Literatura universală,
director de marketing
la Editura „Arc”.
 „ivan gogh”
Ei strigau cu pancartele
Noi ne iubeam
Nebun și paradisiac
Jos sus
Strigau ei
Toate culorile ivan gogh
Curcubeului politic preafericitul
Se revărsau în urbe ivan gogh.
Și noi citeam
Cu ivan gogh
Viile roșii
Albastre verzi
Ce cromatic
SILVIA GOTEANSCHII
(25 noiembrie 1982)
Originară din Cuhnești,
Glodeni, membră a
USRM, lucrează la
Departamentul Poliție
de Frontieră din
Capitală.
 „Preoteasa de lut”
Am un ochi gotic și altul bizantin
Călugării stau toți ghemuiți în palma mea
Cerându-mi iertare

Porumbeii sfințesc catedrale

Moartea nu trebuie să sperie
Pe cel care va muri cum se cuvine

Poftele trupului prind viață în naos

În mine cresc pietre funerare
Iubiri mozaice
Sunt o preoteasă de lut
Împărații stau la rând pentru ungere
Hoții de batiste sunt cavaleri
La capăt de pod se sinucid trubadurii

Aruncați cu oase în mine puritanilor

Veți primi titlu de noblețe
Dar sabia morții
Nu va tăia niciodată capul meu plecat.