George

C{LINESCU
ENIGMA OTILIEI
Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cu
Concep\ia grafic[ a colec\iei =i coperta: Vladimir Zmeev
Pe copert[: Colaj din tablourile lui Giovanni Boldini
=i Guido Cadorin

R E F E R I N |E I S T O R I C O - L I T E R A R E :
Ov. S. Crohm[lniceanu,
Nicolae Manolescu, I. Negoi\escu,
Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu,
Emil Alexandrescu, Constan\a B[rboi,
Silvestru Boatc[, Marieta Popescu
 Grupul Editorial „Litera“
str. B. P. Hasdeu, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldova
tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61;
e-mail: litera@litera-publishing.com

Difuzare:
S.C. David D.V.Comprod SRL
O. P. 33; C. P. 63, sector 1, Bucure=ti, Rom`nia
tel./fax +(01) 3206009

Libr[ria „Scripta“
str. +tefan cel Mare 83, mun. Chi=in[u, MD-2012,
Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987

Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2001 ]n versiune tip[rit[

=i electronic[ la Grupul Editorial „Litera“.
Toate drepturile rezervate.

Editori: Anatol =i Dan Vidra=cu

Redactori: Ion Ciocanu, Petru Ghencea
Corector: Ludmila Alexei
Tehnoredactare: Victor Gorbatovschi
Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[u
Comanda nr. 20183

CZU 821.135. -3
C 14

Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\ii

C[linescu, G.
Enigma Otiliei: roman/ G. C[linescu; col. ini\. =i coord. Anatol =i Dan
Vidra=cu; conc. gr. col. =i coperta/ Vladimir Zmeev.— Ch., Litera, B., Litera
Int., 2001 (Combinatul Poligrafic). — 504 [p]. — (Bibl. =colarului, serie
nou[, nr. 230)
ISBN 9975-74-399-4
821.135.1. - 3

ISBN 9975-74-399- 4 © LITERA, 2001

 CUPRINS

Tabel cronologic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
III . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
IV . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
V . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
VI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
VII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
VIII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
IX . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
X . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174
XI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191
XII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 214
XIII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 234
XIV . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 255
XV . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283
XVI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 307
XVII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 327
XVIII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 365
XIX . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 404
XX . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 446

Referin\e istorico-literare . . . . . . . . . . . . . . . . . 486

 CUPRINS
Enigma Otiliei

TABEL CRONOLOGIC
1899 19 iunie. S-a n[scut, la Bucure=ti, un fiu al Mariei Vi=an, George,
pe care mai t`rziu, c`nd acesta ]mplinea 8 ani, l-a ]nfiat Constantin
C[linescu din Ia=i.
Copil[ria =i-a petrecut-o la Bucure=ti =i, ceva mai t`rziu, la Boto=ani.
1906 +coala primar[ la Ia=i.
1908 Familia mut`nde-se la Bucure=ti, micul George se ]nscrie la gimnaziul
„Gh. +incai“.
1914 Elev al Gimnaziului „Dimitrie Cantemir“.
1915 Elev al Liceului „Gh. Laz[r“.
1918 Sus\ine examenul de bacalaureat la Liceul „Mihai Viteazul“ din
Bucure=ti.
1919 }ncepe studiile la Facultatea de Litere =i Filozofie din Bucure=ti,
unde ]nva\[ limba =i literatura italian[. +ef de catedr[ era Ramiro
Ortiz, decan — Dimitrie Onciul. Printre profesori: Nicolae Iorga,
Vasile P`rvan, P. P. Negulescu, Mihail Dragomirescu, Ovid Densusianu,
Eugen Lovinescu.
31 mai. }n revista „Sbur[torul“, la rubrica „Coresponden\[ literar[“,
este publicat[ o strof[ din poezia Flutura=ul a lui G. C[lin.
1921 Paleograf-bibliotecar la Arhivele Statului din Bucure=ti.
1923 Trece examenul de licen\[ la limba italian[.
Apare ]n traducerea sa Un om sf`r=it de Giovanni Papini.
1924 Debuteaz[ ]n critic[ la revista „Roma“, condus[ de Ramiro Ortiz.
Este profesor provizoriu la Liceul „C. Diaconovici-Loga“ din Timi=oara.
Bursier al +colii Rom`ne din Roma, condus[ de Vasile P`rvan.
Cutreier[ Roma antic[ =i muzeele, r[sfoie=te toat[ biblioteca antico-
arheologic[ din =coal[, are acces la Biblioteca Vaticanului. Audiaz[
cursurile unor speciali=ti eminen\i, ca Adolfo Venturi. Se ini\iaz[
]n arheologie =i arhitectur[.

7
 G. C[linescu

1926 Adev[ratul debut poetic, cu poezia de dragoste Nova mihi apparuit

Beatrix. Ia parte la =edin\ele cenaclului „Sbur[torul“, unde este
remarcat de Eugen Lovinescu.
1926—1928 — Profesor la Liceul „Gh. +incai“ din Bucure=ti.
1927 Public[ intens ]n revistele „Via\a literar[“, „Sbur[torul“, „Sinteza“,
„G`ndirea“.
1928 E profesor la Liceul „C. Diaconovici-Loga“ din Timi=oara. Se
c[s[tore=te cu Alice-Vera Trifu.
1931 Public[, ]n „Via\a rom`neasc[“, fragmente din Via\a lui Eminescu.
1932 }n „Adev[rul literar =i artistic“ =i ]n „Rom`nia literar[“ public[ alte
fragmente din Via\a lui Mihai Eminescu =i din romanul Cartea
nun\ii.
}n editura „Cultura Na\ional[“ apare volumul Via\a lui Mihai
Eminescu, str[lucit debut al lui George C[linescu ]n istoria literar[.
1933 Apare romanul Cartea nun\ii.
George C[linescu este numit codirector al revistei „Via\a
rom`neasc[“ (]mpreun[ cu Mihai Ralea).
Apare edi\ia a doua, rev[zut[, a studiului Via\a lui Mihai Eminescu.
1934 George C[linescu studiaz[, la Biblioteca Academiei, manuscrisele
eminesciene.
1935 Apar dou[ volume Opera lui Mihai Eminescu. Cultura. Descrierea
operei.
1936 Apar alte dou[ volume Opera lui Mihai Eminescu. Cadrul psihic.
Cadrul fizic. Tehnica. Analize. Eminescu ]n spa\iu =i timp.
23 noiembrie. George C[linescu ]=i sus\ine doctoratul la Ia=i cu
teza „Analiza literar[ a unui manuscris eminescian: Avatarii
faraonului Tlà“.
1937 Reia activitatea la „Via\a rom`neasc[“.
Este conferen\iar provizoriu de critic[ =i estetic[ la Facultatea de
Litere din Ia=i.
}i apare culegerea Poezii.
1938 Public[ Via\a lui Ion Creang[, Enigma Otiliei =i edi\ia a treia,
rev[zut[ =i completat[ cu aparat critic, a studiului Via\a lui Mihai
Eminescu.
C[l[torii ]n Fran\a =i Italia.

8
 Enigma Otiliei

1939 George C[linescu editeaz[, la Ia=i, „Jurnalul literar“, foaie

s[pt[m`nal[ de critic[ =i informa\ie literar[. Public[ volumele Prin-
cipii de estetic[, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi.
1941 Public[ Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent.
1943 Debuteaz[ ]n dramaturgie, cu piesa-parabol[ +un sau calea
neturburat[ (mit mongol).
1944 George C[linescu ]ntemeiaz[ ziarul „Tribuna poporului“. Este numit
profesor titular la Catedra de Istorie a Literaturii Rom`ne Moderne
de la Universitatea din Ia=i.
1945 Apare Istoria literaturii rom`ne. Compendiu.
Este numit =ef al Catedrei de Literatura Rom`n[ Modern[ de la
Facultatea de Filozofie =i Litere din Bucure=ti.
E director al revistei „Lumea“.
1946 Apare volumul Impresii asupra literaturii spaniole.
}n edi\ia a II-a (rev[zut[) apar romanul Enigma Otiliei =i Istoria
literaturii rom`ne. Compendiu.
1948 Devine membru activ al Academiei Rom`ne.
E director al Institutului de Istorie Literar[ =i Folclor (ulterior —
Institutul de Istorie =i Teorie Literar[).
1952 Devine redactor responsabil al revistei „Studii de istorie literar[ =i
folclor“ (din 1964 — „Revist[ de istorie =i teorie literar[“).
1953 Apare romanul Bietul Ioanide.
1954 Elaboreaz[ studiul Nicolae Filimon.
1956 Volumul Studii =i conferin\e.
Edi\ia a III-a, cu modific[ri, a romanului Enigma Otiliei.
1959 Vede lumina tiparului monografia Nicolae Filimon.
1960 Este numit profesor onorific la Catedra de Istorie a Literaturii
Rom`ne de la Facultatea de Filologie din Bucure=ti.
Apare volumul Scrinul negru.
Organizeaz[, acas[, spectacolul cu piesele sale Phedra, Secretarii
domnului de Voltaire, R[zbunarea lui Voltaire, Soarele =i luna.
}ncepe s[ lucreze la piesa Ludovic al XIX-lea.
1961 Edi\iile a V-a =i a VI-a (definitiv[) ale romanului Enigma Otiliei.
1962 George C[linescu scrie monografia Gr. M. Alexandrescu. (Via\a =i
opera).
1963 Volumul de versuri Lauda lucrurilor.

9
 G. C[linescu

1964 Este numit =ef de catedr[ onorific la Facultatea de Filologie din

Bucure=ti.
}i apare volumul Cronicile optimistului.
Vede lumina tiparului edi\ia a IV-a, rev[zut[, a Vie\ii lui Mihai
Eminescu.
E distins cu Premiul de Stat pentru ]ntreaga activitate literar[.
}n revista „Teatru“ e publicat[ piesa Ludovic al XIX-lea.
La Ia=i este jucat[ piesa lui George C[linescu Tragedia regelui
Otakar =i a prin\ului Dalibor.
V[d lumina tiparului volumele Vasile Alecsandri, Teatru, romanul
Cartea nun\ii ]n Opere.
12 martie. George C[linescu ]nceteaz[ din via\[.
Institutul de Istorie Literar[ al Academiei Rom`ne ]ncepe s[-i poarte
numele.
Post-mortem sunt reeditate majoritatea operelor lui G. C[linescu,
unele — de mai multe ori.

10
 CUPRINS
Enigma Otiliei

}ntr-o sear[ de la ]nceputul lui iulie 1909, cu pu\in ]nainte

de orele zece, un t`n[r de vreo optsprezece ani, ]mbr[cat ]n
uniform[ de licean, intra ]n strada Antim, venind dinspre strada
Sfin\ii Apostoli cu un soi de valiz[ ]n m`n[, nu prea mare, dar
desigur foarte grea, fiindc[, obosit, o trecea des dintr-o m`n[
]ntr-alta. Strada era pustie =i ]ntunecat[ =i, ]n ciuda verii, ]n
urma unor ploi generale, r[coroas[ =i fo=nitoare ca o p[dure.
}ntr-adev[r, toate cur\ile =i mai ales ograda bisericii erau pline
de copaci b[tr`ni, ca de altfel ]ndeob=te cur\ile marelui sat ce
era atunci Capitala. V`ntul scutura, dup[ popasuri egale,
coamele pomilor, f[c`nd un tumult nev[zut, =i numai ]ntune-
carea =i reaprinderea unui lan de stele d[dea trec[torului
b[nuiala c[ mari v`rfuri de arbori se mi=cau pe cer. T`n[rul
mergea atent de-a lungul zidurilor, scrut`nd, acolo unde lumina
slab[ a felinarelor ]ng[duia, numerele caselor. Uniforma neagr[
]i era str`ns[ bine pe talie, ca un ve=m`nt militar, iar gulerul
tare =i foarte ]nalt =i =apca umflat[ ]i d[deau un aer b[rb[tesc
=i elegant. Fa\a ]i era ]ns[ juvenil[ =i prelung[, aproape feminin[
din pricina =uvi\elor mari de p[r ce-i c[deau de sub =apc[, dar
coloarea m[slinie a obrazului =i t[ietura elinic[ a nasului
corectau printr-o not[ voluntar[ ]nt`ia impresie. Din chipul
dezorientat cum trecea de pe un trotuar pe altul ]n c[utarea
unui anume num[r, se vedea c[ nu cuno=tea casa pe care o
c[uta. Strada era pustie =i lumea p[rea adormit[, fiindc[ l[mpile
de prin case erau stinse sau ascunse ]n mari globuri de sticl[
mat[, ca s[ nu dea c[ldur[. }n aceast[ obscuritate, strada avea
un aspect bizar. Nici o cas[ nu era prea ]nalt[ =i aproape nici
una nu avea cat superior. }ns[ varietatea cea mai neprev[zut[
a arhitecturii (oper[ ]ndeob=te a zidarilor italieni), m[rimea

11
 G. C[linescu

neobi=nuit[ a ferestrelor, ]n raport cu forma scund[ a cl[dirilor,

ciubuc[ria, ridicol[ prin grandoare, amestecul de frontoane
grece=ti =i chiar ogive, f[cute ]ns[ din var =i lemn vopsit,
umezeala, care dezghioca varul, =i usc[ciunea, care umfla
lemn[ria, f[ceau din strada bucure=tean[ o caricatur[ ]n moloz
a unei str[zi italice. }n apropierea m`n[stirii =i peste drum de
ea, o cas[ cu ferestre ]nalte era ]nc[ luminat[. }n fa\a ei sta\iona
o tr[sur[ luxoas[ cu doi cai albi, ]n[untrul c[reia dormea, cu
capul ]n piept =i cu h[\urile ]n m`n[, un birjar gros, ]nf[=urat ]n
tipicul ve=m`nt lung =i ]ncre\it de catifea. T`n[rul ajunsese cu
greaua lui valiz[ ]n chip de balerc[ ]n dreptul ei =i, dup[
oarecare examen, se opri l[s`nd o clip[ jos povara. Casa avea
un singur cat, a=ezat pe un parter scund, ale c[rui geamuri
p[trate erau acoperite cu h`rtie translucid[, imit`nd un vitraliu
de catedral[. Partea de sus privea spre strad[, cu patru ferestre
de o ]n[l\ime absurd[, form`nd ]n v`rful lor c`te o rozet[ gotic[,
de=i deasupra lor zid[ria scotea tot at`tea mici frontoane clasice,
sprijinite pe c`te dou[ mensole. La fa\ad[, acoperi=ul c[dea
cu o strea=in[ lat[, rezem`ndu-se pe mensole desp[r\ite de
casetoane, totul ]n cel mai antic stil, dar mensolele, frontoanele
=i casetoanele erau vopsite cu un ulei cafeniu. Zid[ria era cr[pat[
=i scorojit[ ]n foarte multe locuri, =i din cr[p[turile dintre fa\ada
casei =i trotuar ie=eau ]ndr[zne\ buruienile. Un grilaj ]nalt =i
greoi de fier, ruginit =i c[zut pu\in pe spate, dovedea, pe dreapta,
existen\a unei cur\i, ]n care se z[rea prin ]ntuneric at`ta frunzi=
=i at`tea trunchiuri, ]nc`t ]ntinderea ei, deocamdat[, nu se
putea calcula, impresia trec[torului fiind totu=i de p[dure f[r[
fund. Grilajul avusese o poart[ mare cu dou[ aripi, legat[ acum
cu un lan\. O porti\[ mai mic[ numai era deschis[, =i pe aceea,
lu`ndu-=i sacul ]n m`n[, intr[ t`n[rul, dup[ oarecare chibzuial[.
Ajung`nd ]n fa\a u=ii de la intrare, el se codi s[ urce cele dou[
trepte de piatr[ =i porni spre fundul cur\ii spre a vedea dac[
putea da de cineva ]n od[ile de serviciu. Acolo putu s[-=i dea
seama c[ partea de din dos a casei avea o ]n[l\ime mai mare
dec`t a restului, parter =i cat form`nd dou[ coridoare suprapuse,
cu geaml`c. Numai ]n catul de sus o lamp[ cu petrol ardea,

12
 Enigma Otiliei

restul mocnea ]n ]ntuneric. T`n[rul se ]ntoarse spre intrarea din

fa\[ =i medit[ un mijloc de a-=i vesti prezen\a. }ns[ nu v[zu
prin apropiere nici o sonerie, =i a bate ]n u=[ i se p[ru, cum era
=i natural, o absurditate. }ntr-adev[r, u=a, de forma unei enorme
ferestre gotice de lemn umflat =i descleiat de c[ldur[ sau ploaie
=i bubos de vopsea cafenie, se ]ntindea de la cele dou[ trepte
de piatr[, tocite ]n modul convexit[\ii, p`n[ aproape sub
strea=in[. Nici o perdea nu acoperea ochiurile de geam, pline
de un praf str[vechi, pe care se vedeau bine urmele pic[turilor
de ploaie =i ale melcilor f[r[ cas[. Neav`nd alt chip de ales,
t`n[rul ap[s[ clan\a moale =i d[du s[ trag[ u=a. Dar spre spaima
lui, u=a cea uria=[ se mi=c[ aproape de la sine, c[z`nd spre el
cu un sc`r\`it ]ngrozitor. Intimidat, a=tept[ ca lumea din cas[,
intrigat[ de zgomot, s[ n[v[leasc[ jos, dar nu se ]nt`mpl[ nimic.
T`n[rul intr[ atunci, ]ncerc`nd s[ ]nchid[ c`t mai bine infernala
u=[, =i abia ]n[untru f[cu uimitoarea descoperire c[ m`nerul
de os al unui probabil clopo\el interior at`rna ]n sal[. Dar nu
]ndr[zni s[ sune numaidec`t, ]ntr-at`t ]l mir[ anticamera. Ea
era de o ]n[l\ime considerabil[, ocup`nd spa\iul celor dou[
caturi laolalt[. O scar[ de lemn cu dou[ sui=uri laterale forma
un soi de piramid[, ]n v`rful c[reia un Hermes de ipsos, destul
de gra\ios, o copie dup[ un model clasic, dar vopsit detestabil
cu vopsea cafenie, \inea ]n locul caduceului o lamp[ cu petrol
cu glob de sticl[ ]n chipul unui astru. Lampa era stins[, ]n
schimb o alt[ lamp[ plin[ de ciucuri de cristal, at`rnat[ de
]naltul tavan, lumina tulbure ]nc[perea. Ceea ce ar fi surprins
aici ochiul unui estet era inten\ia de a executa grandiosul clasic
]n materiale at`t de nepotrivite. Pere\ii, care, spre a corespunde
inten\iei clasice a sc[rii de lemn, ale c[rei capete de jos erau
sprijinite pe doi copii de stejar, adulter[ri donatelliene, ar fi
trebuit sa fie de marmur[ sau cel pu\in de =tuc, erau grosolan
tencui\i =i zugr[vi\i cu =ablonul =i cu m`na, imit`nd picturile
pompeiene, =i ]ndeosebi porfirul, prin naive stropituri verzi =i
ro=ii. }ns[ sistemul de perspective =i festoane ]n loc s[ fie tratat
pe ]ntregul c`mp al anticamerei, printr-o optic[ fals[ de zugrav,
era t[iat ]n dou[ sec\iuni corespunz`nd fiec[rui cat, indic`nd

13
 G. C[linescu

astfel ]n chip sup[r[tor lipsa de coeziune a planurilor. }n sf`r=it,

tavanul imita prin zugr[veli casetoanele unui plafon roman.
Acest sistem de decora\ie, precum =i cr[p[turile lungi =i
neregulate ale pere\ilor d[deau ]nc[perii un aer de ruin[ =i
r[ceal[. T`n[rul, hot[r`ndu-se ]n fine, trase de m`nerul clopo-
\elului. Atunci un fel de schel[l[it metalic r[sun[ de sus ca-n
ni=te spa\ii mari =i goale cu ecou r[u. Trecu un timp chinuitor
pentru necunoscutul de jos, apoi scara ]ncepu s[ sc`r\`ie ca
ap[sat[ de o greutate extraordinar[ =i cu o iritant[ ]ncetineal[.
C`nd provocatorul acestor grozave p`r`ituri fu jos, t`n[rul v[zu
mirat un omule\ sub\ire =i pu\in ]ncovoiat. Capul ]i era atins de
o calvi\ie total[, =i fa\a p[rea aproape sp`n[ =i, din cauza
aceasta, p[trat[. Buzele ]i erau ]ntoarse ]n afar[ =i galbene de
prea mult fumat, acoperind numai doi din\i vizibili, ca ni=te
a=chii de os. Omul, a c[rui v`rst[ desigur ]naintat[ r[m`nea
totu=i incert[, z`mbea cu cei doi din\i, clipind rar =i moale,
]ntocmai ca bufni\ele sup[rate de o lumin[ brusc[, dar privind
]ntreb[tor =i v[dit contrariat.
— Unchiul Costache? ]ndr[zni s[ deschid[ gura t`n[rul, pe
urm[, intimidat, ref[cu ]ntrebarea: Aici =ade domnul Constantin
Giurgiuveanu?
B[tr`nul clipi din ochi, ca =i c`nd n-ar fi ]n\eles ]ntrebarea,
mi=c[ buzele, dar nu r[spunse nimic.
— Eu sunt Felix, ad[ug[ t`n[rul, uimit de aceast[ primire,
nepotul dumnealui.
Omul sp`n p[ru tot a=a de plictisit de ]ntrebare, clipi de
c`teva ori din ochi, bolborosi ceva, apoi cu un glas nea=teptat
de r[gu=it, aproape =optit, duhnind a tutun, r[spunse repede:
— Nu-nu-nu =tiu... nu-nu st[ nimeni aici, nu cunosc...
Buim[cit, t`n[rul st[tu locului nemi=cat, a=tept`nd o revenire
asupra t[gadei. Dar b[tr`nul, dup[ ce-l privi clipind, cu acea
deferen\[ hot[r`t[ cu care ]ndemni pe un individ s[ plece,
zise din fundul g`tlejului: „Bun[ seara!“ =i porni iar[=i, ]n
sc`r\`ituri ]ngrozitoare, pe scar[. T`n[rul puse m`na automatic
pe m`nerul valizei =i ie=i ame\it pe u=a gotic[ =i apoi pe poarta
ruginit[, trecu prin fa\a muscalului, care sfor[ia mereu, =i porni
dezorientat ]nainte.
14
 Enigma Otiliei

Uimirea liceanului va p[rea nu se poate mai ]ndrept[\it[,

dac[ vom =ti cine era. Se numea Felix Sima =i sosise cu o or[
mai ]nainte ]n Bucure=ti, venind din Ia=i, unde fusese elev ]n
clasa a VIII-a a Liceului Internat. Sf`r=ise liceul, trec`nd
examenul de capacitate, =i acum venea ]n Bucure=ti la tutorele
s[u, Costache Giurgiuveanu. Acest Giurgiuveanu, c[ruia
obi=nuia din familie a-i zice „unchiul“, era cumnat al tat[lui
s[u care murise de un an. Doctorul Iosif Sima, fost medic militar,
apoi demisionat, nu mai avea de mult rude apropiate de s`nge.
Singura lui sor[, so\ia lui Costache Giurgiuveanu, cel c[utat,
murise =i ea de mult. V[duv el ]nsu=i de vreo zece ani, doctorul
]=i \inuse b[iatul mai mult ]n pensionate =i ]n internate. Dup[ o
lung[ boal[ plictisitoare, se stinse =i el, cu satisfac\ia c[ copilul
e mare =i cu viitorul oarecum asigurat. }n afar[ de un oarecare
depozit ]n bani, doctorul l[sa lui Felix o cas[ cam veche dar
solid[ =i rentabil[ ]n strada L[pu=neanu. Pentru administrarea
acestor bunuri, fusese indicat ca tutore „unchiul Costache“,
cumnatu-s[u. De un an de zile, Giurgiuveanu reprezenta pe
Felix ]n raporturile cu =coala, pl[tea taxele, semna ]n calitate
de corespondent, iar Felix, la r`ndul lui, ]i trimitea =tiri despre
el. De altfel, rela\iile acestea nu erau deloc pricinuite de simpla
]nt`mplare a tutelei: „unchiul Costache“ =i „veri=oara Otilia“,
care trecea ]n genere drept fata lui Costache, fuseser[ totdeauna
numele cele mai pomenite din casa doctorului Sima =i socotite
ca simbol al rudeniei apropiate.
Felix nu v[zuse pe Costache Giurgiuveanu dec`t cu mul\i
ani ]n urm[, ca copil, =i tot atunci o cunoscuse =i pe Otilia,
care era o simpl[ feti\[. Dar ]n fiecare an scria la s[rb[torile
consacrate =i ]n alte c`teva ]mprejur[ri „unchiului Costache“,
]ntreb`nd ce mai face „veri=oara Otilia“, iar Otilia scria
„unchiului Iosif“, ]ntreb`nd ce mai face „v[rul Felix“. T`n[rul
fiu al doctorului =i Otilia erau astfel ]n chip oficial intimi prin
coresponden\[ =i desigur c[, dac[ s-ar fi ]nt`lnit, n-ar fi putut
dec`t s[ continue =i oral stilul familiar din scrisori. Z[p[ceala
lui Felix era dar explicabil[. Num[rul casei ]l cuno=tea infailibil,
iar ]n cas[ locuiau „unchiul Costache“ =i „veri=oara Otilia“.

15
 G. C[linescu

R[m[sese hot[r`t, ]n urma unei coresponden\e pe care o \inea,

nu-i vorb[, cu Otilia, c[, ]ndat[ ce va termina liceul, va veni la
Bucure=ti, ]n vederea continu[rii studiilor, urm`nd s[ locuiasc[
la unchiul-tutor ]n strada Antim. }l vestise la vreme printr-o
scrisoare, =i acum ]i era dat s[ primeasc[ acest r[spuns ciudat.
Felix ]=i cercet[ bine memoria, spre a vedea dac[ nu cumva are
o lips[, dar lucrul era cu neputin\[. Acela era num[rul. C[ut[
mai departe vreun bis =i se g`ndi la posibilitatea ca ]n curtea
unchiului s[ fie mai mul\i locatari. +tia ]ns[ bine c[ Giurgiuveanu
era proprietar =i nu ]nchiria, =i un chiria=, de altminteri, ar fi =tiut
la cine st[. Mai mult muncit de ciud[\enia acestei ]nt`mpl[ri
dec`t de problema petrecerii nop\ii ]n necunoscut, Felix mergea
]n ne=tire ]nspre strada Arionoaiei, c`nd, deodat[, o imagine i se
fix[ ]n minte. Pe un carton mic, o fotografie-vizit ]n tonalitate
cafenie sp[l[cit[ ]nf[\i=a un om cu capul aproape depilat, cu
ochii foarte proeminen\i =i cu buze groase, cu numai c`teva fire
negre rare ]n loc de must[\i. Aceast[ fotografie, care se afla pe
biroul tat[lui s[u, ]i de=tepta ]n minte, nu =tia de ce, ideea unui
ho\ de copii mici. }ns[ era sigur c[ fotografia reprezenta pe unchiul
Costache. Omule\ul de pe scara sc`r\`itoare, mult mai b[tr`n,
era aidoma moralmente cu unchiul din fotografie. Un fior
necunoscut de experien\[ rea trecu prin sufletul candid al lui
Felix: S[ nu vrea s[-l primeasc[ „unchiul“? Dar de ce? Desigur
c[ nu a l[murit bine.
Poate scrisoarea n-a sosit =i nu se a=teptau s[ vin[ a=a t`rziu,
noaptea. Totu=i, spusese r[spicat: „Eu sunt Felix!“ Cu ]ndoiala
]n suflet, ]ns[ hot[r`t, t`n[rul se ]ntoarse ]napoi =i, dup[ o scurt[
codire, intr[ din nou ]n curte =i ]n anticamer[ =i trase de
blestematul clopo\el, care r[sun[ pe sus ca un vas de sticl[
sf[r`mat pe podele. Dup[ o a=teptare chinuitoare, scara ]ncepu
s[ sc`r\`ie greu, =i b[tr`nul sp`n ap[ru din nou cu ochii mira\i.
— Ce e? ]ntreb[ el ]n =oapt[, ca =i c`nd nu l-ar fi v[zut
pe b[iat.
Glasul acestuia pieri de emo\ie, =i inima-i zv`cni cu violen\[
]n piept. }ncerc[ s[-=i adune puterile, c`nd o voce cristalin[
se auzi de sus:
16
 Enigma Otiliei

— Dar, papa, e Felix!

Felix privi spre cap[tul sc[rii ca spre un cer deschis =i v[zu
]n apropierea lui Hermes cel vopsit cafeniu un cap prelung =i
t`n[r de fat[, ]nc[rcat cu bucle, c[z`nd p`n[ pe umeri. Atunci
b[tr`nul, ca =i c`nd totul s-ar fi petrecut ]n modul cel mai
firesc, f[r[ nici o l[murire asupra atitudinii dinainte, clipind
molatic din ochi, cu aceea=i duhoare de tutun =i cu acela=i
glas f[r[ acustic[, zise lui Felix Sima:
— Ia-\i geamantanul =i vino sus!
Urcar[ am`ndoi pe scara p`r`itoare =i se g[sir[ ]ntr-un soi
de antreu pe care t`n[rul nu avu r[gaz s[-l examineze,
r[m`n`nd totu=i cu sentimentul c[ mobilele erau toate acoperite
cu ni=te c[m[=i de materie fumurie. Fata, sub\iratic[, ]mbr[cat[
]ntr-o rochie foarte larg[ pe poale, dar str`ns[ tare la mijloc =i
cu o mare coleret[ de dantel[ pe umeri, ]i ]ntinse cu franche\e
un bra\ gol =i delicat. Felix ]i str`nse m`na =i avu o clip[
impulsiunea de a i-o s[ruta, ]ns[ fata i-o trase cu mult ]nainte
de a lua o deciziune =i i-o trecu sub bra\ul st`ng.
— Ce bine-mi pare, ce bine-mi pare, zise ea volubil, c[ ai
venit. Eu sunt Otilia.
Apoi, p[r`ndu-i-se c[ t`n[rul nu reac\ioneaz[ destul de
c[lduros, ]ntreb[, ]ntorc`nd ad`nc fa\a spre el:
-— Oare nu-\i pare bine?
— Ba da! r[spunse sfios Felix, contrariat c[ nu vine nimeni
s[-i ia valiza din m`n[.
Condus de Otilia =i urmat de b[tr`n, Felix intr[ ]ntr-o odaie
foarte ]nalt[, ]nc[rcat[ de un fum des =i ]n\ep[tor de tutun ca o
covert[ de vapor pe Marea Nordului. }n mijlocul ei, la o mas[
rotund[ prev[zut[ cu o mare lamp[ de petrol cu glob de sticl[
mat[, se aflau, ]n fa\a unui joc de table, trei persoane care la
deschiderea u=ii ridicar[ capul ]n felurite grade de curiozitate.
Erau dou[ femei =i un b[rbat. B[tr`nul merse =i ocup[ scaunul
r[mas gol l`ng[ ceilal\i, ]n vreme ce Otilia conduse pe Felix
de-a dreptul la mas[, prezent`ndu-l.
— E Felix, zise ea oprindu-se ]n fa\a b[rbatului care tocmai
aruncase zarurile.
17
 G. C[linescu

Acesta ridic[ numaidec`t capul =i ]ntinse repede m`na. Era

un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totu=i
evit`nd impresia de exces, c[rnos la fa\[ =i rumen ca un
negustor, ]ns[ elegant prin fine\ea pielii =i t[ietura englezeasc[
a must[\ii c[runte. P[rul rar, dar bine ales ]ntr-o c[rare care
mergea din mijlocul frun\ii p`n[ la ceaf[, lan\ul greu de aur cu
breloc la vest[, hainele de stof[ fin[, parfumul discret ]n care
intra =i o nuan\[ de tabac, toate acestea reparau cu des[v`r=ire,
]n apropiere, neajunsurile v`rstei =i ale corpolen\ei.
— Pascalopol, se recomand[ el cu o ceremonie care tr[da
cre=terea lui aleas[, re\in`nd ceva mai mult m`na t`n[rului
]ntr-a sa, spre a-l examina. }l privi f[r[ excesiv[ cordialitate,
chiar cu oarecare umbr[ de ironie ]ndep[rtat[, ]ns[ cu o polite\e
grabnic[, respectuoas[:
— Va s[ zic[ dumneata e=ti Felix de care ne-a vorbit at`ta
domni=oara Otilia!
— Este b[iatul doctorului Sima de la Ia=i, complet[ ]n =oapt[
b[tr`nul, frec`ndu-=i m`inile, cu un r`s prostesc.
— Da, da, da! ad[ug[ Pascalopol, p[r`nd a c[uta ]n me-
morie =i, cu un z`mbet gra\ios, care ]i descoperi o dantur[ bine
reparat[, abandon[ u=or m`na t`n[rului.
Otilia opri pe Felix ]n fa\a femeii mai mature. Era o doamn[
cam de aceea=i v`rst[ cu Pascalopol, ]ns[ cu p[rul negru
piept[nat bine ]ntr-o coafur[ japonez[. Fa\a ]i era g[lbicioas[,
gura cu buzele sub\iri, acre, nasul ]ncovoiat =i acut, obrajii
br[zda\i de c`teva cute mari, acuz`nd o sl[bire brusc[. Ochii
]i erau bulbuca\i, ca =i aceia ai b[tr`nului, cu care sem[na
pu\in, =i avea de altfel aceea=i mi=care moale a pleoapelor.
Era ]mbr[cat[ cu bluz[ de m[tase neagr[ cu numeroase
cercule\e, str`ns[ la g`t cu o mare agraf[ de os =i sugrumat[ la
mijloc cu un cordon de piele, ]n care se vedea, prins[ de un
l[n\i=or, urechea unui cesule\ de aur. Doamna care juca table
cu Pascalopol, ]n vreme ce ceilal\i priveau, ridic[ o fa\[
scrut[toare =i examin[ din cap p`n[ ]n picioare pe Felix,
ridic`ndu-=i ]n acela=i timp cu mult[ demnitate m`na spre a-i
fi s[rutat[.

18
 Enigma Otiliei

— Hm! spuse ea ar\[gos =i cu un glas r[gu=it, ]ns[ forte. Dar

e=ti fl[c[u ]n lege!
— Intr[ la Universitate, Aglae, l[muri b[tr`nul, cu acela=i
sup[r[tor glas stins, ]nso\it de r`sul f[r[ rost.
—Da?! se mir[ sumbru doamna =i-=i continu[ jocul cu
Pascalopol.
— E tanti Aglae, sora lui papa, explic[ Otilia lui Felix,
v[z`ndu-l cam nedumerit.
— De unde s[ m[ cunoasc[? ]ntreb[ Aglae. C`nd a murit
m[-sa, era numai at`t. De atunci nu l-am mai v[zut. Tu \i-l
aminte=ti, Aurico?
Ru=inat de brusche\ea expresiunii „m[-sa“ =i de familia-
ritatea cu care oameni aproape str[ini vorbeau de familia lui,
Felix privi sfios la aceea pe care o chemau Aurica. Era o fat[
cam de treizeci de ani, cu ochii proeminen\i ca =i ai Aglaei,
cu fa\a prelung[, sf`r=ind ]ntr-o b[rbie ca un ac, cu t`mple
mari ]ncercuite de dou[ =iruri de cozi ]mpletite. +edea cu coatele
pe mas[ =i cu capul ]ntre palme, privind jocul celor doi. La
apropierea lui Felix, ridic[ ochii fix`nd cu avid[ curiozitate
pe t`n[r =i ]ntinz`ndu-i la buze o m`n[ arcuit[.
— E veri=oara Aurelia, coment[ Otilia.
Lui Felix numele acestea ]i erau vag cunoscute, dar nu-=i
amintea s[ mai fi v[zut vreodat[ persoanele. }l sup[ra de altfel
grozav ridicola valiz[, pe care o trecuse ]n m`na st`ng[,
neav`nd r[gazul s-o a=eze undeva. Otilia, sf`r=ind prezentarea,
p[r[si bra\ul lui Felix =i se rezem[ de scaunul lui Pascalopol,
]ntreb`nd:
— Cum merge?
— Prost, domni=oar[ Otilia! zise acesta, ]ntorc`nd un cap
gale= spre speteaza scaunului s[u.
R[mas singur, Felix c[ut[ o sc[pare din aceast[ ciudat[
situa\ie =i se retrase spre fundul od[ii, unde, ]n semi-
obscuritate, se z[rea o canapea de plu= ro=u. V[z`ndu-se
uitat de to\i, ]=i l[s[ ]n sf`r=it valiza jos =i se a=ez[. O tuse
apropiat[ ]l f[cu s[ tresar[ speriat. Abia atunci observ[ c[
]n apropierea sa, la o m[su\[, se mai afla un om. Un b[rbat

19
 G. C[linescu

]n v`rst[, cu papuci verzi ]n picioare =i cu o broboad[ pe

umeri mi=ca m`inile asupra mesei, \intind atent. Avea must[\i
pleo=tite =i un mic smoc de barb[. Individul ridic[ asupra
lui Felix ni=te ochi grozav de sp[l[ci\i =i-i l[s[ apoi asupra
m[su\ei, f[r[ s[ scoat[ o vorb[. Abia dup[ ce se mai adapt[
obscurit[\ii, Felix constat[ cu surprindere c[ domnul cu
broboad[ broda cu l`n[ de felurite colori o bucat[ de etamin[
]ntins[ pe un mic gherghef.
— Proaste zaruri! bomb[ni Aglae. Apoi, dup[ o pauz[: Dar,
Costache, la cine o s[ stea „b[iatul“?
— La noi! explic[ Otilia.
+edea acum cu o coaps[ pe marginea fotoliului b[tr`nului,
juc`ndu-=i ca o pendul[ piciorul, ]n vreme ce cu m`na st`ng[
]mbr[\i=ase capul v[dit mul\umit al aceluia.
— A=a?! se mir[ Aglae. N-am =tiut: faci azil de orfani.
— Dar Felix are venitul lui, protest[ Otilia, nu-i a=a, papa?
— A-a-are! bolborosi mo= Costache, privind ca un protejat
]n ochii Otiliei, care ]i scutura un fulg de pe hain[.
— Atuncea face\i pensiune, continu[ implacabil Aglae. O
s[ aib[ Otilia cu cine se distra, ce zici, Pascalopol?
Pascalopol ]=i mu=c[ pu\in buza de sus, cam schimbat la
fa\[, dar, lovind zarurile, r[spunse conciliant:
— A=a e=ti dumneata, cocoan[ Aglae, mali\ioas[.
Otilia s[rise acum de pe scaunul lui mo= Costache pe acela
al lui Pascalopol, pendul`ndu-=i =i aici piciorul. Aceast[
prezen\[ avu efecte tonice asupra juc[torului, fiindc[ ]ncepu
s[ manevreze cu mai mult[ vigoare. Dup[ c`teva mut[ri repezi
]=i retrase m`inile, notific`nd c-un r`s sonor de om gras:
— }nc[ o linie!
}n vreme ce Aglae re]ntocmea jocul, Pascalopol contempla
pe Otilia. Aceasta ]i potrivea acul cu perl[ din cravat[, ]i scutura
u=or umerii, privindu-l cu o gra\ioas[ maternitate, mereu at`rnat[
pe marginea scaunului. Deodat[, privind spre m`inile albe =i
]nc[rcate de inele ale lui Pascalopol, se entuziasm[:
— Vai, ce inel frumos! Nu l-am mai v[zut.

20
 Enigma Otiliei

Inelul ]n chestiune era petrecut pe degetul mic al m`inii

st`ngi, cam spre v`rful lui, de=i degetul era destul de fin. S-ar fi
p[rut c[ bijuteria nu era pe m[sura proprietarului =i era pus[
acolo numai spre p[strare. Era un inel simplu, ]ns[ un foarte
frumos safir ]ncadrat ]ntr-un num[r de mici perle, ca un miez
de floare ]ntre corole, =i apoi elegant str`ns ]n c`teva foi de
aur. Pascalopol ]l scoase cu o grab[ extraordinar[ =i-l ]ntinse
Otiliei, rug`nd-o cu toat[ afec\iunea teatral[ pe care un om
matur e ]n stare s-o pun[ ]n glas:
— Te rog s[-l iei!
Otilia ]l a=ez[ pe inelarul m`inii drepte =i, ridic`ndu-=i bra\ul
sub\ire ]n dreptul l[mpii, zise exaltat[:
— E superb!
Apoi trecu l`ng[ b[tr`n, sub ochii c[ruia ]l puse ]mbr[-
\i=`ndu-i um[rul cu m`na st`ng[.
— Nu e a=a, papa?
B[tr`nul ]l privi avid cu ochii lui bulbuca\i, =i din buzele
sale groase emise invita\ia =optit[:
— Ia-l! |i-l d[ \ie.
Prin ochii Aglaei =i ai Aurichii trecur[ fulgere scurte.
— Nu \i-e ru=ine, Costache, l[sa\i omului inelul. Poate e
vreo amintire.
}n loc de orice protest, Otilia ]ntinse inelul lui Pascalopol.
Acesta ]ns[ ]i prinse m`na.
— Te rog s[-l iei. Pentru dumneata l-am =i adus, dar am
uitat. Mi-ai vorbit de safir ca de un port-bonheur al dumitale.
Zic`nd acestea, Pascalopol ]i strecur[ inelul ]n deget =i,
\in`ndu-i bra\ul, i-l s[rut[ ]n apropiere de cot.
— Ascult[, Pascalopol, izbucni Aglae iritat[, joci, sau nu
joci? V[d c[ te zbenguie=ti cu fetele. Simioane, strig[ ea,
arunc`nd ochii spre fundul od[ii, tu ce faci acolo? De ce nu te
duci s[ te culci?
Omul cu broboad[ =i mic barbi=on, care broda =i scruta din
c`nd ]n c`nd pe Felix, scoase un scurt morm[it.
Zarurile ]ncepur[ din nou s[ cad[.

21
 G. C[linescu

P[r[sit de to\i, obosit, Felix examina mediul ]n care

c[zuse; Otilia ]l surprinsese de la ]nceput =i n-ar fi putut
spune ce sentiment nutrea fa\[ de d`nsa, dar sim\ea c[ are
]ncredere ]n ea. Fata p[rea s[ aib[ optsprezece-nou[sprezece
ani. Fa\a m[slinie, cu nasul mic =i ochii foarte alba=tri, ar[ta
=i mai copil[roas[ ]ntre multele bucle =i gulerul de dantel[,
]ns[ ]n trupul sub\iratic, cu oase delicate de ogar, de un stil
perfect, f[r[ acea sl[biciune supt[ =i p[trat[ a Aureliei, era
o mare libertate de mi=c[ri, o st[p`nire des[v`r=it[ de femeie.
Mo= Costache o sorbea umilit din ochi =i r`dea din toat[
fa\a lui sp`n[ c`nd fata ]l prindea ]n bra\ele ei lungi. Fata
avea, era limpede, toat[ ini\iativa, =i Costache era un simplu
satelit al voin\ei ei. }ns[ Otilia nu f[cea nici un gest care s[
par[ ]ndr[zne\, nu scotea nici o vorb[ nechibzuit[. Totu=i,
pe Felix, familiaritatea ei, oric`t de copil[reasc[, cu
Pascalopol ]l nemul\umi. Lui Felix, apari\ia Otiliei ]i d[du
un sentiment inedit, de mult presim\it. Nu avusese p`n[ acum
nici o intimitate cu vreo femeie. Mam[-sa murise de mult,
de c`nd el era ]n =coala primar[, =i nu avea atuncea destul[
complica\ie sufleteasc[ spre a o cunoa=te mai de aproape.
Ea era o fire boln[vicioas[ =i iritabil[ =i st[tea mai toat[
vremea ]ntins[ pe o canapea ]ntr-o odaie, citind c`te o carte,
strig`nd =i poruncind slugilor prin u=a ]ntredeschis[. Cu multe
s[pt[m`ni ]nainte de a muri, ea disp[ruse de acas[, =i Felix
]n\elegea acum c[ doctorul Sima, tat[-s[u, o internase ]n
vreun sanatoriu. Doctorul m`nca la mas[ ]mpreun[ cu
copilul, sumbru, f[r[ s[ scoat[ o vorb[, m`ng`ind numai la
plecare b[iatul pe p[r =i ]ntreb`ndu-l dac[ e bine =i n-are
nevoie de ceva. }ntr-o sear[, doctorul Sima, dup[ o lips[ de
o zi ]ntreag[, ]n care slugile se purtar[ fa\[ de Felix cu o
ciudat[ stim[ comp[timitoare, veni palid =i obosit, ]mbr[cat
]n negru. }l chem[ grav pe Felix, ]i cuprinse am`ndou[
m`inile ]ntr-ale sale =i-i vorbi astfel:
— Felix, e=ti destul de mare =i de cuminte ca s[-\i spun o
imens[ veste trist[: mama ta n-are s[ mai vie niciodat[ acas[,
mama ta s-a pr[p[dit.

22
 Enigma Otiliei

Doctorul ]ng[lbeni =i mai tare la solemnitatea propriilor lui

cuvinte =i str`nse puternic m`inile copilului, spre a-i ocroti
izbucnirea. Dar vestea era prea tare pentru experien\a sufle-
teasc[ a lui Felix. El ]n\elese doar at`t, c[ ceva foarte neobi=nuit
se petrece ]n cas[, =i l[s[ capul ]n jos. Doctorul continu[:
— M`ine, c`nd te duci la =coal[, spune domnului institutor
c[ n-ai sa mai vii. Vei merge ]ntr-un pensionat.
Toat[ noaptea, Felix fu chinuit de o agita\ie nemaiavut[,
care-i sf[r`m[ somnul. Nu era nici durere propriu-zis[, nici
fric[, ci acel zbucium al necunoscutului pe care-l ai ]n noaptea
dinaintea plec[rii pentru totdeauna ]ntr-o \ar[ ]ndep[rtat[. A
doua zi intr[ ]n clas[ cu m`na ]ndoliat[ =i se a=ez[ ]n banc[
cu pelerina pe el, ]n a=teptarea numai a institutorului.
— A murit mama mea, explic[ el colegului de banc[, intrigat.
— A murit mama ta? se mir[ acela ca de un eveniment
onorabil.
— Da.
— Lui Sima i-a murit mama lui! strig[ pi\ig[iat colegul
c[tre clas[.
Copiii se str`nser[ ]n jurul lui Felix, privindu-l cu mare
curiozitate.
— +i acuma nu mai vii la scoal[?
— Nu.
Copiii erau prea mici, ca s[ ]ncerce vreun sentiment de
comp[timire. Ei erau doar izbi\i de acest privilegiu al lui Felix
de a nu mai veni la =coal[. C`nd intr[ institutorul, un om de
treab[, stors la fa\[, care-=i ridica mereu pantalonii prea lungi,
copiii ]l l[murir[ ne]ntreba\i.
— Domnule, lui Sima i-a murit mama lui!
Institutorul ]=i ]mpreun[ m`inile sincer emo\ionat =i se
apropie de banca lui Felix, ]n vreme ce copiii, ]n loc s[ se
duc[ la locul lor, f[cuser[ cerc ]n jurul b[ncii eroului.
— Ce spui?! Bietul b[iat! Ce nenorocire! +i acum nu mai
vii la noi?
— Nu.
— }mi pare foarte r[u. Ce nenorocire!

23
 G. C[linescu

Lui Sima, privirile acestea respectuoase ale tuturor ]i alterar[

sentimentul de triste\e, care sta nel[murit ]n ad`nc, =i i-l pref[cu
]ntr-un soi de m`ndrie de a fi obiectul de aten\ie al lumii.
Institutorul ]l m`ng`ie.
— Poate c[ te a=teapt[ tat[l t[u. S[-i spui domnului doctor
Sima c[ regret foarte mult. A=a, dr[gu\[! +i institutorul ]ntinse
m`na lui Felix =i-l conduse cu aten\ie la u=[, cum conduci un
paralitic. Copiii urm[rir[ pe Felix cu o admira\ie nemai-
pomenit[, f[r[ umbr[ de durere. Felix ]nsu=i ]i privi mut, at`t
de cuprins de noutatea situa\iei lui, ]nc`t acest sentiment nu
avea nici un nume.
Abia cu c`\iva ani mai t`rziu, v[z`nd pe al\i colegi trec`nd
pe drum cu mamele lor, Felix ]ncepu s[ mediteze asupra
sentimentului care nu se n[scuse, fiind ]ntrerupt la o v`rst[
nep[s[toare. Cu fotografia mamei sale ]nainte, el ]ncerc[ s[
reconstruiasc[ un sentiment pierdut, interpret`nd vechi amintiri:
din p[cate, era prea t`rziu. Fotografia r[m`nea a unei fiin\e
]ndep[rtate, pe care abia o cunoscuse.
La internat colegii nu vorbeau despre femei dec`t cu
r`sete indecente =i cu mister, iar slugile, singurele fiin\e de
gen feminin pe care le ]nt`lnea pe aproape, aveau vorba
mu=c[toare =i lu[toare ]n r`s. Pentru ]nt`ia oar[ Felix era
prins de bra\ cu at`ta familiaritate de o fat[ =i pentru ]nt`ia
oar[, lu`nd act de izbucnirea unei sim\iri p`n[ atunci latente,
]ncerc[ =i acul geloziei, v[z`nd cum Otilia generalizeaz[
tratamentul.
Zarurile zorn[iau pe mas[ ]ntre cele patru capete str`nse
]n jurul luminii de lamp[. Juc[torii emiteau numai scurte
exclama\ii tehnice, mo= Costache r`dea doar ]n favoarea
c`=tig[torului, iar Aurica privea nemi=cat[ cu fa\a ]ntre
palme, arunc`nd c`te o ochire =i la Felix. }n fa\a b[tr`nului
se afla o chesea de tutun, din care acesta apuca mereu,
f[c`nd \ig[ri de m`n[, pe care le lipea sco\`nd foarte tare
limba afar[ =i bulbuc`ndu-=i =i mai r[u ochii. Fabricatele le
str`ngea apoi ]ntr-o mare cutie de tabl[. Pe mas[ se mai
vedeau la o parte un morman de c[r\i de joc, de unde se

24
 Enigma Otiliei

putea deduce c[ tablele reprezentau doar o distrac\ie

trec[toare, de antrenament. Trecuser[ peste dou[ ore de
]ncordare monoton[ de c`nd Felix fusese uitat acolo =i nimeni
nu se mi=ca de la mas[. }ntr-un t`rziu, Pascalopol lovi zarurile
definitiv ]n semn de ]ncheiere =i se l[s[, respir`nd tare, pe
speteaza scaunului.
— Cocoan[ Aglae, eu zic s[ trecem la c[r\i!
Aglae lu[ un pachet de c[r\i, ]n vreme ce Costache se
ridicase =i cu grij[ minu\ioas[ str`nsese jocul de table =i-l
pusese deoparte, le mestec[ =i le depuse ]n mijloc, ]n scopul
de a fi t[iate.
— Cine joac[? ]ntreb[ ea.
Aurelia f[cu un semn de participare cu capul. Aglae se
f[cu c[ scotoce=te ]ntr-o pung[ de satin, c[ dibuie pe mas[, =i-n
cele din urm[ spuse speriat[:
— Comedie! dar nu mai am nici un ban. Costache, n-ai tu
c`\iva franci, s[ nu mai m[ duc p`n[ acas[?
Costache se ar[t[ ]nsp[im`ntat =i se ap[r[ bolborosind:
— N-n-n-n-am!
Pascalopol puse ]n eviden\[ un gros portmoneu de marochin
ro=u, din care lu[ patru piese mari de argint de c`te cinci lei.
— Cocoan[ Aglae, ]mi pare r[u!
Aglae p[ru a fi muncit[ de o scurt[ repulsie, apoi se d[du
]nvins[.
— Bine, ne socotim noi la sf`r=it.
}n vreme ce Aglae ]mp[r\ea c[r\ile celor patru juc[tori (ea,
Aurica, Costache =i Pascalopol), Pascalopol scosese o \igare =i
o ]nfipsese cu un cap[t ]ntr-un \igaret de chihlimbar gros. Otilia
trase un chibrit pe gr[tarul unei chibritelni\e =i ]i aprinse \igara.
Aglae vru =i ea una, ]ns[ numai de la Pascalopol, care i-o oferi
cu obi=nuita grab[; Costache se mul\umi cu un noduros fabricat
propriu. Chiar =i Otilia, rugat[ din ochi de Pascalopol, ]=i lu[ o
\igare =i trase din ea a=ez`ndu-se pe marginea scaunului
musafirului. Centrul od[ii se umplu din nou de fum proasp[t,
gros, care, trec`nd din lumin[ ]n umbr[, sem[na cu norii repezi
ai unei furtuni. Cei patru ]ncepur[ s[ joace, sco\`nd scurte

25
 G. C[linescu

exclama\ii, necunoscute lui Felix, care nu =tia nici un joc.

Situa\ia i se p[rea t`n[rului f[r[ sc[pare. Dac[ ar fi fost un
simplu invitat, ar fi dat bun[ seara =i ar fi fugit. Dar era „acas[“.
Era obosit =i pica de somn. Juc`nd t[cut[ =i tr[g`nd cu pruden\[
c[r\ile, Aurelia ]l ochea din c`nd ]n c`nd. Deodat[ zise:
— Otilio, poate lui domnul Felix ]i e foame!
Otilia s[ri de pe scaunul lui Pascalopol.
— Vai, cum l-am uitat! Ce z[p[cit[ sunt!
Venind ling[ Felix, ]l ]ntreb[ =i ea:
— Ti-e foame, nu-i a=a?
Felix t[g[dui cu capul, dar Otilia, r[spunz`nd singur[ la
]ntrebare cu un „fire=te c[ \i-e foame!“, se repezi ca v`ntul pe
o u=[. Se auzir[ izbituri de dulapuri, ciocnituri de farfurii =i
Otilia reap[ru ]n cur`nd cu o farfurie pe care se aflau dou[
pr[jituri de cas[.
— N-am dec`t asta acum, dar trebuie s[ m[n`nci.
Spre a se ]ncredin\a de supunerea t`n[rului, Otilia se a=ez[
pe canapea foarte aproape de el =i-i ]ntinse cu m`na, ca unui
copil, una din pr[jituri. Felix o lu[ intimidat =i ]ncepu s-o
m[n`nce ]ncet, sub ochii Otiliei, care a=tepta. }ntr-adev[r, ]i
era foame. Otilia nu sl[bi vigilen\a p`n[ ce nu sf`r=i pr[jitura,
apoi i-o ]ntinse =i pe cealalt[.
Cu bra\ul st`ng trecut repede pe dup[ bra\ul drept, a=tepta
=i p[rea foarte mul\umit[.
— Cum te sim\i la noi? ]ntreb[ ea drept ]ncheiere.
}n alte ]mprejur[ri, Felix ar fi ]ntrebat-o dac[ ea n-avea
obiceiul s[ doarm[ noaptea, dar acum era at`t de buim[cit,
]nc`t zise numai:
— Bine!
Satisf[cut[ de r[spuns, Otilia ]l p[r[si =i trecu din nou ]n
spatele b[tr`nului, ]n c[r\ile c[ruia privi ]mbr[\i=`ndu-i g`tul.
Apoi trecu =i ]n spatele lui Pascalopol.
— Cine c`=tig[?
— Aglae, =opti Costache.
}ntr-adev[r, Aglae, care juca foarte serioas[, ]ncepuse s[-=i
reduc[ datoria fa\[ de Pascalopol. Ea privea din c`nd ]n c`nd

26
 Enigma Otiliei

=i ]n c[r\ile Aureliei, =i c`teodat[ tr[gea de la ea c`te o carte

=i-o zv`rlea jos.
— Aurico, nu e=ti atent[ deloc!
C`nd Otilia supraveghea pe Felix, Pascalopol aruncase ochii
spre ei. Acum ]l ]ntreb[, f[r[ s[ ridice ochii din c[r\i:
— Domnule Felix, am uitat s[ te-ntreb, ce-ai de g`nd s[
urmezi la Universitate?
— A= vrea s[ urmez medicina.
— Fire=te, fiu de doctor, te-n\eleg. Foarte frumos.
Aglae p[ru foarte excitat[ de acest nevinovat dialog.
— Doctor, meserie nesigur[, s[ umbli dup[ clien\i!
— Un doctor bun, muncitor c`=tig[ foarte bine azi, observ[
cu voce m`ng`ietoare Pascalopol.
— Nu-i a=a? se interes[ deodat[ Otilia.
— Pentru asta trebuie sa ai cap, nu glum[! adause rece
Aglae, ca =i c`nd era v[dit c[ asta lipsea lui Felix.
— Nu m[-ndoiesc, zise Pascalopol, de inteligen\a domnului
Felix.
— Medicina cere ani mul\i, urma Aglae, tr`ntind cu ciud[
o carte, cheltuial[, ]ntre\inere. Un orfan trebuie s[-=i fac[ acolo
repede o carier[, s[ nu cad[ pe capul altuia.
Tonul cu care fu pronun\at cuv`ntul „orfan“ =i chiar cuv`ntul
]nsu=i pe care nu-l mai folosise nimeni, ]n leg[tur[ cu el, jignir[
profund pe Felix.
— Vai, ce spui, tanti Aglae, dar Felix nu cade pe capul
nim[nui, repro=[ Otilia.
Aglae nu se d[du b[tut[.
— Vreau s[ spun c[ e moda acum cu Universitatea. De ce
s[ mearg[ la Universitate? Are un venit, s[-=i g[seasc[ o slujb[
acolo, =i gata. Eu pe Titi ]l las s[-=i sf`r=easc[ liceul, =i basta.
Pascalopol lu[ \igaretul de pe scrumier[, trase un fum =i-l
depuse la loc, spre a-=i acoperi o preocupare. Un coco= se auzi
c`nt`nd prin apropiere. Pascalopol scoase ceasul =i zise:
— Domni=oar[ Otilia, t`n[rului i-o fi somn. E t`rziu.
Otilia s[ri iute de pe scaun =i, merg`nd la Felix, ]ntreb[:
— |i-e somn?

27
 G. C[linescu

Ochii lui Felix =i ora ]naintat[ f[ceau ]ntrebarea de prisos.

Otilia ]l lu[ iar[=i de bra\, dup[ ce t`n[rul apucase de jos
valiza, =i-l ]ndrept[ spre o u=[. }nainte de a-i p[=i pragul, Felix
crezu de cuviin\[ s[ zic[ „Bun[ seara“. Pascalopol se gr[bi s[-i
r[spund[, ]ntorc`nd capul. Aglae r[spunse =i ea, f[r[ s[ ridice
ochii din c[r\i. Aurelia ]l urm[ri numai cu privirea. Trecur[
printr-o odaie neluminat[ dec`t de lun[, care p[rea a fi
sufrageria, apoi ]ntr-o s[li\[ din care o scar[ de lemn ducea la
etaj. Se urcar[ pe ea =i ajunser[ ]ntr-un coridor cu geaml`c, ]n
care Felix recunoscu geaml`cul z[rit de jos, din curte. O lamp[
de petrol de o form[ mai ]ngrijit[ ardea ]ntr-un cui. Otilia o lu[
=i ]ncepu s[ deschid[ u=ile od[ilor care d[deau ]n coridor. Erau
cel pu\in patru.
— Doamne! zise ea, nu =tiu unde s[ te culc. Am uitat s[
spun s[ preg[teasc[ o camer[.
Felix avu impulsiunea, ca =i cu prilejul pr[jiturii, s[ declare
c[ nu avea nevoie de nimic, ]ns[ i se p[ru absurd, deoarece
neap[rat trebuia s[ doarm[ undeva. De aceea t[cu =i lu[ parte
prin a=teptare la preocuparea Otiliei. Aceasta deschise o u=[,
intr[ singur[ ]n[untru, deretic[ ceva ]n prip[, fiindc[ se auzir[
lovituri de scaune izbite =i de dulapuri ]nchise, apoi strig[ lui
Felix s[ intre.
— P`n[ m`ine dormi aici, este odaia mea. Fii f[r[ grij[. E
cam dezordine, dar o s[ m[ ier\i, nu? Noapte bun[. M`ine
vom sta de vorb[ mai mult.
Otilia spuse toate acestea repede, cu un r`s gra\ios, dar
cu siguran\[ ]n glas, mai d[du o ochire od[ii =i ie=i, f[c`nd
lui Felix un salut cu m`na. Se auzir[ tropote pe scar[, tr`ntituri
de u=[, =i apoi totul reintr[ ]n lini=te. O lamp[ portativ[ cu
abajur era aprins[ pe o mas[ rotund[, r[sp`ndind cercuri de
umbre degradate prin cas[ =i imprim`nd un rotocol alb ]n
tavan. Felix privi ]n odaie. }nc[perea era mai mult lung[ dec`t
lat[ =i avea o fereastr[ care da ]n geaml`c, acoperit[ cu o
mare cortin[ de plu= maron. C`teva fotolii scunde =i mici de
plu= maron, un scrin de nuc de mod[ veche, dar masiv, un
dulap de haine din acela=i lemn =i foarte lat d[deau od[ii un

28
 Enigma Otiliei

aer b[tr`nesc dar elegant. Lucirea pere\ilor atrase aten\ia lui

Felix, care descoperi cu mirare c[ odaia era tapetat[ cu o
h`rtie dungat[ =i cu mici flori de miozotis. }n schimb, patul
era nou =i a=a de scund, ]nc`t p[rea un divan. Dou[ suluri
moi de catifea se sprijineau la capete pe speteze ornamentate
cu ]mpletituri de pai. }n apropierea ferestrei se afla o mas[ de
toalet[ cu trei oglinzi mobile =i cu multe sertare. }n fa\a ei se
vedea un scaun rotativ de pian. Sertarele de la toalet[ =i de
la dulapul de haine erau trase afar[ ]n felurite grade, =i-n ele
se vedeau, ca ni=te intestine colorate, ghemuri de panglici,
c[m[=i de m[tase mototolite, batiste de broderie =i tot soiul
de nimicuri de fat[. Cutii de pudr[ numeroase, unele desfunda-
te, flacoane de ap[ de Colonia destupate erau aruncate ]n
dezordine pe masa de toalet[, ca ]ntr-o cabin[ de actri\[,
dovedind graba cu care Otilia le m`nuia. Rochii, p[l[rii
z[ceau pe fotolii, pantofi pe sub mas[, jurnale de mod[
fran\uze=ti mai peste tot, amestecate cu note muzicale pentru
piano-forte.
Pe un fotoliu se g[sea un morman de c[r\i, cele mai multe
nem\e=ti, dar =i romane fran\uze=ti din colec\ia Calmann-
Lévy, ilustrat[ =i cartonat[. Deasupra se vedeau Mademoi-
selle de la Seigliére de Jules Sandeau, Indiana de G. Sand.
}n camer[ mirosea p[trunz[tor a pudr[ =i parfumuri. Felix se
l[s[ pe marginea patului, ne]ndr[znind ]nc[ s[ profaneze
cu somnul s[u acest ascunzi= feminin. Atunci v[zu c[ patul
era el ]nsu=i plin de tot felul de nimicuri, de perne de catifea
cu broderii aplicate, de p[pu=i de stof[, de rochii =i jupoane
zv`rlite ]n grab[ =i c[ nu se z[rea nici umbr[ de plapum[
ori de ]ntocmire pentru dormit. Otilia uitase acest am[nunt.
Felix se ]ntinse pu\in pe pat spre a-=i odihni emo\iile
ne]n\elese pe care le ]ncercase de c`teva ore. Un coco= se
auzi foarte pe aproape b[t`nd din aripi =i c`nt`nd. Lui Felix
i se p[ru c[ aerul din cas[ ]=i schimba ]n mod ciudat culoarea
=i c[ lampa nu mai d[dea at`ta lumin[. }n peretele opus
u=ii, o mic[ oglind[ f[cea o pat[ alburie. Felix se ridic[ =i
sufl[ ]n lamp[, =i atuncea ]=i d[du seama c[ oglinda prin

29
 G. C[linescu

care se vedeau acum coame de copaci era o fereastr[. }n

odaie era o lumin[ dulce crepuscular[. Felix se ]ntinse din
nou pe pat, cu capul pe un morman de perne decorative,
f[r[ s[ se dezbrace. Era hot[r`t s[ nu se culce, ci numai s[
se odihneasc[, intimidat de acest interior care nu p[rea
preg[tit s[-l primeasc[. Prin minte i se perindar[ toate
]nt`mpl[rile din cursul acestei seri ciudate, figura sp`n[ a
b[tr`nului, sc[rile sc`r\`itoare, chipurile din odaie. Apoi
toate capetele ]ncepur[ s[ se apropie =i s[ se dep[rteze de
masa de joc ca ]ntr-o hor[, un clopot r[sun[ deasupra lor =i
c[zu ca un fum gros la mijloc, iar dou[ bra\e sub\iri ]l
cuprinser[ de g`t, ]n vreme ce un glas =optit de fat[ ]ntreba:
„Te sim\i bine, la noi, nu-i a=a?“
Felix se l[s[ ]n voia bra\elor =i se cufund[ cu ele ]n visuri.

30
 CUPRINS
Enigma Otiliei

II

A doua zi, Felix fu trezit din somn de grindina repede a

unui pian care r[suna prin apropiere. Cineva trecea m`inile cu
jovialitate pe deasupra clapelor, c`nt`nd cu mult[ dexteritate
un exerci\iu complicat, care varia la infinit o tem[. Felix ]=i
aminti numaidec`t de m`inile lungi ale Otiliei =i nu se mai
]ndoi c[ ea era c`nt[rea\a. S[ri ]nfrico=at din pat. Soarele era
sus pe cer =i p[trundea ]n odaie din dou[ p[r\i. T`n[rul ]=i
]ndrept[ pu\in hainele, potrivi locul pe care dormise =i avu
inten\ia s[ se spele. Dar ]n camer[ nu g[si nimic trebuitor.
Scoase atunci din valiz[ pu\in[ ap[ de Colonia cu care-=i d[du
pe fa\[ =i pe p[r. Acum nu =tia ce s[ fac[. S[ stea ]n odaie cum
]l ]ndemna ascuns timiditatea, ar fi fost necuviincios; s[ ias[,
se temea s[ nu nimereasc[ unde nu se cade, necunosc`nd casa.
Arunc[ o clip[ privirile pe fereastra cea mic[ =i constat[ c[
d[dea ]ntr-o curte vecin[. De altfel, era o fereastr[ condamnat[,
care ar fi urmat s[ fie astupat[ ]n cazul unei construc\ii al[turate,
dar pe care, se vede, rela\iile dintre vecini o ]ng[duiau. }n
curtea de al[turi, Felix v[zu o cas[ f[r[ etaj, cam veche, dar
solid[ =i larg[. Ferestrele ]nalte aveau deasupra frontoane
grece=ti de tencuial[, =i intrarea avea chipul unei tinde sprijinite
pe dou[ coloane vopsite ca porfirul, ai c[rei pere\i erau
zugr[vi\i pompeian. De-a lungul pere\ilor se ]n=irau h`rdaie
mari cu oleandri =i de jur ]mprejurul ogr[zii erau straturi de
flori prejmuite cu nuiele. Mai spre fund se vedea =i un chio=c
de lemn vopsit verde ]n care Felix z[ri pe b[tr`nul de peste
noapte cu barbi=on =i broboad[, care broda mereu. }n\elese
acum c[ tanti Aglae, cu Simion al ei =i cu Aurica locuiau
al[turi. Felix mai d[du c`teva ocoluri od[ii, ascult`nd exerci\iile
Otiliei, care le intona =i vocal acum, cu un glas sub\irel =i

31
 G. C[linescu

tremurat. }n sf`r=it se hot[r] s[ crape u=a, fiindc[ auzise ni=te

boc[nituri pe al[turi. Abia scosese capul, =i-i r[s[ri ]nainte fa\a
sp`n[ a lui mo= Costache, care i se p[ru acum mai buzat =i
mai stacojiu la fa\[.
— Ai dormit bine? ]ntreb[ el, cu vecinica lui r[gu=eal[.
P[rea foarte binevoitor =i mai ales servil de politicos din cauza
fizicului meschin =i a continuei frec[ri a m`inilor. — Vino s[-\i
ar[t odaia dumitale.
Pe acela=i coridor, mo= Costache c[l[uzi pe Felix la o alt[
u=[ deschis[ de perete.
— E gata, Marina?
— Gata, gata, r[spunse ar\[gos o femeie m[t[h[loas[,
b[tr`n[, ]mbr[cat[ r[u, ca o servitoare. Dumnealui este?
Mo= Costache consim\i din cap.
— Uite aici, lu[ femeia ]n primire pe Felix. {sta-i patul,
cum nici la mama dumneatale n-ai avut.
}ntr-adev[r, era un pat mare, cu t[bliile de lemn de nuc
sf`r=ite ]n dou[ suluri groase cu capete de bile. Marina ]l pip[i
cu m`na, demonstrativ.
— +ezi pe el, s[ vezi! Uite, aici ]\i pui rufele, ici hainele,
ghetele s[ le pui aici, ]n cutie. Ai mas[ s[ scrii pe ea c`t pofte=ti.
Odaia era asem[n[toare cu aceea a Otiliei, dar ]n locul
tapetului era o zugr[veal[ verzuie. +i aci o mic[ fereastr[ d[dea
]n curtea vecin[. Marina urm[ c[l[uzirile ei, d`nd l[muriri
dintre cele mai indecente. C`nd Felix o privi mai bine ]n fa\[,
v[zu c[ n-avea dec`t un ochi valid. Cel[lalt ]i era atacat violent
de albea\[ =i era pe jum[tate ]nchis de pleoap[.
— Ce faci, se r[sti deodat[ Marina la mo= Costache, nu-mi
dai bani de cheltuial[? Doar n-o s[ te hr[nesc cu v`nt!
Mo= Costache se b`lb`i:
— Nu-nu-nu mai ai bani?
— C[ mul\i mi-ai dat, ]i r`nji b[tr`na.
Aceast[ familiaritate mir[ pe Felix, care totu=i observ[
c[, cu tot halul ]n care se afla Marina, ea n-avea aerul s[ fie
o slujnic[. Anumite tr[s[turi mai fine ]i ]nnobilau fizionomia.
Mai t`rziu el afl[ c[ b[tr`na era o rud[ ]ndep[rtat[ a lui mo=

32
 Enigma Otiliei

Costache, pe care acesta, abuz`nd de ]mprejurarea c[ femeia,

celibatar[, n-avea unde s[ se duc[ =i era =i cam slab[ de
minte, o folosea ca servitoare. B[tr`nul ]=i sc[rpin[ pu\in
chelia, apoi trase la o parte pe Felix, ]ntreb`ndu-l cu glas =i
mai stins ca de obicei:
— A-a-ai bani?
Felix se ro=i la fa\[ =i v`r] repede m`na ]n buzunar. Avea
vreo optzeci-o sut[ de lei, c`t ]i mai r[m[sese dup[ cump[rarea
biletului de tren =i care ]n fond ]i fuseser[ da\i de mo= Costache,
conform unui aranjament, prin secretariatul internatului, ca bani
pentru mici cheltuieli. Scoase un portmoneu ]n care =edeau
ticsite c`teva monede de argint.
— Numai cinci lei, zise Costache, ochind portmoneul.
Felix ]i ]ntinse o pies[ groas[ =i mare.
— Da p`inea, s[ri Marina, care n-ai pl[tit-o de dou[
s[pt[m`ni!
Mo= Costache ]=i mai ciupi pu\in fruntea =i repet[ umil:
— M-m-mai d[-mi cinci lei. N-am acum la ]ndem`n[, sunt
cam str`mtorat.
Felix ]i ]ntinse =i a doua pies[. }ntre timp pianul t[cuse, dar
emo\ia nu-i ]ng[duise t`n[rului s[ aud[ trosniturile sc[rii
apropiate. C`nd ]ntoarse capul, z[ri pe Otilia. Era cam palid[
=i avea ochii fic=i =i mustr[tori.
— Papa, ce faci aici?
B[tr`nul l[s[ ochii ]n jos, gudur`ndu-se.
— Nimic. I-ar[tam odaia. Te las pe tine s[-i \ii de ur`t.
+i, frec`ndu-=i m`inile, b[tr`nul o lu[ m[runt pe scar[ ]n jos.
— |i-a cerut bani? ]ntreb[, sup[rat[, Otilia pe Felix.
— Nu! min\i acesta.
— Ba \i-a cerut! ]nt[ri fata cu o intona\ie care n-admite
replic[. Papa este un om bun, urm[ Otilia dup[ oarecare trecere
de timp, lu`nd pe Felix de bra\, ]ns[ are ciud[\eniile lui. Trebuie
s[ fii ]ng[duitor cu el. Vii s[-mi aju\i s[ iau ceva din odaie?
Otilia intr[ ]n camera ]n care dormise Felix =i ]ncepu s[
scotoceasc[, tr[g`nd toate sertarele dulapului =i ale toaletei =i
nemai]nchiz`nd nici unul. Scoase o rochie de tul cu multe

33
 G. C[linescu

volane =i o arunc[ pe bra\ul t`n[rului, m[nu=i de piele =i de

a\[ lungi p`n[ la coate, sticlu\e, gheme, o perni\[ de ace =i
alte nimicuri, d`ndu-le pe toate acestuia. Apoi ]i f[cu semn s[
o urmeze. Ajung`nd ]n cap[tul sc[rii, ]ncepu s[ coboare cu o
repeziciune de pisic[, abia urmat[ de Felix. Din s[li\a de jos a
sc[rii intrar[ ]ntr-o odaie aproape goal[, ]n care se afla un pian
cu coad[, cam vechi, cu capacul ridicat. Cele dou[ ferestre
ale od[ii erau deschise. Mormane de note muzicale, de reviste
de mod[ erau aruncate pe jos ]n jurul negrului piano-forte. }n
fa\a instrumentului era un simplu scaun de lemn, ca de tavern[,
cu t[ietur[ ]n chip de inim[. Otilia se repezi la el =i, a=ez`ndu-
se aproape c[lare, ]ncepu s[ alunge degetele sub\iri asupra
clapelor.
— Asta o =tii? ]ntreb[ ea pe Felix.
C`nta o compozi\ie foarte la mod[ pe atuncea, prin senti-
mentalitatea ei, Chanson russe, =i Felix, care avea cuno=tin\e
muzicale, put`nd descifra cu u=urin\[ la pian =i la vioar[, ]=i
d[du seama c[ ]ndem`narea =i fine\ea Otiliei dep[=eau cu
mult banalitatea buc[\ii.
— Ah, zise Otilia, l[s`ndu-=i o clip[ m`inile pe genunchi,
ce sentimental[ sunt!
Apoi, ]nfig`nd din nou degetele ]n clape, ]ncepu s[ c`nte
Rapsodia ungar[ de Liszt, indic`nd cu mult[ vigoare p[r\ile
grave, dar c`nd intr[ ]n zona furtunoas[ a compozi\iei, tr`nti
deodat[ capacul peste claviatur[ =i s[ri ]n picioare.
— }mi vine uneori s[ alerg, spuse ea lui Felix, care =edea ]n
picioare, pu\in cam ]ncurcat de rochia =i nimicurile c[rora le
slujea de cuier, s[ zbor. Felix, ad[ug[ ea confiden\ial, vrei s[
fugim? Hai s[ fugim!
+i mai ]nainte ca t`n[rul s[ se dezmeticeasc[, deschise
u=a de perete =i ]ncepu s[ alerge prin curte. Felix o urm[ cu
pa=i mari, ]n vreme ce Marina, din u=a buc[t[riei, care se
vedea jos la parter, m`nuind o lingur[ mare, strig[ neb[gat[-n
seam[ de fat[:
— Haida! A-nceput nebunia!
Otilia o luase spre fundul cur\ii, care era foarte ad`nc[ =i
plin[ de pomi gro=i =i stufo=i. Un mic grilaj, c[zut pe alocuri,

34
 Enigma Otiliei

indica desp[r\irea dintre curtea din fa\[ =i cea din dos. Nu era
nic[ieri nici un strat, iarba cre=tea ]n neregul[. Un chio=c ]nalt
de fier se vedea ]ntre copaci. Otilia alergase ]ntr-acolo =i =edea
acum pe banca circular[ din interiorul chio=cului, ]n jurul unei
mese de tabl[ vopsit[. Felix sosi ]n sf`r=it =i el =i depuse lucrurile
pe mas[. Otilia ]=i ridicase sus picioarele sub\iri =i goale, v`r`te
de-a dreptul ]n pantofi, ]mbr[\i=`ndu-le cu bra\ele, =i-=i scutura
r`z`nd pletele, care-i c[zuse pe ochi. Dup[ ce Felix se a=ez[
pe banc[, Otilia desf[cu o cutie lat[ din care scoase ni=te
bastoane lungi de ciocolat[. }ntinse unul t`n[rului, dar c`nd
acesta vru s[-l ia cu m`na, ea-l trase ]napoi, duc`ndu-i-l de-a
dreptul la gur[. Lu[ =i ea un baston, pe care ]ncepu s[-l
ron\[iasc[, ]n=ir`nd ]n acela=i timp, pe mas[, m[nu=ile de piele,
pe care se preg[tea s[ le frece cu benzin[.
— Va s[ zic[, ai s[ studiezi medicina? Domnul doctor Felix
Sima! Sun[ foarte frumos. Vreau s-ajungi un doctor mare, dar
mare. }ns[, apropo, Felix, fiindc[ zici c[ te faci doctor, ]mi
bate inima grozav c`teodat[ =i-mi zv`cnesc vinele. Crezi c[
am ceva la inim[?... Ia-mi pulsul!
+i Otilia ]i ]ntinse o m`n[. Felix ]i lu[ ma=inal m`na rece =i
sub\ire, ]n care nu b[teau dec`t u=or vasele sanguine, =i apoi ]i
d[du drumul ]ncet, f[r[ nici un verdict.
— Am uitat, zise r`z`nd Otilia, c[ ]nc[ nu te-ai ]nscris. Am
devenit ipohondr[. Ce vrei? C`nd te-nt`lne=ti mereu cu Titi =i
cu unchiul Simion!
— Cine-i Titi? ]ntreb[ Felix.
— Nu =tii? Titi e b[iatul lui Simion, pe care l-ai v[zut
asear[ brod`nd, =i al tantei Aglae. Ai s[-l cuno=ti. B[iat bun,
s[racul, ]ns[ cam...
— Cam?
— }n sf`r=it, ai s[-l cuno=ti, evit[ Otilia caracterizarea,
f[c`ndu-i semn cu ochii s[ ]ntind[ m`inile spre a dep[na o
jurubi\[ de ibri=in. Dar de tanti Aglae ce zici?
Felix lu[ o atitudine neutr[. Otilia oft[ exagerat, d`nd ochii
peste cap ca o madon[ de Carlo Dolci.
— Of, doamne! Tanti Aglae are doi copii la care \ine ca
la ochii din cap: Titi =i domni=oara pe care ai v[zut-o asear[,

35
 G. C[linescu

Aurica. S[ nu cumva s[-i atingi cu ceva. Mai are o fat[,

care e m[ritat[ sau cam a=a ceva. Am uitat s[ te ]ntreb: }\i
place Aurica?
Felix f[cu un gest evaziv.
— S[ te fere=ti de ea, c[ umbl[ s[ se m[rite =i se-ndr[goste=te
de cine-i iese-n cale.
Otilia sf`r=ise de dep[nat ibri=inul =i acum repara degetele
m[nu=ilor, fredon`nd o roman\[ italian[.
— Cine era domnul gras de asear[? ]ndr[zni s[ ]ntrebe Felix.
Fata ridic[ o privire indignat[ asupr[-i.
— Leonida Pascalopol gras? De ce e gras? Da, ]ntr-adev[r
c[ e cam gras, recunoscu ea g`nditoare, am s[-i spun s[
sl[beasc[.
— Este tot un unchi? se hazard[ Felix cu jum[tate gur[.
Otilia izbucni ]ntr-un r`s cristalin.
— Unchi? Ce bine ar fi! Nu e unchi, e un... prieten al lui papa.
Fiindc[ fa\a t`n[rului se adumbrise pu\in, Otilia ]ncepu s[-i
dea explica\ii volubile:
— Nu =tii ce om bun este Pascalopol =i ce bogat e! Are o
mo=ie imens[ ]n B[r[gan =i cai de c[l[rie. Mi-a f[g[duit c[-mi
d[ unul. Ah, =i cum a= vrea s[ am o tr[sur[ luxoas[, cu doi
cai frumo=i! Este foarte chic! Dac[ n-ar veni Pascalopol, ne-am
plictisi grozav, fiindc[ papa e cam ursuz =i nu-l prinzi pe-acas[.
Tu nu te plictise=ti niciodat[? Eu, da! oft[ Otilia. C`teodat[
]mi vine sa \ip, =i atuncea m[ r[zbun pe pian. +tii c[ m-am
]nscris la Conservator, dar nu sunt ]nc[ bine hot[r`t[. A= fi
vrut sa urmez mai degrab[ clasa de dram[. Dram[! Sa fiu
actri\[, s[ am admiratori. Mi-au spus ]ns[ c[ nu prea am glas
sonor. Tu ce zici?
Otilia se ridic[ ]n picioare pe banca din chio=c =i, ]ntinz`nd
m`inile, declam[ cavernos:
Voi sunte\i urma=ii Romei, ni=te r[i =i ni=te fameni.
De sus, z[rise pe Marina ]n buc[t[rie.
— Marino, \ip[ ea de departe, ai fier de c[lcat?
— Este, este, confirm[ femeia, moroc[nos.
}n cur`nd, Otilia c[lca ]n fa\a lui Felix, pe care nu-l elibera
36
 Enigma Otiliei

deloc din captivitate, rochia de tul, fluier`nd acum fragmente

de =ansonete de Fragson. Termin`nd, ]=i potrivi rochia pe
deasupra, ca un =or\.
— Cred c-o s[-mi stea bine! Vrei s-o ]ncerc[m? Hai s-o
]ncerc[m.
+i Otilia lu[ iar[=i pe Felix de m`ini =i-l t`r] ]n goan[ prin
curte, =i apoi, r[p[ind pe scar[ ]n sus, p`n[ la odaia ei. Acolo,
f[r[ nici o jen[, ]=i trase peste cap rochia u=oar[ de cas[,
r[m`n`nd ]ntr-un jupon prins de umeri cu dou[ panglici, =i
]mbr[c[ rochia alb[ de tul. P[rea un fluture alb care mi=c[
u=or din aripi. Ea facu c`\iva pa=i de menuet, fluier`nd o
melodie, apoi, \in`ndu-=i cu m`inile ]ndep[rtate capetele
rochiei, facu o reveren\[ ad`nc[ ]n fa\a lui Felix. Uit`ndu-=i
de m[run\i=urile din chio=c, Otilia se lu[ cu vorba =i, ]n cur`nd,
ea =i Felix =edeau pe marele divan ]n fa\a unui vraf de
fotografii, albume =i alte nimicuri, scoase de fat[ de prin sertare
=i aruncate acolo. Cu picioarele ]ncruci=ate turce=te, Otilia
explica orice lucru:
— {sta e=ti tu, c`nd erai mic! +i aici sunt eu!
Felix privi cu mirare fotografia. Dou[ doamne ]n rochii str`nse
la mijloc violent, cu s`nii ]ncorseta\i, =edeau cu demnitate pe
dou[ scaune rezemate pe un fundal, reprezent`nd nori rostogo-
li\i. De fiecare latur[, c`te un b[rbat ]n picioare se rezema de
un ciubuc al unui scaun, cu c`te un picior pus ]n cruce peste
cel[lalt, ]ntr-o simetrie fotografic[ ridicol[. Un b[rbat era ofi\er,
=i ]n el Felix recunoscu pe tat[-s[u, cel[lalt cu redingot[ =i
pantaloni umfla\i, f[r[ dung[, era mo= Costache. Doamnele
\ineau c`te o m`n[ pe umerii a doi copii a=eza\i ]n picioare
]ntre un b[rbat =i o femeie. Erau un b[iat =i o feti\[, fiecare
sprijinit pe c`te un cerc mare. Felix ]i privi nedumerit,
neghicind bine identitatea lor.
— Ia s[ te v[d dac[ e=ti perspicace! zise Otilia. Care sunt
eu, =i care e=ti tu?
Felix fu surprins s[ nu se recunoasc[ ]n b[iat, al c[rui p[r,
de altfel, era dat peste urechi cu ajutorul unei panglici.
— Asta e=ti tu, l[muri Otilia, ar[t`nd pe fat[, =i [sta sunt
eu, =i puse degetul pe b[iat.
37
 G. C[linescu

}ntr-adev[r, fata cu p[rul lung, cam b[lai, =i cu rochie cu

platc[, garnisit[ cu dantel[, avea tr[s[turile lui, ]ndeosebi
nasul drept.
Bizar[ fantezie a p[rin\ilor, de care Felix ]=i reaminti vag.
+tia c[ avusese p[rul lung, ]nnodat ]n panglici, p`n[ la vreo
trei-patru ani, =i c[ purtase adesea rochie.
— Ce caraghios! r`se Otilia =i se preg[tea s[ fac[ cu un
creion chimic must[\i ipostazei sale din fotografie.
— De ce vrei s-o strici? ]i repro=[ Felix. E o amintire.
— Ah! privi Otilia curios, =i tu e=ti sentimental?
Felix t[cu.
— Nu =tii c[ onora\ii no=tri p[rin\i aveau inten\ia s[ ne
c[s[toreasc[? Ca la chinezi, mi se pare!
Cum Felix l[sase capul ]n jos ]ncurcat, Otilia ]l analiza
foarte serios:
— Tu n-ai nici o prieten[, n-ai iubit niciodat[? Aha, ]n\eleg,
interpret[ ea t[cerea, domnul e timid sau discret.
Otilia continu[ sa frunz[reasc[ fotografiile, apoi recomand[
c[lduros lui Felix fiecare din c[r\ile sale, pun`ndu-i-le generos
pe bra\e, ]n sf`r=it ]=i aduse aminte ]nsp[im`ntat[:
— Vai, am uitat ma=ina de c[lcat! S[ =tii c[ s-a r[cit, =i am
at`ta treab[!
+i l[s`nd toate balt[, se repezi furtunos pe sc[ri ]n jos.
Cur`nd, din curte, se auzir[ fredon[rile Otiliei.
Felix ]=i alese o carte, L’homme à l'oreille cassée de Ed. About,
=i cobor] =i el ]n gr[din[, a=ez`ndu-se pe o banc[, unde ]ncepu
s[ citeasc[. Era pl[cerea lui cea mare, pe care =i-o satisf[cea
cum putea, ]mprumut`nd c[r\i sau, c`nd avea bani, cump[r`nd.
}n odaia pe care =i-o p[strase ]n casa de pe strada L[pu=neanu,
avea de pe acum o mic[ bibliotec[. Citi astfel o bun[ bucat[
de vreme. C`nd ]=i ridic[ capul din carte, Otilia disp[ruse cu
lucrurile =i c`ntecele ei. Marina se ]ndrepta greoi spre cas[, cu
un vraf de farfurii. Soarele era sus pe cer, totu=i ]nc[ vreo or[
nimic nu se-nt`mpl[ =i Felix continu[ lectura. Cu felul lui
accelerat de a citi, ]nghi\ise trei sferturi din volum, c`nd poarta
se deschise =i ap[ru pe ea mo= Costache, ]n haine albe de dril

38
 Enigma Otiliei

=i cu o panama pe cap, zg`rcit[ de vechime =i multe sp[l[ri.

Era foarte vesel, judec`nd dup[ \uguierea groaselor buze, =i
\inea la subsuoar[, cu mare grij[, un pache\el ]nvelit ]n jurnal.
Nu mult dup[ aceea, Otilia strig[ tare din cas[ pe Felix,
poftindu-l la mas[. Sufrageria, v[zut[ ziua, era o ]nc[pere tot
a=a de ]nalt[ ca toate od[ile de jos, p[r`nd din cauza ]n[l\imii
]ngust[, de=i ]n realitate era destul de larg[. Mobila era greoaie,
de nuc, cu ciubucuri fantastice =i mari ca ni=te bombe, iar prin
geamul bufetului se ghicea o dezordine general[. Mo= Costache,
Otilia =i Felix se a=ezar[ la trei din laturile mesei =i Marina
]ncepu s[ aduc[ la mas[. Felix observ[ c[ m`nc[rurile erau
prea abundente, parc[ destinate unui num[r mai mare de
persoane, sau g[tite cu voluptate, dup[ o ]ndelung[ foamete.
B[tr`nul m`nca cu mare l[comie, v`r`nd capul ]n farfurie, ]n
vreme ce Otilia gusta cu indiferen\[. Bucatele erau nu numai
copioase, dar =i numeroase, ceea ce nu mir[ deloc pe mo=
Costache, care m`nca din toate. Al[turi de tac`muri \inea sub
atent[ supraveghere pachetul ]nvelit ]n jurnal.
— Otilia, d[du afar[ ]n sf`r=it secretul mul\umirii sale
b[tr`nul, mi-a dat Pascalopol s[-i pl[tesc chiria =i, din gre=eal[,
mi-a dat cu o sut[ de franci mai mult.
Felix ]n\elese vag c[ mo= Costache f[cea lui Pascalopol
unele comisioane =i se g`ndi =i la oficiul de tutor al b[tr`nului.
Cumula va s[ zic[ c`teva atribu\iuni de soiul acesta. Atunci
]=i d[du seama c[ nu =tia cu ce se ocup[ propriu-zis b[tr`nul.
Otilia devenise palid[ =i sc[pase furculi\a din m`n[.
— Dar, papa, nu i-ai dat ]napoi?
— Ha! f[cu mo= Costache, mirat ca de o ipotez[ absurd[.
Otilia arunc[ =ervetul =i merse spre locul lui mo= Costache,
pe marginea scaunului c[ruia se a=ez[, ]nconjur`nd capul chel
al b[tr`nului cu cele mai subtile m`ng`ieri.
— Papa drag[, dac[ m[ iube=ti, trebuie s[-i ]napoiezi banii!
Cum ai putut face una ca asta? Papa drag[, scoate banii.
+i ]ncepu s[ v`re degetele prin buzunarele de la vest[ ale
b[tr`nului, ale c[rui spr`ncene erau l[sate ]n jos de o comic[
sup[rare, ]n vreme ce buzele r`deau de g`dilitur[. }n fine, Otilia

39
 G. C[linescu

descoperi ]n fundul unui buzunar cinci monede mici de aur, ce

fur[ confiscate, spre ciuda lui mo= Costache, care totu=i nu
obiect[ nimic =i se puse s[ m[n`nce mai v`rtos. Masa se sf`r=i
]nfr-o indispozi\ie general[, =i Felix g[si nimerit s[ se strecoare
t[cut ]n odaia lui, unde se a=ez[ s[ termine lectura romanului
lui Ed. About. Mai t`rziu, cu o alt[ carte ]n m`n[, cobor] ]n
gr[din[ =i se a=ez[ s[ citeasc[ ]n chio=c. Curtea era pustie, to\i
intraser[ ]n cas[ =i chiar Marina nu se z[rea, ceea ce da de
b[nuit c[ obi=nuia s[ doarm[ dup[-amiaz[.
Pe la orele =ase, o tr[sur[ cu doi cai albi, aceea=i din seara
precedent[, se opri ]n fa\a por\ii, =i din ea cobor] Pascalopol,
]mbr[cat ]ntr-un costum pepit, bine croit, cu ghetre albe, cu
floare la butonier[ =i cu canotier[ pe cap. Pascalopol deschise
voios porti\a =i u=a gotic[ de la intrare, st`rnind schel[l[itul
prelung al clopo\elului. Glasul Otiliei r[sun[ aproape numai-
dec`t =i se auzir[ totodat[ tropotele furtunoase pe scar[.
Pascalopol intrase ]n[untru, dar geamurile od[ilor din curte
fiind deschise, se auzeau de afar[ fr`nturi de convorbire. Otilia
spunea lui Pascalopol s[ a=tepte s[-=i pun[ p[l[ria. Pu\in dup[
aceea, Otilia ie=i pe u=[, urmat[ de Pascalopol =i de b[tr`n,
care-=i freca m`inile foarte mul\umit. Otilia era ]mbr[cat[ cu
rochia de tul. Pe cap avea o mare pleureuse tivit[ cu dantel[,
iar m`inile ]i erau p`n[ la cot ]nm[nu=ate. Avea =i o umbrel[,
de asemeni cu garnitur[ de dantel[. Ceea ce izbi pe Felix,
care privea din chio=c, fu nu veselia volubil[ a Otiliei, c`t
satisfac\ia re\inut[ a lui Pascalopol, care nu se clasa deloc
printre sentimentele paterne. Mo= Costache ie=i p`n[ ]n poart[.
Otilia f[cu un gest de adio cu m`na, =i tr[sura porni. Nu trecu
mult =i se strecur[ afar[ pe poart[ =i b[tr`nul cu panamaua lui.
Felix r[mase singur, oarecum surprins c[ nimeni nu-i notific[
plecarea sau nu-l ]ntreab[ ce are de g`nd s[ fac[, a=a cum era
obi=nuit acas[. Neav`nd cui cere ]nvoirea de a pleca =i el, se
crezu ]ndatorat s[ r[m`n[ ]n gr[din[ =i continu[ lectura. Mai
spre sear[, un factor po=tal, mi=c`nd cu m`na o scrisoare, strig[
c[tre el: „Domni=oara Otilia M[rculescu!“ Felix se apropie cu
nesiguran\[.

40
 Enigma Otiliei

— Aici st[ domni=oara Otilia Giurgiuveanu, zise el.

— Eu am adus mereu aici la domni=oara Otilia M[rculescu,
ripost[ factorul, sigur pe experien\a lui.
Tocmai atunci veni Marina, care smulse scrisoarea din
m`inile factorului, arunc`nd o privire piezi=[ lui Felix. Acesta
se retrase confuz ]n chio=cul lui, cu des[v`r=ire dezorientat.
De ce Otilia, c[ci nu putea fi dec`t ea, s[ se cheme M[rculescu,
=i nu Giurgiuveanu? S[ nu fie fata lui Costache i se p[rea o
imposibilitate, =i ipoteza aceasta aproape nu-i str[b[tea mintea.
Otilia ]i zicea lui mo= Costache „papa“ =i era legat[, cum
ar[tau fotografiile, de toate momentele familiei, sem[n`nd de
altfel cu r[posata ei mam[. Neobi=nuit cu complica\iile
familiale =i aduc`ndu-=i aminte de primirea ciudat[ din seara
trecut[, Felix avu o clip[ spaima de a nu fi gre=it cu adev[rat
adresa =i de a nu se afla cumva la alte persoane. Dar aceast[
explica\ie senza\ional[, hr[nit[ de amintirea lecturilor lui de
romane poli\iste, se spulber[ repede ]n fa\a sentimentului
realit[\ii. Pe mo= Costache, pe Otilia, pe to\i ceilal\i ]i
recuno=tea foarte bine, se afla, nici vorb[, ]n mijlocul familiei
lui, pu\in schimbat[ ]n fizionomia ei din cauza dep[rt[rii =i a
v`rstei. Felix descoperi =i pe foile c[r\ii, al[turi de nenum[ra\i
„Otilia“, „Tili“, c`te un „Otilia M[rculescu“. Probabil, g`ndi
el, Giurgiuveanu avea dou[ nume, sau =i-l schimbase pe cel
vechi (aceast[ oscila\ie era foarte obi=nuit[ acum c`teva
decenii). Pe c`nd ]ns[ se plimba prin gr[din[, ochii ]i c[zur[ pe
un fragment de carte po=tal[, c[lcat[ ]n picioare, adus[ de v`nt
de prin gunoaie. Pe ea se citea limpede: „Const. Giurgiuvénu“.
Va s[ zic[, pe mo= Costache tot Giurgiuveanu ]l chema. V`rsta
]i d[du lui Felix imboldul de a dezlega taina, ]ns[ deocamdat[
problema trebuia am`nat[, pe Marina neput`nd-o ]ntreba f[r[ a
dovedi c[ nu-=i cunoa=te nici m[car rudele.
Abia pe la orele nou[, tr[sura cu cai albi reap[ru ]n fa\a
por\ii. De ast[ dat[, ]n afar[ de Pascalopol =i Otilia, pe
bancheta din fa\a lor =edea ghemuit =i mo= Costache. Marina
fu strigat[ s[ ia un morman de pachete din tr[sur[. Pascalopol,
g[sind c[ e cald, propuse s[ mearg[ cu to\ii ]n chio=c, spre
care se =i ]ndrept[.

41
 G. C[linescu

— Aha, zise el afabil c[tre Felix, dumneata erai aici? Cum

merge? Nu ie=i nic[ieri, nu te duci ]n ora=?
— S[-l lu[m =i pe el cu tr[sura! strig[ Otilia, care-=i lep[dase
p[l[ria =i m[nu=ile.
— S[-l lu[m, fire=te, de ce nu? consim\i Pascalopol cu
amabilitate, dar pu\in contrariat. Apoi ad[ug[: Crezi c[
dumnealui o s[-i fac[ pl[cere sa-=i piard[ vremea cu oameni
de v`rsta mea? Tinerii vor sa fie liberi.
Felix g[si primejdios s[ ia o atitudine ]ntr-un fel sau ]ntr-altul,
dar Otilia ]=i trecuse bra\ele sub\iri ]n jurul g`tului lui Pascalopol.
— Vai, ce prostii spui, dumneata om ]n v`rst[! Las[ s[-l
lu[m =i pe el.
Prin inima lui Felix trecu un fior de nepl[cere nel[murit[,
]ns[ Pascalopol se ar[t[ fericit =i s[rut[ printr-o aplecare a
capului m`na Otiliei de pe um[rul s[u drept. Marina arunc[ o
fa\[ de mas[ peste masa de tabl[ =i ]n cur`nd se v[di con\inutul
pachetelor ]n care se aflau lucruri de m`ncare fine, felii de
pateu, br`nzeturi fermentate, sticle de vin. Fu chemat[, la
cererea lui Pascalopol, =i Aglae, care sosi pe o porti\[ dind[r[tul
casei, ]nso\it[ de Aurica =i de Simion, cu broboada pe el =i cu
ghergheful ]n m`n[. La lumina unei l[mpi at`rnate de grinda
chio=cului, ]ncepu o cin[ improvizat[, la care fu invitat =i Felix
=i la care se ilustrar[ prin l[comie mo= Costache, Aglae =i
Simion. Otilia, ca de obicei, abia se atinse de m`ncare. }n
schimb, b[u cu sorbituri ]ncete din vinul turnat de Pascalopol.
O astfel de cola\iune la ora mesei, ]ntr-o cas[ ]n care se g[tise
=i ]n care gazda putea organiza o cin[ ]n regul[, mir[ pe Felix.
}ns[ el ]ncepuse s[ se obi=nuiasc[ cu ciud[\eniile locului.
Pe la orele zece, Pascalopol, Aglae, Aurica =i Costache
]ncepur[ s[ joace c[r\i. Jucau pe bani, =i Aglae se ]mprumutase
din nou, prin trucul ei, de la Pascalopol, totu=i Felix avu
impresiunea c[ cel pu\in acesta din urm[ nu =edea acolo din
patima jocului. Pascalopol era un om inteligent, prea st[p`n
pe sine ca s[ se lase, din vi\iu, ciugulit de to\i. Era evident c[
el venea acolo pentru cineva, desigur pentru Otilia, =i c[ jocul
de c[r\i era numai un pretext. Felix avea acest sentiment, pe

42
 Enigma Otiliei

care nu =i-l explica bine, c[ leg[turile lui de rudenie, oric`t de

]ndep[rtate, cu Otilia, =i de veche intimitate ]i d[deau dreptul
s[ cenzureze purt[rile ei. Pascalopol nu-i era antipatic, dar
v[ditele lui aten\ii pentru Otilia i se p[reau scandaloase. De
la ]nceput ghicise ]n Otilia o prieten[ de v`rsta lui, un factor
feminin care-i lipsise. C[ o fat[ de optsprezece ani ar[ta at`ta
interes pentru un om ]n v`rst[, asta i se p[rea ciudat. Mai curios
era c[ ceilal\i nu erau scandaliza\i. Dac[ mo= Costache p[rea
de-a dreptul ]nc`ntat =i specula cu umilin\[ aceast[ situa\ie,
Aglae =i Aurica nutreau ]n priviri invidia.
— V[ plimba\i mereu, zise la un moment dat Aurica, cu
glas moale, pe noi nu ne onora\i niciodat[...
— Vai! se disculp[ patetic Pascalopol, dar f[r[ s[ ]ncurajeze
vreo interpretare precis[.
— Ei, ce vrei tu, Aurelio? interveni acr[ Aglae, dumnealui
caut[ temperament, ]ndr[zneal[, cum au fetele de azi. Acum
nu mai merge modestia fetelor crescute cumsecade. +tii tu s[
pui picior peste picior =i s[ te sp`nzuri de g`tul b[rba\ilor?
Pascalopol f[cu un gest de repro= cu ochii c[tre Aglae,
Costache r[suci o \igare, ud`nd-o cu limba, cu o expresie de
absen\[ des[v`r=it[, iar Otilia, care sta ]n spatele lui Pascalopol,
se desprinse u=or =i se a=ez[ l`ng[ b[tr`n.
— Pascalopol, continu[ Aglae cu vocea ]ngro=at[, dumitale
\i-ar trebui o femeie bl`nd[, nu prea t`n[r[, care s[ te stimeze,
nu o z[natic[...
Mo=ierul se ]ncrunt[, indispus, =i c[ut[ o sc[pare cu ochii
]nspre locul Otiliei, dar aceasta fugise. }n cur`nd se auzir[ din
cas[, pe fereastra deschis[, undele picurate ale pianului. Otilia
c`nta Vals ]n do diez minor de Chopin cu foarte mult[ delicate\e
=i cu o austeritate tehnic[ ce descoperea pe eleva de Conservator.
Pascalopol ]ntoarse capul cu o mare satisfac\ie, av`nd aerul a
primi un omagiu personal. Aurelia r[mase indiferent[, de-o
indiferen\[ f[cut[, Aglae ]ns[ d[du dovezi de impacien\[, ca =i
c`nd o musc[ ar fi sup[rat-o. }n sf`r=it izbucni, tr`ntind o carte:
— Grozav e de agasant pianul [sta! (Apoi strig`nd:) Otilio!
d[-l ]ncolo de pian, =tii c[ m[ enerveaz[! (Mai ]ncet, c[tre

43
 G. C[linescu

ceilal\i:) Ori =tii s[ c`n\i, ori nu. Pianul cere talent... Didina
c`nta bine!
Judecata era de o nedreptate scandaloas[ =i se vedea c[
nu vine dec`t din r[utate. Pascalopol ]ncerc[ s[ ]mbl`n-
zeasc[ situa\ia.
— Cocoan[ Aglae, azi e=ti r[u dispus[. Domni=oara Otilia
c`nt[ minunat, e o artist[.
Aurica l[s[ capul ]n jos, str`ng`ndu-=i buzele ]ntre din\i.
— A=a e=ti dumneata, galant, mai arunc[ Aglae o ]n\ep[tur[.
Mai bine mi-ai spune ce s[ fac cu Titi, c[ sunt foarte sup[rat[.
L-a l[sat corigent iar... ]l persecut[... fiindc[ el e timid, nu e
]ndr[zne\ ca al\ii... a fost =i bolnav. Poate cuno=ti pe cineva,
s[ pun[ o vorb[ bun[ la toamn[...
— Punem, punem, cum s[ nu, se oferi Pascalopol, ]ntotdeauna
]ndatoritor, dar eu zic ca p`n[ atuncea s[-l prepare cineva, ca
s[ fim mai siguri.
Felix =edea pe o banc[ ]n apropierea chio=cului, ]n b[taia
luminii, nehot[r`ndu-se s[ plece, c`t[ vreme Otilia se afla
prin preajm[. Deodat[ auzi glasul f[r[ densitate al Aurichii,
voit persuasiv:
— Putem s[ rug[m pe domnul Felix, mam[, cred c[ n-are
s[ ne refuze!...
— Chiar c[ s-ar putea, dac-ar vrea dumnealui.
Felix se ]nvoi bucuros, =i pu\in dup[ aceea, c`nd i se p[ru
mai priincios, d[du bun[ seara =i se retrase. C`nd ajunse ]n
geaml`cul de sus, care privea ]nspre gr[din[, v[zu pe Otilia
st`nd la o fereastr[ deschis[. Conversa\ia de jos =i incidentul
cu pianul o indispusese probabil, =i acum se refugiase aici,
f[r[ s[ ias[ din raza lui Pascalopol. Z[rind pe Felix, Otilia ]l
chem[ ]n =oapt[.
— Ce faci? Vino aici!
C`nd Felix se rezem[ de canatul ferestrei, Otilia ]i spuse
tot ]ncet:
— Nu =tii ce viper[ este tanti Aglae asta! Uf!
Ca =i c`nd ar fi b[nuit o inimici\ie, Aglae, care-i z[rise ]n
treac[t sub sclipirile lunii, zise tare de jos:

44
 Enigma Otiliei

— Otilio, s[-l aduci m`ine pe dumnealui la noi!

— Da, tanti, r[spunse cu o miere teatral[ Otilia, f[c`nd o
str`mb[tur[ cu ]n\eles lui Felix, are s[-i par[ foarte bine lui Titi!
}ns[ numaidec`t ad[ug[ ]ncet lui Felix:
— S[ vezi ce prost e!
Pascalopol implor[ pe Otilia s[ se coboare. Aglae, ca s[ nu
supere prea mult pe mo=ier, se asocie =i ea, conciliant[:
— Dar vino jos, Otilio, ce stai acolo?!
Otilia f[cu un semn de adio lui Felix, care intr[ ]n odaia lui
=i se culc[. T`rziu de tot, c`nd se trezi o clip[ din somn,
]ntunericul se sub\ia crepuscular =i un coco= c`nta. Lui Felix i
se p[ru c[ aude trosnitura u=ii gotice de la intrare =i, pu\in
dup[ aceea, rostogolirea ro\ilor unei tr[suri.

45
 CUPRINS
G. C[linescu

III

}n ziua urm[toare, Felix nu merse ]n casa Aglaei, fiindc[

Marina aduse =tirea c[ Simion e „r[u“. Otilia l[muri lui Felix
]ntr-un chip foarte vag cum stau lucrurile, cu o discre\iune care
se dovedi mai t`rziu felul ei propriu de a fi, afar[ de clipele de
umoare sarcastic[. Simion, omul a=a de bl`nd =i p[r`nd chiar
stupid, care broda, cu o broboad[ ]n spate, avea din c`nd ]n
c`nd toane, considerate ca „p[catele lui“, =i atunci „dezgropa
mor\ii“. F[cea scandal, =i toat[ lumea din cas[ t[cea. Simion
fusese ]n tinere\e alt om dec`t cel care se vedea, avusese o
via\[ agitat[, aventuri de dragoste, scandaluri.
— }n sf`r=it, ]ncheie Otilia scurta noti\[ biografic[, ai s[
vezi tu mai t`rziu!
}ntr-o zi, c`nd nici Otilia, nici b[tr`nul nu erau acas[, Aurica
r[s[ri ]n fa\a lui Felix.
— Vrei s[ vii la noi? ]ntreb[ ea pe Felix.
La lumina zilei, cu tot p[rul ]mpletit ]n jurul capului, i se
p[ru t`n[rului mai strident[. Fa\a palid[ =i supt[ ]i era pudrat[
prea tare, =i ]n toat[ f[ptura se recuno=tea o inten\ie de
impruden\[ cu at`t mai st`ngace, cu c`t fizicul ei era lipsit
de orice atrac\ie feminin[. Felix consim\i cu capul. Atuncea
Aurica ]l conduse spre fundul gr[dinii, deschise o porti\[ din
st`nga =i p[=ir[ ]n curtea vecin[, care era p`n[ la un punct
asem[n[toare cu cea de dincoace, cu deosebirea c[ tot
p[m`ntul era ]mp[r\it ]n straturi de o exactitate =i o supra-
decora\ie sup[r[toare. Apoi intrar[ ]ntr-o sal[ =i de aci ]ntr-o
odaie, care trebuia s[ fie un soi de salon, ]n care se afla o
sofa larg[ cu prea multe perne =i un num[r de fotolii de rips
verde, de stil vechi =i neprecis, cu bra\ele de asemeni ]nc[rcate
de perne. O cur[\enie =i o ordine de sanatoriu ]nghe\au totul,

46
 Enigma Otiliei

iar atmosfera era ]nc[rcat[ de un miros p[trunz[tor de ulei.

Provenien\a mirosului era, precum v[zu Felix, pe dat[ ce se
a=ez[ pe un fotoliu la invita\ia Aureliei, de la un num[r
incalculabil de tablouri ]n ulei, puse ]n rame grele bronzate,
care acopereau aproape ]n ]ntregime pere\ii anticamerei =i ai
salonului. Felix, care se a=tepta sa fie chemat spre a face
cuno=tin\[ cu Titi cel corigent, v[zu c[ Aurica ar[ta predispozi-
\iuni de a-l trata ca pe un musafir al ei, propriu. Sim\ind parc[
o obiec\ie, Aurica se scuz[:
— Titi s-a dus cu mama ]n ora=, s[-=i cumpere vopsele.
Trebuie s[ soseasc[ ]n cur`nd.
Urm[ o clip[ de t[cere, ]n care Felix c[uta cu mintea un
c`mp de convorbire. }ns[ Aurica avea unul dinainte.
— Te sim\i bine la mo= Costache?
}ntrebarea era pus[ ]ntr-un chip a=a de comp[timitor, ]nc`t
includea =i un r[spuns. Felix r[spunse cu franche\e:
— M[ simt foarte bine.
Aurica nu ]nregistr[ aceast[ declara\ie =i-=i continu[
sentimentul ei, preg[tit dinainte.
— Dumitale, cum e=ti f[r[ p[rin\i, \i-ar trebui o familie
a=ezat[, ]n care s[ te sim\i ca acas[.
Lui Felix, c[ruia orice aluzie la faptul c[ era orfan ]i era
sup[r[toare ca o umilire nedreapt[, i se p[ru curioas[ insinua\ia
domni=oarei cu b[rbia ascu\it[.
— La unchiul Costache sunt ca acas[, =i domni=oara Otilia
mi-este... ca o sor[.
Aurica bo\i pu\in buzele =i, dup[ oarecare trecere de timp,
spuse bl`nd, l[s`nd a se ]n\elege numeroase laturi grave:
— N-ar fi rea Otilia, dac[ n-ar fi fals[. Cel pu\in ]ntruc`t
m[ prive=te.
Felix, r[nit mai mult dec`t s-ar fi a=teptat, min\i cu vioiciune:
— M[ mir c[ spune\i asta. Otilia are numai cuvinte bune
despre dumneata.
Domni=oara z`mbi cu ne]ncredere mali\ioas[ =i, l[s`nd
capul ]n jos, vorbi ca =i c`nd ar fi fost silit[ de fapte s[ se
dest[inuie:

47
 G. C[linescu

— Vezi c[... se spun multe lucruri grozave despre purt[rile

Otiliei... E de vin[ mo= Costache, care o r`zg`ie. A=a sunt
fetele f[r[ c[p[t`i =i f[r[ p[rin\i.
S`ngele n[v[li ]n obrajii t`n[rului. Indignarea se amesteca
=i cu temerea ca insinua\iile domni=oarei s[ nu fie adev[rate,
dup[ c`te lucruri neobi=nuite v[zuse ]n c`teva zile. Chipul
Otiliei, care ]i r[s[rea ]n minte, ]i spunea ]ns[ c[ b`rfeala era
ne]ntemeiat[. Surprins totu=i c[ Aurica numea pe Otilia fat[
f[r[ c[p[t`i =i f[r[ p[rin\i, se preg[tea s[ cerceteze pe ascu\ita
domni=oar[, c`nd se auzir[ pa=i gravi, =i Simion ap[ru ]n pragul
u=ii. Privea cu ochi care vor s[ intre ]n vorb[, dar nu deschidea
gura. Aurica f[cu prezent[rile:
— }\i prezint pe tata.
— Tulea! explod[ deodat[ b[tr`nul =i ]ntinse o m`n[
viguroas[.
Fiindc[ Felix r[mase consternat, ne]n\eleg`nd sonurile,
Aurica explic[:
— Tata se cheam[ Tulea, Simion Tulea, nu =tiai?
— I-ai ar[tat pernele mele? ]ntreb[ preocupat Simion.
— Tata lucreaz[ de mult perne de etamin[, ca s[-=i omoare
timpul, explic[ Aurica, face lucruri foarte frumoase. Tot ce
vezi aici e f[cut de el. Tata =i picteaz[.
Aurica lu[ una c`te una pernele =i le puse sub ochii lui
Felix, ]n vreme ce Simion le urm[rea mi=c[rile plin de o vizibil[
m`ndrie. Broderiile erau f[cute cu foarte mult[ ]ndem`nare,
]ns[ cam b[t[toare la ochi =i de un desen banal. Felix fu purtat
apoi prin fa\a tablourilor, care, precum i se spuse, erau opera
lui Simion =i a lui Titi. Simion avea numai c`teva =i ]ncepu s[
le arate cu degetul c[tre Felix, c[ut`ndu-i cu insisten\[
aprobarea pe fa\[.
— Ce zici de [sta, dar de [sta?
}i povesti ]mprejur[rile ]n care le-a pictat pe fiecare =i de
unde-i venea ideea. Picturile lui Simion =i ale lui Titi, mai cu
seam[ ale acestuia din urm[, erau de o dexteritate indiscu-
tabil[. M`na =tia s[ ]ntind[ bine culoarea, desenul era ]ngrijit,
=i ]n chiar diformit[\ile unor portrete se sim\ea voca\ia unor

48
 Enigma Otiliei

m`ini de probabili arti=ti. Nu erau ]n nici un caz picturile

stridente care se confec\ioneaz[ prin pensionatele de fete. Cu
toate acestea, at`t ]n forma, c`t =i ]n cantitatea picturilor se
v[dea un ridicol, la ]nceput inexplicabil. Gra\ie comentariilor
lui Simion =i unui examen mai atent, taina fu l[murit[. Nici un
tablou nu era original. Toate copiau c[r\i po=tale ilustrate, cli=ee
de prin c[r\i de calitatea cea mai proast[ uneori =i mai pueril[,
=i un ochi expert ar fi descoperit =i cauza unor stranii efecte de
st`ng[cie. Desene ]n peni\[ neagr[ erau tratate de cei doi arti=ti
]n ulei de dou[ tonuri, negru =i alb, pastelul sau acuarela de
asemenea erau imitate servil ]n culori grase. Ochiul pictorului
avea o ]nsu=ire ]nn[scut[ de a combina armonios liniile =i
culorile, dar inteligen\a lui nu putea s[ discearn[ ]n nici un fel
ra\iunea structurii modelului =i s[ interpreteze din nou. Petele
rumene din obrajii unei feti\e zugr[vite, probabil ]n acuarel[,
deveniser[, ]n ulei, prin ne]n\elegerea procesului real de
difuziune a luminii, ni=te lacuri de rubin f[r[ nici o leg[tur[ cu
restul, dar de o \es[tur[ coloristic[ nu lipsit[ de gra\ie. Felix
ocoli pere\ii celor dou[ od[i cu bizarele colec\iuni =i se ar[t[,
din polite\e, foarte ]nc`ntat, spre m`ndria tuturor. }ntre timp ]=i
f[cuse apari\ia ]n anticamer[ un alt Simion, t`n[r =i mai slab.
O clip[ f[cu mi=carea, v[z`nd un str[in, de a se strecura ]nd[r[t
pe u=[, dar Aurica merse dup[ el =i-l aduse ]napoi, f[c`nd noi
prezent[ri:
— Iat[-l =i pe fratele meu Titi, cred c-o s[ v[ ]mprieteni\i.
Titi Tulea p[rea =i era ]ntr-adev[r mai ]n v`rst[ dec`t Felix,
cu c`\iva ani. O u=oar[ musta\[ =i b[rbia despicat[ ]n dou[, ]n
care c`teva tuleie mai lungi schi\au barbi=onul lui Simion, ]i
d[deau un aer matur, care f[cea din uniforma =colar[ un
adev[rat ve=m`nt militar. Era un t`n[r bl`nd =i cu ]nf[\i=are
modest[, care pl[cu numaidec`t lui Felix, gata s[ pun[ la
]ndoial[ temeinicia judec[\ii Otiliei. Titi, foarte respectuos fa\[
de Felix, cu toat[ deosebirea de v`rst[, ]i ar[t[ culorile pe
care le cump[rase, ]i dest[inui planurile de lucru, sco\`nd un
pachet de ilustrate engleze=ti =i altele cu trandafiri =i fructe,
semnate Klein. Voia s[ le trateze pe toate ]n ulei. Toate acestea

49
 G. C[linescu

erau spuse cu o pasiune ordonat[, calm[. Felix ]l ]ntreb[ de ce

nu picta dup[ natur[, dar Titi r[mase nedumerit de aceast[
propunere, al c[rei sens nu p[ru s[-l ]n\eleag[, explic`nd c[
nu-i place s[ zugr[veasc[ dec`t dup[ modele. Felix ]i vorbi de
talentul lui =i de interesul de a-i da o ]ndrumare original[. Titi
str`nse din spr`ncene =i reveni la detaliile lui. Vocabularul lui
Felix ]l sup[ra ]n chip v[dit. Titi ]l ]ntreb[ apoi cum a c[l[torit,
unde a f[cut liceul =i ]ncepu s[-i povesteasc[ ]nt`mpl[ri din
=coal[, s[-i fac[ portretul profesorilor ]ntr-un stil naiv, dar
comunicativ. }i spuse f[r[ ]nconjur c[ a r[mas repetent de c`teva
ori =i corigent, pun`nd totul pe socoteala absurdit[\ii profesorilor
=i a programului. Felix ]l ]ntreb[ asupra c[r\ilor citite =i, tr[it ]n
atmosfera de la Ia=i, mai informat[, ]i ceru opiniunea asupra
unor scriitori moderni care colaborau la noua revist[ Via\a
rom`neasc[. Titi r[mase cam indispus de aceste ]ntreb[ri,
m[rturisind c[ nu are timp de citit =i c[ lectura ]i d[ dureri de
cap, c[ totu=i, dac[ i s-ar procura „o carte frumoas[“, ar ]ncerca
s-o citeasc[. Felix ]i f[g[dui una. Aurica l[muri lui Titi scopul
venirii lui Felix:
— Titi, domnul Felix s-a oferit s[-\i ajute s[ te prepari pentru
corigen\[.
Titi aprob[ supus din cap, f[r[ s[ arate nici o repulsie de a
primi ]ndrum[ri de la cineva mai t`n[r dec`t el, ]ns[ c`nd
Felix se ar[t[ gata s[ ]nceap[ prepararea, ]l rug[ s[ am`ne
pentru dup[-amiaz[ =edin\a, acum nesim\indu-se bine dispus.
Aurica privea cu mare afec\iune pe acest vl[jgan molatic =i
crezu de cuviin\[ s[ dea lui Felix aceast[ explica\ie:
— El e foarte debil, =i mama nu vrea ca el s[ se oboseasc[
prea mult. Destul ]=i bate capul cu pictura.
Simion aprob[ din cap.
— Ei, strig[ Otilia din mijlocul sofalei, unde, =ez`nd
turce=te, cosea ceva, c`nd Felix trecu prin fa\a u=ii deschise a
od[ii ei, spune-mi drept, cum m-a ponegrit Aurica? Am auzit
c[ te-a chemat ]n lipsa mea!
Felix se opri ling[ u=[, ]ncurcat.
— Intr[ ]n[untru, vino aci l`ng[ mine.

50
 Enigma Otiliei

+i Otilia ]=i str`nse pu\in picioarele sub\iri, ca =i c`nd Felix

ar fi trebuit s[ se a=eze al[turi ]n aceea=i pozi\ie.
— Desigur c[ \i-a spus c[ sunt z[p[cit[!
— Mai r[u! m[rturisi Felix.
Otilia ridic[ ochii pu\in cam palid[ =i puse o m`n[ pe
bra\ul t`n[rului.
— +i tu, Felix, crezi?
— Nu! r[spunse acesta dup[ un scurt examen de con=tiin\[.
— Dar ce \i-a spus? Desigur, prostii despre Pascalopol!
Felix t[cu pu\in, apoi, hot[r`ndu-se, ]ntreb[:
— A= vrea s[ =tiu, pentru ce ]\i vin scrisori pe numele Otilia
M[rculescu? Eu te-am numit totdeauna Giurgiuveanu!
Otilia examin[ serioas[ pe Felix.
— Va s[ zic[, asta era! |i-a spus c[ sunt o str[in[!
— Tu, o str[in[! Nu ]n\eleg. }ns[ m-a sup[rat c[ \i-a zis fat[
f[r[ c[p[t`i =i f[r[ p[rin\i. Dar tu ai p[rin\i...
Otilia ]mpunse cu acul lucrul, oarecum agasat[.
— Ei, da, tanti Aglae =i cu Aurica nu pot s[ m[ sufere fiindc[
le e team[ c[ au s[ piard[ mo=tenirea... Aurica ]=i ]nchipuie
c[ o s[ se m[rite spun`nd c[ are un unchi bogat... O pocit[...
Papa, vezi tu, nu mi-e tat[ bun... Mama a mai fost c[s[torit[
]nainte, =i c`nd a luat pe papa, eu eram de c`\iva ani... Prive=te!
Uite pe mama =i pe tat[l meu adev[rat. (+i Otilia ]ntinse lui
Felix o fotografie pu\in rupt[, ]n care o Otilie din alte vremuri,
]ns[ cu privirile bl`nde, ]n rochie cu panier =i cu un mare zuluf
c[zut peste um[r \inea de bra\ un b[rbat gras, =i el cu ochii
Otiliei.) Dar papa m[ iube=te, =i apoi... e ]ndatorat s[ aib[
grij[ de mine, fiindc[ mama i-a dat o mul\ime de bani, f[r[
nici un act, pe care papa i-a v`r`t ]n afacerile lui... Dac[ nu
murea pe nea=teptate mama, ar fi fost altfel... Papa voia s[ m[
adopteze... +i acum ar voi, ]ns[ nu-l las[ tanti Aglae... }n sf`r=it,
mizerii care cred c[-\i sunt indiferente.
+i Otilia oft[, d`nd un final umoristic gestului.
— Nu-mi sunt indiferente, spuse Felix ]ncet.
M[rturisirea Otiliei explica acum misterul numelui, dar
aducea un element nepl[cut. Mo= Costache nu era a=adar tat[l

51
 G. C[linescu

fetei. Familiaritatea Otiliei cu el, satisfac\ia lui nu f[ceau parte

din sentimentele nesuspectabile. Felix ur] =i pe Pascalopol =i,
de=i stima lui pentru Otilia cre=tea pe m[sura convie\uirii lui
cu ea ]n aceea=i cas[, vorbele Aurichii ]i r[sunau ]n urechi:
„se spun multe lucruri grozave...“
— Felix, ]ncerc[ Otilia s[ deplaseze convorbirea, ce-ai f[cut
cu Titi?
— L-am v[zut numai, =i a r[mas s[ ]ncepem dup[-amiaz[.
Mi s-a p[rut un b[iat de treab[, de=i cam moale.
— N-am zis altfel, confirm[ Otilia.
— I-am f[g[duit s[-i dau o carte de citit. Acum n-am nici
una la mine. }mi dai voie s[ aleg de la tine? M[ tem numai c[
pe ale tale le cunoa=te.
Otilia r`se ne]ncrez[toare.
— |i-a spus Titi c[ vrea s[ citeasc[? M[ mir! Po\i s[ iei c`te
pofte=ti, te asigur c[ n-a citit nici una, =i s[-mi spui =i mie
efectele pedagogiei tale!
Dup[-amiaz[, Felix alese o edi\ie ilustrat[ din La chartreuse
de Parme =i merse la Titi. Acesta ]l a=tepta ]n gr[din[. De acolo
intrar[ ]n cas[, ]ns[, c`nd treceau prin sal[, Titi f[cu semn lui
Felix s[ mearg[ mai ]ncet, fiindc[ Simion dormea (cu c[ma=[,
ca peste noapte, afla mai t`rziu Felix). Ajun=i ]n odaie, Titi
trase cutia lat[ a unei mari mese, ]n care Felix z[ri c[r\i,
creioane, pachete de ilustrate, puse ]ntr-o ordine militar[. Toate
c[r\ile =i caietele erau ]nvelite cu o grij[ meticuloas[ =i semnate
caligrafic pe un portativ tras u=or cu creionul. V[z`nd admira\ia
lui Felix, Titi se crezu dator s[-i arate =i alte dovezi de industrie.
Avea albume ]n care copia cu o caligrafie armonioas[ fel de
fel de poezii cu ini\iale figurate =i colorate. Leg[tura =i
cartonarea albumelor erau opera lui. }n loc s[-=i cumpere h`rtie
de muzic[, inventase un pieptene cu cinci picioare de creion
cu care linia h`rtia velin[ simpl[. }=i f[cuse o cutie pentru
p[strat desenele din carton lipit cu ]ngrijire cu o h`rtie cafenie
=i apoi ornamentat ]n peni\[ cu flutur[ri gotice. Manualul de
limba latin[ ]l imitase pe de-a ]ntregul, fabric`nd leg[tura,
cartonajul, reproduc`nd desenele =i scriind caligrafic textul.

52
 Enigma Otiliei

La ]ntrebarea lui Felix dac[ f[cea asta ca s[ economiseasc[

banii pentru cump[rarea c[r\ilor, Titi spuse c[ nu, dar „c[-i
pl[cea“ a=a. Avea =i o vioar[, pe care i-o cump[rase tanti
Aglae, dar nu putea s[ c`nte dec`t c`teva linii de exerci\iu
elementar. Mai mult dec`t muzica propriu-zis[ ]l pasionase
colectarea materialului. }=i f[cuse un album de muzic[, ]n care
copiase tot ce-i picase ]n m`n[: arii populare, roman\e italiene,
fragmente de oper[ pentru partea c`nt[re\ului solist, c`ntece
populare nem\e=ti.
— C`nd ai ceva frumos, zise Titi lui Felix, te rog s[-mi dai
s[ copiez.
— Am putea s[ facem ]mpreun[ duete, c`nd ]mi voi aduce
vioara de la Ia=i =i notele, am caietele lui Mazas, propuse
Felix.
— Nu acum, refuz[ hot[r`t Titi, acum m[ exercitez c`nt`nd
lucruri u=oare =i dup[ ureche. Mai t`rziu, peste c`\iva ani!
(Avea dou[zeci =i doi de ani.)
Felix avu ]n g`nd o clip[ inten\ia de a-i demonstra c[
metoda e gre=it[, dar se st[p`ni spre a nu p[rea pedant.
}ntreb`ndu-l ]n ce putea s[-i fie de folos, Titi ceru s[ i se arate
la limba latin[. Voia numai traducerea, =i anume, s[ i se spun[
cuv`nt cu cuv`nt ]n rom`ne=te, pentru a-l scrie deasupra
textului. Orice sugerare a unei alte metode fu respins[, =i Felix
trebui s[-i dicteze, privind cartea pe deasupra um[rului lui, ]n
vreme ce el scria atent traducerea, f[c`nd s[ i se repete c`te o
vorb[. Dup[ o jum[tate de or[, Titi declar[ c[ s-a plictisit =i
c[-l doare capul =i nici m[car nu ar[ta dorin\a de a urma
numaidec`t a doua zi, spun`nd pur =i simplu:
— S[ l[s[m pe alt[ dat[.
Felix se ridic[ s[ plece, =i atunci ]=i aduse aminte de romanul
lui Stendhal, pe care-l l[sase ]n col\ul mesei. I-l ]ntinse lui Titi,
]ntreb`ndu-l dac[ l-a citit. Acesta neg[ cu capul, lu`nd cartea
ca pe un album de pre\ =i r[sfoind-o atent cu degetele u=or
apropiate de muchia filelor. Privea mai cu seam[ desenele.
Trecur[ c`teva zile ]n care Felix se sfii s[ se duc[ la Aglae
nechemat. }n acest timp ie=ise de c`teva ori ]n ora=, luase

53
 G. C[linescu

unele informa\ii cu privire la universitate =i colindase anti-

c[riile a=ezate pe cheiul D`mbovi\ei. La ]nceput, ceruse voie
lui mo= Costache s[ ias[, obi=nuit cu normele internatului,
]ns[ b[tr`nul, surprins de aceast[ cerere, ]i spuse c[ poate s[
lipseasc[ =i ziua, =i noaptea... chiar =i noaptea. La aceast[
expresie, clipi din ochi cu o complicitate pe care Felix n-o
pricepu tocmai bine. }ntr-o zi, Aglae, la o =edin\[ de joc de
c[r\i, apel[ din nou la el:
— Tinere, v[d c[ nu mai vii pe la noi s[-l aju\i pe Titi al
meu. Po\i s[ vii neinvitat, Titi e pu\in cam l[s[tor, trebuie
]ndemnat.
Felix vizit[ dar din nou pe Titi, care ]l primi cu bonomia lui
placid[ =i-l ]ntreb[, ca s[ nu tr[deze de la ]nceput scopul
didactic al vizitei, dac[ a citit La chartreuse de Parme. Atunci
Titi scoase din cutie cartea, pe care Felix n-o recunoscu la
]nceput, fiindc[ era ]mbr[cat[, cu ]ngrijire, ]n h`rtie albastr[.
O mul\ime de z[loage chibzuite de h`rtie ar[tau locuri de
interes. Taina lor se l[muri repede.
— Mi-au pl[cut mult desenele =i am copiat c`teva!
+i Titi scoase de la sf`r=itul volumului un pachet de h`rtii
p[trate, pe care desenase cu acuarel[ vreo dou[zeci de
ilustra\ii.
— Dar romanul te-a interesat, nu-i a=a?
— N-am avut vreme s[-l citesc, spuse calm Titi, ]napoindu-i
definitiv cartea, alt[ dat[ poate \i-o cer!
Felix ]=i aminti vorbele ironice ale Otiliei =i ]ncepu s[ se
]ncredin\eze c[ ele porneau nu din r[utate, ci dintr-o lung[
experien\[. Fiindc[ Titi povestea tot soiul de m[run\i=uri din
via\a zilnic[ sau cea =colar[, f[r[ s[ acuze vreo inten\ie la
studiu, Felix ]i m[rturisi c[ era ]ns[rcinat de Aglae s[-i dea
concursul. Titi admise doar s[ i se mai dicteze traducerea unei
scurte buc[\i. Colaborarea nu dur[ ]ns[ mult, =i Titi, devenind
deodat[ palid, se ridic[ ]n picioare, cu m`na dreapt[ ]n sus =i
capul plecat pe spate, =i zise speriat:
— }mi curge s`nge din nas!
}ntr-adev[r, un fir de arnici ro=u se prelingea pe =an\ul
ad`nc al buzei de sus. Cum hemoragia nu se oprea =i Titi

54
 Enigma Otiliei

f[cuse o figur[ de teroare, Felix deschise u=a =i ie=i ]n sal[.

Atras[ de zgomot, Aglae veni =i, informat[ de Felix, irupse
zgomotoas[ ]n odaie.
— Iar ai hemoragie, dr[gu\[, se v[it[ ea, s[-\i dau vat[.
Scotocind prin cas[, veni cu un tampon mare de vat[, pe
care ]l v`r] ]n nara lui Titi, pun`ndu-i ]n acela=i timp o m`n[
pe frunte.
— Asta este numai din pricina oboselii, bomb[ni ea. Mai
d[-o ]n plata domnului de carte, c[ n-am s[ te fac filozof. Cine
cite=te prea mult, se scr`nte=te.
Aceste cuvinte fur[ spuse cu o umoare acr[, ce p[rea
inten\ionat[ =i care jigni pe Felix, fiindc[ Aglae avea aerul s[
]nvinov[\easc[ pe Felix de surmenarea lui Titi, de=i ea ]ns[=i ]l
chemase. Din acea zi, Felix ]ncet[ iar[=i de a se mai duce pe
la Titi, p`n[ ce ]ntr-o zi Aglae ]l ]mbie din nou:
— Domnule Felix, mai ocup[-te pu\in de Titi al meu, am
v[zut c[ ai r[bdare.
Felix mergea acum foarte des pe la Titi, cu care se familia-
rizase, dar nu-l ]ndemna la lucru dec`t c`nd acesta ]nsu=i ]l
solicita, ceea ce se petrecea foarte rar. Titi era un t`n[r foarte
de treab[, dar de un caracter bizar. }i pl[cea s[ povesteasc[
lui Felix tot ce i se ]nt`mplase peste zi, tot ce z[rise pe strad[,
subiectul desenelor pe care le v[zuse. Dac[ venea din ora=,
Aglae ]l ]ntreba ce observase pe Calea Victoriei, =i Titi, docil,
nara fa\[ de to\i ceea ce v[zuse. C`nd ]ns[ Felix ]ncerca s[
discute cu el vreo problem[, Titi se ar[ta rezistent =i ]ncruntat,
iar Aglae, dac[ era de fa\[, privea pe Felix cu du=m[nie, ca pe
un atentator la creierul fiului ei. Tot ce spunea Titi era sorbit de
Aglae =i Aurica =i aprobat mu\e=te de Simion.
— Titi, propunea Aglae, ia poveste=te-ne tu cum a\i copiat
la istorie.
Atunci t`n[rul de dou[zeci =i doi de ani ]ncepea s[ depene
istoria naivit[\ii profesorului de istorie, pe care-l descria cu
destul umor, ]n=elat de un grup de =colari iste\i, care, =tiindu-i
ticurile, f[cuser[ de acas[ at`tea teze c`te subiecte li se puteau
da cu probabilitate. Aglae r`dea cu mult haz =i privea matern

55
 G. C[linescu

pe Titi. Felix chema adesea la plimbare ]n ora= pe Titi, =i ]nt`ia

oar[ acesta urm[ cu docilitate itinerariul tovar[=ului. A doua
oar[ ]ns[ refuz[ cu ]nc[p[\`nare s[ treac[ prin anumite locuri,
prefer`nd, de pild[, s[ stea ]mpietrit o or[ ]ntreag[ pe marginea
lacului din Ci=migiu spre a asculta banalul repertoriu pe care-l
c`nta muzica militar[. }ntors acas[, raporta familiei tot ce
v[zuse ]n decursul plimb[rii =i comunica lista pieselor c`ntate,
reproduc`ndu-le vocal, c`nd nu le =tia titlul. C[uta apoi cu
orice chip s[-=i procure „notele“, spre a le copia ]n albumul
s[u. Erau ]ns[ zile ]n care Titi refuza cu ]nd[r[tnicie orice
propunere de deplasare, sub cuv`nt c[-i este ur`t. Atuncea =edea
pe o banc[, ascu\ind cu aten\ie creioanele colorate, t[c`nd cu
des[v`r=ire. Aceste crize de apatie erau aprobate de Aglae ca
dovezi de cumin\enie, =i c`nd Felix invita pe Titi la plimbare
=i acesta refuza sub cuv`nt c[-i este ur`t, Aglae s[rea:
— Unde s[ se duc[ b[iatul, s[ bat[ uli\ele ca to\i pierde-
var[? S[ stea acas[!
Titi mai avea =i alt[ ciud[\enie. Uneori, plictisit deodat[
de convorbire sau de prezen\a oamenilor, spunea:
— M[ duc s[ m[ leg[n!
Atunci se a=eza cu spatele pe muchia unei mese sau a unei
sobe =i, cu m`inile ]mpreunate ]n modul catolic, se leg[na
ne]ncetat de la dreapta la st`nga =i invers. Alteori se a=eza
]ntins pe spate =i, cu m`inile la fel ]mpreunate, pe canapea
sau pe pat, se cl[tina ]ntr-o parte =i-ntr-alta. Insatisfac\ie ]n
copil[ria joas[, sau amintire prea profund[ a acestei copil[rii?
Felix nu-=i putea explica. Pentru Aglae =i ceilal\i, purtarea lui
Titi p[rea foarte fireasc[, =i ]ns[=i Aglae ]=i ]ndemna fiul,
c`teodat[:
— Dac[ te-ai plictisit, du-te =i te leag[n[!
}ntr-alt[ zi, Felix g[si pe Titi a=ezat pe o banc[, cu o m`n[
]n dreptul inimii =i aplecat cu bustul peste p`ntece, ca =i c`nd
ar fi fost chinuit de o mare durere l[untric[. Fa\a ]i era
t`nguitoare, iar Aglae =i Aurica =edeau ]ngrijorate ]n juru-i,
]mb[rb[t`ndu-l:
— Dar n-ai nimic, omul lui Dumnezeu, de unde \i-a mai
venit =i asta?

56
 Enigma Otiliei

— A=a spui dumneata, se c[ina Titi, dar eu =tiu c[ suf[r de

inim[. Uite, m[ doare aici.
— Unde te doare? Fleacuri! f[cea Aglae, expert[, pun`nd
m`na pe locul ar[tat de Titi.
— +i tata sufer[ de inim[. Familia noastr[ toat[ a suferit.
— {sta \i-a v`r`t ]n cap prostiile, ar[t[ Aglae cu dispre\
c[tre Simion. El, bolnav de inim[! M[n`nc[ toat[ ziua ca un
tr`ntor. Poate ai citit mult — arz[-l-ar focul de citit — =i \i s-a
pus un junghi.
Am`ndou[ femeile fric\ionar[ pe posacul t`n[r cu alcool
camforat pe la t`mple =i pe piept, =i hipocondriacul ]ncepu s[
se lase convins. Titi redeveni din nou comunicativ =i asiduu la
industriile lui. Totu=i, ]ntr-alt[ zi declar[ la to\i, dezolat =i cu
un z`mbet amar ]n col\ul gurii — efect al unei lecturi
]nt`mpl[toare de c[r\i de chiroman\ie —, c[ el n-avea s[
tr[iasc[ mult, fiindc[ linia vie\ii ]i era scurt[ =i n-avea dec`t
un inel ]n jurul pulsului. A fost de trebuin\[ ca Aglae =i Aurica
s[-i arate c[ =i ele aveau liniile ]n chestiune foarte r[u
conformate =i c[ totu=i tr[iau. }ncrederea lui Titi ]n chiroman\ie
fu zdruncinat[ =i buna dispozi\ie reveni.
Dac[ Titi era afabil, dar re\inut, Aurica, dimpotriv[, ar[ta
fa\[ de Felix din ce ]n ce mai mult[ familiaritate. }n fiece zi
dup[ orele cinci, Aurica se ]mbr[ca preten\ios ]n bluze albe =i
foi negre, minu\ios plisate, =i se pudra pe fa\[ ]n chip b[t[tor la
ochi, carmin`ndu-=i prea tare pome\ii slabi ai obrajilor, ceea
ce ]n acea epoc[ se socotea ]nc[ scandalos. Mergea pe Calea
Victoriei str[b[t`nd mereu cu repeziciune =i cu repeti\ie acela=i
itinerariu, care cuprindea circular am`ndou[ trotuarele. Ea spera
]n acest chip o aventur[, care ]ns[ ]nt`rzia s[ se ]nt`mple. O
singur[ dat[, un elev de =coal[ militar[, indus ]n eroare de
\inuta ei, se lu[ dup[ ea =i o urm[ri p`n[ acas[. Aurica n[v[li
]n curte ]n culmea agita\iei =i spuse Aglaei:
— Maman, maman, vine un ofi\er.
Ofi\erul ]ns[, intimidat de \inuta onest[ a casei =i de lipsa
de atrac\ii sigure, dup[ c`teva plimb[ri prin fa\a imobilului,
disp[ru. }n acea sear[, Aurica nu veni la mas[ =i se ]nchise ]n

57
 G. C[linescu

odaia ei. Aurica avea despre b[rba\i o concep\ie mistic[, ]n

care =i impertinen\ele deveneau calit[\i. Simpla prezen\[ a
unui b[rbat, mai cu seam[ t`n[r =i nec[s[torit, o emo\iona.
— Maman, vine Pascalopol!... Maman, trece Filipescu!
A fi acostat[ de un individ mai bine ]mbr[cat pe drum nu i
se p[rea necuviincios. Nu r[spundea, fire=te, dar iu\ea pa=ii,
cu o mare surpriz[ pe fa\[, ]n a=teptarea unei asiduit[\i mai
flagrante. Aurica vorbea despre c[s[torie cu un interes tehnic,
ca =i c`nd ar fi fost unicul scop serios ]n via\[. O c[s[torie,
oric`t de banal[, i se p[rea pentru o fat[ „un noroc“. Se informa
despre toate nun\ile cunoscu\ilor, mergea la toate, m[car ]n
tinda bisericii, cerceta pe eroin[ ]nainte =i dup[ eveniment =i
ar[ta ]n fa\a b[rbatului respectivei recente mirese o stim[
pierdut[. Colec\iona beteal[ de la nun\i =i consulta c[rtur[resele
cu frenezie.
— }nchipuie-\i, maman, ce noroc, a luat-o f[r[ nici o zestre,
spunea c`teodat[ ea despre vreo prieten[.
— Las[, c[-\i ajut[ Dumnezeu =i \ie, o consola Aglae, c[ tu
ai tot ce-\i trebuie, numai fii =i tu mai ]nfipt[, fiindc[ azi ]\i iau
]nainte z[p[cite de-astea tinere!
+i Aglae ar[t[ cu capul, du=m[nos, spre curtea Otiliei.
Odat[, trec`nd pe Calea Victoriei, Aurica se ]nt`lni cu Felix
=i-l invit[ numaidec`t s[ o ]ntov[r[=easc[ ]n circuitul ei. Ba
chiar ]l rug[, la un moment dat, s[-i dea bra\ul, fiindc[ nu se
c[dea, spunea ea, s[ zic[ lumea c[ merge cu un b[rbat str[in.
Felix cerceta acum strada cu mult[ circumspec\ie, ca s[ n-o
mai ]nt`lneasc[, ]ns[ ]ntr-alt[ zi fu iar[=i prins =i trebui s[
ocoleasc[ de c`teva ori Calea Victoriei, ag[\at de bra\ul
Aurichii, ca un c`ine de un lan\ scurt. O tr[sur[ luxoas[ trecu
pe l`ng[ ei, =i o m`n[ le f[cu un mic semn.
Abia dup[ ce tr[sura era departe, Felix ]=i d[du seama c[ era
Otilia, ]mpreun[ cu Pascalopol. Aurica spuse cu glas invidios:
— Ai v[zut? Pascalopol o plimb[ ]n fiecare zi =i-i d[ fel de
fel de cadouri. Ce noroc! Ce-o fi v[z`nd Pascalopol la Otilia?
Felix r[mase ]ncruntat, mai mult de informa\iile asupra
raporturilor dintre cei doi. Aurica ]n\elese altfel.

58
 Enigma Otiliei

— Oare crezi c[ Otilia poate s[ plac[ cuiva?

Felix se dezmetici.
— Mi se pare c[ e=ti nedreapt[, domni=oar[. Otilia e foarte
frumoas[, =i apoi e cult[, talentat[.
— Crezi? se ]ndoi Aurica.
— +i apoi, de ce b[nuie=ti numaidec`t, pip[i Felix situa\ia,
c[ ]ntre domnul Pascalopol =i Otilia ar fi vreo leg[tur[? Domnul
Pascalopol e singur, f[r[ copii...
Aurica r`se mali\ioas[.
— Cum se cunoa=te c[ n-ai experien\[! Otilia e =ireat[,
caut[ numai b[rba\i ]n v`rst[, boga\i. Numai de-ar lua-o ]n
c[s[torie... }ns[ nu cred s[ fie Pascalopol a=a lipsit de gust.
Dumneata ce zici?
Felix ar[t[ prin t[cere c[ nu are nici o opinie ]n privin\a asta.
V[z`nd c[ Felix o evit[ pe strad[, nemaitrec`nd pe Calea
Victoriei sau neie=ind dec`t c`nd se ]ncredin\a c[ nu a p[r[sit
casa, Aurica ]ncepu s[ invite pe Felix la ea, chem`ndu-l
personal, sub felurite pretexte, chiar sub ochii celorlal\i. Aglae
nu se ar[ta potrivnic[ acestor manevre, ba chiar le ajuta prin
priviri gale=e fa\[ de Felix sau prin dispari\ia la vremea oportun[.
}ncepuse a nu-l mai primi ]n salonul cu picturi, ci, sub pretextul
de a-i ar[ta ceva special, ]l chema ]n odaia ei de dormit =i-l
punea s[ stea ]n apropiere de ea. Aurichii ]i intr[ ]n cap, de la
o vreme, c[ Felix era lipsit ]n casa lui mo= Costache de pl[cerile
gastronomice ale unei bune gospod[rii.
— Eu m[ ]ntreb cum po\i s[ stai, se ]nduio=a Aurica, Otilia
nu =tie nimic, iar Marina e o lene=[.
Aurica ]ntreb[ odat[ pe Felix dac[ ]i place pl[cinta cu
cire=e. Neb[nuind nimic sub aceast[ ]ntrebare banal[, t`n[rul
r[spunse afirmativ. A doua zi era tras cu mister ]n odaia Aurichii,
unde pe o m[su\[ se afla o tipsie ]nc[rcat[ cu pr[jituri. Aurica
sili pe Felix s[ m[n`nce, fiind sigur[ c[-i face pl[cere. Dup[
pl[cint[ urm[ ]n alt[ zi dulcea\[ de coac[ze. Felix ]ncepuse
s[ aud[ cu groaz[ glasul molatic al Aurichii, =i odat[ fugi pe
poart[ repede ]n ora=, c`nd sim\i c[ se ive=te Aurica prin fund.
Ca s[ nu-=i gre=easc[ \inta, aceasta ]ncepu s[ vin[ chiar ]n

59
 G. C[linescu

timpul mesei =i s[-l trag[ cu insisten\[ pe la sf`r=itul ei. C`nd,

]ntr-o astfel de manevr[, Felix f[cu o ]ncercare de rezisten\[,
ag[\`ndu-se cu privirile de Otilia, care era de fa\[, Otilia,
pufnind discret de r`s, agrav[ situa\ia.
— Du-te, Felix, n-o refuza, Aurelia este tare ]n pr[jituri.
— Te rog foarte mult, insinu[ tenacea Auric[ lui Felix, s[
nu vii niciodat[ prin fa\[, ci numai pe porti\[. +tii, reputa\ia,
dumneata e=ti cavaler, po\i s[-mi faci r[u.
Cu alt prilej, insinua\ia fu ad`ncit[ ]ntr-un fel care ]nsp[i-
m`nt[ pe Felix.
— Situa\ia noastr[ e foarte grea, se v[it[ Aurica, nu =tii cu
cine vorbe=ti. Noi, domni=oarele, suntem slabe, nu putem refuza
„avansurile“, dar apoi, dac[ lucrurile nu merg mai departe,
r[m`nem compromise. Am avut o prieten[ care primea
„avansuri“ de la un t`n[r pe care-l credea sincer. L-a admis ]n
cas[, ]n odaia ei, ]n v[zul p[rin\ilor =i cunoscu\ilor, =i apoi
t`n[rul n-a fost parolist. Lumea e rea, vorbe=te, de aceea e
bine ca un b[rbat s[ spun[ de la ]nceput ce inten\ii are.
Felix t[cu c`teva clipe, ]ntr-at`t aluzia p[rea ]ndreptat[
c[tre el, apoi, devenind hot[r`t din cauza primejdiei, zise:
— Domni=oar[ Aurica, ceea ce spui trebuie sa fie adev[rat,
de=i eu nu am experien\[. Dar eu cred c[ personal nu pot s[-\i
aduc nici un neajuns, fiindc[ nimeni nu se va g`ndi c[ un
t`n[r ca mine, care abia acum intr[ la universitate, urm[re=te
s[ se c[s[toreasc[.
—De ce nu? zise Aurica, galben[ =i cu oarecare a\`\are de
repro= ]n glas. +tiu mul\i tineri studen\i care, spre a putea urma
studiile, se ]nsoar[. C`nd este =i zestre...
— Ai f[cut bine, ]n orice caz, c[ mi-ai atras aten\ia; fiindc[
altfel \i-a= fi f[cut r[u f[r[ s[-mi dau seama. Dumneata m-ai
chemat. N-am s[ mai viu...
—Ba eu te rog sa vii, domnule Felix, ]n definitiv, ce ne
pas[ nou[ de lume, ]nclina\iile se nasc cu ]ncetul.
— Dar eu, se b`lb`i Felix, n-am nici o ]ncli... n-am nici
o vin[!
+i se strecur[ pe u=[ afar[, bolborosind c`teva scuze confuze.

60
 Enigma Otiliei

— Otilio, ai avut dreptate, se m[rturisi Felix, Aurica a

]n\eles gre=it vizitele mele. Cum s-o fac sa m[ lase ]n pace?
— Aurica nu se las[ cu una, cu dou[, spuse Otilia; ]n tot
cazul, cum nu cred c[ ai de g`nd s-o iei de nevast[, ]\i va
p[stra o ur[ etern[.
Tot Otilia ]i comunic[ mai t`rziu c[ Aurica s-a pl`ns lui
mo= Costache c[ el, Felix, n-a fost cavaler cu ea, c[ i-a dat
bra\ul ]n v[zul tuturor pe strad[ =i a intrat de at`tea ori ]n odaia
ei, induc`nd-o ]n eroare c[ ar avea inten\ii serioase. Mo=
Costache i-a explicat r[bd[tor, cu mult[ terminologie special[,
c[ Felix e deocamdat[ minor =i, ca atare, ]nc[ iresponsabil.

61
 CUPRINS
G. C[linescu

IV

Cu timpul, Felix se obi=nui ]n casa lui mo= Costache, ]n

care ]ncepu s[ se simt[ bine. Deplina libertate de care se bucura
]n aceasta cas[, ]n care fiecare f[cea ce poftea, f[r[ s[ ]ntrebe
pe cel[lalt, =i care contrasta cu rigoarea vie\ii lui de p`n[
acum, pria caracterului s[u singuratic. Totu=i, un sim\ de
disciplin[ ]nn[scut ferea pe Felix de excese. Libertatea ]i risipise
timiditatea =i-i d[duse sentimentul valorii lui personale. Lipsa
lui de leg[turi familiale mai afectuoase, deferen\a u=or comp[ti-
mitoare cu care-l ]nconjurau to\i fiindc[ era orfan dezvoltase
firea lui ambi\ioas[. A=tepta cu ner[bdare s[ se deschid[
universitatea, pentru a se pune cu aprindere pe munc[, voind
s[-=i fac[ o cariera solid[, c`t mai cur`nd. Num[r[ lunile p`n[
la majorat, t[ind pe un calendar s[pt[m`nile trecute =i f[c`nd
de pe acum planuri asupra viitorului. }i trebuiau bani s[-=i
cumpere c[r\i =i unele lucruri de ]mbr[c[minte =i, dup[ c`teva
codiri, merse ]ntr-o zi la mo= Costache =i-i ceru.
— Ha! holb[ ochii b[tr`nul, ]nt`rziind r[spunsul. Apoi,
b`lb`indu-se, spuse c[ n-are, apoi c[ n-a mai r[mas nimic din
venitul anului ]n curs, ]n sf`r=it, c[ venitul e mai mic dec`t ar
fi trebuit =i c[ nu =tie cum are s-o scoat[. De ce nu dai lec\ii
particulare, ca s[ c`=tigi? insinu[ el confiden\ial. }\i faci
treburile =i-mi dai =i mie pentru ]mbun[t[\irea pensiunii.
Felix nu ]ndr[zni s[ obiecteze nimic =i nici dup[ aceea nu
crezu c[ se cade s[ ]ntrebe pe mo= Costache c`t[ era propriu-zis
averea lui administrat[. }i era ru=ine de Otilia. }ns[ f[cu unele
socoteli aproximative, adun`nd chiriile ce se luau de pe pr[v[lii
=i apartamente, socotite la o sum[ potrivit[ (avea informa\ii
vagi), =i v[zu c[ i s-ar cuveni pe lun[ c`teva sute de lei, din
care =i-ar fi putut pl[ti cu prisosin\[ pensiunea, cu oric`te

62
 Enigma Otiliei

cheltuieli suplimentare. Lec\ii n-ar fi voit s[ dea, ca s[ poat[

studia ]n toat[ voia. Otilia, v[z`ndu-l ab[tut, ]l descusu =i nu-l
l[s[ p`n[ nu afl[ pricina sup[r[rii.
— A=a e papa, se indign[ =i ea, nu trebuie s[ te superi,
trebuie s[ =tii cum s[-l iei. Las[-m[ pe mine.
}ntr-adev[r, pu\in dup[ aceast[ convorbire, Otilia ]l lu[ pe
mo= Costache de bra\ =i, plin[ de ging[=ii, ]l duse ]n cas[ „s[-i
spun[ ceva“. }ntrevederea fu lung[ =i Felix ]nsu=i putu s[ aud[
morm[iturile b[tr`nului =i implor[rile ascu\ite ale Otiliei. Otilia
ie=i ]ns[ posomor`t[ =i nu d[du lui Felix nici o explica\ie. A
doua zi diminea\[, Felix o v[zu ie=ind ]n ora= ]mbr[cat[ cu o
rochie nou[ de dantel[. Fata ]l chem[ =i-i spuse =optind:
— Fii lini=tit, c[ aranjez eu! Acum m[ duc pu\in ]n ora=.
La ]ntoarcere Otilia chem[ pe Felix deoparte =i-i d[du trei
sute de lei.
— Dar te rog mult s[ nu-i spui nimic lui papa!
— Nu \i i-a dat el?
— Ba da, ba da, nici vorb[! Fii cuminte =i f[ a=a cum ]\i
spun eu... ]\i explic alt[ dat[.
Otilia deveni pentru Felix, ]ncetul cu ]ncetul, adev[rata
st[p`n[ a casei, c[reia ]i ]ncredin\a toate dezideratele lui,
evit`nd pe mo= Costache, totdeauna voit b`lb`it =i gata s[ se
strecoare printre degete. Dar mai ]ncerca fa\[ de ea o atrac\ie
care deveni din ce ]n ce mai tiranic[. Noaptea, chipul Otiliei
]l urm[rea ]n tot timpul, cu temerea totodat[ de a nu-l pierde.
Sim\ea o ciudat[ nevoie a prezen\ei fetei, =i adesea nu putea
dormi. Din gr[dina de jos, c`nd se adunau seara obi=nui\ii
partidei de tabinet, auzea aproape numai glasul Otiliei. C`nd
fata urca vijelios sc[rile sau c`nd ]i vorbea, avea tres[rituri.
Avu impulsiunea de multe ori s[-i s[rute m`na. De c`te ori
Otilia ie=ea ]n gr[din[, Felix, ner[bd[tor, c[uta un pretext de-a
ie=i =i el, =i ]l g[sea ]n dorin\a de a citi jos. Otilia era de o
familiaritate, de o lips[ de jen[ care ]l tulburau; din p[cate
]ns[ nu avusese el ]nsu=i prilejul de a se apropia mai mult de
ea, fiindc[ fata lipsea mai toat[ ziua de acas[, iar c`nd venea,
era ]nconjurat[ de to\i ceilal\i. Familiaritatea Otiliei avea o

63
 G. C[linescu

nuan\[ protectoare, ca pentru o fiin\[ inofensiv[ de care nu te

temi. Neput`nd sta cu Otilia, Felix =edea cu lucrurile ei. }i
pl[cea parfumul nedefinit pe care-l l[sa ea mult[ vreme dup[
trecerea ei, dezordinea gra\ioas[ din care reconstituia mi=c[rile
ei, semn[turile, lucrurile uitate prin c[r\i. Odat[, Otilia ]l trimise
pe Felix sus, s[-i aduc[ un degetar. T`n[rul g[si ]n odaie o
amestec[tur[ comic[. Un pantof era ]n pat, pe o carte deschis[,
pus probabil ca s[ nu se ]nchid[ volumul legat prea dur. Covorul
era sem[nat cu note muzicale, r[sfirate nebune=te, spre a g[si
]n prip[ ceva. }n cutia ]n care trebuia s[ caute degetarul, erau
aruncate laolalt[ ace, batiste sub\iri, c[r\i de vizit[, buc[\i de
ciocolat[ mu=cate cu din\ii. Felix se sim\i mai aproape de Otilia
aici ]n odaie, dec`t l`ng[ fata ]ns[=i. Otilia ]i d[dea din c`nd
]n c`nd mici ]ns[rcin[ri, c`nd pleca ]n ora=, pe care ]ncepuse
a le a=tepta cu ner[bdare =i a le provoca. Nu sc[pa uneori de
repro=uri amicale.
— Felix, panglica e prea deschis[, nu e=ti tare ]n nuan\e.
— M[ duc s-o schimb.
—A=! O dau lui Titi s[ mi-o zugr[veasc[, =i, dac[ nu plou[,
merge. S[ vezi ce ]nc`ntat e!
}ntr-adev[r, Titi lua panglica foarte serios =i, cu devotament,
o trata ]n acuarel[, expun`nd-o pu\in la soare. Lui Felix, aceste
servicii i s-ar fi p[rut o concuren\[ neleal[, dac[ Otilia n-ar fi
privit pe Titi cu ironie. }n schimb, Otilia r[spl[tea pe Felix cu
ging[=ii neprev[zute. }i aducea din ora= fel de fel de m[run\i=uri,
fie m[car o bomboan[. Odat[ ]i d[rui o cravat[. }ntr-o zi, Felix
se auzi strigat ner[bd[tor de glasul Otiliei.
— Felix, Felix, vino mai repede, c[ m[ gr[besc!
V[zu pe Otilia ]n tr[sura cu doi cai albi, care era ]nchiriat[
de Pascalopol, =i =edea oric`nd la ]ndem`na ei, agit`nd un
pache\el cu m`na. Felix alerg[ intrigat =i descoperi c[ fata
avea ]n m`n[ un pachet de ciocolat[ fin[.
— Rupe din el... nu tot... nu tot!
Apoi Otilia ]ncepu s[ ron\[ie cealalt[ jum[tate =i porni iar
cu tr[sura.
Otilia amesteca o seriozitate rece, blazat[ cu cele mai
teribile copil[rii. }ntr-o zi ]mbr[ca p[pu=i, ]n alta mustra pe

64
 Enigma Otiliei

mo= Costache c[ se murd[re=te pe haine cu scrum de \igar[ =i-l

scutura ]ntorc`ndu-l ]n toate chipurile, ca pe un copil, spre
r`sul de pl[cere al aceluia. Alt[ dat[ Otilia fu nemul\umit[ de
gospod[ria Marinei =i, pun`ndu-=i un =or\ ]nainte, se a=ez[ serios
pe treab[, cer`nd concursul lui Felix. Dar se plictisi cur`nd.
Din u=[ v[zuse str[lucirea ierbii grase din fundul gr[dinii =i
avu o dorin\[.
— Vai, Felix, parc[ e la \ar[! A= vrea s[ merg cu picioarele
goale prin iarb[! +i numaidec`t arunc`ndu-=i pantofii din
picioare =i tr[g`ndu-=i jos ciorapii, pe care-i p[r[si ]n buc[t[rie,
alerg[ ]n gr[din[.
Marina f[cu spre Felix un mic semn, cu ]n\elesul c[ Otilia
nu-i ]n deplin[tatea facult[\ilor mintale. Otilia uit[ dup[ aceea
de gospod[rie =i ]ncepu s[ c`nte nebune=te la pian.
Fata se interesa de aproape de activitatea lui Felix, ]i scruta
mereu inten\iile, ]i aducea c[r\i =i, c`nd nu le avea ea ]ns[=i,
mergea nu se =tie pe unde =i le ]mprumuta.
— Vezi tu, zicea ea cu o comic[ maternitate, eu mi-am
pus ]n g`nd s[ scot din tine un om ilustru. Asta o s[-i fac[ mult
s`nge r[u tantei Aglae. }ns[ trebuie s[ m-ascul\i.
Pascalopol venea mereu, cu foarte rare lipsuri, primit de
to\i cu o aten\ie nesf`r=it[. Familiaritatea Otiliei fa\[ de el,
care nu dep[=ea de altfel stilul ei general, ]l indispunea din ce
]n ce mai mult pe Felix. Pascalopol trata pe t`n[r, la ]nceput,
cu polite\e rezervat[, arunc`ndu-i c`te o vorb[, c`te o privire
fugar[. Cu trecerea zilelor, c[p[tase probabil convingerea
inofensivit[\ii lui Felix =i ]ncepu s[-l priveasc[ prietenos =i chiar
patern. Auzind ]n treac[t c[ Felix ar dori s[ citeasc[ un anume
volum de Anatole France, i-l aduse pe nea=teptate. Felix fu
surprins, dar Otilia cople=i pe Pascalopol cu calinerii, a=ezat[
pe marginea scaunului lui =i scutur`ndu-i haina de impurit[\i
inexistente.
— Ce gentil e=ti dumneata, domnule Pascalopol, vezi, de
aceea te iubesc eu!
Vorbele acestea le spuse cu at`ta copil[rie, c[ nu avur[
nici un sens erotic, dar Pascalopol fu mul\umit =i ]nv[lui =i pe

65
 G. C[linescu

Otilia, =i pe Felix ]n privirea lui satisf[cut[. De acum ]ncolo

Pascalopol se interesa foarte serios de Felix, =edea cu el de
vorb[ ]n a=teptarea Otiliei =i ]i aducea din c`nd ]n c`nd c[r\i.
— Pascalopol, de ce nu te-nsori? zise ]ntr-o =edin\[ de tabinet
Aglae. A= fi curioas[ s[ v[d ce harababur[ de holtei este la
dumneata acas[!
— Te poftesc s[ vezi, cocoan[ Aglae, dar te asigur c[ e
mai mult[ disciplin[ ca la at`tea femei.
Aurica deschise ochii mari, ca =i c`nd invita\ia o cuprindea
=i pe ea; Aglae, care urm[rise altceva, b[tu ]n retragere:
— La v`rsta mea, nu m[ mai prive=te cum tr[ie=ti dumneata.
S[ mearg[ altele mai tinere.
— Merg eu! s[ri Otilia.
— Te rog! o implor[ Pascalopol, mai mult din ochi.
Aurica deveni acut[:
— O domni=oar[ singur[ la un cavaler nu prea e frumos!
— Vine =i Felix! corect[ Otilia.
— M`ine trimit tr[sura s[ v[ ia.
Astfel se f[cu c[ ]ntr-o dup[-amiaza, Felix =i Otilia, a=eza\i ]n
larga tr[sur[, str[b[teau Calea Victoriei de la cap[tul dinspre
D`mbovi\a p`n[ ]n apropiere de Biserica Alb[. Aci se cobor`r[ ]n
fa\a unei cl[diri cam fumurii, numai cu dou[ caturi, dar ]nalte, ]n
gangul c[reia intrar[. Otilia i se p[ru lui Felix orientat[. Suir[ pe
o scar[ cu balustrada de fier forjat =i se oprir[ ]n fa\a unei u=i mari
de la etajul I, pe care o mic[ t[bli\[ de email ar[ta numele simplu:
Leonida Pascalopol. Casa, azi =tears[ fa\[ de noua arhitectur[ a
capitalei, ]nf[\i=a atunci ultimul confort. Ferestrele =i ]nc[perile
erau ]nalte, u=ile largi =i cu frontoane de lemn bogat ornamentate,
tavanurile decorate cu stucuri. Pere\ii erau tapeta\i cu h`rtie
dungat[, =i de tavan at`rnau l[mpi electrice cu abajururi plisate.
}n anticamera apartamentelor se vedeau chiar picturi murale
alegorice, cam conven\ionale =i reci, dar de factur[ ]ngrijit[. La
capetele sc[rii vegheau doi copii de marmur[, toci\i =i lucio=i ca
de cear[. Otilia sun[ ap[sat soneria electric[. Se auzir[ pa=i gr[bi\i
=i grei, =i Pascalopol ]nsu=i deschise u=a, ]mbr[cat ]ntr-un halat
larg de m[tase fin[, legat la mijloc cu un mare cordon, pom[dat

66
 Enigma Otiliei

=i parfumat cu profuziune. Un fecior cu vesta dungat[ a=tepta

cuviincios ]nd[r[tul lui. Pascalopol ]i f[cu un semn, =i acesta
disp[ru, ]n vreme ce el ]nsu=i conducea pe tinerii oaspe\i prin
apartamentul lui. Interiorul i se p[ru lui Felix cu mult mai rafinat
dec`t =i-ar fi putut ]nchipui, cunosc`nd numai omul, a=a de rezervat
=i conven\ional. }n loc de dormitor, avea o sofa joas[ enorm[,
care ocupa o por\iune din odaie. Un mare chilim vechi, de bun[
calitate, ]n culori dulci de otav[, o acoperea. Peretele din fund
era ]nvelit ]ntr-un vast ca=mir de care at`rnau arme vechi: iatagane,
pistoale cu m`nere sidefate, o tolb[ cu s[ge\i exotice. Pe o m[su\[
turceasc[, o mare tipsie de aram[ \inea ]n mijloc un ibric oriental.
Din tavan, deasupra sofalei, ]n dreptul marginii ei exterioare,
at`rnau nenum[rate candele de argint de m[rimi deosebite. C`teva
scaune ]n X, ]ncrustate cu sidef, erau risipite de-a lungul pere\ilor
pe care at`rnau c`teva mici picturi de priveli=ti de pe Bosfor.
Biroul avea o mas[ simpl[ de stejar, ]ncheiat[ ]ns[ rustic, cu ajutorul
unor pene de lemn. Pe ea se aflau un teanc de registre =i, la un
cap[t, o mare ma=in[ de scris, „Yost“. Pe pere\i se vedeau tablouri
alese cu gust, o copie veche dup[ Salvator Rosa, reprezent`nd un
peisaj marin napolitan, un Grigorescu autentic, o cul[ de Juan
Alpar =i alte c`teva tablouri, centrate ]n jurul unui portret mare al
unui t`n[r student de universitate german[, ]n uniform[ de asocia\ie
goliardic[, m[sliniu la fa\[, cu tr[s[turi fine =i ascu\ite.
— Aici e=ti dumneata, nu-i a=a? ]ntreb[ Otilia pe Pascalopol,
ca =i c`nd mai v[zuse tabloul =i alt[ dat[.
— Da, eu sunt... pe c`nd eram student la Bonn. Tabloul mi
l-a f[cut un prieten italian pe care l-am cunoscut acolo. Am =i
alte lucruri de el la mo=ie, unde l-am invitat odat[.
— Vrei s[ vezi mo=ia? ]ntreb[ Otilia pe Felix ]ntr-un fel
care ]nt[ri acestuia o b[nuial[.
}n\eleg`nd numaidec`t aluzia Otiliei, Pascalopol le ar[t[
un album mare cu fotografii. Erau fotografii ale conacului (]ntr-un
vast stil rom`nesc, cu pridvor =i bolt[), a unui lac, a unor vite =i
cai de ras[, a grajdurilor, a c`inilor de v`n[toare =i a altor
elemente de inventar, cu inscrip\iile trebuitoare, ar[t`nd o mare
avere =i o mare grij[. La sf`r=it ]ns[ se aflau un roi de mici

67
 G. C[linescu

fotografii format vizit, cafenii, cu figuri de persoane =i cu

inscrip\ii grece=ti =i fran\uze=ti indic`nd ca provenien\[
Stambulul =i Atena.
— Sunt rude de-ale mele, l[muri Pascalopol pe tinerii
privitori, am ]n mine pu\in s`nge grecesc. Dar s[ v[ ar[t alte
lucruri care v[ intereseaz[ mai mult.
Pe ]ntinderea unui ]ntreg perete, ]nc[lec`nd chiar u=a, se
vedea un sistem de dulapuri fin intarsiate, ]nchise peste tot.
P[reau depozite elegante de acte. Pascalopol deschise c`teva
u=i, descoperind rafturi ]n\esate cu c[r\i. Erau acolo volume
fran\uze=ti, nem\e=ti, chiar =i engleze=ti, multe trat`nd chestiuni
serioase =i de specialitate agronomic[, medicin[ veterinar[,
economie politic[. Erau =i opere istorice =i filologice =i foarte
mult[ literatur[. Felix privi cu aviditate rafturile, lucru ce p[rea
a ]nc`nta pe Pascalopol. Otilia pretinse c[r\i:
— Mi-ai f[g[duit c[-mi dai c`teva romane nem\e=ti.
— Te rog! se ruga dup[ obiceiul s[u Pascalopol, cu m`inile
]mpreunate la piept, =i era gata sa-i scoat[ un morman de
volume. }ns[ Otilia ]l opri, r[zg`ndindu-se deocamdat[ =i
oferindu-se s[ vin[ ]n alt[ zi. Pe un raft, Felix z[ri =i un flaut,
desf[cut ]n dou[ fragmente.
— C`nta\i din flaut? ]ntreb[ el.
— C`teodat[, ]n ceasurile mele bune. Sunt =i eu un fel
de boem.
Pascalopol ]i rug[ s[ se a=eze pu\in, p`n[ la preg[tirea
ceaiului, =i ]ncepu s[ dea, mai mult pentru Felix, c`teva
informa\ii autobiografice, v[z`ndu-l cam surprins. Mo=tenise
de la p[rin\i o mare mo=ie =i fusese destinat s[ fac[ studii f[r[
nici o utilitate practic[. Fusese ]n Germania doi ani student ]n
litere, apoi renun\ase =i se ]nscrisese la Drept la Paris. Se
plimbase prin mai toat[ Europa =i fusese =i c[s[torit, ]nainte de
a-=i sf`r=i studiile, cu o femeie de care se desp[r\ise sau r[m[sese
v[duv (nu spunea limpede lucrurile).
— +i era frumoas[ so\ia dumitale? strig[ Otilia din dormitor,
unde fugise pe nesim\ite, scotocind, =i unde s[rea acum tare
pe sofa, ca s[-i ]ncerce elasticitatea.

68
 Enigma Otiliei

— Era foarte frumoas[, fire=te, nu ca dumneata, dar nu

ne-am putut ]n\elege.
— Bietul Pascalopol! comp[timi Otilia, uit`nd pe „domnul“.
Murindu-i tat[l =i trebuind s[ ]ngrijeasc[ de mam[ =i de
mo=ie, Pascalopol renun\ase la studii =i se ]ntorsese la mo=ie,
unde-l chema datoria.
— }ns[ c`nd am r[gaz, citesc =i cultiv =i eu muzele ]n felul
meu =i mai ales m[ bucur v[z`nd pe cei tineri.
Din dormitor se auzeau r[bufnituri de sertare =i fredon[ri
extravagante.
— Apropo, domni=oar[ Otilia, strig[ Pascalopol, ce faci cu
Conservatorul?
— Frumoase c[m[=i ai, r[spunse Otilia, ]ntre dou[ m[suri.
— Domni=oara Otilia, m[rturisi Pascalopol lui Felix, e o
mare =treng[ri\[.
Feciorul, care se p[rea a fi un om de la mo=ie, mai iste\,
]mbr[cat ]n livrea, ]i chem[ la ceai, =i Felix avu =i ]n
sufragerie prilejul s[-=i dea seama c[ modestul Pascalopol
din strada Antim era acas[ la el un om foarte sub\ire. }n
locul obi=nuitei garnituri, mo=ierul str`nsese mobile de
felurite stiluri =i vechimi, bine armonizate, printre care un
fel de armoar sculptat ]n stilul Rena=terii =i pe care, zicea
gazda, l-a cump[rat ]n Normandia. Pe dulapuri, ]n cuiere
\[r[ne=ti, se ]ngr[m[deau ulcele ardelene=ti =i poterie
occidental[, printre care c`teva tipsii perugine de la ]ncepu-
tul secolului al XVI-lea. Ceaiul ]nsu=i fu servit ]n ce=ti de
por\elan sub\ire japonez. Pascalopol scoase dintr-un dulap
un bocal de farmacie italian[ din secolul al XVIII-lea =i-l
d[du tinerilor s[-l miroase. Era ceai fin oriental, pe care-l
c[p[ta pe cale particular[.
— Eu =tiu c[ dumneata vrei =i bomboane, ca copiii mici,
observ[ r`z`nd Pascalopol =i ]mpinse ]n dreptul Otiliei un alt
bocal farmaceutic.
Purt[rile bl`nde ale mo=ierului, epicureismul lui de om cult
]nc`ntau pe Felix =i-i d[deau ascunse n[zuin\i. Prin contrast, ]i
r[s[rea ]n minte figura sp`n[ a lui mo= Costache, care lipea

69
 G. C[linescu

mereu cu buza lui groas[ \ig[ri noduroase =i arunca scrumul

peste tot. }n\elegea foarte bine admira\ia Otiliei pentru
Pascalopol, ]ns[ ]l ]ntuneca fiecare simptom al unei familiarit[\i
mai str`nse ]ntre fat[ =i mo=ier.
— Am cunoscut pe tat[l dumitale, pe bietul Iosif! vorbi
Pascalopol lui Felix. Sem[na pu\in cu dumneata. Ce zici,
domni=oar[ Otilia? (Otilia s[rise de pe scaun =i ]ntorcea blidurile
de art[ pe toate fe\ele.) Era un om foarte cumsecade, =i mai
ales muncitor =i ambi\ios. Ar fi ajuns un doctor celebru, dac[
]mprejur[rile nu l-ar fi aruncat acolo unde n-avea destul teren
de activitate. Biata dumitale mam[ a fost o femeie bolnav[
toat[ via\a. Vezi dumneata, domnule Felix, venim ]n lume cu
g`nduri mari, facem sfor\[ri, dar c`nd s[ ]nf[ptuim, o datorie
neprev[zut[ fa\[ de ai no=tri ne ]mpiedic[. Atunci nu ne mai
r[m`ne dec`t s[ d[m cale liber[ altora =i, dac[ se poate, s[-i
ajut[m. Un astfel de ratat sunt =i eu, ]ns[ vreau ca aspira\iile
mele de natur[ artistic[ s[ se realizeze ]n domni=oara Otilia.
Dar unde este domni=oara Otilia?
}ntr-adev[r, Otilia disp[ruse ]n odaia vecin[. Pascalopol se
duse dup[ ea. Se auzir[ deodat[ r`setele zgomotoase ale celor
doi =i Otilia ap[ru, urmat[ de mo=ier, cu un =al turcesc pe umeri.
— Te rog s[ m[ crezi, ]i spunea Pascalopol deloc sup[rat
de aceste =trengarii, c[-\i sta admirabil. Pot s[ ]ndr[znesc
s[ \i-l ofer?
Otilia ]l rug[ s[ se apropie de ea =i-i sufl[ ceva la ureche.
Pascalopol aprob[ ]nc`ntat. Felix ]ns[ fu iar[=i jenat, ca de o
complicitate a celor doi ]mpotriv[-i.
}n sf`r=it, Otilia se hot[r] s[ plece. Desp[r\irea era de altfel
provizorie, fiindc[ Pascalopol ]=i propunea s[ vin[ seara t`rziu,
ca de obicei, la mo= Costache.
— }n cur`nd am s[ merg la mo=ie, zise din u=[ Pascalopol,
a= dori s[ vii s-o vezi. Ar putea s[ vin[ =i domnul Felix.
— Vai, ce bine-mi pare! se exalt[ Otilia, b[t`nd din palme,
=i lui Felix i se p[ru c[, apropiindu-se de mo=ier, ]l s[rutase
u=or pe obraz. }ns[ t`n[rul, spre a nu ]mpiedica aceste familia-
rit[\i, se cobor`se mai repede pe scar[.

70
 Enigma Otiliei

— Pascalopol, ]i m[rturisi Otilia lui Felix, care sta sumbru,

]n vreme ce tr[sura aluneca ]n trapul cailor, este un b[rbat
chic. +i ce singur e, s[racul!
A doua zi, st`nd turce=te pe sofaua ei, Otilia vorbea lui
Felix, pe m`inile c[ruia petrecuse o jum[tate de ibri=in:
— Mi se pare c[ nu-\i place Pascalopol. De ce?
— Nu am nimic cu el. }ns[...
— }ns[?
— M[ ]ntreb dac[ nu gre=e=ti ar[t`nd at`ta familiaritate
unui om ]n v`rst[. El ar putea s[ interpreteze asta altfel.
Otilia r`se, f[r[ mali\ie.
— Ai ]nceput s[ vorbe=ti ca Aurica. Pascalopol e un om de
lume, care-mi place. E a=a de bun!
— Poate te iube=te!
— Posibil! Dar pe tine ce te prive=te? N-ai vrea s[ am un
b[rbat ca Pascalopol?
Felix t[cu ]mbufnat.
— Felix, ]l comp[timi Otilia, e=ti un mare prost; vezi c[-mi
]ncurci firele. Poate c[ Pascalopol ar vrea s[ m[ adopte. N-ar
fi chic? Otilia Pascalopol! Ah, ce mult mi-ar pl[cea s[ am
tr[sur[!
Seara, Pascalopol veni iar[=i. Aurica, schimb`ndu-=i obiecti-
vul, vestea pe to\i c[ aduce pr[jituri f[cute de m`na ei. Otilia
fu de o veselie nebun[ =i st[tu tot timpul la spatele lui
Pascalopol, =optindu-i la ureche =i a=ez`ndu-se pe scaunul lui,
spre ciuda crunt[ a Aglaei =i Aurichii. Lui Felix i se p[ru din
nou c[, pe c`nd Otilia pleca pu\in capul ]nspre obrazul lui
Pascalopol, acesta =i-l apropia de al s[u, ]ntr-un gest de voluptate
tactil[. Felix plec[ neobservat =i se ascunse ]n odaia lui, f[r[ a
mai a=tepta pr[jiturile Aurichii.
Suindu-se ]n pat, ]mbr[cat =i citind o carte, adormise cu
lampa aprins[. }l trezir[ b[t[i u=oare ]n u=[, dup[ miezul nop\ii.
— Te-ai culcat? Eu sunt, Otilia.
Felix se repezi la u=[.
— De ce-ai plecat, ]l mustr[ Otilia, de ce faci astfel de
gesturi? Pr[jiturile Aurichii erau foarte bune. E singura ei calitate!

71
 G. C[linescu

Otilia \inea ]n m`n[ o farfurie cu pr[jituri.

— Uite, \i-am adus =i \ie!
+i, ]ntinz`ndu-i farfuria prin ]ntredeschiz[tura u=ii, fugi
repede spre camera ei.
Afl`ndu-se ]ntr-o diminea\[ pe Calea Victoriei, unde privea
]n vitrina unei libr[rii, Felix z[ri pe partea opus[ pe Otilia.
Mergea gr[bit[ ]n direc\ia Ministerului de Finan\e. O b[nuial[
se ivi pe dat[ ]n mintea t`n[rului: Otilia se duce la Pascalopol.
O ispit[, mai tare dec`t el, ]l ]ndemn[ s-o urm[reasc[. Otilia
]nainta mereu, trec`nd de Ateneu, apropiindu-se de Biserica
Alb[ =i travers`nd chiar pe partea casei lui Pascalopol. Dar nu
se opri ]n nici un fel, nici nu privi m[car spre cas[, ci cu acela=i
pas merse mai departe =i intr[ ]n magazinul unei modiste. Felix
se ru=in[ de ipotezele lui =i, renun\`nd la urm[rire, se ]ntoarse
]napoi. Trei sferturi de or[ mai t`rziu, ]n apropierea Teatrului
Na\ional, un bra\ sub\ire se strecura pe l`ng[ al s[u. }ntoarse
capul =i se g[si l`ng[ Otilia.
— Asear[, Pascalopol mi-a spus c[ ]n cur`nd ne va chema
la mo=ie! Cum o s[ merg, dac[ tu nu po\i s[-l suferi? Oare
pu\in[ afec\iune pentru un om trebuie numaidec`t suspectat[?
Ce-mi pas[ ce zice lumea care m[ vede cu tine la bra\? +i cu
toate astea, cu tine e ceva mai grav dec`t cu Pascalopol, care
poate s[ par[ tat[-meu. Pascalopol e un om de mare caracter,
care a fost foarte bun cu mine... Odat[ ]\i voi spune mai multe.
Ei, acum vii la \ar[?
— Vin, zise Felix.
Seara, Felix sim\i nevoia de a m[rturisi cuiva noua ]ncre-
dere ]n Otilia, sentimentele profunde care ]l mistuiau ]n leg[tur[
cu ea. Neav`nd ]ns[ pe nimeni, deschise un caiet gol =i scrise
pe el: „Trebuie s[ stimez totdeauna pe Otilia =i s[ am ]ncre-
dere ]n ea“.

72
 CUPRINS
Enigma Otiliei

Pe la ]nceputul lunii august, dup[-amiaz[, Marina aduse

de al[turi vestea c[ a venit Olimpia cu St[nic[. Otilia
inform[ pe Felix:
— Asta este cealalt[ fat[ a tantei Aglae, =i St[nic[ e
b[rbatu-s[u... b[rbat e un fel de a vorbi, nici nu sunt c[s[tori\i.
+i ce vrea? ]ntreb[ ea pe Marina.
— A n[scut copilul, =i acum ]ncearc[ din nou, poate or
]ndupleca pe b[tr`n.
— S[ vezi ce scandal are s[ fie! se bucur[ Otilia. Mo=
Simion nu consimte s[ dea fetei nici un fel de zestre, are fel de
fel de g[rg[uni ]n cap, iar St[nic[, dup[ ce a scos-o pe Olimpia
din cas[, nu vrea ]n ruptul capului s[ se cunune. A= dori s-o
vezi pe Olimpia... sunt am`ndoi o pereche senza\ional[.
— Vor s[ vin[ aici mai pe sear[, a=a mi-a spus cocoana
Aglae, d[du Marina un supliment de informa\ii, c`nd o veni =i
domnul Pascalopol. Zice c[ a=a poate se ru=ineaz[ b[tr`nul de
el. Acum stau ascun=i ]n odaie la domni=oara Aurica.
— Ce rost are, ]=i d[du Felix cu p[rerea, s[ fie amestecat
Pascalopol ]n afacerile astea? Nu se sup[r[?
— A=! Nu-l cuno=ti pe Pascalopol. E de o r[bdare nemai-
pomenit[, =i mai cu seam[ ]i place s[ fie consultat. E politicos
cu tanti Aglae =i cu to\i, numai ca s[ aib[ sentimentul c[ se
afl[ ]ntr-o familie. N-are pe nimeni.
}ntr-adev[r, mai t`rziu, c`nd to\i erau str`n=i ]n salon (afar[
plouase) =i Simion ]=i broda perna ]n semi]ntuneric, u=a se
deschise, =i un b[rbat =i o femeie, tineri am`ndoi, ap[rur[.
Aglae =i Aurica ]ntoarser[ capul, simul`nd surpriza.
— Olimpia! tu e=ti? exclam[ Aglae cu o solicitudine ]n
care voia s[ pun[ totu=i o u=oar[ sup[rare.

73
 G. C[linescu

Olimpia se l[s[ s[rutat[ de Aglae pe am`ndoi obrajii, ]n

vreme ce m`na acesteia era s[rutat[ cu un respect afectat de
St[nic[. Cei doi salutar[ pe to\i, =i de departe =i pe Simion,
care se mul\umi numai s[ morm[ie, f[r[ s[ scoat[ capul din
gherghef. Pascalopol se ]nclinase ceremonios ]n fa\a Olimpiei.
— S[rut m`inile, doamn[ Ra\iu! =i-i duse v`rful dege-
telor la gur[.
Olimpia sem[na ]n chip izbitor cu Simion =i cu Titi, av`nd
b[rbia despicat[ la fel, ]n dou[, ]n chip sup[r[tor pentru o
femeie. Era m[slinie la fa\[ =i cam planturoas[, =i c`\iva peri
]i conturau o u=oar[ musta\[. Spr`ncenele, ca =i la Titi, erau
]mbinate viguros deasupra nasului. St[nic[, ]n schimb, era ro=u
la fa\[, f[r[ sa fie propriu-zis gras, de o s[n[tate agresiv[,
contrast`nd cu p[rul lui mare =i negru, foarte cre\ =i cu musta\a
]n chip de musc[. Un guler tare =i ]nalt \inea o cravat[ ]nfoiat[
ca o lavalier[. Venise ]mbr[cat ]ntr-un costum de soie-écrue
deschis =i Felix fusese izbit, de la ]nceput, de l[rgimea hainei
=i de ridicola dimensiune a canotierei de paie, care abia ]i
cuprindea p[rul. St[nic[ vorbea sonor, rotund, cu gest artistic
=i declamator, iar Olimpia, moale, senten\ios =i cu o mare
convic\iune.
Aglae deschise focul:
— Ar trebui s[ fiu sup[rat[ pe voi, Olimpio. Niciodat[ nu s-a
]nt`mplat ]n familia noastr[ asemenea ru=ine. Trebuia s[ v[
g`ndi\i bine ]nainte de a face pasul [sta. Sta\i ]mpreun[ de un
an, ave\i copil =i tr[i\i ca p[g`nii. S[ nu vrei tu, St[nic[, s[
faci cununia!
— }n fa\a lui Dumnezeu, declam[ clamoros St[nic[, suntem
uni\i pe vecie. Numai moartea ne va desp[r\i.
}n vreme ce Aglae vorbea, mo= Costache o privea \int[,
]nsu=indu-=i cu fizionomia toat[ atitudinea ei reprobatoare. C`nd
]ns[ lu[ cuv`ntul St[nic[, ochii ]i fur[ atra=i ca de un magnet
]n direc\ia acestuia =i acum b[tr`nul se exalta mult de ideea
uniunii libere.
— St[nic[, declar[ solemn Olimpia, nu-=i poate lua sarcina
unei familii f[r[ s[ aib[ capital, ceva, c`t de c`t.

74
 Enigma Otiliei

—Ce e al vostru e pus deoparte, f[g[dui Aglae.

Olimpia str`mb[ din nas:
— P`n[ atunci trebuie s[ tr[im, avem greut[\i. St[nic[
alearg[ toat[ ziua, s[racul, azi nu prea merge avocatura. I-a
promis cineva o slujb[, dar p`n[ acum...
St[nic[ arunc[ tuturor o privire m`ndr[, m[gulit c[ era astfel
comp[timit de Olimpia.
— Poate o s[ vrea domnul Pascalopol, zise Aglae, s[ ]ncerce
s[-\i g[seasc[ ceva, cum are dumnealui rela\ii...
Simion, Aurica, Olimpia =i St[nic[ ]ntoarser[ automat capul
spre Pascalopol, ca =i cum din partea lui venea o propunere
precis[. Acesta zise simplu:
— Am s[-ncerc!
— Oricum ar fi, eu nu ]n\eleg s[ fiu nedrept[\it[, continu[
Olimpia. Sunt cea mai mare din surori =i nu-mi da\i ce mi
se cuvine.
— Eu m[ g`ndesc la viitorul ei, la viitorul copilului nostru,
tun[ St[nic[. Pentru mine nu vreau nimic, dec`t pe ea!
— Simion este de vin[ ]n toat[ afacerea asta, arunc[ Aglae
o privire m`nioas[ spre b[tr`nul cu broboad[, care lucra mereu
ca =i c`nd n-ar fi auzit nimic, nu vrea, =i nu vrea. Dac[ v[
punea casa pe numele vostru de la ]nceput, n-aveam at`ta
sup[rare! Lui s[-i vorbe=ti =i cu el s[ v[ descurca\i.
— Mam[, interveni Olimpia cam cu sup[rare, dac[ nu vrea
tata, eu nu pot s[-l fac s[ m[ iubeasc[ ]n sil[, puteai s[ ne dai
dumneata, din partea dumitale.
Aglae se ]ncrunt[, iar Aurica privi cu du=m[nie la Olimpia.
— Ba asta nu, drag[! Am pe Aurica, pe care trebuie s-o
m[rit, =i pe Titi; nu pot s[-i las pe drumuri. Tu trebuia s[ ai
r[bdare p`n[ o scoteam la un fel cu p[c[tosul [sta.
Simion ridic[ numai capul, =i buzele ]i tremurau cu inten\ia
parc[ de a spune ceva, dar t[cu. Mo= Costache, ]nfrico=at de a
trebui s[ ia vreo atitudine, l[sase capul ad`nc spre cheseaua
cu tutun. Atunci Pascalopol lu[ cuv`ntul ]mp[ciuitor:
— Nu e bine s[ merge\i prea departe. Lucrurile se pot aranja.
Ce zici, domnule Simion?

75
 G. C[linescu

Simion avu o tres[ritur[, apoi spuse repede:

— Nu e fata mea!
Aglae r`se cu dispre\.
— Nu e fata lui! Dar a cui e? M-a ]nnebunit cu prostia asta!
Olimpia sem[na ]n chip izbitor cu Simion, ]nc`t afirma\ia
p[ru lui Felix bizar[. Mai t`rziu, o ]ntreb[ pe Otilia, =i aceasta-i
povesti c[ totul era o idee absurd[ a lui Simion, f[r[ nici un
temei, pe care o striga c`nd era ]n toane rele, c[ b[tr`nul avea
o cas[ a lui, nu prea mare, pe care Aglae voia s[ i-o dea
Olimpiei ca zestre, dar Simion nu consim\ea, nevr`nd s[ r[m`n[
f[r[ nimic. Aglae ]i confisca pensia =i orice ban, chiar mica
chirie pe care o scotea de pe casa lui. Astfel, s-ar fi p[rut c[ ]n
rezisten\a b[tr`nului e un resentiment fa\[ de tutela Aglaei.
Pascalopol interveni conciliant:
— O faci s[ sufere degeaba pe... domni=oara... pe doamna
Olimpia... Te-a sup[rat cu ceva, poate... ]n ]mprejur[ri de
acestea, se uit[ totul.
— Nu e fata mea! strig[ aproape Simion, cu un glas neb[nuit
=i, f[r[ s[ se mi=te din loc, se f[cu ro=u la fa\[.
— Acum iar se irit[, observ[ Aglae cu nuan\a indiferent[
cu care preveste=ti o ploaie.
Olimpia tremur[ pu\in buzele, scotoci ]n corsaj o batist[ =i
izbucni deodat[ ]ntr-un pl`ns zgomotos.
— Doamne, Doamne, zise Pascalopol cu mult[ delicate\e,
nu sunte\i cumin\i deloc.
St[nic[, lu`nd o atitudine nobil[, se ridic[ ]n picioare:
— Domnule Tulea, c`t[ vreme =ade sub acela=i acoper[-
m`nt cu mine, Olimpia e sub protec\ia mea, =i nu permit,
]n\elegi dumneata...
Mo= Costache se ridic[ repede de la mas[, cu aerul c[ are
treab[ ]n odaia vecin[, iar Aglae f[cu desperat[ semn lui St[nic[
s[ tac[. Acesta ]ns[ se aprinsese.
— …s[ jigne=ti pe aceea care ]n fa\a lui Dumnezeu este
so\ia mea =i mama fiului nostru!
V`n[t la fa\[, Simion s[ri ]n picioare a=a de iute, c[ broboada
]i c[zu de pe umeri, =i, de furie, f[cu spume la gur[:

76
 Enigma Otiliei

— E=ti un punga=, nu e fata mea, nu dau nimic, nu e fata

mea, e=ti un punga=.
+i c[uta cu ochii ceva s[ arunce. Neg[sind, lu[ ghergheful
=i, ]ntr-o clip[, ]l f[cu buc[\i, sf`=iind cu ]nver=unare etamina.
Apoi r[mase a=a tremur`nd din tot corpul. To\i t[cuser[ =i nu se
mai auzea dec`t pl`nsul cu sughi\uri al Olimpiei. Dup[ o pauz[
lung[, Aglae zise autoritar[ lui Simion:
— Bea pu\in[ ap[!
Aurica se ridicase =i ]ntindea un pahar de ap[ b[tr`nului,
care-l lu[ docil =i sorbi din el.
— Iar voi, se ]ndrept[ Aglae c[tre cei doi, pleca\i acum. O
s[ v[d eu ce fac cu [sta.
Olimpia ie=i suspin`nd, iar St[nic[ o urm[ \an\o=, dup[ ce
d[duse ceremonios bun[ seara. Simion, calmat cu aceea=i
repeziciune cu care se ]nfuriase, cu aerul chiar de a nu =ti ce
s-a ]nt`mplat, privea m`hnit la ghergheful lui =i la ghemele de
l`n[ risipite pe jos =i se aplec[ s[ =i le culeag[. Otilia se repezi
=i-i adun[ toate lucrurile, pun`ndu-i-le pe m[su\[.
— Ghergheful e rupt, zise ea, nu mai faci nimic cu el. }\i
dau eu altul, care nu-mi mai trebuie!
— }mi dai altul? spuse Simion ]nc`ntat =i senin. Bine,
atunci s[-mi dai!
— Du-te =i te culc[, Simioane, porunci Aglae, c[ e t`rziu =i
te-ai enervat. Las[, c[ brodezi tu =i m`ine.
B[tr`nul se ]ndrept[ supus spre u=[, condus de Otilia.
— Simion, continu[ Aglae dup[ ie=irea lui, e ]nc[p[\`nat
ca un cat`r, dar tot o sa dea. Trebuie l[sat ]n apele lui. Nu pot
s-o fac pe Olimpia asta s[ ]n\eleag[ s[ nu mai vin[ pe aici ca
s[-l irite. St[nic[ s-a luat dup[ ea. Dac[-l la=i ]n pace pe Simion,
f[r[ s[-i ba\i capul, se ]nduplec[.
}n vreme ce Otilia, care dusese pe Simion acas[, se ]ntorcea
pe porti\a din fund, auzi ]n ]ntuneric o =oapt[ bine articulat[.
— Otilio, Otilio!
— Cine este? ]ntreb[ ea pu\in cam speriat[.
— Eu sunt!
O umbr[ se apropia din direc\ia chio=cului =i Otilia recu-
noscu pe St[nic[.

77
 G. C[linescu

— Ce faci aici? Unde ai l[sat-o pe Olimpia?

— M[ a=teapt[ ]n strad[. Vreau s[ te rog ceva. D[-mi
dou[zeci de franci ]mprumut. Nu trebuie s[ =tie nimeni.
Nu vreau s[ umilesc pe Olimpia =i s[ m[ cobor p`n[ la
p[rin\ii ei denatura\i. C`nd n-am s[ mai pot face fa\[, ]mi
zbor creierii.
St[nic[ spusese aceste cuvinte cu o petulan\[ ]n care nu se
ghicea nici un soi de depresiune, privind ner[bd[tor ]nspre poart[.
— S[ v[d dac[ am, zise Otilia, a=teapt[-m[ aici.
Otilia se urc[ sus ]n v`rful picioarelor =i se ]ntoarse repede.
— Uite, zise, ]\i mai dau ]nc[ o dat[, dar s[ =tii c[ nu mai
am. De at`tea ori v-am dat la am`ndoi.
— Bine, bine, mul\umesc, r[spunse St[nic[, lu`nd banii.
Unde =ade Pascalopol?
— Dar ce-ai cu el?
— Vreau s[-i mul\umesc fiindc[ se ocup[ de noi.
— St[nic[, ]l implor[ Otilia, las[-l ]n pace pe Pascalopol,
prea ]l s`c`ie to\i. Nu =tiu unde st[.
St[nic[ ar mai fi voit sa spun[ ceva, dar se auzeau pa=ii
celor din[untru, care coborau pe sc[ri. Fugi repede spre poarta
de din dos =i ie=i ]n strad[ prin curtea cealalt[.
}n seara urm[toare, Pascalopol, ]n vizita obi=nuita la Oti-
lia, primi din m`inile unui comisionar o scrisoare ]nchis[, ]n
care citi urm[toarele:

„Stimate domnule Pascalopol,

Clipele pe care le tr[iesc acum sunt decisive pentru via\a
mea =i r[spunsul dumitale poate s[ se ]ncheie pentru mine cu
un glonte de revolver. M-am g`ndit ore ]ntregi p`n[ s[ iau
condeiul ]n m`n[ =i, ]n sf`r=it, m-am decis s[ apelez la inima
dumitale nobil[, care ]n\elege toate. Existen\a mea este un
martiriu ]nchinat la dou[ fiin\e dragi: Olimpia =i fiul meu. O
fatalitate nemiloas[ mi-a stat ]mpotriv[ de c`t[va vreme, ]nc`t
acum sunt ]n postura tragic[ de a nu-mi putea hr[ni familia
anemiat[ =i debil[. Nu voi face apel la p[rin\ii denatura\i
niciodat[. Te rog pe dumneata s[ fii a=a de bun s[-mi ]mprumu\i

78
 Enigma Otiliei

o sut[ de franci, pe care ]i voi restitui la prima ocazie. }n caz

de refuz, sunt decis s[ termin cu aceast[ mizerabil[ existen\[
=i te rog s[ ocrote=ti familia mea.
Cu mii de mul\umiri
St[nic[ Ra\iu“

Pascalopol citi scrisoarea, privit ]n t[cere de ceilal\i =i

a=teptat de comisionar, =i ar fi voit s[ r`d[ ]n tihn[. Se st[p`ni.
Nu era deloc ]n=elat asupra caracterului lui St[nic[ =i, de=i
dispre\uitor pentru sumele mici de bani, avea totu=i disciplina
sufleteasc[ de a nu se l[sa p[c[lit. }i veni g`ndul fugitiv de a
citi m[car scrisoarea celorlal\i. Se feri s[ nu ]nfurie ]ns[ pe
Simion, de=i i-ar fi pl[cut s[ agaseze pu\in pe Aglae. C`nd
]ns[ v[zu pe Otilia, care ]l privea ]ngrijorat[, ]=i d[du numai-
dec`t seama c[ ar fi umilit-o, sco\`nd ]n eviden\[ micile
escrocherii pe care le ]ng[duia din cauza ei. Scoase portmoneul
=i d[du comisionarului banii, iar scrisoarea o v`r] ]n buzunar.
— Este vechilul de la mo=ie, min\i el celorlal\i, care a venit
=i-mi cere s[ cumpere ni=te materiale.
Evident, St[nic[ nu se sinucise, dar nu dispre\ui s[ apeleze
=i la „p[rin\ii denatura\i“, ]n numele „fiului“ s[u de o lun[.
Simion refuza casa =i se uita ur`t numai c`nd era =i Olimpia
de fa\[, dar pe St[nic[ ]l suferea. Acesta ]l lua de bra\, ]i l[uda
zgomotos lucr[rile =i-i smulgea c`\iva lei, c`nd avea. Pe Aglae
o biruia cu maniera distins[ de a-i s[ruta m`na =i cu apelativul
„mam[“. St[nic[ ciupea c`te ceva de la cine-i ie=ea ]n cale,
chiar de la Marina. Acesteia ]ns[ ]i cerea o cot[ mai mic[:
— „Tanti“ Marina! d[-mi doi lei.
— N-am, fugi de-aici, n-am dec`t o b[ncu\[.
}l prinse ]ntr-o zi chiar pe Felix, singur acas[.
— Nu-i nimeni? ]ntreb[ el, simul`nd desperarea.
— Nimeni!
— Ce ghinion! So\ia mea e grav bolnav[, =i n-am un ban ]n
cas[. M[-mpu=c. N-ai dumneata m[car cinci lei?
}ns[ victima de predilec\ie a lui St[nic[ era Aurica (]n
onoarea ei ]=i numise copilul Aurel), admiratoare ]n general a

79
 G. C[linescu

oric[rui b[rbat =i ]ndeosebi a acestuia, pentru vigoarea =i

]ndr[zneala lui. St[nic[, ]n numele unei rudenii pe care n-o
legalizase, lua pe Aurica ]n bra\e =i o s[ruta viguros pe am`ndoi
obrajii. Apoi intra ]n materie:
— Cumnat[, via\a mea e un lung martiriu!
— Vai, domnule St[nic[, un b[rbat ca dumneata ]nvinge
totul ]n via\[.
— +i totu=i sunt un ]nvins. Eu, un intelectual, un om destinat
carierelor superioare, n-am zece lei. E intolerabil. Voi reda
bietei Olimpia libertatea ei.
A „reda libertatea“’ era o formul[ ce umplea de mare
]ngrijorare pe Aglae, care vedea cu groaz[ pe Olimpia ]ntoars[
acas[ cu ru=ine =i cu un copil. Dar situa\ia Olimpiei se amelior[
pe nea=teptate, =i tot gra\ie lui St[nic[, f[r[ ca acesta s[ fi
avut inten\ia expres[.
St[nic[ veni ]ntr-o zi ab[tut ]n odaia cu pernele, ]n care
lucra Simion. Aglae, v[z`ndu-l pe geam, intrase =i ea.
F[r[ s[ spun[ nimic, St[nic[ se a=ez[ pe sofa, ]=i desf[cu
pu\in vesta =i se ]ntinse pe spate cu o m`n[ pe frunte =i una ]n
dreptul inimii.
— Dar ce ai? ]l ]ntreb[ Aglae, incredul[, ]n vreme ce Simion,
hipocondru, ]l privea cu nelini=te.
— Sunt bolnav, sunt grav bolnav, =opti cu ]nt`rziere St[nic[
=i, v`r`nd cu ]ncetineal[ m`na ]n buzunar, scoase o batist[
mare, pe care o ]ntinse spre Aglae, f[r[ sa priveasc[.
— Ce e cu batista?
— Mam[, te rog s-o uzi ]n ap[ rece, s-o pun la inim[.
— E=ti bolnav de inim[? ]ntreb[ speriat Simion, apropiindu-se.
— Da.
— +i eu cam suf[r de inim[, m[rturisi Simion. Ce sim\i?
Aglae se r[sti la b[tr`n, aduc`nd totu=i batista ud[ lui St[nic[:
— Fugi de-acolo cu boala ta de inim[. Iar ]ncepi cu prostiile.
Dar tu, se adres[ ea ipoteticului ginere, de unde p`n[ unde, c[
nu te-am mai auzit?
— Sunt grav bolnav. Doctorii nu-mi dau mult de tr[it. Am
ascuns boala, ca s[ nu am[r[sc pe Olimpia, s[ nu-i dezv[lui

80
 Enigma Otiliei

viitorul ]ntunecat. Am fost nobil, dumneavoastr[ nu m-a\i

pre\uit. Sup[r[rile mi-au agravat boala.
— Te doare? insist[ Simion.
— Nu m[ doare, am palpita\iuni ]nsp[im`nt[toare =i
le=inuri. Pune m`na, s[ vezi!
+i St[nic[ lu[ m`na lui Simion care i se ]ntindea =i o puse
]n dreptul inimii. Simion crezu a constata o mare anomalie =i
zise ]ngrozit:
— E bolnav. }i bate, cum ]mi bate =i mie c`teodat[.
— C`nd n-oi mai fi, urm[ St[nic[ cu glasul stins, v[ rog s[
ave\i grij[ de Olimpia, pe care am adorat-o, =i de fiul nostru.
Regret c[ n-am putut prin munc[ sa-i las o situa\ie clar[, [sta a
=i fost motivul pentru care am insistat at`ta s[-i face\i Olimpiei
foaia dotal[... ar fi avut o cas[ unde s[ se ad[posteasc[...
Simion tu=i pu\in, dar nu se mai irit[.
— A= dori s[ pot s[ mai tr[iesc c`teva s[pt[m`ni, mai ad[ug[
St[nic[, spre a-i da un nume.
— St[nic[, zise Aglae autoritar, incredul[ ]n fond, dar
]ntrev[z`nd cu ]ngrijorare o ipotez[ posibil[ a cazului Olim-
piei, bolnav-nebolnav, s[ faci bine s[ nu mai lunge=ti...
cununa\i-v[ odat[, m[car civil, =i ispr[vi\i... ne r`de lumea...
am s[ v[ dau =i eu c`te ceva... ai auzit, Simioane, d[-le casa
=i nu te mai ]nc[p[\`na.
Simion nu zise nimic, obstinat din fire, nici nu protest[.
St[nic[ f[cu gestul de a-=i aduna puterile.
— }i aduc actul redactat. O semn[tur[ numai, =i restul m[
prive=te pe mine.
Totu=i Simion nu se d[du ]nvins cu una, cu dou[. St[nic[
venea aproape zilnic =i, din bolnav, devenise un comp[timitor
al b[tr`nului, pe care ]l ]ntreba serios:
— Dumitale cum ]\i mai merge?
}i adusese chiar ni=te pretinse doctorii, din care Simion
apucase s[ ia pe furi=, p`n[ ce-i fur[ aruncate de Aglae. }ntre
patru ochi, St[nic[ merse =i mai departe.
— Eu ]n\eleg foarte bine sentimentul dumitale, zise el lui
Simion, ca avocat =i ca om, am ]nt`lnit at`tea cazuri. O

81
 G. C[linescu

gre=eal[ de tinere\e a nevestei, pricepi dumneata, o mic[

infidelitate, pe care un suflet generos o iart[... se na=te un
copil legitim, dup[ acte, dar pe care instinctul de tat[ ]l
respinge... }\i spun dumitale, Olimpia nu-\i seam[n[ deloc,
nici la temperament... }ns[ ce sunt eu de vin[? }n fa\a legilor,
Olimpia este fata dumitale, =i eu trebuie s[-i dau o repara\ie...
Un socru ca dumneata, un artist, este pentru mine o mare cinste,
un ]ndemn la lucru, deschiz[torul unui \el ]n via\[.
Prin astfel de complicitate insidioas[ cu ideile fixe ale lui
Simion, St[nic[ c`=tig[ mai mult dec`t prin implor[ri =i
declama\ii. St[nic[ ]ncepu s[ duc[ pe Simion prin ora= =i s[-l
trateze cu bere prin gr[dini (b[tr`nul nu avea mai niciodat[
bani proprii) =i s[-i aduc[ ]n cas[ fel de fel de indivizi, spre a
le ar[ta „galeria de pictur[“. Aceste purt[ri schimbar[ ]ntr-at`t
opinia lui Simion despre St[nic[, ]nc`t c`nd Otilia =i Felix
porneau la mo=ia lui Pascalopol, toat[ lumea ]n casa Tulea
vorbea de cununia Olimpiei ca de un eveniment iminent.

82
 CUPRINS
Enigma Otiliei

VI

Otilia =i Felix cobor`r[ ]n gara Ciulni\a, ]nt`mpina\i cu

bri=ca de Pascalopol, care plecase ]naintea lor din Bucure=ti
spre a pune ordine. Pascalopol era ]mbr[cat ]ntr-un elegant
costum rural-colonial (car`mbi de p`nz[ ]nchi=i cu =ireturi,
costum de doc verde cu multe buzunare sistematice, p[l[rie
de paie larg[). Bri=ca ]ns[=i era un vehicul de lux, u=or ca un
caic, =i cei doi cai negri erau a=a de voinici =i de nervo=i, ]nc`t
tr[sura p[rea mai u=oar[ dec`t era ]ntr-adev[r. Otilia se repezi
la mo=ier, care ]i s[rut[ prelung ]ncheietura m`inii sub\iri =i o
ridic[ de subsuori ]n tr[sur[. Dup[ ce fur[ a=eza\i c`te=itrei pe
larga banchet[ din fa\[, Otilia st`nd ]ntre Felix =i mo=ier, care
luase h[\urile, tr[sura porni cu un huruit lin. +oseaua era lutoas[,
]nc[rcat[ de un strat gros de colb uscat, =i caii alergau f[r[
greutate. Mo=ia se afla la vreo cincisprezece kilometri dep[rtare
de Ciulni\a, ]n direc\ia Dun[rii, departe de linia ferat[, fiind
cam la jum[tatea distan\ei dintre C[l[ra=i =i Fete=ti. Caii alergau
cu o repeziciune de curs[, ridic`nd ]ntr-un stil decorativ
picioarele de dinainte, ]n vreme ce Pascalopol ]i atingea numai
u=or cu sf`rcul unui bici lucrat cu ]ngrijire, pe cotorul c[ruia se
z[reau ]mpletituri de piele de marochin, ]nt[rite printr-un inel
de argint. Un v`nt cald, masiv ca o und[ marin[, sporit =i de
alerg[tura tr[surii, f[cea ca p[l[ria Otiliei s[ fluture, de=i era
\inut[ bine cu m`na. Otilia =i-o scoase ]n cele din urm[ de pe
cap =i, trec`nd un bra\ pe sub bra\ul lui Pascalopol, r[mase cu
capul gol, aspir`nd cu n[rile desf[cute mirosul c`mpului.
V`ntul ]i arunca pletele, \inute ]ntr-un pieptene lat, peste urechi,
masculiniz`ndu-i fa\a. C`mpia era a=a de plat[ =i de ]ntins[,
]nc`t nu i se z[rea nici o margine. F`=ii enorme de p[m`nt,
care fusese lanuri de gr`u, erau acum numai ni=te ]ntinse miri=ti

83
 G. C[linescu

ispr[vite spre orizont, din care se ridica un b`z`it formidabil,

f[r[ oprire, de cosa=i, v[rsa\i ]n at`ta cantitate pe c`mp, ]nc`t,
la trecerea tr[surii, s[reau ca ni=te stropi m[run\i de noroi. Otilia
prinse unul chiar pe rochia ei, dar, c`nd vru s[ pun[ m`na pe
insecta de culoarea paiului putred, r[mase numai cu un picior
minuscul ]ntre degete. C`nd bri=ca trecea printre sem[n[turile
de porumb, zarea era astupat[ cu des[v`r=ire. Nu se vedea
nici un om, nici o vietate, afar[ de insecte =i de stoluri de
vr[bii. Pluteau pe o mare galben-verzuie, ]n care valurile prea
]nalte ]mpiedicau ochii s[ trag[ linia orizontului. La ]ncetarea
porumbi=tilor, reap[reau miri=tile sau lanurile, tot at`t de lungi,
de ov[z, cu paiul scurt =i aproape alb de usc[ciune. Atunci,
din cauza inund[rii ]ntregului =es cu ov[zuri, contururile
priveli=tii se rotunjeau, =i propor\ia ]ntre lucruri, din lipsa unei
unit[\i de m[sur[, devenea nebun[. Pr[jina unui pu\ cu
cump[n[ ]i urm[ri mult[ vreme din dep[rtare, f[r[ s[-=i poat[
da seama dac[ era o simpl[ pr[jin[ sau un st`lp colosal. Un
cal ie=it pe nea=teptate ]n marginea c`mpurilor p[rea gigantic,
copilul care-l m`na din urm[ cu o nuia, un ciclop. Mult[ vreme,
lipsa des[v`r=it[ a oric[rei a=ez[ri omene=ti d[dea c[l[torilor
impresia ie=irii din orice margine posibil[ a civiliza\iei =i diforma
no\iunea de timp. Era un ceas numai de c`nd cobor`se din
tren, =i Felix se sim\ea pierdut de sute de ani pe locuri ]n care
orice urm[ de civiliza\ie fusese distrus[ de mult de soare =i de
ierburi. Lanurile ]ncepur[ dup[ c`\iva kilometri s[ se ]ntunece
=i se ivi o pustietate stearp[ de colburi negre, cu o u=oar[
m[lurire ]n dep[rtare. Caii nechezar[.
— Uite, colo, pe marginea p`r`ului, am o gr[din[rie, zise
Pascalopol, ar[t`nd cu biciu=ca.
Nu se z[rea ]ns[ nici un p`r`u =i nici m[car vreo salcie.
Abia mai ]ncolo, c`\iva pomi r[muro=i se ivir[ izola\i la distan\e
incalculabile, pierdu\i ca ni=te trunchiuri moarte pe valurile
m[rii. O roat[ bizar[ ]ncepea sa se contureze pe cer ca un
curcubeu de cenu=[, =i, al[turi de ea, un om c[lare pe un cal
uria=. Pascalopol p[r[si drumul de c[ru\[, pe care, din cauza
unor n[moliri mai vechi, r[m[sese =an\uri groase, solidificate,

84
 Enigma Otiliei

de tin[, =i o t[ie de-a dreptul pe c`mp ]n direc\ia calului fabulos

=i a aureolei fumurii. Se distinse pe ]ncetul o roat[ ca de moar[,
mereu enorm[, =i un om c[lare, apoi roata se mic=or[ pu\in, =i
c[l[torii cei tineri ]=i d[dur[ seama c[ era o roat[ cu g[le\i
pentru iriga\ii. Undeva prin apropiere se afla probabil un mic
p`r`ia=. Tr[sura fu oprit[ de mo=ier departe de viziune, ]nc`t
Felix nu-=i putu da seama dac[ se aflau la dou[ sute de metri
dep[rtare sau la c`\iva kilometri. Pascalopol f[cu un semn prin
aer cu biciu=ca =i strig[ spre cer, cu un glas profund, pe care
aerul ]l hohoti:
— Cine e=ti acolo? Hei!
Calul fabulos se mi=c[. Omul din dep[rt[ri scrut[ pu\in
originea glasului, apoi r[spunse ca din fundul p[m`ntului:
— Sunt eu, P[tru!
— Sunt pepeni? \ip[ grozav Pascalopol.
— Este, este!
— Oameni ai? C`\i oameni ai?
— Am dou[zeci! Dou[zeci de bulgari!
— S[ trimi\i la curte o c[ru\[ de pepeni, ai ]n\eles?
— ‘|eles... tr[i\i!... r[spunse ecoul.
Pascalopol d[du iar bici cailor, p[r[sind pe st`nga roata =i
reapropiindu-se treptat de drumul b[t[torit de c[ru\e. Bri=ca
s[ri deodat[, lovindu-se de un mal, c[zu ]ntr-o albie =i se ridic[
iar pe c`mp. D[duse de p`r`u. Nu era dec`t o =erpuire de =an\
mai ]ngust sau mai lat, ]n care prezen\a apei era dovedit[ doar
de noroiul gros mai peste tot =i de mici b[ltoace verzui. Un
miros de linti\[ tr[da un ochi de ap[ cu broa=te.
— A secat de tot p`r`ul, observ[ mo=ierul, nu vine mare
dec`t c`nd plou[ mult =i se umfl[ apele.
— Atunci, de unde scoate ap[ la gr[din[rie?
— Din pu\! r[spunse Pascalopol, amuzat de spiritul f[cut
de natura ]ns[=i.
Otilia ]l str`nse de bra\. +esul uria=, acoperit cu colburi prinse
]n smocuri de ierburi, cre=tea ]nainte, t[iat ]n dou[ de drum. Pe
orizont se ivir[ ni=te pete negre, ni=te ocoale, ni=te domuri sumbre
cu \epi ]n v`rf. Construc\iile se m[rir[ =i ap[rur[ ]n toat[ sinistra

85
 G. C[linescu

lor s[lb[ticie. Erau co=are de nuiele ]mpletite, grajduri de nuiele,

case de nuiele lipite cu lut scorojit. Ocoalele p[reau destinate
vitelor, c[ci bordeiele n-aveau nici o ]mprejmuire. Domurile
erau stoguri de f`n scrumit, putrezit, str`ns ]n jurul unei pr[jini.
Totul alc[tuia o ruin[ trist[, prin materialul ei, un Pompei de lut,
imposibil de a fi g`ndit cu oameni ]ntr-]nsul, confund`ndu-se cu
p[m`ntul, p[r`nd o ran[ a lui, o mu=uroire de furnici gigantice.
+i cum totul p[rea pe acest orizont, lipsit de dimensiune, colosal,
Felix avu intui\ia pustiet[\ii scitice, ]nv[\ate la =coal[. Aici nimic
nu putea fi a=ezat ]ntr-un moment al istoriei, nici un monument,
nici o forma\ie a solului nu amintea vreun ev. Totul era r[mas pe
loc, ]n afara oric[rei epoci, ]ntr-o absolut[ neistoricitate. Dac[
]naintea tr[surii ar fi r[s[rit deodat[ c`\iva c[l[re\i acoperi\i din
cap p`n[-n picioare ]n s`rm[, ca barbarii de pe Coloana Traian[,
sau ]n ]ntregime goi, cu \este la obl`nc =i cu suli\i cu smoc de
p[r ]n m`n[, Felix nu s-ar fi mirat deloc. Aci punea acum tot ce
nu ]nc[pea ]n istoria lui oficial[, trat`nd despre romani =i greci,
barbarimea cu nume bizare, sci\ii, costobocii, sarma\ii, bessii.
Huruitul ro\ilor =i tropotul cailor spori ]n con=tiin\a lui ]ntr-un
chiot prelung, ca =i c`nd cercul orizontului s-ar fi umplut de
hoarde. +i, ]ntr-adev[r, un fum ]nec[cios ]ncepu s[ se ridice ]n
zare, =i aerul r[suna de ni=te r[cnete neidentificabile.
— Ce este? se sperie Otilia.
— Nimic, nimic! o lini=ti Pascalopol.
Un noroi negru, gros p[rea c[ se rostogole=te moale dinspre
zare spre tr[sur[, un noroi cald, care fierbe =i plesne=te, f[c`nd
s[ se mi=te domol suprafa\a lui. Buc[\i din aceast[ lav[ p[t[
c`mpul pe ici, pe colo, adun`ndu-se spre centrul invaziei.
Strig[tele guturale sugrumate crescur[ ]n val, =i noroiul ]ncepu
s[ se pr[vale mai cu putere, zguduind p[m`ntul.
— Sunt bivolii, zise Pascalopol, =i opri bri=ca l`ng[ marginea
drumului. Cum Otilia se ]ngrijora, o asigur[: Nu fac nici un r[u.
Colbul crescu ca o furtun[ =i ]nnegri totul, ]n inima lui se
z[rise ]nt`ile vite lungi, bituminoase, cu capul aplecat =i
adulmec[tor, ca al unor rinoceri, merg`nd ondulat, ca o barc[
infernal[ pe Styx. Apoi venir[ mai multe laolalt[ plutind,

86
 Enigma Otiliei

]ndesate unele ]ntr-altele, pline de n[moale ]ncrustate, b[rboase

=i, ]n sf`r=it, invazia fu at`t de general[, ]nc`t bri=ca fu
]nconjurat[ de ace=ti zei negri, care tr[geau din n[ri privind
spre Otilia, confund`nd-o poate cu o buruian[ mai ]nalt[. Toat[
c`mpia p[rea din pricina colbului cotropit[ de bivoli. Tropotul,
r[getele sugrumate f[ceau o larm[ surd[, ]n care r[s[reau ni=te
urlete s[lbatice. Felix =i Otilia nu distinser[ alt animal; dar
Pascalopol, \in`nd bine caii, care sfor[iau, ]ncepu s[ strige:
— M[i, care sunte\i acolo?
Un glas se auzi ca de pe lumea cealalt[:
— Aici suntem, boierule.
}n cur`nd, printre bivolii mai risipi\i dinspre margine, se ivi
c[lare, cu un b[\ ]n m`n[, un om aproape gol, cu pielea tot
a=a de neagr[ =i de m`njit[ de noroi uscat ca =i a bivolilor.
Degetele picioarelor at`rn`nd f[r[ sc[ri erau ]mbr[cate ]ntr-o
coaj[ de tin[. Noroiul ]n care intrase i se lipise ]n \ur\uri de
perii fluierelor. Sudoarea, ]ngro=at[ cu colb, ]i brobona fruntea
ad[postit[ sub o p[l[rie mic[, ardeleneasc[, foarte unsuroas[,
=i sem[n`nd cu tichia lui Mercur. P[rea Hermes ]nsu=i, r[t[cit
prin n[moluri, cu caduceul rupt.
— Tu e=ti, m[i Lep[dat! zise Pascalopol. Unde ]i duce\i?
— D-ap[i ]i m`n[m mai sus, la jgheaburi!
— N-a\i pierdut nici unul?
— Ba nu, numai pe doi i-am l[sat la ocol, c[-s r[i tare, tune
dracu-n pielea lor. Nu trag deloc la jug!
— S[-i trimite\i la iarmaroc, s[-i v`nd[.
Pascalopol d[dea porunci lini=tite, hot[r`te, =i Felix admir[
\inuta lui de st[p`n al c`mpurilor =i vitelor. Otilia \ip[ deodat[,
fiindc[ un bivol, indus ]n eroare de rochia ei alb[, ]=i apropiase
f[lcile lungi =i p[roase, mirosind-o cu ]nclinarea de a o rumega.
Pascalopol ]l lovi cu biciu=ca peste bot =i vita se trase ]napoi
n[ruindu-se peste celelalte. +i unul din caii de la bri=c[ nechez[
la vederea ciurdarului. Turma se scurse ]ncet, ca o lav[ groas[,
ridic`nd un fum gros de praf, =i reconstitui de cealalt[ parte a
c`mpului acea t`r`re colboas[. Pascalopol d[du bici cailor =i
bri=ca porni.

87
 G. C[linescu

— Pascalopol, ]ntreb[ Otilia (Felix observ[ familiaritatea),

la ce servesc bivolii? De ce sunt a=a ur`\i?
— Sunt buni la jug, r[spunse mo=ierul, au putere mare.
C`mpul cel negru, sem[nat cu smocuri de buruieni, ]ncepu
s[ se coloreze din nou. Reap[rur[ lanurile lungi, dar de data
asta bine t[iate, unele albicioase, cu ov[zuri, altele verzi,
cu porumb. Printre ele, f`=ii sub\iri =i lungi de un verde-]nchis
ar[tau lanuri de cartofi. P[trate mari cu miri=ti =i altele cu
trifoi geometrizau ]ntinsul chilim. Fundul z[rii se ]ntunecase
=i se putea ghici o p`nz[ deas[ de s[lcii din care ie=ea un
mic fruct sclipitor.
— Acolo e biserica, ar[t[ Pascalopol cu biciu=ca.
Cu c`t se apropiau de lanuri, cu at`t miri=tile =i f`ne\ele se
]mpestri\au. Toat[ p`nza era stropit[ cu alb[strele, sau cu
galbene flori de sun[toare. Otilia nu mai ]nceta de a ar[ta cu
m`na ]n dreapta =i ]n st`nga, pretinz`nd a distinge o floare
dintr-un miliard. C`teva berze ]=i plimbau pa=nice picioarele
]nalte. Pascalopol opri bri=ca, ]nnod`nd h[\urile ]n jurul
manivelei de fr`nare, =i cobor] jos, unde ]ncepu s[ adune, cu
fruntea brobonat[ de sudoare, alb[strele pentru un buchet. Felix
se d[du =i el de partea cealalt[ =i ]ncepu s[ culeag[ flori.
C`nd se apropie de bri=c[, v[zu c[, din partea opus[, Pascalopol
venea cu un buchet gros, pe care-l depuse apoi ]n bra\ele Otiliei.
Felix se preg[tea s[ ]ntind[ =i el pe al s[u Otiliei, care nu-l
vedea, dar un amestec de sentimente ]l opri. }n fa\a mo=ierului,
gestul lui p[rea inutil =i totdeodat[ o concuren\[ pu\in amabil[
din partea unui invitat tolerat. Felix l[s[ buchetul s[-i cad[
l`ng[ roata tr[surii.
— Tu n-ai cules nimic? ]l ]ntreb[ Otilia c`nd bri=ca pornise.
— Sunt frumoase numai pe c`mp, r[spunse el, e p[cat s[
le rupi.
Dup[ vreo doi kilometri, Felix v[zu c[ p`nza de salc`mi
se alc[tuia din mai multe perdele lungi, destul de dep[rtate
una de alta. Dou[ r`nduri fur[ trecute, =i, deodat[, ]ntr-un sistem
de lanuri bine t[iate, ap[ru ]n mijloc un grup de cl[diri
distribuite ]n dou[ zone p[trate. Din cauza iluziei de =es,

88
 Enigma Otiliei

construc\iile p[reau enorme, adev[rate fort[re\e. P[tratul din

st`nga era f[cut din ziduri ]nalte cu acoperi= \uguiat de \igl[,
cel din dreapta, mult mai spa\ios, era o livad[ mare, ]mprejmuit[
cu mari uluci sprijinite din loc ]n loc de st`lpi de zid. Bri=ca o
lu[ ]n direc\ia grupului ro=u, apoi, ocolindu-l, se-ndrept[ spre
livad[, care se z[rea a=ternut[ pe jos cu un covor de iarb[, =i
se ]ntoarse spre cap[tul cel mai din afar[ al p[tratului verde,
unde se vedea o poart[ mare de zid. Trecu poarta =i se aflar[
pe o alee b[tut[ cu pietri= m[runt, cu st`lpi scur\i de piatr[ de
o parte =i de alta, ]n fundul ad`nc al c[reia r[s[ri pridvorul cu
bolt[ al unei mari case albe. Caii zv`cnir[ mai repede, =i cur`nd
bri=ca se opri ]n fa\a unor sc[ri. Pascalopol s[ri jos =i, f[c`nd o
mic[ reveren\[, zise:
— Fi\i bineveni\i pe domeniile mele.
Otilia se ridic[ s[ sar[ =i, cum Pascalopol a=tepta cu bra\ele
]ntinse spre ea, ]=i d[du drumul realiz`nd astfel o scurt[
]mbr[\i=are, pe care mo=ierul ]ncerc[ s-o mai prelungeasc[.
Ca s[ atenueze pu\in aceast[ pl[cere evident[, Pascalopol,
r[mas ]n urm[, lu[ de bra\ pe Felix =i-l conduse pe scar[ ]n sus.
— Vezi dumneata, ]i zise, aici este, pentru un t`n[r, o =coal[
de energie. Vei profita.
Pascalopol d[du invita\ii pe m`na unei b[tr`ne servitoare,
ca s[ se cure\e de praf =i s[ se spele, =i disp[ru pentru un sfert
de ceas. C`nd se adunar[ din nou ]n sala de la intrare, Pascalopol
era ]mbr[cat ]ntr-un costum de ora=. Le ar[t[ casa. Aceea=i
c[utare din apartamentul de la Bucure=ti se reg[sea =i aici,
]ntr-un chip mai rustic. Doi pere\i ai s[lii erau acoperi\i cu
dou[ mari =aluri de ca=mir, arme numeroase vechi erau pres[rate
peste tot, de tavanul de grinzi at`rnau candelabre cu lum`n[ri
de cear[. O vitrin[ mare con\inea pe un rastel numeroase pu=ti
de v`n[toare. Al[turi de sal[ era o cancelarie de mo=ie, simpl[
=i ordonat[. }n cealalt[ parte se g[sea sufrageria. Aceste ]nc[peri
d[deau ]nspre prispa de intrare. Pe o u=[ din fundul s[lii ie=ir[
]ntr-un geaml`c ce privea ]n direc\ia p[tratului cu =uri. Pe acesta
se aflau u=ile a numeroase alte od[i. Pascalopol le ar[t[ o
odaie cu mobil[ veche de nuc, care, spunea el, apar\inuse

89
 G. C[linescu

mamei sale =i r[m`nea mereu nelocuit[. O camer[ spre un

cap[t al coridorului fu destinat[ lui Felix, alta, la cap[tul opus,
Otiliei. Am`ndou[ erau mobilate cam ]n acela=i chip, sumbru,
masiv =i cu o solemnitate rustic[, pe care o accentuau grinzile
de lemn. Cei trei se ]ntoarser[ ]n sal[. Otilia, care o luase
]nainte, deschisese dulapul cu pu=ti =i pusese m`na pe cea mai
plin[ de arabescuri. }ntr-o clip[, Pascalopol fu l`ng[ ea,
cuprinz`ndu-i cu putere bra\ele.
— Domni=oar[ Otilia, trebuie s[ fii mereu supravegheat[.
Pu=tile le \in totdeauna ]nc[rcate.
Felix nu not[ at`t primejdia, c`t ]mbr[\i=area lui Pascalopol.
Mo=ierul ]i invit[ ]n sufragerie. O mas[ lung[ se ]ntindea
aproape de la un cap[t la altul al od[ii, cu dou[ b[nci laterale.
Masa =i b[ncile, din blan[ groas[ de stejar, erau lucrate ]n stil
\[r[nesc, cu ]ncheieturi de a=chii. Cuiere de lemn =i blidare
acopereau pere\ii de jur ]mprejur, pline de c[ni =i bliduri \[r[ne=ti
de toate tipurile. O mare plit[ \[r[neasc[ cu cuptor, ]ntr-un
col\, avea un rost mai mult decorativ. Marginea de sus a
cuptorului era ticsit[ cu c[ni albastre de format mai mare, iar
plita ]ns[=i slujea de bufet. }n sf`r=it, lungi culmi ro=ii at`rnau
de cele dou[ grinzi laterale ale tavanului. O p`nz[ de in gros
era a=ternut[ numai ]ntr-un cap[t al mesei. Pascalopol =i Otilia
se a=ezar[ al[turi pe o banc[, iar Felix, pe cealalt[ dimpotriv[.
}n loc s[ a=tepte m`ncarea, Otilia mu=ca dintr-un m[r mare,
g[sit pe o tipsie ]nc[rcat[ cu fructe, gust`nd suplimentar c`te
un bob de strugure =i c`te o prun[.
— Domni=oar[ Otilia, o mustr[ Pascalopol, iar nu e=ti
cuminte. Ai s[ te-mboln[ve=ti!
Otilia f[cu semn c[ nu, cu gura plin[, =i, ]ntorc`ndu-se, se
a=ez[ c[lare pe banc[, cu fa\a spre Pascalopol.
— Ce p[cat c[ nu e aici cocoana Aglae, s[ te vad[,
zise acesta.
— Cocoana Aglae, pe c`t am v[zut, observ[ Felix, mai
mult r`z`nd, nu are ochi prea buni pentru Otilia, =i mi se pare
c[ nici pentru mine.
— Nu, confirm[ Pascalopol, foarte serios. Intr-adev[r,
cocoana Aglae nu cultiv[ prea mult virtu\ile cre=tine. }ns[

90
 Enigma Otiliei

dumneata, domnule Felix, e=ti un om cu des[v`r=ire inde-

pendent, =i nu vad ce conflicte ai putea avea cu ea. Cu
domni=oara Otilia (Pascalopol se ]ntoarse ocrotitor c[tre fat[ =i
p[rea a vorbi numai pentru ea), se schimb[ pu\in chestiunea. E
ceva mai delicat. Dar vom lua m[suri, trebuie s[ lu[m m[suri.
Am =i vorbit cu Costache. El e un om cam slab, cu ciud[\eniile
lui, dar bine inten\ionat, te asigur c[ e bine inten\ionat. Nu-l
sl[be=te cocoana Aglae. }n sf`r=it, vom vedea, ]\i voi spune eu
mai pe larg unele lucruri. +i c`nd te g`nde=ti (f[cu Pascalopol
un gest de repro= amical) c[ toate astea ar putea sa nu te mai
intereseze, c[ eu...
Oric`t s-ar fi silit Felix s[ nu participe la convorbire, fa\a
lui exprima jena de a nu pricepe despre ce vorbea anume
Pascalopol. Acesta t[ie fraza =i, smulg`nd un m[r de la gura
Otiliei tocmai c`nd slujnica aducea castronul cu sup[, ]l arunc[
pe un blid ardelenesc de pe mas[.
— Produce mult o mo=ie? ]ntreb[ Felix, numai ca s[
spun[ ceva.
— Produce, fire=te, r[spunse Pascalopol tehnic, dac[ o
exploatezi ra\ional. Eu cultiv ]ndeosebi oleaginoase, cu comenzi
anticipate din Anglia. Culturile specializate sunt mai rentabile.
Pentru asta e nevoie ]ns[ de inventar =i de m`n[ de lucru select[.
Trebuie s[-\i m[rturisesc c[ cu \[ranii de pe aici nu prea fac
treab[; de aceea vei vedea pe mo=ie foarte mul\i ardeleni. Am
=i c`\iva nem\i, unguri, chiar =i italieni, asta pentru anume
specialit[\i. Gr[din[ria o fac cu bulgari =i cu s`rbi. Dup[ o
bun[ exploatare, toamna t`rziu, sunt ]n m[sur[ s[ export, =i
atunci m[ duc s[-mi ridic banii de-a dreptul ]n str[in[tate, la o
banc[ unde mi se face cont. Am =i eu dreptul s[ m[ recreez.
— Cum a= vrea s[ merg ]n str[in[tate! se v[it[ Otilia.
Pascalopol puse m`inile cu devotament la piept =i zise:
— Domni=oar[ Otilia, porunce=te. Am de la mo= Costache
]nvoirea s[ te r[pesc oric`nd.
Otilia nu r[spunse la aceast[ propunere, deviind chestiunea.
— Ai cai la mo=ie, pot s[ devin amazoan[?
— Este, este, cum s[ nu, ]\i rezerv unul cu totul bl`nd.

91
 G. C[linescu

— Eu, zise Felix, n-am alt[ dorin\[ dec`t s[ dorm ]n f`n.

Am stat numai c`teva ceasuri ]ntr-o =ur[, la o excursie, =i de
atunci otava mi se pare cel mai bun culcu=.
— Dar =i eu, s[ri Otilia, vreau s[ merg ]n =ur[, trebuie s[ fie
foarte nostim.
— O, de asta s[ n-ai nici o grij[, o lini=ti Pascalopol, f`n
avem destul. }ns[, sper c[ nu vei dispre\ui odaia pe care \i-am
preg[tit-o. +tii c-avem =i un pian, ceea ce n-are =ura...
— Pascalopol, admir[ Otilia pe mo=ier, totdeauna ai
fost chic!
— Dumneata, zise Pascalopol lui Felix, dup[ ce te odihne=ti,
te po\i plimba pe mo=ie. Dau ordin s[-\i dea o bri=c[, dac[
vrei, ]\i dau chiar un cal cuminte... nu te teme... }\i dau =-o
c[l[uz[... aci devii numaidec`t c[l[re\.
Felix mul\umi, rezerv`ndu-=i s[ se g`ndeasc[, ]ns[ nu putu
s[ nu remarce c[ Pascalopol ]i f[cea un program deosebit,
izolat de al Otiliei. Asta ]l indispuse, fiindc[ aici i se p[rea
locul cel mai bun de a se apropia mai mult de Otilia.
Pascalopol le recomand[ s[ se odihneasc[ un ceas dup[-mas[,
p`n[ ce el pune pu\in la cale treburile mo=iei, =i, lu`ndu-i pe
am`ndoi de bra\, ]i scoase ]n coridor. Felix fu condus la odaia
lui, dintr-un cap[t.
— Acum, zise Pascalopol Otiliei, s[ te duc =i pe dumneata!
C`nd ]ns[, pu\in mai t`rziu, Felix arunc[ ochii pe fereastr[,
v[zu c[ Otilia, departe de a fi ]n camera ei, se plimba ]n
fundul livezii care desp[r\ea conacul de p[tratul =urilor, la bra\
cu Pascalopol. Acesta p[rea s[ r`d[ foarte voios =i-=i apropia
pe c`t putea ]n mers obrazul lui de al fetei. Felix sim\i o mare
ciud[. Sentimentul c[ Otilia este o fiin\[ destinat[ s[ urmeze
foarte de aproape propria lui cale crescuse mult ]n ultima vreme.
Ar fi voit s[ fie foarte bogat, s[ fie major, s[ ia pe Otilia sub
ocrotirea lui =i s[-i ofere tot ce-i oferea cu at`ta u=urin\[
mo=ierul. }=i propunea s[ fac[ tot ce-l sf[tuia Otilia, s[ ajung[
un medic celebru, ]n sf`r=it, orice, dar ilustru. Pe o mas[ l`ng[
fereastr[ se aflau o c[limar[ =i c`teva foi de h`rtie, Felix se
a=ez[ =i ]ncepu s[ scrie caligrafic, privind de departe pe Otilia:

92
 Enigma Otiliei

„Otilia, Otilia, Tilia, Tili.“

Pe la ora =ase to\i se re]nt`lnir[. Pascalopol ]=i reluase \inuta
de mo=ier, dar cu alt costum, c[r[miziu, =i a=tepta ]n pridvor,
]n vreme ce tr[sura era =i ea tras[ prin preajm[.
— Vreau s[ te plimb pu\in pe mo=ie, zise Pascalopol c[tre
Otilia, cred c[ te-ai odihnit de ajuns.
Otilia ]=i schimbase =i ea rochia =i nu p[rea deloc s[ fi dormit.
— Dar tu, Felix, nu vii cu noi? ]ntreb[ oarecum surprins[.
Felix ]=i aminti propunerea izolat[ a lui Pascalopol din
timpul mesei =i f[cu un gest de rezisten\[.
— O, zise Pascalopol c[tre Felix, m[ iart[, credeam c[ ai
fost singur. Bri=ca te a=tepta. Desigur c[ po\i s[ vii =i dumneata.
Acest „po\i s[ vii =i dumneata“, tolerant, jigni pu\in pe
Felix, c[ruia totu=i o rezisten\[ prea accentuat[ i se p[ru
nepoliticoas[, ostil[, f[r[ rost ]n casa unui om str[in. Se urc[
deci =i el ]n bri=c[. Caii pornir[ pe aleea de la intrare, ie=ir[ pe
poart[ =i, ocolind livada, se-ndreptar[ spre cel[lalt p[trat. Aci
se aflau =iruri de grajduri =i co=are de vite, depozite pentru
unelte, case pentru arga\i, totul astfel a=ezat, ]nc`t, la z[vor`rea
por\ii celei mari curtea s[ r[m`n[ ]nchis[. Fiecare grajd se
compunea din dou[ componente laterale de zid pentru vite,
un =opron central pentru c[ru\[ =i un pod pentru f`n acoperit cu
\igl[ =i de o ]n[l\ime considerabil[. +opronul se ]ncuia pe
din[untru cu o poart[. Oamenii puteau ie=i ]ns[ spre c`mp
printr-o u=[ p[trat[ =i cu prag ]nalt, care se ]ncuia noaptea =i
prin care, din cauza micii dimensiuni, nu se putea scoate nimic.
}n schimb, c`mpul nesf`r=it era t[iat de u=[ ca de rama unui
tablou, ]nc`t priveli=tea avea un aer de artificiu. Otilia vru cu
orice chip s[ se urce ]ntr-un pod cu f`n, spre veselia sfioas[ a
\[ranilor. Nimerise scara tare, cu trepte de nuia groas[ de alun,
care se afla ]n[untrul =opronului pentru c[ru\e, =i se urc[ repede,
invit`nd =i pe ceilal\i:
— Pascalopol, nu vii? Hai, te rog, vino!
Pascalopol se ar[t[ ]ns[ pu\in contrariat de aceast[ invita\ie
=i se scuz[. Otilia ap[ruse ]n fereastra podului =i f[cea de acolo
semne de delicii.

93
 G. C[linescu

— Felix, suie-te s[ vezi ce f`n moale!

Mo=ierul, nemaig[sind alt chip de a fi pe placul Otiliei,
f[cu semn lui Felix s[ se urce.
— Vai, ce stoguri se v[d pe c`mp! Ale cui sunt?
— Ale mele sunt, zise Pascalopol, obidit.
— S[ mergem, s[ mergem! \ip[ Otilia =i cobor] numaidec`t.
Tr[sura ie=i din patrulaterul =urilor =i o lu[ pe c`mp, pe un
drum indicat de ro\ile c[ru\elor. }ntre dou[ linii paralele p`n[ la
o distan\[ considerabil[ =i dep[rtate ]ntre ele cam cu o sut[ de
metri, se ]ntindea un loc de f`na\, de pe care iarba fusese cosit[,
uscat[ =i adunat[ ]n stoguri pe marginea f`ne\ii. Stogurile aveau
forma unor sofale pentru uria=i =i se aliniau ]ntr-o procesiune
lung[. Otilia ceru lui Pascalopol s[ opreasc[ =i ]ncepu s[ alerge
de la un stog la altul, chibzuind cum s[ se urce.
— Pascalopol, implor[ ea, hai sa ne urc[m, f[-mi
pl[cerea asta.
Pascalopol, silit s[ alerge, ]=i =tergea sudoarea de pe frunte.
— Domni=oar[ Otilia, zise el cu o umbr[ de ironie, la v`rsta
mea nu m[ mai urc pe stoguri. S[ se suie domnul Felix.
Felix, atras de nebunia Otiliei, se urc[ ]ntr-adev[r pe urmele
fetei, care se c[\[rase cu m`inile =i cu picioarele. Pascalopol
a=tepta jos, v[dit ]ncurcat, ]n vreme ce Otilia, cu m`na strea=in[
la ochi, ca un general, f[cea de sus observa\iuni:
— Vai, ce de mai sunt!
— Pentru Dumnezeu, glumi Pascalopol, n-ai de g`nd s[ te
urci pe toate stogurile!
Otilia nici nu-l auzise, ci continua:
— Ce se vede, Pascalopol, acolo ]n fund, lucios, unde
sunt pomi?
— E un hele=teu!
— Un hele=teu? Auzi, Felix? Un hele=teu! Hai s[ mergem!
Pascalopol urc[, lu`nd aere de martir, ]n bri=c[, ]mpreun[
cu ceilal\i doi, =i pornir[. Ie=iser[ din raza culturilor, =i acum
se vedea ceva surprinz[tor. P[m`ntul sc[pat de str`nsoarea
vegeta\iei era negricios =i colbos, ]nc`t caii intrau cu picioarele
]n el ca-ntr-un lichid fumeg[tor. O perdea groas[ =i scund[ de

94
 Enigma Otiliei

s[lcii se rezema ]n jos pe orizont, =i din cauza netezimii solului

toat[ ]ntinderea avea ]nf[\i=area unui sm`rc, cu deosebirea c[
adev[ratul hele=teu era mai ]ntunecos =i lucios. Smocurile rare
de buruieni ]nfipte ca ni=te gheare ]ntoarse ]n sus sem[nau cu
ierburile din iconografia bizantin[. +i, ca =i acolo, un soare
uria= de aram[ se l[sa ]nro=it pe zare.
Priveli=tea era sinistr[ =i grandioas[. }n apropierea hele=teului,
p[m`ntul ]ncepu s[ se ]nnoroieze =i s[ se crape ]n c`teva mici
r`pe. Apa se ]ntindea neagr[, lini=tit[, sprijinindu-se ]n fund pe
un p`lc de s[lcii =i, la margini, pe p[puri= t[iat asemeni unei
perii. O bun[ parte din suprafa\a apei era pres[rat[ cu cotoare
retezate de trestii =i chiar cu trunchiuri de copaci, de unde se
vedea c[ apa se ]ntinsese cu mult peste albia ei veche. P[rea c[
aici fusese o sta\iune preistoric[ pe palafite, din care nu mai
r[m[sese dec`t pilonii. O spum[ groas[, b[loas[ ruina toat[
fa\a apei verzi, =i un miros p[trunz[tor de linti\[ umplea aerul.
Dinspre s[lcii, c`teva bivoli\e =i vaci ]naintau p`n[ la p`ntece
]n ap[, supravegheate de un copil gol, cu abdomenul prea umflat.
Un muget r[sun[ prelung din dep[rtare, =i din b[ltoac[ ]i r[spunse,
cu tonuri scurte de flaut, broa=tele. Era o ap[ mocnit[, sm`rcoas[,
cum apare uneori ]n visele grele ]n care adormitul se cufund[
mereu ]n n[moluri universale =i nu scap[ de ele dec`t zbur`nd
pe deasupra. Un om venea de undeva, de-a lungul b[l\ii, cu o
coas[ pe um[r. Umbros, de=irat, cu fa\a supt[, ]mp[ro=at[ =i
ceroas[, p[rea ]ns[=i moartea. Otilia voia s[ guste =i aici
senza\iile apei =i se preg[tea, spre spaima lui Pascalopol, s[-=i
scoat[ ciorapii, c`nd un om c[lare se ]ndrept[ spre grupul celor
trei, ridic`nd furtuni de praf.
— Ce s-a-nt`mplat, Ciucene?
— Au venit domnii de la societatea pentru asigur[ri =i v[
a=teapt[!
— Ah, f[cu Pascalopol agasat, tocmai acum!
Dup[ o scurt[ chibzuire, mo=ierul l[s[ pe cei doi ]n paza
omului =i, ]nc[lec`nd pe calul acestuia, porni ]n trap spre curte.
Otilia nu-=i p[r[si g`ndul dint`i =i, sco\`ndu-=i ciorapii, intr[
]n ap[ cu picioarele ei sub\iri.

95
 G. C[linescu

— }mi place Pascalopol, zise ea ca pentru sine, ]n lume e

un om ]nc`nt[tor, dar nu vrea s[ se urce ]n =ur[.
Otilia ]=i ridicase rochia p`n[ la genunchi =i ]nainta pe
latura cea mai dulce a hele=teului, ]ndemn`nd =i pe Felix cu
at`ta insisten\[, ]nc`t acesta ]i f[cu pe plac =i, desc[l\`ndu-se,
intr[ =i el ]n ap[. Omul de l`ng[ bri=c[ le semnala z`mbind
locurile neprimejdioase.
— C`nd e cald tare, zise el, =i nu e tulbure, apoi vine lumea
=i se scald[.
Otilia f[cu un astfel de gest, c[ Felix se sperie c[ avea de
g`nd s[ se dezbrace spre a se sc[lda. Era ]ns[ prea t`rziu, se
]ntunecase de-a binelea =i trebuir[ s[ se-ntoarc[, l[s`nd ]n urma
lor corul de flaute acvatice.
Masa de sear[ decurse ]ntr-o atmosfer[ ap[sat[, fiindc[ luau
parte la ea trei indivizi necunoscu\i, cu care mo=ierul avea
treburi ]n vederea asigur[rii de incendiu =i inunda\ii a unor
magazii cu cereale, de=i dorin\a lui v[dit[ era de a sta de
vorb[ ]n toat[ tihna cu Otilia. Indivizii ]ntrebau =i vorbeau
numai ]n leg[tur[ cu afacerile lor. Dup[-mas[, Pascalopol,
scuz`ndu-se cu o privire plin[ de ]n\eles, intr[ cu cei trei indivizi
]n cancelarie, unde se isc[ o discu\ie de specialitate, ]ncordat[.
— Felix, zise Otilia t`n[rului, lu`ndu-l de bra\, hai s[
mergem la stoguri.
+i, f[r[ a mai a=tepta r[spuns, f[c`nd numai un semn lui
Pascalopol din pragul cancelariei, trase de m`n[ pe Felix spre
ie=ire. Livada prin care trecur[ era ]necat[ ]n ]ntuneric ca un
cimitir, c`mpul ]ns[ era luminat de lun[, =i, c`nd sc[par[ de
]mprejmuirea =urilor, cl[ile de f`n ap[rur[ ca ni=te mari mo-
numente funerare. Otilia, ner[bd[toare, o luase ]nainte, =i Felix
auzi numaidec`t o f`=`itur[ de f`nuri uscate, urmat[ de
strig[tul: „Aici, aici“. Capul fetei ap[ru pe o claie, aureolat de
lun[. Felix =i Otilia se culcar[ pe spate cu m`inile sub cap =i
privir[ cerul. Se auzeau numai l[tr[turi de c`ini, unele
apropiate, altele pierdute ]n dep[rt[ri, =i \`r`itul multiplu al
greierilor. Urechea nu percepea la ]nceput dec`t un sc`r\`it
confuz, apoi ]ncepea s[ desfac[ \`r`iturile ]n infinitele lor

96
 Enigma Otiliei

componente, disting`nd semnale =i r[spunsuri, ]ntreruperi, tonuri

felurite. Un glas p[rea c[ r[sare chiar ]n apropierea urechii,
altul r[spundea ]n[bu=it din centrul p[m`ntului. |`r`itura curgea
cu monotonia tictacului unui ceas, neobservat[ prin obi=nuin\[,
huruitoare prin prea mult[ aten\ie. Ca printr-o ocult[ cores-
ponden\[, pulberea de stele de pe cer ]=i schimba \es[tura
mereu, a=a cum =i-o schimb[ o spum[ fin[ de s[pun care se
tope=te. Unele stele luceau mai repede, altele se stingeau, =i
mi=carea continua mereu, ca o fierbere. Lipsi\i de viziunea
p[m`ntului, cei doi se sim\eau plutind ]n aer ca pe o nav[.
Sufletul lui Felix se umplu de o lini=te sf`nt[, de un sentiment
de total[ desfacere de p[m`nt. }n aceast[ naviga\ie aerian[
luase ]ns[ =i pe Otilia. Fata contempla al[turi cerul =i, fiindc[
t[cea ]ndelung, Felix crezu c[ adormise. Deodat[, c[ut`ndu-i
m`na, Otilia zise:
— Ce-ai zice dac[ am c[dea deodat[ ]n cer? Nu ne-am
mai opri.
Felix ]n\elese punctul de vedere al Otiliei. Cum =edeau pe
spate, aveau senza\ia c[ sunt apleca\i spre concavitatea cerului.
— Atunci Pascalopol, continu[ Otilia g`ndul ei, ar r[m`ne
pierdut ]n urma noastr[.
— Nu mi-ar p[rea r[u, zise Felix, de=i, recunosc c[ e un
om foarte de treab[.
— Nu-l po\i suferi? Dar n-ai motiv pentru asta. Bietul
Pascalopol, el e a=a de modest!
— Crezi? Am impresia c[ e indispus. }ncep s[ m[ c[iesc
c[ am venit.
— Ti s-a p[rut c[ e indispus? Nu-mi vine s[ cred. De altfel
am s[-l descos eu. }n orice caz te asigur c[ nu din pricina ta,
fiindc[ te stimeaz[, =i-apoi tu...
Felix ]n\elese: „...=i-apoi tu nu reprezin\i nici o primejdie“.
— Otilia, ]=i lu[ inima-n din\i Felix, ]mi pare bine, dar, ]ntr-un
fel, =i r[u c[ am venit =i aici, =i la voi!
—De ce? ]ntreb[ simplu Otilia, f[r[ s[ se-ntoarc[, cu ochii
mereu la cer.
— Fiindc[... fiindc[ m-am obi=nuit cu tine, =i ]ncep s[ m[
tem c[ voi r[m`ne iar[=i singur.

97
 G. C[linescu

— |i-e fric[ s[ nu fug cu Pascalopol? Ipoteza aceasta n-ar fi

cu totul exclus[. Pascalopol e un om care merit[ o astfel de
bucurie, ]ns[ nu vreau sa-l p[r[sesc pe papa =i, prin urmare, nu
te las nici pe tine.
— Dac[ n-ar fi mo= Costache, ai fugi, va s[ zic[! O fat[ ca
tine poate s[ iubeasc[ un om cu mult mai ]n etate?
— Nu m-am ]ntrebat serios asta, dar ]n\eleg ce vrei s[ spui.
}ns[ ce t`n[r de v`rsta mea ]\i ]nchipui c[ m-ar iubi pe mine
a=a cum sunt? Sunt foarte capricioas[, vreau s[ fiu liber[!
Felix ar fi voit s[ spun[: „Eu!“, ]ns[ nu ]ndr[zni.
— A= voi odat[ s[-\i vorbesc multe, se mul\umi el s[ zic[,
dac[ vei putea s[ m-ascul\i.
— Te voi asculta! r[spunse la fel de simplu Otilia, care ]n
tot acest timp ]=i \inuse m`na pe m`na lui.
Un c`ine ]ncepu s[ latre violent, apropiindu-se, =i un glas
b[rb[tesc se auzi strig`nd ]n noapte: „Hei, domni=orilor, acolo
sunte\i?“ Felix =i Otilia se d[dur[ jos =i, r[spunz`nd la apel,
se-ndreptar[ aproape alerg`nd spre curte. C`nd se ar[tar[,
\in`ndu-se de m`n[, ]n fa\a pridvorului, Pascalopol =edea
g`nditor la o m[su\[. P[rea trist.
— V-am a=teptat la cafea, zise el, pofti\i! Eu, la mo=ie, nu
prea pot fi un tovar[= agreabil pentru ni=te oameni tineri!
Otilia s[ri pe marginea scaunului lui Pascalopol =i ]ncepu
s[ ]ndrepte gulerul acestuia.
— De ce spui astfel de lucruri? Am plecat numai pu\in, ca
s[ po\i vorbi ]n tihn[. Nu te preocupa de noi.
Pascalopol lu[ m`na Otiliei =i o s[rut[.
Totu=i, zile ]ntregi Pascalopol fu absorbit de treburile mo=iei,
=i cei doi invita\i r[maser[ de capul lor. Dup[ vreo dou[
s[pt[m`ni, mo=ierul fu chiar silit s[ plece la Bucure=ti pentru
dou[ zile. }n timpul acesta, Otilia, urmat[ orbe=te de Felix,
n[scocea tot soiul de distrac\ii, izbutind s[ capete colaborarea
binevoitoare a oamenilor de la curte. De o crac[ groas[
orizontal[ a unui nuc b[tr`n legase un leag[n ]n care se d[dea
]n picioare, flutur`ndu-=i fusta =i p[rul. Intra ]n toate =urile =i
dormea ]n fin. Nu se l[sase p`n[ ce nu se sc[ldase ]n hele=teu,

98
 Enigma Otiliei

gonind pe Felix ceva mai departe. Dar petrecerea de predilec\ie

o constituia un soi de cavalcad[ special[. Argatul de la grajduri
le d[duse doi cai mai ciol[no=i, pentru trac\iune grea, un fel
de cai normanzi mai zvel\i, care se l[sau ]nc[leca\i cu bl`nde\e
=i f[r[ =a, duc`nd pe c[l[re\i ]ncet, la o simpl[ b[taie cu palma
pe spinarea lor. Cei doi, supraveghea\i la ]nceput de argat, se
dedaser[ bini=or la acest sport =i colindau singuri mo=ia. }ns[
Otiliei ]i venise alt gust: s[ se urce chiar pe calul lui Felix.
Calul, masiv, suport[ f[r[ obiec\ie ]ndoita greutate, =i astfel
oamenii v[zur[, crucindu-se, noua ar[tare, un cal purt`nd ]n
spinare un b[rbat =i o fat[, care st[tea ]n fa\[, l`ng[ coam[,
b[ie\e=te, cu fluierele picioarelor sc[pate de sub rochie. Otilia
g[sea c[ acesta e sportul cel mai chic.
— Simt nevoia, ]i m[rturisi ]ntr-o astfel de cavalcad[ Felix,
dup[ at`ta singur[tate, s[ iubesc pe cineva, s[ am o tovar[=[...
nedesp[r\it[.
— Felix, ]i r[spunse Otilia, e=ti ]nc[ prea t`n[r. Tu nu trebuie
s[ te g`nde=ti la iubire, ]nainte de a-\i face o carier[ str[lucit[.
Iubirea, m[sur[ ea vorba, e un cuv`nt mare, dar apoi vezi c[
singur[ n-ajunge. Dac[ un t`n[r ar avea r[bdarea =i bun[tatea
lui Pascalopol, cum l-a= iubi!
— Pascalopol e =i bogat, observ[ f[r[ nici o inten\ie iro-
nic[ Felix.
— O, nu pentru, asta, protest[ Otilia, ]ns[ e adev[rat c[
numai un bogat ca el poate s[ fie generos =i gata de-a face
unei femei orice capricii. Eu am un temperament nefericit: m[
plictisesc repede, suf[r c`nd sunt contrariat[.
— Va s[ zic[, cuget[ tare Felix, ca s[ fiu iubit, va trebui
neap[rat s[ devin bogat?
— Poate c[ da, ]ns[ nu-i de ajuns. Papa, s[ =tii, e foarte
bogat, =i-l iubesc mult, ]ns[ nu poate s[ fac[ fericit pe nimeni.
Mama a murit de sup[rare.
Pascalopol aduse de la Bucure=ti =tiri neprev[zute. St[nic[
se c[s[torise de dou[ s[pt[m`ni, adic[ numaidec`t dup[
plecarea Otiliei. Toate formalit[\ile le avea de mult ]ndeplinite,
am`nase doar sistematic solemnitatea, pentru a constr`nge pe

99
 G. C[linescu

Simion s[-i acorde zestrea cerut[. Lucrul se putuse deci face

repede =i ]ntr-un „cerc intim“. Dar pe dat[ ce formalitatea civil[
fu ]ndeplinit[ (aceea religioas[ fu respins[ ca prejudecat[
]nvechit[), St[nic[ =i Olimpia se n[pustir[ asupra casei c[p[tate
drept dot[ =i vrur[ s[ intre ]n st[p`nirea ei numaidec`t. Casa
era ]ns[ ]nchiriat[, =i, cu drept cuv`nt, chiria=ul nu consim\ise
s[ se mute ]nainte de Sf`ntul Dumitru. St[nic[ devenise agresiv,
]l amenin\[, ]i g[si vi\ii de executare a contractului, ]i trimise
soma\ii ]n numele Aglaei, care, plictisit[, se-nvoi cu chiria=ul,
pl[tindu-i o desp[gubire, =i acesta, ]n sf`r=it, permise familiei
Ra\iu s[ pun[ st[p`nire pe propriet[\ile ei. Cei doi n-aveau
]ns[ nici o mobil[. Olimpia de o parte =i St[nic[ pe de alta
]ncepur[ s[ jefuiasc[ amabil pe Aglae, Simion =i Aurica,
lingu=indu-i =i s`c`indu-i. St[nic[ pretinse c[ nu poate ]n\elege
un c[min f[r[ un document c`t de ne]nsemnat c[ era ginerele
unui artist a=a de mare ca Simion. }i „smulse“ c`teva tablouri,
pe care apoi le arunc[ ]n pod, cer`nd ]ns[ cele trebuitoare
mobil[rii unei s[li vrednice de aceste comori. Aglae le d[du
tot ce putu. So\ii Ra\iu, nep[s[tori acum de posibilele reac\iuni
ale lui Simion, veneau cu ]ndr[zneal[, aproape ]n fiecare zi,
=i se invitau la mas[. }n astfel de ]mprejur[ri, copilul, numai
de dou[ luni, fu cu totul p[r[sit. Uitat ]n odaie cu u=a ]nchis[,
dar cu un geam de sus deschis, copilul se zbuciumase, poate
cu febr[, =i c[zuse jos din patul ne]ngr[dit. Plin de contuziuni
muri repede. Olimpia primi lovitura cu mult calm, aproape ca
o u=urare, St[nic[ ]ns[ p[ru desperat. Sosi cu p[rul v`lvoi ]n
casa Aglaei, repet[ scena inimii sl[bite, notific[ la to\i c[
existen\a lui era zdrobit[. Aurel fusese cel mai inteligent copil
de pe lume =i prevestea de pe acum o carier[ str[lucit[. St[nic[
povestea fel de fel de dovezi de precocitate, pretinz`nd c[
limbajul ]nsu=i se manifestase la copilul s[u. Refuz[ s[ se scoale
de pe pat, sf[tuind pe to\i s[ se duc[ s[ ajute pe Olimpia, care
este tot a=a de dobor`t[, =i m[rturisind c[, f[r[ ajutorul altora, el
nu va fi ]n stare nici m[car s[ ]nmorm`nteze mortul. }ntr-adev[r,
nu f[cu nici el, nici Olimpia nici un gest serios ]n direc\ia asta,
]nc`t cheltuiala c[zu ]n spinarea familiei Tulea. St[nic[ ceru

100
 Enigma Otiliei

chiar bani s[ comande monument copilului f[r[ pereche, =i

Otilia b[nui c[ Pascalopol ]nsu=i fusese supus unei taxe. La
]nmorm`ntare, Olimpia fu nep[s[toare, plictisit[, St[nic[ ]ns[
pl`nse cu hohote, c`=tig`ndu-=i simpatia femeilor care se g[sesc
mai tot timpul prin cimitire. Pascalopol ar[t[ celor doi un num[r
din Universul, ]n care se citea la coloana anun\urilor mortuare
aceast[ compunere patetic[:

†
De-a pururi sf`=ia\i suflete=te, plini de revolt[
]n contra cerului nemilos: St[nic[ si Olimpia
Ra\iu, p[rin\i; Simion =i Aglae Tulea, bunici;
Aurica Tulea, m[tu=[; precum =i familiile ]nrudite:
Giurgiuveanu, M[rculescu, Sima au nem[rginita
durere de a v[ anun\a ridicarea la ceruri a
unicului lor fiu
AUREL RA|IU
(Reli=or)
]n v`rst[ de dou[ luni
r[pus de o ]ngrozitoare boal[, care a istovit
trupu=orul lui mic, l[s`nd pe t[ticu =i m[mica lui
f[r[ nici un sens ]n via\[. }n cur`nd vor fi =i ei
l`ng[ tine, ]ngera= scump!
Trista solemnitate a ]nmorm`nt[rii va avea loc
etc., etc. To\i cei care l-au cunoscut =i pre\uit
sunt implora\i s[ asiste.

Otilia z`mbi pu\in, apoi, devenind serioas[, zise:

— De St[nic[ [sta am avut repulsie chiar de la ]nceput. }l
cred capabil de orice =i m[ tem de el. Papa e slab, cum ]l =tii,
n-ar trebui s[-l primeasc[ ]n cas[ prea des.
— }mp[rt[=esc ]n totul impresia dumitale, domni=oar[
Otilia, =i am f[cut ce am putut s[ deschid pu\in ochii lui
mo= Costache. Cocoana Aglae =i St[nic[, iat[ o tov[r[=ie
primejdioas[.
A=a vorbi Pascalopol, tr[g`nd rar c`te un fum de \igare.
Felix nu-=i putu da seama cam ce pericol putea reprezenta,

101
 G. C[linescu

pentru Otilia, St[nic[. }nt`mpl[rile ce urmar[ ]l ]nt[rir[ ]ns[

asupra drept[\ii aprehensiunilor Otiliei =i ale lui Pascalopol.
Zilele trecur[ astfel cu mari absen\e ale mo=ierului =i cu
]ncerc[ri ale lui de a realiza fa\[ de Otilia atrac\iile unui om
]n stare de orice zburd[lnicie. Otilia ]l cople=ea cu calineriile
ei, care str`ngeau inima lui Felix, ]n vreme ce Pascalopol ]nsu=i
se adumbrea de u=urin\a mai tinereasc[ cu care acesta se adapta
temperamentului fetei. Felix admir[ caracterul bun al mo=ie-
rului, care oscila nesigur ]ntre sentimentul erotic =i cel de
paternitate, aci detest`ndu-i cordial prezen\a, aci lu`ndu-i cu
afec\iune bra\ul, ca unui fiu mare. }nvins de aceast[ discre\ie
nobil[, Felix se pref[cea din ce ]n ce mai mult c[ e interesat
intens de aspectele c`mpului =i disp[rea, l[s`nd pe Pascalopol
s[ se bucure ]n voie de familiaritatea Otiliei, ]ncredin\at pe zi
ce trecea c[ ea nu dep[=ea marginile unui nevinovat joc de
salon. Totu=i, ]ntr-o zi, fu, f[r[ s[ vrea, pricina unei scene pe
care o regret[. Otilia voise din nou sa mearg[ c[lare =i-l invitase
s-o ia al[turi pe acela=i cal. Trecea astfel m`ndr[ =i vesel[ prin
apropierea cur\ii, c`nd Pascalopol, care nu mai v[zuse acest
inedit gen de c[l[rie, le r[s[ri ]nainte.
— A, zise el pu\in palid, face\i cavalcad[ matinal[.
Felix f[cu gestul de a-l saluta, dar se opri, c[ci ]=i d[du
numaidec`t seama de ridicolul situa\iei. Pascalopol o lu[ ]nainte
spre grajduri, ca =i c`nd ar fi fost ]n mod special ocupat.
— Mi se pare, observ[ Felix, c[ Pascalopol e indispus.
— A=a mi se pare =i mie, trebui s[ recunoasc[ Otilia, =i,
d`ndu-se numaidec`t jos de pe cal, o lu[ repede pe urmele lui
Pascalopol. Felix porni spre grajd. }n drum, z[ri pe Otilia =i pe
Pascalopol de bra\, ]ndrept`ndu-se spre curte. Cel din urm[ se
ar[t[ cucerit de ging[=iile Otiliei, p[str`nd numai resturile unei
sup[r[ri amuzate.
— Otilia, spuse Felix ]n aceea=i zi fetei, eu a= vrea s[
plec de aici.
— +i eu cred c[ e vremea s[ plec[m, consim\i Otilia. A
doua zi se ]ntorceau la Bucure=ti.

102
 CUPRINS
Enigma Otiliei

VII

C`nd, pe toamn[ t`rziu, Felix, acum student ]n anul ]nt`i

la Medicin[, se g[si ]nt`mpl[tor ]n casa Aglaei, Aurica nu uit[
s[-l atrag[ ]n punctul ei de vedere.
— Nu-mi explic, insinu[ ea, cum po\i dumneata, un t`n[r
a=a de distins =i de familie bun[, s[ ie=i pe strad[ cu o
destr[b[lat[ ca Otilia.
— Otilia e foarte cuminte! protest[ Felix.
— Nu =tii dumneata toate, se ]nc[p[\`n[ ea. O vede o
lume ]ntreag[ h`rjonindu-se cu fel de fel de tineri. Dac-ar =ti
Pascalopol, care moare dup[ ea!
— Otilia urmeaz[ Conservatorul =i are, se-n\elege, colegi
cu care st[ de vorb[. Nu e nimic extraordinar ]n asta.
Aurica lu[ un aer de comp[timire:
— Cum v[ ame\esc unele nebune pe voi, b[rba\ii! Apoi
oft[: N-am avut darul [sta! Poate azi eram =i eu altfel!
Tocmai atunci pic[ St[nic[, din ce ]n ce mai asiduu ]n casa
Aglaei, cu care p[rea a se-n\elege foarte bine. Era mai ro=u la
fa\[ =i renun\ase la orice boal[.
— Nu =ti\i noutatea, vesti el tare, acum am aflat-o de la
contabilul lui Pascalopol. Pascalopol se logode=te cu Otilia.
Se produse atunci o reac\ie nea=teptat[. Aurica se f[cu
galben[, apoi ]ncepu s[ tremure din to\i mu=chii fe\ei =i, ]n
sf`r=it, izbucni ]ntr-un pl`ns ridicol, cu sughi\uri ascu\ite. Se
aruncase pe canapea =i, cu batista la ochi, sc`ncea, dup[ aceea,
comprim`ndu-=i fa\a, ie=i ca o nebun[ din odaie =i-=i duse ]n
camera ei, vecin[, ecourile pl`nsului.
— Dar ce s-a-nt`mplat? ]ntreb[ Aglae, atras[ de zgomot.
St[nic[ repet[ =tirea.
— Proast[ e=ti tu, Aurico, vorbi Aglae suspin[toarei prin
u=a deschis[, s[-\i faci s`nge r[u pentru o dezm[\at[!
103
 G. C[linescu

— N-am avut noroc, se c[in[ Aurica printre sughi\uri.

— N-ai avut ]ndr[zneal[, fiindc[ te-am crescut bine. Dar
nici de una ca ea nu s-alege ceva. S-o g[si cineva s[ deschid[
capul lui Pascalopol.
— E de datoria unor oameni de onoare s[ informeze pe
Pascalopol asupra consecin\elor. Trebuie ]mpiedicat =i mo=
Costache, observ[ St[nic[.
Aglae f[cu un gest de dispre\.
— Costache se uit[ numai ]n ochii ei. E ]n stare, Doamne
iart[-m[, de toate n[zb`tiile.
Felix ar fi r`s ]n alt[ ]mprejurare de pl`nsul a=a de naiv
invidios al Aurichii. }l ]mpietrise ]ns[ =tirea logodnei Otiliei,
pe care o credea adev[rat[. Comunic`nd Otiliei scena din
casa Aglaei, aceasta z`mbi d`nd din umeri.
— Fleacuri de-ale lor. Nu e nimic adev[rat. Dar po\i s[-\i
faci o idee de ura lor. }n cur`nd, sunt sigur[, o s[ te v`re =i pe
tine ]n chestiune.
Cur`nd dup[ aceasta, feciorul anun\[ lui Pascalopol pe
domnul St[nic[ Ra\iu. Mo=ierul f[cu o mi=care de plictiseal[
=i ar fi trimis vorb[ c[ nu e acas[, dac[ St[nic[, venind str`ns
]nd[r[tul feciorului, n-ar fi p[truns ]n odaie ]nainte ca acesta
s[ fi sf`r=it mesajul. Pascalopol ]ntreb[ din ochi pe St[nic[
asupra rostului vizitei, ]ntinz`ndu-i o cutie mare de \ig[ri de
foi, dar ar[t`ndu-se mereu preocupat de alte lucruri. St[nic[
=edea pe marginea scaunului.
—+i eu =i so\ia mea v[ p[str[m, ]ncepu el, domnule
Pascalopol, o recuno=tin\[ ne=tears[ pentru generozitatea cu
care ne-a\i ajutat atunci c`nd am pierdut pe scumpul nostru
fiu. De aceea, mi-am zis c[, oric`t sunt la mijloc leg[turi de
rudenie, trebuie s[ r[spund =i eu printr-un gest leal =i s[ v[
atrag aten\ia asupra unei primejdii. Mi s-a spus c[ v[ logodi\i
cu domni=oara Otilia.
Pascalopol ]ntrerupse cu vioiciune:
— Cine \i-a spus asta? Domni=oara Otilia?
— Nu. Vede\i, lumea vorbe=te.
Pascalopol se posomor] din nou.

104
 Enigma Otiliei

— Domni=oara Otilia, continu[ St[nic[, este o fat[ foarte

simpatic[, dar =ti\i, educa\ia ei a fost fatalmente neglijat[.
Mo= Costache e om b[tr`n, nu poate s-o supravegheze, n-are
interes, ]n definitiv.
— Pentru ce n-are interes? ]ntreb[ serios mo=ierul.
St[nic[ ]=i pierdu pu\in cump[tul.
—Pentru c[, cred c[ =ti\i, poate, Otilia nu e fata lui, e o...
— Domnule Ra\iu, observ[ Pascalopol cu repro=, e=ti un
om cu cultur[, un avocat, nu ]n\eleg cum po\i vorbi astfel de
lucruri. Credeam c[ vii s[-mi spui ceva serios.
— Depinde de cum vede\i chestiunea. E foarte serios. Otilia
e t`n[r[, neexperimentat[, azi se ]nt`lne=te c-un t`n[r, m`ine
cu altul, o fat[ gre=e=te u=or. }n casa lor st[ un student de v`rsta
ei, pentru care se pare c[ are ]nclina\iuni... Cumnata mea Aurica
a v[zut lucruri decisive, dar, ca domni=oar[, s-a sfiit s[ v[
comunice, de aceea am luat eu hot[r`rea s[ v[ scutesc de o
decep\ie. }n\elege\i, un om mai ]n v`rst[, chiar bogat, nu poate
lupta cu temperamentul aprins, poate prea aprins, al unei fete
de nou[sprezece ani.
Pascalopol lovea nervos ]n birou cu coada unui cu\it de
t[iat h`rtie.
— }n definitiv, cu ce scop ]mi spui toate astea? ]ntreb[ el,
ridic`ndu-se.
— Dar... ca s[ v[ servesc, din recuno=tin\[, p`n[ nu e
prea t`rziu.
— }\i mul\umesc, zise scurt Pascalopol, acum sunt ocupat.
+i trecu ]n alt[ camer[, ]ncuind u=a dup[ sine. St[nic[ mai
r[mase pu\in pe scaun, examin`nd suprafa\a biroului. Lu[ ]n
m`ini o carte de vizit[, o h`rtie scris[ la ma=in[, un plic cu
antet, le examin[ =i le puse la loc, apoi scoase din cutie dou[
\ig[ri de foi =i se ridic[. La u=[ se opri =i, r[zg`ndindu-se, se
]ntoarse =i mai lu[ ]nc[ dou[ \ig[ri.
Pascalopol, ]ntors de la mo=ie, ]=i reluase de mult obiceiurile
=i, f[r[ a-=i exagera primejdiile din partea lui Felix, venea
aproape ]n fiecare zi la mo= Costache. }n seara aceasta nu
veni. Pe fa\a Otiliei, Felix citi o umbr[ de preocupare. A doua

105
 G. C[linescu

zi, Otilia ie=i ]n ora=. }ntors de la Universitate, Felix o g[si

st`nd turce=te pe sofaua ei, cu genunchii str`n=i ]n bra\e =i cu
b[rbia rezemat[ pe genunchi.
— Sunt foarte plictisit[! A= vrea s[ fug undeva, s[ zbor. Ce
bine de tine c[ e=ti liber! A= vrea s[ fiu b[iat.
— Nu vrei s[-mi spui ce ai? o ]ntreb[ Felix, bl`nd.
— Nimicuri, ni=te mizerii, de ce s[ le mai =tii =i tu. At`ta ]\i
spun, c[ vreau s[ plec de aici.
Felix se ]ngrijor[ din nou.
— Unde vrei s[ pleci?
— Oriunde. +i cu tine a= pleca.
— Otilia, se exalt[ Felix, fac pentru tine tot ce-mi spui. +tii
c[ am oarecare venit, o cas[, vei fi... sora mea, dac[ vrei a=a.
Otilia ]ncepu s[ z`mbeasc[ =i m`ng`ie matern =i cu v`rful
degetelor sub\iri obrazul lui Felix.
— Sunt o nebun[, Felix, nu trebuie s[ te iei dup[ mine. Tu
nu e=ti ]nc[ major, de=i papa ne-ar da voie s[ facem orice
n[zb`tii, s[ ne a=ez[m =i-n lun[. }ns[ ar vorbi lumea pe seama
ta. Tu trebuie s[ fii liber, s[ munce=ti. Altfel, ]\i ratezi cariera.
Am s[-l rog pe papa s[ se mute de aici.
Otilia se \inu de cuv`nt =i, cople=ind pe mo= Costache cu
m`ng`ieri, ]ncepu s[-l roage:
— Papa, s[ ne mut[m de aici, te rog, ai unde. Felix e prea
departe de Universitate, =i ar avea nevoie de o camer[ mai
bun[, s[-=i primeasc[ colegii. +i eu m[ duc greu la Conservator.
Ai casa din strada +tirbey Vod[. Doar Felix pl[te=te.
G`dilat de bra\ele Otiliei, mo= Costache rezista moale, cu
vocea lui r[gu=it[.
— Are s[ fie cam greu, pierd un venit...
— Papa, te rog, hai s[ ne mut[m.
Mo= Costache spuse Aglaei noua hot[r`re. De altfel, ]=i
f[cuse socoteala c[ ar putea s[ ]nchirieze casa din Antim mai
scump dec`t cealalt[.
— Cine \i-a dat ideea asta? se r[sti aceasta.
Luat repede, Costache m[rturisi:
— Otilia. E departe de Conservator.

106
 Enigma Otiliei

— E departe de b[rba\i, ]l parodie Aglae. N-ai s[ la=i cas[

bun[, b[tr`neasc[, pe m`ini str[ine. At`t ]\i spun!
Mo= Costache nu ]ndr[zni s[ scoat[ nici un cuv`nt =i, c`nd
Otilia ]l ]ndemn[ din nou s[ se mute, c[ut[ s[ ias[ din
]ncurc[tur[ cu un:
— S[ vedem! S[ ne mai g`ndim. Nu e nici un zor!
Ostilitatea Aglaei se ]ndrept[ ]ncet, dar sigur =i ]n direc\ia
lui Felix, a=a cum prev[zuse Otilia. T`n[rul o constat[ ]n mici
lucruri, ]n aparen\[ ne]nsemnate. }nt`i nu mai fu rugat s[
preg[teasc[ pe Titi pentru corigen\[, fiind ]nlocuit cu St[nic[,
a c[rui pedagogie g[l[gioas[, plin[ de invective ]mpotriva
=colii, se dovedi mai pe placul lui Titi. Apoi v[zu c[ Aglae
avea un chip special de a-=i ar[ta invidia ]ntr-o privin\[ oarecare,
=i anume, t[g[duind cu autoritate c[ ceva se ]nt`mplase sau
se va ]nt`mpla.
— Ce faci, zisese ea lui Felix, cu un dispre\ inten\ionat,
pref[c`ndu-se c[ uitase planurile acestuia, nu-\i cau\i o
slujb[? Ca orfan, g[se=ti mai u=or. S[ ai =i dumneata un mic
rost ]n via\[.
— Urmez Facultatea de medicin[, vesti Felix jignit.
Aglae afect[ a nu-l lua ]n serios:
— A=, facultatea, asta e pentru b[ie\i de bani gata. }\i g[se=te
el, Costache, vreun rost pe undeva.
Felix se temu ca Aglae s[ nu ]nr`ureasc[ pe mo= Costache
=i ca acesta s[ nu fie cumva ]n stare s[-l ]mpiedice, m[car
ned`ndu-i cele trebuitoare. Dar mo= Costache, ca de obicei,
nu numai nu-l st`njeni, ci p[rea m`ndru de ]mprejurarea asta,
=i, mai t`rziu, primi pe colegii t`n[rului cu mimica lui
particular[, ]ns[ cu o des[v`r=it[ ]ng[duin\[. Numai c`nd
Felix avu trebuin\[ de bani pentru ]nscriere, mo= Costache se
f`st`ci, ]ntreb[ dac[ nu se poate mai t`rziu, sf[tui pe t`n[r s[
ia din alt[ parte, c[ g[se=te el pe urm[. Cum Felix nu avea
nici un „alt[ parte“, ]nf[\i=[ cazul Otiliei, care f[cu ceea ce
f[cuse =i alt[ dat[. Pretinse a avea ea o metod[ sigur[, merse
prin ora= =i aduse bani, cu sfatul de a nu pomeni nimic
nim[nui. Felix deveni, b[nuitor. Titi se ]nscrisese mai departe

107
 G. C[linescu

la liceu, dup[ ce d[duse corigen\a, =i frecventa cursurile

]mbr[cat ]n uniform[ ca un ofi\er. +i el ]ncepuse a-l irita pe
Felix cu aceast[ convingere nestr[mutat[ c[ Felix nu va urma
mai departe studiile.
— Acum ce faci? ]l ]ntreb[ el.
— M[ voi ]nscrie la Universitate.
Titi t[cu neutru, apoi spuse convins:
— Mama zice c[ ai s[-\i cau\i o func\ie!
C`nd Felix se ]nscrise cu adev[rat la Universitate, Aglae
p[ru consternat[.
— Tu nu supraveghezi deloc pe b[iatul [sta? zise ea lui
Costache.
St[nic[ depl`nse soarta intelectualilor =i se jur[ c[, dac[ ar
fi avut din nou v`rsta lui Felix, s-ar fi v`r`t la un me=te=ug.
Lucrul fiind iremediabil, Aglae ]ncepu =i ea s[ comp[timeasc[
via\a medicilor, s[ dea pilde de mizerie, s[ dezguste ]n orice
chip pe Felix. Nu trecu mult =i Titi nu mai merse la liceu =i
ap[ru ]ntr-un costum civil m[iestos, cu lavalier[. Taina se l[muri
pe dat[. Titi era prezentat ca „student“ la belle-arte, unde ]ntr-
adev[r se ]nscrisese, pretinz`ndu-se c[ a terminat liceul. Acum
Aglae, p`n[ mai ieri detestatoare a m`zg[lelilor lui Simion, se
m[rturisea o admiratoare aprins[ a artelor.
— N-am vrut, zicea ea, s[ ]mpiedic voca\ia lui Titi. S[-=i
cultive talentul ]n lini=te, c[ ]ngrijesc eu de viitorul lui. Nu
oricine se na=te cu un dar ca al lui.
Acestea fiind spuse fa\[ de to\i, Otilia f[cu cu ochiul lui
Felix. Aglae o observase.
— +i dac[ mi-o ajuta Dumnezeu, ad[ug[ ea ]n\epat, am
s[-l ]nsor =i s[-l a=ez la casa lui, ca s[ nu cad[ pe m`inile unei
dezm[\ate.
Ironia soartei f[cu ca tocmai „dezm[\ata“ s[ de=tepte
instinctele erotice ale lui Titi. De la o vreme, acesta venea din
ce ]n ce mai des ]n casa lui Giurgiuveanu, c[ut`nd ]n chip
]nvederat pe Otilia. Lipsit de elocu\iune =i de idei, el se a=eza
]n apropierea fetei =i z`mbea t[cut, c[ut`nd cu dificultate un
prilej de convorbire. Totu=i, aceste vizite dese erau surprinz[toare

108
 Enigma Otiliei

din partea lui Titi, care nu ar fi mers singur ]n casa cuiva, sub
nici un chip. Titi se l[sa ]mbr[cat dup[ gustul Aglaei, se mi=ca
dup[ ordinele ei =i refuza s[ fac[ altceva, pe dat[ ce citea
nega\iunea ]n ochii ei. Acum Titi p[rea nervos =i-=i ]nghi\ea,
c`nd vroia s[ vorbeasc[, prea des, saliva.
— Ce faci? ]ntreb[ el deodat[, a=ez`ndu-se l`ng[ Otilia.
— Tu nu vezi? cos, r[spunse Otilia, f[r[ s[-=i ridice capul,
ca unui copil mic.
C`teodat[ Titi =edea a=a de mult, rumeg`nd o inten\ie
obscur[ =i urm[rind toate gesturile acesteia, ]nc`t Otilia se
agasa =i se ridica s[ plece ]n odaia ei. Titi o urm[rea docil =i
acolo =i se posta ]n pragul u=ii.
— Titi, tu n-ai nici o ocupa\ie?
— Nu! r[spundea naiv Titi, urm[rindu-=i g`ndul neexprimat.
Un instinct de fat[ ]ns[ f[cea pe Otilia ca fa\[ de Titi s[-=i
supravegheze gesturile ei, a=a libere =i de nep[s[toare, de
obicei. Titi ]ncepuse s[ fie congestionat la fa\[, distrat, =i Aglae,
b[nuind pricina, ]l ]ndemna s[ plece de acas[. St`nd pe banc[
chiar al[turi de Otilia, fiind de fa\[ =i Felix =i vorbind cu to\ii
despre colegele lor, Titi, r`z`nd chinuit, apuc[ st`ngaci bra\ul
gol al Otiliei.
— Dar stai frumos, Titi, ce ai? se irit[ aceasta =i privi
semnificativ ]n ochii lui Felix.
Titi puse lui Felix, ]ntre patru ochi, o ]ntrebare care-i sui
acestuia tot s`ngele la cap:
— Ascult[... tu e=ti bine cu Otilia... spune drept... se
preteaz[?
— Cum po\i jigni pe Otilia, se indign[ Felix, presupun`nd
asemenea lucruri? Otilia e o fat[ cuminte.
Titi mestec[ saliva, preocupat =i incredul:
— Mama spune c[ a v[zut-o cu mul\i.
— Nu e adev[rat, nu e adev[rat! neg[ Felix aprins.
}ntr-o zi ]ns[, Titi, dup[ o lung[ =edere nemotivat[ ]n
apropierea Otiliei, care citea, ]ndr[zni un gest oarecare de
concupiscen\[, care irit[ pe fat[.
— E=ti nebun, Titi, \ip[ ea, pleac[ de aici!

109
 G. C[linescu

|ip[tul ei fu auzit indirect de Aglae, care se m`nie foc,

]ns[ nu pe Titi, ci pe Otilia. Ea ]=i v[rs[ toat[ ciuda fa\[ de mo=
Costache, fiind sigur[ c[ Otilia o auzea dintr-o odaie al[turat[:
— Nici n-a pus m`na b[iatul pe ea. +i dac[ ar fi pus, ce?
Fete ca ea pentru asta sunt. S[ tr[iasc[ discret cu b[ie\ii de
familie, s[-i fereasc[ de alte lucruri mai rele.
Otilia ap[ru pe u=[ cu coama m`nioas[, cu ochii ]nc[rca\i
de fulgere.
— Papa!, strig[ ea, ori plec pentru totdeauna din casa asta,
ori tanti Aglae nu mai calc[ pe aici.
Mo= Costache holb[ ochii, =i a=a prea holba\i, =i deschise
bra\ele ca un om ce st[ s[ se-nece, privind cu teroare =i
implorare c`nd pe unul, c`nd pe altul. Aglae f[cu o str`mb[tur[
de sfidare, dar nu ]ndr[zni s[ mai vorbeasc[, uimit[ de
nea=teptata reac\iune. Costache, dup[ ce a=tept[ ]n zadar ca
cele dou[ p[r\i s[ se potoleasc[, spre a-i cru\a trebuin\a de a
lua o atitudine, ]=i d[du seama de t[ria m`niei Otiliei, care
a=tepta inflexibil[.
— Nu-nu-nu... trebuie... s[-s[-s[... spune\i vorbe grele,
se b`lb`i el c[tre Aglae, la plural, spre a atenua prin echivoc
repro=ul.
Aglae ie=i, tr`ntind u=a. Otilia merse c[tre mo= Costache,
]l ]mbr[\i=[ trist[, dar f[r[ s[ pl`ng[, =i, l[s`ndu-=i capul pe
um[rul lui, spuse alint`ndu-se:
— Papa, de ce la=i tu s[ m[ batjocoreasc[, =tii bine c[ nu
le-am f[cut nimic?
Mo= Costache, ]n loc de orice r[spuns, o str`nse u=or ]n bra\e.
Acum tanti Aglae nu mai venea ]n casa lui mo= Costache,
spre ]ntristarea acestuia =i bucuria Otiliei. }n schimb, at`t
Costache, c`t =i Aglae, ca s[ poat[ p[stra comunicarea ]ntre
ei, unul, din la=itate, cealalt[, din interes, se foloseau de Felix,
care ]ncepu s[ fie, f[r[ voia lui, un agent de leg[tur[. }n acela=i
timp, St[nic[ f[cea cu ochii lui ceea ce ar fi voit sa fac[ Aglae.
Se-nt`mpl[ ca o dat[ St[nic[ s[-l g[seasc[ ]n cas[, ]n odaia
lui, numai pe Felix, care citea un curs de anatomie. Venise
tiptil, trec`nd prin toate od[ile f[r[ s[ tr`nteasc[ u=ile, a=a

110
 Enigma Otiliei

]nc`t Felix fu speriat c`nd auzi ]napoia lui un glas b[rb[tesc.

St[nic[ ]ncepu s[ se plimbe prin camer[, examin`nd cu aten\ie
toate lucrurile =i vorbind cu o bonomie inten\ionat[, ce presu-
punea complicit[\i din partea lui Felix.
— Va s[ zic[, aici stai... nu e r[u (St[nic[ ]nfipse m`na ]n
saltea, privi fugitiv ]n dulapul de haine), are mobile mo=
Costache... Nu =tii c`t ]\i re\ine pentru pensiune? Te pomene=ti
c[ nu =tii nici ce venit ai! S[ =tii c[ am s[ m[ interesez, aflu eu
prin oamenii mei, mo=u e pezevenghi (St[nic[ ie=i ]n geaml`c,
continu`nd vorbirea =i mai tare, =i deschise u=a de la odaia
Otiliei), e bogat putred, dar se ascunde, nici nu po\i =ti bine ce
are =i ce n-are. Aici =ade Otilia! Frumos! Frumos! Nostim[ fat[,
Otilia (St[nic[ f[cu cu ochiul lui Felix), are temperament, =tie
Pascalopol dup[ ce umbl[, stai al[turi de ea, las’ c[-i bine, =i
eu, c`nd eram student, =edeam la gazd[ pe aceea=i sal[ cu o
fat[ delicioas[, eh, ce fat[, s[ te fere=ti ]ns[ de Otilia, e =ireat[,
f[-\i interesele =i at`t, nu te cola, las’ c[ nu e=ti dumneata
prost, nu te v[z eu? (St[nic[ f[cu iar cu ochiul lui Felix, c[ruia
]i ardeau obrajii de ciud[.) Dar ce are Otilia aici? (St[nic[ ]i
scotocea acum prin sertare.) Ce de inele, ce de cercei, batiste
fine, fleacuri scumpe, Pascalopol s[ tr[iasc[... Cu Otilia, dac[
ai bani, bine, dac[ nu, te planteaz[. (St[nic[ ]ncepu s[ coboare
sc[rile, condus str`ns de Felix, care se temea s[ nu ia ceva din
cas[; ajun=i ]n odaia cu masa de joc, ]ncepu din nou s[
scotoceasc[, ]ntoarse tablourile pe dos, cercet[ c[ptu=eala de
lemn a oglinzii, arunc[ ochii ]n toate p[r\ile, ]n sf`r=it ridic[
capacul cheselei cu tutun =i ]ncepu s[ miroas[.) Are tutun bun
mo=u, =i =tii de unde, nici nu-\i trece prin g`nd, are debit de
tutun, pe care ]l exploateaz[ prin al\ii, tot Pascalopol i-a f[cut
rost de brevet, c`=tig[ grozav, fiind ]n centru. (St[nic[ v`r]
m`na ad`nc ]n chesea =i-=i umplu buzunarul cu tutun.) Uite,
oameni ca [=tia las[ succesiuni ]ncurcate, \i-o spun eu, ca
avocat, nu fac testament, sau fac unul ne=tiut de nimeni, ]n
favoarea c`te unui =iret. Otilia ce treab[ are? Noi, familia,
dac[ am fi mai energici, am putea lua m[suri, =tii, sunt destule,
debilitate mintal[ etcetera, etcetera, dar mo=ul e pezevenghi,

111
 G. C[linescu

]l ]nva\[ Otilia =i-l ajut[ Pascalopol. Ascult[, spune drept, ]n

fond e ]n interesul dumitale, eu pot s[-\i fiu de mare folos ]n
carier[ (am s[-\i recomand o fat[ fain[, unic[), n-ai auzit pe
mo= Costache vorbind de testament, de adop\iune, de lucruri
de astea, ]n sf`r=it? E discret mo= Costache, dar dumneata trage
cu urechea, mai ales c`nd vine Pascalopol. Mai treci pe la
noi, ]ntreba Aurica de dumneata!
Din aceast[ p[l[vr[geal[ a lui St[nic[, Felix fu nevoit s[
constate c[ unele lucruri nu erau lipsite de adev[r. Mergea pe
strad[ cu un coleg de facultate, c`nd deodat[ acesta ]l trase
repede de bra\.
— Vino-ncoace, s[ ne ascundem colo ]n gang. Trece ]n col\
proprietarul meu, c[ruia nu i-am pl[tit chiria pe luna asta.
Se aflau pe bulevardul Elisabeta, pe por\iunea dinspre
Cotroceni. Felix arunc[ ochii =i z[ri pe mo= Costache, care o
lua ]n direc\ia C[ii Plevnei. }ntreb[ mirat:
— Acela e proprietarul? Dar bine, este unchiul meu, Costache
Giurgiuveanu.
— Nu mai spune! Chiar a=a-l cheam[.
Colegul ]l inform[ c[ =edea ]ntr-o cas[ de raport cu c`teva
caturi, foarte modern[, ]ns[ cu apartamente mici, pe care
proprietarul le ]nchiria la studen\i, la intelectuali tineri ]n
concubinaj, sco\`nd astfel un venit mai mare. Accepta chiria
lunar, ]n schimb se acoperea printr-o poli\[ scadent[ la data
exigibilit[\ii ei. }n caz de neplat[, preschimba poli\a sporindu-i
cifra, sau o protesta, d`nd afar[ pe chiria=. }n genere ]ns[
]ng[duia pe to\i cu mult[ bonomie, fiindc[ prin sistemul
poli\elor =i al ]nt`rzierilor, chiria, mic[ ]n teorie, se dubla. Pl[tit[
anticipat, chiria era, de pild[, patruzeci de lei lunar, poli\a era
de optzeci de lei, la ]nt`rzieri cu preschimb[ri se ad[uga
dob`nda. C`nd t`n[rul chiria= se ]ncurca, mo= Costache nu
devenea brutal. Arunca ochii prin cas[, ajuta memoria debito-
rului =i-i cerea, bun[oar[, dac[ era student ]n medicin[ (pe
ace=tia ]i prefera), tratate de medicin[, cursuri, articole de
obicei scumpe. Felix ]=i aduse aminte fulger[tor atunci c[ mo=
Costache se oferise s[-i cumpere el, pun`ndu-i ]n cont, anume

112
 Enigma Otiliei

manuale, ceea ce-l surprinsese ca contrast`nd cu aparenta lui

ignoran\[, =i c[ chiar ]i adusese unul, ]n perfect[ bun[ stare,
cu excep\ia unei semn[turi rase cu un briceag. Colegul ]i mai
povesti c[ mo= Costache vine des s[ vad[ casa, ]i d[ t`rcoale
atente, privind-o cu m`inile la spate de pe trotuarul opus, ba
urc[ sc[rile, ascult`nd uneori zgomotele din cas[, c[ instalase,
unicul ]n Bucure=ti, un dispozitiv care face ca becul electric,
aprins cu comutatorul de jos, s[ se sting[ cam ]n clipa c`nd
chiria=ul ajunge la etaj. Asta, pentru a evita r[m`nerea peste
noapte a unei l[mpi aprinse. (Felix se g`ndi prin contrast la
lampa cu petrol din casa lui mo= Costache.) De altfel, b[tr`nul
nu f[cea nici o observa\ie, privea cu ochi paterni pe tinerii
care aduceau femei =i le saluta ceremonios pe acestea, dac[
p[reau de condi\ie bun[. Colegul mai ad[ug[ c[ mo= Costache
avea obiceiul s[ ]ncerce de a da restul, la unele sume pl[tite,
]n timbre po=tale, pe care le \inea ]ntr-un portofoliu gros, legat
cu gumilastic, pretext`nd c[ n-are m[run\i=. Felix ]=i aminti
numaidec`t de debitul de tutun denun\at de St[nic[.
Spre Cr[ciun, St[nic[ ap[ru ]n casa lui mo= Costache cu
un individ necunoscut, ]ntre dou[ v`rste, ]mbr[cat ]n haine
prea lungi, ponosite, cu mari must[\i ro=cate c[z`nd peste
buze, cu capul ras. Avea ]nf[\i=area neru=inat[, ipocrit[ a
avoca\ilor de provincie, sili\i s[ fac[ orice pentru a tr[i =i
lipsi\i de orice scrupule. Fa\a ]i era rumen[, ]nfloritoare, iar
ochii, sp[l[ci\i. }nt`mpl[tor, se afla =i Pascalopol, fiind spre
sear[, al[turi, se-n\elege, de Otilia =i de Felix. Acesta r[mase
nedumerit c`nd St[nic[ recomand[ pe individul ro=u:
— V-am adus un doctor fain, eminent, prieten intim al meu,
domnul doctor Vasiliad, cam grecotei el, nu-i vorb[, dar bun
doctor, pe mul\i a sculat din pat.
St[nic[ vorbea familiar, cu preten\ii de umor, ]ns[ Pascalopol
nu gust[ deloc spiritul lui =i l[s[ privirea ]n jos, jenat. Doctorul
se a=ezase ]ndr[zne\ pe scaun =i a=tepta ca un specialist chemat
]ntr-adins. Felix schimb[ c`teva ocheade cu Otilia. V[dit,
am`ndoi nu ]n\elegeau ce voiau cei doi musafiri.
— Papa, ]ntreb[ Otilia, e=ti bolnav? Tu ai chemat pe
domnul doctor?

113
 G. C[linescu

— Nu, nu, nu, se ap[r[ Costache, ]nsp[im`ntat la ideea de

a pl[ti vreo vizit[. N-am chemat pe nimeni.
— Ei, frate, preciz[ St[nic[ cu aer jignit, domnul doctor nu
ia nici un ban, l-am adus eu ca pe un prieten, s[-l cunoa=te\i =i
dumneavoastr[, dar ar fi bine s[ v[ examineze pu\in, nu stric[,
e mai cuminte s[ chemi doctorul c`nd e=ti s[n[tos. Nu e a=a,
Vasiliad, ce zici?
}n loc s[ se arate jenat, ca o c`nt[rea\[ c[reia i se cere s[
c`nte la vizite, doctorul r[spunse hot[r`t:
— Se-n\elege, se-n\elege!
— Ce spui, Vasiliad, de veri=oara mea Otilia, zise St[nic[,
ar[t`nd spre fat[, nu-i a=a c[-i stra=nic[?
Vasiliad p[ru a aproba, dar ]ntreb[ judec[tore=te:
— Sunte\i c[s[torit[?
— A=, pufni St[nic[, ce c[s[torit[! Nici n-o sf[tuiesc s[ se
c[s[toreasc[. Azi, o fat[ frumoas[ =i inteligent[ face carier[
str[lucit[, dac[ n-are prejudec[\i. Ce s[ se m[rite? C`nt[
admirabil la pian, vorbe=te dou[ limbi str[ine, i-ar trebui o
protec\ie mare. Ai v[zut Lilly de Georgiades! A luat un premiu
la Nisa acum trei ani!
Otilia se-ncrunt[ de bun[voin\a trivial[ a lui St[nic[, =i
Pascalopol ]ncepu s[ bat[ nervos cu degetele ]n mas[. Lilly de
Georgiades era, al[turi de Mi\a Biciclista, o curtezan[ de stil
mare a Capitalei din acea epoc[.
— Examineaz-o pe Otilia, st[rui St[nic[. E cam nervoas[,
debil[.
Otilia opri scurt, cu un gest ironic, pe doctor, care se mi=case
spre ea.
— Mersi! Nu sunt bolnav[, sunte\i prea gentil!
— Nu =tii, Otilio, declam[ St[nic[, ce ureche fin[ are
doctorul! Minunat[! Dac[-l aduceam la vreme la ]ngera=ul meu,
azi ar fi tr[it. S[ =tii ce te a=teapt[, s[ previi, [sta e rostul
medicinei! Mo= Costache, te rog eu (St[nic[ f[cu din m`ini
semnul rug[min\ii), am v[zut c[ tu=e=ti, ai s[-mi mul\ume=ti.
Vasiliad se ridicase, ]ndrept`ndu-se spre Costache, care
implora pe ceilal\i din ochi s[-l salveze, ]n vreme ce St[nic[,
spre a-i z[d[rnici rezisten\a, ]i =i tr[sese haina.

114
 Enigma Otiliei

— G[sesc c[ nu e potrivit, protest[ Otilia cu oarecare

iritare, s[-l examina\i pe tata, f[r[ rost, s[-i mai v`r`\i ]n cap
cine =tie ce idei.
St[nic[ izbutise sa trag[ =i vesta =i se f[cu c[ n-aude pe
Otilia.
— Ai s[-mi mul\ume=ti, nu altceva! asigur[ el pe mo=
Costache. Ureche minunat[.
Doctorul Vasiliad comand[ profesional b[tr`nului:
— Scoate\i-v[ =i c[ma=a!
Acesta, intimidat, se execut[, arunc`nd o uit[tur[ vrednic[
de mil[ c[tre ceilal\i, care nu se putur[ ab\ine de a nu z`mbi.
— C`\i ani ave\i? ]ntreb[ doctorul, imperios. Mo= Costache
se f`st`ci. Era ]nvederat c[ nu-i pl[cea s[-=i spun[ v`rsta.
— +aizeci =i =apte, =aizeci =i cinci... nu =tiu!
— Hm! f[cu doctorul, ]n timp ce St[nic[ se-nv`rtea, frec`n-
du-=i m`inile, ]n prada unei vizibile satisfac\ii. A\i suferit de
vreo maladie infec\ioas[ intim[, so\ia dumitale a f[cut avorturi?
Mo= Costache se-ng[lbeni, iar Pascalopol interveni:
— Domnule doctor, eu cred c[ la o consulta\ie de amuzament
nu e nevoie de ]ntreb[ri nepotrivite, c`nd sunt de fa\[ =i
domni=oare.
—De ce, de ce? s[ri \an\o= St[nic[, domnul doctor trebuie
s[ =tie tot!
Doctorul nechemat a=ez[ pe bolnavul f[r[ voie pe un scaun,
]i ciocni genunchii, a=eza\i unul peste altul, spre a le controla
reflexele, ]ncerc[ cu un ac de g[m[lie sensibilitatea epidermei,
privi pe Costache ]n pupilele ochilor, cu ajutorul unei lum`n[ri
apropiate brusc, ]l puse s[ scoat[ limba afar[ =i s-o \in[ dreapt[,
]l chestion[ apoi ]ntr-un mod straniu: c`t face 15 + 18, ]n ce an
se afl[, cine este rege. Mo= Costache, a=a de supus prin firea
lui, se cam sup[r[:
— Crezi c-am ajuns ]n dddoaga copil[riei?
— De c`t[ vreme ave\i aceast[ dificultate la vorbire? ]ntreb[
doctorul, privind cu ]n\eles spre St[nic[.
Iritat de ]ndr[zneala lui Vasiliad, mo= Costache se b`lb`i
=i mai r[u:

115
 G. C[linescu

— Uuunde vvvezi dum... dumneata c[ am dificult[\i?

— A=a vorbe=te dumnealui totdeauna! asigur[ St[nic[.
Felix, de=i la ]nceputul studiilor, din scurta lui experien\[
prin contactul cu colegii, prin lectura din proprie ini\iativ[ a
unei patologii generale, ]n\elese c[ Vasiliad umbla s[ descopere
la mo= Costache o atingere a sistemului nervos, vreo infec\ie
localizat[. Din felul cum examina doctorul, nu i se p[ru c[ are
de-a face cu un practician bun.
— Domnule doctor, zise el, ceea ce b[nui\i dumnea-
voastr[, examin`nd reflexele, nu poate exista ]n nici un caz
]n aceast[ cas[.
— Dumneata ai no\iuni de medicin[? ]ntreb[ Vasiliad, ostil.
— Domnul este student ]n medicin[! comunic[ St[nic[.
Doctorul se ]ncrunt[ =i deveni deodat[ servil.
— Daa? N-am =tiut! Fire=te c[ nu e nimic. Dar noi ne
facem datoria.
— }n cazul de fa\[, mi se pare c[ v[ amuza\i pe socoteala
lui papa, ad[ug[ Otilia.
Pascalopol privi la cei doi tineri cu simpatie =i b[tu aprobativ
pe Felix pe um[r.
Vasiliad ]ncepu acum s[ fac[ ausculta\ia pl[m`nilor,
duc`ndu-=i urechea deasupra spin[rii b[tr`nului.
— Spune\i treizeci =i trei, comand[ el.
— Cccum?
— Spune\i tare: treizeci =i trei. A=a. Tu=i\i. Din nou: trei-
zeci =i trei.
— Treizeci =i trei. Treizeci =i trei. Treizeci =i trei.
Doctorul ridic[ capul.
— A\i suferit vreodat[ de vreo congestie la baza st`ng[?
— Nu-nu-nu! se ap[r[ Costache, pu\in palid.
— A\i avut ceva: aud crepita\iuni.
— Domnule doctor, s[ri Pascalopol, l[sa\i omul ]n pace. N-a
avut nimic.
— Nu ave\i din c`nd ]n c`nd sufoca\iuni, palpita\ii?
Mo= Costache ezit[, indispus.
— Am s[ v[ dau un calmant foarte bun, insinu[ doctorul!

116
 Enigma Otiliei

— E v`rsta, fire=te, coment[ sinistru St[nic[. Examineaz[

=i inima, Vasiliad.
— Se-n\elege, se-n\elege.
Vasiliad ordon[ lui mo= Costache s[-=i opreasc[ respira\ia
=i-=i puse urechea pe pieptul lui, ]n vreme ce cu m`na dreapt[
]i lua pulsul.
— Oarecare oboseal[, decret[ el, nesolicitat, evident,
]ngro=area vaselor. Sunte\i cam sanguin, cam rumen la fa\[.
Trebuie s[ v[ feri\i de accidente. M`ncare mai pu\in[.
Doctorul se preg[tea s[ continue examenul =i ]n direc\ia
nutri\iei, ]ns[ mo= Costache ]ncepu s[ reziste. }=i tr[sese c[ma=a
=i se ]mbr[ca.
— Ajunge, ajunge, n-am nevoie, mul\umesc, bomb[ni el.
— Suntem gr[bi\i, domnule doctor, t[ie scurt Pascalopol,
ridic`ndu-se, tocmai voiam s[ ie=im ]n ora=. La revedere. La
revedere, domnule St[nic[.
— Circula\ia dumneavoastr[ e singura chestie care trebuie
s[ v[ preocupe, urm[ doctorul, ca s[ dea o ]nf[\i=are onorabil[
concedierii. .
— Nu-i a=a? Nu-i a=a? exult[ St[nic[, nu se =tia dac[ de
recomandarea doctorului, sau de =tirea proastei s[n[t[\i a
examinatului.
Ca s[ scurteze comedia, Pascalopol trecuse ]n odaia al[turat[,
tr[g`nd printr-un semn pe to\i ceilal\i ai casei. Mo= Costache se
duse sup[rat ]n odaia lui, s[-=i dreag[ ]mbr[c[mintea, iar Otilia
veni cu informa\ia c[ St[nic[ =i doctorul trecuse, prin strad[, ]n
curtea Aglaei.
— Ceea ce face St[nic[ mi se pare foarte suspect, spuse
Pascalopol c[tre Felix =i Otilia. S[ fi\i cu ochii ]n patru. Cu
siguran\[ c[ doctorul a fost trimis de cocoana Aglae. Am
impresia c[ am auzit de el, e unul dintre acei rata\i ai meseriei,
cu care se aranjeaz[ decesele cu mo=teniri importante, gata
s[ dea orice m[rturie.
— Dar ce rost are s[ vin[ aici, nu ]n\eleg, spuse Felix.
— Zici c[ ]i f[cea examenul sistemului nervos? urm[
Pascalopol, apuc`nd pe Felix prietene=te de bra\. }ntreba de

117
 G. C[linescu

infec\ii, de avort, fire=te. Cu alte cuvinte, voia s[ vad[ dac[

nu cumva Costache e pe cale de a se scr`nti, de a deveni
iresponsabil. Un =napan de [sta, care are curajul s[ intre nepoftit
]n casa omului =i s[-l dezbrace, e ]n stare de orice. Poate s[
insinueze c[ a avut impresia c[ Costache era atins, c[ b`lb`iala,
pe care toat[ lumea i-o =tie, e un fenomen suspect etcetera.
Dac[ cucoana Aglae ar fi ]ntrebat[, ca martor[, ce =tie despre
b`lb`iala inofensiv[ a bietului Costache, ce crede\i c-ar spune?
Cei doi erau nedumeri\i.
—Ar fi ]n stare s[ spun[ c[ Costache n-a avut-o ]nainte =i
c[ numai de c`t[va vreme i-a venit, c[ Costache a ]nceput s[
devin[ iritabil, c-o gone=te pe ea, pe sor[-sa. Lumea o crede,
ca sor[.
— Dar de ce? se chinuia mereu Felix cu ]ntrebarea.
— E=ti copil! O vezi pe fata asta? (Ar[t[ spre Otilia.) Fata
asta n-are pe nimeni, dec`t pe mo= Costache, care, s[ nu fim
nedrep\i, o iube=te. Datoria lui este ]ns[ s[-i lase un rost, fiindc[
i-a m`ncat averea bietei maic[-sa, sau s-o adopte, ca s[-i asigure
succesiunea. Dac[ ar vrea (spuse el ca pentru sine), de mult n-ar
mai interesa-o mizeriile astea. Dar, ]n sf`r=it! Ei bine, cucoana
Aglae, condus[ de St[nic[ [sta, care e un escroc (s[ nu te superi,
domni=oar[ Otilia) =i umbl[ dup[ procopseal[, e capabil[ s[
declare c[ Costache s-a smintit =i e iresponsabil, aduc`nd m[rturia
doctorului. Pentru bani, cape\i orice declara\ie. Costache pus
sub interdic\ie ]nseamn[ scoaterea din cas[ a domni=oarei Otilia.
— Vai! se ]nsp[im`nt[ Otilia de ra\ionamentul dur al
mo=ierului.
— A=a ceva n-are s[ se-nt`mple, nu-\i fie team[, o m`ng`ie
Pascalopol, Costache e s[n[tos, tr[ie=te mai mult dec`t noi
to\i; dar trebuie s[ fii prudent[. Spionajul e cam ru=inos, dar
uneori e s[n[tos. Domnul Felix merge des prin casa cocoanei
Aglae, n-ar strica s[ trag[ cu urechea. Trebuie s[ \in[ =i el la
dumneata (am v[zut eu c[ \ine, nuan\[ Pascalopol cu o ironie
bonom[), cum \iu =i eu, =i mo= Costache... ca la o fiin\[ ginga=[,
care merit[ ocrotirea, ca la o floare rar[. (Felix privi pe mo=ier,
aprob`nd, gata la devotamente.) S[ fim preveni\i, s[ nu-i fac[

118
 Enigma Otiliei

lui mo= Costache cine =tie ce boroboa\[. St[nic[ [sta e

]ndr[zne\, neru=inat, =tie, ca orice avocat, toate =icanele.
— Nu-mi vine s[ cred, mai rezist[ con=tiin\a Otiliei, c[
tanti Aglae ar fi ]n stare s[ ajung[ p`n[ la m`r=[via asta, m[car
de ru=inea lumii, fiindc[, altfel, este ]ntr-adev[r lipsit[ de orice
sentimentalisme. De ce ar da de b[nuit? O cred mai ipocrit[.
— Dac[ nu s-au g`ndit la asta, atunci au vrut s[ =tie, emise
Pascalopol alt[ ipotez[, dac[ Costache o mai duce mult. S[
vad[ cum merge inima, dac[ n-are vreo racil[, s[-l supravegheze
de aproape. +tii de ce nu l-a l[sat pe Costache s[ se mute? Ca s[
nu scape de sub ochii ei. Dac[ mo= Costache ar fi mai de ]n\eles,
de mult ]l f[ceam s[-=i pun[ afacerile ]n regul[.
Mo= Costache se ]ntorsese ]mbr[cat cu paltonul, dar cu fa\a
]ntunecat[.
— Aaasta nu-nu-nu-mi place... S[ nu-mi mai vvvie pe-aci!
protest[ el, prea t`rziu.
Pascalopol ]l lu[ de bra\ =i-l ]mpinse spre ie=ire. Ceilal\i se
preg[teau =i ei s[-l urmeze, fiindc[ mo=ierul ]i invitase seara ]n
ora=. C`nd tr[sura se urni, Pascalopol spuse b[tr`nului, ]mbietor:
— M[i Costache, f[-mi, m[ rog, pl[cerea =i treci m`ine
diminea\[ pe la mine, am s[-\i spun lucruri care te intereseaz[.
Felix, a=ezat pe banchet[, avea privirea ]ndreptat[ ]nspre
punctul de pornire. La poarta casei Tulea z[ri o ]ngr[m[dire de
capete care priveau ]nspre tr[sur[ cu expresii sumbre. Mai mult
prin intui\ie, distinse, pe l`ng[ silueta doctorului, care pleca,
pe acelea ale Aglaei, Aurichii, Olimpiei =i a lui St[nic[, iar
mai ]n fund, cocoa=a ]mbrobodit[ a lui Simion.

119
 CUPRINS
G. C[linescu

VIII

Felix ]=i d[dea prea bine seama c[ iube=te pe Otilia, f[r[

s[ poat[ determina con\inutul acestui sentiment. Uneori ]l
urm[reau genunchii mici ai fetei, ]n pozi\ia ]n care ea ]i
]mbr[\i=a. Erau ni=te genunchi ca=ti =i =trengari ]n acela=i timp,
cu o personalitate a lor proprie, =i lor ar fi voit Felix s[ le
comunice printr-un limbaj mut dragostea lui. Alt[ dat[, p[rul
c[zut ]n bucle cre=tea ]n visele t`n[rului =i-l inunda. S[-i spun[
Otiliei c-o iube=te ]n fa\[, Felix nu putea. Otilia era familiar[,
liber[ ]n mi=c[ri, =i ceea ce cu alt[ fat[ trebuia c`=tigat dup[
]ndelungi tactici, cu ea se c`=tiga dintr-o dat[. Asta dezorienta
pe Felix. Otilia ]l lua de bra\, Otilia ]l m`ng`ia matern cu
degetele-i sub\iri, Otilia-i v`ra m`na f[cut[ pieptene prin p[rul
mare, zic`ndu-i: „Trebuie s[-\i mai tai pletele, parc[ e=ti
Samson“. Cople=it de aceste volupt[\i, Felix nu era ]ns[
mul\umit, fiindc[ nu era sigur c[ sunt un semn de dragoste.
Odat[ voi s[ r[spund[ acestor familiarit[\i, s[ ias[ din starea
de protejat, =i la un mic serviciu al Otiliei f[cu gestul de a-i
s[ruta m`na. Otilia se dep[rtase prea repede, spre a-i ]ng[dui
omagiul, apoi b[gase de seam[ =i se r[zg`ndise.
— Vrei s[-mi s[ru\i m`na? ]ntreb[ ea simplu. Uite!
+i-i ]ntinse m`na la gur[. Cu astfel de purt[ri ale Otiliei,
Felix nu putea face progresul cel mare, care, dup[ el, trebuia
s[ fie o m[rturisire ]nfl[c[rat[, urmat[ de ]ngenuncheri =i
efuziuni indicibile. Otilia s-ar fi uitat r`z`nd la el =i i-ar fi
omor`t vorbele pe buze, cum se mai ]nt`mplase. +edea ]ntr-o
zi pe pat cu m`inile sub c[p[t`i =i urm[rea cu tot sufletul
mi=c[rile Otiliei, de al[turi. }i spunea ]n g`nd tot ce nu ]ndr[znea
s[-i spun[ ]n fa\[. Deodat[, Otilia ap[ru ]n pragul u=ii deschise:
— Ce faci tu aici, ziua n[miaza mare? La ce te g`nde=ti?

120
 Enigma Otiliei

Se a=ezase pe marginea patului lui Felix, ]nainte ca acesta

s[ fi avut vreme s[ sar[ jos:
— La ce te g`nde=ti? La ce te g`nde=ti?
+i-i tot r[sucea un nasture al hainei. Felix ]=i culese for\ele.
— A= vrea s[-\i spun ceva odat[, Otilia, mi-e fric[ ]ns[...
— De at`tea ori mi-ai spus c[ vrei s[-mi comunici ceva
misterios. Spune odat[, c[ nu te m[n`nc. Haide, c[ m[ gr[besc.
Vai, ce treab[ am!
Lui Felix i se p[ru ridicol s[ fac[ o declara\ie ]n asemenea
]mprejur[ri. De aceea se obi=nuise s[ le fac[ ]n =oapt[, c`nd
Otilia nu era de fa\[. Se ]nchidea ]n odaie cu o fotografie a
fetei =i se l[sa ]n voia vis[rii. O cuprindea de m`ini, o tr[gea
spre el, ]=i apropia buzele de urechea ei =i-i =optea indefinit:
„Te iubesc, te iubesc, te iubesc“. Nu mai putea dormi, dar
c[uta patul. Acolo, ]ntins, intra ]n visul unic, enervat c`nd era
pe cale s[-i scape. }ncerca s[ adoarm[ de-a binelea, ]ns[, pe
dat[ ce imaginea Otiliei se amesteca =i fugea, se trezea speriat
=i o aducea ]napoi. }ncepuse s[ nu mai poat[ visa altceva =i
c[p[tase adev[rate insomnii, care-i f[cuse cearc[ne la ochi.
Ziua scria ]n caiete, caligrafic: „Iubesc pe Otilia“. C[uta,
recurg`nd chiar la disimula\ii, gesturile de ocrotire ale Otiliei,
care le oferea cu mult[ spontaneitate. De altfel, fa\[ de Otilia
]=i exercita sentimentul filial, r[mas nefolosit din pricina mor\ii
timpurii a mamei lui. Sim\ea nevoia s[ i se m[rturiseasc[, s[
se a=eze sub protec\ia ei, s[ fac[ ]ntocmai ce i se ordona.
— Felix, striga c`teodat[ Otilia, cum e=ti de neatent! }\i
cade nasturele de la hain[. Vino ]ncoace, s[ \i-l cos!
Aten\ia aceasta era cu at`t mai hazlie, cu c`t Otilia ]=i
pierdea nasturii ei f[r[ nici un regret, =i mai degrab[ arunca o
rochie la gunoi, dec`t s-o repare. Felix venea supus =i pre-
gust`nd voluptatea apropierii. Otilia ]l tr[gea spre ea cu o dulce
violen\[, \`\`ia din gur[ nemul\umit[, at`rna un fir de a\[ ]n
gura lui Felix, ca s[ nu uite (supersti\ie pe care o cultiva mult),
=i apoi cosea nasturele, ]n vreme ce Felix ]i sorbea parfumul
p[rului ei risipit sub chiar obrajii lui. De la o vreme, nasturii,
fiind cusu\i prea solid, nu mai c[deau, ]nc`t ]ntr-o zi Felix,

121
 G. C[linescu

sim\ind nevoia imperioas[ de a sorbi respira\ia Otiliei, rupse

un nasture =i merse la ea.
— M[ mir, zise Otilia, doar \i l-am cusut bine deun[zi!
Nu-l b[nui, sau se pref[cu c[ nu-l b[nuie=te, ci numai se
ar[t[ sup[rat[ de at`ta neglijen\[. C[zut pe panta disimula\iei,
Felix se pretext[ bolnav. Otilia, serioas[, ]i v`ra m`na prelung[
de-a lungul g`tului, s[ vad[ dac[ n-are temperatur[, ]i f[cea
ceaiuri, =edea pe marginea patului, ned`ndu-i voie s[ se dea
jos din el. Deodat[ ]i intr[ ]n cap c[ Felix nu se hr[ne=te bine.
— Se-n\elege, Marina g[te=te dezordonat, eu nu m[ ocup,
e=ti subalimentat. Munce=ti =i prea mult.
Supraalimenta\ia impus[ de Otilia se reducea, c`nd ]=i
aducea aminte, la un baton de ciocolat[ sau la o pr[jitur[
v`r`t[ cu sila ]n gura lui Felix, care se supunea cuminte, fiindc[
putea mu=ca pu\in =i din degetul fetei. Toate maternit[\ile
acestea durau at`t c`t Otilia era numai cu Felix, acas[. Pe
dat[ ce ap[rea Pascalopol, sau o chema ]n ora=, Otilia
redevenea distrat[ =i ner[bd[toare de petreceri inedite. Atunci
toate ging[=iile ei fa\[ de Felix ]=i pierdeau, spre ciuda acestuia,
orice semnifica\ie. Dac[ Pascalopol intra ]n chiar clipa c`nd
Otilia cosea nasturele lui Felix (lucrul se-nt`mpl[ o dat[), fata
nu l[sa lucrul, nici nu-=i schimba stilul familiar, dar ochii ei
erau ilumina\i, =i, pe dat[ ce sf`r=ea, alerga la mo=ier =i ]ncepea
cu el obi=nuitele calinerii. Felix r[m`nea astfel un copil
inofensiv, care nu concureaz[ pe oamenii mari. Din aceast[
cauz[, el se umplu de o gelozie aprins[ =i hot[r] s[ l[mureasc[
cu orice chip situa\ia. Ne]ndr[znind s[ ]nfrunte oral pe Otilia,
se decise s[-i scrie. Lu[ o foaie de h`rtie =i a=ternu pe ea l[murit
aceste cuvinte:
„Otilia, nu stau aici dec`t pentru tine, fiindc[ te iubesc.
Altfel, a= fi plecat de mult. Te iubesc, tu n-ai v[zut asta? Felix“
}nt`i se g`ndi s[ trimit[ scrisoarea prin po=t[, ]ns[ putea
sosi c`nd era =i el de fa\[, =i asta nu-i convenea. Hot[r] s[ i-o
pun[ ]n camer[, dar =i a=a trebuia s[ fie prudent, ca nu cumva
Marina, deretic`nd od[ile, s-o arunce. A=tept[ p`n[ ce Marina
termin[ dereticatul ]ntr-o zi ]n care Otilia nu era acas[, =i apoi

122
 Enigma Otiliei

depuse plicul cu indica\ia „Domni=oarei Otilia“ pe pat, p`ndind

nelini=tit ]n odaia lui. La ora unu se auzir[ =i pa=ii Otiliei, u=a
tr`ntit[, p`r`itul patului, ]n care se aruncase spre a se odihni
pu\in. Felix ]=i comprim[ palpita\iile grozave ale inimii.
— Felix, se auzi strig[tul fetei de al[turi, Felix, tu e=ti acolo?
— Da, r[spunse acesta cu glasul stins.
}=i ]nchipuia c[ fata citise scrisoarea.
— Mi-e o foame nebun[. S[ mergem s[ m`nc[m. Papa
mi-a spus ]n ora= c[ nu vine la pr`nz. Dar vino ]ncoace.
Felix trecu dincolo ca un criminal prins asupra faptului.
Otilia era ]ntins[ pe sofa, ]mbr[cat[ a=a cum venise din ora=.
P`n[ =i umbrela de soare se afla l`ng[ ea. T`n[rul cercet[
fugar suprafa\a sofalei, dar nu z[ri nimic. V[zu scrisoarea, ]n
sf`r=it, pe marginea mesei, nedesf[cut[. Fata o luase deci de
pe pat =i o pusese pe mas[, f[r[ s-o citeasc[. „Dar dac[ n-o va
citi deloc?“ se-nsp[im`nt[ Felix. }i venea s[ atrag[ aten\ia
Otiliei asupra scrisorii =i apoi s[ fug[, fiindc[, ]n fond, lui ]i era
fric[ de a pronun\a cuvintele de foc. Otilia se scul[ =i, lu`ndu-l
de bra\, ]l ]ndrept[ spre u=[. La mas[, Otilia fu volubil[, ]i
spuse impresii de Conservator, ]l ]ntreb[ despre activitatea lui
universitar[. Sim\ise c[ Felix era preocupat.
— Ce ai, Felix? E=ti a=a distrat! Te pomene=ti c[ e=ti
]ndr[gostit! Nu m-a= mira, cu at`tea colege...
Felix se sim\i dezam[git de presupunerea Otiliei, =i prin
g`nd ]i trecu toana de a smulge ]napoi scrisoarea. Otilia ]l \inu
mult de vorb[, apoi trecu ]n odaia cu pianul =i-i c`nt[ anume
fraze, apel`nd mereu la aten\ia lui, ]n sf`r=it ]l sf[tui s[ se
duc[ s[ se odihneasc[, fiindc[ p[rea obosit.
— M[ duc =i eu, vreau s[ citesc ceva, de mult n-am mai
pus m`na pe o carte.
Felix fugi ]nainte, ca s[ nu fie de fa\[ la g[sirea scrisorii,
=i a=tept[ cu respira\ia ]ncordat[. Dup[ o ]ndelung[ cioro-
v[ial[ cu Marina, Otilia urc[ sc[rile. Se auzi c`nd intr[ ]n
odaie, du=umeaua p`r`i u=or ]n c`teva puncte greu de
precizat, Felix b[nui c[ Otilia se oprise ]n fa\a mesei. Apoi
urmar[ mici zgomote indistincte =i... nimic. Felix se feri s[

123
 G. C[linescu

dea ochii cu Otilia =i r[mase ]nchis ]n odaie. C`nd, t`rziu,

ie=i, ca un ho\, u=a od[ii fetei era deschis[, scrisoarea lipsea
de pe mas[, iar Otilia era ]n ora=. Se-ntoarse la mas[ cu
Pascalopol =i cu mo= Costache, privi pe Felix degajat, se purta
ca =i c`nd nimic nu se-nt`mplase. Contrariat, Felix deveni
]ndr[zne\ =i ]ncerc[ s[ controleze efectul scrisorii. F[cu a=a
]nc`t s[ se afle la un moment dat singur cu Otilia. Fata ]l
privi franc, ]i spuse vorbe indiferente =i nu p[ru nici intimidat[,
nici cu con=tiin\a ]nc[rcat[. Lui Felix ]i ]ncol\i b[nuiala c[
scrisoarea nu-i c[zuse ]n m`ini =i f[cu atunci ceea ce alt[
dat[ n-ar fi f[cut. Profit`nd de faptul c[ Otilia era jos cu
Pascalopol, intr[ ]n odaia ei, arunc[ ochii pe pat =i pe mas[,
pe du=umea, ]ns[ nu fu chip s[ descopere nimic. Scrisoarea
fusese luat[ de cineva, ]n orice caz.
A doua zi, la mas[, Otilia fu tot at`t de senin[, seara nu
veni deloc. O m`hnire mare cuprinse pe Felix, o sil[ de toate,
=i prin cap ]i trecur[ idei extravagante. Se g`ndea s[ lase totul
balt[, s[ fug[ undeva ]n lume, ca fochist pe un vapor, ]=i
]nchipuia consternarea Otiliei, regretul ei de a-l fi f[cut s[
sufere =i s[ plece, o vedea pl`ng`nd. Melodrama asta inexora-
bil[ ]i mi=c[ toate fibrele sufletului =i pref[cu descurajarea
]ntr-o mare durere consolatoare. }=i chinuia totu=i mintea cu fel
de fel de ipoteze: Otilia a g[sit scrisoarea, dar n-a b[nuit de la
cine este, =i-a ]nchipuit c[ e vreo glum[, vreo h`rtie veche a
lui Felix; a g[sit-o =i, distrat[, a aruncat-o f[r[ s-o desfac[; n-a
g[sit-o deloc, scrisoarea c[z`nd undeva printre lucruri; a citit-o,
dar nu-l iube=te pe Felix. Ipoteza din urm[ aprindea gelozia ]n
inima lui Felix. Cum? Otilia are at`ta putere de a se preface?
Are at`t de pu\in[ inim[ ]nc`t s[ nu vrea s[-i spun[ o vorb[? E
]n stare s[ iubeasc[ pe b[tr`nul Pascalopol =i s[-l treac[ cu
vederea pe el? O und[ de m`nie trecu prin el =i toate =tirile
rele despre Otilia se adunar[ peste capul lui ]ntr-un stol negru,
]nfrico=[tor. Nu, nu. Otilia se purtase cu el ca o sor[. Nu putea
s[-l urasc[. Poate c[ a sup[rat-o prin gestul lui. Nu se c[dea
s[-i scrie ]n chipul acela, care dovedea c[ p[trunsese ]n odaia
ei (impruden\[ neiertat[), ci s[-i spun[ de-a dreptul, discret.

124
 Enigma Otiliei

Chinul lui Felix crescu cu trecerea zilelor, fiindc[ r[ceala

Otiliei, dac[ ea era pricina, era definitiv[, iar circula\ia scrisorii
nu mai putea fi urm[rit[. }n ziua c`nd orice speran\[ p[ru
pierdut[, Felix fu at`t de m`hnit, ]nc`t uit[ s[ se mai ]ntoarc[
acas[ la pr`nz. }l cuprinse o frenezie nebun[ de a umbla singur
=i merse pe jos, ]n frig, p`n[ la B[neasa. Vibra de am[r[ciunea
de a fi ]n\eles =i c[uta ]nver=unat ]n minte o hot[r`re care s[
fie pentru Otilia un adio sublim. Obosit, la ]ntoarcere se a=ez[
pe o banc[ ]nc[rcat[ de z[pad[, =i n-auzi nici huruitul unei
tr[suri, nici sc`r\`itul unor pa=i. }l de=tept[ din toropeal[ o m`n[
sub\ire care-i ridica b[rbia ]n sus. Era Otilia.
— Felix, ce faci tu aici? De c`nd te caut cu tr[sura! Vai, ce
f[r[ minte e=ti, c`te sup[r[ri ]mi faci!
Otilia se l[s[ pe banca ]nz[pezit[, ]ntr-o descurajare
amuzat[. Era ]mbr[cat[ ]ntr-o hain[ foarte pe talie, de astrahan,
pe care Felix n-o mai v[zuse.
— +i mai spui c[ m[ iube=ti!
Felix tres[ri. Va s[ zic[, Otilia citise scrisoarea. Fata ]i
ridic[ din nou b[rbia, r`z`nd:
— Felix, hai, spune-mi, de ce-ai fugit de-acas[? |i-am f[cut
noi ceva?
Felix l[s[ din nou capul ]n jos =i r[spunse, sf[r`mat:
— Dar =tii foarte bine... \i-am scris... nu mai pot a=a.
— Tu m[ iube=ti? ]l ]ntreb[ Otilia serioas[ ca =i c`nd l-ar fi
]ntrebat dac[ e bolnav.
Felix m[rturisi cu capul.
— Ce copil e=ti! |i-am citit scrisoarea, dar am uitat, =tii c[
sunt o z[p[cit[. De ce s[ fugi? |i-am spus eu c[ nu te iubesc?
Felix tres[ri deodat[ ]nfocat.
— Otilia, e adev[rat? M[ iube=ti?
— Ei, ei, nu \i-a spus nimeni c[ te ur[=te.
Felix fu iar dezam[git. Lu[ m`inile Otiliei =i ]ncepu s[ le
s[rute m[runt, =i le a=ez[ pe obraz, le str`nse, ]n vreme ce
Otilia ]l l[s[ s[ fac[, z`mbind. }ncurajat, voi s[ capete o
confirmare de alt[ natur[ =i ]ntinse g`tul s[ s[rute pe Otilia.
Aceasta privi pu\in, examin`nd =oseaua pustie, apoi evit`nd,

125
 G. C[linescu

bl`nd, gestul lui Felix, ]l s[rut[ ea ]ns[=i pe obraz, u=or, l`ng[

ureche. Felix era ame\it de fericire.
— Haide acas[, Felix, =i fii cuminte, mai vorbim noi,
alt[dat[. Bietul papa e ]ngrijorat. S[ nu-i spui nimic. O s[-l
min\im c[ ai avut lucr[ri la Universitate.
Ajun=i acas[, Otilia conduse pe Felix sus, ca pe un arestat,
evit`nd sa ]nt`lneasc[ pe b[tr`n, =i-l depuse ]n prag.
— Du-te acum =i te ]nc[lze=te. Am s[-\i aduc ceai.
Felix, voind s[ se ]ncredin\eze c[ nu visa, prinse pe Otilia
de m`ini.
— Otilio, nu te juca cu mine, spune-mi, m[ iube=ti?
— Nu-mi e=ti indiferent! dar acum am treab[, stai frumos.
+i, chicotind, Otilia se n[pusti pe sc[ri ]n jos. Felix petrecu
o noapte paradisiac[, ]ns[ ]n zilele urm[toare, insatisfac\ia ]l
cuprinse din nou. Otilia era familiar[ ca ]ntotdeauna, primea
cu aceea=i bucurie pe Pascalopol, nu se schimbase ]n fond
nimic. }ncepu s[ se ]ndoiasc[ de seriozitatea m[rturisirii Otiliei,
vru explica\ii. O p`ndi ]ntr-o sear[ t`rziu, p`n[ dup[ miezul
nop\ii, c`nd ea se sui ]n odaia ei =i, dup[ o jum[tate de ceas
de ]ndoial[, ]i b[tu ]n u=[, strig`nd u=or:,,Otilia!“
— Ce vrei? se auzi glasul fetei ]n =oapt[, dup[ u=[, sunt
dezbr[cat[!
— Vreau s[-\i vorbesc neap[rat, trebuie.
— Nu e=ti cuminte deloc, ai s[-mi vorbe=ti m`ine.
— Acum, acum! insist[ Felix, ]mping`nd u=a.
}n ]ntredeschiz[tur[, Otilia ap[ru ]n c[ma=[ lung[ de noapte,
tremur`nd de frig. P[rul avea o desfoiere de ]nger, p[rea, cu
picioarele ei sub\iri =i c[ma=a larg[, ]ngerul vestitor. Scoase
pe u=[ numai o m`n[ =i m`ng`ie u=or pe Felix.
— Fii cuminte, Felix, ce mi-ai promis? Poate s[ ne-aud[
cineva.
— Te iubesc! se t`ngui Felix =i-i s[rut[ m`na.
— Te iubesc =i eu, \i-am spus, dar [sta nu-i un motiv s[
faci prostii.
Felix ]mpinse u=a mai tare, =i Otilia, ]nfrigurat[, nemai-
put`nd p[stra pozi\ia, fugi ]n pat, unde se a=ez[ turce=te,

126
 Enigma Otiliei

]mbr[\i=`ndu-=i genunchii =i tremur`nd dinadins, ca s[ se

]nc[lzeasc[. Felix ]ngenunche la marginea patului =i-=i a=ez[
capul l`ng[ poalele ei.
— Te iubesc!
— +tiu asta, r[spunse fata, trec`ndu-=i u=or degetele prin
p[rul lui. Cine iube=te ]=i ascunde sentimentele, nu face r[u
celuilalt. Tu vrei s[-mi faci r[u?
— S[ ne c[s[torim, Otilia, urm[ Felix ideea lui, s[ plec[m
de aici. Avem cu ce tr[i. Voi munci.
— Oh, ce nebun e=ti, Felix. Dar nu e=ti ]nc[ major. +i-apoi...
tu ai o carier[ grea de f[cut, trebuie s[ fii liber, m`ine am s[-\i
fiu o piedic[.
— Niciodat[.
— Nu e bine ca cei doi so\i s[ aib[ aceea=i v`rst[, urm[
Otilia foarte serioas[, b[rba\ii se plictisesc repede.
— Otilia, tu nu m[ iube=ti.
— Ba da, ba da, Felix. Tocmai fiindc[ te iubesc. Am visat
pentru tine glorie, avere, ]\i c[utam cu g`ndul mai t`rziu o
fat[ dr[gu\[, bl`nd[. Nu m-am g`ndit c[ m[ vei iubi pe mine,
eu sunt o z[p[cit[, nu =tiu ce vreau, eu sunt pentru oamenii
blaza\i, care au nevoie de r`setele tinere\ii, ca Pascalopol.
Felix se sim\i vexat.
— }l iube=ti pe Pascalopol, el e bogat, fire=te.
Otilia r[spunse f[r[ mali\ie, vis[toare, continu`nd s[-l
m`ng`ie:
— O, nu, bietul Pascalopol e =i el un fel de victim[ a mea,
cum ar zice tanti Aglae. Un biet om singur, care simte nevoia
unui glas prietenos. Nici nu =tiu dac[ nu se-n=al[. Eu cred c[
mai degrab[ ar voi s[ fiu fata lui. Nu-\i ascund c[ mi-e drag, ]n
anume ]n\eles, ]mi trebuie; ]n sf`r=it, nu e ce crezi. Voi to\i,
b[rba\ii, sunte\i, b[tr`ni =i tineri, ni=te copii.
Complexitatea sentimentelor care umflau pieptul lui Felix,
fericirea, nesiguran\a c[utau o desc[rcare. }ncepuse s[-i curg[
lacrimi pe obraji.
— Otilia, nu se poate, nu se poate f[r[ tine. Te a=tept c`t
vrei tu, voi t[cea, voi face tot ce-mi spui tu, te voi ap[ra, dar
las[-m[ s[ te iubesc.

127
 G. C[linescu

Felix se ridicase =i ]ncercase s[ ]mbr[\i=eze pe Otilia. Aceasta,

sprinten[ de obicei =i ironic[, pierduse orice ]ndr[zneal[. Ochii
i se catifelase, buzele ]i tremurau =i primea timidele s[rut[ri ale
lui Felix, pe t`mpl[, cu un aer supus, pierdut, r[spunz`nd automat
cu c`te o delicat[ s[rutare, abia schi\at[, pe obraz.
— Vom t[cea, delira Felix, dar ne vom socoti logodi\i =i,
c`nd vom fi liberi, ne vom c[s[tori. Voi deveni mare, bogat,
pentru tine, =i tu vei urma Conservatorul.
Otilia oft[.
— Ce visuri frumoase ]mi spui! Nu prea cred ]n astrul meu.
A= dori din toat[ inima s[ fii fericit... cu mine.
St[tur[ a=a pe pat c`teva ore, vorbind de toate, s[rind prin
asocia\iune de la un plan de viitor la impresiuni despre
cunoscu\i, uitar[ aproape cum se aflau acolo =i se trezir[ ]n
c`ntecul coco=ului.
— Felix, pentru Dumnezeu, fugi de aici! Marina e o farfara,
dac[ ne vede, umple lumea de pove=ti. Du-te, du-te.
Otilia s[rut[ repede pe Felix pe un obraz, iar acesta ]i s[rut[
m`na =i o lipi de obrazul lui. De acum ]ncolo, cei doi se
]nt`lneau adesea noaptea, c`nd ]ntr-o odaie, c`nd ]ntr-alta, =i
a=a, pe intuneric, se pierdeau ]n reverii caste. Felix s-ar fi sim\it
dezonorat s[ fac[ un gest ]ndoielnic, oric`t de ne]nsemnat, =i
c`nd, prin acea tiranie a subcon=tientului, o imagine senzual[
n[v[lea ]n mintea lui =i se \inea, chinuit ]ncerca s-o alunge, se
sim\ea mizerabil, josnic. Era ]ncredin\at de puritatea Otiliei =i
p[truns de fericire la ideea unui devotament inocent. Via\a i se
p[ru plin[ de sens =i se arunc[ cu voluptate ]n studiu. Mergea
din proprie ini\iativ[ la spitale, f[c`ndu-se invitat de c`\iva
colegi ]nainta\i, =i, prin c`teva observa\ii aruncate ]n discu\ia
profesional[ dintre medicul-=ef =i interni, medicul fusese a=a
de surprins de cuno=tin\ele premature ale t`n[rului, ]nc`t Felix
devenise un musafir tolerat ]n chip excep\ional s[ se amestece
printre internii care asistau la vizit[. Se putea prevesti de pe
acum primirea ce avea s[ i se fac[ atunci c`nd ar fi sosit epoca
internatului. Vizita ]ndeosebi pe neurologi =i psihiatri, pe doctorul
Marinescu de la spitalul Colentina, savant c[ruia ]i pl[cea s[

128
 Enigma Otiliei

fie ]nconjurat, =i unde g[sea gratis o bun[ instala\ie de baie, =i

pe bl`ndul, hazliul doctor Obreja, care l[crima pentru nebunii
lui =i-i chema pe r`nd, ca la o reprezenta\ie.
Felix =i Otilia se plimbau acum des la bra\ la =osea, sau se
a=teptau pe r`nd la ie=irea de la cursuri. Se ]nt`mpl[ ca de
vreo dou[ ori, Pascalopol, venind cu tr[sura, s[ n-o g[seasc[
pe Otilia. +i unul, =i altul r[maser[ g`nditori, numai Felix privi
lucrul nep[s[tor, egoist. El ruga st[ruitor pe Otilia s[ rup[
leg[turile cu Pascalopol. Fata ]ncerca s[-l conving[ de lipsa
de rost a gestului.
— Te temi degeaba de Pascalopol, pot s[ zic chiar c[ e=ti
ingrat. Pascalopol a pus totdeauna o vorb[ bun[ pentru tine =i,
f[r[ el, poate c[ nu te aflai aici. Vei vedea tu mai t`rziu. El
este un om delicat, care ne poate fi de folos unor orfani, ]n
definitiv, ca noi. Pe cine avem noi? Pe papa numai. Papa e
b[tr`n, ascult[ de tanti Aglae. Nu m-a= mira, de=i \iu la el, s[
m[ lase pe drumuri. Nu sunt a=a de orbit[ s[ nu-mi dau seama
ce pot a=tepta =i ce nu de la papa. Tu e=ti ]nc[ sub tutel[ =i n-ai
pe nimeni mai de aproape ]nc[ vreun an. Papa poate s[ fie
]n=elat, s[-\i ]ncurce treburile, a ]nceput s[ fie cam z[p[cit.
Nu te mira c`nd ]\i spun c[ Pascalopol, asa, f[r[ s[ te cunoasc[
(spunea numai c[ \i-a cunoscut p[rin\ii), s-a interesat de tine,
l-a \inut din scurt pe papa, care are o stim[ grozav[ pentru el.
De altfel, i-a f[cut =i multe servicii. Papa e ciudat. C`nd mi-ai
scris c[ vii, se-nc[p[\`na mereu s[ stai acolo. Nici nu =tiu bine
ce era ]n capul lui, dar dragostea pentru el n-o s[ m[ ]mpiedice
s[-\i spun c[ e cam avar. Ai v[zut tu singur. El d[dea zor c[ ai
s[-\i g[se=ti o slujb[ din care s[ tr[ie=ti, acolo, la Ia=i, =i c[ n-o
s[-i ceri nici un ban. O, nu, s[ nu crezi cumva c[ papa ar fi
avut de g`nd s[-\i ia veniturile tale, dar ar fi voit ca tu s[ faci
ce-ar fi f[cut el, adic[ s[ nu te atingi de bani. Venitul l-ar fi pus
deoparte, ]ns[ cine poate =ti cum stau socotelile lui papa? Eu
tr[iesc cu el ]n cas[ de c`nd sunt mic[, =i nu =tiu precis ce are.
Nu-i cunosc propriet[\ile, de=i sunt oameni serio=i care m-au
asigurat c[ cutare cas[ e a lui. Tanti Aglae ]l ]ntre\ine ]n misterul
[sta, ca s[ poat[ pune m`na pe averea lui. Doamne, dac[
m`ine ar muri bietul papa, Aglae m-ar zv`rli ]n strad[.

129
 G. C[linescu

— E=ti cu mine, Otilia, po\i s-o dispre\uie=ti, declar[

fanatic Felix.
— +tiu, nu m[-ndoiesc. +i tu ai nevoie de un protector.
Otilia pleda cu at`ta t[rie cauza lui Pascalopol, ]nc`t Felix
se ]ndupleca pentru o zi =i se l[sa convins c[ mo=ierul vine
numai s[ ocroteasc[ dragostea dintre el =i Otilia. C`nd ]ns[
Pascalopol sosea seara, ]nt`mpinat de r`setele vioaie ale fetei,
omagiat cu furtuni de execu\ii la pianoforte, m`ng`iat, r[spl[tit
cu bucurii naive pentru cel mai mic dar, Felix se ]ntuneca din
nou de gelozie =i-i ura mo=ierului o moarte repede. }ntr-o dup[-
amiaz[, Otilia =i Felix erau cufunda\i ]ntr-o convorbire de
aceasta f[r[ sf`r=it, rezema\i unul de altul, m`n[-n m`n[, c`nd
se auzi clopo\elul. Otilia =i uitase c[ a=tepta pe Pascalopol.
Felix se f[cu ro=u de ciud[ la fa\[.
— Spune-i c[ nu e=ti acas[!
Otilia se ]ntrist[. C[uta s[-l conving[ c[ e nedelicat, c[-i
este mil[ ]n definitiv, ]ns[ Felix, mai mult din ]nc[p[\`nare,
nu d[du ]napoi. Otilia f[cu o figur[ hot[r`t[ =i zise serios:
— Uite, fac asta pentru tine.
Mo= Costache, v[z`nd c[ ]nt`rzie, venise dup[ ea sus. O
v[zuse cu Felix, dar nu p[ruse indignat. Nimic din ce f[cea
Otilia nu-l mira, =i dac[ Felix ar fi s[rutat-o fiind de fa\[ =i el,
=i-ar fi frecat m`inile ca un notar care ]nregistreaz[ un act.
— Papa, zise scurt Otilia, spune-i c[ nu sunt acas[. }mi
pare r[u, dar nu vreau s[-l mai primesc.
Mo= Costache se sperie, privi pe Otilia rug[tor.
— De-de-dece... ce? Te-te-te-a=teapt[ cu tr[sura. Zi-zice
c[ merge\i la teatru!
Accentu[ ]n a=a fel ultimele cuvinte, ca =i c`nd Otilia ar fi
trebuit s[ capituleze ]n fa\a acestui argument.
— Nu, papa, nu merg, sunt obosit[, vreau s[ se termine
vorbele.
Mo= Costache plec[ plin de stupefac\ie =i era aproape coco=at
de uimire c`nd ajunse ]n fa\a lui Pascalopol. Acesta, ]mbr[cat
]ntr-un costum de sear[, v`r`t ]ntr-un mare palton cu guler de
astrahan, a=tepta ]ngrijorat, \inind pe genunchii un baston cu
m`ner de argint, ]n chip de cap de ogar.

130
 Enigma Otiliei

— Ce s-a ]nt`mplat?
— Nu-nu-nu vine, nu este acas[, nu-nu-nu mai poate, se
z[p[ci mo= Costache.
Pascalopol p[li.
—De ce nu mai poate? Ce s-a ]nt`mplat?
— Zice c[ vorbe=te lumea! se dezvinov[\i Costache. Apoi
insinu[: Du-te dumneata sus!
Pascalopol z`mbi amar.
— E greu pentru un om de v`rsta mea s[ biruiasc[, atunci
c`nd o femeie nu vrea s[-l mai primeasc[.
Se plimb[ ]n lungul =i latul od[ii.
— Dar, omule, implora el pe Costache, de ce s-o fi sup[rat
domni=oara Otilia, ce s-a ]nt`mplat?
Mo= Costache, prin ]ncovoierea lui, m[rturisea nevinov[\ia
=i nedumerirea. }n sf`r=it, dup[ o a=teptare zadarnic[, Pascalopol
se ]ndrept[ spre u=[, ]n prada celei mai mari m`hniri. Costache
]ntinse spre el bra\e de om care se scufund[ definitiv ]n ocean.
}n zilele urm[toare, mo= Costache, lipsit de prezen\a lui
Pascalopol, care ]i era necesar[ ca =i aerul, ]ncerc[ s[ spioneze
sentimentele Otiliei.
— Acum poate s[ vin[ Pascalopol? Mai e=ti obosit[?
Otilia se a=ez[ o clip[ pe genunchii lui, ]l s[rut[ pe frunte,
=i zise hot[r`t =i bl`nd:
— Nu, papa!
Pascalopol ]nsu=i trimise un om cu o carte de vizit[,
]ntreb`nd c`nd putea s[-=i ia libertatea de a face o vizit[, dar
fu refuzat cu un pretext conven\ional. Lucru curios, ]n loc s[
fie satisf[cut de aceast[ victorie, Felix se sim\i vinovat. Avea
sentimentul c[ a f[cut o fapt[ rea, =i-i lipsea numai curajul de
a m[rturisi. }ncepu s[ ghiceasc[ ra\iunea Otiliei de a iubi pe
Pascalopol. Lipsea un glas bl`nd =i vesel la ore fixe, omul care
f[cea cu voluptate bucuria tinerilor =i se supunea capriciilor
lor. Purt[rile lui Pascalopol ]i ap[rur[ inofensive =i se ru=in[ de
a-l fi izgonit ]n chipul acela. Un val de respect pentru Pascalopol
]i inund[ sufletul. De altfel, nu-i fu greu s[ observe c[ Otilia
nu era fericit[. Veselia ]i pierise, nu mai c`nta la pian, nu mai

131
 G. C[linescu

ie=ea ]n ora=, devenise nervoas[. Felix o g[si odat[ scormonind

sertarele, tr[g`ndu-le pe toate afar[ cu furie. Vorbea singur[:
— N-am o m[nu=[ ca lumea. Of, Doamne!
Vindecat de ]nt`iul delir al dragostei, Felix putu g`ndi mai
bine. +tia c[ Otiliei ]i place luxul, c[ era nefericit[ c`nd
n-avea un m[run\i= oarecare de mod[, c[ \inea s[ se plimbe
]n tr[sur[. Colegii de universitate, care-l v[zuser[ la bra\ cu
ea, ]l b[tuser[ pe um[r.
— Ho\ule, cum ai pus m`na? Este cea mai elegant[ conserva-
torist[ =i mai m`ndr[. Nu s-atinge nimeni de ea.
Spre a t[ia b`rfelile, Felix declarase o jum[tate de adev[r.
— E veri=oara mea!
Ca s[-=i satisfac[ gusturile, Otilia avea nevoie de bani. Ei
bine, cine putea s[-i dea? Mo= Costache? Acesta uita s[ dea
bani =i pentru co=ni\[. Lui, c[ruia ]i datora ]n mod legal bani,
nu-i d[duse p`n[ acum niciodat[. }ncepu s[ ghiceasc[ rolul
lui Pascalopol. De bun[ seam[ c[ acesta ]ntre\inea larg pe
Otilia =i l[sa =i pe mo= Costache s[ ciuguleasc[ pu\in. O nou[
furie ]l cuprinse la aceast[ idee.
De ce Otilia s[ se umileasc[? }i va da el ce-i trebuie. Lu[
hot[r`ri eroice, s[ c`=tige, s[ fac[ daruri Otiliei. Cur`nd ]=i
recunoscu singur naivitatea. El ]nsu=i n-avea nici un ban, =i,
dac[ nu l-ar fi \inut mo= Costache, n-ar fi avut ce m`nca. Tot
ce c[p[tase, c[p[tase prin Otilia. Cu mo= Costache, p`n[ la
majorat, nu era chip de ]n\eles. Pip[i terenul ]n toate direc\iile.
O slujb[ ar fi putut c[p[ta, nici vorb[, dar renun\`nd la
Universitate. Situa\ie umilitoare, care ]i repugna. Ar fi
consim\it s[ dea lec\iuni particulare, ]ns[ mare lucru n-ar fi
c`=tigat. Apoi Otilia ]l \inea din scurt, ]l ]ntreba unde se duce,
]i amintea mereu c[ un viitor str[lucit ]i a=teapt[ =i c[ trebuie
s[ munceasc[. O singur[ carte de medicin[ cump[rat[ de
Otilia pentru el costa mai mult dec`t ar fi putut el c`=tiga
]ntr-o lun[. Otilia dispunea, c`nd voia, de sume mari, putea
s[-=i fac[ orice gust. Descurajarea ]njum[t[\i m`ndria viril[
a lui Felix, dar o ]mprejurare ]i nimici =i ultimul rest de gelozie.
Aurica ]l ]ntreb[ ]ntr-o zi, r[ut[cios:

132
 Enigma Otiliei

— E adev[rat c[ Pascalopol a p[r[sit-o pe Otilia?

— Nu =tiu nimic, zise mahmur Felix.
— Am aflat eu! st[rui cu o rea satisfac\ie Aurica. Nici nu se
putea altfel. Un om distins ca Pascalopol trebuia s[ vad[ ]n
sf`r=it c[ nu e nimic interesant ]ntr-o dezm[\at[ ca Otilia. S[
bagi numai de seam[ s[ nu cazi dumneata ]n curs[. V-am v[zut
cam intimi.
Felix ar fi fost ]n stare s[-i spun[ Aurichii: „Te ]n=eli,
Pascalopol moare de dragul Otiliei =i ai sa vezi c[ are s[
se-ntoarc[!“ }l opri numai amorul propriu. Zise:
— Oricine ar fi fericit s[ se bucure de aten\ia Otiliei.
Aurica ]l privi b[nuitor, semnificativ. Felix l-ar fi adus el
]nsu=i pe Pascalopol, dac[ nu l-ar fi oprit gelozia =i m`ndria. }i
ajut[ ]nt`mplarea s[ repare ceea ce i se p[rea un exces. O
m`n[ ]l prinse cu putere de bra\ pe strad[. Era Pascalopol.
Mo=ierul nici nu-l mai ]ntreb[ ce face, ci-i spuse bl`nd:
— Te-a= ruga s[ vii pu\in cu mine! Vreau s[-\i vorbesc.
Lui Felix ]i batu inima cu putere. Se mir[ el ]nsu=i de
contrastele inimii omene=ti. Se temea de Pascalopol din gelo-
zie, =i totu=i se bucur[ v[z`ndu-l, ca de un c`ine credincios
pierdut =i reg[sit. Pascalopol ]l conduse pe Felix, \in`ndu-l
mereu afectuos de bra\ (se ]nt`lniser[ pe Calea Victoriei), =i ]n
cur`nd se aflar[ pe scaune, unul ]n fa\a altuia, ]n biroul
mo=ierului. Acesta turnase ]n dou[ p[h[rele un lichior verde.
Pascalopol tu=i de c`teva ori ca un orator care are trac, se
plimb[ prin cas[, iar Felix st[tea cu inima pu\in str`ns[, ca un
vinovat care se a=teapt[ la un rechizitoriu. Pascalopol, dup[
ce b[u dou[ p[h[rele, repede, se hot[r]:
— Iubite domnule Felix, nu =tiu dac[ ai s[ m[ crezi c`nd
]\i voi spune c[ \iu mult la dumneata =i c[ am regretat c[ nu
te-am putut vedea.
Felix l[s[ capul ]n jos, jenat. Pascalopol p[rea emo\ionat.
— Domnule Felix, spune-mi drept, b[rb[te=te, de ce nu
mai vrea s[ m[ primeasc[ domni=oara Otilia?
— Dar eu... eu nu =tiu... eu...
Felix se f[cuse ro=u la fa\[. Pascalopol ]nfipse ]ntrebarea
drept ca un ac de injec\ie.

133
 G. C[linescu

— O iube=ti pe domni=oara Otilia? Spune-mi ca unui p[rinte!

Felix, supus unei astfel de inchizi\ii, sim\i c[ nu era ]nc[
b[rbat =i se tulbur[. T[cerea lui era afirmativ[.
— Va s[ zic[, o iube=ti! trase Pascalopol ]ncheierea. Nici
nu se putea altfel. Ca b[rbat sunt pu\in indispus, dar ca prieten,
te-n\eleg =i te aprob. Domni=oara Otilia e o fat[ rar[. }ns[, d[-mi
voie s[ adaug: e=ti sigur c[ o vei iubi mereu?
Felix f[cu un gest de mic[ indignare. O va iubi, zicea el
mute=te, in veci.
— +tiu, =tiu, urm[ Pascalopol, acum o iube=ti ]nfl[c[rat, ca
orice t`n[r, ]ns[ poate s[ fie la mijloc un fenomen de tinere\e,
de exuberan\[. +i e=ti iar[=i sigur c[ Otilia te va iubi totdeauna?
Nu m[ exprim bine. De iubit, te va iubi mereu, c[ci e o fat[
excelent[, dar zic, e=ti sigur c[ va fi mereu fericit[? Otilia, o
cunosc prea bine, e un temperament de artist[, care simte
nevoia luxului, a schimb[rii. A o ]nchide acum ]ntr-o c[s[torie
]nseamn[ s[-i deformezi caracterul, s[-i stingi av`ntul, gra\ia.
Eu, domnule Felix, d[-mi voie s[ m[ m[rturisesc dumitale ca
unui prieten, n-am fost fericit ]n c[snicie. }nt`ia so\ie nu mi-a
dat cinstea ce mi se cuvenea. }n sufletul meu de mo=ier prozaic
se ascunde pu\in romantism. O cunosc pe Otilia de c`nd era
mic[, =i pot spune c[ a crescut sub ochii mei. Dac[ Dumnezeu
mi-ar fi dat libertatea s[-mi fac femeia cum vream eu, a= fi
f[cut-o ca pe domni=oara Otilia. O iubesc =i eu ]n felul meu,
scumpe domnule Felix, pe Otilia, =i poate c[ nu m[-n=el c`nd
]\i afirm c[ =i ea m[ iube=te pe mine. Nici nu e greu, fiindc[
un dezam[git ca mine e un om f[r[ preten\ii. Eu nu i-am cerut
niciodat[ nimic domni=oarei Otilia =i n-am prea stat s[ disting
ce e patern =i ce e viril ]n dragostea mea. }ns[ domni=oara
Otilia m[ ]n\elege, are nevoie de ]ng[duin\a mea =i de... =tiu,
vei ironiza ]n sinea dumitale... =i de banii mei. Bani au mul\i,
dar nu =tiu cum s[-i dea. Eu nu i-am dat bani domni=oarei Otilia,
n-am jignit-o, cump[r`nd-o, ci i-am f[cut ]ntr-at`t toate
capriciile de c`nd era mic[, ]nc`t a i le refuza acum ]nseamn[
s[ fiu un fel de tat[ denaturat. Da, domnule Felix, Otilia venea
la mine simplu, ca o fiic[, =i-mi cerea ceva. Ea nu a avut
134
 Enigma Otiliei

niciodat[ ideea c[ e curtezan[, m[ ier\i, care cere de la un

b[rbat. S-a format ]ntre noi o rudenie sui generis, =i acum, c`nd
dumneata vrei s-o distrugi, suf[r =i eu, sufer[ =i ea. Poate c[ n-ar
trebui s[-\i spun, dar domni=oara Otilia a venit ]ngrijorat[ la
mine =i mi-a ar[tat c[ mo= Costache nu vrea s[ dea bani ca s[
te ]nscrii la universitate =i celelalte. Ei bine, i-am dat eu. Nu,
nu trebuie s[ fii umilit. Am avut grij[ s[ te scutesc de aceast[
situa\ie =i am pus pe mo= Costache s[-mi restituie banii. A=a
c[ nu-mi datorezi nimic. N-a= putea s[-\i spun dac[ iubesc pe
domni=oara Otilia ca p[rinte sau ca b[rbat, n-am voit s[ pun
de-acum aceast[ grav[ chestiune. Nici domni=oara Otilia nu
=tie bine. Fapt este c[ avem nevoie unul de altul =i c[ ne
]n\elegem. Poate c[ domni=oara Otilia trece numai printr-o criz[
(asta este primejdia care ne p`nde=te pe noi, oamenii ]n v`rst[)
=i-=i ]nchipuie c[ te iube=te (nu vreau s[ te jignesc), poate c[
te iube=te cu adev[rat, ceea ce n-ar fi de mirare. E=ti un t`n[r
de isprav[, frumos, inteligent. Dar a v[ c[s[tori acum e o
nebunie, crede-m[. Sunte\i prea tineri =i nu v[ cunoa=te\i bine
unul pe altul. Pe domni=oara Otilia eu o cunosc bine. E ca o
r`ndunic[: ]nchis[ ]n colivie, moare. A=tepta\i s[ fi\i majori,
s[ v[ face\i cariera, s[ v[ cunoa=te\i bine unul pe altul, =i
apoi... Eu, unul, v[ ajut din toata inima, crede-m[... A= fi fericit
s[ v[ =tiu ferici\i. Pentru asta nu e nevoie s[ m[ goni\i
(Pascalopol vorbea cu un gest de implorare, care mi=c[ pe
Felix), sunt un om inofensiv. Ce primejdie pot reprezenta eu,
om b[tr`n, fa\[ de tinere\ea dumitale? Banii, ah, banii! C`nd o
femeie iube=te, ia banii de la cel b[tr`n =i-i d[ celui t`n[r.
Domnule Felix, mi-ai ]ntunecat existen\a, ]\i spun drept, mi-ai
stricat ni=te nevinovate tabieturi de celibatar. Am nevoie de
domni=oara Otilia, ea e micul meu vi\iu sentimental. Dac[ nu
pot fi un amant, r[m`n totdeauna un nepre\uit prieten =i p[rinte.
Pentru voi am`ndoi. A=a s[ m[ crezi.
Zic`nd acestea, Pascalopol ]=i masc[ emo\ia b`nd un p[h[rel
de lichior =i se-ntoarse c[tre Felix ca spre o persoan[ pe care
nu vrei s-o mai re\ii. Felix str`nse m`na c[lduros lui Pascalopol,
acesta i-o str`nse =i mai tare =i se desp[r\ir[ am`ndoi cu sufletul
135
 G. C[linescu

invadat de generozitate. C`nd t`n[rul ajunse ]n cap[tul sc[rii,

Pascalopol ]i strig[ din u=[:
— Poate am s[ ]ncerc s[ trec =i eu m`ine pe la dumnea-
voastr[, dac[ a= avea onoarea de a fi primit.
Ochii lui rugase.
— +tii, zise Felix Otiliei, m-am ]nt`lnit cu Pascalopol. P[rea
m`hnit c[ nu-l primim. }n definitiv, poate c-am fost nedrept.
Dac[ tu m[ iube=ti, de ce m-a= teme de el? Nu-i a=a? Otilia
deschise ochii mari.
— Felix, =tiam eu c[ tu e=ti un b[iat cuminte. Dar se-n\elege!
Ce-\i face bietul Pascalopol? Nu te iubesc eu oare?
— Vine m`ine la noi, eu zic s[-l primim.
— Cum? f[cu Otilia exaltat[. S[rmanul Pascalopol! Ce dor
mi-era de el!
+i zic`nd acestea, Otilia prinse capul lui Felix =i-l s[rut[
ap[sat — pentru ]nt`ia dat[ — pe buze. Toat[ casa r[sun[
timp de dou[ zile de concerte nebune de pianoforte. C`nd
Pascalopol se ivi din nou, buzele lui mo= Costache tremurau
de emo\ie, mo=ierul, dup[ un moment de timiditate, se repezi
=i-i s[rut[ Otiliei am`ndou[ m`inile, iar aceasta, a=ez`ndu-se
pe genunchii lui, ]l s[rut[ u=or pe obraz =i-i drese p[rul cu
m`na. Pascalopol era ]n culmea fericirii. Felix privi scena f[r[
s[-=i dea seama ce e cu el. Inima i se str`ngea de gelozie, =i
totdeodat[ i se dilata de un ciudat sentiment de simpatie fa\[
de mo=ier. }n casa Aglaei, evenimentul constern[ pe to\i. Aurica
pretinse c[ Otilia f[cuse farmece lui Pascalopol, iar St[nic[,
foarte vehement ]n spatele oamenilor, d[du aceast[ interpretare,
pe care Felix o afl[ mai t`rziu:
— T`n[rul (adic[ Felix) e pezevenghi, a prins mi=carea.
Tr[ie=te cu Otilia =i stoarce bani de la mo=ier. {sta ajunge
departe, s[ vede\i. O s[-l mo=teneasc[ =i pe mo= Costache.
}n timp ce ]n casa Giurgiuveanu se petreceau acestea, un
alt eveniment lu[ na=tere, evolu[ =i se stinse cu repeziciune ]n
casa Tulea. Actorul principal fusese t`n[rul Titi Tulea. Titi, dup[
incidentul erotic cu Otilia, continu[ s[ fie nelini=tit =i s[ caute,
f[r[ nici un acoper[m`nt, o fiin\[ de sex feminin mai pu\in

136
 Enigma Otiliei

m`ndr[. Lucrul era greu, deoarece Titi, timid, n-avea rela\ii, =i

fetele pe care le putea ]nt`lni la belle-arte nu-i d[deau nici o
importan\[. La belle-arte ]ns[ Titi f[cu cuno=tin\[ cu un coleg
cam de v`rsta lui, gras, vorb[re\ =i bonom, un anume Soha\chi.
Nici acesta nu avea vreo voca\ie deosebit[, picta dup[ modele
=i urm[rea s[ devin[ maestru de desen =i caligrafie. Urmase la
acela=i liceu ca =i Titi, dar cu un an ]nainte, =i astfel aveau un
fond de experien\[ comun. Soha\chi povestea =i el despre
profesori, cu r`s zgomotos, =i nu emitea niciodat[ nici o idee,
m[rginindu-=i convorbirea ]n domeniul faptelor concrete. O
anume de=tept[ciune fireasc[ ]i punea la ]ndem`n[ un num[r
de locuri comune, care d[deau vorbirii sale o nuan\[ de
civiliza\ie uzual[. Era ]ndr[zne\, politicos cu afectare =i tenace
]n urm[rirea p`n[ la cap[t a intereselor sale. Fugea de praful
de cret[, deschidea geamurile din proprie ini\iativ[, ca s[ nu
se sufoce de mirosul vopselelor de ulei, cer`nd ]nvoirea prea
t`rziu. Intra ]n vorb[ ne]ntrebat, r[spunz`nd la ]ntreb[rile puse
altora, avea totdeauna fel de fel de re\ete practice =i adrese
utile, ]ntr-un cuv`nt, Soha\chi era, dac[ nu un om de talent,
cel pu\in un individ de treab[, care trezea un z`mbet de simpatie
oricui. Soha\chi observase numaidec`t ]n ce criz[ se afla Titi.
Nu era de altfel greu, fiindc[ Titi aducea vorba ]n chipul cel
mai naiv de ceea ce-l preocupa, ]ntrebarea lui stereotip[ era,
vorbind de femeie:
— Crezi c[ se preteaz[?
— Bre, ]i zise ]ntr-o zi Soha\chi bonom, trebuie s[ te-nsur[m.
Las’ c[-\i g[sesc eu \ie o fat[. Ne-nsur[m odat[, fiindc[ =i eu
vreau s[ m-a=ez la casa mea.
Soha\chi ]ncerc[ totu=i mai ]nt`i s[ p[trund[ ]n casa lui
Tulea, s[-i cunoasc[ familia, ]ns[ Titi nu-l invit[ deloc, obi=nuit
cum era de Aglae s[ nu primeasc[ pe nimeni acas[. Atunci
colegul se mul\umi s[-l cheme el acas[ la el, =i astfel, a doua
zi de Cr[ciun, Titi se ]nfunda ]ntr-o strad[ din dosul G[rii de
Nord. Casa la care se opri, dup[ num[r, era scund[ =i p[rea s[
fi fost ]nainte o pr[v[lie, ale c[rei vitrine fuseser[ astupate.
Titi n-avea nici o idee de stiluri arhitectonice =i valori sociale

137
 G. C[linescu

=i intr[ ]n curte f[r[ b[nuieli, l[trat de doi mari dul[i. Soha\chi

]l primi cu exclama\ii groase de veselie =i-l p[zi p`n[ ce-=i
scoase =o=onii ]n s[li\[. Din[untru se auzeau r`sete puternice,
convorbiri zgomotoase. Prins bine de bra\ de c[tre Soha\chi,
Titi intr[ ]ntr-o odaie scund[ =i lung[, unde, a=eza\i ]n =ir pe o
canapea ]nalt[ ca un pat, c`\iva b[rba\i =edeau la o mas[
apropiat[ de aceasta. Era o odaie de burghezie, mic[ mai
degrab[, curat[, cu obi=nuitele ornamente. Pe pere\i at`rnau,
afar[ de tipicul passe-partout de s`rm[ cu fotografii, c`teva
tablouri de sticl[ reprezent`nd scene din Othello =i Le mariage
de Figaro. Picturile fusese corecte, ]ns[ reproducerea de fabric[
pe sticl[ le d[dea un aer vulgar. Pe sob[ se coceau c`teva
mere, umpl`nd aerul de miros. Un palmier fibros, uscat era
]nfipt ]ntr-un ghiveci umplut cu iarb[ de mare, =i ]ntr-un col\
str[lucea o combina\ie hidoas[ de ghinde, conuri de brad =i
alte produse forestiere vopsite cu bronz. Lui Titi, interiorul ]i
pl[cu prin ordinea lui. Doi b[rba\i erau relativ tineri, ceva mai
]n v`rst[ dec`t Soha\chi, unul voinic, p[trat, altul slab ]n
aparen\[, din cauza osaturii, dar mu=chiulos. O t[ietur[ ad`nc[
cioplea un obraz al acestuia. La un cap al mesei se afla un
b[rbat mai ]n v`rst[, chel =i cu must[\ile r[sucite ]n furculi\[.
Pe scaun, l`ng[ sob[, =edea un b[tr`n cu barba tuns[, rumen.
Lui Titi, dup[ accent, i se p[ru a fi str[in. O femeie b[tr`n[, de
]nf[\i=are modest[, cu pantofi ]nciucura\i ]n picioare, sta al[turi
pe un scaun. Rezemat[ de sob[, privea spre ceilal\i o fat[
voinic[, mai degrab[ doamn[, cu ochi ]ndr[zne\i. Mai erau,
]n odaia astfel arhiplin[, ]nc[ o doamn[ ]n v`rst[, cu p[l[rie
plin[ de pene pe cap, =i doi tineri. Soha\chi ]l purt[ pe Titi prin
fa\a tuturor, =i astfel, ame\it pu\in, acesta afl[ c[ doi din b[rba\ii
de pe canapea erau fra\ii lui, c[ fata ]i era sor[, iar b[tr`nii,
p[rin\i. De=i to\i erau ]mbr[ca\i civil, se vorbea de lucruri
militare, =i chiar intrase ]n odaie o ordonan\[.
— M[, zicea domnul cu musta\a ]n furculi\[, tu c`nd pleci
la regiment?
Se aduse vin fiert ]n boluri de curaçao, care d[du curaj lui
Titi, =i se ]ncepu sau, mai bine zis, urm[ o conversa\ie zgomo-

138
 Enigma Otiliei

toas[. Un observator mai fin dec`t Titi =i-ar fi dat seama c[ se

afl[ ]n casa unor oameni abia ie=i\i din mahala prin ocupa\iunile
noii genera\ii. Puteau fi func\ionari, poate chiar profesori sau
a=a ceva. Vorbeau ]n locuri comune de gazet[, ]ntreb`ndu-se de
una, de alta, amintind o ]nt`mplare, indign`ndu-se, dar f[r[ s[
se prind[, ca =i Soha\chi, de nici o idee. Asta lini=ti numaidec`t
pe Titi, c[ruia discu\iile ]i displ[ceau. Soha\chi f[cu pe scurt
istoricul cuno=tin\ei lui cu Titi, povesti ]nt`mpl[ri de la =coal[.
Titi ]ndr[zni =i el =i ad[ug[ altele, Soha\chi trecu ]n pantomim[,
]=i puse pe cap =apca pe care o avusese la liceu, imit[ =chiopenia
unui profesor =i fu un haz general. Fata r`dea cu chicote
exagerate, de o veselie ridicol[, \in`ndu-=i pieptul cu m`inile.
Titi fu predat cur`nd grupului de l`ng[ sob[, care-l primi cu
pr[jituri, vin =i ]ntreb[ri. Fata cu r`sul convulsiv avea n[ri largi,
o u=oar[ musta\[, pulpe groase, =i, mai ales, o gesticula\ie liber[,
familiar[. R`se la cele mai mici nimicuri spuse de Titi, spre
satisfac\ia acestuia, pun`ndu-i m`na c`nd pe um[r, c`nd pe
genunchi =i declar[ tare celor doi b[tr`ni, spre aprobarea lor, c[
domnul Titi ]i place. B[tr`na ]n papuci cu ciucuri ]ntreb[ moale,
dar st[ruitor, pe Titi despre ]ntreaga lui stare civil[: dac[ p[rin\ii
]i tr[iesc, dac[ mai are fra\i, c`\i ani au, ce avere au =i a=a mai
departe. Titi nu g[si ]ntreb[rile inoportune, nu fu ]n stare totu=i,
din timiditate, s[ r[spund[ mul\umitor la toate.
— Colonele, strig[ fata, auzi c[ st[ pe Antim, unde st[ =i
ginerele dumitale.
— Ce spui? se mir[ omul cu musta\a r[sucit[. Tulea, Tulea,
parc-am auzit!
Era o g[l[gie infernal[, fiindc[ to\i ]=i vorbeau de la distan\[.
Din cap[tul opus, Soha\chi strig[ lui Titi:
— Te ui\i pe pere\i? Zugr[veala e f[cut[ de mine.
A=a =i era. Mai t`rziu ]i ar[t[ =i alte produse ale industriei
sale, dulapuri, cufere. Soha\chi cultiva mai mult artele practice
dec`t cele plastice. Sus\inea c[ nu poate m`nca jum[rile de
ou[ dec`t f[cute de el ]nsu=i =i c[ numai el putea potrivi
mur[turile din s[r[tur[.
Titi plec[ ame\it de b[utur[ =i ]nc`ntat de Ana Soha\chi
(acesta era numele fetei), care-l invitase insistent, pun`ndu-i

139
 G. C[linescu

familiar m`na pe um[r, s[ vie c`t mai des. Ceea ce Titi =i f[cu,
f[r[ ca Aglae s[ suspecteze cumva ]nt`rzierile lui. Mai t`rziu
se putu afla c[ Soha\chi luase personal informa\ii asupra
familiei lui Titi. Intrase curajos ]n curtea pe care o credea a
Aglaei (de fapt, nimerise la Giurgiuveanu), hot[r`t s[ spun[,
dac[ nu-i ie=ea bine manevra, c[ a gre=it adresa. }nt`mpl[tor,
nimeri pe Marina, care ]i debit[, pentru o b[ncu\[, vesel[ c[
poate vorbi at`ta cu cineva, toat[ biografia =i economia familiei
Tulea. Cum s-au petrecut lucrurile ]ntre Titi =i Ana, Titi n-a
putut niciodat[ povesti l[murit, hot[r`t este c[, dup[ c`teva
vizite, ]n care ca prin farmec disp[ruser[ to\i ceilal\i ai casei,
Ana d[du at`ta curaj lui Titi, ]nc`t acesta putu s[ cunoasc[ ]n
sf`r=it, cu ajutorul ei, misterul fiziologic care-i pricinuise at`tea
tulbur[ri. Era foarte m`ndru de izb`nda lui si, naiv, nu socotea
c[ are vreo responsabilitate. Dup[ a treia =edin\[, pa=i grei =i o
b[taie ferm[ ]n u=[ ]l f[cur[ s[ ]nghe\e. Pe u=[ ap[rur[ solemni,
dar r`z[tori, Soha\chi si trei ofi\eri, ]n care recunoscu pe cei
doi fra\i ai lui Soha\chi (unul c[pitan, =i altul locotenent) =i pe
domnul cu must[\i r[sucite, acum colonel.
— Iubite domnule Titi, lu[ cuv`ntul c[pitanul, suntem ferici\i
c[ sora noastr[ \i-a pl[cut. A\i dus lucrurile prea departe, dup[
c`te am aflat. Ce s-a f[cut, s-a f[cut, ]ns[ ]n\elegi c[ noi suntem
o familie onorabil[, nu putem l[sa pe sora noastr[ a=a, de r`sul
lumii. Trebuie s[ v[ c[s[tori\i.
Titi ]nlemni.
— Dar eu, b`igui el, trebuie s[-ntreb pe mama, dac[ vrea
mama.
Locotenentul r`se cu poft[.
— D-apoi c`nd ai f[cut isprava, amice, de ce n-ai ]ntrebat
pe mama?
— Mama dumitale, zise ]mp[ciuitor =i cam emfatic colo-
nelul, tivindu-=i musta\a cu dosul m`inii, n-are de ce s[ nu-\i
dea voie. Doar domni=oara Ana e fat[ frumoas[, cu zestre, e
de familie onorabil[.
— M[-ndoiesc, interveni Soha\chi, ca la un consiliu militar,
f[r[ s[-l mai priveasc[ pe Titi, din informa\iile pe care le-am

140
 Enigma Otiliei

cules eu, n-au s[-i dea voie. Au mai avut ei o sor[, care a fugit
de acas[ =i s-a cununat abia pe urm[.
— Mama n-are s[-mi dea voie, confirm[ ingenuu Titi, ca =i
c`nd astfel ar fi sc[pat.
— Bat[-te s[ te bat[, r`se c[pitanul, dac[ nu-\i d[ voie
madam Tulea, sor[-mea o s[ r[m`n[ a=a? +tii c[ ai haz? E=ti
major, e=ti liber, n-ai de dat socoteal[ nim[nui. C`\i ani ai?
— Dou[zeci =i trei, r[spunse Titi, intimidat.
— P[i, vezi?
— M[ b[ie\i, propuse colonelul, las’ c[ domnul Titi e b[iatul
meu. }l iau eu sub protec\ia mea. +ti\i ce? Eu v[ cunun, eu v[
fac totul. Nu spune nimic acas[, p`n[ ce se face nunta, ]n
cas[, bine]n\eles, =i pe urm[ vorbesc eu cu doamna Tulea. Las’
c-o s[ fie bine. Domni=oara Ana are ceva zestre, o c[su\[,
unde o s[ sta\i, ]\i fac eu dumitale o situa\ie.
Lucrurile se petrecur[ ]ntocmai. Lipsurile de acas[ ale fiului
ei, motivate ]n felurite moduri, nu alarmar[ pe Aglae, care
credea orbe=te ]n cumin\enia lui Titi. Acesta deveni mire =i, ca
s[ nu de=tepte b[nuieli, fu adus de ]ntreaga lui familie, nu f[r[
r`sete, p`n[ ]n poarta casei. (Soha\chi privi chiar ]n cas[, pe
fereastr[.) Titi, pu\in ame\it, spuse c[ a petrecut cu ni=te prieteni,
=i dormi tun prima lui noapte de so\. Nevasta =i restul nunta=ilor
chefuir[ f[r[ mire =i f[cur[ glume pe care Titi nu le afl[
niciodat[. Socoteala adev[rat[ a acestei farse nu putu fi
l[murit[ bine. E posibil ca Ana s[ fi f[cut ]nainte o impruden\[
=i s[ fi voit a o absolvi de ochii lumii, precum e cu putin\[ ca
s[ fi voit pur =i simplu s[ se m[rite m[car pentru scurt timp, ca
sa nu i se scoat[ porecla de fat[ b[tr`n[ (avea atunci cam
dou[zeci =i cinci de ani), ]ns[ anume zvonuri auzite de St[nic[
fac mai probabil[ o alt[ ipotez[. B[tr`nii Soha\chi, fo=ti
c`rciumari, poloni de origine, aveau ceva avere ]n bani =i ]n
case. Imobilele pre\uiau ]ns[ prea pu\in, fiind vechi. Copiii,
ofi\eri, \ineau s[ se fac[ ]mp[r\eala, av`nd nevoie de bani,
b[tr`nii nu voiau, p`n[ nu f[ceau un rost fetei. Dup[ un consiliu,
fra\ii ajunser[ la ]ncheierea c[, dac[ Ana s-ar m[rita cu un
b[rbat pu\in preten\ios, care s[ se mul\umeasc[ cu o parte din

141
 G. C[linescu

cas[, b[tr`nii ar p[stra restul =i ei ar ]mp[r\i banii. Soha\chi fu

deci impresarul afacerii. Adev[rul este c[ foaia de zestre a
Anei cuprindea o locuin\[ compus[ din dou[ camere =i
dependin\e =i c[ b[tr`nii ]=i ]mp[r\ir[ banii b[ie\ilor, care fur[
v[zu\i f[c`nd un lux nebun.
C`teva s[pt[m`ni, Titi putu ]n=ela vigilen\a Aglaei, =ez`nd
ziua aproape toat[ la so\ia lui =i dormind noaptea acas[. }n
cele din urm[, Ana se plictisi =i-i notific[ iritat[ c[ ea
nu-n\elege s[ se ascund[ de ochii lumii. Soha\chi belletristul
se oferi s[ dest[inuie el chestia Aglaei, dar Titi se-nsp[im`nt[.
F[g[dui c[ va vorbi el. N-avu totu=i curajul s[ procedeze
direct =i, de=i avusese nepl[cutul conflict cu Otilia, se duse
la ea =i la Felix =i le spuse toat[ p[\ania. Otilia nu se putu
re\ine de a nu r`de.
— Bat[-te s[ te bat[, Titi, ce n[zdr[v[nii faci!
Ea ]ns[ nu vorbea cu Aglae, a=a c[ rolul de vestitor al
comediei c[zu asupra lui Felix. C`nd acesta spuse c[ Titi s-a
c[s[torit, Aglae nu vru s[ cread[ =i i se p[ru c[ Felix face
o glum[.
— Ce farse sunt astea? A=a face\i voi la Universitate?
A trebuit s[ fie adus Titi de fa\[, ca Aglae s[ cread[. }n loc
s[ se indigneze, s[ \ipe la Titi, Aglae ]ncepu s[ pl`ng[, s[
m`ng`ie pe b[iat, acompaniat[ ]n chip iritant de Aurica.
— Dar cum ai putut s[ te la=i tu, mam[, s[-=i bat[ joc
escroaca de tine? Las’ c[ merg eu la poli\ie, m[ duc, la nevoie,
p`n[ la prefect.
Aglae privea lucrurile simplu, ca o escrocherie pe care o
respingi poli\iene=te. Titi nu f[cea haz de aceast[ interpretare
=i, cu toate c[ n-avea mijloace de expresie, se vedea c[ se
sim\ea jignit de aprecierile la adresa Anei, c[ ]ntr-un cuv`nt
avea amor propriu de so\.
— Nu e escroac[, mam[, trebuie s[ stau acolo. Dac[ vrei
=i dumneata s[ vii...
— Cum? S[ viu eu acolo? S-a z[p[cit bietul b[iat de tot, l-a
ame\it escroaca. Du-te, drag[, =i te culc[, p`n[-\i vii in fire.
Am s[ vorbesc eu cu St[nic[.

142
 Enigma Otiliei

}ntr-adev[r, St[nic[ veni ]n cur`nd. C`nd Aglae ]ncepu s[-i

spun[ p[\ania, el lu[ deodat[ o ]nf[\i=are tehnic[ =i-o
]ntrerupse:
— Stai, stai, stai, m[ rog. Trebuie s[ lu[m lucrurile metodic.
Unde e Titi?
Titi fu adus, =i St[nic[ ]l supuse la un lung interogatoriu.
— M[ rog, eu vreau s[ =tiu, ai f[cut vreo declara\ie cu
martori sau i-ai dat vreo scrisoare ]n m`n[, din care rezult[ c[
ai promis s-o iei de nevast[, ]nainte de a coabita cu ea?
Titi r[mase ]ncurcat de verbul „a coabita“. Zise totu=i:
— Nu!
Aurica sorbea cu nesa\ toat[ aceast[ convorbire, =i ochii ]i
str[luceau de o stranie voluptate, ie=i\i din orbitele vine\ii.
— Va s[ zic[ n-ai promis nimic, n-ai dat nici un document
la m`n[. Perfect. Dar, m[ rog, tu i-ai propus coabita\iunea, ori
ea te-a provocat, te-a ]mbr[\i=at, ]n sf`r=it, te-a indus ]n eroare
prin gesturi indecente?
Titi st[tu la ]ndoial[. Se vedea c[ ancheta ]l sup[r[, c[
Ana nu era pentru el o =antajoare, c[, ]n sf`r=it, dorise at`t de
mult s[ cunoasc[ femeia, ]nc`t cinstea ]l ]ndemna s[ nu
numeasc[ inducere ]n eroare ceea ce-l f[cea fericit. De altfel,
nici nu prea ]n\elegea unde voia s[ ajung[ St[nic[, deoarece
el \inea pur =i simplu s[ ]ndeplineasc[ dorin\a Anei de a vesti
pe mam[-sa c[ e c[s[torit.
— Nu m-a provocat, zise el ingenuu, am vrut am`ndoi.
St[nic[ ]=i trecu m`na prin p[rul mare, ca un avocat
contrariat de contrazicerile clientului s[u. Aglae s[ri furioas[:
— Ce-ascul\i tu, St[nic[, ce spune el? Nu vezi, s[racul, ]n
ce hal e? Nici vorb[ c[ l-a atras ]n cas[ cu familia ei =i l-au
str`ns cu u=a.
— M[ rog, m[ rog, insist[ St[nic[, s[ ne l[murim. Membrii
familiei, care au intrat ]n odaie, v-au g[sit a=a din ]nt`mplare,
sau ai avut impresia c[ p`ndesc de mult momentul [sta? Te-au
amenin\at, \i-au intimidat con=tiin\a?
— Mi-au spus, ocoli Titi punctul penibil, c[ sunt major =i
pot s[ fac ce vreau, dac[ nu vrea mama.

143
 G. C[linescu

— A=a, zise atins[ Aglae, dar cu repro=ul ]ndreptat ]mpotriva

absen\ilor, cred ei c[, dac[ e=ti major, eu te las s[-=i bat[ joc
de tine orice stricat[? Nu, b[iete, ai s[ stai aici, =i v[d eu ce
e de f[cut.
St[nic[ era prea avocat ca s[ nu-=i dea seama de adev[rata
stare a lucrurilor, =i, de altfel, se amesteca ]n afacere din
volubilitate, din pl[cerea pentru situa\iile patetice.
— Hei, dac[ Titi ar face pl`ngere c[ a fost atras ]n curs[, c[
i s-a dat, m[ rog, a ]n\elege c[ are de-a face cu o femeie de
moravuri u=oare, fiind apoi intimidat, ar fi un punct de plecare
pentru intentarea divor\ului. }ns[ asta trebuie s-o fac[ el, numai
el, ca fiind major. Ei, ce zici, tinere, ceri divor\ul?
Titi r[spunse posomor`t, dar hot[r`t:
— Eu nu divor\ez.
Aglae ]=i cuprinse capul cu m`inile =i se lament[ desperat[:
— Vai, vai, vai!
— Mam[, ]=i d[du cu p[rerea Aurica, iluminat[, de ce s[
divor\eze, poate sunt ferici\i.
Aglae schi\[ un gest cu ]n\elesul de „prostii“.
— El face ce spun eu, dac[ m[ iube=te =i vrea s[ m[ ocup
de viitorul lui!
+i ca =i c`nd repro=ul ar fi fost prea tare, iar consim\irea lui
Titi sigur[, Aglae ad[ug[:
— Nu fi trist, puiule, c[ te scap eu de aventurier[.
— S[ zicem, continu[ St[nic[ consulta\ia, c[ Titi, insist,
Titi cere divor\ pe motivul de mai sus. Lucrul poate s[ aib[
]ntors[turi nepl[cute. Fra\ii sunt ofi\eri, nu po\i sus\ine c[ sora
lor e o prostituat[. Te pot da ]n judecat[ pentru calomnie.
— A=, ofi\eri, zise dispre\uitor Aglae, cine =tie ce =napani!
S-au ]mbr[cat ]n uniform[ ca s[-l sperie.
— Sunt ofi\eri, mam[, l[muri mereu, u=or jignit, Titi, ]i cunosc
eu bine. Au =i un unchi colonel, care m-a cununat.
— Precum vezi, urm[ St[nic[, chestia e dificil[. Cel mai
bun lucru e s[ ]ncerc[m ]nt`i prin bun[ ]nvoial[. }n cazul cel
mai r[u, ce-a vrut fata? S[ se m[rite, de ochii lumii, s[ acopere
probabil o gre=eal[...

144
 Enigma Otiliei

— Nu e adev[rat! protest[ Titi.

— Odat[ „doamn[“, fata o s[ consimt[ u=or s[ divor\eze.
O s[-i spunem c[ p[rin\ii nu-=i dau asentimentul =i nu-i las[
avere. Cum Titi n-are nici o meserie, din ce-au s[ tr[iasc[?
— A spus colonelul, m[rturisi Titi, c[ are s[-mi g[seasc[.
— O s[-\i g[seasc[ pe dracu, coment[ Aglae. |i-a spus
a=a, ca s[ te-nc`nte.
}n cele din urm[, c[zur[ de acord s[ ]ncerce calea bl`nd[
a convorbirii, =i St[nic[ se deleg[ singur ]n aceast[ misiune.
Era o zi neprev[zut de cald[, de la sf`r=itul lui februarie,
c`nd St[nic[, dup[ prealabile examene, intr[ in curtea
indicat[. Fu cam ]ncurcat de num[rul mare de intr[ri, ]ntruc`t
de o parte =i alta a cur\ii se ]ntindeau apartamentele joase,
cu c`te o mic[ marchiz[. C[lare pe o scar[, un om gras, ras,
t`n[r, cu chiv[r[ de h`rtie ]n cap =i cu halat medical pe el
alterna fluierul cu vocaliz[rile =i se extazia ]naintea propriei
opere, care consta din aplicarea cu ajutorul unui =ablon,
confec\ionat, prec`t p[rea, de el ]nsu=i, a unui feston cu fructe
sintetice ]n partea de sus a peretelui exterior. La ]ntreb[rile
lui St[nic[, zugravul se recomand[ ceremonios. Era Soha\chi.
Se dadu repede jos, lu[ de bra\ pe St[nic[ =i-l v`r] ]n cas[. O
aduse numaidec`t =i pe Ana. Lui St[nic[, agresoarea lui Titi
]i f[cu o impresie excelent[.
Trupul ei plin, aproape gras, ochii ]ndr[zne\i, vocea sonor[,
volubil[, cam vulgar[, toate acestea ]i pl[cur[. Ana nu se l[s[
de loc intimidat[ =i primi pe St[nic[, dup[ obiceiul ei de a se
purta cu b[rba\ii, cu o familiaritate zgomotoas[, indiscret[.
Chema\i ]nadins de Soha\chi, venir[, ca din ]nt`mplare, =i
ceilal\i doi fra\i. To\i afectar[ a ]n\elege vizita lui St[nic[ drept
un ]nceput de apropiere ]ntre cele dou[ familii =i declarar[ c[
le-a p[rut r[u c[ Titi nu =i-a invitat p[rin\ii, pe care erau dornici
s[-i cunoasc[. Ana descoperi c[ St[nic[ ]i era oarecum
cunoscut, c[, pe dat[ ce l-a z[rit, nu-=i d[dea seama unde a
mai v[zut pe acest „domn simpatic“.
— Sunte\i artist? ]ntreb[ ea pe St[nic[.
— Nu, nu, r[spunse ]nc`ntat St[nic[, m-am resemnat la
avocatur[!

145
 G. C[linescu

Soha\chi disp[ru =i reap[ru cu o damigean[ de vin pe care

o puse ]n mijlocul mesei, rest din vinul b[ut la nunt[, ca s[-=i
fac[ =i St[nic[ o idee de ce vin au avut. Bine dispus, St[nic[
crezu c[ trebuie s[ ia lucrurile cu delicate\e. Declar[ c[ totul
vine dintr-o ne]n\elegere, dintr-un exces de timiditate din partea
lui Titi, c[ p[rin\ii erau ]n dreptul lor s[ fie sup[ra\i de a nu =ti
c[ fiul lor s-a c[s[torit. To\i ]i d[dur[ dreptate, ceea ce dezarm[
pe St[nic[.
— Eu i-am spus lui Titi, zise Ana, s[ vorbeasc[ acas[. Nici
mie nu mi-a convenit s[ m[ ascund de lume ca o ciumat[. Eu
cu sila nu m[ \in de g`tul lui. +tii bine =i dumneata c[ n-are
nici un rost. Dac[ nu-i place, din partea mea e liber.
Fra\ii protestar[, sus\in`nd c[ Titi e un b[iat bun =i c[, f[r[
]ndoial[, p[rin\ii lui se vor convinge, mul\umit[ m[rturiei lui
St[nic[, cum c[ a intrat ]ntr-o familie onorabil[. }n condi\ia
aceasta, orice pledoarie devenea de prisos, =i St[nic[ se pierdu
]ncetul cu ]ncetul ]ntr-o discu\ie cu totul independent[ de
misiunea lui, de=i legat[ prin asocia\ie. Exalt[ amorul conjugal,
povesti primele lui tulbur[ri sentimentale, l[ud[ pe Olimpia =i
f[cu biografia ]ngerului ridicat la ceruri, Aurel. Ana se apropiase
de el =i-l \inea de bra\.
— }n definitiv, r[m`nem rude, nu?
— A=a e! Suntem cumna\i!
St[nic[ mai descoperi c[ cei doi ofi\eri =i unchiul colonel
aveau trecere mare chiar la Cercul de recrutare, unde situa\ia
lui era foarte ]ncurcat[, ca unul ce nu f[cuse serviciul militar,
slujindu-se de am`n[ri insuficient motivate.
— Las’ c[ te aranj[m noi, n-avea grij[, ]l ]ncredin\ar[ fra\ii
Soha\chi. Vom studia chestiunea. Dumneata fii gata cu certi-
ficate, ca s[ justifici neprezentarea. S[-\i g[se=ti un doctor,
care s[ te declare ofticos.
— Am! zise repede St[nic[, cu g`ndul la Vasiliad. De altfel,
sunt realmente bolnav.
St[nic[, plin la fa\[, era a=a de congestionat de vin, ]nc`t
to\i r`ser[ la ideea c[ ar fi tuberculos.
Aglaei, St[nic[ ]i spuse c[ familia Soha\chi i s-a p[rut foarte
de treab[, c[ el nu crede c[ Titi a fost constr`ns, c[, ]n definitiv,

146
 Enigma Otiliei

a=a apare dragostea, dintr-o dat[, el ]nsu=i fiind doar unul din
aceia care, nemaiput`nd tr[i f[r[ femeia iubit[, n-a mai vrut
s[ =tie de nimic pe lume =i a fugit cu ea. V[z`nd =i starea de
spirit a lui Titi, Aglae se mai calm[.
— Bine, bine, zise ea, cu un rest de orgoliu, s-o vad =i eu
cine este, s[ vin[, cum vin nurorile, s[ zic[ „bun[ ziua, eu
sunt cutare“.
Aglae ]n\elegea misiunea de soacr[ ]ntr-un chip foarte
oneros pentru nor[. Nora trebuia s[ r[m`n[ ]ntr-o stare de
dependen\[ continu[, s[ s[rute m`na socrilor, s[ fie „a=ezat[“,
s[ nu ias[ din indica\iunile ei, s[ dovedeasc[ la tot pasul c[
=tie s[ conserve s[n[tatea odraslei. Fiul, la r`ndu-i, ]n schimbul
unei ]ngrijiri permanente din partea mamei, nu trebuia s[ ias[
de sub tutela ei. }n fond, Aglae nu era sup[rat[ c[ Titi s-a ]nsurat
(]n con=tiin\a ei l[untric[ era chiar satisf[cut[), ci fiindc[ i se
r[pise prilejul de a-i oferi ea o so\ie lui Titi sau m[car consim\[-
m`ntul. Ana se dovedi plin[ de tact. Adus[ la bra\ de St[nic[,
s[rut[ m`na Aglaei, pe aceea a lui Simion, care fu ]nc`ntat, =i
pe am`ndoi obrajii pe Aurica.
— Nu =tiam c[ Titi are o sor[ a=a de t`n[r[ =i frumoas[!
zise ea.
Aurica, m[gulit[, ]i puse deoparte, c`nd g[si un moment
bun, ]ntrebarea anxioas[:
— Drag[, e=ti fericit[? Vai, ce ferici\i trebuie s[ fi\i!
Ana privi cu o aten\ie obsecvioas[ toat[ casa, admir`nd
totul, l[ud[ tot ce i se servi =i ascult[ cu o aten\ie respectuoas[
toate instruc\iunile Aglaei. Afect[ a fi foarte ]ngrijorat[ c[ nu
cunoa=te bine preferin\ele lui Titi =i o rug[ pe „maman“ s[-i
spun[ tot ce crede c[ e necesar s[ fac[ pentru menajarea lui.
Fu vesel[, f[r[ cinism, =i izbuti cu ]ndem`nare s[ fie de acord
]n toate ideile cu Aglae. Titi p[rea foarte fericit =i ]ncepuse
s[-i arate albumele sale cu desene, printre care copiile dup[
gravurile din romanul necitit al lui Stendhal. Ana ]l asculta
cu docilitate, ]i ]ncerca ]n treac[t nasturii, ]i str`ngea bine
gulerul de la hain[ ]n jurul g`tului =i-l ]ntrerupea cu ]ntreb[ri
de felul acesta:

147
 G. C[linescu

— Titi, m[ ier\i c[ te-ntrerup, parc[ s-a r[corit, nu vrei s[

pun o hain[ pe tine? Nu vreau s[ r[ce=ti!
Sau:
— Am s[-\i cump[r m`ine alt guler. V[d eu cum te str`nge.
Ai s[ cape\i tic, tot sucind capul.
Aglae se inform[ am[nun\it asupra familiei ei, pun`ndu-i
chestiuni pe fa\[, judec[tore=te: „Tr[iesc p[rin\ii, cu ce se
ocup[, fra\ii unde-=i au serviciul, ce =coal[ a urmat, are ce-i
trebuie ]n cas[?“ etc.
Ana r[spunse la toate simplu, f[r[ nici un semn de irita\ie,
=i f[cu tuturor impresia c[ e foarte sincer[.
R[m`nea de rezolvat o problem[ grav[. Titi trebuia s[
locuiasc[ ]n c[minul conjugal. Fire=te, acas[ nici n-ar fi avut
loc, ]ns[ Aglae se ]ntreba, ]n chipul cel mai legitim, cu ce va
tr[i, neav`nd nici un venit.
— Nu trebuia s[ se-nsoare p`n[ nu-=i f[cea un rost, dar
acum, c-a\i f[cut-o de capul vostru, nu-n\eleg s[ stea pe
spinarea altora.
Ana protest[ at`t c`t s[ reias[ c[ Titi nu e o pacoste, dar nu
z[d[rnici ghicitele inten\ii de asisten\[ ale Aglaei.
— Cine =tie? observ[ Aglae, dup[ plecarea Anei, poate c[
o fi fat[ a=ezat[, fiindc[ nu-i nici prea crud[. Dac[-i place lui
Titi, treaba lui. S-o vedem cum se poart[.
Aglae f[cu ]n cur`nd o descindere ]n locuin\a lui Titi. Ceea
ce v[zu o umplu de necaz =i dezn[dejde. }=i spuse impresia
brutal, fa\[ de rudele nurorii:
— Bine, dar voi n-ave\i de nici unele aici. La o fat[ de
oameni a=eza\i se d[ trusou, nu a=a.
— Am f[cut =i noi ce-am putut, ]n grab[, maic[, zise bl`nd
cealalt[ soacr[.
}ntr-adev[r, cele dou[ od[i, zugr[vite proasp[t =i multicolor
de Soha\chi, erau aproape goale. Fra\ii le mobilase la
repezeal[ cu ce g[sise prin od[ile lor, dup[ o list[ alc[tuit[
]n consiliu. Un pat de fier cu t[blii, pictat cu ]ngeri =ter=i de
vechime, fusese scos din pod. O canapea veche, desfundat[
slujise, drept pat de siest[, ordonan\ei. Lavaboul era lamen-

148
 Enigma Otiliei

tabil. }l g[sise Soha\chi aruncat ]n magazie =i-l vopsise ]n

alb. O mas[ de brad era acoperit[ cu o combina\ie de petice
=i broderie. +ifonierul fusese scos din odaia b[tr`nilor =i avea
oglinda spart[. Titi ]nsu=i ]nlocuise oglinda printr-o bucat[ de
satin galben, prins[ cu pioneze. }ntr-un col\ se vedea =i o
etajer[ proast[, ]mbr[cat[ ]n plu=, cu c`te un bibelou impro-
vizat: o sticl[ goal[ de parfum, o ex-cutie de bomboane, o
fotografie. Aglae, implacabil[, vru s[ vad[ =i buc[t[ria, care
exista numai teoretic. }ntr-o magazie, o ma=in[ =chioap[,
ordinar[ \inea deasupra vreo dou[ crati\e c`rpite. Aglae se
]ntoarse cam livid[ ]n dormitor =i se a=ez[ pe pat ca s[-i ]ncerce
moliciunea. O sc`ndur[ c[zu, desprins[, tr[g`nd dup[ sine
salteaua, numai de paie. Era un pat doar de form[, ]n care nu
dormea nimeni.
— Ei, spuse Aglae, dezgustat[, aici o s[ dormi\i? Nici n-ave\i
loc! +i pe Titi n-o s[-l trag[ curentul de la u=[? +i apoi, c`nd se
d[ jos din pat, cum o s[ calce cu picioarele goale pe sc`ndur[?
Trebuia s[ ave\i un covora=. Soba asta parc[ bate la cap! Uite,
a=a se-nt`mpl[ c`nd tinerii fac lucrurile de capul lor =i nu-ntrea-
b[ pe cei b[tr`ni! Dac[ ]mi cerea\i consim\[m`ntul, de, cum
spune buna-cuviin\[, discutam eu cu dumnealor (aci arunc[
ochii ironic ]nspre b[tr`ni) =i f[ceam lucrurile cum se cade la
ni=te oameni a=eza\i.
Din ziua urm[toare, Aglae se ocup[ de gospod[ria lui Titi
cu un zel extraordinar, dar care era ]ndreptat numai spre Titi =i
p[rea ostil fa\[ de Ana. Cump[r[ saltea, covor, aduse cear=afuri,
perne, ruf[rie, puse =ifonierul ]n ordine, ca acas[, ]mp[turind
bine c[m[=ile lui Titi, largi, solide („mai cre=te b[iatul“) =i
arunc`nd ostentativ c`teva lucruri mototolite =i murdare ale
Anei. }i d[du acesteia instruc\iuni severe:
— Uite, c[ma=a asta s[ i-o dai c`nd e mai frig. S[ nu-l la=i
noaptea f[r[ scufie, a=a s-a obi=nuit el, ar fi chiar bine, fiindc[
v[d c[ e curent aici, s[-i dai s[-=i pun[ vat[ ]n urechi. Aici i-am
adus flanel[, s[ poarte p`n[ ]n iunie, sub c[ma=[. S[ nu-l la=i
f[r[ nasturi la c[m[=i, c[ nu e frumos, =i s[-i dai s[ se
primeneasc[ de dou[ ori pe s[pt[m`n[.

149
 G. C[linescu

Aglae ]i cump[r[ =i haine lui Titi =i puse s[ i le croiasc[

dup[ gustul ei, adic[ largi, ]i cump[r[ ghete de box foarte
mari, umpl`ndu-le v`rful cu vat[:
— Mai bine largi, s[-i odihneasc[ piciorul.
Aduse farfurii, crati\e, tac`muri =i, ]n sf`r=it, trimise la fiecare
dou[ zile alimente pentru g[tit, d`nd =i indica\ii de bucatele
ce trebuiau f[cute. Ana ]=i p[str[ cu o r[bdare l[udabil[ \inuta
onctuoas[. Aglae f[cea dese inspec\iuni, scotocea prin bufet
=i ]n buc[t[rie, s[ vad[ m`ncarea, ]ntreba pe Titi dac[ e ]ngrijit
bine. Acesta r[spundea totdeauna afirmativ. Plin[ de aten\ii
infinite pentru fiul ei, Aglae nu venea niciodat[ cu m`na goal[,
aduc`nd foarte adesea m[car pr[jituri. Ana, lacom[, se repezea
=i mu=ca din toate, p`n[ ce Aglae ]i d[dea peste nas:
— Las[ =i pe b[rbat s[ m[n`nce, c[ munce=te mai mult.
Asta cu fri=c[ i-am adus-o lui, c[ lui ]i place.
Aglae merse cu interesul fa\[ de Titi p`n[ acolo ]nc`t s[
insinueze c[ o femeie trebuie s[ fie asidu[ ]n chestiunile mai
intime cu b[rbatul, fiindc[ altfel acesta devine nervos. Lui Titi
]i d[du instruc\iuni limpezi:
— |ine-o din scurt, n-o l[sa s[ se zbenguie cu toata lumea,
pe urm[ ]=i ia nasul la purtare.
Ce-i dreptul, Ana merita ]ndoielile Aglaei. Nu g[tea mai
niciodat[ =i, dac[ se hot[ra s[ fac[ ceva, mergea ]n buc[t[rie
]mbr[cat[ ca ]n ora=, apuca alimentele cu v`rful degetelor, ca
pe ni=te impurit[\i. Frigea la repezeal[ ce-i trimitea Aglae
(conservele, lucrurile mai greu de preparat le l[sa s[ se strice,
le arunca la gunoi), dar apoi, gust`nd din propria-i m`ncare, o
m`nca de-a binelea. Intra prin buc[t[ria b[tr`nilor, se apropia
]n picioare de masa fra\ilor, ciugulea, de la to\i, vorbind =i
r`z`nd cu gura plin[, =i apoi, c`nd sosea Titi, spunea candid:
— Drag[, \ie \i-e foame, c[ eu n-am poft[ deloc! Nici
n-am g[tit.
Titi ]=i schimba ad`nc =i domol apele ochilor, dar nu zicea
nimic. Ana pleca mereu ]n ora=, alerg`nd neostenit[ nu se =tie
unde, avid[ de petrecere, invidioas[ de orice lux. Titi se
]nchidea ]n cas[, f[c`nd picturi dup[ c[r\i po=tale ilustrate,

150
 Enigma Otiliei

]nr[m`ndu-le singur =i b[t`ndu-le cu exactitate ]n perete. Lucra,

cu o frenezie casnic[ t[cut[, la fel de fel de m[run\i=uri. F[cu
abajururi de tul pe care le zugr[vi cu acuarel[, vopsi masa =i
scaunele, invent[ passe-partout-uri de felurite forme =i m[rimi
pentru fotografii. Ana ]l l[sa in pace =i se ]nfunda la p[rin\ii ei
sau pleca ]n ora=. }ncepuse de la o vreme s[ vin[ tot mai des =i
mai dezinvolt ]n purt[ri St[nic[.
— Haide, frate, ]n ora= s[ mai luam aer, ]ndemna el.
— Titi, nu vrei s[ mergem? f[cea Ana numaidec`t.
Titi se ]ntuneca =i refuza cu o inc[p[\`nare ]n care se ghicea
o sup[rare ascuns[.
— Bine, rezolva Ana chestiunea foarte simplu, dac[ tu nu
mergi, m[ duc eu cu domnul Ra\iu.
St[nic[ primea cu jovialitate =i plecau am`ndoi de bra\.
Titi refuza s[ mearg[ la cinematograf, la teatru, la ber[rie,
av`nd pentru toate aceste petreceri =i o teorie. Ie=i o singur[
dat[, pe ger, =i se obstin[ s[ asculte afar[ un concert militar
gratuit, oferit ]nt`mpl[tor ]n parcul Carol, din zelul artistic al
unui capel-maistru. Nu voi ]n ruptul capului s[ plece ]nainte
de sf`r=it, de=i era v`n[t la fa\[ de frig. Ana ]l l[s[ =i plec[, dar
sosi acas[ mai t`rziu dec`t el. Titi picta, se leg[na l`ng[ sob[,
=edea nemi=cat pe marginea patului, c`nd era plictisit, =i refuza
orice abatere de la acest program, ascunz`nd prin posomor`re
=i ]nc[p[\`nare antipatia fa\[ de spiritul independent al Anei,
fa\[ de care ]ncetase chiar de la ]nceput de a mai ar[ta tulbur[ri
erotice. Criza lui Titi fusese scurt[ =i se pref[cuse ]ntr-o
placiditate ursuz[ =i b[nuitoare.
— Iubite domnule Titi, ]l aviz[ Ana, eu sunt t`n[r[, vreau
s[ petrec c`t mai am vreme. Dac[ nu vrei s[ ie=i nic[ieri, stai
acas[. Eu una nu pot.
Titi se ]mp[ca numai cu Soha\chi, cu care, c`nd era bine
dispus, vorbea ]ndelung despre colegii de la liceu =i de la belle-
arte. St[nic[ venea des, r`dea =i se zbenguia cu Ana, f[r[ s[
se mai sinchiseasc[ de Titi. }ntr-o zi r`ser[ ]n odaia al[turat[,
b[ur[, dup[ toate aparen\ele =i m`ncar[ ceva, =i abia t`rziu
St[nic[ deschise u=a, cu gura plin[, =i zise aproape indiferent:

151
 G. C[linescu

— A! tu erai aici?
Titi ]ncepu s[-=i manifeste sup[rarea pasiv, nemaivorbind
nimic ore ]ndelungate. Dar ]ntr-o bun[ zi =i pentru ]nt`ia oar[,
c`nd Ana veni noaptea t`rziu acas[ condus[ de St[nic[, Titi
izbucni, ]n chip surprinz[tor pentru ea, cu o brutalitate
nemaipomenit[:
— C...v[! Las’ c[ mi-a spus mie mama, ce, eu nu v[d?...
Unde mergi dumneata toat[ ziua =i toat[ noaptea?
Vreo dovad[ ]mpotriva Anei nu exista, ce-i drept. Fra\ii
venir[ repede la locul scandalului =i c[pitanul mustr[ pe Titi
cu destul[ arogan\[ =i un ton v[dit trivial =i iritant:
— Amice, trebuie s[-\i supraveghezi expresiile, m[-n\elegi...
Aici sunt p[rin\ii no=tri, oameni b[tr`ni, sunt ordonan\ele, care
aud. Nu admit s[ ne insul\i sora, a=a, pe simple elucubra\ii de-ale
dumitale. }n definitiv, ce-i? S-a plimbat ]n ora= cu cumnatul
dumitale. Dac[ dumneata e=ti bolnav =i nu suferi lumea, nu
trebuie s-o sile=ti =i pe ea s[ se c[lug[reasc[.
Titi se ]nvine\i la fa\[ =i, reedit`nd furia subit[ a lui Simion,
b[tu cu pumnul ]n mas[, ]nspumat la gur[, =i \ip[ ca un
descreierat:
— S[ nu m[ insulta\i, m[garilor, c[ v[ spun la mama!
To\i ]l privir[ ]n lini=te ca pe un pacient ]n criz[ =i lui Titi i
se p[ru c[ Ana las[ buza-n jos ]ntr-un gest de dispre\. Fra\ii
ie=ir[ din odaie f[r[ s[-l mai contrarieze =i tocmai aceast[
indiferen\[ ]nfurie =i mai tare pe Titi.
— Las[-l, m[, se auzi glasul locotenentului, nu vezi c[ e
nebun?
— Ba o s[-l dau ]n... spuse pe =leau c[pitanul.
Titi puse m`na repede pe p[l[rie, ]=i trase paltonul nervos
p`n[ a se ]ncurca ]n m`neci =i ie=i ca un glon\ din cas[ =i
din curte. Din acea zi nu se mai ]ntoarse ]n c[minul lui.
Aglae ]i ordon[ s[ divor\eze, St[nic[ fu =i el de aceea=i
p[rere, „de vreme ce nu v[ ]n\elege\i“, dar se jur[ c[ Ana =i
cu el petrecuser[ ]n chip nevinovat, ned`ndu-=i seama cum
a trecut vremea. Lucru curios. C`nd auzi de divor\, Titi se
]ntunec[. Nu voia.

152
 Enigma Otiliei

— S[ fac[ ce-o =ti, zise el cu absurditate, nu m[ prive=te.

Eu n-o cunosc, =i pace. N-are dec`t s[ dea divor\, eu nu m[
duc pe la tribunale.
— Dar nici n-ai nevoie, omule, explic[ St[nic[, aranj[m
noi toate.
— Eu nu dau divor\.
Era aceast[ ]nc[p[\`nare o modalitate primar[ de a-=i
m[rturisi ]nc[ dragostea pentru Ana? E cu putin\[. Soha\chi
veni la Aglae =i l[muri c[ ei n-au avut nici o inten\ie rea, c[ s-au
certat cu to\ii cum se-nt`mpl[, dar c[ situa\ia surorii lor era
intolerabil[ =i trebuia s[ fie rezolvat[ ]ntr-un fel, cel mai cuminte
chip fiind acela ca Titi s[ se-ntoarc[ acas[. Titi declar[ scurt:
— Eu acolo nu mai m[ duc, cine vrea s[ vie, s[ vie aici.
Aglae, ca s[ nu-l supere, zise =i ea:
— Domnule Soha\chi, eu nu pot s[ las pe b[iatul meu s[ fie
insultat. Ana s[ vie s[ stea aici cu el, c[ se g[se=te loc.
}ntr-adev[r, Ana veni, primit[ de Titi cu o tres[rire de
satisfac\ie, repede ]n[bu=it[ de o uit[tur[ posac[. Re]nfipt ]n
solul lui, Titi nu f[cea dec`t s[ copieze note, s[ deseneze dup[
ilustrate, s[ stea nemi=cat. Aglae o ]n\epa pe Ana f[r[ s[ vrea,
pun`ndu-i ]ntreb[ri sup[r[toare: „Tu nu =tii s[ g[te=ti? Tu stai
a=a ]mbr[cat[ toat[ ziua? Tu n-ai dec`t o c[ma=[ de noapte?“
Dar trebui s[ recunoasc[ chiar ea c[ Titi era imposibil =i o
contrazicea pe Ana ]n cele mai legitime dorin\e, cu o obstina\ie
de asin. Ana aduse cinci bilete de teatru, cu o ]nvederat[
mul\umire de a-i lua pe to\i, dar Titi singur refuz[.
— Eu nu m[ duc la teatru. Nu \i-am spus eu s[ iei bilete.
M[ duc la teatru c`nd am dispozi\ie, nu a=a, pe nea=teptate. +i
apoi cine \i-a dat banii? De unde =tiu eu?
— Titi, se irit[ chiar Aglae, m[ agasezi!
Titi nu merse, t[c`nd ]ns[ cu perversitate voit[ sau invo-
luntar[ p`n[ ]n preajma momentului de plecare, a=a ]nc`t to\i
se ]mbr[car[, crez`nd c[ i-a trecut rezisten\a. Dup[-mas[, Titi
disp[ru. Ceilal\i ]=i ]nchipuir[ c[ se-mbrac[. Ie=iser[ pe u=[ s[-l
a=tepte, dar Titi nu se vedea nic[ieri. Aglae intr[ ]n odaia lui
=i-l g[si ]n pat, ]n plapum[.

153
 G. C[linescu

— Dar ce faci aici, pentru Dumnezeu, nu mergi? De ce

m-ai f[cut s[ m[-mbrac?
— |i-am spus c[ nu merg.
+i Titi se-ntoarse cu capul la perete. Sup[rat[, Aglae se
dezbr[c[ =i nu mai merse. A doua zi Ana fugi.
— Titi, insist[ Aglae, termin[ odat[. Nu v[ ]n\elege\i, =i pace.
Ea e u=uratic[, tu e=ti ]nc[p[\`nat, nu-i nimic de f[cut. Divor\a\i.
— Eu nu divor\ez! se-nc[p[\`n[ Titi.
De altfel Ana era v[zut[ de to\i pe strad[ cu feluri\i in=i,
unii afirmau c[ avea leg[turi certe cu unul sau cu altul. Cur`nd
nu mai fu nici o ]ndoial[ cel pu\in c[ Ana iese la bra\ cu un
func\ionar superior dintr-un minister, om mai ]n v`rst[, cu ceva
avere, care afirm[, fiind =i St[nic[ de fat[, c[ dac[ Ana e
liber[, o ia de nevast[. Era o ocazie, sus\inu St[nic[, de a se
desp[r\i f[r[ scandal. Altfel Ana ar abuza de numele lui, cu
profit pentru ea. Titi ]ns[ nu voia s[ divor\eze. Se vede totu=i
c[ Ana g[sise o bun[ combina\ie, fiindc[ dezlegarea nodului
veni tot de la ea. }ntr-o zi, dou[ ordonan\e depuseser[ ]n fa\a
u=ii de la intrare, f[r[ s[ vrea s[ intre, o boccea enorm[, ]n
care Aglae g[si cu ciud[ toate lucrurile lui Titi, cele mai multe
murdare. Totul ]i fusese restituit cu o grij[ afectat[, fiindc[ Titi
reg[si =i o pereche de pantofi rup\i pe care ]i aruncase la gunoi,
precum =i un cu\it, pe care for\`ndu-l ]l rupsese ]n dou[. Erau
am`ndou[ buc[\ile. Titi primi, ]n sf`r=it, =i o notificare c[ i se
intentase ac\iune de divor\ din partea Anei. Cu greu St[nic[
putu s[-l fac[ pe Titi s[ consimt[ a da o declara\ie c[ se desparte
de bun[voie, pentru nepotrivire de caracter. Acum el voia s[
se judece, sus\in`nd ]ntre altele c[ nu se simte bine, c[ Ana i-a
dat o boal[. Lucrul era de domeniul fanteziei =i dovedea numai,
prin surmenarea spiritului, o recrudescen\[ a hipocondriei lui
latente, congenitale.

154
 CUPRINS
Enigma Otiliei

IX

}n martie, Felix ]=i f[cea planuri mai ner[bd[tor ca oric`nd.

Cu pu\in ]naintea Cr[ciunului ]mplinise dou[zeci de ani. Mai
avea deci c`teva luni =i devenea major. Se f[cuse acum mai
]ndr[zne\, mai con=tient de sine, ]ns[ lipsa de bani ]l chinuia,
jignea orgoliul lui. Ar fi vrut haine de prim[var[, m[nu=i =i
ceva bani asupr[-i. C`nd c`te un coleg ]l ducea de bra\ ]ntr-o
cofet[rie sau ber[rie, se sim\ea pus pe j[ratic. N-avea nici un
ban ]n buzunar =i ]i era ru=ine s[ m[rturiseasc[. Era gelos =i de
Pascalopol. Ar fi voit s[ fie =i el ]n stare s[ fac[ Otiliei o c`t de
mic[ pl[cere, s-o plimbe cu tr[sura. Mo= Costache nici nu se
g`ndea m[car s[-i dea vreun ban, ba-i propunea unele t`rguri
dubioase. Venise ]ntr-o zi cu o serie ]ntreag[ de seringi „Record“,
apar\in`nd probabil unui medicinist care nu pl[tise chiria, =i
]ntreba acum pe Felix dac[ nu cunoa=te pe cineva sau dac[ el
]nsu=i n-ar fi dispus „s[ le cumpere“. I le ]ncredin\ase „o
persoan[“. }ntr-o duminic[, Felix voi s[ ias[ ]n ora= cu ni=te
prieteni, ]ns[, dup[ c`\iva pa=i f[cu\i pe strad[, se ]ntoarse.
Era o zi admirabil[ =i paltonul ]l ap[sa pe umeri. S[-l scoat[ =i
s[ r[m`n[ ]n hain[ era ]nc[ prematur. Cum Costache era singur
acas[, Felix se duse de-a dreptul la el cu un curaj pe care i-l
d[dea sup[rarea. Spuse cam iritat c[ e acum om ]n toat[ firea,
c[-=i ]nchipuie c[ are destul venit ca s[ nu mearg[ mereu ]n
ora= cu m`inile goale. Are nevoie de haine, de c[r\i, de o
mul\ime de lucruri =i-i trebuie bani. }n definitiv, vrea s[ =tie
odat[ care sunt drepturile lui. Mo= Costache ascult[, ]nfrico=at
de aceast[ ie=ire, c[ut[ s[-l ]mbl`nzeasc[, \in`ndu-l mereu de
m`nec[, ]ntr-un chip comic, dar nu scoase nici o vorb[
]ncurajatoare, nici o explica\ie. }n cele din urm[, cu tonul
r[gu=it, cu ochii apleca\i ]n jos, f[cu aceast[ nea=teptat[
propunere:
155
 G. C[linescu

— Dac[ ai nevoie de bani, de ce nu iei cu ]mprumut vreo

mie de lei de la cineva? Poate s[ g[sesc eu la un prieten,
numai s[ nu spui la nimeni.
Suma izbi pe Felix, care, de bucurie, nu mai examin[ de
loc ciud[\enia propunerii din partea lui mo= Costache. A doua
zi, b[tr`nul veni misterios ]n odaia lui Felix =i-i ]ntinse un bilet
la ordin, ]ndemn`ndu-l s[-l completeze cu suma de o mie de
lei =i s[-l dateze 30 decembrie 1910. Felix voi s[ ]ntrebe asupra
rostului acestei simula\ii, dar Costache ]i ]nc`nt[ urechea cu
sunetul unui pumn de piese. Scaden\a biletului r[mase ]n alb.
Dup[ semnare, b[tr`nul ]nm`n[ lui Felix dou[ sute cincizeci
de lei. Mirat, acesta ]ntreb[ cu ochii.
— Nu poate s[ dea acum tot, explic[ r[gu=itul, ]\i d[ prin
mine, ]n fiecare lun[, c`te dou[ sute cincizeci de franci.
Felix era prea ner[bd[tor s[ aib[ bani, ca s[ mai discute
provenien\a lor, ]ns[ r[mase cu o ]ndoial[, =i la ]nt`iul prilej
consult[ un prieten de la Drept, care-i cuno=tea de altfel
bine situa\ia.
— B[tr`nul te-a pus s[ datezi cambia ]n decembrie, fiindc[
atunci e=ti major =i deci responsabil. Eu cred c[ \i-a dat mia
chiar din banii t[i, =i tu i-o vei pl[ti tot din banii t[i, din primul
venit liber. E dat dracului mo=ul!
Felix se adumbri =i se-ntoarse dezgustat acas[. }n lipsa
Otiliei, ]ncepur[ s[ se str`ng[ asupra-i =i alte dezgusturi, s[
b[nuiasc[ pe fat[ de complicitate =i s[ cread[ ]n tot ce Aurica
spunea despre ea. Pe dat[ ]ns[ ce Otilia reap[ru cu ochii ei
limpezi, plini de senin[tate, se ru=in[ de asemenea presupuneri
=i o socoti =i pe ea o victim[ a b[tr`nului. Voi cu mai mult[
putere dec`t oric`nd s-o scape de acolo, s-o ia el sub protec\ia
lui. Avea crize de sensibilitate =i reverie. }n vreme ce Otilia
r[scolea valurile pianului, el se plimba cu m`inile ]n buzunar,
oprindu-se din c`nd ]n c`nd ]n fa\a oglinzii. Se privea sever,
l[s`nd buzele ]n jos, ]ntr-o am[r[ciune patetic[. Se sim\ea
frumos. Singur[tatea lui, faptul de a nu avea p[rin\i, ]l umplea
de o exaltare vag[ a destinului s[u propriu. Se ]ntreba, inundat
de frazele muzicale care veneau de jos, ce avea s[ devin[:

156
 Enigma Otiliei

medic mare, savant, autor celebru, om politic? Se vedea

trec`nd, ]n ritmul muzicii Otiliei, ]ntr-o tr[sur[ deschis[,
nemi=cat, f[r[ z`mbet, privind rece ]naintea lui. A=a ]=i
]nchipuia purtarea omului mare. Alteori, dimpotriv[, reveria ]i
de=tepta fl[c[ri de dezinteresare. O vedea pe Otilia amenin\at[
de bandi\i, care aveau mai to\i fizionomia lui St[nic[. Ochind,
flegmatic, de pe fereastr[, dobora pe r`nd pe to\i vr[jma=ii, ]n
vreme ce Otilia, tremur`nd, ]l str`ngea cu bra\ele ei sub\iri de
g`t. Sau fugea c[lare de du=mani neidentifica\i spre p[duri
care se ]ndoiau moale p`n[ la p[m`nt, \in`nd ]n bra\e pe Otilia.
Generozitatea lui se-ntindea =i asupra lui mo= Costache, c[ruia,
ruinat, ]i oferea un azil, de dragul Otiliei, =i chiar asupra lui
Pascalopol, pe care-l visa bolnav, senil, readus la via\[ prin
sfor\[rile lui de medic. C`nt`nd furtunos la pian =i arunc`ndu-=i
ochii asupra lui Felix, care uneori se rezema de capacul
instrumentului, Otilia nu b[nuia c[ e salvat[ de foc =i ]nec cu
at`t devotament. Odat[, dup[ ce =ezuse mult[ vreme al[turi
de Otilia, care citea o carte, =i visase treaz ca de obicei, cople=it
de sentiment, ]=i l[s[ deodat[ capul ]n poalele ei. Otilia ]i
primi ofranda simplu, m`ng`indu-i u=or p[rul.
— Spune-mi ceva plin de primejdii, s[ fac pentru tine,
zise Felix.
Otilia r[spunse g`nditoare:
— Va veni vremea c`nd ai s[ ai acest prilej.
Rela\iile sentimentale dintre cei doi erau din ce ]n ce mai
aprinse. Felix o c[uta pe Otilia cu oarecare impruden\[, o ruga
cu ochii =i o s[ruta furtiv. Fata nu-l respingea, dar d[dea gestului
o candoare fratern[, f[cea astfel ]nc`t orice abuz era ]nl[turat.
Felix ]i vorbea cu ochii la mas[, se a=eza al[turi de ea =i o
prindea de m`ini, iar fata ]l mustra cu bl`nde\e. Mo= Costache
]i surprinse ]ntr-o zi s[rut`ndu-se, dar nu zise nimic. P[ru chiar
ru=inat de lipsa lui de aten\ie =i fugi repede cu capul ]n piept.
Nu-i ]mpiedic[ niciodat[, nu le f[cu nici cea mai mic[ aluzie.
}ncurajat de consim\irea Otiliei, ]mb[tat, Felix ]ncepu s[ fie
ispitit de un g`nd insidios. Dac[ Otilia ]l iube=te cu adev[rat,
ar trebui s[ aib[ ]ncredere ]n el =i s[-i dea de acum dovezi mai

157
 G. C[linescu

temeinice de dragoste. Senzualitatea fireasc[ a v`rstei se lupta

cu mistica erotic[. }ntr-o noapte, neput`nd s[ doarm[, comb[tut
de cele dou[ porniri, Felix se scul[ =i se ]mbr[c[. Nu voia s[
fac[ nimic r[u =i totu=i inima ]i b[tea cu putere, ca sim\indu-se
vinovat[. O for\[ mai mare dec`t voin\a lui ]l trase pe u=[
afar[ si-l ]mpinse la u=a Otiliei. B[tu iar[=i u=or, ca alt[dat[.
Auzi limpede s[ritura speriat[ a fetei =i tropotul pa=ilor prin
odaie. Capul zb`rlit al Otiliei ap[ru ]n ]ntredeschiz[tura u=ii.
— Ce vrei, Felix? ]ntreb[ fata cu repro=.
Felix se z[p[ci =i declar[ proste=te:
— Te... iubesc!
— Of, doamne, se v[iet[ Otilia, iar nu e=ti deloc cuminte.
|i-am spus s[ nu mai vii.
+i cum Felix l[sase capul ]n jos iritat =i ru=inat totdeodat[,
Otilia ie=i curajoas[ afar[ =i prinse pe t`n[r cu bra\ele de g`t,
privindu-l ]n ochi.
— Felix, dac[ m[ iube=ti cu adev[rat, dac[ vrei ca mai
t`rziu s[ fim prieteni, nu mai veni a=a. Ai ]ncredere ]n mine,
cum am =i eu ]n tine. Nu te ]ndoi, te iubesc.
+i tr[g`nd capul lui Felix, ]l s[rut[ pe buze. Apoi fugi repede
]n odaie, ]nchise u=a =i ]ntoarse cheia de dou[ ori. De aci
]ncolo, Felix reprim[ cu religiozitate orice instinct impur (nu
f[r[ oarecare ciud[, uneori, =i porniri de gelozie fa\[ de
Pascalopol) =i se mul\umi cu str`ngerea de m`ini =i s[rutarea
cast[, alunecat[ spre ureche. Totu=i =i a=a fur[ surprin=i o dat[
]n chip nepl[cut. Otilia cosea un nasture la haina lui Felix, =i
acesta nu se putuse elibera de ispita de a o s[ruta, c`nd St[nic[
intr[ dezinvolt pe u=[.
— Face\i, face\i, zise el protector, ca =i c`nd ]ntre Felix =i
Otilia erau leg[turi indiscutabile, m[rturisite.
Otilia ]i arunc[ o privire m`nioas[ =i era gata aproape s[-l
dea afar[ pe u=[ pentru indiscre\ie. St[nic[ par[ lovitura mieros,
f[c`ndu-se c[ nu-n\elege.
— A=a e tinere\ea, n-ai ce s[-i faci. Eu, c`nd eram ]ndr[gostit
de Olimpia, o s[rutam, m[-n\elegi, toat[ ziua =i peste tot. Nu
mai ne feream de nimeni. A=a c[... nu v[ jena\i.

158
 Enigma Otiliei

Felix f[cu gestul de a pleca =i avu chiar curajul de a prefera

protocolar, f[c`nd aluzie la nasturele cusut:
— Mul\umesc, domni=oar[ Otilia!
St[nic[ ]ns[ ]l opri.
— Stai, frate, nu pleca, am vrut tocmai s[ v[-ntreb ceva.
Pe dumneata, c[ faci medicina. Am un caz interesant. Un
client al meu vrea s[ atace un act de dona\iune, ]n sf`r=it
chestii de-ale noastre care ne privesc, f[cut de un unchi al
lui, b[tr`n. El pretinde c[ b[tr`nul nu-i ]n deplin[tatea
facult[\ilor mintale. Evident, noi putem g[si un doctor care
s[-l examineze, ]ns[ aici trebuie o somitate, un profesor
universitar, a c[rui vorb[ s[ fie lege... =i s[ se preteze. Clientul
pl[te=te. Numai, ]n\elegi, b[tr`nul n-o s[ vrea s[ fie examinat.
Doctorul o s[ vie a=a, ]nt`mpl[tor, ca ]ntr-o vizit[. De pild[,
aici. Sunt eu, Otilia, Pascalopol, mo= Costache, vine =i b[tr`nul
]n chestie, adus de mine cu un pretext oarecare, pe urm[
doctorul. Nimeni nu b[nuie=te nimic. Asta am vrut s[ te-ntreb.
Care profesor de la facultate, psihiatru, s-ar preta mai bine =i
cum am putea s[-i propunem f[r[ s[ risc[m nimic? Dac[ omul
e posac, mai r[u ne-ncurc[ socoteala. Poate cuno=ti pe
asistent, po\i s[-i strecori o vorb[.
Felix ascult[ pe St[nic[ g`nditor. }=i aminti de vizita lui
Vasiliad, de examinarea for\at[ a lui mo= Costache. Afacerile
lui St[nic[ i se p[rur[ curioase, cinice. Dar mai ales, de ce s[
vin[ cu doctorul ]n chiar casa b[tr`nului? O combina\ie
preocupa ]n chip evident pe St[nic[, ]n care era de trebuin\[
un doctor complice. F[r[ s[ vrea, Felix raport[ totul lui mo=
Costache ]nsu=i. }l vedea din nou cercetat de profesorul
universitar, chestionat, dezbr[cat. De ce? Bietul mo= Costache,
avar e drept, =i cam f[r[ obraz, nu f[cea nici un r[u nim[nui =i
era banal de normal =i vigilent ]n toate actele lui. Felix d[du
informa\ii foarte deprimante asupra severit[\ii proverbiale a
profesorului de specialitate de la universitate. Era un savant
pierdut ]n c`mpul microscopului, incapabil de a se cobor] la
asemenea combina\ii, =i de altfel bogat. St[nic[ deveni posac.
— M[ surprinde ce-mi spui. Poate nu-l cuno=ti ]nc[ bine.
Cu bani, prime=te azi oricine. O s[ mai culeg informa\ii.

159
 G. C[linescu

— Comedia asta cu doctorii, observ[ Otilia dup[ plecarea

lui St[nic[, m[ pune pe g`nduri. Pascalopol avea dreptate. }n
fond, voiesc s[ loveasc[ ]n mine, =tiu bine.
— Cine s[ loveasc[-n tine? ]ntreb[ Felix.
— Ei, cine? ]\i po\i ]nchipui! +i-apoi, la ce s[ mai fac[
s`nge r[u lui papa? Un loc sub soare voi g[si eu pe lumea asta!
Felix f[cu o mi=care ocrotitoare spre Otilia, care ]n\elese.
— Iar tu, dac[ ai vrea s[ m-ascul\i, dac[ m-ai iubi, ai pleca
dup[ c`teva luni, c`nd vei fi major, =i ai tr[i singur, muncind
ca s[-\i faci o bun[ carier[.
— Prin urmare, vrei s[ plec, s[ te las, f[cu Felix stins.
Otilia ]mpreun[ m`inile, dezolat[.
— Nu m-ai ]n\eles. Nu e=ti ]nc[ dec`t un copil.
Pascalopol, care urm[rea cu interes manevrele lui St[nic[,
se hot[r], ]n sf`r=it, s[ vorbeasc[ lui mo= Costache, =i ]ntr-o
sear[, venind mai devreme, se invit[ la mas[, dup[ ce adu-
sese o mul\ime de pache\ele cu lucruri delicate de m`ncare.
Masa decurse ]n chip obi=nuit. La cafea ]ns[, Pascalopol rug[
din ochi pe Otilia, cu care p[rea ]n\eles, =i pe Felix s[-l lase
singur cu b[tr`nul. Felix era acum at`t de devotat cauzei
Otiliei, pe care o ]n\elegea, ]nc`t, intuind situa\ia, plec[ f[r[
s[ murmure, av`nd aerul c[ se duce la treburile lui. Nu-l mai
privea cu ochi r[i pe Pascalopol. Mo=ierul intr[ ]n chestiune
de-a dreptul:
— Costache, zise el, =tii bine c[ \in la domni=oara Otilia
c`t =i tine. S[ fi fost cu zece ani mai t`n[r, poate \i-o ceream
de nevast[.
— Ia-o! implor[ b[tr`nul r[gu=it.
— Nu, nu! se sup[r[ Pascalopol. Nu trebuie s-o constr`n-
gem. Nu vreau s-o fac nefericit[. Dac[ va voi vreodat[, sunt
gata s[-i pun la picioare tot ce am. }ns[ e t`n[r[, trebuie l[sat[
s[ guste via\a, s[-=i cerceteze ]nclin[rile. }n sf`r=it, nu de asta
vreau s[-\i vorbesc acum. Mi-ai spus de at`tea ori c[ vrei s-o
adoptezi. Ei bine, Costache, e timpul s[ faci asta. Fata cre=te,
se face major[, e ceva nepl[cut ]n situa\ia ei de fat[ str[in[ ]n
casa unui b[rbat. E=ti s[n[tos, vei tr[i mai mult ca noi to\i, dar

160
 Enigma Otiliei

g`nde=te-te ce se face fata asta dac[ ar r[m`nea singur[. Eu,

se-n\elege, sunt la dispozi\ia ei oric`nd, dar o fat[ e m`ndr[,
nu va apela la un b[rbat pe care nu-l voie=te. +i apoi aud
mereu cum o b`rfe=te cocoana Aglae... Nu, nu, trebuie s[ faci
lucrurile a=a cum e bine. Ai fost cam neglijent p`n[ acum,
totu=i vremea nu-i pierdut[.
Costache asculta morala lui Pascalopol cu ochii pleca\i
pudic ]n cea=ca de cafea, din care, dup[ ce sorbise bine b[utura,
scotea acum drojdia cu degetul =i o m`nca.
— Ce zici, Costache? ]l stimul[ Pascalopol.
Mo= Costache privi prudent ]n dreapta =i-n st`nga =i apoi,
ridic`ndu-se pu\in ca s[ vorbeasc[ mai aproape de urechea
mo=ierului, =opti:
— +i Aglae ce-o s[ zic[?
— Doamne, cum e=ti! se scandaliz[ bl`nd Pascalopol. Ce-\i
pas[ ce-are s[ spun[ cocoana Aglae?! Ea n-are nici un drept s[
se amestece ]n afacerea asta, care n-o prive=te. Otilia este,
sau nu fata nevestei tale? E adev[rat, sau nu c[ i-ai folosit
banii, f[r[ nici o dovad[ scris[? Atunci trebuie s[-i dai o
repara\ie, ce Dumnezeu, doar o iube=ti!
— N-o las eu! declar[ evaziv Costache.
— +tiu eu c[ n-o la=i, dar ]n chestiuni de astea e totdeauna
bine s[ faci acte ]n regul[. Fire=te, po\i s[-i dai bani, po\i s[-i
la=i prin testament...
Costache f[cu un gest de eroare.
— Dar aici nu e vorba numai de bani, continu[ Pascalopol
demonstra\ia, testamentele se atac[, =i poate Otilia nici
n-are nevoie de banii t[i, om viguros, c`nd vei binevoi tu s[
mori. Ei ]i trebuie o pozi\iune clar[, onorabil[, de care vei fi
m`ndru =i tu.
— E b[taie de cap adop\iunea, trebuie s[ mergi pe la tribunal,
cheltuial[, nu prea sunt ]nlesnit. Mai t`rziu, nu zic nu.
— Nu fi meschin, Costache! Nu e nici o b[taie de cap!
Uite, pun eu pe avocatul meu s[ se ocupe de chestiunea asta.
Nu dai nici un ban. }l pl[tesc cu anul.
— A=a? se bucur[ mo= Costache.

161
 G. C[linescu

— Se-n\elege! Ei, ce zici, s[-l pun sa ]nceap[ demersurile?

— Pune, pune! consim\i Costache pe jum[tate gur[, pri-
vind iar[=i ]n toate p[r\ile. Deodat[ se f[cu ro=u la fa\[. }n
pragul u=ii dinspre intrarea principal[, u=[ pu\in acoperit[ de
soba ]nalt[, c`nd st[teai la mas[, ]nfipt ]n semi]ntuneric, =edea
St[nic[. V[z`ndu-se descoperit, acesta ]naint[ jovial:
— Credeam c[ e aici domnul Felix. Voiam s[-i spun ceva.
Dar v-am auzit de avocat, de adop\iune. Vre\i s[ adopta\i pe
domni=oara Otilia? Perfect! Admirabil! M[ ocup eu! Discre\ie
des[v`r=it[.
}n vreme ce Costache se ag[\a desperat de privirile lui
Pascalopol, acesta zise lini=tit:
— Ai ]n\eles gre=it. Vorbeam de altceva, de treburile mele
de la mo=ie.
St[nic[ privi cu o ne]ncredere ]ndr[znea\[ =i, pref[c`ndu-se
gr[bit, ie=i pe cealalt[ u=[, care d[dea spre apartamentul din
fund. Descoperind pe Otilia (lui Felix n-avea nimic s[-i spun[),
]i comunic[ misterios:
— Am auzit o veste bun[. Mo= Costache te adopt[.
— Ai auzit gre=it!
— Eu? se mir[ cu demnitate St[nic[. N-ai nici o grij[:
discre\ie absolut[.
+i ]ntr-adev[r, St[nic[, de=i ]=i f[cuse un obicei de a spiona
casa lui Costache ]n profitul Aglaei, intr`nd ca din ]nt`mplare
pe o u=[ =i ie=ind pe cealalt[, nu scoase c`teva s[pt[m`ni nici
o vorb[ de aceast[ afacere. Felix, trimis de mo= Costache s[
vad[ cum se afl[ Simion, care se v[ieta din nou c[ e bolnav,
avu impresia c[ Aglae nu =tia nimic de proiectul lui Pascalopol.
„Poate, ]=i zicea el, Aglae se dezintereseaz[ de aceast[
chestiune, ]n care, de fapt, nici n-are vreun drept s[ se amestece,
ori, ]n sf`r=it, este prea preocupat[ de boala lui Simion.“
}ntr-adev[r, b[tr`nul, trec`nd cu iu\eal[ hipocondric[ de la
o ipotez[ la alta, p[rea totu=i bolnav cu adev[rat. Ochii ]i
erau injecta\i =i fic=i, =i p`ntecele ]i era balonat ]ngrozitor,
]nc`t p[rea o minge ]nvelit[ cu broboad[. Se v[ieta de b[t[i
de inim[ dup[ mas[ =i declara c[ inima lui bate din ce ]n ce
mai tare, f[r[ s[ se mai poat[ opri.

162
 Enigma Otiliei

— E=ti nebun, strig[ Aglae, cu hipocondriile tale! Unde vezi

c[-\i bate inima?
}i punea =i ea m`na pe piept, dar trebui s[ recunoasc[
]ntr-adev[r c[ circula\ia lui Simion era ]n chip alarmant agitat[.
Simion mai era convins, observ`nd unele fenomene ale digestiei
lui, c[ trupul i se umfl[ de gaze care-l sufoc[. St[nic[ aduse
pe Vasiliad. Acesta, at`t de atent mai mult din parad[ la
consultarea lui Costache, nu descoperi de data aceasta mare
lucru. Nu g[sea nimic hot[r`t =i accepta cu bun[voin\[
ipotezele Aglaei =i ale lui St[nic[. Simion se dezbr[c[ =i se
urc[ ]n pat, unde =ezu =i ziua, =i noaptea, observ`ndu-se cu
anxietate. Nu mai m`nca, nu mai broda =i era ros de melancolii.
El, at`t de t[cut ]nainte, vorbea Aglaei, p`n[ ce aceasta se
plictisea, m[rturisindu-i c[ se simte pe moarte, spion`nd-o
]ngrijorat dac[ avea s[-l \in[ minte mult[ vreme, d`ndu-i
dispozi\iuni testamentare. Simion pusese ochii pe Felix =i ]i
dezvolta lui cu mai mult[ ]ncredere temele lui patetice:
— M[ duc, ]i zicea el, am o boal[ grav[, ne=tiut[ de
doctori. Uite, a=a e via\a! Am luptat pentru ideal, pentru art[,
=i acum trebuie s[ las totul. S[ nu m[ ui\i, domnule Felix, s[
nu m[ ui\i.
+i d`ndu-se jos din pat, Simion scotea din perete c`teva
tablouri =i le punea pe bra\ele lui Felix. Acesta le l[s[ de altfel
]n cas[. Chiar Aglae se gr[bea s[ i le smulg[, indignat[.
— S-a prostit Simion [sta de tot! Domnule Felix, nu te potrivi.
Vezi, poate-\i d[ ceva, inel, bijuterie, bani, te rog s[-mi spui.
— Se-n\elege! zicea, oarecum jignit, Felix.
Spre mai mult[ siguran\[, Aglae despuie odaia lui Simion
de tot ce acesta ar fi putut d[rui ]n curiosul lui acces de d[rnicie.
Totu=i, Simion nu muri =i continu[ s[-=i cultive hipocondriile
cu o nelini=te destul de benign[. Aglae nici nu se mai ocupa
de el, l[s`ndu-l singur ]n odaia lui, Aurica ]=i f[cea obi=nuitele
plimb[ri circulare pe Calea Victoriei, Titi copia ]n ulei c[r\i
po=tale ilustrate.
St[nic[, nelipsit din calea socrilor, g[si prilejul ]ntr-o zi s[
prind[ pe Otilia singur[.

163
 G. C[linescu

— E foarte drept ce face mo= Costache, ]i zise el, cu aere

de complicitate, ba e chiar dator. }mi pare bine c[-\i cuno=ti
interesele. De ce s[ r[m`n[ at`ta avere pe m`inile altora? E=ti
t`n[r[, inteligent[. Fie vorba ]ntre noi, dai o lovitur[. B[tr`nul
n-are cine =tie c`t de tr[it. Ascult[-m[ pe mine. S[-\i spun eu,
c`nd voi avea timp, c`te propriet[\i =i afaceri are mo=ul. Nici
g`nd n-ai. Dup[ ce \i-ai irosit at`\ia ani cu el, trebuie s[ te
desp[gube=ti. Ei, cum ne-am ]n\elege noi! Dumneata ai mult
din caracterul meu! E=ti liber[, independent[, lipsit[ de
prejudec[\i. }\i spun aici ]ntre patru ochi. Olimpia e bun[, n-am
nimic de zis, dar e o piedic[ pentru cariera mea. Moale, f[r[
fler. Crezi c[ soacr[-mea Aglae mi-e simpatic[? Ce vrei s[
fac? Spune-mi o vorb[, =i sunt gata. Olimpia nu r[m`ne pe
drumuri, are p[rin\i, avere. Nu mai e copil la mijloc s[ ne
]mpiedice. Nu m[ uit eu la trecut, fleacuri, nu-mi pas[ ce-a
fost. Ai fost t`n[r[, ai f[cut ce-ai vrut. M[ g`ndesc la o uniune
de concep\ii, pe linii mari.
Otilia, care ]l ascultase din ce ]n ce mai palid[ de m`nie,
nu se putu st[p`ni =i zise deodat[ surd:
— St[nic[, ie=i afar[...
Acesta se ridic[ f[r[ grab[, alese o bomboan[ dintr-o cutie
a fetei =i se ridic[. Dup[ plecarea lui, Otilia r[mase cu privirile
]n gol, ]=i =terse cu o batist[ ni=te lacrimi ce nu voiau s[ curg[,
apoi se repezi ca o nebun[ pe sc[ri =i intr[ ]n odaia cu
pianoforte, unde ]ncepu s[ c`nte vijelios tot ce-i venea ]n minte.
— Lips[ de griji, morm[i Marina ]n buc[t[rie. Doar ce griji
are?
St[nic[ trecu ]n curtea Aglaei =i intr[ ]n sufragerie, unde
to\i se aflau la mas[, chiar =i Simion. La o parte, pe un scaun,
=edea =i Felix (acesta fusese prilejul pe care-l folosise St[nic[),
venit din ]ns[rcinarea lui Costache s[ ia =tiri despre Simion.
De c`teva zile, Simion se transfigurase, devenise optimist =i
chiar exaltat. Printr-un ra\ionament simplu, ajunsese la ]ncheie-
rea c[ toate bolile sunt o s[r[cie de substan\e a organismului =i
c[ deci mijlocul cel mai simplu de a se vindeca era s[ se
supraalimenteze. }l aprobase chiar Aglae:

164
 Enigma Otiliei

— Bine c[ \i-a venit mintea la cap! Fire=te c[, dac[ nu

m[n`nci, te sim\i sl[bit.
A=adar, Simion p[r[sise patul, =i acum =edea la mas[. C`nd
intrase St[nic[, ]i explica tocmai lui Felix, c[ruia ]i spunea cu
]nc[p[\`nare mereu „domnule doctor“, ce bine se simte:
— Sunt un om ren[scut, re]ntors la via\[. Am o putere
mu=chiular[ cum n-am avut niciodat[.
Simion ]=i ]ncord[ bra\ul s[u sub\ire =i f[cu insistent semn
lui Felix s[ i-l pip[ie. Acesta ]i f[cu hat`rul =i r[mase mirat
dimpotriv[ de lipsa de rezisten\[ a lui Simion, al c[rui bra\ de
prea mult efort tremura cu violen\[.
— Nu te mai sfor\a a=a, Simion, =i fii serios, ]l fulger[ Aglae.
— Am s[ v[ spun o veste interesant[, zise St[nic[, ceva ce
n-a\i =tiut. Otilia se va numi ]n cur`nd domni=oara Otilia
Giurgiuveanu.
— Vai! f[cu Aurica, a=a ca ]n fa\a unei enormit[\i detestabile.
Aglae deveni livid[, =i dup[ c`teva clipe de amu\ire izbucni
c[tre St[nic[, ca =i cum el ar fi fost vinovatul:
— Ce-ai zis? Costache vrea s[ adopte pe Otilia? Niciodat[!
C`t tr[iesc eu, niciodat[. Doar mai sunt legi ]n \ara asta, mai
sunt tribunale. }l dau pe m`na parchetului pe Costache, asta-i
fac. L-a ame\it stricata asta. Cine =tie ce-o fi ]ntre ei.
St[nic[ ciugulea cu o scobitoare, mefistofelic, c`teva
m[sline. Felix, ]n schimb, se sim\i sf`=iat. Ar fi voit s[ strige,
s[ protesteze ]mpotriva insultelor, dar emo\ia ]l pironise pe scaun.
Simion ]i f[cea semn mereu s[ vin[ la mas[, de=i el voia s[
plece =i =edea deoparte.
— Bine, zise St[nic[, a=ez`ndu-se de-a binelea s[ m[n`nce,
s[-mi spui, m[ rog, ce po\i s[ faci?
— Cum ce pot s[ fac? ]ntreb[ indignat[ Aglae.
— Asta te-ntreb =i eu, zise calm St[nic[, dar cu v[dit[
inten\ie de a excita. Vrea s-o adopte, =i pace. Legal nu e nici
o piedic[.
— M`nca\i, ]ndemna Simion pe Aurica =i pe Titi, m`nca\i,
m`ncarea este elixirul vie\ii! =i el ]nsu=i ]nghi\ea cu l[comie,
v`r`nd ]n gur[ buc[\i mari de p`ine =i =terg`nd cu miez ultimele
resturi de sos din farfurii.

165
 G. C[linescu

— Dar eu nu pot s[ spun acolo unde trebuie c[ vor s[ pun[

m`na pe averea lui Costache?
— Nu po\i s[ spui! Fata e fat[ vitreg[, deci e firesc s[ fie
adoptat[. Te poate da ]n judecat[ pentru calomnie.
— Cine? Costache? se-nfurie Aglae.
Felix se ridicase, schimbat la fa\[, s[ plece =i, c[ut`nd o
intermiten\[ ]n discu\ie ca s[ spun[ „bun[ seara“, se strecur[
pe u=[ afar[.
— Am vorbit ca nebunii, =i b[iatul [sta era aici! se mustr[
Aglae.
— Nu mai e p`ine? ]ntreb[ ]ngrijorat Simion. Mi-e o foame
grozav[.
— Cum Dumnezeu? observ[ iritat[ Aglae. A fost pe mas[ un
morman ]ntreg de felii! Noi nici n-am apucat bine s[ m`nc[m.
Se aduse pe mas[ un alt co= cu felii de p`ine, din care
Simion ]=i lu[ repede una, mu=c`nd-o ca aperitiv, =i-=i mai
puse ]nainte dou[ felii, =i apoi, r[zg`ndindu-se, patru. Apoi lu[
p`inea =i d[du generos =i celorlal\i c`te dou[ felii, a=a ]nc`t
co=ul se goli.
— Mai adu p`ine! zise el c[tre servitoare.
— Simioane, se r[sti Aglae, ce comedii sunt astea? Este
destul[ p`ine.
-— Mo= Costache e sf[tuit bine, medit[ tare St[nic[, are pe
Pascalopol ]nd[r[t, care urm[re=te, se vede, s[ pun[ m`na pe
averea b[tr`nului dup[ moartea lui.
— Nu cred asta, zise Aurica, domnul Pascalopol e un om
nobil. L-a ame\it Otilia.
— Unde sunt bani la mijloc, nu exist[ noble\e! declar[ Aglae.
— Cum, mam[, ad[ug[ Aurica, o fat[ de categoria Otiliei
s[ intre ]n familia noastr[? E-ngrozitor.
— Intr[, dac[ sunt oameni f[r[ cap! morm[i posac[ Aglae =i
c[zu pe g`nduri, m`nc`nd f[r[ gust. Simion ]ntrerupse t[cerea:
— Am o poft[ de m`ncare admirabil[. M[ simt ca de
dou[zeci de ani. Ce bucate mai ave\i?
Tot timpul ]nghi\ise lacom, ned`nd nici cea mai mic[ aten\ie
discu\iei. Aglae ]l privi distrat[ =i cu un v[dit dispre\.

166
 Enigma Otiliei

— Afacerea asta, dac[ vrei s[ m[ ]n\elegi, urm[ St[nic[,

se trateaz[ cu tact. Mo= Costache se teme de dumneata. R[u
ai f[cut c[ nu te-ai mai dus pe acolo. Dac[ ai merge, l-ai lua
cu bini=orul...
— Niciodat[! zise Aglae implacabil[. Neru=inata aproape
m-a dat afar[.
— Ai fost violent[. Acum trebuie s[ c[ut[m un mijloc.
Nu prea v[d.
Felix se ]ntoarse acas[ aproape pe furi= =i se arunc[ pe pat,
f[r[ s[ treac[ prin sufrageria unde Otilia ]l a=tepta la mas[. Era
obosit moralmente, dar cu senza\ii fizice. Privi ]nainte prin
]ntuneric razele s[race ce p[trundeau pe fereastr[, prin perdea,
de la lampa din coridor. S[-i spun[ Otiliei ce se vorbea despre
ea, i se p[rea inutil =i jignitor. }l obosea, ]l nelini=tea aceast[
lume f[r[ instinct de rudenie, aprig[, ]n care un om nu se putea
]ncrede ]n nimeni =i nu era sigur de ziua de m`ine. }i fur[
odio=i to\i, =i Costache, =i Aglae, =i ceilal\i, =i un g`nd ]i st[ruia
]n minte: s[ fug[ c`t mai repede din aceast[ cas[. Dar cum?
S[ plece f[r[ =tirea nim[nui, era primejdios. Putea s[-l aduc[
cu sila ]napoi, fiind minor. Totu=i era ]ncredin\at c[ mo=
Costache n-ar fi f[cut a=a ceva, ba dimpotriv[, ar fi fost ]n
stare s[ se bucure. }ns[ cu ce s[ tr[iasc[ p`n[ ]n iarn[? Poate
c[ mo= Costache ar fi consim\it s[-i dea bani. C`nd ]=i aduse
aminte de poli\[, v[zu absurditatea ipotezei. Mai mult, o
m`ndrie ]l cuprinse =i fu hot[r`t un moment s[ renun\e la ceilal\i
bani. Dar semnase totu=i poli\a pentru o mie de lei, primi\i sau
neprimi\i, =i mo= Costache i-ar fi pretins, f[r[ ]ndoial[, la
scaden\[ pe to\i. Oare nu era mai bine s[-i primeasc[, =i cu
acei bani s[ tr[iasc[ singur, ca at`\ia colegi s[raci ai lui? Ideea
de a l[sa pe Otilia nu-i sur`se. I se n[scu ]n suflet n[zuin\a de
a o „salva“, de a o scoate din casa lui Costache =i de a o
]ntre\ine dezinteresat, ca pe o „sor[“. Nu i-ar fi ajuns ]ns[ banii.
Atunci se g`ndi c[ ar putea da lec\ii. Chiar i se ceruser[ cu
treizeci de lei lunar. Cu dou[ lec\ii lua o sum[ satisf[c[toare.
}ns[ lec\iile nu erau sigure. O familie cu fete ]l invitase pe un
an ]ntreg, oferindu-i pensiune. Acolo n-ar fi fost loc pentru

167
 G. C[linescu

Otilia. G`ndul lui c[zu =i mai jos. }n definitiv, ce-ar fi s[ renun\e

la medicin[? +i-ar g[si o func\ie, la nevoie cer`nd chiar =i
concursul lui Pascalopol, =i apoi ar urma alt[ facultate. Literele,
de pild[! }ns[ un astfel de sacrificiu desigur c[ Otilia nu l-ar fi
acceptat. Otilia era o fat[ sub\ire, cu gusturi aristocratice, ar fi
r`s auzindu-l c[ se face „impiegat“. Nici lui, de altfel, nu-i
sur`dea aceast[ ipotez[. Crescuse ]n sentimentul carierelor
mari, =i medicina i se p[rea dintre acestea, prin educa\ia primit[
de la tat[l s[u. +i apoi, n-avea mult de a=teptat =i ar fi fost pus
]n st[p`nirea averii p[rinte=ti. Atunci ]=i aduse aminte de Ia=i.
Dac[ ar pleca la Ia=i =i ar urma medicina la facultatea de
acolo, locuind ]n odaia pe care =i-o oprise ]n casele de pe
L[pu=neanu? Dac[ ar lua pe Otilia cu el? }ns[ =i acolo ar fi fost
nevoie de bani, =i apoi Otilia nu era fat[ s[ stea ]n provincie.
O v[zu trec`nd m`ndr[ ]n tr[sura tras[ de cai lucio=i, cu
fluierele sub\iri ]nf[=urate ]n jambiere. Tr[sura din viziune c[lc[
cresc`nd peste el, f[c`ndu-l s[ se zv`rcoleasc[ ]n pat de
contrariet[\i. Ce s[ fac[, ce s[ fac[? Acum ]n\elese profund
zbuciumul Otiliei, starea asta ciudat[ ]n care te sim\i str[in
pe lume =i totu=i pironit pe loc ]ntr-un mediu ]n aparen\[
str[lucit. Oft[ profund =i se r[suci ]n pat, c`nd glasul Otiliei
]l trezi din medita\ie:
— Felix, Felix, e=ti acolo?
Felix se repezi pe u=[, dreg`ndu-=i hainele.
— De c`nd te-a=tept la mas[! zise Otilia, auzindu-i pa=ii.
C`nd intr[ ]n sufragerie, Felix v[zu pe Otilia, care se
]ntorcea la scaunul s[u, pe care se suise ca pe o sofa turceasc[.
Se zgribulea de frig. Mo= Costache nu era la mas[. Otilia nu
m`ncase, de=i orele erau ]naintate, ciugulise ]ns[ din unele
m`nc[ri reci de pe mas[, =i acuma nu mai voia s[ m[n`nce.
— Unde ai ]nt`rziat at`ta? ]ntreb[ ea.
Lui Felix ]i fu greu s[ m[rturiseasc[.
— Am trecut, c`nd m-am ]ntors de la facultate, pe al[turi,
m-a trimis mo= Costache s[ v[d cum e Simion. S-a dat jos din
pat =i zice c[ e bine. Mi s-a p[rut ]ns[ ciudat de schimbat.
— +i, fire=te, c-a vorbit de mine!

168
 Enigma Otiliei

— Nu! min\i Felix.

— De altfel, mi-e indiferent, cum ]mi este indiferent =i ce
vrea s[ fac[ papa. }l iubesc, dar =tiu bine c[ sunt lucruri pe
care nu are puterea s[ le fac[, altfel le-ar fi f[cut de mult.
Inten\iile lui Pascalopol sunt bune, ]ns[ ]l zbucium[ pe papa
degeaba. Acum trebuie s[ fie cu el, nici vorb[. Ce este pentru
mine dac[ m[ cheam[ Giurgiuveanu sau M[rculescu? La banii
lui papa nici nu m[ g`ndesc, nici nu-mi trece prin cap c[ are
s[ moar[ vreodat[. +i dac[ s-ar ]nt`mpla asta c`ndva, m[ po\i
]nchipui pe mine st`nd aici, nas ]n nas cu tanti Aglae? Uuff! }n
cele din urm[, am s[ dezleg eu problema asta.
Otilia lu[ o pr[jitur[ de pe mas[, mu=c[ din ea, =i apoi ]=i
scutur[ genunchii, care ]i ajungeau la b[rbie, de f[r`mituri.
— Ce-ai zice tu, Otilia, spuse Felix, dac[ a= renun\a
deocamdat[ la facultate =i mi-a= g[si un post?
— +i s[ vin =i eu cu tine, nu?
— Da! m[rturisi Felix.
— A= zice c[ n-ai minte =i c[ e=ti un z[p[cit. Pentru ce?
S[-\i strici viitorul? S[ devii un Titi oarecare? Papa te iube=te ]n
felul lui, =i nu-\i pune nici o piedic[. Ai nevoie de bani, de
altceva, pentru ce nu-mi spui, pentru ce rumegi ]n tine g`nduri
extravagante?
Felix se ridic[ ]n picioare =i, merg`nd la scaunul Otiliei,
]ngenunche =i o cuprinse ]n bra\e cu scaun cu tot, pun`ndu-=i
obrazul l`ng[ genunchii fetei. Otilia r`se amuzat[, nu ]ns[
at`t ]nc`t s[ nu lase a i se vedea o emo\ie l[untric[.
— Otilia, zise Felix, aprins, e=ti ]nt`ia fat[ pe care o cu-
nosc =i pe care o iubesc.
— Sunt ]nt`ia cucerire, coment[ Otilia. Pe c`nd a doua?
— Nu r`de, Otilia, e=ti ]nt`ia =i cea din urm[. Nu-mi mai
place nici o fat[, sunt la Universitate de o ursuzenie extraordinar[.
Nici eu nu =tiu cum te iubesc, ca pe o logodnic[, ca pe o mam[
a= zice, dac[ n-ai fi mai t`n[r[ dec`t mine. Te iubesc, te iubesc!
— Te iubesc, te iubesc, parodie Otilia, ]ncet, f[r[ batjocur[.
— }n\elegi c[ am g[sit ]n tine tot ce mi-a lipsit ]n copil[rie,
c[ iubirea mea e un lucru serios, nu cum crezi tu. Te iubesc,

169
 G. C[linescu

Otilia, nu glumi, continu[ =i mai exaltat Felix, s[rut`nd

genunchii fetei u=or, nu vreau s[ cred c[ m-ai ]n=elat, c[ te-ai
jucat numai cu mine. Vreau s[ fii a mea mai t`rziu, c`nd vei
porunci tu. Voi munci, voi r[zbi ]n via\[, dar cu tine =i pentru
tine. Tu te-ai jucat, Otilia, nu m[ iube=ti cu adev[rat!
— Nu, Felix, nu m-am jucat, te iubesc, dar =i eu te iubesc
]n at`tea feluri, ]nc`t nu pot s[ analizez acum c`t te iubesc ca
frate =i c`t ca, cum s[ zic, iubit[.
Felix fu pu\in ]ntristat de atenuarea fr[\easc[, pe care ]n
fond n-o dorea din partea Otiliei. Aceasta ghicise.
— Felix, nu m[ sup[ra cu figura asta. Te iubesc, iat[, te
iubesc, te iubesc, te iubesc, de c`te ori vrei tu, dar tocmai
pentru asta nu vreau s[ faci prostii. S[ a=tep\i p`n[ atunci c`nd
te vei convinge c[ m[ iube=ti cu adev[rat. Te autorizez s[
experimentezi, s[-mi g[se=ti concurente.
— Otilia, tu m[ jigne=ti.
— Oh, Felix, e=ti un fanatic. N-a= zice c[ nu-mi placi.
Dar ridic[-te repede ]n picioare, c[ vine Marina, =i ne vede
]n pozi\ia asta patetic[. Uf, mi-ai supt genunchii! }n sf`r=it,
Felix, eu a= vrea s[ ]n\elegi c[ eu ]n tine caut mai mult
dec`t un june frumos =i un adorator, eu caut marele prieten,
care s[ m[ stimeze cum nu m-a stimat nimeni =i s[-mi ias[
]n cale atunci c`nd voi fi nevoit[ s[ plec ]n lume. C[ci,
Felix, va veni o vreme c`nd voi fi singur[, ]ngrozitor de
singur[. Te iubesc =i altfel, Felix, voi fi pentru tine odat[
altfel, dar acum fii pentru mine un frate. Spune-mi, pentru
ce vrei s[ pleci acum?
— Pentru c[ nu mai pot suporta atmosfera asta care se \ese
]n jurul t[u, pentru c[ toat[ r[utatea asta m[ exaspereaz[, m[
face sa ur[sc oamenii.
— Cine =tie ce prostii \i-au mai spus?! Ce trebuie s[ te
tulburi?! Nu de acum sunt astea, Felix, ci de c`nd eram mic[.
Tanti Aglae, v[z`ndu-m[ c[ am instincte de lux, m[ prigonea
de moarte, profit`nd de zg`rcenia bietului papa. Odat[ papa
mi-a adus o rochie cu guler de dantel[, pe care am recunoscut-o
numaidec`t, de=i n-aveam dec`t vreo zece ani, c[ e veche.

170
 Enigma Otiliei

Avea o gaur[ mic[ de arsur[, \esut[. Nu =tiu unde mai v[zusem

stofa ei bej. Ma=ina de c[lcat ]i d[dea prea mult lustru,
altminteri era pasabil[. Trebuia s[ mergem la Teatrul Na\ional,
papa, eu, tanti Aglae =i Aurica. Ilustrul Titi era atunci ]ntr-un
pension. Eu nu voiam s[ merg, fiindc[ nu-mi pl[cea rochia,
dar papa, bl`nd cum e, ]n loc s[ se irite, cum ar fi f[cut altul,
se plimba prin odaie de la un cap[t la altul =i-mi demonstra
c[-mi st[ admirabil, c[ a cump[rat-o de la o croitoreas[ etc.
M[ tot r[sucea, ]i potrivea pliurile cu m`na, ]mi venea s[ r`d
=i s[ pl`ng. }n sf`r=it, am plecat. }n fumoarul teatrului nu =tii
ce mi s-a ]nt`mplat! Aurica, ]n\epat[ cum a fost totdeauna,
face pe sup[rata, b`z`indu-se pe nar[:
— Mam[, de ce i-ai dat rochia mea Otiliei? Asta-i rochia
mea!
Este ]nt`ia mare ru=ine pe care am suferit-o vreodat[, fiindc[
nimic nu mi s-a p[rut mai umilitor dec`t s[ te ]mbraci cu hainele
altuia. Cum am ajuns acas[, am t[iat, am tocat m[runt rochia
cu foarfecele.
Aurica venea din propria ei ini\iativ[ la =coal[ la mine =i se
f[cea c[ se intereseaz[. C`te o coleg[ o ]ntreba:
„C[uta\i pe veri=oara dumneavoastr[?“
„Mda, zicea mieros Aurica, dar nu mi-e veri=oar[. E o fat[
pe care o cre=tem de mil[. Numai de-ar ]nv[\a!“ Tu-\i dai
seam[ ce-nseamn[ asta pentru o fat[ =i mai ales la =coal[,
unde colegele sunt a=a de rele. +i de ce, m[ rog? Am avut
tat[ =i mam[, =i papa mi-era tat[ vitreg. Nu eram mai pu\in
onorabil[ dec`t uscata Auric[. }ns[ tanti Aglae n-a putut-o
suferi pe mama =i n-ar fi voit ca mo= Costache s[ se ]nsoare,
=i ]nc[ cu o femeie cu copii din alt[ c[s[torie. Papa \ine
grozav la copii, ]n felul lui, repet, =i ei to\i ]=i puseser[
n[dejdea c[ va cre=te pe Titi et Co. =i le va l[sa averea. N-are
dec`t s[ le-o lase. }n definitiv, numai s[-mi dea mie pace.
Tanti Aglae =i cu Aurica mergeau cu perversitatea at`t de
departe, ]nc`t ]mi spuneau mereu, fa\[ de lume:
„Degeaba ]l lingu=e=ti pe Costache =i te zbenguie=ti,
Costache nu te iube=te. Eu s[ fiu, =i nu te-a= iubi dac[ n-ai fi

171
 G. C[linescu

copilul meu, din s`ngele meu.“ Toate astea mi le spunea

c`nd aveam c`\iva ani. Nu te mira atunci c[ mi-a pl[cut
Pascalopol. El m[ cunoa=te de mic[. De atunci ]l ]mbr[\i=am
=i chiar ]l s[rutam. +i tu te ui\i chiondor`= la mine c`nd fac
acela=i lucru acum. E drept, Pascalopol e un om chic, mai
t`rziu a ]nceput s[-mi plac[ ca b[rbat, =i pot s[ spun c[ nici
el n-a f[cut pe bunicul mereu. Of, cum te-ai posomor`t... }n
sf`r=it, am vrut s[-\i spun c[ am b[ut tot paharul am[r[ciunii
=i m-am aruncat ]n r`u. +i acum tu n-ai pu\in[ r[bdare, c`teva
luni! Nu te teme, Felix. Tanti Aglae m[ iube=te =i ea ]n felul
ei. Da, da. S-a obi=nuit cu mine, s-a obi=nuit s[ ]n\epe mereu
pe cineva. Dac[ a= pleca, s-ar neurasteniza =i ar fi ]n stare
s[ m[ caute, ca s[ poat[ s[ m[ fulgere. Felix! Dar ce faci?
Felix o str`nsese puternic cu bra\ele =i o s[rutase ap[sat ]n
chip de consolare pentru necazurile ei.
— E=ti nesuferit, nu m[ la=i s[ respir. A=a se s[rut[? Parc[
e=ti ventuz[! Se vede c[ n-ai fost la Conservator. S[rutarea nu
trebuie s[ aib[ brutalitatea asta alimentar[, ci s[ fie u=oar[,
delicat[. Uite-a=a, domnule!
Otilia se ridic[ s[-i arate =i-l s[rut[ foarte atent =i superficial
pe buze. Felix vru s-o str`ng[ iar ]n bra\e, dar Otilia ]i puse
m`na ]n piept b[rb[te=te, pref[c`ndu-se sup[rat[.
— Ei, asta nu! Te rog s[ treci la locul t[u la mas[! Nici n-ai
m`ncat nimic. Mai bine sf`r=e=te acolo, s[-\i examinez palma.
Am f[cut rost de o carte de chiroman\ie. Uite, eu, de pild[, voi
tr[i numai treizeci de ani, ceea ce e destul, fiindc[ nu vreau
s[ devin mumie. Am linia inimii neted[, asta ]nseamn[ c[
sunt o fat[ de inim[, capabil[ de dragoste profund[ (ce nostim!).
A=a o au, zice ]n carte, eroinele Revolu\iei Franceze, madam
Tallien, de exemplu. Crest[turile aici, pe muchia palmei sub
degetul mic, indic[ num[rul de copii, ia s[ vedem: unu, doi,
trei, vai, e ]ngrozitor, Felix, voi face =apte copii. E oare cu
putin\[? Nu, nu. Nu-mi plac, sau mi-ar pl[cea numai unul, un
b[ie\el. D[-mi m`na ta, s[ v[d, tu c`\i faci? E-ngrozitor! +i tu
tot =apte faci!

172
 Enigma Otiliei

—Eu ]i fac? Asta-nseamn[ c[ o s[ am =apte =i ]i vei face tu.

— E=ti un prost! Tu n-ai voie s[ te c[s[tore=ti dec`t pe la
dou[zeci =i =apte de ani, c`nd ]\i vei fi terminat complet studiile.
Pricepi c[ eu, murind la treizeci de ani, nu voi putea s[-\i fac
=apte copii. De altfel, te iubesc, ]ns[ ]n modul [sta rodnic... o,
Felix, nu! Liniile mint. Acum s[ l[s[m asta. Uit[-te ]n ochii
mei, Felix, =i spune-mi drept: ce-a spus tanti Aglae despre mine?
— A spus c[ at`ta vreme c`t tr[ie=te ea, mo= Costache nu
te va adopta.
— +i a=a va fi.

173
 CUPRINS
G. C[linescu

Mo= Costache primi peste c`teva zile, prin po=t[, o scrisoare

]nchis[. Cum nu i se aducea coresponden\[ mai niciodat[ lui
personal, to\i scriind Otiliei, chestiunile privitoare la afacerile
lui ]ndrum`ndu-se la alte adrese, tulburat ca ]n fa\a unei
telegrame, ]=i lu[ febril ochelarii =i intr[ cu scrisoarea, al c[rui
plic ]l t[iase atent cu un ac, ]n salonul din fa\[, unde o citi de
dou[ ori pe ner[suflate. Scrisoarea, scris[ cu caligrafie disimu-
lat[, perpendicular[, suna astfel:

„Stimate domnule Giurgiuveanu,

Sunt informat c[ inten\ionezi s[ adoptezi pe fiica dumitale
vitreg[, domni=oara Otilia. Dac[ ai fi f[cut asta c`nd tr[ia
so\ia dumitale, a= ]n\elege. Dar acum, c`nd domni=oara are
dou[zeci de ani, lucrul e cel pu\in curios. }\i comunic prietene=te
c[ foarte mul\i cred c[ tr[ie=ti cu aceast[ nostim[ fat[ =i c[
vrei ]n felul acesta discret s[-i la=i averea. Treaba dumitale,
de=i m[-ntreb ce zice familia de aceast[ hot[r`re senil[. Eu
personal n-a= avea de ce s[ m[ amestec ]n treburile dumitale,
]ns[ ]\i m[rturisesc c[ sunt indignat =i sunt hot[r`t s[ atrag
aten\ia autorit[\ii ]n drept asupra acestui caz, a=a, din umanitate
=i spirit de dreptate, fiindc[ o cunosc pe aceast[ domni=oar[
foarte modern[ =i independent[ =i n-a= vrea s-o v[d cum te
toac[ pe dumneata ca „tat[“, ca s[ se zbenguiasc[ pe drumuri
cu junii de la Conservator. Caut[-\i o femeie mai ]n v`rst[
pentru sl[biciunile erotice, iubite domnule, =i nu mai „adopta“
minore. Sper c[ acest preaviz ]\i va v`r] min\ile ]n cap, =i nu
vei a=tepta s[ spun surorii dumitale, doamna Aglae Tulea, tot
ce =tiu despre aventurile galante ale iubitului s[u frate.
Un amic care-\i vrea binele“

174
 Enigma Otiliei

Dac[ cineva ar fi p[lmuit pe mo= Costache, el n-ar fi fost

mai zguduit dec`t de aceast[ banal[ anonim[. Se ]ng[lbeni,
=i fruntea i se acoperi de sudori reci. }ncepu s[ se plimbe pierdut
prin odaie, bolborosind vorbe f[r[ ]n\eles. Arunc[ scrisoarea, o
ridic[ din nou =i o citi iar, ]ntorc`nd-o pe toate p[r\ile. F[cu
gestul de a ie=i din odaie, apoi se ]ntoarse iar[=i =i ]ncepu s[-=i
crispeze obrazul ca un chinuit de o durere mare care caut[
prin simularea pl`nsului s[-=i descarce nervii irita\i. O fric[
nebun[ ]l cuprinse. Tem[tor de opinia altora =i mai ales de a
Aglaei, cu o repulsie boln[vicioas[ pentru orice contact cu
autorit[\ile publice, se vedea arestat, dus la poli\ie, ar[tat cu
degetul de lume. Scrisoarea i se p[rea un document teribil, de
o autenticitate indiscutabil[. Mo= Costache avusese totdeauna
cultul lucrului scris de altul, ca unul ce nu lua condeiul ]n
m`n[ niciodat[. C`nd odat[, ]ntr-una din casele sale de raport,
o chiria=[ se sinucise, =i numele lui ap[ru ]n gazet[ cu simplul
calificativ de proprietar, mo= Costache st[tu c`teva zile ]nchis
]n cas[, cu teroarea c[ toat[ lumea ]l va ar[ta cu degetul.
Acum Costache tres[rea la orice sc`r\`itur[ a por\ii, la orice
huruit de tr[sur[, ca =i c`nd scrisoarea trebuia s[ aib[ o urmare
teribil[ numaidec`t. O singur[ clip[ nu trecu prin capul lui
]ntrebarea asupra provenien\ei anonimei =i nici vreo c`t de
mic[ b[nuial[ asupra adev[ratului autor. Scrisoarea ]n sine era
o realitate care-l ]nsp[im`nta ca o sentin\[ de moarte =i se
]ntreba zbuciumat ce s[ fac[. Un prim instinct de conservare ]l
]ndemn[ s-o ascund[ =i o ]ndes[ bine ]n buzunar. }ndep[rt`nd-o
astfel, avea sentimentul c[ va ]nl[tura =i primejdia. }n orice
caz, era hot[r`t ]n sinea lui s[ n-o arate la nimeni. Totu=i nu se
sim\ea sigur. }n scrisoare se pomenea de Aglae, iar Aglae =edea
al[turi. O dorin\[ de fug[ ]l n[v[li =i-=i aduse aminte c[ fusese
rugat de Otilia s[ se mute din acest cartier. F[cu cu g`ndul
mi=carea de a se deplasa din strada Antim ]n strada +tirbey-
vod[, ]ns[, ca o pisic[, Aglae ]l pironea =i-l paraliza. Nu putea
s[ se mute, fiindc[ n-avea cum s[ explice Aglaei plecarea.
Z[p[cit, mo= Costache apel[ mintal la Pascalopol. Pe el avea

175
 G. C[linescu

s[-l implore s[-l scape din ]ncurc[tur[, fiindc[ totul, de altfel,

]i venea pe cap din pricina lui, fiindc[ el ]l ]ndemnase s[ fac[
adop\iunea. Ins[ ar fi trebuit s[-i arate scrisoarea. Lui Costache
]i era ]n acela=i timp ru=ine, =i sentimentele lui fa\[ de Otilia
le vedea crunt profanate. A releva cuiva scrisoarea era totuna
pentru el cu faptul ]n sine de care vorbea scrisoarea. O ]mpinse
=i mai tare ]n fundul buzunarului, cu inten\ia da a c[uta un
mijloc s[ se scape de ea.
Costache st[tu at`t de mult ]n salon, ]nc`t Otilia, plictisit[
c[ nu vine la mas[, ]l descoperi ]nv[luit ]ntr-un nor des de
fum de \igar[.
— Papa, strig[ ea, cu un repro= ce lui Costache, cu g`ndul
la alt lucru, i se p[ru grozav, dar ce faci? Ai umplut de miros
toat[ odaia. Haide la mas[.
Otilia merse =i deschise o fereastr[ dinspre strad[. Mo=
Costache se ]nsp[im`nt[ de aceast[ comunicare cu strada.
— Nu-nu-nu deschide geamul, Otilio, nu trebuie!
— Dar ce ai, papa, azi, de ce e=ti a=a palid? De ce te-ai
]nchis s[ fumezi tocmai aici? Ia te uit[, \i-a c[zut ceva pe jos,
o scrisoare. Asta e scrisoarea pe care ai primit-o azi?
Otilia vorbea cu siguran\a ei obi=nuit[, f[r[ vreo inten\ie,
dar cuvintele ei fur[ pumnale pentru Costache, care, privind
aiurit du=umeaua, scotoci repede buzunarul =i b[g[ de seam[
c[ fundul c[ptu=elii era rupt =i c[ plicul c[zuse jos. Otilia lu[
scrisoarea, o r[suci, o scoase din plic =i-=i arunc[ distrat ochii
deasupra. Era ]n obiceiul ei de a-=i satisface f[r[ ]mpotrivire
din partea lui Costache orice curiozitate. Mo= Costache scoase
un apel gutural:
— Nu-nu-nu citi, e ceva care nu trebuie.
— Cum, papa? Tu ai ]nceput s[ ai taine fa\[ de mine? M[
faci curioas[! Cine e [sta care scrie a=a ]n\epat?
Costache c[zu sc[ldat ]n sudori, iar Otilia sorbi repede
]nt`ile r`nduri. Deodat[ se f[cu serioas[, apoi liniile fe\ei se
l[sar[ obosite.
— Nici nu mi-a= fi ]nchipuit altfel, papa.

176
 Enigma Otiliei

Costache =opti umilit:

— Tic[lo=i mari! Auzi, tu, feti\a mea.
— +i cine crezi tu c[ \i-a trimis scrisoarea asta?
Costache privi nedumerit, f[r[ r[spuns.
— Papa, m[ prind c[ asta e opera lui St[nic[. {sta e scrisul
lui, mai mult, stilul lui. Toate astea vin de la tanti Aglae.
— Nu se poate! protest[ Costache.
— Ba da, ba da; ]ns[ nu trebuie s[-\i faci s`nge r[u. Ce i-a
venit ]n cap lui Pascalopol ideea asta cu adop\iunea? La ce
folosesc formalit[\ile astea stupide =i f[r[ scop? Crede-m[, papa,
a=a sau altfel, pentru mine e=ti acela=i. Nu mai te obosi cu
nimicurile astea. Poate c[ a=a, tanti Aglae =i compania ne vor
l[sa ]n pace.
Mo= Costache ascult[ aceste vorbe cu o smerenie cresc`nd[.
Fa\a, ochii, buzele i se ]nviorar[ treptat, un z`mbet fericit ]i
ap[ru pe obraz, =i tr[s[turile fe\ei lui aprobau tremur`nd.
Teroarea disp[ruse, totul se ]ncheiase ]n chipul cel mai fericit.
— Feti\a mea, zise el, Otilica mea, tu =tii c[ numai pe tine
te am. |ie ]\i las tot. Ai s[ fii ca o prin\es[. +tiam eu c[ tu
]n\elegi toate. Situa\ia mea e grea, foarte grea. Aglae ]mi bate
capul mereu, dar eu nu m[ uit la ce spune ea. S[ fim cu tact,
cu foarte mult tact! Nu-i a=a? Ce-\i trebuie \ie alt nume? Nu
e=ti tu Otilica mea scump[, nu-\i las eu \ie tot ce am?
— Fire=te, papa, continu[ Otilia rolul lui Costache, enigmatic
de serioas[, s[ r[m`n mai departe M[rculescu, ]n fond fiind fata
lui papa Giurgiuveanu.
— A=a, a=a, aprob[ Costache, neprinz`nd bine sensul.
— Papa, hai la mas[, schimb[ tonul Otilia, hai, c[ se
r[ce=te supa.
— Otilico, st[rui Costache, vesel, ce-ai vrea s[-\i cumpere
t[ticu, hai, o rochie frumoas[, o p[l[rie? Vrei s[-\i dau o sut[
de franci?
— D[-mi, papa, dac[ vrei tu, r[spunse Otilia mai mult
curioas[ dec`t vesel[.
Costache v`r] m`na ]n buzunarul de la piept al hainei =i o
\inu acolo indefinit.

177
 G. C[linescu

— Feti\o, n-ar fi mai bine s[ te duci ]nt`i s[ vezi ce-\i place?

}\i alegi, =i pe urm[ ]\i dau c`t vrei. Otilia ]l lu[ de bra\ =i-l
scoase din salon.
— Cum vrei tu, papa!
— Otilico, reveni Costache, ajuns ]n sufragerie, asupra ideii,
tu fixeaz[-te asupra lucrului =i spune s[ \i-l opreasc[. Dac[ ai,
pl[te=te tu, =i pe urm[ te desp[gubesc eu. +tii, p`n[ la sf`r=itul
lunii nu sunt a=a ]nlesnit.
C`nd, ]n cur`nd, Pascalopol veni s[-l vesteasc[ pe mo=
Costache c[ avocatul preg[tise h`rtiile =i c[ trebuia s[ se pun[
la dispozi\ia lui, Costache, ]n loc s[ r[spund[, ar[t[ cu capul
]nd[r[tnic spre Otilica.
— Ce s-a ]nt`mplat? ]ntreb[ mo=ierul, intrigat.
— S-a ]nt`mplat, zise Otilia,c[ eu nu vreau s[ mai pierde\i
vremea pentru mine. Nu vreau s[-mi schimb starea civil[.
— Dar, domni=oar[ Otilia, ce facem noi este ]n interesul
dumitale.
— Nu vreau nici un fel de sacrificiu. M[ simt bine a=a cum
sunt. De ce s[ schimb un nume numai pentru un an, doi, c`nd,
m[rit`ndu-m[, ]l voi pierde din nou?!
— Dar nu e vorba de nume.
Otilia s[ri de g`tul lui Pascalopol.
— +tiu c[ e=ti un om bun, dar eu =i cu papa ne-am r[zg`ndit.
Nu e a=a, papa?
Costache aprob[ cu vioiciune, dar Pascalopol se ]nro=i.
— Cum, Costache, =i tu e=ti de p[rerea asta?
— Da, da, se-ncurc[ Costache, dac[ ea zice a=a, poate
are dreptate.
Pascalopol l[s[ capul ]n jos =i b[tu cu degetele ]n mas[,
v[dit ru=inat de situa\ie. }i p[ru r[u c[ se amestecase, d`nd
poate impresia c[ avea vreun interes personal.
— Cum voi\i, zise el, ]n sf`r=it, n-am nici un drept s[ m[
amestec. Am crezut c[ e dorin\a dumneavoastr[.
+i, pu\in atins, se ridic[ s[ plece. Otilia ]l \inu de bra\.
— Nu vrei s[ m[ plimbi cu tr[sura m`ine sear[? M-am
plictisit ]ntr-un hal... Pascalopol redeveni omul plin de
solicitudine.

178
 Enigma Otiliei

— Dar, domni=oar[ Otilia, sunt la ordinele dumitale. M`ine

la =ase vin s[ te iau.
— Vii s-o iei pe Otilia! ]i zise, z`mbind, fata. |i-e indiferent
dac[ M[rculescu sau Giurgiuveanu.
}n seara urm[toare, Felix se ]ntorcea cam posomor`t de la
Universitate. Trecuse cu ni=te colegi pe Calea Victoriei, =i acolo
fusese prins deodat[ de Aurelia, care mergea la bra\ cu Titi.
Era o nou[ inven\ie a ei, spre a se m[guli c[ iese cu un b[rbat.
Titi consim\ea s[ se abat[ de la sedentaritatea lui obi=nuit[,
fiind din nou ]n criz[ erotic[ =i sper`nd o alt[ An[, mai izbutit[.
Felix trebui s[ sufere, cu destul[ repulsie, bra\ul domni=oarei,
care ]=i continu[ m`ndr[ plimbarea ]ntre doi b[rba\i. Dar pe
Felix ]l sup[r[ mai mult conversa\ia fetei.
— +tii, zise ea, c[ Titi a fost l[udat de profesori. Titi are s[
fie un pictor mare.
Aurica spunea asta cu un aer special, ]n maniera Aglaei,
care jignise pe Felix, cu aerul de a face o compara\ie ]ntre
geniul lui Titi =i mediocritatea lui Felix.
— Ia spune tu, Titi, ]ntreb[ Aurica, ce-au spus profesorii?
Titi nu se l[s[ rugat =i ]ncepu s[ reconstituie narativ o
scen[ ]ntreag[, din care ]n\elese c[ un profesor oarecare, cu
nume obscur, de la belle-arte observase lui Titi c[ ]n privin\a
desenului „merge“. Felix asculta distrat, preocupat s[ g[seasc[
un pretext de a fugi.
— Mi se pare c[ nu te bucuri cum trebuie de succesul lui
Titi, ]l mustr[ Aurica.
— Ba da, ba da, cum s[ nu? zise Felix, c[ut`nd cu ochii un
coleg, ca s[ se prind[ de el.
— Titi munce=te foarte mult, ]=i urm[ Aurica elogiile, are
=i talent. Nu oricine se na=te cu norocul [sta. Eu, de pild[...
Dar dumneata cum mergi cu facultatea? }mi ]nchipui, greu,
]nv[\[tur[ mult[; poate nu era nimerit pentru dumneata, a=a
debil, f[r[ nimeni.
Felix se irit[. Comp[timirile acestea deplasate cu care-l
]nconjura din c`nd ]n c`nd familia Tulea =i care se potriveau
at`t de pu\in ambi\iilor lui ]l dezgustau. Avea ]ncredin\area c[

179
 G. C[linescu

se pricepe ]n art[ =i literatur[ =i dispre\uia ]n sinea lui profund

pe Titi, pe care-l socotea un prost[nac. Totu=i, Felix nu s-ar fi
]ncercat niciodat[ s[ scrie. Era a=a de ambi\ios, ]nc`t nici nu
putea s[-=i ]nchipuie c[ n-ar ajunge a fi cel dint`i dintr-o ramur[
de activitate. }ns[ ]=i d[du seama c[, ]n art[ sau literatur[,
succesul e adesea chestiune de ]nt`mplare. Av`nd ]n s`nge
ceva din temperamentul pozitiv al tat[lui s[u, Felix citea =i
=tia toate, adic[ cu mult mai mult dec`t colegii lui arti=ti sau
litera\i, dar n-avea stim[ dec`t pentru cariera bizuit[ exclusiv
pe studiu. Voia s[ ajung[ un doctor mare, cu o cultur[ general[
excep\ional[, =i numai at`t. Un risc ]n alt domeniu i se p[rea
ru=inos. Felix profit[ de o ]nv[lm[=eal[ =i se smulse brusc de la
bra\ul Aurichii, r[m`n`nd ]nd[r[t ]n spatele unui grup compact
de pietoni. Aurica, consternat[, ]l c[ut[ desperat[ cu ochii =i-=i
ar[t[ nemul\umirea fa\[ de Titi:
— Domnul Felix nu e deloc cavaler.
Felix alerg[ acas[ pe drumul cel mai scurt. G[si pe mo=
Costache la mas[, f[c`ndu-=i \ig[ri cu tutun din chesea. M`ncase
mai ]nainte =i nu mai avea ]n fa\a lui dec`t firimituri de p`ine
=i o farfurioar[ ]ntins[ cu cojile unui m[r. B[tr`nul p[rea cam
ab[tut. Felix se mir[ c[ la mas[ nu se mai afla dec`t un alt
tac`m, acela ]n fa\a c[ruia se a=eza de obicei. La locul obi=nuit
al Otiliei nu era nimic =i nici vreo urm[ c[ st[tuse acolo cineva.
B[tr`nul sun[, =i Marina aduse m`ncarea lui Felix. +i Marina
avea mina schimbat[. Era mai dezordonat[, c[sca =i ar[ta
plictiseal[ f[r[ nici o pudoare. Cu Otilia nu =i-ar fi ]ng[duit
asta niciodat[.
— La=i pe mas[ toate, ad[ug[, c[sc`nd tare, Marina, le-oi
str`nge eu m`ine diminea\[.
Felix =i-aduse aminte atunci c[ Otilia rugase pe Pascalopol
s[ vin[ s-o ia cu tr[sura, ]=i ]nchipui deci c[ Otilia e ]n ora= cu
mo=ierul. Un val de ciud[ ]l cuprinse, cu toat[ opunerea ra\iunii.
Se uit[ la ceas. Era nou[ jum[tate. Otilia pierdea ]ntr-adev[r
nop\ile, dar numai la ea acas[. Din ora= nu se ]ntorcea niciodat[
mai t`rziu de nou[, =i nici Pascalopol, care unea galanteria cu
paternitatea, nu o re\inea la ore ]naintate. Se g`ndi apoi c[
Otilia e sup[rat[ =i s-a urcat ]n odaie.

180
 Enigma Otiliei

— Dar domni=oara Otilia? ]ntreb[ el, fiind de fa\[ =i Marina.

Mo= Costache, ]nfundat ]n \ig[rile lui, n-auzi bine, iar
Marina, care tocmai ie=ea pe u=[, r[spunse enigmatic:
— Apoi, Otilia, cum e Otilia!
Lui Felix ]i veni gust s[ bat[ cu pumnul ]n mas[, ]nciudat
de a nu putea afla neted un lucru a=a de simplu. }=i ]ntoarse
toat[ violen\a ]mpotriva m[rului putred, pe care ]l ciop`r\i crunt.
Costache f[cea \ig[ri =i fuma mereu, ]nf[=ur`nd toat[ masa ]n
cear=afuri de fum.
— Felix, zise el ]n sf`r=it, seara noi n-o s[ mai g[tim a=a,
oboseal[ zadarnic[ pentru Marina. Dac[ vrei, ]\i face \ie ceva
u=or. Po\i s[ te duci ]n ora= s[ m[n`nci, mai petreci, vii acas[
c`nd vrei, nu?
Felix nu ]n\elese bine. S[ m[n`nce ]n ora=, unde, cu ce bani?
— Unde s[ m[n`nc?
— Unde vrei, la restaurant, ]\i dau bani.
+i mo= Costache scoase din buzunar un fi=ic cu monede.
— Uite ]nc[ dou[ sute cincizeci de lei, =tii, pentru care ai
isc[lit.
Ideea unui nou fel de via\[, mai liber, umplu pe Felix de o
oarecare satisfac\ie, dar nu putu s[ nu observe c[ mo= Costache
]l trimitea s[ m[n`nce ]n ora= cu propriii lui bani, =i ace=tia
]mprumuta\i din propriul lui fond. Eliber`ndu-se de ]nt`ia
impresie, fu mirat de noul program. De ce s[ m[n`nce ]n ora=?
F[r[ Otilia? Voia b[tr`nul s[-l goneasc[ din cas[? De ce ]ns[
numai seara?
— Dar dumneata, ]ntreb[ el, unde m[n`nci?
— Eu nu prea m[n`nc seara, apoi mai gust eu c`te ceva
]n ora=.
— Dar Otilia?
— P[i, Otilia a plecat!
Felix ]nghe\[.
— A plecat Otilia? Unde?
— A plecat la mo=ie la Pascalopol, zise mo= Costache,
v[dit afectat.
— Dar de ce?

181
 G. C[linescu

Mo= Costache ridic[ din umeri.

— Nu se poart[ bine lumea cu Otilia, e =i ea sup[rat[.
— +i c`nd vine?
— Nu =tiu!
— Se... m[rit[ cu Pascalopol? ]ntreb[ instinctiv Felix.
— Nu mi-a spus! Poate! Asta ar trebui s[ fac[, ai dreptate.
Felix ]l blestem[ ]n g`nd pe mo= Costache =i se urc[ ame\it
]n odaia lui. Sufletul ]i era comb[tut de sentimente contrare.
}mp[rt[=ea sup[rarea Otiliei =i-i ]n\elegea dorin\a de a pleca
undeva departe, dar ]l jignea totodat[ plecarea ei cu Pascalopol.
Ea, o fat[, s[ plece la mo=ia unui necunoscut, ]n definitiv, =i pe
timp ]ndelungat =i f[r[ s[-i spun[ nimic! Otilia i se p[ru de o
putere de disimula\ie infernal[. }n vreme, dar, ce-l ]ncredin\a
c[-l iube=te =i-l s[ruta pe buze, ea medita cum s[ fug[ la
Pascalopol. Desigur c[ avea leg[turi cu el, poate chiar se
c[s[torise. Felix fu din nou zdruncinat ]n cultul lui pentru Otilia,
=i toate b`rfelile Aurichii n[v[lir[ cu putere ]n sufletul lui. Oric`t
de r[i erau cei din familia Tulea, dar o cuno=teau de mult pe
Otilia. Ceva adev[rat trebuia s[ fi fost ]n vorbele lor. Felix se
]ntinse pe pat, greu de oboseal[ nespus[. Totul i se p[ru ur`t,
dezolant, f[r[ sens, casa lui Costache, o ruin[ p[r[sit[, el ]nsu=i,
un om aruncat ]n lume, f[r[ nici un c[p[t`i. Ce s[ fac[ ]n
aceast[ pustie, l[sat[ ]n grija unei b[tr`ne slabe de minte? +i
Otilia, care ]l certase c[ nu e cuminte c[ vrea s[ plece! Otilia
i se desf[cu din ]ntuneric. }=i aduse aminte de ]nt`ia noapte ]n
care p[=ise ]n aceast[ cas[, de glasul fetei din capul sc[rii, de
bra\ul sub\ire care i se ag[\ase de al s[u, de ]ntrebarea Otiliei:
„|i-e foame?“ =i de pr[jitura ]ntins[ la gura lui. Se v[zu s[rut`nd
genunchii Otiliei, s[rutat delicat la r`ndu-i de fat[. Nu! Nu se
putea. Nu a=a se poart[ o fat[ indiferent[. Iar dac[ Otilia ar fi
fost o stricat[, nu s-ar fi ]mpotrivit cu at`ta putere la violen\ele
lui =i n-ar fi suferit at`ta la b`rfelile celorlal\i. Felix s[ri ]n
picioare fulgerat de o idee roman\ioas[. F[r[ ]ndoial[, Otilia,
am[r`t[ de purtarea lui mo= Costache, a fost nevoit[ s[ plece
]n prip[, dar i-a l[sat undeva o scrisoare de explica\ie, ni=te
instruc\iuni. Puse m`na pe lampa cu picior de pe mas[ =i ie=ind

182
 Enigma Otiliei

]n coridor se-ndrept[ spre odaia Otiliei. Camera era ]n dezordine

=i se sim\ea plecarea gr[bit[ a fetei. Rochii care nu fuseser[
socotite utile erau aruncate morman, o carte era deschis[ =i
]ndoit[ acolo unde ajunsese cu lectura Otilia c`nd o p[r[sise.
U=ile de la garderob nu erau bine ]nchise. Felix c[ut[ bine prin
toat[ odaia, dar nu g[si nici o scrisoare, nici un semn. Se l[s[
jos pe un fotoliu =i privi cu triste\e odaia, cum ai privi o colivie
din care a zburat un canar. }n sofa se mai z[rea cuibul f[cut de
trupul Otiliei, =i ]n aer plutea adierea ei. Pe mas[, Felix g[si
un pieptene arcuit, pe care Otilia =i-l punea ]n cre=tetul capului
ca s[ alunge pletele peste urechi. }l lu[ ]n m`ini =i ]l r[suci,
sim\ind ]n n[ri parfumul p[rului Otiliei. A=adar, Otilia nu-i
l[sase nimic. De acum ]ncolo avea s[ stea singur, exilat pe
acest vast coridor, ]ntr-o curte mereu adormit[, ]nt`lnindu-se o
dat[ sau de dou[ ori pe zi cu un b[tr`n moroc[nos. Otilia ]l
tr[dase. Felix lu[ iar[=i lampa ]n m`n[, v`r] pieptenele ]n
buzunar =i se-ntoarse ]n odaia lui. Se dezbr[c[ =i se sui ]n pat,
dup[ ce sufl[ ]n lamp[, r[m`n`nd numai la lumina focului.
De=i era prim[var[, zilele erau reci, =i acuma se auzea v`ntul
izbind ]n geaml`c =i cl[tin`nd pomii ne]nfrunzi\i. Felix alerg[
cu g`ndul la mo=ia lui Pascalopol. Ce f[cea oare Otilia acolo?
Un cle=te de gelozie ]l str`nse din nou de piept, amintindu-=i
familiarit[\ile pe care le surprinsese ]ntre Pascalopol =i fat[.
Nu, nu mai era nici o n[dejde. Otilia avea leg[turi mai str`nse
cu mo=ierul, =i toat[ ging[=ia ei fa\[ de el, Felix, nu fusese
dec`t un chip fin de a-l ]n=ela asupra adev[rului. Ce ]nsemnau
aerele acelea materne, ]ngrijorarea de viitorul lui, dac[ nu
lipsa dragostei? Felix r`se el ]nsu=i de romantismul s[u =i g[si
c[ pentru un viitor medic nu era tocmai preg[tit suflete=te. I se
repro=ase ]n glum[ de c[tre colegi. Trebuie s[ fie mai cinic,
mai pozitiv. Femeile joac[ comedii. Otilia f[cuse pe pudica
cu el, ]i d[duse timidit[\i serafice, =i acum dormea ]n casa
grasului Pascalopol, dac[ nu al[turi de el. M`niat, Felix d[du
cu palma ]n aer, ca s[ sf`=ie aceast[ viziune sup[r[toare.
Sufletul i se ]ncord[ de hot[r`ri. Are s[ fie un cuceritor, un
b[rbat f[r[ nici un scrupul, ca at`\ia al\ii. Era singurul mod de

183
 G. C[linescu

a fi pre\uit de femei. Dac[ Otilia ar fi fost acum acolo, ar fi

=tiut el ce s[ fac[. Zbucium`ndu-se ]n pat, Felix d[du pe
]ntuneric cu m`na de pieptenele pe care ]l pusese mai ]nainte
l`ng[ pern[. Capul Otiliei, ]nc[rcat de bucle date peste urechi,
]i r[s[ri din nou ]n minte, plin de inocen\[. Dac[ exagera?
Plecarea Otiliei era ]ndrept[\it[ de mizeriile pe care le suferise
]n ultima vreme. Poate c[ Otilia a plecat la repezeal[, dup[
vreo ceart[ cu b[tr`nul, =i n-a avut vreme s[-i lase vreo vorb[.
}ns[ ]i va scrie pe dat[ ce va ajunge. Acest g`nd puse din ce ]n
ce mai mult[ st[p`nire pe Felix, care ]n cele din urm[ adormi,
vis`nd c[ Otilia ]l s[ruta =i-i citea propriile ei scrisori.
A doua zi, Felix a=tept[ ner[bd[tor toate cursele factorului,
dar nu primi nici o scrisoare. }ncepu s[ fac[ o socoteal[: Otilia
sosise noaptea t`rziu =i n-ar fi avut vreme s[ scrie dec`t a doua
zi; ]ntr-o zi, scrisoarea nu va putea veni. A treia zi, nimic.
Felix l[rgi calculul ]n favoarea Otiliei. Dup[ o s[pt[m`n[ de
concesii =i explica\ii, Felix se descuraj[ =i ajunse din nou la
]ncheierea de la ]nceput, c[ Otiliei nu-i p[sa de el. Ie=i ]n ora=
din ce ]n ce mai des, m`nc[ la restaurante, merse cu colegii la
ber[rii =i se-ntoarse c`teodat[ la ziu[, ame\it de b[utur[. Nu-i
cerea nimeni nici o socoteal[, nici nu-l vedea. Acest fel de
existen\[ liber[ ]ncepu s[-i plac[. F[cuse cuno=tin\[ cu c`teva
studente emancipate, de purt[ri ]ndoielnice, care luau parte la
petreceri cot la cot cu studen\ii, =i-=i dezvolt[ prin ele ini\iativa
personal[. Una ]l aduse p`n[ acas[ =i avu preten\ia de a se sui
sus la el, s[ vad[ cum st[. Lui Felix i se p[ru c[ aduce o jignire
Otiliei =i refuz[, spre indignarea domni=oarei, care-l acuz[,
abia acoperit, de repulsii boln[vicioase. }ncepu s[-=i evite
atunci colegii de petreceri =i s[ se hazardeze singur ]n localuri,
]n fiece zi altul. Acest chip de a descoperi mereu noi ]nf[\i=[ri
ale vie\ii, noi oameni neprev[zu\i ]l distr[ o vreme =i se l[s[
]n voia jocului, sub pretextul c[ unui medic i se c[dea s[
cunoasc[ toate umbrele societ[\ii. }ntr-o zi, pe sear[, sim\i o
m`n[ viguroas[ ce-l str`ngea de bra\. Se-ntoarse =i se g[si
fa\[ ]n fa\[ cu St[nic[, gras, bine ]mbr[cat, cu o lavalier[
flutur[toare la g`t.

184
 Enigma Otiliei

— Ce mai faci? ]l ]ntreb[ Felix conven\ional, ca s[-=i

ascund[ nepl[cerea ]nt`lnirii.
— M[-mpu=c! zise zgomotos St[nic[, f[r[ umbr[ de
dezn[dejde.
Felix ]l ]ntreb[ din ochi asupra cauzei.
— }mi trebuie, drag[, cel pu\in dou[ sute de franci numai-
dec`t, =i nu-i g[sesc. Simion, socru-meu, e un fleac ramolit,
n-are dec`t cartoane m`zg[lite, mo= Costache e c[rp[nos.
B[nuind c[ St[nic[ vrea s[-i cear[ bani lui, Felix f[cu
gestul de a se disculpa, de a regreta. Candidatul la sinucidere
]ns[ ]l ]n\elese.
— Nu, drag[, nu te teme, parc[ eu nu v[d c[ nici dumneata
n-ai? Birjar! Birjar!
Birjarul chemat opri ]n apropierea celor doi, =i St[nic[ ]l
]mpinse pe Felix ]n tr[sur[, f[r[ ca acesta s[ =tie unde ]l duce.
— Am o idee! explic[ St[nic[ ]n tr[sur[. S[ v[d.
St[nic[ se d[du jos ]ntr-o strad[ din jurul Lipscanilor, ]n fa\a
unui restaurant cu ]nf[\i=are modest[, ]n[untru ]ns[ chelnerii
erau ]n frac, o sal[ ]ntins[ cu mese, cu ]ngrijire a=ezate, se
sf`r=ea printr-un fel de scen[, pe care se vedeau instrumentele
mai voluminoase ale unei orchestre. }n sal[ nu era nimeni,
de=i erau orele opt. St[nic[ ]mpinse pe Felix pe o u=[ lateral[,
urm[rit ceremonios de doi chelneri. Intrar[ ]ntr-o odaie mic[,
pe loc iluminat[ electric de un chelner, ]n care se afla o mas[,
chiuveta pentru =ampanie, o canapea =i tablouri banale.
— Ei, zise St[nic[, a=a-i c[-i bine? Local de noapte! Aici se
fac afaceri stra=nice. Unul de [sta s[ am, =i nu mi-ar mai trebui
avocatura. Ce iei?
St[nic[, afl`nd c[ Felix nu m`ncase, comand[ din proprie
ini\iativ[ un meniu =i ceru vin, d`nd recomanda\ii bogate asupra
buchetului =i temperaturii b[uturilor. Chelnerii r[spundeau nu
numai cu solicitudine, dar cu o clipire din ochi care dovedea
c[ St[nic[ le era cunoscut:
— Se face, coane! Imediat!
— Ia ascult[, Jeane (uite, pe [sta l-am sc[pat eu de armat[),
zise St[nic[, patronul e aici?

185
 G. C[linescu

— Este! S[-l chem?

— Nu, nu, nu acum!
St[nic[ =i Felix ]ncepur[ s[ m[n`nce, dar mai ales s[ bea,
=i vinul translucid, aburos =i pu\in am[rui ame\ise pe t`n[r.
St[nic[ vorbea de toate zgomotos, regreta trecutul, se b[tea ]n
piept de pierderea unor mari =anse, ]=i f[g[duia onoruri viitoare
=i din c`nd ]n c`nd se ]mpu=ca fictiv. Lui Felix, devenit f[r[
voia lui volubil, ]i sc[p[ vorba despre Otilia.
— Aha, s[ri St[nic[, a fugit porumbi\a! Nu \i-am spus eu?!
Drag[, e=ti t`n[r, n-ai experien\a mea, dar, s[ =tii, fete ca Otilia
te duc la desperare, dac[ nu te smulgi la vreme. Sigur! S-a dus
iar la Pascalopol, satirul [la b[tr`n. Are mo=ie, are parale bune,
]i poate face toate gusturile. Nu fi copil! Nu te am[r] at`t. Ah!
ah! frumoas[ e tinere\ea. Unde mai vine o dat[, c[ a= =ti cum
s-o tr[iesc! Ca Otilia sunt sute. Numai s[-ntinzi m`na. (Las’
c[-\i dau eu o fat[ fain[!) +i cum ]\i spui de Otilia! Nostim[
fat[, delicioas[, de acord, dar u=uratic[, cheltuitoare, e femeie
care te ruineaz[. Pe ea nu po\i conta. Azi cu unul, m`ine cu
altul. +tiu, \i-a spus c[ te iube=te, \i-a dat speran\e, poate a\i
mers =i mai departe. (Ai? Spune-mi drept, c[ z[u nu spun la
nimeni! Ai avut-o! Nu? Serios? Tare e=ti inexpert!) }n sf`r=it! +i
dup[ aceea a zburat! Parc[ mie nu mi-a f[cut la fel?!
Felix r[mase cu gura c[scat[, ne]n\eleg`nd ]n ]nceputul lui
de ebrietate c[ St[nic[ inventeaz[.
— Z[u, se jur[ St[nic[, =tie toat[ lumea! Am vrut s-o iau de
nevast[, s-o ridic p`n[ la mine, f[r[ s[ mai ]ntreb ce =i cum,
totul era gata, gustasem, ca omul, m[-n\elegi, din fericirile
dragostei, =i Otilia m-a plantat.
— Ai vrut s[ te c[s[tore=ti cu Otilia?
— Da, mon=er, cum, nu =tii?
V[z`nd ]ns[ c[ Felix se face mai alb la fa\[, St[nic[ g[si
prudent s[ deplaseze chestiunea.
— A=a-s femeile, drag[, nu trebuie s[ te ambalezi. Uite,
Olimpia mea: o stimez, am adorat-o (are, ]\i spun aici ]ntre
patru ochi, un corp superb, calit[\i de curtezan[ excep\ionale),
dar m[ plictise=te. }mi taie aripile ini\iativei. Mie mi-ar trebui
o femeie de lume, consumat[, inteligent[.

186
 Enigma Otiliei

Atunci intr[ pe u=[ o domni=oar[ sprinten[, foarte elegant[,

cu o mare blan[ ]n jurul g`tului.
— Hei, Georgeta, s[ri St[nic[, bine te-am g[sit! Ce mai faci?
}n loc de orice r[spuns, Georgeta se tr`nti pe un scaun ]n
fa\a lui Felix, ]=i rezem[ b[rbia ]ntr-o m`n[ =i, ]ntinz`nd cu
cealalt[ un pahar ca s[ i se toarne vin, ]ntreb[:
— Dar t`n[rul cine e?
— Nu =tii? Mi-e rud[, prin alian\[, b[iat de via\[, student ]n
medicin[!
— Da? f[cu Georgeta dulceag, contempl`ndu-l ]n largul ei
pe Felix, spre jena acestuia.
St[nic[ recomand[ pe fat[ ]n chipul acesta:
— Asta e Georgeta, fat[ fain[!
}ntr-adev[r, Georgeta merita toate elogiile. Era plin[ la trup
=i la fa\[ p`n[ la marginea de unde ar fi devenit obez[, f[r[ s[
par[ totu=i. P[rul negru era cre\ =i ]nfoiat ca al unei napolitane.
Dou[ mari gropi\e ]n obraz p[reau artificiale. Ceea ce uimea
=i colabora ]n chip armonios cu plasticitatea trupeasc[ era o
fine\e de marmur[ a incarnatului. Nici un por nu se z[rea pe
netezimea obrazului sau a buzelor. M`inile erau lucii ca sideful
=i unghiile sub\iri =i ]n migdal[. Spr`ncenele, genele erau ]nfipte
ca-n carnea unei piersici netede. Un fior trecu prin trupul lui
Felix, privind numai aceast[ delicat[ anatomie. C`nd bea,
buzele =i din\ii fetei se vedeau prin cristal, =i Felix se putu
]ncredin\a de s[n[tatea lor excep\ional[. Georgeta avea gesturi
leg[nate, accente moi, dulcege, vorbea f[r[ afectare =i foarte
liber, ]ns[ cu o perfect[ decen\[. Lui Felix ]i pl[cu numaidec`t,
de=i b[nuia c[ meseria ei era foarte suspect[, nu f[r[ s[ se
mire c[ un exemplar de o frumuse\e a=a de rar[ putea c[dea
at`t de jos.
Georgeta ]=i schimb[ brusc locul =i se a=ez[ l`ng[ Felix.
— Cum te cheam[? ]l ]ntreb[ ea, =col[re=te.
— Felix.
— Felix =i mai cum?
— Sima.
— +i urmezi medicina?

187
 G. C[linescu

— Da.
— Ce nostim! Nu cuno=team p`n[ acum un student ]n
medicin[.
St[nic[ f[cu ]nc[ o dat[ ]ncurajator cu ochiul c[tre Felix
=i zise:
— Fat[ fain[!
— Las[-m[-n pace, frate, se sup[r[ Georgeta, ce-i tot dai
zor cu „fat[ fain[“?
— Divin[! exclam[ St[nic[.
— Uf, e=ti agasant! Mai toarn[-mi pu\in vin.
St[nic[ turn[, apoi pretext[ necesitatea unei convorbiri cu
cineva ]n local =i ie=i afar[. Georgeta se a=ez[ mai bine l`ng[
Felix, ]nv[luindu-l ]ntr-un val de parfum fin. De afar[ se auzi
deodat[ intr[rile unei orchestre masive.
— Dansezi? }l ]ntreb[ ea pe Felix.
— Aproximativ! }n fond, fata p[rea intimidat[. Felix ]i inspira
un respect paralizant =i se silea s[ ias[ din frivolit[\ile obi=nuite.
}l ]ntreb[ despre via\a universitar[, despre colege. Felix ]i spuse
despre toate amabil, dar, b[g`nd de seam[ c[ devine pedant,
se opri. Voia s[ g[seasc[ un cuv`nt galant.
— De ce nu-mi mai vorbe=ti? M[ intereseaz[! protest[
Georgeta. Sunt fete frumoase la Universitate?
— Nu totdeauna ur`te, dar ]\i ]nchipui c[ fetele frumoase
ca dumneata nu se duc s[ munceasc[ at`\ia ani, ca s[-=i
fac[ o carier[.
Acest st`ngaci compliment ]nc`nt[ totu=i pe Georgeta.
— Crezi c[ sunt frumoas[? ]ntreb[ ea f[r[ afectare.
— Foarte frumoas[!
— Sunt m[gulit[ de ce-mi spui! +i dumneata e=ti simpatic.
C`nd St[nic[ reveni, ]nso\it de un b[rbat gras ]n smoching
=i de chelner, r[mase mirat de convorbirea pa=nic[ =i nevinovat[
dintre cei doi. Se a=teptase la altceva.
— Eu plec, zise el, s[ ne fac[ plata. Dumneavoastr[, dac[
vre\i, mai sta\i.
Felix protest[ din cap, iar Georgeta refuz[ =i ea:
— Ast[-sear[ m[ simt obosit[, m[ duc s[ m[ culc!
— Ce au dumnealor de plat[? ]ntreb[ ceremonios omul gras.

188
 Enigma Otiliei

Chelnerul ]i ar[t[ lista, =i c`nd St[nic[ f[cu gestul, pur

decorativ, de a pl[ti, omul cu smochingul protest[:
— N-ave\i nimic de plat[!
— S[ tr[ie=ti, coane Iorgule! mul\umi St[nic[.
— S[ nu m[ ui\i, zise Iorgu. Pune o vorb[ bun[ pe l`ng[
conu Costache, s[-mi prelungeasc[ contractul.
— N-ai nici o grij[, zise St[nic[, apropiindu-se de Iorgu, eu
ce fac toat[ ziua? }ns[ am s[ te rog ceva. +tii, trebuie s[-i bat
capul mereu, s[-l sperii cu procese posibile etc., s[-mi neglijez
afacerile. Sunt cam lefter acum, nu po\i s[-mi dai dou[ sute de
franci? }\i garantez eu c[-\i aduc contractele prelungite.
Iorgu ]=i ]ncrunt[ pu\in spr`ncenele, medit[ negustore=te,
apoi le readuse din nou la linia primitiv[.
— S-a f[cut!
— Ura! zise St[nic[, s[ mai bem un pahar. Nici nu =tii
ce ]nseamn[ s[ faci alt contract aici. Vad comercial! Al
dracului mo=!
— Care mo=? ]ntreb[, pu\in cam intrigat de unele nume
proprii, Felix.
— Ha, ha, ha, r`se Stanic[, ce, nu =tii? Localul [sta e
proprietatea lui mo= Costache, =i dumnealui e chiria=. Coane
Iorgule, ]\i prezint pe nepotul lui mo= Costache.
Domnul Iorgu ]ntinse m`na =i se ]nclin[ foarte respectuos =i
comercial.
— }nc`ntat, =i v[ rog s[ mai pofti\i!
Dup[ ce St[nic[ tap[ cei dou[ sute de franci, ie=ir[
c`te=itrei din odaia separat[, =i Felix fu surprins s[ vad[ c[
sala cea mare, sonor[ de valsuri, era plin[ de lume bine
]mbr[cat[. Chiuveta cu =ampanie frapat[ se afla mai la toate
mesele. Toate privirile se-ndreptar[ spre Georgeta, =i un b[rbat
]i f[cu chiar un semn desperat, la care fata ridic[ indiferent[
din umeri. St[nic[ chem[ o tr[sur[ =i se urcar[ c`te=itrei ]n ea.
C`t timp merse cu tr[sura, St[nic[ ]nghionti pe Felix =i-i
f[cu semne cu ochii, cu ]n\elesul: „Du-te cu ea, nu fi prost!“
Georgeta putea foarte bine observa manevrele lui St[nic[,
dar nu d[du nici un semn c[ le vede, ci privi numai din c`nd ]n

189
 G. C[linescu

c`nd cu simpatie la Felix. St[nic[ se d[du jos ]n centru, sub un

motiv oarecare; iar fata ceru s[ fie dus[ acas[. +edea pe
bulevardul Elisabeta, ]n preajma Ci=migiului. Felix nu mai avea
nici un scrupul, =i, pu\in ame\it de vin, nu s-ar fi dat ]napoi de
la o aventur[ nocturn[. Totu=i nu era l[murit asupra calit[\ii
sociale a fetei. Nu putea fi dec`t o curtezan[, se ]n\elege, dar
=i aici sunt grade nesf`r=ite. Georgeta p[rea prea fin[, ca s[ nu
se team[ c[ face o grosol[nie pretinz`nd s[ se urce la ea sus.
Cobor`r[ ]n fa\a unei case cu dou[ caturi ]nalte, ]ndeajuns de
elegant[. „Hot[r`t, ]=i spuse Felix, fata nu e o profesionist[
oarecare a dragostei.“ Georgeta privi ]n sus spre etaj, =i zise,
f[r[ preciziuni:
— Aici stau!
O lupt[ scurt[ se dete ]n sufletul lui Felix ]ntre scrupulele
sale =i ]ndemnurile lui St[nic[. }nvinse timiditatea, =i Felix zise:
— M[ ier\i, dar eu trebuie s[ plec!
Georgeta ]l privi gale=, ]ns[ at`t de decent, ]nc`t teama lui
Felix de a nu face o gaf[ crescu.
— C`nd vrei s[ vii s[ m[ vezi, vino, ]l invit[ domni=oara,
dup[-amiaz[ sunt totdeauna acas[; stau la etajul doi.
}=i ]ntinser[ m`na reciproc. Pentru Felix ]ncepu o nou[ scurt[
b[t[lie: s[-i s[rute, sau numai s[-i str`ng[ m`na? Privi ]n toate
p[r\ile pe bulevardul pustiu. Dac[ fata era o pierdut[, se f[cea
de r`s s[rut`ndu-i m`na, dac[ nu, nes[rut`ndu-i-o f[cea un
gest jignitor. Fata ]l privi limpede ]n ochi, r`z`nd, ]n vreme ce
Felix ]i str`ngea m`na cu putere, nehot[r`t. }n cele din urm[,
neput`nd rezolva problema, Felix lu[ m`na, o s[rut[ =i plec[
precipitat. Fata, interpret`nd altfel gestul lui, ]l privi pu\in cum
se dep[rteaz[ =i apoi intr[ ]n gang, fluier`nd u=or o =ansonet[.
„Nostim b[iat“, fu g`ndul ei tot timpul c`t urc[ sc[rile.

190
 CUPRINS
Enigma Otiliei

XI

C`nd se scul[, Felix afl[ de la Marina c[ Simion f[cea

familiei din ce ]n ce mai multe necazuri. Plecase de acas[ =i
numai cu greu fusese g[sit. Nu =edea locului defel, =i acum
Aglae era hot[r`t[ s[ consulte un alt doctor, mai mare.
— P[catele lui cele mari, zise Marina ca ]ncheiere,
Dumnezeu nu bate cu b[\ul!
Mai mult dec`t cazul b[tr`nului, ]l impresion[ pe Felix
tonul r[u, r[zbun[tor cu care spusese Marina aceste vorbe.
„Curioas[ familie, g`ndi el. Nici unul nu are cea mai mic[
iubire pentru cel[lalt, to\i se b`rfesc =i se ur[sc.“ O curiozitate
amestecat[ =i cu mil[ ]l ]ndemna s[ se duc[ s[ vad[ pe Simion,
dar amintirea ostilit[\ii cu care erau privi\i acolo el =i Otilia ]l
opri. Se ]nt`mplau lucruri noi, ]ntr-adev[r, cu Simion; Aglae nu
era totu=i prea tulburat[, fiindc[ niciodat[ nu-i d[duse mare
importan\[. Era totu=i cam plictisit[. Simion m`nca lupe=te,
dar sl[bea v[z`nd cu ochii =i c[p[tase o fixitate sup[r[toare ]n
privire. Nu mai =edea locului, cuprins de o anxietate febril[,
ceea ce strica lini=tea Aglaei.
— Omule, dar stai odat[ locului, c[-mi iri\i to\i nervii. Odat[
brodai, pictai, nu te-ncurcai printre picioarele oamenilor. Un
om cuminte se menajeaz[, se odihne=te. Uite cum ai sl[bit!
Simion explica astfel agita\ia lui: aplic`nd metoda unei
supraalimenta\ii ra\ionale, ]=i ]nt[rise tot organismul. Acum
avea o for\[ herculean[, colosal[, =i sim\ise cum p`r`ie scaunul
=i du=umelele. Casa =i solul erau ]n primejdie. De aceea se
plimba, ca s[-=i consume energiile =i s[-=i sub\ieze p`n[ la
normal mu=chiulatura.
— De unde Dumnezeu ai mai scos =i teoriile astea?! zise
Aglae sup[rat[, dar lu`ndu-l ]n serios, nu vezi c[ e=ti ca o
umbr[? O s[ chem un doctor s[ te vad[!
191
 G. C[linescu

St[nic[ aduse un alt prieten al lui, tot at`t de suspect, care

]l examin[ pe Simion cu o aten\ie exagerat[ =i ne]ndem`natic[.
}i pip[i splina =i ficatul, ]l ]ntreb[ de felurite lucruri, de apetit,
de emisiunea de urin[. Simion d[du un r[spuns foarte original:
— C`nd fac, ]n\elegi, v[d cum ies un fel de fl[c[ri care
g[uresc p[m`ntul.
To\i se uitar[ la Simion, interesa\i de fenomen, ]n care
crezur[, iar doctorul zise:
— Curios! M[n`nci mult? Ti-e sete?
— M[n`nc foarte pu\in, at`t c`t trebuie ca s[ nu se sting[
c[ldura spiritului!
— Ce ascul\i la el, domnule doctor? rectific[ Aglae,
m[n`nc[ ceva de speriat, =i sl[be=te!
— Eu cred, ]=i d[du cu p[rerea doctorul, c[ domnul...
domnul... (Doctorul uitase numele =i-l ]ntreba din ochi.)
— Ovidiu! intercal[ Simion.
— Te-ai z[p[cit de tot, ]l scrut[ cu dispre\ Aglae. }l
cheam[ Simion.
— Ei bine, continu[ doctorul, eu cred c[ domnul Simion are
diabet, desigur un ]nceput de diabet. R[m`ne de v[zut ce fel de
tip de diabet, dac[ e unul pancreatic, sau numai unul renal.
— Te-n=eli, protest[ Simion, nu sunt bolnav deloc. Sunt
s[n[tos tun. Cine se apropie de mine se molipse=te de s[n[tate.
Nu e a=a, Despino? se adres[ el Aurichii.
— Vezi dumneata, ]ncerc[ s[ demonstreze r[bd[tor medicul,
pentru care erorile de nume ale lui Simion erau nule =i
neavenite, fiindc[ nu cuno=tea onomastica familiei, sunt boli
insidioase care se ]ncep cu o senza\ie de bun[stare, cu min[
bun[, cum e de pild[ diabetul. Dar nu trebuie s[ te sperii. E o
boal[ perfect curabil[ azi, =i la o v`rst[ ca a dumitale —
aproape inofensiv[. C`\i ani ave\i?
— O sut[ cinci! zise Simion foarte serios, izbucnind apoi
]ntr-un r`s zgomotos.
Doctorul r`se =i el de ceea ce lu[ drept o glum[.
— Nu este exclus s[ tr[ie=ti o sut[ de ani!
— Dar i-am tr[it de mult. Am fost cel mai energic om!

192
 Enigma Otiliei

— Ai dreptate, zise doctorul. C`nd e=ti t`n[r, \i se pare c[

tr[ie=ti o sut[ de ani. M[ bucur, m[ bucur foarte mult c[ e=ti
bine dispus. Asta e o condi\ie sine qua non a restabilirii. }n sf`r=it,
se ridic[ el, face\i o analiz[ pentru constatarea glicozuriei, =i
alta pentru determinarea glicemiei, v[ fac o not[ la un laborator,
=i apoi ne vom pronun\a. P`n[ atunci, alimenta\ie rezonabil[,
f[r[ f[inoase =i zah[r.
— Ce are, doctore? ]ntreb[ St[nic[, foarte interesat, afar[,
crezi c[ se cur[\[? Mo=tenim?
— Te cam gr[be=ti. B[tr`nul e jovial, destul de voinic. Poate
fi o criz[ de glicozurie, se ]nt`mpl[ la arteriosclerotici. Nu mi
se pare grav.
— Uite,-\i jur pe amintirea mamei mele, zise St[nic[,
reintrat ]n cas[, c[ mi-a spus doctorul c[ n-ai nimic. Doctor
excelent, face minuni!
— C`nd ]\i spun eu c[ sunt s[n[tos tun! Da\i-mi s[ m[n`nc.
— Asta nu, protest[ Aglae, ai auzit c[ trebuie sa \ii diet[!
— Dobitoc! r`nji Simion =i ]ncepu s[ se plimbe mai repede
prin odaie.
— Da\i-i, domnule, s[ m[n`nce, ]ncuraj[ St[nic[, convins
c[ asta ar putea agrava starea socrului.
Aglae ]l pierdu cu totul din vedere, ]ncredin\at[ de doctor
c[ nu e nimic. Pentru ea boala era indiferent[, nu voia cazuri
complicate, care s[-i strice lini=tea casei. Tratamentul lui Simion
se reducea la diet[, =i asta era u=or de f[cut. S-o urmeze =i s-o
lase-n pace.
— Nu =ti\i o veste mare! anun\[ misterios St[nic[. Felix...
— Ce-i cu domnul Felix? se umplu de curiozitate Aurica.
— Felix lucreaz[ ]n stil mare, o s[ ajung[ departe. Dup[
Otilia, a g[sit acum o fat[ superb[, una Georgeta, curtezan[
de lux, ]ntre\inut[ de un general din elit[. I-am v[zut eu cu
ochii mei, ce mai calea-valea, i-am dus eu cu tr[sura. Fata s-a
prins. B[iat fain Felix, nu cade la triste\e.
— Ce eroare! se dezgust[ Aurica, v`n[t[ de invidie ]n fond.
— Stricat, declar[ Aglae, nici ta-su n-a fost poam[ mai
bun[. Barem s[ nu se amestece prea des cu Titi, s[-l depraveze.

193
 G. C[linescu

Nici nu =tiu dac[ ]n chestia aia cu fra\ii Soha\chi n-a fost la

mijloc =i el.
— +i b[iatul n-o s[ fie prost, ad`nci St[nic[ rana, s[
nu-ntoarc[ foaia, dac[ Otilia nu se m[rit[ cu Pascalopol.
}nchide ochii, o ia de nevast[, mo= Costache ]i las[ toat[
averea, le mai d[ ceva =i Pascalopol pentru pagubele aduse,
admirabil!
Aglae se ]nvine\i =i se r[sti la St[nic[:
— +i mai taci odat[ din gur[ cu comediile tale! Ce m[
prive=te? Cum o s[-i lase Costache averea? Doar adopt`nd-o,
dac[ o mai ]ndr[zni!
— Da? A=a crezi dumneata, iubit[ mam[? Dar testamente
nu sunt? Ce zici de o coal[ p[turit[ frumos, dictat[ de Pascalopol,
]n care mo= Costache las[ toat[ averea iubitei Otilia?
— Las[-m[ ]n pace odat[, strig[, ie=it[ din fire, Aglae, las[-
m[-n pace! S[-l fac[ =i s[ se duc[ dracului to\i. C[ eu n-am pe
nimeni care s[-mi apere interesele mele =i ale copiilor. Simion?
Se-nv`rte=te ca un tr`ntor =i m[n`nc[. Dumneata e=ti avocat,
dar p[cat de cartea pe care o ]nv[\a\i. Te l[udai c[ faci =i
dregi. Cum? Averea p[rin\ilor mei s[ cad[, din cauza unui frate
nebun, ]n m`inile unei venetice? Lege e asta?
— Stai, iubit[ mam[, stai, zise teatral =i cu gesticula\ie
studiat[ St[nic[. A=a ar fi dac[ n-am fi =i noi pe aici. Dar
ginerele dumitale ce face? Alearg[, s[racul, c`teodat[ f[r[ un
ban ]n buzunar (c[ci dumneata nu-l ]ntrebi dac[ are sau nu),
alearg[, studiaz[, combin[. Ce, crezi c[ eu stau cu m`inile ]n
s`n? Doar sunt direct interesat la parte. Costache al dumitale e
=iret, trebuie luat sub\ire. N-a f[cut adop\iunea nu de frica mea
=i a dumitale, ci fiindc[ nu voia dinainte. Dac[ s-ar fi m[ritat
Otilia, ar fi trebuit s[-i dea dot[! A=a? Nu =tiu, nu cunosc. Mo=
Costache nu las[ banul din m`n[ viu, fire=te, dar mort poate
s[-l lase prin testament, aici e-aici.
— +i dac[ las[, nu putem s[-l atac[m?
— Depinde. Dac[ ]\i las[ ceva =i dumitale, =i copiilor, iar
grosul Otiliei, ]nseamn[ c[ era ]n toate min\ile =i s-a g`ndit la
to\i. E foarte firesc ca un om s[-=i lase averea fetei nevestei lui.

194
 Enigma Otiliei

— L[sa\i copiii s[ vie la mine! glumi Simion, f[r[ nici o

rela\iune direct[ cu chestiunea. Nimeni nu-l b[g[ ]n seam[.
— Atunci, zise Aglae, ce vrei s[ spui? C[ totul e pierdut?
— Ba nu! Umila mea p[rere este c[ e mai bine pentru noi
ca mo= Costache s[ nu fac[ nici un testament. S[ nu-l ]n-
ghionteasc[ nimeni! Moare, Doamne fere=te! Dumneata, ca
unic[ sor[ =i rud[ ]n linie colateral[, ascenden\i =i descenden\i
neexist`nd, iei toat[ averea. Otilia r[m`ne afar[ din chestie,
nu ia nimic, s[raca, afar[ de cazul c`nd s-ar g[si vreun titlu de
crean\[ din partea mume-sei. Deci nici un testament. }ns[,
fire=te, trebuie ca sub nici un chip mo= Costache s[ nu adopteze
pe Otilia. Mai e =i aici o primejdie: darurile ]n bani. Ce po\i =ti
ce-i d[ mo= Costache Otiliei?
— Arz[-l-ar focul, Doamne, iart[-m[, c[ mi-e frate! bleste-
m[ Aglae.
— Idealul e ca toat[ averea lui mo= Costache s[ fie imobil[,
cum e acum. O cas[ nu po\i s-o iei ]n palm[. Un viclean face
=i aci v`nz[ri deghizate etc., dar lucrul se observ[ mai u=or.
Gre=eala dumitale fundamental[ e c[ te-ai certat cu el =i nu-i
mai calci ]n cas[, cum \i-am mai spus! Du-te, Otilia nu e aici!
— A=, ce s[ m[ duc?! Costache e ]nc[p[\`nat, p`n[ nu se
uit[ ]n ochii Otiliei, nu-=i descle=teaz[ gura.
— Am s[ fac ce-am s[ pot cu mintea pe care mi-a l[sat-o
Dumnezeu, zise St[nic[, cu modestie spiritual[, dar d[-mi =i
dumneata ceva fonduri, uite, mi-ar trebui o sut[ de franci.
— Nu =tiu ce face\i voi cu banii, z[u, se mir[ Aglae, c`nd
v-aud, n-ave\i!
— Suntem tineri, l[s[ capul ]n jos St[nic[, ne iubim!
— Fleacuri de-ale voastre. S[ vedem m`ine dac[ mai
am bani.
St[nic[ se repezi =i-i s[rut[ afectat m`inile Aglaei, apoi o
s[rut[ =i pe Aurica.
— Oh, str`nse el m`inile la piept, mi-ai dat, Doamne, ce-am
dorit: o so\ie sf`nt[ cu familie afectuoas[ =i bun[. Mam[,
declam[ el c[tre Aglae, tu dezmin\i toate b`rfelile ]mpotriva
soacrelor.

195
 G. C[linescu

„Sc`rboas[ femeie! medit[ St[nic[, ]n drum spre cas[. —

St[nic[ era un om volubil =i instabil, care ]ns[ tr[ia sincer o
clip[ toate sentimentele umane =i le ]n\elegea. — Sc`rboas[
femeie! Asta n-are nimic sf`nt. B[rbat, frate, to\i-s fleac pentru
ea. Ambi\ioas[ =i veninoas[. Olimpia mea ]ncepe s[ se
g[lbejeasc[ la fa\[, ca =i ea. Otilia, ce mai fat[! Bravo,
Pascalopol, bravo, Felix!“
De=i Felix se jurase de a nu mai p[=i ]n casa Aglaei, totu=i
]=i c[lc[ cuv`ntul, =i iat[ cum. Intrase de la ]nceput ]n gra\iile
profesorului de psihiatrie, savant bl`nd =i integru, c[ruia ]i
ceruse informa\iuni bibliografice ce dovedeau o orientare afar[
din comun. C`nd profesorul afl[ c[ Felix era abia ]n anul ]nt`i,
fu mirat =i amuzat totdeodat[ de at`ta zel. La medicin[, p`n[
la faza internatului, studentul e de obicei un auditor pasiv =i
anonim. }l ]ntreb[ cum se nume=te =i p[ru a-=i aduce aminte
de Sima, tat[-s[u. Profesorul era ]nc`ntat de asiduitatea
t`n[rului, ]i f[cea un semn prietenesc c`nd ]l z[rea la curs,
care se f[cea la un ospiciu, ]i punea m`na pe um[r c`nd treceau
]n vizitele demonstrative, ]l privea personal ]n ochi c`nd explica
un caz interesant. Felix, plin de m`ndrie =i de ambi\ie, ceru
]ntr-o ]ntrevedere permisiunea de a studia unele probleme de
am[nunt clinic =i ob\inu nu numai aprobarea cordial[ =i o tem[
de ]ncredere, ci =i ini\iativa de a se folosi liber de biblioteca
profesorului. Biblioteca se afla ]n sala de a=teptare a profesorului
=i ]ntr-o odaie al[turat[, ]nc`t Felix venea, f[r[ s[ supere pe
nimeni, ]n orele de consulta\ie ale acestuia. O dispozi\ie a
profesorului, care era =i medic-=ef al ospiciului, ]i ]ng[duise s[
intre ziua ]n orice sec\ie. Internii ]l privir[ cu mirare, cu fals[
ridicare din umeri, apoi se sup[rar[. Al[turi de ei era =i medicul-
secund, om mediocru, care ]ngreuia oric[rui cercet[tor observa-
\iile, sub motiv c[ pacien\ii sunt tocmai ]n studiul lui, ]n realitate
din invidie steril[ fa\[ de aceia care, public`nd, se f[ceau
cunoscu\i =i amenin\au s[ p[trund[ la Universitate.
— Ascult[, domnule, zise un intern ]ntr-o zi lui Felix, ce
cotrob[ie=ti dumneata pe aici? Eu nu pricep cine \i-a dat
dumitale voie s[ vii ]n spital.

196
 Enigma Otiliei

Internul, afect`nd suspiciuni mari, chem[ servitorii, chem[

portarul. Ace=tia spuser[ c[ au ordin de sus. Internul str`mb[
din nas, dar nu se d[du b[tut.
— Bine, bine, \i-o fi spus s[ vii o dat[, a=a, dar nu ]n fiece
zi. Eu am aici r[spunderi, nu pot s[ las printre bolnavi persoane
str[ine de serviciu, s[-mi oboseasc[ pacien\ii, s[-i s`c`ie cu
]ntreb[ri. Am s[ raportez cazul domnului profesor.
Internul, ]ncurajat de medicul-secund, care nu voia s[-=i
v`re m`inile direct ]n foc, vorbi ]ntr-adev[r medicului-=ef,
pref[c`ndu-se c[ nu-=i d[ seama cine a dat voie s[ se introduc[
]n spital un student ]n anul ]nt`i, care perturbeaz[ lini=tea
bolnavilor.
— Las[-l, drag[, spuse profesorul, blajin, eu i-am dat voie.
E un b[iat de treab[, care ]nva\[. E bine s[ obi=nuim pe studen\i
de la ]nceput cu observa\ia direct[.
Prudent, profesorul nu tr[da inten\iile mai savante ale lui
Felix. Acum internul, dezarmat, c[uta s[ demoralizeze pe Felix
]n alt chip.
— +i ce vrei dumneata s[ faci? S[ studiezi un caz?
— Da!
— Eh, f[cu internul, amar ca de lungi dezam[giri, se vede
c[ e=ti novice! C`te n-am vrut eu s[ fac?! Da’ ce? Ai aici
material interesant, ai laborator? +i crezi c[ maestrul o s[ te
felicite? Nu cuno=ti oamenii, mon=er! Po\i s[ cazi jos de
oboseal[, =i nu-\i recunoa=te nimic.
— Dar eu nu m[ g`ndesc s[ c`=tig recuno=tin\a maestrului.
Vreau s[ public!
Internul pufni ]n r`s.
— Ce s[ faci? S[ publici? Cu ce? Ai bani? +i a=a crezi
dumneata c[ se face un studiu? Stai, domnule, nu te gr[bi,
s[-nve\i carte ]nt`i, s[-\i ias[ tuleiele, ce-o iei la goan[?
— Nu vreau dec`t s[ fac mici observa\iuni asupra unor cazuri
de clinic[ mai interesante, sub supravegherea maestrului.
— Ha, ha, zi a=a, domnule! F[ dumneata asta, dac[ vrei,
eu n-a= mai face, s[ m[ tai! Le convine dumnealor. Tu s[ stai
aici, s[ munce=ti zi =i noapte, s[-i observi cazurile, s[ i le

197
 G. C[linescu

expui frumos, iar ei, domnii profesori, s[ le ia de-a gata =i s[-=i

pun[ numele. Nu fi naiv, amice! N-am p[r ]n cap c`te
comunic[ri am f[cut eu „maestrului“ (internul ap[s[ ironic),
care acum fac parte din opera lui.
}n scurt, dup[ intern rezulta c[ sfor\area =tiin\ific[ era inutil[,
st`ndu-i piedic[ escrocheria, banalitatea faptelor, s[r[cia
material[. Ac\iunea de demoralizare a internului era a=a de
total[, ]nc`t Felix, spirit ardent =i t`n[r, nu se l[s[ contaminat
=i nu izbuti s[ se conving[ c[ e cu neputin\[ s[ ajungi ceva. }=i
redact[ articolul, ]i puse ]n subsol un num[r cam exagerat de
referin\e =i-l prezent[ profesorului. Acesta ]l g[si foarte bun,
dar sf[tui blajin („eu, din partea mea, a= face a=a“) pe Felix s[
mai extirpeze din note, ar[t`ndu-i c[, dac[ era l[udabil pentru
el personal c[ =tie at`tea lucruri, pentru cititorul specialist,
interesat de chestiune ]n sine, umflarea putea fi fastidioas[. }l
puse s[ traduc[ ]n fran\uze=te articolul =i s[ i-l ]napoieze c`t
mai cur`nd. Vesel, Felix confec\ion[ traducerea =i o prezent[.
Apoi nu mai auzi nimic vreo dou[ luni de lucrare =i se
]ncredin\[ ]n sinea lui c[ nu putea ]nsemna mare lucru o
observa\ie f[cut[ de un ]ncep[tor. }ntr-o zi, ]ns[, profesorul ]l
chem[ ]n biroul lui de la spital =i-i ]nm`n[ un num[r din
Archives de neurologie =i c`teva extrase.
— Uite, dr[gu\[, articolul dumitale!
Felix ]=i v[zu numele tip[rit ]n sumar ]n dreptul acestui
titlu: Un caz de asthenopie acut[ de origine histeric[, studiat
prin procedeul anaglyphelor. O c[ldur[ ]i n[v[li ]n tot trupul,
umpl`ndu-l de senza\ia unei moliciuni delicioase. Se ]ncurc[
]n mul\umiri, pe care profesorul i le t[ie repede:
— Uite, drag[, ce-a= vrea eu. A ap[rut o carte foarte
interesant[ ]n chestiunea asta (=i-i cit[ un nume); a= vrea s[-i
faci o recenzie. S[ cercetezi cu aten\ie literatura problemei =i
apoi s[ mai faci o observa\ie ]nrudit[. Avem aici un caz
interesant, pe Frosa de la etajul 1, cu hemidiplopie monocular[.
Dac[ vrei, bine]n\eles, s[ te specializezi ]n ramura asta. }\i
spun drept, confiden\ial, n-am prea g[sit p`n[ acum tineri
entuzia=ti.

198
 Enigma Otiliei

Toate demoraliz[rile internului se spulberar[ ]n valul de

s`nge ambi\ios care circula ]n trupul lui Felix. Dedic[ mintal
profesorului un devotament pe via\[. Faptul c[ maestrul nu-=i
ad[ugase numele s[u ]i dovedea str[lucit c[ internul n-avea
dreptate. Se hot[r] s[ se apuce numaidec`t de lucru (experien-
\ele lui priveau tulbur[rile aten\iei vizuale ]n marile astenii)
=i, ie=it de la profesor, se repezi pe sc[ri s[ g[seasc[ bolnava.
Era ins[ vremea mesei =i nici un intern nu se vedea. Neav`nd
cu cine sta de vorb[ =i cui s[ reverse din mul\umirea care-l
umplea, fu nevoit s[ plece. Pe drum, ]=i citi de c`teva ori
articolul (cu care ocazie observ[ mici rectific[ri din partea
profesorului), ]l privi de aproape =i de departe. Era indiscutabil
fericit, nu de articol ]n sine, a c[rui pu\in[ ]nsemn[tate i se
p[rea evident[, c`t de semnifica\ia lui. Atr[sese aten\ia
profesorului, izbutise s[ fie publicat ]ntr-o revist[ str[in[, prin
urmare nimic nu-l ]mpiedica s[ fac[ o mare carier[ medical[
dac[ muncea. O sfor\are at`t de mic[ fusese r[spl[tit[ cu at`ta
bun[voin\[! Dac[ ar fi f[cut lucr[ri mari, capitale, cu siguran\[
c[ ar fi ajuns la Universitate, mai devreme sau mai t`rziu.
Internul b`rfea, fiindc[ era un mediocru. Lumea e bun[,
pre\uie=te munca. Oamenii de pe strad[ i se p[rur[ deodat[
simpatici. To\i se uitau parc[ la revista lui din m`n[, con=tien\i
c[ el e autorul unui articol ]n limba francez[. Avea s[ ajung[
un Vaschide, s[ devin[ o celebritate interna\ional[, bine]n\eles
dup[ sfor\[ri pe care se g`ndea s[ le duc[ la o margine
nemaiatins[. Felix Sima! Numele [sta trebuia s[ fie curent,
familiar oricui. }n tramvai, Felix, abia a=ezat, oferi locul unui
domn b[tr`n, r`se cu simpatie la spiritele ]ndoielnice ale unui
pasager ]mpotriva direc\iei tramvaielor. Pe strad[, m`ng`ie o
pisic[ abandonat[, privi cu bun[voin\[ pe lucr[torii unei binale.
}n apropierea casei, invadat de criza de bun[tate, uit[ jur[-
m`ntul =i intr[ ]n curtea Aglaei, min\indu-se singur c[ vrea s[
vad[ pe Simion. G[si numai pe Aglae =i pe Aurica. De=i ]=i
d[dea seama de excesul de vanitate, dup[ c`teva schimburi
de cuvinte banale, nu putu s[ nu m`nuiasc[ revista ]n a=a chip,
]nc`t s-o vad[ Aurica.

199
 G. C[linescu

— Dar ce-i acolo? Un roman nou? ]ntreb[ ea.

Felix ]=i sili intona\ia la modestie:
— Este o revist[ francez[, ]n care mi s-a publicat un
articol medical.
Cu toate c[ Felix cuno=tea ignoran\a celor dou[ femei =i
lipsa lor de cordialitate, totu=i nu s-ar fi a=teptat la o primire
at`t de nep[s[toare. Aurica zise simplu, aproape cu un ton
de repro=:
— Ai timp s[ faci =i lucr[ri suplimentare? Nu-\i ajung
cursurile de la Universitate? Nu e bine s[ te obose=ti. La ce
folose=te? Pe Titi nu-l mai l[s[m s[ munceasc[ at`t. +i Titi e
l[udat, cum =tii, de profesori pentru talentul lui, o s[ fie un
pictor cu vaz[.
Aglae, care cosea nasturi la o rochie, ]nfipse =i ea un ac
]n Felix:
— +i-\i pl[te=te ceva pentru comediile alea?
— Nu!
— Apoi, f[r[ bani cine mai face azi ceva?
At`t spuser[ cele dou[ femei =i-=i v[zur[ de treab[ cu o
indiferen\[ ostentativ[. Felix, ]ntors acas[, se mustr[ de exces
de vanitate. Ce nevoie s[ se laude unor femei r[uvoitoare =i
f[r[ cultur[ serioas[?! Un om simplu nu are stim[ dec`t pentru
bunurile materiale, pentru autorit[\ile de toate zilele. Asta nu
]nseamn[ c[ valoarea =tiin\ific[ r[m`ne nepremiat[. Felix nu
crezu totu=i c[ f[ptuie=te vreo crim[ de ]ng`mfare dac[
comunic[ publicarea articolului colegilor lui. }nainte de sosirea
profesorului la curs, ar[t[ vecinilor s[i revista.
— Ce e asta? zise unul =i i-o lu[ din m`n[. Colegul privi
revista f[r[ curiozitate =i ]ntreb[ indiferent:
— {sta e de tine?
Apoi ]i ]napoie revista a=a de repede, ]nc`t fascicula c[zu
jos pe du=umea, ]nainte ca Felix s-o poat[ prinde cu m`na. I-o
lu[ de jos un intern mai ]n v`rst[, care st[tuse p`n[ atunci de
vorb[ cu medicul secundar. Acesta o r[sfoi str`mb`nd din nas
la fiece titlu, se opri la paginile lui Felix =i, f[r[ a-l privi ]n
fa\[, ]ntors c[tre medic, exclam[, ]n leg[tur[ cu articolul:

200
 Enigma Otiliei

— Domnule, [sta, Ducos du Hauron, cu anaglyphele, spune

ni=te prostii ]ngrozitoare. Am controlat o dat[ la un bolnav
viziunea binocular[ cu fotografii stereoscopice suprapuse =i
am v[zut c[ spune enormit[\i.
Internul continu[ impreca\ia, ]ndep[rt`ndu-se cu revista ]n
direc\ia medicului secundar. }n vreme ce internul se indigna,
medicul ]i luase revista din m`n[ =i o pip[ia. }n sf`r=it, f[cu =i
el aceast[ observa\ie:
— Mizerabil[ h`rtie pun [=tia!
Apoi, neav`nd ce face cu revista, c[ut[ ]n juru-i un profesor,
]ntreb`nd „a cui e asta“, =i o arunc[ repede pe o mas[, tocmai
c`nd profesorul intra ]n sal[. Sufletul lui Felix fu profund atins
=i toat[ ora fu distrat. El se a=tepta s[ fie dac[ nu ridicat ]n
slava cerului, dar m[car remarcat, felicitat c[ poate publica
]ntr-o revista a=a de important[. A fi savant era dup[ el suprema
onoare. To\i colegii lui nu-i remarcau nici un merit, p[reau
insensibili. Nu urm[reau =i ei acelea=i scopuri, nu credeau, ca
=i el, ]n valoarea culturii? Sentimentul care se desprindea din
indiferen\a lor era c[ a studia =i a publica e o fapt[ rea,
ru=inoas[, ]n tot cazul inutil[. M`hnirea lui era cu at`t mai
mare, cu c`t ]=i ]nchipuise c`nd ]=i v[zuse articolul tip[rit c[
cu acest eveniment simbolic ]ncepe pentru el o existen\[ nou[,
aceea de cercet[tor =i autor. Reputa\ia era oare o iluzie? }ncetul
cu ]ncetul, ascult`nd cursul blajinului profesor, Felix se ref[cu.
Nu se poate s[ nu existe reputa\ia, de vreme ce el stimeaz[ pe
profesor ca pe o fiin\[ deasupra comunului. De altfel, =i ceilal\i
ar[tau cel pu\in deferen\[ pentru maestru. Prin urmare, indife-
ren\a colegilor e simulat[, e mai mult de form[, de invidie.
Felix ]=i str`nse pumnii pe ascuns. Jur[ s[ lucreze =i s[ studieze
at`t, ]nc`t la v`rsta c`nd unii ]=i dau doctoratul el s[ aib[
]nd[r[tul lui o activitate publicistic[ remarcabil[. +i se hot[r]
totdeodat[ s[-=i reprime orice vanitate =i s[ nu mai comunice
nimic nim[nui, s[ nu mai aminteasc[ de scopurile lui, s[ se
poarte ]n sf`r=it astfel, p`n[ c`nd meritul lui va izbucni singur
=i indiscutabil peste c`\iva ani. Ur] ]n clipa aceea cu pasiune
pe to\i colegii lui, care i se p[rur[ bestiali =i f[r[ nici o sclipire

201
 G. C[linescu

de inteligen\[ ]n ochi, =i plec[ acas[, evit`nd orice ]nso\ire,

mizantrop p`n[ ]n m[duva oaselor.
Acas[ masa nu era gata. Fiind cald afar[, Felix se d[du jos
]n curte =i ]ncepu s[ se plimbe. Iarba r[s[rise mai peste tot,
]mping`nd cu ]nc[p[\`nare ]n sus pachete mari de frunze
putrede. Felix ocoli chio=cul de c`teva ori, se urc[ ]n el, se
d[du jos, privi pe Marina, care cotrob[ia prin buc[t[rie,
contempl[ casa muceg[it[ de ploi =i z[pezi, enorma u=[ gotic[
de lemn mai umflat[ =i mai r`ioas[ ca oric`nd, =i-=i aminti de
Otilia. Ce fat[ bizar[! Plecase de at`ta vreme =i nu-i scrisese
un r`nd! Tot ce visase ]mpreun[ cu ea se spulberase, fusese
numai o minciun[. Visul [sta trebuia alungat o dat[ pentru
totdeauna. Otilia nu era poate ce spuneau ceilal\i, dar nici
ceea ce crezuse el. O am[r[ciune mare umplu sufletul lui
Felix. Numai indiferen\[ =i du=m[nie peste tot, nici un elan,
nici o sinceritate. }l n[p[dir[ g`nduri eremitice: s[-=i cumpere
la majorat o cas[ =i un loc la \ar[ =i s[ se dedice, pierdut din
lume, agriculturii. }ns[ am[r[ciunea ]i era at`t de ad`nc[, ]nc`t
se pref[cu ]ntr-un fel de ur[ general[ ]mpotriva oamenilor. Nu,
n-avea s[ fug[, ci s[ ]nving[. Avea s[ vad[ Aglae =i ceilal\i ce
energii se ascundeau ]n el, iar Otilia ar fi regretat mai t`rziu
de a-i fi preferat un banal mo=ier. Era furios ]n sinea lui ]mpotriva
Facult[\ii de medicin[, care pretinde at`\i ani de studiu =i nu
]ng[duie luarea dintr-o dat[ a tuturor examenelor. Astfel de
g`nduri chinuiau capul lui Felix, c`nd cineva strig[ din fund
cu putere:
— Pavele, Pavele!
Glasul i se p[ru cunoscut lui Felix. Se-ntoarse spre fundul
gr[dinii =i z[ri pe Simion, care f[cea semne cu m`na. Felix ]l
]ntreb[ cu gestul dac[-l chema pe el, =i acela confirm[
repet`nd chemarea. Mirat, t`n[rul merse ]ntr-acolo, dar Simion
s[rise pe porti\[ cu gesturi de maimu\[ =i se apropiase de el,
agit`nd un caiet.
— Pavele, Pavele, am s[-ti dau ceva de mare pre\!
— Pe mine m[ cheam[ Felix, nu =tii?
B[tr`nul nu lu[ ]n seam[ rectificarea =i ]ncepu s[ vorbeasc[
volubil. Ochii ]i erau injecta\i de s`nge.

202
 Enigma Otiliei

— |i-am adus o oper[ ]nsemnat[, compus[ de mine (Simion

b[tu cu cealalt[ m`n[ ]n caiet), ca s[ facem bine omenirii.
Ssst! S[ nu afle nimeni, s[ nu ne fure inven\ia. Aici e adunat[
toat[ ]n\elepciunea lumii. Cu asta m-am vindecat eu, c`nd am
fost bolnav. +tii cum eram. Ia te uit[ acum! (Simion f[cu c`teva
mi=c[ri gimnastice, ]n scopul de a ar[ta mu=chiulatura pulpelor
=i a bra\elor.) Vreau s[ vindec, s[ vindec toat[ omenirea, s[ nu
mai fie nici un bolnav pe lume, s[ nu mai moar[ nimeni pe
lume. +tii, acum fac ni=te socoteli, nu le-am terminat, c[ sunt
grele, s[ v[d c`\i ani am de c`nd aplic metoda. Numai pe
du=man n-am s[-l vindec. Vrei s[ fii ucenicul meu? Doar e=ti la
medicin[. S[ studiezi ]nt`i =tiin\a mea, =i pe urm[ s[ pornim.
— Simioane! se auzi glasul ascu\it al Aglaei.
— Ssst! f[cu Simion c[tre Felix, cu degetul la gur[. S[ ne
ferim de du=mani. Pentru opera noastr[, avem nevoie de
capitaluri mari, ca s[ ]nvingem orice rezisten\[. }ns[ am! Acolo,
]n gr[din[, am ascuns o comoar[ grozav[. Mi-e fric[ s[ nu mi-o
scoat[ pomul. Dac[ vrei bani, ]\i dau c`\i vrei!
+i Simion se scotoci prin buzunar, l[s`nd s[-i cad[ caietul
jos. Strig[tele Aglaei se auzir[ din nou.
— Du-te, zise energic Felix, te cheam[ la mas[ tanti Aglae.
Voi citi cu interes opera dumitale.
— A=a? se bucur[ Simion. M[ duc s[ m[n`nc, am nevoie
de supraalimenta\ie.
„Dar e nebun de-a binelea!“ ]=i zise Felix, dup[ plecarea
lui Simion, ridic`nd caietul de jos. N-avea ]ns[ dispozi\ia
sufleteasc[ de a se g`ndi mai mult la el. }=i ]nchipui c[ a=a era
Simion, cu manii intermitente, de vreme ce to\i vorbeau de el
cu dispre\. De altfel, sosise din ora= =i mo= Costache, =i pu\in
dup[ el intrase =i St[nic[. „Acest St[nic[, cuget[ Felix, d[
toat[ ziua t`rcoale prin p[r\ile astea, ca =i c`nd n-ar avea casa
lui. Cu siguran\[, urm[re=te ceva.“ Intr[, dar, ]n sufragerie, unde-i
g[si pe am`ndoi, St[nic[ afecta o mare oboseal[ =i cerea s[
guste ceva, ca s[-=i vin[ ]n fire.
— Mi se pare c-o s[ pierd procesul! Asta o s[ fie!
— Ce proces? ]ntreb[ Costache.

203
 G. C[linescu

— Mai bine nu m[ mai ]ntreba, r[spunse St[nic[.

Apoi izbucni ]n culmea indign[rii. Un proces limpede,
luminos, ]n care =i un copil ar =ti cui s[ dea dreptate, =i totu=i
am s[-l pierd. }l pierd fiindc[ a=a e lumea =i fiindc[ n-am sfin\i.
Talentul, documentarea n-ajung. Trebuie s[ intimidezi tribuna-
lul, s[-i ar[\i puterea politic[! Domnule, vorbi St[nic[ lui Felix,
te felicit c-ai f[cut medicina. Aici tai, dai re\ete, n-ai nevoie
de nimeni.
— Da’ ce fel de proces? insist[ Costache, plin de curiozitate.
— Domnule, se arunc[ atunci St[nic[ asupra lui, uite cum
st[ chestia. Cineva, persoan[ ]n v`rst[ =i cu avere, f[r[
rubedenii apropiate, cre=te un copil f[r[ s[-l ]nfieze =i-i las[
prin testament toat[ averea, neuit`nd s[ dea c`te o mic[ sum[
la toate rudele ]ndep[rtate, ca s[ nu fie nici o discu\ie. M[ rog,
testamentul e ]n perfect[ regul[. Eu te ]ntreb: are, sau n-are
dreptul un om s[ lase averea cui ]i place?
— Aaaare! se b`lb`i mo= Costache cu viu interes.
— Ei, iac[ aici te-n=eli! Bunul-sim\ spune c[ are, dar
experien\a te contrazice. N-a apucat s[ moar[ b[tr`nul, =i
testamentul a fost atacat de o mul\ime de indivizi care se dau
drept rude de departe =i care pretind c[ b[tr`nul nu era ]n
deplin[tatea facult[\ilor mintale c`nd a ]ntocmit testamentul.
Mai mult! Au ob\inut pe loc suspendarea execut[rii lui, a=a c[
copilul e pe drumuri. Eu l-am ajutat =i i-am dat de m`ncare,
sper`nd s[ c`=tige procesul. Dar nu merge!
— Cum, se aprinse Costache, nu pot eu s[ las cui vreau
averea mea?
— Nu! zise St[nic[ ostentativ de calm.
— Asta e o pung[=ie! se irit[ Costache.
— A=a e, ai dreptate, a=a se-nt`mpl[ cu cine n-are cap.
+i b[tr`nul de care-\i spun n-a avut minte, fiindc[ nu m-a
ascultat pe mine.
— +i ce trebuia s[ fac[ dup[ dumneata? ]ntreb[, aproape
confiden\ial, mo= Costache.
— Ce trebuia s[ fac[? Eu ]i d[deam acolo ceva din via\[
copilului, =i gata! Nimeni nu-\i cere socoteal[ ce faci cu averea
c`t tr[ie=ti =i n-ai familie.

204
 Enigma Otiliei

— Fire=te! aprob[ mo= Costache.

— A=a, ce s-a ]nt`mplat? Partea advers[ a cump[rat slugile
=i pe doctorul curant =i a smuls declara\ia c[ b[tr`nul d[dea
semne de aliena\ie mintal[ cu mult ]nainte de facerea testa-
mentului, c[ b[tea servitoarele, gonea f[r[ motiv rudele. Ba
au adus =i icoanele din cas[, fiindc[ b[tr`nul avea multe de
tot mo=tenite de la p[rin\i, =i au insinuat c[ era c[zut la mania
religioas[ =i risipea banii cu acatistele.
— Tic[lo=i! spumeg[ mo= Costache.
— Au mers p`n[ acolo ]nc`t au declarat c[ b[tr`nul nu =tia
s[ scrie. Pricepi, testamentul e olograf! Ei, bine, culmea
ghinionului! De=i l-am v[zut eu cu ochii mei pe b[tr`n, c`nd
tr[ia, scriind, n-am putut s[ g[sesc nici o dovad[. Toate lucrurile
din cas[ i-au fost furate, ei scrisorile lui nu le-arat[! Omul n-a
fost func\ionar, s[ =tiu de unde-l iau. Era negustor, venit de prin
Macedonia. C`\iva cu care a avut leg[turi n-au vrut s[-mi spun[
nimic, de fric[ s[ nu fie adu=i ca martori, ori fiind pl[ti\i. B[tr`nul
nu prea scria, ]=i f[cea afacerile mai mult pe cuv`nt. Ei, ]nva\[-
m[ acum ce s[ fac.
— B[iatul are dreptul lui, zise excitat Costache, are
testamentul!
— Are pe naiba! se descuraj[ tactic St[nic[. Nu face dou[
parale, ai ]n\eles? Toat[ lumea declar[ c[ b[tr`nul nu =tia s[
scrie, =i eu n-am dec`t un singur document: testamentul. Nu
mai e nimic de f[cut. D[-mi testamentul cel mai grozav, =i-i
fac opozi\ie.
St[nic[ urm[ pe aceast[ tem[, ob\in`nd indignarea lui mo=
Costache, b[u c`teva \uici, gust[ dou[-trei m[sline, apoi
deodat[ ]=i aduse aminte c[ e a=teptat de Aglae =i se repezi la
u=[. Din prag strig[ lui mo= Costache:
— S[ m-ascul\i pe mine! S[ nu faci c`t [i tr[i testament.
C`nd o fi =i-o fi, s[ m[ chemi pe mine, s[ te-nv[\ eu me=te=ugurile
noastre avoc[\e=ti.
Dup[-amiaz[, plictisit, Felix se hot[r] s[ mearg[ la
Georgeta. Urc[ sc[rile =i sun[. Dar dup[ ce f[cu gestul, se
c[i =i r[mase ]ncurcat. Ce rost avea vizita lui, cum s-o

205
 G. C[linescu

]ndrept[\easc[? }=i d[dea bine seama c[ fata era un fel de

curtezan[, ]ns[, judec`nd dup[ luxul casei =i dup[ cartier, nu
era dintre acelea la care s[ po\i bate ]n u=[ cu ]ndr[zneal[.
Ar fi voit s[ fug[ pe scar[ ]napoi, c`nd u=a se ]ntredeschise =i
Georgeta ]ns[=i scoase capul prudent:
— A! dumneata erai? Cum m-am speriat! Intr[! Felix observ[
c[ fata era ]mbr[cat[ foarte sumar, cu un peignoir aruncat la
repezeal[. Picioarele ]i erau goale, =i p[rul ciufulit. Georgeta
l[muri c[ ]nvoise servitoarea ]n ora= =i c[ dormise mult, din
cauz[ c[ venise la ziu[ acas[. Invitat ]ntr-un mic salon, Felix
remarc[ decen\a apartamentului, mobilat ]n ]ntregime de
acela=i tapi\er. Fata se bucura deci de o bun[ ]ntre\inere.
— +tii, zise ea, ]ncerc`nd s[-i pun[ m`na pe um[r, ]mi
pare foarte bine c-ai venit. }mi vorbea tocmai St[nic[ de
dumneata.
— Da? f[cu Felix, ]ncrunt`ndu-se.
Intimidat[, fata l[s[ m`na ]n jos =i lua o \inut[ protocolar[.
— Nu te-a vorbit de r[u. Dimpotriv[, spunea c[ ai s[ devii
cel mai mare doctor, c[ de pe acum e=ti cunoscut la Paris,
unde ai publicat o carte, sau a=a ceva, c[ o s[ pleci ]n
str[in[tate, trimis de Universitatea de aici.
Felix recunoscu stilul bombastic al lui St[nic[, totu=i, dup[
at`ta indiferen\[, ]i fu recunosc[tor de exagerare.
— Mi-a mai spus el =i alte lucruri! r`se Georgeta, a=ez`ndu-se
la cap[tul opus al canapelei pe care st[tu Felix.
— Ce-a mai spus?
— Mi-a mai spus c[ e=ti un mare cuceritor, c[ ai o iubit[
frumoas[, Otilia, pe care ]ns[ ai gonit-o fiindc[ nu vrei s[-\i
strice cariera. De ce-ai f[cut asta?
Felix se f[cu ro=u.
— Ce tic[los! Dar nu e adev[rat. N-am nici o iubit[! E
veri=oara mea =i a plecat la mo=ie la... la un unchi.
— Pascalopol, nu? L-am cunoscut odat[. E un b[rbat foarte
elegant =i simpatic.
Felix l[s[ capul ]n jos, ned`ndu-=i seama dac[ Georgeta ]l
ironizeaz[ sau crede c[ Pascalopol ]i e unchi, ]ns[ ]n sinea lui
]l oc[r] cu toat[ violen\a pe St[nic[...

206
 Enigma Otiliei

— N-am vrut s[ te sup[r, zise Georgeta, v[z`ndu-l ]ntunecat.

|i-am spus ce mi-a spus =i mie St[nic[. +tiu eu c`t e de
palavragiu.
Georgeta ]ncerc[ din nou s[ se apropie de Felix. }l prinse
cu am`ndou[ m`inile de reverurile hainei, ]ngrijat[ de nete-
zimea lor, ]=i rev[rs[ p[rul pe sub nasul t`n[rului =i-l ]ntreb[
confiden\ial:
— Spune-mi drept, e frumoas[ domni=oara Otilia, o iu-
be=ti mult?
Felix, neobi=nuit cu astfel de confiden\e, nu satisf[cu dec`t
o parte a ]ntreb[rii:
— E foarte frumoas[!
— Am auzit de ea la Conservator, zise Georgeta. +tii c[ =i
eu am urmat vreo doi ani. De altfel, c`nt, a=a, la reuniuni mai
mult sau mai pu\in nocturne. Ce vrei s[ fac?
Georgeta d[du din umeri ]n chip de scuz[, inten\ia ei v[dit[
era de a se apropia de Felix, de a-l dezghe\a pu\in, fiindc[ nu
se ]ndoia c[ venise cu g`nduri mai mult sau mai pu\in erotice.
— Ce t`n[r e=ti! se mir[ ea =i-l m`ng`ie u=or pe obraz,
dezv[luind ]n z`mbet un =irag de din\i de o str[lucire de sidef.
Felix ]=i aminti de Otilia =i avu brusc sentimentul unei mari
culpe. Duse instinctiv m`na ]nspre obraz ca spre a ]ndep[rta
m`ng`ierea, ceea ce atinse pu\in amorul propriu al Georgetei.
Aceasta se os`ndi ]n g`nd de b[nuiala c[ Felix venise cu inten\ii
frivole, ]n vreme ce Felix ]nsu=i era nedumerit asupra atitudinii
ce trebuia s[ ia. Fata ]i pl[cea, dar, cu toat[ purtarea ei liber[,
era a=a de distins[ ]n mi=c[ri =i vorbire, ]nc`t nu =i-o putea
]nchipui ]n ipostaza de curtezan[. Ar fi vrut s-o cucereasc[,
tem`ndu-se totu=i s[ nu fie ridicol, fiindc[ =tia c[ Georgeta nu
e altceva dec`t „o fat[ fain[“, cum zisese St[nic[. Am`ndoi
erau ]ncurca\i de nesiguran\[. Georgeta ]ntreb[:
— A=a e=ti de timid cu femeile ]ntotdeauna? Totu=i ]mi placi,
dar ai un nu =tiu ce care inspir[ respect. Ai s[ fii un doctor
impun[tor.
Georgeta r`se, dar se sim\ea ]n chip serios intimidat[. }=i
drese repede p[rul, ]=i str`nse peignoir-ul pe ea =i c[ut[ ]n minte

207
 G. C[linescu

un subiect de convorbire mai convenabil. Neg[sindu-l, se duse

s[-i aduc[ lui Felix dulcea\[. N-avea deloc obiceiul acesta
burghez de a primi invita\i, dar acum crezu de datoria ei s[-i
arate t`n[rului c[ e o fat[ mai cumsecade dec`t pare. Sparse
din ne]ndem`nare un pahar ]n sufragerie, pic[ masa cu dulcea\[
=i arunc[ afar[ tot con\inutul unei cutii a bufetului, ca s[
g[seasc[ un =erve\el mul\umitor. }=i arunc[ apoi ]n grab[ o
rochie pe ea =i-=i puse ciorapi fini de re\ea. C`nd reap[ru, Felix
fu uimit de elegan\a ei simpl[. Rochia de catifea se ]ncre\ea
ca o ie, la g`t, =i str`ngea tot bustul ca o lam[ r[sucit[. Georgeta
i se p[ru de o rar[ frumuse\e =i de o onestitate des[v`r=it[ ]n
privire. Era o Otilie plastic[, mai placid[. Tenul, nefardat, era
de o fine\e superb[. Felix fu cuprins de un sentiment care-l
f[cu s[ vibreze. }i pl[cea mai mult prietenia fetelor dec`t a
b[rba\ilor =i c`nd ]nt`lnea o fat[ frumoas[ sim\ea nevoia
confiden\ei, a leg[turilor simple, familiare. Lipsit de surori,
c[uta ]n orice fat[ o sor[, de care apoi, cum era cazul cu
Otilia, se ]ndr[gostea.
— E=ti foarte elegant[, dac[-mi ]ng[dui s[ spun! zise el cu
min[ serioas[.
— Nu numai c[-\i ]ng[dui, dar ]mi face pl[cere, de=i
exagerezi. +tii, c`nd ai de-a face ca mine cu tot felul de sec[turi
care ]=i ]nchipuie c[ te dau gata debit`ndu-\i complimente de
fotograf, elogiul unui om serios ca dumneata ]nc`nt[. Oh, de-ai
=ti ce plictisit[ sunt c`teodat[, ce descurajat[!
O alt[ Otilie i se p[ru lui Felix c[ i se dest[inuie, de=i
compara\ia o socotea jignitoare p`n[ la un punct, pentru cea
dint`i. O ]ntreb[ cu fraternitate:
— De ce e=ti descurajat[? Poate iei lucrurile ]n tragic!
— O, nu, deloc, crede-m[. Nu prea sunt cuminte, cred c[-\i
dai seama, sunt „o fat[ fain[“, cum zice St[nic[, dar s[ nu-\i
]nchipui cine =tie ce despre mine. Sunt poate mai nevinovat[
ca at`tea fete a=a-zise oneste. Desigur, St[nic[ \i-o fi spus
comedii.
— O, nu, nimic altceva dec`t c[ e=ti „o fata fain[“!
— Sunt, ]ntr-un anume ]n\eles. De ce a= fi ipocrit[ =i a= juca
comedie? Am un individ b[tr`n care m[ ]ntre\ine, un general,

208
 Enigma Otiliei

om de treab[ ]n fond. Nu e singurul meu p[cat! Am mai f[cut

=i poate am s[ mai fac, ca toate femeile. C`teodat[ sunt silit[
chiar de iubitul general s[-i fiu infidel[, spre a proba prietenilor
s[i marile mele calit[\i. Dar nu sunt o... cum s[-\i spun... o
fat[ de moravuri u=oare... oficial, sunt artist[. Crede-m[ c[
sunt de o castitate surprinz[toare, generalul fiind mai mult un
ambi\ios =i un unchi dec`t un ]nfl[c[rat.
Felix r[mase mi=cat de sinceritatea glumea\[ =i plin[ de
gra\ie cu care Georgeta ]=i expunea cazul, ro=ind din c`nd ]n
c`nd de ochii prea p[trunz[tori ai t`n[rului. Acesta se crezu
]ndatorat s[-i dea ]ncuraj[ri morale:
— De ce nu renun\i la aceast[ existen\[, ai dreptul s[ iube=ti...
— Oh, astea sunt idei romantice, pe care le am uneori, dar
realitatea le contrazice. }mi place s[ fiu pozitiv[. Generalul e
inofensiv =i plin de fidelitate. E discret =i delicat. Cu el, lumea
m[ respect[, fiindc[ generalul mi-a promis (nu-\i vine s[ r`zi?)
c[ m[ ia ]n c[s[torie. F[r[ el, a= fi asaltat[ de to\i, solicitat[
s[-mi ofer gra\iile cu bani =i f[r[ bani. N-ar fi dec`t o sc[pare:
s[ m[ fac cu adev[rat artist[. +tii, artistele ]=i pot ]ng[dui luxul
de a fi pu\in prostituate. }ns[, vai, n-am talent. Am poate mai
mult dec`t cutare din colegele mele, dar prea pu\in pentru
aspira\iile mele. }n toate eu vreau absolutul. Prefer s[ r[m`n o
protejat[, fiindc[, ]\i m[rturisesc, ]mi place luxul. Acesta-i =i
motivul dezorient[rii mele. Oh, am =i eu mica mea dram[.
Dar poate te plictisesc.
— Nu, nu, zise Felix, sinceritatea dumitale m[ face s[ te
stimez =i s[ te iubesc.
Aceste vorbe st`ngace m[gulir[ mult pe Georgeta, care
str`nse obrajii lui Felix ]n palmele ei de o netezime ce ]nfior[
pe t`n[r.
— E=ti dr[gu\ de tot! J’en suis émue! 1
Felix l[s[ capul ]n jos, comb[tut de sentimente contrare.
Apropierea Georgetei ]i procura o pl[cere voluptoas[, deosebit[
de aceea a intimit[\ii cu Otilia, un sentiment de b[rb[\ie, ]ns[
avea scrupulul de a nu tr[da pe Otilia.
1
Sunt mi=cat[! (fr.)

209
 G. C[linescu

— Drama mea e simpl[, povesti Georgeta. Tata a r[mas

v[duv =i s-a c[s[torit din nou. Aveam oarecare stare. Mama
mea vitreg[ era o femeie de o mare elegan\[ =i de o cochet[rie
abia ascuns[. Cred c[ asta l-a ame\it pe tata, care s-a sim\it
]nc`ntat s[ fie v[zut la bra\ cu o femeie a=a de elegant[. Atr[gea
aten\ia b[rba\ilor numaidec`t =i-=i f[cea rela\ii str[lucite.
Femeia aceasta m-a pervertit. M-a ]nv[\at de mic[ cu luxul,
m[ ]mbr[ca ]n m[t[suri, se servea de mine ca de o p[pu=[
necesar[ apari\iei ei ]n lume. Mi se pare, a=a am auzit, c[
fusese pe vremuri actri\[. Avea pentru mine aten\ii nu de mam[,
ci de mare croitoreas[. }n liceu, ]nsp[im`ntam pe profesoare
prin lux. Ruf[ria f`=`ia pe dedesubt =i umpleam sala de miros
de parfum scump. }n special, o profesoar[, fat[ b[tr`n[, cu
p[rul str`ns ]ntr-un conci s[rac pe v`rful capului, era turbat[ de
curiozitate. M-a pus ]ntr-o zi s[ m[ dezbrac ]n fa\a fetelor, s[
vad[ cum sunt ]mbr[cat[, =i rezultatul a fost c[ toat[ clasa s-a
str`ns ]n jurul meu. Eram ]ntr-o combina\ie cu broderie superb[.
Mama m[ l[sa s[ stau p`n[ la orele t`rzii c`nd avea musafiri
=i ]ncepuse s[-mi plac[ a fi curtat[. To\i b[rba\ii ]mi s[rutau
m`na, pe care le-o ]ntindeam din proprie ini\iativ[, =i flirtam.
Am ajuns acolo c[ pentru mine a nu avea o rochie cumsecade
la ]nceputul unui sezon e o nenorocire. A= fi ]n stare s[ m[
omor. }mi place muzica, citesc, vorbesc fran\uze=te (mama m-a
dus un an =i la Paris) =i am ]nclina\ie pentru studiu. Mi-ar fi
pl[cut, de pild[, s[ fiu student[ la medicin[. Dar a= ]nnebuni
s[ stau prea mult[ vreme f[r[ s[ ies, f[r[ zgomot, lumin[,
mese fine. Nici noaptea nu pot s[ dorm. M-am dus la Conserva-
tor, s[ studiez canto. N-am stat ]ns[ mult, fiindc[ prea era serios.
Munc[, munc[ =i iar munc[. Via\a monden[ mi-a intrat ]n s`nge
ca un vi\iu, =i asta din cauza iubitei mele mame vitrege. +i
totu=i, cum mi-ar pl[cea s[ am un b[rbat, un copil, s[ fac =i eu
ceva folositor! Nu sunt frivol[ din na=tere, nici stricat[, am fost
numai pervertit[.
— Nu exagerezi? ]ntreb[ Felix, serios ca un medic. Te po\i
reeduca. Po\i iubi!
— Nu cred. Mi s-a ]nt`mplat un lucru prea teatral ca s[ nu
devin cinic[. Nu-\i po\i ]nchipui m[car. Mama ]l ]n=ela pe

210
 Enigma Otiliei

bietul tata, ]ncepusem s[ observ, c[ci eram mare, aveam

=aisprezece-=aptesprezece ani. Tata se ruinase cu cheltuielile
ei nebune, =i acum ea o ducea mai departe pe acela=i picior,
dar cu contribu\ia altora, ]ncepuse s[ m[ vad[ cu ochi r[i,
eram prea frumoas[ =i-i f[ceam concuren\[ — a=a cel pu\in
credea ea. Nu-mi d[dea bani pentru rochii, tatei nu m[-nduram
s[-i cer, =i sufeream grozav. Atunci am luat o hot[r`re eroic[...
prin banalitatea ei. O, s[ nu-\i ]nchipui c[ sunt o fille Elisa ca
a lui Goncourt, de o spe\[ mai sub\ire. Sunt o burghez[ luxoas[,
care viseaz[ s[ se m[rite. Ei bine, am vrut s[ m[ m[rit. Am
cunoscut un t`n[r ofi\er, cam anost, cam ]nfumurat, cum sunt
mul\i, dar care atunci ]mi pl[cea. Mi s-a p[rut chiar c[-l iubesc.
L-am invitat acas[. Mama l-a primit entuziasmat[, au ]nceput
mesele p`n[ noaptea t`rziu. Logodnicul meu — a=a se numea
oficial — ]mi d[dea s[ beau vin, ciocnea cu mine Brü derschaft,
m[ str`ngea de talie ]n fa\a tuturor, =i ]ntr-o noapte, profit`nd
de ame\eala mea, a intrat la mine ]n odaie =i, jur`ndu-mi c[
m[ iube=te =i c[ m[ ia ]n c[s[torie, c[ totul e o chestiune de
formalit[\i, a f[cut ceea ce o fat[ prudent[ nu ]ng[duie dec`t
dup[ nunt[. A doua zi, dezmeticit[, am pl`ns, am m[rturisit
mamei, care a r`s ]ntr-un mod foarte ciudat =i, ]n sf`r=it, stimatul
logodnic a promis solemn tatei c[ m[ ia de nevast[. Am f[cut
chiar verighete, trusou. Logodnicul se instalase aproape ]n casa
noastr[, din ce ]n ce mai intim cu mama. +i =tii ce s-a ]nt`mplat?
Mama a dat divor\ de tata, care, de sup[rare, s-a ]mboln[vit =i
a murit, =i s-a m[ritat cu ofi\erul meu, iar eu, eu, e=ti medicinist,
deci pot s[-\i spun, eu am f[cut un avort. De atunci sunt „o fat[
fain[“, greu de c[p[tat, aproape onest[, dar totu=i mai mult
sau mai pu\in venal[. +i totu=i, curioas[ mo=tenire, de la p[rin\i
se vede, a= vrea s[ m[ m[rit. L-a= lua pe general, dar e prea
b[tr`n. Nu vreau s[ r[m`n a=a de cur`nd v[duv[.
Felix r[mase foarte impresionat de aceast[ autobiografie.
Asem[narea dintre destinul Otiliei =i al Georgetei ]l izbi. }n
definitiv, =i el se afla ]n acelea=i condi\ii. Erau, to\i, copii care
nu se bucuraser[ de o familie cordial[. }ntinse m`na =i o puse
]n semn de simpatie mut[ pe o m`n[ a Georgetei. Aceasta,

211
 G. C[linescu

recunosc[toare pentru gestul fratern, ]l m`ng`ie din nou pe

obraz, gest care arunc[ ]n fundul sufletului lui Felix o u=oar[
nemul\umire. De ce oare, ]=i zicea, fetele ]l m`ng`ie a=a, ca
pe un copil mic? Nu inspira el nici o ]ncredere viril[?
— Dar tu... ah, iart[-m[... dar dumneata e=ti tot cam a=a,
f[r[ p[rin\i. Te sim\i singur, nu? +i de Otilia am auzit c[ are
tat[ vitreg. Spune-mi drept, ce fel de fat[ e Otilia asta? Mi se
pare c[ o iube=ti. Cum se poart[? La v`rsta asta, voi, tinerii,
juca\i tot sufletul pe o carte. Trebuie s[ fii mai blazat.
— Otilia e o fat[ admirabil[, o fat[ superioar[, spuse Felix,
c[p[t`nd ]ncredere =i bucuros ]n fundul sufletului de a vorbi cu
cineva despre problema care-l chinuia ]ndeosebi. E o fat[
admirabil[, dar n-o ]n\eleg.
+i ]ncepu s[-i spun[ toate ]ndoielile lui despre Otilia,
rela\iile cu Pascalopol, plecarea la mo=ie, cu at`ta aprindere
confesional[, ]nc`t o lacrim[ gratuit[, din exces de sensibilitate,
se str`nse ]ntr-un ochi, f[r[ a fi avut deloc impulsiunea de a
pl`nge. Felix f[cu gestul de a se freca la ochi =i de a reac\iona
]mpotriva acestei false impresii, dar gestul fu at`t de st`ngaci,
]nc`t ochii stimula\i se umplur[ =i mai mult de lacrimi. Georgeta
crezu cu dinadinsul c[ Felix pl`nge.
— O, ce copil e=ti, zise ea cu o alintare ]n glas, care f[cea
=i mai simpatic[ fa\a ei rotund[, de por\elan, ce copil e=ti! Dar
nu trebuie s[ pl`ngi! Poate =i ea te iube=te. A=a suntem noi,
femeile, capricioase, bizare. Eu o ]n\eleg foarte bine. S-a
plictisit de at`tea mizerii, n-a voit s[-\i tulbure viitorul. +i eu
dac[ a= fi ]n locul ei a= fi f[cut la fel. Te-a= fi cru\at. E=ti a=a de
t`n[r! De ce s[ vezi toate lucrurile ]n negru?
De=i nu pl`nsese, neput`nd s[-=i ascund[ lacrimile venite
din senin, Felix le l[s[ s[ se rostogoleasc[ pe obraz. Aceste
lacrimi fiziologice ]i de=teptar[ ]ns[ un sentiment adev[rat de
consolare =i se sim\i mul\umit ca un copil m`ng`iat. De team[
ca lucrul s[ nu se mai repete, se ridic[ s[ plece.
— Pleci? zise Georgeta. }mi pare r[u c[ te-am ]ntre\inut cu
fleacuri. Un t`n[r nu vine la o „fat[ fain[“ ca s[ asculte astfel
de confesiuni. E=ti simpatic, ]\i repet. Nu vreau s[ te seduc ]n

212
 Enigma Otiliei

paguba dragostei dumitale. Stimez pe Otilia numai prin felul

cum ]mi vorbe=ti despre ea.
— }\i mul\umesc, zise Felix s[rut`ndu-i m`na ]ndelung.
— }ns[ po\i fi credincios unei femei, chiar f[c`ndu-i mici
infidelit[\i cu o alta. E un fel de a o pre\ui prin compara\ie. |i-am
spus, sunt o fat[ cuminte p`n[ la un punct, dar nu sunt o sf`nt[.
A p[c[tui cu un t`n[r simpatic este acum pentru mine, f[r[
ipocrizie, singura distrac\ie ]n via\[. }\i dau voie s[ vii oric`nd
ca s[ ]ncerci s[ m[ tragi pe calea pierz[rii.
Felix ]n\elese ]ndemnul spiritual al fetei, dar o sfial[ grozav[
]i paraliza orice gest. Se sim\i stupid. Dorea din tot sufletul pe
aceast[ fat[ simpl[ =i gra\ioas[ =i-=i d[dea seama c[ r[ceala
lui era jignitoare pentru o femeie care mersese at`t de departe.
Lu[ am`ndou[ m`inile Georgetei =i le s[rut[ =i pe o parte, =i
pe alta. Se afla l`ng[ u=a de la intrare. Georgeta z`mbi.
— Ah, zise Georgeta, e=ti de o timiditate!
+i prinz`ndu-i capul ]ntre m`ini, ]l s[rut[ cu putere =i
prelung pe buze.
Felix ie=i ame\it pe u=[, fericit =i totdeodat[ ]nciudat de
st`ng[cia lui, de situa\ia, deplorabil[ pentru un b[rbat, de a fi
sedus de o femeie.

213
 CUPRINS
G. C[linescu

XII

Peste c`teva zile, Felix primi o carte po=tal[ ilustrat[ care-i

f[cu s[-i tresar[ inima la-nceput, =i-apoi ]l cufund[ ]n triste\e =i
mai mare. Pe o vedere de la Paris (eternul Turn Eiffel), recunoscu
scrisul Otiliei. Fata ]i trimitea scurte salut[ri din Fran\a, unde
nu spunea cu cine se afl[, ]ntreba de mo= Costache =i de el =i-l
ruga s[-i scrie, d`ndu-i un num[r oarecare pe rue de la
Michodiÿre. Lucrul acesta nu l-ar fi b[nuit niciodat[. Ce c[uta
Otilia la Paris, mai ales cu cine? F[r[ ]ndoial[, cu Pascalopol.
Sufletul i se umplu de am[r[ciune. Dac[ Otilia s-ar fi dus la
mo=ie, asta ar mai fi mers. Era un gest de plictiseal[ care se
scuza, mai ales c[ mo=ia era un loc de delectare prim[vara.
Dar la Paris, era altceva. Otilia petrecea, se bucura, dormea
poate ]n aceea=i camer[ cu Pascalopol, trecea drept so\ia lui,
dac[ nu era, legal sau nelegal. La Paris, Pascalopol ]nceta de
a mai fi un simplu protector patern. Un om ]n v`rst[, care duce
minorele ]n str[in[tate, e un corup[tor. Felix ]l ur]. „Ce fat[
f[r[ suflet, ]n orice caz, Otilia asta! se g`ndi el. Pleac[ de
at`ta vreme de acas[ =i nu scrie un r`nd lui mo= Costache, pe
care spune c[-l iube=te.“ Felix lu[ o fotografie a Otiliei =i o
privi ]ndelung. Ciudat, ochii limpezi ai fetei dezmin\eau
proastele lui opinii. Cine =tie dac[ nu erau =i alte motive la
mijloc ]n aceast[ familie ciudat[, pe care n-o cuno=tea
]ndeajuns?! Mo= Costache nu se purtase ]n a=a chip ]nc`t s[
merite recuno=tin\a fetei. Felul cum ]l tutela pe el, specul`ndu-l,
era o dovad[. R[m`nea ]ns[ excesul de intimitate cu Pascalopol.
M[rturisi c[ nu ]n\elegea nimic =i se sim\i descurajat. O iubise
pe Otilia, dar purtarea ei nu-i d[dea nici o speran\[. Era zadarnic
s[ se mai ]n=ele.
Felix comunic[ scrisoarea lui mo= Costache, care o ]nregistr[
cu un r[gu=it „Daaa?“ lipsit de semnifica\ie hot[r`t[, p[r`nd
214
 Enigma Otiliei

mai degrab[ m`ndru de aventura fetei, acesta spuse vestea

Marinei, =i Marina o trecu mai departe. Aurica chem[ palid[
pe Felix la porti\[.
— Domnule Felix, e adev[rat c[ ai primit o scrisoare de
la Otilia?
— Da, ]mi scrie de la Paris.
Aurica r[mase cu gura c[scat[. Apoi fugi iute ]n cas[ =i,
v`n[t[ la fa\[, vorbi cu glasul sugrumat cu care se vestesc
catastrofele:
— Mam[, ai =tiut asta? Otilia e la Paris.
Aglae suferi =i ea o scurt[ convulsiune a mu=chilor fe\ei,
dar nu-=i schimb[ pozi\ia pe scaun. Dup[ pu\in timp, rezum[
numai ]ntr-un cuv`nt toat[ firea ei:
— Sc`rb[!
— De=teapt[ fat[! coment[ St[nic[ =tirea, c`nd o afl[. +tiu
c[ se descurc[-n via\[!
— Dumneata nume=ti de=tept[ciune, zise Aurica, s[ pleci
f[r[ ru=ine cu un b[rbat ]n str[in[tate?
— Da! decret[ St[nic[. Numesc de=teapt[ o femeie care
suce=te capul b[rba\ilor. {sta e rostul femeii.
Aurica privi \int[ ]n du=umea, p[truns[ de argument.
Suferin\a fe\ei sale dovedea c[ ]n fond era de aceea=i p[rere.
Felix, noros, se duse ca un om care vrea s[ se sinucid[ la
Georgeta =i se purt[ ]n a=a chip, ]nc`t fata, inteligent[, ]n\elese
tulburarea =i dorin\a lui ascuns[ =i-i u=ur[ cu ]ndem`nare
manifestarea. Felix se bucur[ din plin de darurile pe care i le
putea oferi fata, dar, cu toat[ frumuse\ea excep\ional[ a
acesteia, ]l uimi mai cu seam[ simplitatea cinismului ei, gra\ia
fireasc[ cu care putea s[ treac[ de la gesturile cele mai
]ndr[zne\e la convorbirea prieteneasc[. Sim\i pentru ea
recuno=tin\[, dar ]n\elese totdeodat[ c[ numai pe Otilia o iubea.
Pentru Otilia avea o spaim[ mistic[ =i nu =i-ar fi ]nchipuit-o
niciodat[ ]n atitudini scabroase. Sufletul lui, capabil de exalt[ri,
era pu\in jignit de indiferen\a blazat[ cu care se oferise
Georgeta, de lipsa de importan\[ pe care o d[dea ]nt`mpl[rii.
Ea ]l privea cu simpatie =i curiozitate, ]ndep[rt`ndu-i de pe

215
 G. C[linescu

ochi o =uvi\[ de p[r, s[rut`ndu-l, ]ns[ cu acel aer de deta=are

profesional[ al femeilor care se amuz[ de orice nou[ cucerire.
Georgeta ]l puse pe Felix pe programul ei:
— }mi placi foarte mult, ]i zise, po\i s[ vii c`nd vrei s[ m[
vezi, dar niciodat[ seara =i nici s`mb[ta. Nu trebuie s[ te
]nt`lne=ti cu generalul meu.
Felix =edea totu=i ]ncurcat, =i Georgetei i se p[ru c[ ghice=te
motivul luptei lui interioare.
— Te aleg ca pe un fel de logodnic simbolic. Vreau s[ cunosc
=i eu tulbur[rile unei fete oneste. S[ nu-mi faci nici un fel de
cadou, c[ m[ sup[r. }n schimb, uite, ]\i dau eu un ac de cravat[,
ca s[ nu m[ ui\i! Nu te teme! Proprietarul lui a murit. Trebuie
s[ =tii c[ sunt relativ, o! relativ, a=a de onest[, ]nc`t po\i fi ]ntr-
adev[r m`ndru de cucerirea ta, =i-\i dau voie s[ \i-o tr`mbi\ezi
la lume, fiindc[ generalul meu nu crede nimic. Nu fi prost,
ad[ug[ ea, s[rut`nd ]nc[ o dat[ pe Felix, pe fa\a c[ruia plutea
o u=oar[ incredulitate, dac[ auzi pe c`te un tip spun`nd c[
vine la mine, c[ sunt a=a =i pe dincolo, s[ =tii c[ se laud[. E
paradoxal, dar a=a e: nu sunt o... (Georgeta sufl[ cuv`ntul ]n
urechea lui Felix). }ns[, te rog, s[ nu te ]ndr[goste=ti de mine,
nu vreau s[ te am pe con=tiin\[. Am g`nduri nebune matrimo-
niale, dar nu mi-a= ierta s[ te stric. }n definitiv, e mai bine s[ te
por\i cu mine cum te-ai purta cu o... (=i ]i sufl[ din nou cuv`ntul
]n ureche).
La plecare, Georgeta ]=i aduse aminte de ceva:
— Ascult[, zise, treci neap[rat pe la Iorgu, la restaurant!
Vrea s[-\i vorbeasc[ urgent, nu =tiu ce. F[-mi negre=it acest
serviciu, fiindc[ Iorgu e un om de care noi, „artistele“,
avem nevoie.
Felix ie=i de la Georgeta mai optimist, cu o ]ncredere ]n
via\[ mai solid[. O m`ndrie viril[ lini=tit[ ]i regulariza b[t[ile
inimii. Georgeta era ]nt`ia femeie pe care o cuno=tea carnal,
lucru pe care se str[duise s[-l ascund[ Georgetei ]ns[=i, din
vanitate. Nu =i-ar fi putut ]nchipui c[ o cucerire poate fi at`t
de simpl[, fiindc[ nu se ]ndoia de sinceritatea Georgetei.
Timiditatea de p`n[ acum i se vindec[ aproape toat[, dintr-o

216
 Enigma Otiliei

dat[, =i sim\i c[ cu alt[ femeie ar =ti s[ se poarte de-aci

]ncolo cu alt tact. Lucru curios! Otilia ]i ap[ru din nou scuzabil[
=i se ]nvinov[\i de a fi avut b[nuieli nedrepte asupr[-i.
Pascalopol era un om de un mare bun-sim\ =i nu se putea ca
el s[ fi fost a=a de lipsit de respect fa\[ de mo= Costache,
]nc`t s[-i r[peasc[ fata ca pe o ]ntre\inut[ oarecare. }=i ref[cu
fa\a Otiliei, buclele ei, aruncate peste urechi cu ajutorul
pieptenului, r`sul ei =i sim\i c[ nimic nu era comun ]ntre ea =i
Georgeta, de=i am`ndou[ erau foarte inteligente =i fine. Otilia
era ]ndr[znea\[, dar inocent[ ]n toate vorbele ei, de o brusche\e
de sor[. Dac[ ar fi avut-o din nou al[turi, ar fi ]ngenuncheat,
=i-ar fi pus capul ]n poalele ei, s-ar fi ferit s[-i spun[ =i cel
mai ne]nsemnat cuv`nt dubios. Otilia era de o =treng[rie at`t
de cast[, c[ ]ndoielile lui, acum vedea, erau ridicole. El ]nsu=i
observ[ acest lucru ciudat. }n loc ca ]nt`mplarea cu Georgeta
s[-i fi de=teptat cinismul viril, s[-l fi f[cut mai pozitiv ]n
pl[ceri, dimpotriv[, ]i limpezise spiritul, ]l f[cuse mai apt
pentru dragoste. Se hot[r] s[ scrie numaidec`t Otiliei. Lu[ o
h`rtie =i a=ternu aceste cuvinte:
„Drag[ Otilia,
Plecarea ta nea=teptat[, ho\easc[ a zdruncinat ]n mine, la
]nceput, toate credin\ele. Aveam o ra\iune ]n via\[ =i ]mi
]ndeplineam datoria cu sfin\enie fa\[ de ea. +i tocmai tu m-ai
]n=elat, a=a cel pu\in mi s-a p[rut. M[ iube=ti sau nu m[ iube=ti,
mi-e fric[ sa te mai ]ntreb, dup[ cum mi-e fric[ s[-\i cer s[-mi
spui cu ce prilej e=ti la Paris =i cum trebuie s[ te numesc eu de
aci ]nainte. }ns[ cred iar[=i ]n tine, =i eu, din partea mea, m[
voi \ine de cuv`nt, voi face adic[ a=a ]nc`t s[ te fi meritat,
dac[ tu ai avut vreodat[ de g`nd s[-\i arunci ochii asupra mea.
Mo= Costache e s[n[tos.
Felix“
Felix arunc[ scrisoarea la cutie =i se ]ndrept[ spre restau-
rantul lui Iorgu. Acesta ]l primi cu mare ceremonie. frec`ndu-=i
m`inile, ]l v`r] ]ntr-un fel de birou, ]l ]ntreb[ dac[ dorea s[
consume ceva =i, la nega\iunea timid[ a lui Felix, comand[

217
 G. C[linescu

din proprie ini\iativ[ siropuri, pr[jituri, asigur`ndu-l c[ sunt de

cea mai bun[ calitate. Felix era curios s[ afle motivul chem[rii
=i nu izbutea s[ g[seasc[ o ipotez[ oric`t de pu\in valabil[.
Iorgu, cu multe g`f`ituri =i frec[turi de m`ini =i o dificultate
ie=it[ din dorin\a de a vorbi distins, ]=i expuse cazul:
— Domnule Felix, te-am chemat, =i s[ m[ ier\i c-am ]ndr[znit,
te-am chemat fiindc[ =tiu ce om de treab[ sunte\i =i sunte\i =i
rud[ cu domnul Giurgiuveanu. (Iorgu amesteca persoana a doua
singular[ cu a doua plural[, dup[ impresiile momentului.)
Domnule Felix, dac[ ai vrea s[-mi faci un serviciu, \i-a= mul\umi
ca la un frate. Noi am v`r`t capital mare ]n afacerea asta =i nu
zic c[ nu merge, nu vreau s[ sup[r pe Dumnezeu (Iorgu se ]nchin[
supersti\ios), dar e nego\ delicat, din orice se stric[. Aici totul e
s[ ai vad, s[ =tie lumea de unde s[ te ia. Dac[ m[ mut, sunt un
om pierdut. Domnul Giurgiuveanu e proprietarul localului, cum
=tii =i dumneata, =i nu pot s[ m[ pl`ng. Am pl[tit cinstit =i am
r[mas. Dar acum am aflat c[ unchiul dumitale vinde casele.
}mi vin samsari mereu. Dac[ vine alt proprietar, ce m[ fac eu?
}mi m[re=te chiria, asta nici vorb[, a= da =i mai mult, de=i =-a=a
e greu. Dar umbl[ concuren\a. E cineva care vrea s[ m[ scoat[
de aici =i s[ deschid[ el restaurant. Domnule Felix, nu te uita
la noi c[ p[rem oameni cu stare, avem riscurile noastre. Uite,
eu am copii mari, unul, s[-mi tr[iasc[, e ca dumneata, student
la Drept, a= vrea s[-l cuno=ti, ne face onoare mare. Eu trebuie
neap[rat s[ stau aici. (Iorgu ]mpreun[ m`inile =i vorbi lui Felix
]n a=a chip, ]nc`t se p[rea c[ trateaz[ cu el.) Domnule Felix,
cump[r[m noi casa, d[m c`t se cere, ne ]mprumut[m, ]n fine,
facem ce facem, suntem negustori rom`ni, cinsti\i, dumneata
ai auzit de Iorgu. De ce s-o ia altul, c`nd noi am l[sat at`\ia
bani ca chirie?
—Eu, se ap[r[ u=or Felix, am toat[ bun[voin\a, ]ns[ mo=
Costache nu prea vorbe=te de astea cu mine.
— Domnule Felix, urm[ Iorgu, mai cu aprindere, nu-\i cer
mare lucru. S[ vezi cum stau lucrurile =i te rog s[ nu te superi
de ce-am s[-\i spun. Eu am vorbit cu domnul St[nic[ de chestia
asta, i-am dat =i onorarii =i mi-a f[g[duit marea cu sarea. Da

218
 Enigma Otiliei

nu mi-a adus nici un r[spuns, m[ tot poart[ cu vorba. Un

chelner de la mine mi-a spus c[ l-a v[zut cu amicul care m[
sap[ pe mine. +tii, s[ nu te superi, dar domnul St[nic[ e un
om, cum s[ zic...
— Nu m[ sup[r, protest[ Felix, z`mbind, ]ns[ ce trebuie
s[ fac?
Iorgu se ]nveseli.
— S[-i vorbe=ti domnului Giurgiuveanu, poate nu i-a spus
nimic, a=a b[nuiesc eu, s[-i spui c[ vreau eu s[ cump[r, c[
dau c`t cere, s[ m[ cheme s[ st[m de vorb[. Eu a= fi venit, dar
n-am vrut s[ m[ vaz[ lumea, am crezut ]n domnul St[nic[.
Felix f[g[dui, =i Iorgu, ]n culmea satisfac\iei, se repezi s[-i
ofere fel de fel de lucruri, ]i strecur[ ]n buzunar \ig[ri exotice,
bomboane.
— Am s[ m[ uit la dumneata ca la un tat[, pardon, ca la
un frate!
La col\ul str[zii, St[nic[ r[s[ri ca din p[m`nt.
— Ha, ha, tipule, te-ai dezghe\at bine, frecventezi localurile
de perdi\iune! Bravo, te felicit. Dar ce cau\i la ora asta? Te-am
v[zut cu Iorgu. Spune-mi drept, ce-\i spunea? E=ti t`n[r ]nc[, naiv,
[sta e vulpe b[tr`n[, ]=i face treburile cu dumneata. Spune-mi
drept (St[nic[ ]l privi pe Felix ]n ochi), te sondeaz[ ]n chestia
localului, \i-a spus ceva de contract, de vreo v`nzare?
— Nu! min\i Felix, devotat lui Iorgu, din instinct. St[nic[
se uit[ incredul.
— Z[u? Dar e ]n stare! S[ nu te ui\i la el. {sta e un punga=
care a f[cut milioane, pe spinarea mea, a dumitale, a cui vine
s[-=i lase banii aici. Ce-ar vrea el? S[ ia un local splendid pe
nimic? Mo= Costache nu vinde, mi-a spus mie, pe cuv`ntul
meu de onoare. De ce s[ v`nd[? S[ risipeasc[ averea? Ar fi o
dobitocie. Tot ce are las[ Otiliei, ascult[-m[ pe mine. (St[nic[
zg`l\`i pe Felix de hain[.) E ]n interesul dumitale. Ai s-o iei pe
Otilia de nevast[, nu spune nu, doar nu vrei s-o iei goal[. Nu fi
prost! Interesul nostru e ca mo= Costache s[ nu v`nd[ nimic.
Nici nu sufla vorb[ b[tr`nului de asta, c[ se sup[r[ foc. Nu-i
place s[-i ba\i capul. Astea sunt escrocherii de-ale lui Iorgu,

219
 G. C[linescu

care-=i ]nchipuie c[ ar putea s[ dea o lovitur[, =i cu c`teva

chirii s[ devin[ proprietar. S[ vrea s[ fac[ asta mo= Costache,
=i dumneata, ca t`n[r cinstit, viitor ginere, sa-i spui: Nu, mo=ule.
}n timpul vorbirii, St[nic[, z[rind ceva ]n buzunarul lui Felix,
v`r`se m`na:
— Ia te uit[, pezevenghiul! El \i-a dat astea? Astea-s \ig[ri
de contraband[, eu i-am f[cut afacerea.
+i St[nic[ v`r] una ]n gur[, l[s`nd pe celelalte ]n buzunarul
lui Felix. Apoi se r[zg`ndi.
— Parc[ nu fumai!
— Nu!
— Atunci, d[-mi-le mie, nene, e p[cat s[ te joci cu ele, ca
copiii mici.
Felix ]l asigur[ c[ va fi discret =i d[du s[ plece, dar St[nic[
]l \inu de hain[.
— Stai, frate, unde fugi a=a? Ai mai fost pe la Georgeta?
Acel „mai“ familiar dovedi lui Felix c[ St[nic[ era ]n curent
cu vizitele lui la fat[. Nu putu s[ mint[.
— Am fost o dat[, ]n treac[t!
St[nic[ ]l str`nse tare de hain[, cu am`ndou[ m`inile,
confiden\ial.
— Amice, sunt vinovat fa\[ de dumneata. Da, sunt vinovat!
M-am purtat neleal. Eu \i-am f[cut cuno=tin\[ cu Georgeta =i
te-am ]ndemnat, m[-n\elegi... Am f[cut foarte r[u. Am o
r[spundere cu dumneata. Te rog eu s-o ocole=ti pe fata asta. }\i
spun ]n interesul reputa\iei dumitale, al fericirii dumitale! Ce
=tii cine e asta? Am =tiri rele de tot despre ea. Mi-a spus cineva
lucruri grozave, c[ ar fi ie=it dintr-un =antan de la Br[ila, =antan
de marinari. Azi s[ n-ai ]ncredere ]n nimeni. Fata asta poate
s[-\i fie nefast[, poate s[-\i transmit[, pricepi... e=ti b[iat
inteligent, ce naiba, viitor doctor. Dumneata trebuie s[ te
p[strezi ca un crin pentru Otilia. Las’ c[-\i g[sesc eu alt[ fat[,
mai fain[. Georgeta, ]\i spun ]ntre patru ochi, e o escroac[.
Are un general, pe care-l toac[...
Uit`nd imaginea lilial[ de la ]nceput a Otiliei, St[nic[
ad[ug[:

220
 Enigma Otiliei

— Fiindc[ ai fost prost... S[ fi fost eu ]n locul dumitale, azi

Otilia era metresa mea, =i a= fi stat eu cu ea acolo frumos ]n
bra\e, ]n locul lui Pascalopol.
Felix fugi f[r[ s[ mai asculte, de=i St[nic[ ]l strig[, desperat:
— Stai, frate, am ceva s[-\i mai spun.
Felix comunic[ seara lui mo= Costache dorin\a lui Iorgu,
f[c`ndu-i acestuia un portret din cele mai m[gulitoare, a=a,
din scrupul amical, de=i nu-=i f[cea iluzii asupra prestigiului
s[u pe l`ng[ mo= Costache. B[tr`nul bulbuc[ ochii mari.
— |i-a spus el c[ cump[r[? Auzi dumneata, =i c`t d[?
— D[ c`t ceri. Vrea s[ discuta\i!
— P[i, nu mi-a trimis el vorb[ prin St[nic[ zilele trecute,
c`nd l-am ]ntrebat, c[ nu e amator? Spunea c[ a cump[rat ]n
alt[ parte.
— S[ =tii c[ nu e adev[rat. Domnul Iorgu l-a trimis pe
St[nic[ la dumneata tocmai ca s[ te roage s[-i vinzi casele,
i-a dat =i bani pentru asta. I-a dat =i mai ]nainte dou[ sute de
franci de fa\[ cu mine, ca s[-i prelunge=ti contractul.
Mo= Costache r[gu=i brusc =i ridic[ m`inile spre Felix, ca
spre singurul vinovat.
— Punga=, tic[los, s[ nu-l mai v[d ]n casa mea! i-am dat
cinci franci, ]n\elegi! i-am dat cinci franci pentru tr[sur[, s[
mi-l aduc[ pe Iorgu aici, =i-l a=tept de trei zile. M[garul! M[
vinde du=manilor! Hai acuma acolo! S[ mergi cu mine acolo!
— Unde?
— La Iorgu!
Felix primi cu bucurie propunerea, satisf[cut s[ ]ndatoreze
pe acela ]n care vedea un tat[ al Otiliei. }=i puse alte haine,
]ndrept[ cravata roas[ a lui mo= Costache =i ie=ir[. Fiind cam
departe, ]ntreb[ pe b[tr`n dac[ nu vrea sa ia un tramvai sau o
tr[sur[, Dar mo= Costache protest[:
— E=ti obosit? Pentru mine, nu! Mergem ]ncet-]ncet.
Tot drumul, b[tr`nul bomb[ni, oc[r`nd ]n surdin[ pe St[nic[:
punga=, escroc etc. Ca s[-i fac[ o pl[cere lui Felix, g[si cu
cale s[ cumpere de pe drum un fi=ic cu alune americane, pe
care le ron\[i aproape numai el. Sosi\i ]n fa\a restaurantului,

221
 G. C[linescu

mo= Costache trimise pe Felix ]nainte, spre a preveni pe patron.

Felix se strecur[ cam stingherit printre mese, fiindc[ ]ncepuse
s[ se str`ng[ lumea (erau orele zece), c[ut`nd din ochi pe
St[nic[, pe care-l b[nuia la p`nd[. }l dibui pe Iorgu, care,
jubil`nd, se precipit[ spre u=[, urm[rit de Felix, =i g[si pe b[tr`n
]n marginea trotuarului, m`nc`nd alune americane.
— Coane Costache, te voi binecuv`nta toat[ via\a pe
dumneata =i pe nepotul dumitale!
Restauratorul ]i ]mpinse ]ntr-un gang ]ngust =i obscur =i-i
scoase, pe sc[ri ]ntortocheate =i coridoare nea=teptate, ]n birou.
Dind[r[tul unei u=i se auzi un r`s ascul\i de femeie =i sc`r\`itul
ap[sat al unor ghete. Era un „separeu“. Mo= Costache rumega
alune =i pip[ia pere\ii, lemn[ria, clan\ele, mul\umit de ele.
— Am v`r`t o avere, coane, ]n repara\ii, ]i zise Iorgu, \i-am
]ngrijit localul ca pe casa mea. +i acum s-o v[d ]n m`inile
du=manilor?
Felix, ajuns ]n birou, fu cuprins de un scrupul. I se p[ru c[ e
o indiscre\ie s[ asiste la dezbaterile celor doi, mai ales c[-l
vedea pe mo= Costache cam st`njenit =i-=i zise chiar c[ nu-i
de demnitatea lui s[ se amestece ]n astfel de lucruri. }i era
foame. Fugise acas[ f[r[ s[ m[n`nce, iar mo= Costache ]l luase
prea repede. Domnul Iorgu, auzindu-i dorin\a, d[du ordine
stra=nice s[ i se ]ntind[ ]ntr-un separeu masa =i s[ i se ofere tot
ce va pofti, ]n contul lui. Doi chelneri explicar[ lui Felix, cu
r[bdare =i v[dit[ simpatie, calit[\ile tuturor m`nc[rurilor,
discutar[ ]ntre ei, se trimiser[, pe r`nd, unul pe altul la buc[t[rie
=i-l hr[nir[ pe t`n[r cu ceea ce socotir[ ei a fi cinstea casei,
turn`ndu-i, ]ntr-un batalion de pahare, felurite vinuri. Ame\it,
p[truns prin tot trupul de o senza\ie de bun[ stare, dup[ acest
chef de unul singur, Felix se g`ndi deodat[ la evenimentul de
peste zi. Tr[ise azi o zi nou[ ]n existen\a lui, cunoscuse pl[cerile
vie\ii. F[r[ s[-=i dea seama cum, se auzi ]ntreb`nd:
— Dar domni=oara Georgeta nu e aici?
Chelnerul se repezi pe u=[ =i se-ntoarse cur`nd cu =tirea c[
domni=oara tocmai venise =i-=i dregea coafura ]n odaia
econoamei. Prin sufletul lui Felix trecur[ vanit[\i de b[rbat cu

222
 Enigma Otiliei

amante frumoase =i cu avere. I se spuse c[ domni=oara, auzind

de el, trimisese vorb[ c[ vine =i ea, numaidec`t. Ceea ce se =i
]nt`mpl[. Georgeta intr[ ]ntr-o rochie de satin negru, inund`nd
odaia de parfumuri, iar chelnerul ie=i discret pe u=[.
— Tu, dragule, zise ea, dar ce s-a ]nt`mplat? Tu ]ncepi s[ te
strici? Vai, ce de vinuri!
Georgeta lu[ capul lui Felix ]ntre palme =i-l privi serios ]n
ochi. Apoi gust[ din unele vinuri.
— Vinuri tari, observ[ ea. Ai s[ te-nve\i r[u! Eu credeam c[
tu dormi acum! A=a ]nve\i tu carte? S[ =tii c[ nu te mai iubesc,
dac[ te apuci de chefuri. Mi-a spus mie ceva St[nic[.
Felix se cam sup[r[ de moral[. }l agasa aerul matern. Se
sim\ea b[rbat ]n toata firea. }i explic[ Georgetei c[ venise cu
mo= Costache pentru ni=te treburi =i c[ m`ncase, pur =i simplu.
— A=a? Ei, atunci, iart[-m[. +tiam eu c[ e=ti b[iat cuminte.
}n\elegi c[ nu pot s[ am iluzia unei logodnice cu un st`lp de
=antane. Nu =tii ]ns[ ce rude ai! St[nic[ al t[u e o perl[. De-abia
am sc[pat de el. Cum ai plecat de la mine, a venit =i mi-a
f[cut o moral[ stra=nic[. }nt`i mi-a spus c[ te stric, c[ el are
r[spunderi, c[ mo= Costache te-a dat ]n paza lui. Apoi a ]ntors
foaia, v[z`nd c[ r`d. Mi-a spus c[ tu e=ti un stricat, c[ ai sedus
pe Otilia, care din cauza ta =i-a luat lumea ]n cap, =i pe o
cumnat[ a lui. Aurora, Aurica, a=a ceva, pe care n-ai mai vrut
s-o iei de nevast[, ]n sf`r=it, c[ de la Ia=i te-a dat afar[ din
=coal[ pentru scandaluri amoroase. }n\elegi? Tu ai fi o vietate
de ap[, cum se zice ]n argoul nostru, care te dai numai la fete
]ntre\inute, ca s[ le toci banii. Otilia avea pe Pascalopol, iar
eu pe general. Ce zici?
Lui Felix i se f[cu un v`rtej ]n cap =i se ridic[, ]mpleticindu-se,
de pe scaun.
— Domni=oar[ Georgeta, zise el, cu glasul tremurat de
m`nie, e adev[rat c[ am dormit cu dumneata azi, dar eu te
respect =i te rog s[ m[ respec\i, la r`ndul dumitale.
Georgeta ]i puse repede m`na alb[ =i plin[ de inele la gur[:
— Taci, pentru numele lui Dumnezeu, c[ te aude lumea!
Uf! Ce emo\ii am! Sunt, ]n sf`r=it, obiectul unor indign[ri

223
 G. C[linescu

romantice. Felix drag[, dar eu n-am vrut s[ te jignesc, eu nu

cred nimic din toate astea, tu e=ti un b[iat delicios. Eu ]\i spun
vorbele lui St[nic[, a=a, ca s[ cuno=ti lumea.
Georgeta puse un obraz al ei pe obrazul lui Felix =i,
cuprinz`ndu-l cu m`na de mijloc, ]l leg[n[, ]ng`n`ndu-l ca
pe un copil:
— Prost ce e=ti! }n\eleg de ce te iubea Otilia! St[nic[ e un
tip rar, nu-l =tiu eu? Acum i-a intrat ]n cap c[ trebuie s[ divor\eze
de nevast[-sa =i s[ se ]nsoare cu alt[ femeie, mai de lume. S-a
oferit s[ m[ ia de nevast[, propun`ndu-mi s[ cer generalului
s[-mi fac[ o cas[ pe numele lui. Spune fel de fel de prostii: s[
mergem ]n Argentina, nu =tiu mai unde, ]n fine, aiureaz[. M-a=
m[rita cu oricine, bine]n\eles nu cu un b[iat ca tine, s[-i stric
rosturile, cu oricine, ]\i zic, a=a, de ochii lumii, chit c[ apoi
voi da divor\. Dar St[nic[ nu e serios, =i apoi nu mi-a= ierta s[
fac s[ sufere o biat[ femeie. Tic[lo=i sunt b[rba\ii, canalii!
Georgeta st[rui ca Felix s[ se duc[ acas[, spre a nu fi p`ndit
de St[nic[, =i, spre mai mult[ siguran\[, ]l duse ]n biroul lui
Iorgu, unde mo= Costache, foarte mul\umit, m`nca alune dintr-o
farfurie plin[ v`rf. Iorgu p[rea ]n culmea satisfac\iei =i arunca
lui Felix priviri recunosc[toare. Cei doi plecar[, ]nso\i\i p`n[
]n u=a gangului de Iorgu, care-i sui ]ntr-o tr[sur[, d`nd ordine
birjarului cunoscut s[-i duc[ ]n contul lui.
— V-a\i ]nvoit? ]ntreb[ Felix.
— H]h], morm[i Costache, ron\[ind din alunele cu care-=i
umpluse buzunarele. Apoi ]=i dezvolt[ g`ndul ]ntre dou[
mestec[ri. „Dac[ nu mai sunt legi ]n \ara asta =i nu po\i s[ la=i
ce-i al t[u cui pofte=ti, v`nd mai bine. Dau eu cui vreau, =i
dumnealor s[ ia v`ntul.“
+i b[tr`nul scuip[ afar[ din tr[sur[ o pieli\[ de alun[ =i-=i
sufl[ apoi, zgomotos, nasul.
„Poate c[ b[tr`nul, medit[ Felix c`nd fu ]n pat, nu e chiar
a=a de r[u cum ]mi ]nchipui. Avari\ia lui e mai mult o manie,
dar o iube=te pe Otilia =i se g`nde=te mereu la ea.“
Lu[ un tratat, ]l desf[cu =i ]ncepu s[ citeasc[, g`ndurile
]ns[ ]i zburau departe. Ducea o existen\[ cam agitat[, pu\in

224
 Enigma Otiliei

potrivit[ studiului. Prea multe senza\ii tari ]ncerca ]n vremea

din urm[. Nu era un an de c`nd picase aici dintr-un mediu
provincial =i monoton =i cunoscuse dragostea spiritual[ =i pe
cea fizic[, r[utatea oamenilor, l[comia, nep[sarea, invidia,
ambi\ia. Era liber, =i totu=i nelini=tit, lipsit de ocrotire. Se sim\ea
mai degrab[ singur pe lume, p[r[sit. Crezuse ]n Otilia, =i Otilia
]l tr[dase. Georgeta era „o fat[ fain[“. Ea ]ns[=i ]l sf[tuia s[ n-o
ia ]n serios. De vreme ce nu avea nici o leg[tur[ aici, ar fi
putut ]n anul urm[tor, c`nd devenea major, s[ plece ]n Fran\a
=i s[-=i urmeze acolo studiile. Cu ce ar fi scos din casa din Ia=i
ar fi putut tr[i. Felix ridic[ din nou cartea ]n fa\a ochilor, c`nd
deodat[ auzi glasuri feminine, printre care i se p[ru c[ distinge
pe cel al Marinei, apoi un zdup[it pe sc[ri. Un pumn lovi
violent ]n u=[.
— Domnule Felix, domnule Felix, striga un glas sub\ire,
]n panic[.
— Cine e?
— Sunt eu, Aurica. Moare tata! Vino, te rog, repede jos...
Felix s[ri z[p[cit din pat, ]=i arunc[ o hain[ pe el
=i-ntredeschise pu\in u=a. Z[ri pe Aurica tremur`nd, cu un
pardesiu aruncat peste c[ma=a de noapte.
— Vino, te rog, c[ i-a venit r[u, am trimis pe Marina
dup[ doctor!
Felix ]ncepu s[ se-mbrace repede. Graba ]l ]nt`rzia =i mai
r[u. Pe c`nd ]=i dibuia lucrurile, d[du de caietul lui Simion
=i-l deschise ]n treac[t. Era plin de cuvinte f[r[ leg[tur[ ]ntre
ele, cele mai multe din domeniul Bibliei, scrise caligrafic,
regulat, ]ns[ cu mari tremur[turi. P[rea caietul de exerci\ii la
caligrafie al unui =colar. }nt`mplarea ]l indispuse. C`nd se
g`ndi c[ mai t`rziu, ca doctor, ]l vor chema a=a, ]n mijlocul
nop\ii, cariera nu-i sur`se deloc. }=i zise c[ se va dedica cu
totul =tiin\ei. Se d[du, ]n sf`r=it, jos. Costache ie=ise =i el ]n
c[ma=[, cu un surtuc deasupra =i cu un fes de l`n[ pe cap.
Era comic, ]n toat[ puterea cuv`ntului, ]nc`t Felix nu putu s[
nu z`mbeasc[. Fuma =i scotea fumuri groase pe ]ntuneric,
care d[deau aerului luciri albe.

225
 G. C[linescu

— Du-te, zise mo= Costache, du-te s[ vezi ce are bietul

Simion!
Felix trecu ]n curtea cealalt[, intr[ ]n cas[, =i-n sufragerie,
unde se vedeau ]nc[ vestigiile nestr`nse ale mesei de sear[,
d[du de St[nic[, care fuma, ]ntors cu spatele =i ochind prin
dulapuri. „Omul acesta, g`ndi Felix, e inevitabil.“ C`nd ]l z[ri,
St[nic[ ]i f[cu cu ochiul =i-i spuse ]n =oapt[:
— E r[u de tot, se cur[\[ babal`cul. Apoplexie, cu siguran\[.
L-a lovit damblaua. Am stat aici cu el la mas[ p`n[ pe la
unsprezece, pe urm[ a plecat =i am auzit pe Aurica strig`nd
c[-i vine mo=ului r[u.
Aglae ap[ru =i ea, ]ncruntat[, p[r`nd mai mult m`nioas[
dec`t speriat[.
— Parc[ =i-a mai venit ]n fire, zise ea, l-am frecat cu o\et
aromatic. A m`ncat ca un bivol, asta e tot. Sunt moart[ de
oboseal[. Omul [sta o s[ m[ bage ]n p[m`nt. +i nu mai vine
toanta aia de Marina cu doctorul! Trebuia s[ se duc[ Titi. Nici
nu =tiu cui seam[n[ b[iatul [sta, a=a de nesim\itor e. Nici n-a
vrut s[ se scoale! Doarme dus.
— E chestie grav[, coment[ St[nic[, din pl[cerea de a vorbi.
La v`rsta asta, pierderea de cuno=tin\[ ce poate s[ fie dec`t
dambla? De trezit, se treze=te el, dar e de v[zut cum. Poate i
s-a paralizat un bra\, un picior, astea sunt accidente clasice.
— Ba s[ m[ fereasc[ Maica Domnului de a=a pacoste.
Dec`t a=a, mai bine s[-l ia Dumnezeu.
— }l ducem la spital.
Aglae privi pe St[nic[ ]n ochi, ]ncruntat.
— C[ doar n-o s[-l \in aici, unde sunt copii! P[catele lui, el
=i le cunoa=te.
Felix se c[i c[ venise. Se auzir[ de afar[ pa=i, =i un b[rbat
cu barbi=on, ]nalt, grav intr[ ]n[untru, c[l[uzit de Marina. Era
plictisit, cu privirea f[r[ interes, profesional[, v[dit contrariat
c[ fusese sculat din somn.
— Unde e pacientul? ]ntreb[ el.
Aglae ]l duse ]n dormitor, urmat[ de St[nic[. Acesta f[cu
semn cu ochiul lui Felix, s[ intre =i el. Marina ]nchise convoiul,

226
 Enigma Otiliei

a=ez`ndu-se ]n pragul u=ii. Dormitorul, spa\ios, semiobscur, avea

]ntre ferestre dou[ paturi mari cu t[blii de nuc, cu voluminoase
suluri de lemn. O lamp[ cu abajur strejuia pe o noptier[.
Olimpia =edea pe marginea unui pat =i \inea m`na bolnavului
]nc[ nev[zut. Aurica privea galben[, sp[lat[ de dresuri, mai
de departe. Un miros p[trunz[tor de o\et aromatic se amesteca
cu o duhoare nepl[cut[ de dormitor ]nchis. Doctorul f[cu semn
s[ se deschid[ un geam =i se a=ez[ pe marginea patului, pe
locul p[r[sit de Olimpia, ]n vreme ce to\i ceilal\i, plini de
curiozitate, f[cuser[ cerc ]n jurul patului. Acum, Simion se
vedea r[sturnat pe spate, cu ciocul ]n sus, r[sufl`nd ]ncet. Pieptul,
descoperit, ]i l[sa afar[ o perie de tuleie, un picior gol, v`nos
ie=ea din plapum[. Doctorul ]l lu[ cu am`ndou[ bra\ele =i-l
a=ez[ bine pe pern[, ]i desf[cu pleoapele =i-i privi ochii, apoi
]i lu[ pulsul. }n timp ce num[ra mintal, ]ntreb[:
— Cum i-a venit?
— S-a sculat de la mas[ =i s-a dus s[ se culce, =i atunci a
c[zut jos. Eu nu l-am v[zut. A m`ncat prea mult. M[n`nc[
prea mult, domnule doctor. Cineva mi-a spus c[ ar avea diabet.
Doctorul nu d[du nici o importan\[ vorbelor Aglaei =i-=i
preg[ti o sering[.
— I-a\i f[cut analizele?
— S-a f[cut, domnule doctor, s[ri St[nic[.
Aglae ]ntinse o h`rtie, doctorul o examin[ mahmur, apoi
zise aspru:
— N-are nici un diabet.
C`nd acul se ]nfipse ]n una din fesele concave ale lui Simion,
acesta gemu pu\in, apoi ]ncepu s[ mi=te capul =i s[ priveasc[
pe doctor pe sub gene.
— Cum te sim\i? ]ntreb[ acesta.
Simion ]l scrut[ atent, dar nu r[spunse.
— Nu po\i s[ vorbe=ti? strig[ doctorul. Ia ridic[-te.
Simion se ridic[ pu\in, z`mbi proste=te, mi=c[ pu\in
buzele =i t[cu.
— Probabil afazie, vorbi doctorul, ca pentru el.
— Ce este aia? ]ntreb[ Aglae.

227
 G. C[linescu

Doctorul o privi cu dispre\ =i zise:

— +i-a pierdut graiul, deocamdat[, a=a cred.
— Cum a=a? E grav? ]ntreb[ Aglae, scandalizat[ =i plictisit[.
— Depinde de cauz[. Asta n-o putem =ti acum. S[ stea
lini=tit ]n pat =i mai ales s[-l p[zeasc[ cineva, asta e esen\ial.
+i s[ m[ chema\i.
Doctorul ceru s[ se spele pe m`ini, f[cu opera\ia cu r[ceal[,
arunc`nd pe sub pleoape ochiri ]n jurul lui, spre a vedea dac[
i se aduce onorariul. St[nic[ o lu[ de bra\ pe Aglae =i o duse ]n
odaia vecin[:
— Trebuie sa-i pl[te=ti doctorului vizita de noapte. D[-mi,
c[-i dau eu, un pol. De c`te cinci, ca s[ par[ mai mult.
— C``t? se indign[ Aglae.
— Doctor mare, motiv[ St[nic[, nu prime=te mai pu\in.
Aglae scoase banii, bodog[nind:
— L-a g[sit acum s[ se-mboln[veasc[, tocmai c`nd sunt
mai sup[rat[ cu copiii [=tia.
St[nic[ ]i lu[ banii din m`n[, f[r[ s-o mai asculte, =i ie=i ]n
]nt`mpinarea doctorului, care se preg[tea s[ plece. }l lu[
ceremonios de bra\ =i-l scoase pe u=[, ]ntr-un chip cam caraghios,
c[ci gesticula\ia lui afectat[ contrasta cu afectarea cu care
doctorul ]=i p[stra rigiditatea. Afar[, St[nic[ strecur[ doctorului
onorariul ]n m`n[ =i se crezu dator, ca de obicei, s[ ia informa\ii.
— Domnule doctor, ne d[m seama foarte bine c[ e grav,
dar suntem tari, pacientul e ]n v`rst[, de acum ]ncolo ne
a=tept[m la orice. Spune\i-mi verde, t[ia\i ]n carne vie, doar
sunt b[rbat, ce Dumnezeu!
Doctorul c[ut[ s[ scape de orice preciziune p[=ind repede
spre poart[, ]n vreme ce vorbea, ceea ce jigni pe St[nic[.
— Este un ictus, cu atac afazic, a=a mi se pare, ]n aparen\[
foarte u=or. Tocmai astea sunt primejdioase. Nu pot s[ m[
pronun\ p`n[ nu fac examenul am[nun\it al bolnavului. Poate
s[ fie =i altceva. Nu pot s[ anticipez. Trebuie s[-l supraveghea\i,
s[ vedem c`t dureaz[ criza.
— Atunci e grav, domnule doctor?
Doctorul ridic[ din umeri =i, ]n[l\`ndu-=i gulerul hainei,
fiindc[ sufla un v`nt sub\ire, porni f[r[ s[ r[spund[.

228
 Enigma Otiliei

„Punga=i de doctori! }\i iau banii degeaba.“

}n fond, St[nic[ era impresionat, =i o tremur[tur[ ]i str[b[tu
tot trupul. Va s[ zic[, Simion putea s[ moar[. O duio=ie nespus[
]i trecu prin suflet, de care fu, ]n acela=i timp, m`ndru.
„Ce canalii sunt oamenii! g`ndi el. Aglae, soacr[-mea, e o
vr[jitoare, n-are inim[ nici de un gram. }i moare b[rbatul, =i se
tocme=te cu doctorul. +i e plin[ de bani. Iar Olimpia asta st[
ca o dobitoac[, nu cere nimic, nu descoper[ nimic, o s[ moar[
to\i, =i n-o s[-i r[m`n[ nici un ac. Mi-am legat via\a de o
insensibil[. Fire=te, moare ta-su, =i Titi se leag[n[. Ce idiot!“
P`n[ ]n cas[, St[nic[ trecuse printr-un =ir ]ntreg de asocia\ii,
al c[ror punct de plecare ]l uitase. Olimpia se preg[tea s[
plece. La fel f[cea =i Felix. Simion adormise, =i Aglae era de
p[rere s[-l „lase dracului ]n pace“ c[ n-are nimic. Indigestie!
— Unde te duci? ]ntreb[ St[nic[ pe Olimpia.
— Acas[, unde s[ m[ duc? P`n[ c`nd am s[ stau pe
capul altora?
— Tocmai acum, c`nd e tat[-t[u bolnav? N-ai auzit c[
trebuie supravegheat?
— Are cine s[-l supravegheze, n-avea grij[. E Aurica, e
Titi. M-am plictisit s[ tot fiu pe drumuri. De altfel, =i dumneata
s[ faci bine s[ mai stai pe acas[. Eu sunt femeie m[ritat[,
sau ce sunt?
— Drag[ Olimpia, se ]ncerc[ St[nic[ s[-=i ]mpace nevasta,
care privea ]n sus, mar\ial din cauza f[lcilor prea pline, tu =tii
cum e un avocat, trebuie s[ alerge, s[ fie pretutindeni. Dac[
n-avem =i noi avere ca al\ii! Nu e a=a, domnule Felix?
—Ce ai cu domnul Felix? Eu vorbesc cu tine. Am s[-l rog
pe domnul Felix, care te ]nt`lne=te mai des, s[ te pun[ sub
observa\ie, s[-mi spun[ cu ce femeie te ]nt`lne=ti mereu, cine
e Georgeta ceea de care tot aud.
— Poftim! se mir[ St[nic[, privind pe Felix. Iat[ o femeie
care nu ]n\elege situa\iile. Eu sunt ca un doctor, ]n\elegi? Eu
am contact cu toate clasele sociale. Dac[ o artist[ ]mi cere
concursul, pot s[-i ]ntorc spatele?

229
 G. C[linescu

— Ce artist[, ce artist[? ]i t[ie Olimpia vorba. E o...

St[nic[ se ar[t[ pudic =i indignat:
— Iubito, niciodat[ n-ai fost a=a nervoas[. E de fa\[ domnul
Felix, avem un caz nenorocit ]n familie, acum te-ai g[sit s[-mi
faci scene? Ai =i tu dreptate, vom discuta acas[.
Cei trei ajunser[ ]n curtea casei lui mo= Costache, fiindc[
St[nic[ \inuse s[-l conduc[ pe Felix. }n dreptul casei auzir[ un
p`r`it grozav =i o =oapt[ cavernoas[, care-i f[cu s[ tresar[:
— Ei! Ce s-a ]nt`mplat?
Era mo= Costache, care ]mpinsese u=a gotic[ =i ]ntreba.
St[nic[ intr[ numaidec`t ]n[untru, gata s[ se sustrag[ repro=urilor
Olimpiei.
— Ce s-a ]nt`mplat? I-a venit r[u pu\in, dar ce are,
Dumnezeu =tie!
— Doctorul ce-a zis? ]ntreb[ mo= Costache.
— Doctorul! se sup[r[ St[nic[. Un punga=. Vine, te pip[ie
=i spune c[ nu =tie precis. |i-ai ales meserie bun[, amice! A
spus c[ s[ vad[ mai t`rziu. Icter, ictus, a=a ceva.
— Ictus, confirm[ Felix.
— Asta. Pentru asta cere dou[zeci de lei. }i dau pro=tii.
I-am dat numai zece.
St[nic[ scoase din buzunar dou[ piese de argint =i le juc[
pu\in ]n m`n[, apoi le v`r] ]n buzunar.
— D[-le ]ncoace! zise Olimpia, avid[.
— Las[, acas[! protest[ St[nic[.
}n sf`r=it, cei doi plecar[. Felix se ]ntoarse ]n odaia lui =i
lu[ un tratat de Patologie general[, pe care ]l avea de la tat[l
s[u. R[sfoi prin el, ]n scopul de a g[si cazul lui Simion. Atacul
afazic putea fi un aspect al unei simple congestii cerebrale,
dar putea fi =i altceva. Acest altceva, Felix refuz[ s[ =i-l
]nchipuie m[car. Era cu neputin\[. Un mol`u ca Simion! Lu[
iar caietul b[tr`nului =i privi cuvintele scrise ]n el. N-aveau
nici o leg[tur[ logic[ ]ntre ele, totu=i, un fir asociativ p[rea s[
le ]nl[n\uie. Probabil c[ Simion f[cuse exerci\ii de caligrafie,
ca unul c[ruia ]i pl[ceau lucr[rile manuale. }ns[ i-l d[duse ca
o contribu\ie la binele omenirii. Gre=ise caietul, b[tea c`mpii?

230
 Enigma Otiliei

Otilia spusese despre Simion c[ fusese ]n tinere\e un om

aventuros. Felix trebui s[ recunoasc[ sincer c[, dac[ ceilal\i
n-ar fi afirmat c[ Simion se purta a=a totdeauna, ar fi jurat c[
nu e ]n toate min\ile. Aceast[ idee ]ncepu s[-l preocupe. Se
d[du repede jos din pat, cu picioarele goale, =i scoase din
dulapul lavoarului un morman de fascicole cu cursul de
psihiatrie al profesorului care-l remarcase. Nu era obligat s[
urmeze acest curs, totu=i ]l frecventase =i-=i cump[rase coalele
litografiate. }ncepu sa citeasc[ lec\iile din prim[var[, tocmai
acelea ]n care se aflau elementele pe care le c[uta, =i o ipotez[
]ncepu s[ i se contureze. Avu satisfac\ii de detectiv. Se culc[
t`rziu dup[ miezul nop\ii, r[pus de emo\iile zilei, =i se de=tept[
abia la pr`nz, c`nd soarele era sus pe cer. Peste noapte visase
c[ f[cuse cu Otilia ceea ce i se ]nt`mplase cu Georgeta =i fu
profund m`hnit. I se p[rea c[ profanase o imagine sf`nt[. Se
sp[l[ ostentativ cu ap[ rece, ]ncerc[ s[ ]n[bu=e toate emana\iile
r[ut[cioase ale visului. S[ mearg[ ]n ora=, nu mai era vreme.
Se d[du jos ]n curte, s[ se plimbe. Abia atunci ]=i aduse aminte
de Simion.
— Cum ]i mai este b[tr`nului? ]ntreb[ el pe Marina.
— Eh, b[tr`nul! zise aceasta, dispre\uitoare. Ai mai v[zut
dumneata drac mort? Uite-l, b[tr`nul se plimb[ prin curte.
Felix r[mase ]nm[rmurit. Arunc[ ochii peste gard =i ]ntr-adev[r
z[ri pe Simion, care se plimba cu m`inile la spate =i cu capul ]n
p[m`nt, foarte agitat. Crezu de cuviin\[ s[ treac[ dincolo, s[ se
intereseze de s[n[tatea lui. Simion ]l v[zu =i s[ri spre el cu
agilit[\i de felin[.
— Ai v[zut? zise el, s-a ]nt`mplat o mare minune! Mort am
fost =i-am ]nviat.
— }ntr-adev[r, observ[ Felix, e=ti foarte bine!
}n realitate, b[tr`nul, cu fa\a supt[ =i cu p[rul foarte albit,
avea o privire fanatic[, de-o fixitate sup[r[toare. Vorbele p[rur[,
totu=i, t`n[rului rezonabile. Dar b[tr`nul continu[ ]ntr-un chip
cam sibilinic:
— Am ]nviat din nou. Asta nu s-a mai ]nt`mplat de o mie nou[
sute zece ani. Am s[-\i spun o tain[ mare, ssst! s[ nu ne-o omoare
cineva, am s[-\i spun o tain[ mare, anume cine sunt eu...

231
 G. C[linescu

Felix se pref[cu gr[bit =i d[du s[ intre ]n cas[.

— S[ vii s[-\i dau talan\ii! ]i strig[ Simion de departe.
Ideea c[ b[tr`nul nu e ]n toate min\ile se ]nfipse ]n capul lui
Felix. Pusese ]n seara trecut[ un diagnostic =i a=tepta curios s[
vad[ desf[=urarea lucrurilor. Avea de g`nd, de altfel, s[ ]ntrebe
pe profesor. Aglae ]i spuse nep[s[toare c[ Simion n-are nimic,
c[ a=a se maimu\[re=te el totdeauna. C`nd Felix c[ut[ s[-i
strecoare b[nuiala c[ ceva e schimbat ]n felul lui de a fi =i c[ ar
fi trebuit totu=i s[ se cheme doctorul, Aglae r`se dispre\uitor:
— Dumneata nu-l cuno=ti pe Simion. Totdeauna a fost ni\el
scr`ntit. Dac[ m-a= lua dup[ doctori! I-a venit r[u, =i at`ta tot.
Totu=i purtarea lui Simion ]ncepu s[ pun[ pe Aglae pe
g`nduri. Simion ]=i examina hainele =i le g[sea prea scurte,
dibuia prin toate dulapurile, scotea afar[ ruf[ria =i h[in[ria =i
se v[ita c[ du=manii „omoar[“ hainele, le bat, le taie =i le
chinuie, persecut`nd astfel spiritul ascuns ]n ele.
— E=ti nebun, striga Aglae, eu nu =tiu ce-o s[ m[ fac cu
tine. Mi-ai pus toata casa cu josu-n sus. Nu \i-a scurtat nimeni
nici o hain[, a=a au fost ele.
— Le chinui\i! se c[in[ Simion.
Aglae era ]n fond singura plictisit[, fiindc[ Aurica ]=i
re]ncepuse turneele pe Calea Victoriei, iar Titi, placid, privea
ne]n\eleg[tor, leg[n`ndu-se cu spatele rezemat de sob[ =i cu
m`inile ]mpreunate catolic. C`nd scandalul devenea mai mare,
Aglae ]l ]ndemna s[ se duc[ ]n odaia lui, ca s[ fie lini=tit.
Simion pomenea mereu de duhul sf`nt, de Isus, de persecutarea
lui Dumnezeu ]n lume =i alte de acestea, ]ns[ nu ducea niciodat[
divaga\ia p`n[ acolo, ]nc`t s[ fie prins ]n delirare. Convorbirea
obi=nuit[ era normal[, =i toate actele vie\ii ]ndeplinite cu o
relativ[ regularitate. M`nca v`rtos =i dormea tun. Felix ]=i puse
]n cap s[-l descoase, din interes psihologic. Simion fu ]nc`ntat
de convorbire.
—De ce te vaie\i mereu, ]ntreb[ el, cine te sup[r[?
— N-ai v[zut, scurteaz[ hainele, bat lucrurile Domnului.
C`nd le bate pe ele, pe mine m[ bat!
— Cum se poate s[ crezi dumneata una ca asta, c[ lucrurile
ne]nsufle\ite sufer[ =i-\i aduc dumitale vreo atingere?

232
 Enigma Otiliei

Simion ]l privi pe Felix serios =i ca =i mirat c[ acesta ]l

socotea a=a de ne]n\elept, ceea ce intimid[ pe t`n[r.
— Ce-a zis Cristos apostolilor pe munte ]n Galileea? Iat[,
eu sunt cu voi, ]n toat[ ziua, p`n[ la sf`r=itul veacului, amin.
De atunci, Cristos e r[sp`ndit ]n toate, unde nu-l a=tep\i, dar
lumea ]l urm[re=te, =i-l schingiuie, =i-l r[stigne=te. A=a m[
r[stigne=te pe mine =i hainele mele!
Felix fu silit s[ recunoasc[ o anume logic[ ]n panteismul
extravagant al b[tr`nului. Cine =tie? Era un maniac cu vechi
teorii mistice. }l ispiti mai departe:
— Atunci dumneata faci parte din Dumnezeu?
Simion p[ru nedumerit de subtilitate.
— Eu sunt purt[torul cuv`ntului dumnezeiesc, Isus etern,
care ]nviaz[ mereu. Ieri am ]nviat. „E nebun, g`ndi Felix,
nebun de legat.“
— Acum ]n\eleg eu, zise el tare, e=ti Isus Cristos.
Simion ]l privi mirat, jignit, ca un om care e luat peste
picior. Felix, deconcertat, crezu c[ s-a ]n=elat =i a f[cut o gaf[.
— Drept cine m[ iei, amice, he-he, e=ti =iret. Am fost Isus,
to\i am fost Isus, dup[ ce duhul s-a r[sp`ndit din nou ]n lume.
Dar, persecutat, a fugit de pe p[m`nt =i nu se mai ]ntoarce
dec`t la judecata de apoi. Acum toate sunt goale, moarte. Eu,
hainele mele, iarba au r[mas f[r[ duh sf`nt ]n ele.
Curios. Extravagan\a dialectic[ a lui Simion ]nc`nt[
spiritul lui Felix. Desigur, Simion b[tea c`mpii, dar parc[
era o logic[ ]n vorbele lui. Dumnezeu se revelase prin Isus,
omenirea r[stignise aceast[ ipostaz[ a divinit[\ii, prin
sacrificiul M`ntuitorului, acesta se risipise ]n lume, f[c`nd
s[ participe toat[ f[ptura la divinitate, ]ns[ omenirea
ignorase caracterul divin al crea\iei =i izgonise cu totul
spiritul din univers.
— Deci crezi c[ redemp\iunea a fost zadarnic[? E interesant!
— Ha? exclam[ uluit Simion, ne]n\eleg`nd. Mi-au omor`t
hainele, ]mi fur[ toate vorbele.
„Hot[r`t, ]=i zise Felix, e nebun.“

233
 CUPRINS
G. C[linescu

XIII

St[nic[ se l[sase t`r`t acas[ de Olimpia, dar ciuda i se

zugr[vea pe fa\[. }ns[ era un om incapabil de a brutaliza pe
cineva =i chiar de a se impotrivi voin\ei cuiva. Din aceast[
pricin[, se credea bun la suflet, =i era ]ntr-adev[r, at`ta vreme
c`t ]l stap`nea sentimentul. Din p[cate, sufletul lui era labil =i
cuprins de o dorin\[ vie de schimbare =i avu\ie. Pe Olimpia o
]nconjura cu cele mai mari aten\ii. }i dedica o dragoste etern[,
pentru ca apoi s[ se plictiseasc[ =i s[ viseze o alt[ femeie,
mai istea\[, ]nduio=`ndu-se totu=i asupra sor\ii Olimpiei, dup[
eventual un divor\, =i f[g[duindu-=i de-a face o desp[r\ire de o
noble\e nemaipomenit[, a=a ]nc`t „]nt`ia lui mare dragoste“
s[ nu sufere nimic, =i am`ndoi s[ r[m`n[ prieteni. Bine]n\eles,
aceste medita\ii St[nic[ nu le facea ]n fa\a Olimpiei, =i unele
u=oare insinu[ri se izbir[ de ne]n\elegerea ]nc[p[\`nat[ a
femeii. St[nic[ se socoti atunci un martir ne]n\eles.
— Iubita mea, zise el pe drum, ]nconjur`nd mijlocul
Olimpiei, =tiu, sunt un distrat, te neglijez. Spune-mi verde ]n
fa\[, os`nde=te-m[, iubirea mea.
— Drag[, obiect[ Olimpia cam acru, sunt m[ritat[, avem
o cas[, de bine de r[u, eu ]n\eleg s[ stau la casa mea. M[ \ii
mereu pe drumuri, toat[ ziua la mama. Ce vrei, ]n definitiv?
St[nic[ deveni deodat[ misterios =i diplomat.
— Iubirea mea, a=a e dac[ nu stai de vorb[ cu mine. Eu ]\i
ap[r interesele tale, m[ zbat pentru ele. Stau acolo ca s[ observ,
ca s[ iau m[suri.
— Ce m[suri s[ iei? Tata \i-a dat casa =i ni=te bani, asta e
totul, =i nimic mai mult. Mama e =i mai ]nc[p[\`nat[ dec`t
el. Ea are ]n cap pe Titi =i pe Aurica, =i nu mai po\i scoate
nimic de la ea.

234
 Enigma Otiliei

— Da, da, oamenii nu sunt eterni, =tii, nu vreau s[ te

m`hnesc, ipoteza e ]ndep[rtat[, ]ntr-o zi o s[ moar[ =i ea. Eu
vreau s-o ]nv[\ s[-=i fac[ bine interesele, s[-=i consolideze
averea, la care, ]ntr-o zi, poate s[ ai =i tu parte.
— Las[, c[ mama =tie s[-=i fac[ mai bine interesele dec`t
crezi. +i apoi, e=ti avocat, =tii asta. S-a f[cut act dotal, acum
nu mai am nici un drept.
— Nu m[ ]n\elegi. E mo= Costache, care posed[ avere =i
n-are deocamdat[ nici un mo=tenitor legal, afar[ de voi. Acolo
ai dreptul, indirect, fire=te.
Olimpia p[ru interesat[, dar v[zu lucrurile ]n negru.
— E la mijloc nebuna aia de Otilia, nu cred eu c[ mo=u are
s-o lase a=a, pe drumuri.
— Dar eu ce fac? zise cu aer jignit St[nic[. Eu observ,
trag i\ele.
— Mai bine \i-ai vedea de afacerile tale. M-am plictisit s[
at`rn de u=a altuia.
St[nic[ =i Olimpia ajunser[ =i intraser[ ]n casa lor, =i Olimpia
]=i aruncase blana de vulpe pe marginea unui scaun =i se
dezbr[ca, obosit[. Dormitorul ar[ta un interior improvizat =i
neglijat, de oameni care nu fac gospod[rie. Nici o mobil[ nu
se potrivea cu alta. Olimpia ]=i scosese =i rochia =i, r[mas[ ]n
jupon, ]=i ]nnoda p[rul ]n jurul capului. Pieptul =i spatele
r[m[sese goale, viguroase. St[nic[, ]ntr-un elan de sentimen-
talism, veni tiptil =i o s[rut[ ap[sat pe um[r.
— Ah, protest[ Olimpia, las[-m[, sunt foarte obosit[.
St[nic[, contrariat, d[du alt[ ie=ire sentimentelor lui.
— Olimpia, comoara mea, poate nu m[ mai iube=ti.
(Olimpia ]=i arunc[ ghetele din picioare, dup[ ce desf[cuse
nasturii cu un ac de cap.) E perfect explicabil. Ce sunt eu? Un
nimic, un ratat! Ce \i-am adus eu? Nimic. Tinere\ea ta, frumu-
se\ea ta meritau omagii mai mari. Dar m[ sacrific. M[ dau
]nd[r[t din fa\a viitorului t[u, ca =i c`nd n-a= fi fost (Olimpia
se ]ntinse pe spate =i c[sc[). Spune-mi un cuv`nt =i e=ti liber[.
}\i r[m`n un sclav ve=nic recunosc[tor, fiindc[, orice ai zice,
tu ai fost ]nt`ia mea mare dragoste =i vei fi unica. (Olimpia

235
 G. C[linescu

puse picior peste picior pe deasupra plapumei, privind ]n gol

peste t[blia patului.) A, sau poate nu vrei desp[r\irea, de ochii
lumii, nu m[ dispre\uie=ti p`n[ acolo ]nc`t s[ nu m[ suferi ]n
fa\a ochilor t[i. Dar po\i =i a=a s[ fii fericit[. Poate iube=ti pe
cineva, spune-mi ca unui frate...
— Ce? zise aspru Olimpia, privindu-l fix.
St[nic[ se f`st`ci pu\in.
— Zic, poate iube=ti pe cineva, aspiri, m[ rog, la altcineva,
s-au mai v[zut cazuri. Eu sunt om inteligent, suntem oameni
moderni, am`ndoi. Ne c[ut[m fiecare fericirea care ni se
potrive=te, f[r[ s[ o stric[m pe asta de azi. Eu sunt un om
preocupat, inapt pentru tine. }\i redau libertatea. Ne ]nt`lnim,
st[m la aceea=i mas[, ie=im ]n lume, nimeni nu =tie nimic,
cine ce-are cu noi. E s[n[tos, e inteligent.
— Cum adic[, ]ntreb[ rar =i ironic Olimpia, eu ]mi iau un
amant, tu ]\i iei o amant[ =i ne facem casa loc de ]nt`lnire?
— Exagerezi. N-am vrut s[ spun asta. E=ti ]n drept s[ iube=ti
frumuse\ea, luxul, pe care eu nu \i le pot da.
— +i s[-mi iau atunci un amant, care s[-mi fac[ lux, =i tu
s[ tr[ie=ti de pe urma lui, nu?
— Olimpio, frumuse\ea mea, f[cu St[nic[, urc`ndu-se ]n
pat, m[ atingi ]n ad`ncul sufletului. Sunt legat de tine pentru
vecie, uniunea noastr[ va fi pild[ de constan\[ =i lealitate.
Las[-ma s[ muncesc pentru tine, s[-\i fac un altar demn de
frumuse\ea ta. Ai s[ vezi tu cine e St[nic[!
— Sufl[-n lamp[, ordon[ Olimpia.
St[nic[ oft[ =i se execut[. G`ndul lui mergea departe de
vorbe. Se g`ndea la Otilia =i se ]nvinov[\ea c[ nu =tiuse cum
s-o ia, medita la Georgeta. S-o ia de nevast[ pe aceasta din
urm[ nu era o afacere, deocamdat[. I-ar fi stricat rela\iile. Mult
mai bine ar fi fost s-o m[rite cu generalul s[u, m[car de form[,
cu altul, ca apoi s-o lanseze el. Ideea asta i se ]nfipse ]n minte.
Georgeta m[ritat[ =i apoi v[duv[ era o perl[. Trebuia distrus[
odat[ situa\ia aceea incert[ de artist[. St[nic[ se ]ntoarse cu
spatele la Olimpia, care f[cuse la fel, se ]nf[=ur[ bine ]n
plapum[ =i adormi aproape numaidec`t.

236
 Enigma Otiliei

C`nd peste c`t[va vreme Felix se duse din nou la Georgeta,

afl[ lucruri nea=teptate.
— Uite, vezi [sta, f[cu Georgeta, ar[t`ndu-i un portret al
ei ]n creion, cam chinuit, plat, dar corect, academic, ghici,
cine mi l-a f[cut?
Felix nu putu s[ ghiceasc[, fiindc[ acea u=oar[ intui\ie de
ordin stilistic ]i era ]mpiedicat[ de ra\ionament.
— Domnul Titi Tulea, simpaticul dumitale v[r sau a=a ceva.
— Dar de unde-l cuno=ti?
— Ah, nu =tii, zise Georgeta, e o poveste ]ntreag[. Mi l-a
adus aici tam-nesam St[nic[. Nu =i nu, s[-mi fac[ portretul. E
un mol`u, care te prive=te fix =i ]nghite mereu, de te-apuc[
capul. A venit nu =tiu de c`te ori, s[racul, p`n[ a terminat
dr[cia asta. Nici nu seam[n[! Ce, a=a b[tr`n[ sunt eu? }ncepuse
s[ m[ cam ]ndese mu\e=te, s[ m[ apuce de m`n[. Am r`s
grozav. N-a= dormi cu ursul [sta ]n cas[, s[ m[ tai. Dar pare de
treab[, s[racul, ce zici?
— Da! confirm[ Felix.
— +i e de familie bun[, nu?
— Sigur!
— }n sf`r=it, nu m[ intereseaz[! Numai, nu =tiu cum s[ scap
de el. M[ jenez s[-l bruschez, mi-e mil[ chiar, m[ prive=te cu
ni=te ochi! Doamne, sunt o fat[ bun[!
— +i ce vrea? ]ntreb[ Felix, cu un ]nceput de egoism.
— Ce vrea? Dumnezeu =tie. }mi ]nchipui eu ce-ar vrea el,
dar asta nu se poate. Fii pe pace.
De fapt, Titi ]=i pierduse iar[=i lini=tea. Suna ]n fiecare zi
aproape la u=a Georgetei, sub un pretext oarecare, =edea pe
scaun z`mbind proste=te, f[r[ s[-i spun[ nimic, ]ncerca s-o
trag[ de m`n[. }i aducea desene ]nr[mate =i i le b[tea ]n perete.
Georgeta, fat[ cu gust, le scotea numaidec`t, dar se repezea
s[ le pun[ la loc c`nd ]l auzea venind. Chestiunea devenea
cam plictisitoare. Georgeta se hot[r] s[-l roage pe St[nic[ s[
pun[ odat[ cap[t jocului. St[nic[, auzind asta, s[ri ]n sus.
— E=ti o nerecunosc[toare, nu-\i dai seama c[ eu ]\i vreau
binele, cu sacrificiul fericirii mele, fiindc[ idealul vie\ii mele

237
 G. C[linescu

ar fi s[ fii nevasta mea. +tii tu cum te iube=te b[iatul [sta?

Nebune=te. O s[-mi spui: e a=a =i pe dincolo, bleg (recunosc),
nu frumos, nu de=tept. De acord. {sta e tocmai omul care-\i
trebuie. Generalul nu te ia de nevast[, c[ nu-l las[ rudele. }l
pun sub interdic\ie. Mai multe sco\i de la el a=a. C`t ai c`=tiga
s[ fii m[ritat[! Madam Tulea. Admirabil. B[iatul [sta? Numai-
dec`t te ia de nevast[. }\i garantez eu consim\[m`ntul rudelor.
Faci nunt[ ]n regul[, intri ]n r`ndul oamenilor, =i pe urm[, dac[
nu-\i place, ]l la=i ]n plata lui Dumnezeu.
— Cum o s[ fac una ca asta? Am scrupule. Nu-s a=a
infernal[. Dac[ m-a= m[rita, ]n\eleg s[ r[m`n m[ritat[,
bine]n\eles, cu condi\ia s[ nu-mi fac[ via\a prea auster[.
— P[i, tocmai asta e. Titi e un b[iat de zah[r, un om nul,
artist, trece prin lume orbe=te. Las[-m[ pe mine s[ te pilotez.
Ai s[ m[ binecuv`ntezi.
Georgeta ]=i b[tea joc ]n fond de Titi, dar omul i se p[rea
bl`nd, de treab[. Ideea de a se m[rita o ]nfl[c[r[ subit. F[cu
generalului c`teva aluzii glume\e la posibilitatea de a se m[rita
cu el, dar acesta o lu[ galant de b[rbie =i-i spuse:
— Meri\i mai mult dec`t un reformat ca mine.
Poate c[ St[nic[ avea dreptate. M[rit`ndu-se, intra ]n alt[
lume. Putea apoi s[ divor\eze, dac[ nu se ]n\elegeau, cu
consim\[m`ntul chiar al lui Titi. Cu aceast[ fantezie ]n cap,
primi pe Titi mai afabil. Acesta, =tiind pe dinafar[ lec\ia
]nv[\at[ ]n cealalt[ scurt[ c[snicie, declar[ solemn c[ dore=te
s[-i dea numele.
— Cum? ]ntreb[ amuzat[ Georgeta.
Titi repet[ ]n sudori.
— Dar p[rin\ii dumitale ce zic?
Acum Titi, sigur pe bun[voin\a Aglaei, ]=i propuse s[ nu
mai fac[ lucrurile ]n tain[.
— P[rin\ii mei aprob[. }ns[ trebuie s[ te vad[.
Georgeta r`se. Inteligen\a ]i spunea c[ face prostii, un
sentiment ciudat ]i d[dea br`nci ]n aceast[ combina\ie fals[.
Se l[s[ dus[ ]ntr-o bun[ zi de St[nic[ =i Titi la Aglae. Felix nu
=tia absolut nimic. Simion o primi cu m`inile deschise =i-i
zise apostolic:

238
 Enigma Otiliei

— Fii binevenit[ pe muntele Olivierilor!

Fata, surprins[, ]ntreb[ din ochi pe St[nic[, dar acesta o
trase ]nainte. Aglae o privi de la cap p`n[ la picioare cu o
aten\ie ostentativ[, ca spre a nu se p[c[li, ]n schimb Aurica fu
entuziasmat[:
— Vai, zise ea, ce frumoas[ sunte\i, domni=oar[. Mam[, o
s[ fie fericirea lui Titi.
Aglae o cercet[, o ]ntreb[ de toate, ]i f[cu aluzii clare la
necesitatea ca nora ei s[ fie o fat[ de treab[, nu o dezm[\at[,
iscodi de are zestre. St[nic[ f[cu minuni de prezen\[ de spirit,
min\ind, lu`nd vorba din gura Georgetei, ]nflorind: generalul
deveni „unchiul general“, =antanul, „teatru“. Georgeta era un
fenomen de cumin\enie, o artist[ extraordinar[, care ]mpreun[
cu Titi ar fi dat familia tipic[ de arti=ti. Georgeta se c[i c[
venise, dup[ at`ta interogatoriu, de=i o ciudat[ mul\umire o
cuprindea s[ se vad[ luat[ ]n serios, ]mbr[\i=at[ ]ntr-o familie,
s[rutat[ pe obraz. Juca o pies[ inedit[. Titi zise cu posomor`rea
aceea care era prevestirea unei ]nc[p[\`n[ri de bou =i pe care
Aglae o cuno=tea a=a de bine:
— Mam[, eu vreau s-o iau pe domni=oara Georgeta.
— Drag[, zise Aglae, nu eu m[ m[rit, el se ]nsoar[. }i placi,
treaba lui. S[ fi\i ferici\i, asta e esen\ialul. Nu ]ntreb cine e=ti
=i de unde vii.
Era ]n indiferen\a ei un ac care atinse pe Georgeta, hot[r`t[
tocmai prin asta s[ fac[ tot ce-i sta ]n putin\[ s[ scape de
condi\ia ei dint`i. Dup[ aceast[ ]ntrevedere, St[nic[ ]ntre\inu
flac[ra ]n am`ndou[ p[r\ile. Georgeta, zicea el ]ntr-o parte,
are trusou, ceva parale (ceea ce era adev[rat) =i pe generalul
protector. Titi, spunea el dincoace, va avea cas[ de locuit =i va
primi =i el o sum[ de bani, ceea ce iar[=i era adev[rat. Aglae
se obi=nui at`t de mult cu ideea, ]nc`t, de=i aflase, nu se =tie
cum, ceva de Georgeta, fu c`=tigat[ cauzei. Era m`ndr[ c[ va
avea „artist[„ ]n familie. Titi era un b[iat cuminte, care asculta
pe mama. La cea mai mic[ insinua\ie despre onestitatea
Georgetei, r[spundea ]n\epat[:
— Mai bine a=a, fat[ care a iubit =i a schimbat =i s-a potolit
acum =i \ine la cas[, dec`t stricate de astea cu masc[ de

239
 G. C[linescu

mironosi\e. Mie-mi place. Eu n-o ]nvinov[\esc pe ea, ci pe

b[rba\ii care se \in de capul fetelor frumoase.
— Mam[, aprob[ Aurica extaziat[, frumoas[ e! De ce nu
m-am n[scut =i eu a=a?
Era decis[ s[ ia lec\ii de frivolitate de la Georgeta. Astfel,
]n vreme ce Georgeta era ]mbiat[ de via\a casnic[, familia
Tulea glorifica pe demimondene.
}n cele din urm[, Felix afl[ combina\ia din chiar gura
lui St[nic[.
— Titi al dumitale, ]i spuse acesta, d[ o lovitur[. O ia de
nevast[ pe Georgeta. Fat[ fain[!
Lui Felix i se f[cu negur[ ]naintea ochilor =i se-ntreb[ singur
de ce. }n definitiv, nu iubea pe Georgeta =i n-avea cu ea dec`t
leg[turi care nu-i oblig[ pe nici unul la nimic. }n lipsa Otiliei,
]ns[, pusese ]n Georgeta ceva din puterea lui de prietenie pentru
femei. I se p[ru odios ca o fat[ inteligent[, fie =i u=oar[ ca
Georgeta, s[ arunce ochii asupra lui Titi. Era ca =i c`nd ar fi
stabilit o compara\ie ]ntre Titi =i el. Felix se sim\i umilit, ]n=elat
din nou ]n sentimentele lui fa\[ de femei. Se scrut[ bine =i-=i
m[rturisi c[-i era ciud[ pe Titi, c[ era gelos =i invidios. }=i zise
la ]nceput c[ era cuminte s[ nu se amestece ]n chestiunea
aceasta. Dar apoi, reprezent`ndu-=i noua situa\ie, v[zu c[ e
mai grea. N-ar fi putut da niciodat[ ochii cu Titi =i ceilal\i f[r[
a avea un sentiment de complicitate. Georgeta fusese amanta
lui =i f[r[ ]ndoial[ c[ ar fi continuat s[ fie =i mai departe,
fiindc[ nu =i-o putea ]nchipui pe fat[ f[c`nd acum pe austera.
C[s[toria ]i ap[ru din toate punctele de vedere absurd[, =i
necazul lui viril ]=i g[si numaidec`t un aliat ]n obliga\ia de a
deschide ochii Georgetei. Dup[ ce o ]nvinov[\i pe fat[ de
discre\ie culpabil[ (aceasta se ap[r[ spun`nd c[ nu era nimic
sigur, numai vorbe de-ale lui St[nic[), o ]ntreb[:
— +tii bine care e situa\ia lui Titi, ce fel de om e?
— Nu! }mi ]nchipui c[ nu e criminal. M[ sperii.
— Titi a mai fost c[s[torit.
Georgeta r[mase cu gura c[scat[. Combina\ia lui St[nic[,
]n aparen\[ ]n favoarea sa, ap[rea acum ca o manoper[ de a
c[p[tui un june bleg, care sta pe capul p[rin\ilor.

240
 Enigma Otiliei

— Auzi dumneata! Spune-mi tot, Felix.

Felix ]i povesti f[r[ exager[ri, dar cu o r[ceal[ ironic[
inten\ionat[, toat[ istoria lui Titi. C[s[toria cu Ana, ]nc[p[-
\`n[rile sale, maniile (printre care nu uit[ leg[natul), supunerea
la instruc\iile Aglaei, convingerea lui c[ Simion era nebun =i
c[ un factor ereditar ap[sa =i asupra lui Titi. Toat[ fantezia
matrimonial[ a Georgetei, care se \inea numai de o vanitate
de fat[ cu via\[ neregulat[, se spulber[. Georgeta ]ncepu s[
r`d[ cu lacrimi.
— Felix, zise ea, orice om are un g[rg[une. Eu, Georgeta,
fat[ cu libertate de g`ndire =i capabil[ s[ sucesc capul la trei
generali deodat[, m[ritat[ cu un desenator? Dar e absurd. Felix,
e=ti prietenul meu. Pe St[nic[ am s[-l dau afar[.
}ns[ nu-l d[du, at`t de nevinovat p[rea la fa\[ c`nd intr[ pe
u=[ chiar ]n acea zi. Mirosise parc[ ]n aer schimbarea.
— Ascult[, St[nic[, tot mai sus\ii s[ m[ m[rit cu ursul t[u?
— Eu? Cum desconsidera\i bunele mele sentimente! M[
uitam la tine =i la Felix. Ce tinere\e =i frumuse\e! V[ invidiez.
Iubi\i-v[, bucura\i-v[ de via\[, da\i-le dracului de prejudec[\i.
+tii de ce-am venit? Am venit s[ te ]ntreb fr[\e=te, vrei cu
dinadinsul s[-l iei pe Titi? Ei s-au prins, o iau ]n serios. Eu am
f[cut o glum[, acolo, dar sunt dator s[ te previu. Titi [sta nu e
cum ]l vezi, e ca un cat`r. Soacr[-mea, nici ea nu e sf`nt[. E o
onoare pentru mine s[-mi fii cumnat[, ]nt`i de toate ]ns[ vreau
s[-\i fiu un prieten. Nu e a=a, domnule Felix?
— Uite ce e, amice, zise Georgeta, ]ntoarce-o cum vrei, c[
nu te mai ascult. Spune-i pretendentului c[ eu nu m[ m[rit, iar
soacrei c[ sunt o...
Felix ]i f[cu un gest de repro= din ochi. G[sea c[ face abuz
de cinism. St[nic[ zise:
— A=a ]mi consum eu sufletul, din bun[tate. Inten\iile mele
sunt oneste, dar po\i gre=i =i face r[ul, c[p[t`ndu-\i du=mani.
St[nic[ se plimb[ de c`teva ori prin cas[, ridic[ capacele
la c`teva cutii-bibelouri, privi pe fereastr[, apoi, neg[sind nimic
de spus, zise bun[ ziua =i plec[. }n u=[ se ]ntoarse ]ns[ brusc:
— D[-mi dou[zeci de lei, zise Georgetei, ca s[ te vad[
Dumnezeu.

241
 G. C[linescu

Georgeta lu[ un napoleon dintr-o cutie =i i-l arunc[. St[nic[

]l prinse din zbor.
— Am sufletul u=urat, ]ncheie el, ie=ind pe u=[. Azi am
f[cut o fapt[ bun[!
}n acea sear[, Georgeta pretinse ca Felix s[ r[m`n[ la ea.
R[mase, dar satisfac\ia b[rb[teasc[ ]i fu alterat[ de un sentiment
l[untric c[ a devenit o sec[tur[. }n pat, Georgeta ]l stimul[
mereu s[ vorbeasc[ despre el. Voia s[ =tie inten\iile lui, planurile
de viitor. Aceste ]ntreb[ri, cam asem[n[toare cu acele ale
Otiliei, ]i aduse aminte c[ tr[deaz[ o imagine scump[. }ncerc[
s[ uite, vorbind Georgetei despre n[zuin\ele lui. }i spuse c[
voia s[ ajung[ un doctor mare, om de =tiin\[, c[ universitatea
avea s[-i fie un mijloc de a putea lucra. Voia s[ descopere
ceva, s[ dezlege o enigm[ =tiin\ific[, s[ contribuie la progresul
medicinei. }i vorbi ]nfl[c[rat de datoria genera\iei lui de a
face o munc[ constructiv[, de triste\ea ]n care se afl[ c`nd
vede c[ numele rom`nesc nu r[sun[ nic[ieri ]n cultura univer-
sal[. Era capabil de sfor\[ri supraomene=ti.
Georgeta ]i \inea m`na pe um[r, ]nc`ntat[ c[ un b[rbat o
crede, ]n sf`r=it, apt[ de convorbiri serioase. Era o fat[ destul
de sprinten[ la minte =i cu multe lecturi, de un caracter, ]ns[,
vag literar =i artistic, ]n limba francez[. Avea replica prompt[,
=i generalului ]i pl[cea s[ stea de vorb[ cu ea. Dar nu ie=ea
din frivolit[\i.
— Entuziasmul t[u ]mi place, zise Georgeta. }n via\[ ]ns[
mai sunt =i alte bucurii. Mai t`rziu are s[ \i se urasc[ de at`ta
studiu =i ai s[ vrei s[ tr[ie=ti. Eu te v[d f[c`nd o c[s[torie
str[lucit[, cu o fat[ bogat[, intr`nd ]n politic[, ajung`nd
deputat =i poate =i mai departe. Un b[iat inteligent ca tine
p[trunde oriunde.
Felix fu dezam[git de platitudinea g`ndirii Georgetei, dar
nu f[cu nici o observa\ie. I se p[ru dintr-o dat[ banal[.
— De ce m[ prive=ti a=a? ]l ]ntreb[ Georgeta.
— Te privesc... a=a... }n sf`r=it, e firesc s[ te privesc
c`nd vorbesc.
— Parc[ ai vrea s[-mi spui ceva.

242
 Enigma Otiliei

— Vezi c[, se hot[r] deodat[ Felix, eu trebuie s[ plec. Am

uitat s[-\i spun c[ am lucr[ri grabnice m`ine, trebuie s[ m[
prepar pentru examene.
Ideea de a sta o noapte ]ntreag[ la Georgeta ]l chinuia.
Totul i se p[rea fals =i c[uta un pretext s[ fug[.
— Ascult[, Felix, ai curajul =i spune-mi drept! |i-e fric[ s[
r[m`i la mine, crezi, cum s[ zic, c[ n-ar fi convenabil.
— Nu, nu, protest[ Felix, ]ncurcat, e a=a cum ]\i spun eu.
Se ]mbr[c[ repede, intimidat de privirile Georgetei, care-l
contempla, ]n prada celei mai vii ]ndoieli. Gestul era cam
jignitor, dar ]=i d[dea silin\a s[ cread[ c[ Felix nu min\ea.
Ideea c[ un t`n[r ar fugi de ea i se p[rea, de altfel, absurd[.
C`nd Felix ie=i ]n sal[, ]nso\it de Georgeta, d[du ochii de
un individ ]n v`rst[, care z`mbea gale=, sco\`ndu-=i m[nu=ile.
Nu auzise nimeni c`nd venise.
— Oh, generalul! \ip[ Georgeta.
— Oui, mon enfant, c’est justement ton general1 Te mir[?
Am v[zut lumin[. Ce n’est pas de ma faute...2
Felix deveni alb la fa\[, ceea ce generalul, mereu z`mbitor,
observ[ numaidec`t. Era un b[tr`n simpatic, cu must[\i albe,
]mbr[cat foarte ]ngrijit, ]n haine de culoarea tabacului. }n cap
avea un melon, =i ]n jurul g`tului o mare cravat[ de m[tase,
neagr[, cu trei deriva\ii.
— Acesta-i t`n[rul dumitale prieten? Sunt ]nc`ntat. }mi dai
voie, generalul P[s[rescu.
+i generalul b[tu ghetele milit[re=te =i, ]nclin`ndu-se,
]ntinse m`na, ceremonios, lui Felix.
— Oh, zise el, f[r[ nici o ironie, cu o sincer[ p[rere de r[u,
sunt vinovat, n-am avut de lucru. V-am deranjat. Domni=oara
Georgeta e o =treng[ri\[, nu-mi comunic[ exact orele c`nd
prime=te.
Georgeta fugi, fericit[ de ]ntors[tura lucrurilor, s[-=i arunce
o rochie pe ea.
— Cum ai zis c[ te cheam[, tinere? ]ntreb[ generalul.
1
Da, feti\o, este chiar generalul t[u (fr. — n. red.).
2
Nu e din vina mea... (fr. — n. red.).

243
 G. C[linescu

— Sima!
— Care Sima?
— Fiul doctorului Sima, din Ia=i.
— Care a fost ]n armat[?
— Da!
— Dar l-am cunoscut pe Iosif, pe tat[l dumitale. Ei, ce
]nt`mplare!
Generalul ]l privi mai atent pe Felix, ]l apuc[ de b[rbie =i
p[ru ]nc`ntat. Lui Felix, apucatul [sta de b[rbie i se f[cuse
nesuferit. Otilia, Georgeta, b[rba\i, femei, to\i ]l luau de b[rbie,
ca pe un copil mic.
— Dragul meu, te felicit, r`se generalul, nemaig[sind ce
s[ spun[.
Umpluse anticamera cu efluvii de parfum. Felix f[cu un
gest de plecare.
— Vai de mine, protest[ generalul, nu trebuie s[ pleci. Te-am
deranjat. Cobor ]ndat[.
— Trebuie numaidec`t s[ plec, sunt a=teptat, zise desperat
Felix.
— A=a? se mir[, politicos, generalul. +tii, ad[ug[ el,
domni=oara Georgeta e o fat[ excelent[, merit[ prietenia
noastr[. Faci bine c[ vii s-o vezi. Se plictise=te. Noi, b[tr`nii,
pricepi, venim din amor propriu, ca s[ fim v[zu\i de al\ii. Numai
dumneavoastr[, tinerii, ave\i arta de a le distra.
De=i b[tr`nul nu punea nici o mali\ie ]n vorbele sale, Felix
ar fi intrat bucuros ]n p[m`nt.
— Vino, drag[ domni=oar[, vrea t`n[rul s[-\i spun[ bun[ seara.
Georgeta reap[ru ]mbr[cat[, =i cei doi jucar[ comedia
desp[r\irii solemne. }n vreme ce Felix alerga ca un nebun pe
sc[ri, generalul intr[ ]n salonul Georgetei =i se a=ez[ pe un scaun.
— Admirabil t`n[r, zise el c[tre Georgeta. S[ nu-l strici, =i
te rog s[ nu-l mai pui ]n situa\ii de astea penibile, re\in`ndu-l
la orele c`nd pot veni eu. Bietul b[iat!
Georgeta se l[s[ pe genunchii generalului.
}n vremea aceasta, Felix mai mult fugea dec`t mergea.
Sufletul lui era r[scolit ca de o furtun[ mare. Venise la Bucure=ti

244
 Enigma Otiliei

cu g`nduri de munc[, cu ambi\ii mari, g[sise o fat[ a=a cum o

visase, ]i jurase iubire =i stim[ pe toat[ via\a, =i acum ajunsese
s[ doarm[ noaptea la o individ[ suspect[. Fire=te, Georgeta
era frumoas[, dar nu era dec`t o prostituat[ de lux. Probabil,
g`ndi, ]=i b[tea joc de ingenuitatea lui, voia s[ guste senza\ii
proaspete. De aceea umblase s[ se m[rite cu Titi. El, rivalul
lui Titi! Situa\ia era scandaloas[. Dar apoi ru=inea ]nt`lnirii, pe
aceea=i sal[, cu generalul! Dac[ acesta l-ar fi insultat, atacat,
ar fi fost cel pu\in m`ndru c[ se bucur[ de o favoare disputat[.
Dar =i generalul, =i el erau ]ncurca\i de ]nt`lnire, de unde rezult[
c[ pentru am`ndoi era compromi\[toare. Felix ]=i exager[
situa\ia, socotind-o ca o dec[dere moral[, =i ]=i f[g[dui o cur[
de ascetism. Avea s[ se ]nfunde ]n c[r\i, s[ dea examene
str[lucite, s[-i arate Otiliei cum =tie el s[ se \in[ de cuv`nt.
Examin[ din nou =i cazul Otiliei. Plecase, e adev[rat, dar n-avea
nici o dovad[ c[-l tr[dase. Fata scrisese, avea s[ se ]ntoarc[,
poate ]n cur`nd, ce semnifica\ie putea s[ aib[ o plimbare de o
lun[, dou[ ]n str[in[tate? A=a se purta Otilia de obicei, =i dac[
mo= Costache nu f[cea mare caz, cu at`t mai pu\in era el
]ndrept[\it s[ b[nuiasc[ lucruri grave. De at`tea ori, b`rfelile
]i aruncase ]ndoiala ]n suflet, =i, cu toate acestea, se ]ncredin\ase
c[ nimic nu fusese adev[rat. Era sau nu a=a cum vedea, Otilia
]nf[\i=a nu mai pu\in femeia lui ideal[. Trebuia s[ cread[ ]n
ea, iar dac[ fata i-ar fi dezmin\it mai t`rziu iluziile, era
]ndatorat s[-i cultive imaginea, ]n gol, ca o simpl[ posibilitate
a existen\ei. Trebuia s[ fac[ neap[rat acest exerci\iu de
statornicie =i devotament, spre a-=i controla =i exercita puterea
sufleteasc[. Trebuia s[ r[m`n[ cast p`n[ c`nd fapta cea mare
a existen\ei lui se va ]mplini. Ajuns acas[, Felix urc[ tiptil
sc[rile de din dos, blestem`nd treptele care sc`r\`iau, =i se
dezbr[c[ numaidec`t. }n pat ]=i aduse aminte din nou de
Georgeta, fiindc[ venea din alt pat, dintr-al fetei. Imaginea
s[n[toas[, lucioas[, cu din\i de por\elan a Georgetei r`se de
toate planurile lui austere. +edea cu panglica c[m[=ii pu\in
c[zut[ =i cu o m`n[ alb[ pe um[rul s[u =i-i spunea: „Vezi ce
ingrat e=ti?! |i-am oferit ceea ce mul\i ar dori, c[lc`nd o avere

245
 G. C[linescu

]n picioare sau stric`ndu-mi viitorul. Am f[cut din tine, studen\a=

timid, un b[rbat care se poate m`ndri cu amanta sa. Ei, =i ce
dac[ am =i al\i aman\i? Asiduit[\ile generalului sunt o dovad[
c[ nu sunt o fat[ comun[, oarecare, ce-=i vinde gra\iile. Cu
cine m-ai v[zut, =i cine \i s-a l[udat c[ m[ are? Fac =i eu ce
fac at`tea, dar pe fa\[, cu art[, av`nd avantajul de a fi frumoas[.
Otilia ta nu st[ cu bra\ele de g`tul lui Pascalopol, nu se las[
]ntre\inut[ de el? Tot ce s-a f[cut mare ]n lumea asta, prin
femei ca mine s-a f[cut. Curtezanele, nu femeile de treab[, au
stimulat geniile. Eu ]\i dau dragostea =i toate bucuriile, f[r[
nici o obliga\ie, fiindc[ tu =tii c[ sunt curtezan[, =i-\i ]ng[dui,
f[r[ blam, s[ m[ plantezi oric`nd. Nu fi prost! }n\eleg stima ta
pentru Otilia, iube=te-o, sl[ve=te-o, asta e cu totul altceva. E=ti
doar medicinist! De ce s[ fii absurd, s[ arunci bucuriile pe
care \i le dau eu, pentru c[ iube=ti pe Otilia? Asta ]nseamn[,
dimpotriv[, s[-\i ]ncarci sim\urile, s[ te g`nde=ti la ea cu
impuritate, s[ crezi c[ o idolatrizezi, =i ]n fond s-o dore=ti. E=ti
t`n[r, treci prin criz[ erotic[. De ce-\i ]nchipui c-a fugit Otilia?
Orice fat[ inteligent[ intuie=te tulbur[rile b[ie\ilor. A fugit
fiindc[ ]i e fric[ de tine =i te iube=te. Pascalopol e altceva, e
un om ]n v`rst[, inofensiv, ca generalul meu. Eu nu te iubesc,
fiindc[ nu vreau s[ m[ leg de nimeni, fiind o fat[ frivol[, ]mi
e=ti simpatic numai, ]mi satisfac, prin tine, nevoia ce-o am de
a sta de vorb[ cu un t`n[r de v`rsta mea. Generalul m-aprob[.
El nu e sup[rat! N-ai v[zut cum te privea? Astfel de scene sunt
pentru ace=ti b[tr`ni, care ne ]ntre\in, o garan\ie c[ nu ne
b[g[m mai milt ]n sufletul lor. +tiu, ai s[ zici c[ e=ti un profitor
al lui, un... (=tii cum \i-am spus). De ce? Eu nu-\i dau bani! Eu
sunt t`n[r[, dorit[ de to\i. Scrupulele tale nu vestesc un doctor
mare. Un doctor trebuie s[ vad[ via\a cu ochi lipsi\i de
prejudic[\i, =i, ca s-o vad[ a=a, trebuie s-o cunoasc[. Tu trebuia
s[ faci Literele. E=ti un naiv poet.“
Felix ]=i v`r] capul ]n plapum[ =i ]ncerc[ s[ sugrume cu
]ntunericul vedenia sup[r[toare. Pentru a o izgoni, se ag[\[ cu
voin\[ de o imagine purific[toare. Numele „Isus“ r[s[rindu-i ]n
minte, aruncat de scurta apari\ie ]n penumbr[ a lui Simion, se

246
 Enigma Otiliei

str[dui s[-l cultive. Dar asocia\ia interioar[ lu[ forme care-l

]ngrozir[. Noua umbr[ alb[ se ]ndrept[ c[tre cealalt[, care
a=tepta r`z`nd =i mai sarcastic, =i totul se amestec[ grotesc.
Felix scoase capul la aer =i deschise bine ochii, ca s[ scape de
r`njetele viselor. Prefer[ atunci s[ ]nfrunte treaz problema =i
ajunse la ]ncheierea viril[ c[, dac[ Otilia ]nf[\i=a f[r[ ]ndoial[
aspira\ia sufletului s[u, Georgeta putea s[-i fie o prieten[, f[r[
nici un neajuns pentru cealalt[. Avea s[ fie doctor, om serios,
nu se c[dea s[ ajung[ la excese mistice. }ns[ leg[turile cu
Georgeta deveneau cam primejdioase pentru demnitatea lui,
dac[ Titi continua s[ umble dup[ Georgeta; chiar ]ng[duin\a
mai mult sau mai pu\in ironic[ a generalului era st`njenitoare.
Se g`ndi s[ ]ncerce o renun\are, m[car provizorie, la ]nt`lnirile
cu fata. Cu c`t se hot[ra mai tare, cu at`t ]ns[ o dorea mai
mult pe Georgeta, fa\[ de care se sim\i, ]n orice caz, vinovat
de brutalitate, fiindc[ fugise ]n acel chip jignitor pentru amorul
ei propriu. Fuga aceasta, medit[ el, medical, dovede=te o
timiditate boln[vicioas[, o ineducare a voin\ei. Trebuia s[
]nve\e a se ]ndep[rta de Georgeta ]nfrunt`ndu-i frumuse\ea,
=i-n orice caz ]i era dator o repara\ie. Decise, dar, s[ rup[
politicos cu fata, dup[ ce-=i va cere scuze de la ea pentru
plecarea precipitat[ (un g`nd ascuns ]i =optea chiar c[ putea
s[-i dovedeasc[ o singur[ dat[ c[-i pre\uia farmecele fizice),
=i cu aceast[ hot[r`re ]nchise iar ochii mai ]mp[cat, l[s`ndu-se
de ast[ dat[, ]n toat[ voia, resemnat, prad[ chem[rilor Georgetei,
care ]n clipa c`nd adormi se numea Otilia.
Mo= Costache ]l rug[, a doua zi de diminiea\[, s[ se duc[
la Aglae, pentru a-i cere ni=te chei de la casa din strada +tirbey-
vod[. Felix consim\i cu p[rere de r[u.
— Ce vrea cu cheile? N-are chei? ]ntreb[ Aglae, agresiv,
ca =i c`nd Felix ar fi fost vinovat cu ceva.
Acesta ridic[ din umeri. Privi cu nepl[cere a=ezarea ]n cerc
a tuturor celor de fa\[, c[ci se aflau acolo Aglae, nelipsi\ii
St[nic[ =i Olimpia, Aurica =i Titi. Acesta din urm[, a=ezat la o
m[su\[ l`ng[ fereastr[, copia ]n acuarel[ un desen dintr-o carte
ilustrat[ =i ar[ta o aten\ie ]ncruntat[, prin care se sim\ea obligat

247
 G. C[linescu

s[ nu mai remarce pe noul-venit. Felix sim\i ]n aer o curiozitate

insult[toare =i o du=m[nie ]mpietrit[ =i ar fi ie=it numaidec`t
pe u=[ afar[, dac[ nu s-ar fi sim\it ]ndatorat s[ a=tepte cheile.
Aurica trase prima ]mpu=c[tur[, pe nepreg[tite.
— Titi, zise ea, e foarte sup[rat, s[racul, c[ domni=oara
Georgeta, prietena dumitale, s-a purtat a=a de ur`t cu el. I-a
trimis vorb[ c[ n-are chef de c[s[torie =i altfel de expresii
ordinare. Curios. P[rea o fat[ foarte distins[. Dumneata ce zici?
}ntrebarea era at`t de ]nc[rcat[ de sub]n\elesuri, ]nc`t Felix
c[ut[ s[-=i scape privirile din ochii reci ai Aurichii.
— Hei, interveni Aglae, sarcastic, nu fata e de vin[, e de
vin[ cine a ]nv[\at-o s[ fac[ asta! Las’ c[ =tim noi...
— Cine a ]nv[\at-o? ]ntreb[ automat Felix.
— Domnule Felix, zise mieros Aurica, vezi cum e=ti? Parc[
dumneata nu =tii?! Noi am aflat precis c[ Georgeta face asta
pentru dumneata. Noi nu zicem nimic, poate \ii la ea, dar nu
trebuia s[-l ]ncurce pe bietul Titi.
Titi m`nuia pensula, cu ochii ]n h`rtie, din ce ]n ce mai
nervos. Felix r[mase ]nm[rmurit de insinuarea Aurichii, trebuind
totu=i s[-i recunoasc[ o m[sur[ de adev[r.
— Eu, zise el, ]ncurcat, nu am nimic cu domni=oara
Georgeta, abia o cunosc... }nt`mpl[tor... e o eroare la mijloc...
cine v-a spus asta?
— Cine ne-a spuuus? ]ntreb[ Aglae, ]n\epat. Uite cine ne-a
spus! Vorbe=te domnule!
+i cu m`na ar[t[ pe St[nic[. Acesta st[tuse tot timpul cu
ochii r[t[ci\i pe pere\i =i f[cea acum lui Felix ni=te semne
mute de disculpare.
— Am spus... adic[ am auzit... n-am zis chiar c[ domnul
Felix. }n sf`r=it, ce s[ mai ]nvinov[\im pe unul =i pe altul...
trebuia s[ m[ asculta\i pe mine =i s[ nu v[ ]ncurca\i cu o individ[
ca Georgeta. Aia e o... =tie toat[ lumea.
Un bubuit nea=teptat se auzi dinspre fereastr[. Titi b[tuse
cu pumnul ]n mas[ =i se ridicase ]n picioare, galben ca ceara.
— Nu e adev[rat, dumneata mi-ai spus c[ l-ai g[sit pe Felix
acolo =i au r`s de mine. Otilia e o t`rf[, care a dormit cu Felix
=i acum doarme cu Pascalopol. Nu dau voie, ]n\elegi...

248
 Enigma Otiliei

Titi b[tu din nou ]n mas[, risipind h`rtiile. Indignat, Felix

d[du s[ se scuze:
— }mi pare r[u c[ vorbe=ti a=a de Otilia.
— E o t`rf[! url[ ca un nebun Titi, b[t`nd cu pumnul ]n
mas[.
— Este vina mea, ad[ug[ Felix, c[ stau de vorb[ cu domnul
Titi, care ]=i ]ng[duie s[ spun[ astfel de neadev[ruri.
Asisten\a p[ru impresionat[ de sup[rarea lui Felix, numai
St[nic[ ]i f[cea semne desperate cu m`na s[ tac[ din gur[, cu
aerul de a-i zice: „E un secret mare la mijloc, nu pot s[ \i-l
explic“. Olimpia spuse:
— Nu v[ lua\i dup[ gura lui St[nic[! A=a se amestec[ el
]n toate!
Felix d[du s[ ias[, dar, trec`nd pe l`ng[ m[su\a lui Titi,
acesta f[cu un gest de nervozitate din bra\. Crez`nd c[ Titi
vrea s[-l loveasc[, Felix ridic[ =i el un bra\ ]n fa\a pieptului. }n
gesticula\ia sa, Titi se propti gre=it pe covor =i alunec[ pe spate
peste mas[, r[sturn`nd-o. Aceast[ scen[ accidental[ fu interpre-
tat[ de cei de fa\[, care, privind piezi=, nu observase bine pe
cei doi, ca o ]nc[ierare. St[nic[ s[ri numaidec`t s[ prind[
bra\ele lui Felix, ]n vreme ce Aglae ridicase =i \inea str`ns pe
Titi, care striga c`t ]l \inea gura: „Otilia e o t`rf[, a=a s[ =ti\i!“
Felix fu sc`rbit =i de conflictul ]n sine, dar =i de falsa interpretare
a accidentului. }n vreme ce Aurica =i Olimpia ]ncercau s[-l
potoleasc[, f[r[ s[ fie nevoie („Dar nu te sup[ra a=a, domnule
Felix! Copil[rii! Nu =tii c[ Titi e nervos?“), sup[rat de-a binelea,
]mpinse pe St[nic[ =i ie=i din cas[. Pe urma lui, St[nic[ se
\inea cu pa=i mari.
— Scumpule, iubitule, degeaba e=ti sup[rat pe mine, ]i strig[
acesta ]n mers =i ]ncerc`nd s[-l prind[ de bra\, ai dreptate,
pune-te ]ns[ ]n locul meu! Nu le-am spus nimic. Or fi b[nuit ei
ceva =i dau acum vina pe mine. Pot eu s[ contrazic pe
soacr[-mea? Femeie b[tr`n[! Dumneata e=ti inteligent, pricepi!
Eh, eu, s[ fiu ca dumneata, n-a= pune la inim[ fleacurile astea.
Mi-a= vedea de treab[, =i pace. Ei =i ce dac[ a zis c[ tr[ie=ti
cu Otilia? E un r[u? Norocul dumitale!

249
 G. C[linescu

— Domnule St[nic[, zise exasperat Felix, d`nd s[ intre ]n

cas[ la el, las[-m[ ]n pace!
— Iar te-ai sup[rat? se mir[ nevinovat St[nic[. Vezi cum
e=ti, nu =tie omul cum s[ te ia.
Felix tr`nti u=a =i se urc[ repede la el ]n odaie. St[nic[
st[tu pu\in pe g`nduri ]n fa\a u=ii, ezit[, apoi o lu[ ]n v`rful
picioarelor, deschise bini=or u=a gotic[ =i intr[ prin fa\[ la mo=
Costache. Felix ]l z[rise ]ns[ de pe fereastra geaml`cului. }=i
lu[ atunci p[l[ria =i, d`ndu-se jos tiptil, ie=i pe poart[ =i plec[
]n ora=. Era enervat =i descurajat peste m[sur[, =i toate vechile
planuri de fug[ ]l n[v[lir[. Cursurile ]l distrar[ pu\in, =i c`nd se
]ntoarse acas[, primi cu recuno=tin\[ acest sfat, =optit, al lui
mo= Costache:
— S[ nu te mai duci pe acolo! E mai bine a=a!
St[nic[ vorbise, ]ntr-adev[r, b[tr`nului, ]nflorind lucrurile
=i d`ndu-le colori de dram[.
— Domnule, zisese, tinerii, c`nd iubesc, iubesc! A=a eram
=i eu. Felix al dumitale, a=a zice lumea, ar tr[i cu Georgeta.
Fat[ fain[, n-am ce zice, bravo lui! Dar nu-\i spui c[ Titi s-a
]ndr[gostit de ea =i a vrut s-o ia de nevast[... A adus-o aici, la
soacr[-mea, pe onoarea mea, totul era gata. Ce-a fost, ce n-a
fost, fata nu mai vrea acum. Lumea zise c[ n-o las[ Felix! O fi,
o fi! Fata e frumoas[, e dat[ dracului. Cum ]\i spun. N-a mai
vrut. Dar =i Titi, violent, nici nu-\i vine s[ crezi, c`nd ]l vezi
a=a bleg. Eu, c`nd i-am v[zut fa\[-n fa\[, am sfeclit-o. Hait,
zic, acum se-nt`mpl[ ceva! +i-ntr-adev[r, domnule, nici n-am
b[gat de seam[ c`nd au s[rit unul la altul! Titi ]=i ]ncle=tase
m`na ]n p[rul lui Felix, Felix ]l str`ngea de g`t. Comèdie mare!
Pentru o femeie, pentru o femeie frumoas[, nu-i vorb[. Mo=
Costache, ascult[-m[ pe mine, c[-s avocat, pentru o femeie se
fac crime, se str`ng de g`t fra\ii ]ntre ei, se fac r[zboaie. Femeia,
asta-i discordia lumii.
Mo= Costache se plimb[ sumbru =i coco=at prin odaie,
sug`nd cu ]nd[r[tnicie un muc de \igar[ =i privind, din c`nd ]n
c`nd, cu ne]ncredere =i dispre\ pe St[nic[. Nu credea o iot[
din ce-i spunea.

250
 Enigma Otiliei

— Ce-ave\i cu b[iatul [sta, zise el ]n sf`r=it, de nu-l l[sa\i

]n pace? Nu v-a f[cut nimic! Nu trebuie s[-i spune\i vorbe grele
nici lui, nici Otiliei. Copii orfani! P[cat!
St[nic[ prinsese aceast[ tem[ =i o dezvoltase:
— }mi pare r[u c[-mi spui astea! Eu nu respect orfanii? Eu
]nsumi, m[ vezi, am fost orfan de mic copil =i cunosc rana
asta, s[ n-ai pe nimeni de aproape. Eu nu-l respect pe Felix?
Dar \in la el ca la un frate mai mic, =i inten\ia mea e s[-i ajut
pa=ii ]n lume, s[-l pilotez. }n chestia Georgetei, ce s[ spun, e
pu\in-pu\in vinovat. Eu i-am spus: „Amice, nu te v`r] cu stricata
aia, e o fat[ nefast[„. C`nd a venit s[ cear[ cheile, i-am f[cut
semn s[ fie prudent fa\[ de Titi.
— Ei, zise mo= Costache, ner[bd[tor, mi-a g[sit cheile?
— Le caut[ soacr[-mea. Dar, d[-mi voie, ce faci cu ele, c[
doar ai un r`nd... Vinzi casele cumva? C[ de ]nchiriat, acum a
trecut timpul. Bine faci c[ le vinzi, tot mai bine e s[ ai banul
]n pung[, dar trebuie s[ fii cu ochii ]n patru, s[ pui un samsar
bun. Cam c`t ceri, a=a, ca s[ m[ orientez?
— Nu v`nd nimic! zise scurt mo= Costache.
}n fond, St[nic[ mirosise bine, b[tr`nul voia s[ v`nd[ =i
casele astea, precum voia s[ v`nd[ tot. Acest imobil vechi ]l
cump[rase chiar de la Simion, cu mul\i ani ]nainte, c`nd acesta
avusese nevoie de bani spre a pl[ti unele datorii ajunse la
scaden\[. Aglae n[d[jduia c[, cel pu\in, dac[ a consim\it la
aceast[ v`nzare, casele ]i vor fi l[sate tot ei, pentru Aurica sau
Titi. Cererea cheilor (avea un inel cu dublete de chei ruginite,
uitat prin pod) o iritase. Costache le cerea fiindc[ chiria=ii
pierduse multe chei =i n-ar fi vrut s[ cheltuiasc[ bani pentru
facerea altora.
— Nu vinzi? r[spunse St[nic[. Nu e r[u nici a=a. Banul
fuge, imobilul e o valoare sigur[. Cu c`t stau s[ m[ g`ndesc,
]\i dau dreptate. S[ nu vinzi. +i s[ m[ consul\i pe mine c`nd
vrei s[ ]ntreprinzi ceva. +tiu eu, cunosc chi\ibu=urile, sunt
avocat, ]\i fac toate gratis. }mi dai acolo, o nimica toat[,
pentru deplas[ri.
}ntors ]n sinedriul din casa Aglaei, St[nic[ ]ncepu s[ tune:

251
 G. C[linescu

— Mam[-soacr[, se petrec lucruri suspecte de tot! De ce

m-am temut eu, nu sc[pa\i. Mo= Costache a v`ndut restaurantul,
acum umbl[ s[ v`nd[, cu siguran\[, =i casele din +tirbey, m`ine
o s[ v`nd[ tot. Ce faci atunci, adic[ ce facem, fiindc[ ]mi dai
voie s[ ]mbr[\i=ez interesele fetei dumitale, Olimpia? B[tr`nul
e sf[tuit de cineva, nu face el de capul lui toate astea. Vinde
tot, preface ]n bani =i d[ cui vrea.
— }l dau pe m`na parchetului, strig[ Aglae. Un om care
vinde toate ]ntr-o zi nu e ]n toate min\ile.
— }ac[ o idee, zise St[nic[, cinic. }l punem sub interdic\ie,
ca incapabil de a se administra. Numai, vezi dumneata, nu
sunt la mijloc mo=tenitori direc\i, a c[ror succesiune s[ fie
primejduit[, =i mo= Costache nu url[, nu bate pe nimeni =i nici
nu arunc[ banii la joc. De g[sit, se g[sesc totdeauna oameni
care s[ certifice tot ce pofte=ti, dar te duci dumneata, ca sor[,
s[ declari c[ fratele dumitale e nebun!
— M[ duc! zise furioas[ Aglae.
— Te duci, dar nu te crede! Vine Otilia, vine Felix, vine
Pascalopol, e\etera =i declar[ c[ totul e calomnie. Asta merge
cu babe imbecile, dar cu mo= Costache nu, este mai =iret dec`t
credeam. Te faci de r`s, prinde necaz pe dumneata =i nu-\i
las[ nimic prin testament.
— Face el testament? se ]ndoi Aglae.
— Trebuie s[ fac[! Dac[ vinde tot, nu mai r[m`ne alt[
solu\ie dec`t s[ te iei bine cu el, =i mai ales cu Otilia!
— Eu cu Otilia? Niciodat[!
— Atunci, treaba dumitale!
— +i de ce Otilia, m[ rog, e averea Otiliei? Crezi c[ Otilia
renun\[ la avere? De ce-i st[ ea pe cap?
— Aici e gre=eala dumneavoastr[ de tact. Otilia face ochi
dulci lui Pascalopol, =i Pascalopol Otiliei! Ei =i? De ce v-a\i
sup[rat, m[ rog, =i a\i ]nceput s[-i ]mpunge\i? Vroiai dumneata
s[ te m[ri\i cu Pascalopol? Dac[ nu, atunci ce te prive=te pe
dumneata pe cine ia Otilia? Pe mine, ca om cu viziunea
larg[, ca avocat al intereselor dumitale, chestiunea m[
]nc`nt[. Pascalopol e bogat, e b[tr`n, prin urmare ]=i d[ =i

252
 Enigma Otiliei

c[ma=a de pe el ca s[ pun[ m`na pe Otilia, care umbl[ dup[

avere. Mo= Costache e zg`rcit =i e vesel, la r`ndul lui, s[ nu-i
dea nimic fetei. +i atunci ]=i cloce=te singur banii, p`n[ ce,
]ntr-o bun[ zi, gata, c[ nu suntem nici unul eterni, =i r[m`i
dumneata mo=tenitoare unic[! A=a, ce-ai f[cut? Te-ai certat
cu mo= Costache, l-ai ambi\ionat, =i omul se r[zbun[. S-au
mai v[zut zg`rci\i care mor pe o rogojin[ =i las[ averea pe la
aziluri, la stat!
Aglae ]ng[lbeni deodat[.
— Da, da, la stat! o sperie St[nic[
— Trebuie s[ fie nebun!
— Asta e singura nebunie pentru care statul nu-l v`r[ la
balamuc.
Argumenta\ia lui St[nic[ impresion[ mult pe membrii
acestui consiliu neoficial de familie. Aglae l[sase capul,
]mbl`nzit[.
— Mam[, zise lene= Olimpia, el cam are dreptate, ]ntr-astea
nu-i prost!
— Am dreptate, domnule, confirm[ zgomotos St[nic[,
plimb`ndu-se cu pa=i mari prin cas[, c`nd n-am eu dreptate?
— +i ce vrei s[ fac acum? ]ntreb[ Aglae, ironic. S[ cad ]n
genunchi ]n fa\a Otiliei, s[ m[ rog de ea s[ m[ ierte?
— A=! Otilia nu e ranchiunoas[. Te faci c[ nu e=ti
sup[rat[, c[ ai uitat, =i te duci ]n cas[ la mo= Costache,
frate, de! +i mai ales nici o ]n\ep[tur[ lui Pascalopol. S[-i
]ndemn[m s[ se ia, s[-i felicit[m. Pascalopol te pup[ c`nd
aude c[-i lauzi pe Otilia, =i lui mo= Costache ]i pare =i lui
bine de combina\ia asta.
St[nic[ se plimb[ de c`teva ori ]n lungul =i latul od[ii, apoi
fu tr[snit de o idee:
— +tii ce? Am o idee admirabil[. Avem adresa Otiliei la
Paris. }i scriem colea o carte po=tal[ ca =i c`nd nimic n-ar fi,
spun`ndu-i =i de mo= Costache c[ e bolnav. Fata e sensibil[.
— Scrie\i voi! Eu nu scriu!
— Scriem noi, dar isc[le=ti =i dumneata.
St[nic[, ]ntr-adev[r, compuse aceast[ carte po=tal[:

253
 G. C[linescu

„Scumpa noastr[ Otilia,

Am aflat cu nespus[ bucurie c[ te afli la Paris, unde ai tot
dreptul s[ te recreezi acum, c`t e=ti t`n[r[. Ne era foarte dor
de tine =i de Domnul Pascalopol. Ne lipse=ti foarte mult. Dac[
te-am sup[rat vreunul cu ceva, nu lua ]n seam[, c[ci b[tr`nii
sunt totdeauna mai cu necazuri. Mo= Costache nu spune, dar
sufer[ f[r[ tine. Felix, ca tinerii, are cu ce se distra, el uit[ mai
repede. Noi am fost foarte nec[ji\i cu mo= Simion, care e tot
bolnav. De acum, cu b[tr`nii nu te po\i a=tepta la altceva. S[
veni\i cu bine, c[ci v[ a=teapt[ cu dor ai vo=tri
St[nic[, Aglae, Olimpia, Aurica, Titi“

St[nic[ puse pe to\i s[ isc[leasc[. Dinadins insinuase

sub\ire indiferen\a lui Felix, ca s[ apropie =i mai mult pe
Otilia de Pascalopol, =i f[cuse aluzie la destinul b[tr`nilor,
ca s[ arunce ]n sufletul fetei grija de mo= Costache. Pe plic
scrise: „Domni=oarei Otilia Pascalopol“.
— N-are s[ se supere? ]ntreb[ Aurica.
— Ei, a=! Zi-mi mie St[nic[ Ra\iu, deputat, =i vezi c-am s[
m[ sup[r. Trebuie s[ fim psihologi.
St[n[c[ lu[ cartea po=tal[ =i ie=i cu ea s[ mearg[ ]n ora=.
}n antreu observ[ c[ afar[ ploua. L[s[ cartea po=tal[ pe m[su\[
=i se ]ntoarse s[ cear[ o umbrel[. }n acest timp, Simion veni
ho\e=te l`ng[ m[su\[, privi scrisoarea pe am`ndou[ p[r\ile,
apoi, v`r`nd degetul ]n gur[, trase l`ng[ semn[turi o dung[ de
saliv[ =i isc[li gros cu un creion chimic: „Isus Cristos“. St[nic[
lu[ mai t`rziu cartea po=tal[, o puse ]n buzunar =i-o arunc[ la
cutie f[r[ a o mai privi.

254
 CUPRINS
Enigma Otiliei

XIV

Ceea ce-l ]ntuneca pe Felix, d`ndu-i oarecare doz[ de

mizantropie, era indiferen\a tuturor, chiar a colegilor de
universitate, pentru orice atitudine intelectual[, pentru orice
]nfl[c[rare ce n-avea un scop imediat, terestru. La Ia=i, ]n
internat, discuta cu aprindere cu colegii, chiar ]n pat, dup[
stingerea luminii, probleme pe care c`teodat[ nu le ]n\elegea
nimeni bine, dar care ]i ]mb[tau, d`ndu-le m`ndrii de filozofi.
Problemele erau formulate ]ndeosebi ]n chipul ]ntreb[rilor (ce
e via\a? ce e moartea?), a=a cum le ]nt`lneau prin bro=uri. Unul
pusese o dat[ problema: „ce e femeia?“ =i to\i se str[duir[ s[
dea solu\iile cele mai extravagante, nimeni nu f[cu nici cea
mai mic[ glum[ indecent[ =i nici m[car vreo aluzie la problema
sexualit[\ii. Erau unii care puneau m`na pe reviste =i-=i scoteau
din ele teme necunoscute celorlal\i, pe care le dezlegau cu
solu\ii tot din revist[, spre ciuda colegilor de disput[, care voiau
s[ =tie de unde furaser[ ideile. }ntr-o noapte, discutar[ despre
Dumnezeu. Afar[ ploua cu g[leata =i tuna, =i unii din b[ie\i,
mai frico=i =i mai pu\in dialecticieni, tremurau de fric[ =i chiar
se ]nchinau pe sub p[tur[, ]ncredin\a\i c[ o astfel de discu\ie
poate fi primejdioas[ pe a=a vreme. R[spunse c`te unul cu
idei de manual, ]nflorite (studiau pu\in[ istorie a filozofiei, abia
]n clasa ultim[): Dumnezeu este cauza dint`i =i scopul din
urm[. Prin el, noi ne explic[m tot ce ]ntrece puterea noastr[
de explica\ie =i d[m un sens vie\ii. Un b[iat de pop[ zise c[
Dumnezeu „e o dogm[ care nu se discut[„ =i c[ „noi trebuie s[
credem ]n tot ce e absurd“. }n sf`r=it, cel care st`rnise discu\ia
str`mb[ din buze dispre\uitor.
— Spune tu, m[, atunci, dac[ e=ti mai de=tept! se sup[rase
b[iatul de pop[. Ia te uit[ la el! Ce te str`mbi a=a, parc[ tu =tii!

255
 G. C[linescu

— M[, zise filozoful, Dumnezeu sunt eu, tu, p[m`ntul, cerul,

tot ce exist[ pe lume. Toate fac parte din Dumnezeu, dec`t c[
noi suntem m[rgini\i pe loc =i ]n timp (asta se zice „]n timp =i
spa\iu“), pe c`nd Dumnezeu e nesf`r=it!
Nimeni nu r`sese de aceast[ solu\ie u=or de caricaturizat,
r[m`n`nd to\i tulbura\i. Afar[ fulgera. Numai unul ]ntrebase
incredibil:
— De unde ai luat tu asta, c[ n-ai inventat-o tu?!
Feciorul de pop[ f[cuse aceast[ obiec\ie, care multora le
p[ruse foarte ]ntemeiat[:
— Bine, m[, noi socotim pe Dumnezeu ca fiind de o
bun[tate nesf`r=it[, opus r[ului, adic[ diavolului, care e un
r[zvr[tit, t[g[duind pe Tat[l nostru din ceruri. P[i, dac[ lumea
toat[ e Dumnezeu, atunci se cheam[ c[ =i uciga=ul e o
p[rticic[ din Dumnezeu, =i ce face, face cu voia lui. Se poate
a=a ceva? E=ti un „eretic“.
Fiul de teolog spusese aceast[ vorb[ cu mare orgoliu, dar
cel[lalt filozof recunoscuse sincer ignoran\a lui:
— Vezi c[ eu nu m-am g`ndit la asta. Trebuie s[ fie =i aici
o socoteal[. Eu, unde am citit, am aflat c[ filozofia asta se
cheam[ panteism.
Atunci se hot[r`r[ cu to\ii s[ ]ntrebe pe profesorul Dumbrav[,
]n care aveau mai mult[ ]ncredere, fiindc[ era sf[tos, bl`nd =i
dispus la problem[. Era un b[tr`n cu p[rul tare =i negru, cu b[rbu\a
maiorescian[ =i care vorbea cu accent moldovenesc excesiv.
— Domnule Dumbrav[, se ridicase unul din ei (era ]n clasa
a VI-a), colegii mei v[ roag[, prin mine, s[ ne explica\i ce
este Dumnezeu.
Dumbrav[ r[mase ]nm[rmurit.
— Da ci, bre, voi v-a\i z[rghit? Valeu! D-ap[i ave\i r[bdare,
bre, p`n[ la anul macar, c`nd v-o veni mintea. Ci vrai, s] m[
bat cu p[rintele?
Totu=i le schi\ase c`teva aspecte ale problemei.
Felix ]=i aminti acei ani =i se sim\i trist; ]n el clocoteau
idealuri mari, probleme =i energii. Otilia ]i pl[cuse de la ]nceput,
pentru aerul ei de intelectual[ blazat[, care nu vrea s[ spun[

256
 Enigma Otiliei

ce =tie, =i ]n acela=i timp pentru sub\irimea ei delicat[,

botticellian[. Ei, Felix i se putea dedica, consacra. Otilia i se
]nf[\i=ase de la ]nceput ca o finalitate, ca un premiu, mereu
dorit =i mereu am`nat, al meritului lui. Voia s[ fac[ ceva mare
din cauza Otiliei =i pentru Otilia. Dep[rtarea de fat[ nu-l sup[ra
]n sine, ba ]ntr-un fel ]i convenea, fiindc[ gusta, ca un c[lug[r,
bucuria de a se ]nf[\i=a mai t`rziu Otiliei perfec\ionat suflete=te.
}l sup[ra ]ns[ c[ plecase cu Pascalopol. Asta ]ntuneca pu\in
figura Otiliei. Fecioara Maria este venerat[ de to\i =i nu e a
nim[nui. O fat[ care prime=te omagiile unui om ]n v`rst[ =i se
plimb[ cu el ]n str[in[tate e suspect[ de aspira\ii comune, de
obtuzitate pentru marile sacrificii b[rb[te=ti. Ar fi vrut-o pe
Otilia c[lug[ri\[, refuz`ndu-se tuturor. Atunci ar fi r[mas =i el
ascet ]n onoarea =i adorarea ei. Pe Georgeta, Felix n-o dispre\uia.
}=i m[rturisea chiar c[-i place =i c[ o dore=te. }l sup[ra ]ns[ c[,
fiind mai redus[ intelectualice=te dec`t Otilia, nu c[zuse ]n
cap[tul de jos al valorilor feminine. Ar fi dorit o Georget[
frumoas[ ca =i aceasta, dar de un cinism mai accentuat, mai
incon=tient. Ar fi voit-o c[zut[, r[t[cit[, ca prostituatele din
romanele lui Dostoievski, care ]n abjec\iune mai au o lic[rire
de con=tiin\[ moral[. Atunci i s-ar fi sacrificat invers dec`t
Otiliei, salv`nd-o, ridic`nd-o p`n[ la el, vindec`nd-o trupe=te
=i suflete=te. A=a, Georgeta ]l irita pu\in. Era ]nc`nt[toare de
frumuse\e =i s[n[toas[ tun, imoral[, dar cu luciditate, cu
principii burgheze =i bun-sim\. Nu numai c[ n-avea nevoie de
salvatori, dar ]l privea pe Felix matern, ]ngrijor`ndu-se de
studiile =i reputa\ia lui, acord`ndu-i favoruri din caritate.
Raportul acesta era insuportabil, cu at`t mai mult, cu c`t, ]n
ochii fetei, Felix credea c[ z[re=te o sclipire de ironie. R`dea
oare Georgeta ]n sine de naivitatea lui Felix, care o privea ca
pe o sf`nt[, sau, dimpotriv[, era mai onest[ dec`t ]=i ]nchipuia,
=i atunci ea observa cu mali\ie orient[rile lui ]n lumea femeilor?
Felix sim\ea, mai mult dec`t nevoia fiziologic[ =i psiholo-
gic[ de a avea femei =i de a le iubi, necesitatea de a discuta
despre femei, de a-=i g[si un punct de vedere metafizic, ]n
care =[-=i ordoneze via\a sentimental[. }l plictiseau eternele

257
 G. C[linescu

apostrofe =i insinu[ri triviale ale colegilor: „Te-am v[zut cu o

dam[ bine“, „Ai dat o lovitur[„, „Faci ceva?“, „Sper c[ nu e
numai platonic!“
B`ntuit de astfel de g`nduri, mergea ]ncet de-a lungul
Cheiului D`mbovi\ei, c`nd ]l opri cu bra\ele larg deschise colegul
Weissmann. Vorbea pu\in cu el, abia ]l cuno=tea de fapt, totu=i
nu r[mase deloc surprins de familiaritatea studentului.
— Ce mai faci! ]l ]ntreb[ Weissmann. Te plimbi g`nditor,
e=ti pierdut ]n contempl[ri. Faci poezii?
— A=! protest[ Felix.
— +i de ce s[ nu faci? Crezi c[ eu n-am f[cut? Ce, e ru=ine?
Am f[cut caiete ]ntregi de poezii, eram a=a de sentimental
]ntr-o vreme!
— Publici? ]ntreb[ Felix.
— Ce s[ public? Le-am citit unui prieten al meu, b[iatul
cel mai inteligent de pe lume, cel mai delicios; el mi-a citit pe
ale lui, =i eu le-am aruncat pe foc pe ale mele. B[iatul [sta are
cel mai mare talent, e mai tare ca Heine.
— Cum ]l cheam[?
— Cum ]l cheam[? Barbu Nem\eanu! Trebuie s[-l cuno=ti,
e de pe acum un poet celebru.
Felix m[rturisi c[ nu-l =tie, ceea ce mir[ pe Weissmann,
care nu-=i lu[ totu=i aere de suficien\[.
— Amice Sima, pe b[iatul [sta trebuie s[-l cuno=ti
numaidec`t, este cel mai mare poet contemporan. }\i fac eu
cono=tin\[. Am s[-\i aduc revistele ]n care public[ el, s[-\i
dai =i dumneata seama. De ce s[ te privezi de o asemenea
be\ie liric[?
Weissmann vorbea cu un entuziasm extraordinar =i gesticula,
oprindu-se din c`nd ]n c`nd =i rezem`ndu-se de balustrada
cheiului, spre a demonstra mai bine =i a-i declama unele versuri,
persuasiv, ]n =oapt[, tr[g`ndu-le cu m`na din gur[ =i sug`nd
din buze voluptuos, ca dup[ mu=carea unei piersici. }i puse lui
Felix repetate ]ntreb[ri, dac[ nu cunoa=te cutare sau cutare
poet rom`n sau str[in, =i Felix trebui s[ recunoasc[ ru=inat c[
nu era at`t de informat.

258
 Enigma Otiliei

— Ascult[ o poem[ delicioas[:

Il est d’é tranges soirs où les fleurs ont une âme,
Où dans l’air é nervé flotte du ré pentir,
Où sur la vague lente et lourde d’un soupir
Le coeur le plus secret aux lé vres vient mourir.
Il est d’é tranges soirs où les fleurs ont une â me,
Et ces soirs-là, je vais tendre comme une femme.1
Weissmann declama prelung, c`nt`nd aproape, apropiindu-se
=i dep[rt`ndu-se de urechile lui Felix, a=a cum fac violoni=tii
\igani ]n Ungaria =i Austria.
— Cum? Nu-\i place, poate?! A=a un poem minunat! Cred
c[ =tii de cine e! Cum, nu =tii?! E de Albert Samain, cel mai
mare poet francez, mai mare dec`t Lamartine. E o celebritate.
De Samain Felix auzise =i-=i aduse chiar aminte c[ v[zuse
]ntre c[r\ile Otiliei un volum destul de vechi, Au jardin de
l’Infante. Dar nu-l citise fiindc[ nu-l atr[sese p`n[ acum poeziile.
}l interesau romanele care ]nf[\i=au cazuri de energie viril[, de
tenacitate ]n ambi\ie, biografiile oamenilor mari, ]n genere toate
c[r\ile care tratau despre problema educ[rii voin\ei. }n anul
acesta ]nt`i de facultate citise pu\in[ literatur[ =i foarte multe
c[r\i de medicin[. Mai mult dec`t risipirea, prefera profundi-
tatea ]ntr-un lucru hot[r`t. Acum, ]ns[, sufletul ]i era sonor.
Declama\ia lui Weissmann, care oprea ]n loc pe trec[tori, ]i
pl[cea =i se decise ]n g`nd s[ citeasc[ acas[ pe Samain.
— Ai iubit vreodat[? ]ntreb[ brusc studentul, dup[ ce-l
aruncase inutil prin poezia ruseasc[, prin Nekrasov =i Balmont.
— Cred c[ da! r[spunse dup[ pu\in[ ezitare Felix.
Weissmann ]l privi incredul, apoi se porni, cu obi=nuita
frenezie, pe confesiuni.
— Ca mine n-ai iubit! E imposibil. Eu am iubit fenomenal,
a=a cum numai o dat[ un om iube=te ]ntr-un secol. Am material
1
„Sunt stranii seri ]n care =i florile se-anim[
Prin aerul sensibil c`nd trec p[reri de r[u,
+i c`nd pe valul unui suspin ]ncet =i greu
Cuv`ntul cel mai tainic pe buze-abia se stinge.
Sunt stranii seri ]n care =i florile se-anim[
+i-n serile acelea merg bl`nd ca o femeie“ (fr. — n. red.).

259
 G. C[linescu

sufletesc s[ fac bucuria unui poet mare. Am iubit o fat[

extraordinar[, un adev[rat ]nger, o fat[ nervoas[, impresio-
nabil[, o fat[, ]\i zic, al c[rei suflet vibra ca o vioar[ scump[
sub arcu=ul unui Enescu, o adev[rat[ Marie Baskirtscheff. Am
petrecut cu ea ceasuri divine, ne-am topit ]n be\ia sf`nt[ a
c[rnii. Apoi am vrut s[ ne sinucidem am`ndoi. Ne-am ]nchis
]n cas[ =i-am dat drumul la gaz. Fata s-a speriat la sf`r=it =i a
\ipat, =i atunci a venit o m[tu=[ a ei cu vecinii =i au spart u=a.
— +i de ce a\i vrut s[ v[ sinucide\i?
— De ce am vrut s[ ne sinucidem? =opti tainic =i grav
Weissmann. Tu nu cuno=ti durerea c[rnii, desperarea de a fi
ajuns pe culmile be\iei, de unde nu mai e nici o fericire posibil[?
C`nd ajungi o astfel de culme, imediat te n[v[le=te ur`tul.
Ne-a fost sil[ de via\[, am vrut s[ prelungim clipa ]n eternitate.
Lui Felix Weissmann i se p[ru cam prea teatral de subtil,
dar seriozitatea cu care ]=i f[cea tragedii strict gratuite ]l ]nc`nta.
I se rede=teptau ]n suflet emo\iile nop\ilor de disput[ de la
Liceul Internat.
— M[ ]ntrebi de ce am voit s[ ne sinucidem? continu[
Weissmann. Tu ai citit Weininger, marele Weininger, cel mai
teribil g`nditor contemporan?
Felix trebui cu ciud[ s[ m[rturiseasc[ c[ nu citise nici pe
Weininger =i fu umilit de pu\inele lui cuno=tin\e =i uimit de
informa\ia colegului.
— N-ai citit? Te-ai privat de cel mai delicios festin al
intelectului. }\i fac eu rost de cartea lui; =tiu eu de unde s[
\i-o cumperi cu un rabat inimaginabil. C`nd ai ceva de
cump[rat ]n materie de c[r\i, spune-mi mie, =i-\i cump[r mai
ieftin ca oriunde.
— Cine este acest Weininger? ]ntreb[ Felix plin de curiozitate,
dorind sincer s[ se informeze.
— Weininger? Weininger este cel mai grozav critic al
femeii, din care cauz[ s-a =i sinucis. Dup[ el, femeia este
numai sexualitate, pe c`nd b[rbatul e sexual numai temporal.
La ea sexualitatea e ]ntins[ pe tot corpul. Eu =i iubita mea,
care prin excep\ie avea un suflet viril de intelectual[, am r[mas

260
 Enigma Otiliei

]nsp[im`nta\i c`nd am citit cartea, =i ea mi-a dat ideea s[ ne

sinucidem, sc`rbit[ de realitate, care contrazicea idealul ei.
— Vreau s[ citesc aceast[ carte! zise Felix.
— Vrei se cite=ti Geschlecht und Charakter? Admirabil.
D[-mi un franc =i \i-o procur eu.
Felix ]i d[du francul. Merser[ c`t[va vreme t[cu\i unul
l`ng[ altul, fiindc[ Felix, de=i iubitor de discu\ii, se sim\ea
stingherit s[ fac[ m[rturisiri. I s-ar fi p[rut o necuviin\[ s[
pomeneasc[ numele Otiliei, =i chiar al Georgetei, fa\[ de un
altul, =i chiar s[ fac[ oric`t de mici aluzii la existen\a lor. Ca
s[ nu par[ plictisit, ]ntreb[ pe Weissmann cum tr[ie=te, ce
scopuri urm[re=te, dar se c[i numaidec`t, av`nd sentimentul
c[ cere altuia indiscre\ii pe care el nu ar voi s[ le fac[.
Weissmann nu p[ru deloc contrariat =i se porni pe confesiuni
f[r[ nici o umbr[ de ru=ine:
— Tr[iesc ca un c`ine, ca un desperat. Am pe capul meu
trei surori mici =i o m[tu=[ b[tr`n[, pe care trebuie s[ le ]ntre\in
eu, =i st[m cu to\ii ]ntr-o odaie mizerabil[, un fel de camer[
de vizitii, deasupra unui grajd, unde ne suim pe o scar[ de
lemn mobil[. Eu trebuie s[ pl[tesc chirie, eu trebuie s[ g[sesc
de m`ncare.
— +i cum faci?
— Cum fac? Fac ce pot. Asist pe un dentist, fac injec\ii
ieftine pe la lucr[tori, sunt redactor la o gazet[ socialist[,
traduc c[r\i pentru un editor, dau lec\ii particulare, asta fac.
Eu sunt un proletar care a=teapt[ m`ntuirea clasei mele prin
dialectica istoriei.
— E=ti socialist?
— Eu socialist? Ce e aia socialism? Toate spiritele mari f[r[
prejudec[\i, din lume, cuget[ ca mine. Eu sunt socialist
=tiin\ific. Sus\in colectivizarea mijloacelor de produc\ie =i
moralizarea dragostei prin eliminarea venalit[\ii: dragoste
neconstr`ns[.
Felix, cu toate c[ era lipsit de prejudec[\i, sim\i o stingherire
]n fa\a acestor formule. }n sufletul lui se sim\ea burghez =i admira
lini=tea, independen\a autoritar[ =i rafinamentul lui Pascalopol.

261
 G. C[linescu

— Crezi, ]ntreb[ el, c[ la noi sunt potrivite astfel de reforme?

— Nu cuno=ti chestiunea, ripost[ Weissmann. A demonstrat-o
la noi cel mai mare critic rom`n.
— Maiorescu?
— Ce Maiorescu? Maiorescu e un pigmeu, Maiorescu e
ceva ca degetul mic de la un picior al lui Brandes. Eu ]\i vorbesc
de Dobrogeanu-Gherea, cel mai mare critic rom`n, care a scris
despre G. Co=buc un articol excep\ional, Poetul \[r[nimii.
Trebuie neap[rat s[-l cite=ti.
Weissmann vorbea cu at`ta pasiune =i convingere, c[ trec[torii
]ntorceau capul. Felix nu-i ]mp[rt[=ea nici o idee, dar era ]nc`ntat
de frenezia lui ideologic[, a=a de absent[ la al\ii.
— Am s[ mai stau un an, doi ]n Rom`nia, unde nu pot s[
g`ndesc liber, p`n[ ]mi m[rit surorile =i plasez pe m[tu=a la
vreun cumnat, =i apoi m[ expatriez. M[ duc ]n Fran\a.
Felix ]i m[rturisi c[ =i el avea de g`nd s[ plece la Paris,
pentru a-=i des[v`r=i studiile, dar c[ sim\ea ca o datorie de
onoare s[ se ]ntoarc[ apoi ]n \ar[, spre a contribui la progresul
ei. }l ]ntreb[ dac[ pe el nu-l mi=ca la fel acel obscur devotament
pe care ]l are orice om pentru p[m`ntul ]n care s-a n[scut.
— Tu po\i s[ vorbe=ti a=a, fiindc[ e=ti cre=tin. Eu sunt evreu,
suspectat ]n sentimentele mele patriotice. +i dac[ am s[-\i spun
c[ =i mie ]mi r[scole=te sufletul doina rom`neasc[, ai s[ m[
crezi? Mi-e team[ c[ n-ai s[ m[ crezi nici tu. Mul\i ne atribuie
exclusiv obstina\ia de a vedea peste na\ii, de a preg[ti r[sturn[ri.
Mirabeau, Danton, te ]ntreb eu, au fost evrei, au lucrat ei contra
patriei franceze? To\i cei care cuget[ la binele de m`ine al
omenirii =i v[d peste prezentul ]ngust sunt califica\i nepatrio\i
de c[tre privilegia\ii prezentului. Eu sunt patriot rom`n, ]ns[ ]n
numele \[r[nimii =i al proletariatului, al[turi de orice bun rom`n
care nu exploateaz[. Azi, ]n societatea burghez[, to\i cei care
g`ndesc ca mine, evrei sau cre=tini, f[r[ deosebire, sunt
tr[d[tori. Ce-s eu de vin[ c[ frecventez spiritele cu viziunea
viitorului? Am sau n-am eu dreptate?
— Poate ai dreptate, zise Felix, logic vorbind. Dar sufletul
meu nu poate dep[=i datele experien\ei imediate. E totuna cum

262
 Enigma Otiliei

mi-ai spune c[ e zadarnic s[ iubesc o fat[, fiindc[ peste at`\ia

ani va fi b[tr`n[ =i va muri. Eu iubesc pe cea de acum, singura
care exist[ pentru mine, ira\ional.
— Sofism, sofism, e=ti un escroc al logicii! vocifer[
Weissmann gesticul`nd, gata s[ dea n[val[ cu alte argumente.
Felix ]ns[ ajunsese aproape de cas[ =i trebuir[ s[ se despart[.
Weissmann ]l ]ntoarse din drum, ]i privi hainele, le pip[i stofa
cu m`na =i se ar[t[ nemul\umit, de=i costumul lui Felix era
foarte bun, numai pu\in cam gros pentru anotimp.
— Vrei s[ por\i un costum elegant, cum poart[ numai
Demetriad de la Na\ional? D[-mi costumul [sta vechi =i
dou[zeci de franci, =i eu ]\i procur un costum nou, cum n-ai
mai purtat toat[ via\a.
Felix se codi, dar Weissmann ]i v`r] ]n m`n[ o adres[ pe o
carte de vizit[.
— |ine asta, parc[ ce pierzi? C`nd ai s[ te decizi, ai s[ te
duci =i-o s[-\i par[ bine!
— S[-mi aduci pe Weininger! ]i strig[ de departe Felix,
f[c`ndu-i un semn amical cu m`na.
Ajuns acas[, intr[ de-a dreptul ]n odaia Otiliei =i c[ut[
poeziile lui Samain. Le r[sfoi, se l[s[ pe un scaun cu ele ]n
m`n[, apoi se-ntinse pe sofa. Atmosfera aceea vaporoas[,
m[t[soas[ ]l umplea de ]nfior[ri noi. Nu-i pl[cea ]n fond
poezia, o g[sea prea pre\ioas[, dar pricepu prin ea reveriile
Otiliei, tumulturile ei t[cute de fat[. Pe marginea mesei z[ri
un degetar =i o p[pu=[ de stof[. Din paginile volumului c[zu
un mic ac de p[r ondulat =i o panglic[ verde. Otilia ]i ap[ru ca
o fiin\[ fragil[, suferind la o muzic[ prea tare, ca o floare
respir`nd ]n ]ntuneric umiditatea. O fat[ care citea astfel de
fluidit[\i nu putea fi o fiin\[ diabolic[, ci contemplativ[, victim[
a oric[rei mi=c[ri pasionale prea tari, dependent[ de cel care
ar fi fascinat-o. Ur] pe Samain. Se duse ]n odaia lui =i lu[ o
carte medical[ ]n care se vorbea tocmai de conforma\ia femeii
=i autorul sublinia, cu oarecare patetism, destinul ei de
pasivitate. Felix ]l c[ut[ ]n zilele urm[toare pe Weissman =i
nu-l l[s[ p`n[ nu c[p[t[ pe Weininger. }l citi cu pasiune, dar

263
 G. C[linescu

am[r[ciunea acelui original sinuciga= nu-l contamin[. Dimpo-

triv[, r[mase cu convingerea =i mai ]ntip[rit[ c[ femeia e o
fiin\[ slab[, victim[ a fiziologiei ei, orientabil[ dup[ b[rbat,
care trebuie s-o ocroteasc[ =i s[-i ]mprumute personalitatea
lui. Contactul cu Weissmann =i cu problemele sale dezv[lui
lui Felix o latur[ care-l ru=in[. Da! Citise multe lucruri pentru
v`rsta lui, ]ns[ d[duse cu prea mult orgoliu aten\ie numai
preg[tirii tehnice. Nu-=i cercetase sufletul, nu-=i pusese proble-
me, fusese un animal ambi\ios. Via\a avea aspecte multiple =i
era st[p`nit[ de legi interioare, sub ap[sarea c[rora orice om
]=i avea iertarea lui. Fusese un ]nfumurat egoist, mul\umit c[
are o stare, necunosc`nd nici o mizerie, purt`ndu-se cu lumea
rece. Desigur, Titi era un b[iat mediocru, dar avea =i el un
suflet. }l umilise prin preten\iile lui savante =i-l jignise ]n amorul
propriu, purt`ndu-se indiscret ]n afacerea cu Georgeta. Aglae
era rea, du=m[noas[, dar fiindc[ ]=i iubea copiii. Cu Pascalopol
se purtase f[r[ nici o delicate\e, de=i n-avea nici un drept asupra
Otiliei. }ndeosebi, Felix ]=i scrut[ atitudinea lui fa\[ de cele
dou[ fete =i se g[si profund vinovat. Pe Otilia o urm[rise, ]nainte
de a se ]ncredin\a c[ fata ]l iube=te, compromi\`ndu-i, agrav`ndu-i
situa\ia, iar pe Georgeta o vexase pur =i simplu. Era =i ea o fiin\[
ca toate fiin\ele, care voia s[ aib[ un c[min =i s[ fie stimat[.
Chiar dac[ nu era dec`t o fat[ u=uratic[, nu se c[dea s[ fug[ ]n
chipul acela la= din patul ]n care ea ]l primise cu at`ta v[dit[
sfial[, cu un respect care-l m[gulise. Ea ]l iubea, f[r[ ]ndoial[,
=i-l socotea mai presus de ea. Felix se hot[r] ca, pe dat[ ce-=i va
fi trecut examenele, s[ fac[ unele lecturi de documentare mai
general[ ]n domeniul vie\ii =i s[ se scruteze mereu, spre a-=i
surprinde =i sugruma orice impulsiune orgolioas[, =i orice cruzime
fa\[ de al\ii. Ca s[ nu uite, ]=i lu[ caietul =i scrise neted:
„Voi c[uta s[ fiu bun cu toat[ lumea =i modest, =i s[-mi fac
o educa\ie de om. Voi fi ambi\ios, nu orgolios.“
Felix, dup[ mult[ lupt[ cu sine ]nsu=i, ajunse la concluzia
c[ „trebuie“ s[ se duc[ la Georgeta, spre a repara impresia de
r[ceal[ pe care o l[sase fetei. }l tulbura ]ns[ faptul c[ sila pe

264
 Enigma Otiliei

care =i-o f[cea ]l bucura l[untric. Lua deci drept hot[r`re ceea
ce nu era dec`t sl[biciune? +i apoi, nu cumva nu mai iubea
]ndeajuns pe Otilia? C[ut[ s[ se analizeze sincer =i crezu c[
descoper[ aceast[ dualitate. Pe Otilia o iubea cast, o voia ca
pe o viitoare so\ie, Georgeta ]i era trebuitoare fiziologice=te. }l
tulbura, o dorea, dar nu se temea c[ ar putea s[ se ]ndragosteasc[
de-a binelea de ea. Se duse deci la Georgeta, care-l primi cu o
pl[cere ]ntristat[. I se p[ru chiar curios lui Felix c[ o fat[ a=a de
jovial[ =i deliberat[ ]n tot ce face, exprim`nd prin perfec\iunea
de mare p[pu=[ de por\elan femeia crud[, indiferent[, e at`t de
preocupat[ de cazuistica moral[.
— Domnule Felix, ]i zise ea, ]mi pare sincer r[u de Titi.
N-am vrut deloc s[-l fac s[ sufere. Dumneata nu ]n\elegi c[
e perfect absurd ca eu...? }n sf`r=it, e ridicol. E de vin[ numai
St[nic[. Dar sunt =i eu vinovat[, c[ m-am jucat. Generalul
a aflat, tot St[nic[ trebuie s[-i fi spus, cum are obiceiul, =i
mi-a f[cut aluzie. Nu din gelozie, ]nchipuie-\i, din bun[tate.
E un om bun.
Lui Felix i se p[ru ciudat[ =i aceast[ bun[tate a unor oameni
cu o situa\ie moral[ at`t de independent[. Se g`ndi =i la Aglae,
=i la Pascalopol =i-=i f[cu mintal socoteala c[ fiin\ele dezlegate
de c[tu=ele familiei, trecute prin toate pl[cerile vie\ii, sunt
mai ]ng[duitoare. }n tot cazul, fu ]nduio=at de judecata
Georgetei =i o privi lung.
— Ascult[, zise aceasta, eu am preten\ia de a fi frumoas[,
seduc[toare, =tii, nu sunt ]ng`mfat[, dar o femeie ]=i d[ seama
numaidec`t de felul cum e privit[ de b[rba\i. +i, apoi, ]n
tagma mea sunt de o castitate aproximativ[, pot s[ inspir
tulbur[ri romantice. M-am ]ntrebat: e=ti un timid, sunt eu lipsit[
de interes pentru un om cult? Spune-mi drept, nu m[ sup[r!
De ce fugi de mine?
Sub imperiul hot[r`rii lui disciplinare, Felix se apropie de
Georgeta =i-i s[rut[ m`na. }n fond, era tulburat =i se temu c[
nu va fi consecvent. Sim\i c[ o for\[ natural[, imperioas[ cere
ca rela\ii de acest fel cu femeia s[ devin[ normale. Georgeta
]i v[zu obrazul ]nro=it =i ochii vinova\i =i-l lu[ de b[rbie (]n
sine, Felix fu iar ]nciudat).

265
 G. C[linescu

— Ce curio=i sunte\i voi, tinerii, ]ndr[zne\i =i plini de

ascunzi=uri! De ce-ai fugit atunci?
— Trebuie s[ ]n\elegi c[ e jenant pentru mine s[ lipsesc
noaptea de acas[. Mo= Costache e un om b[tr`n, merit[ respect.
Apoi, Otilia...
— O iube=ti, nu?
Felix g[si o deosebit[ mul\umire s[ se m[rturiseasc[ =i i se
p[ru chiar foarte firesc ca s[-=i dovedeasc[ astfel prietinia fa\[
de Georgeta:
— O iubesc, ]ntr-adev[r.
Georgeta ]l str`nse repede de un bra\ =i-l s[rut[.
— Dar la mine ce cau\i atunci, a=a iube=ti tu pe Otilia?
Felix se d[du ]napoi, dezarmat de argument. Georgeta
redeveni serioas[.
— Nu, zise ea, glumesc, desigur. Iube=ti ]ntr-adev[r pe Otilia
=i o fericesc. Nu faci o crim[ dac[ vii la mine, oric[rui b[rbat
]i e ]ng[duit asta.
— Nu-i a=a? se prinse Felix de precept. De Otilia sunt legat
de mult, din copil[rie. +i pe tine te iubesc... altfel. N-am avut
nici o inten\ie rea atunci, ]ng[duie-mi s[ repar gre=eala.
— Ah, r`se Georgeta, ce =iret e=ti! Vrei iar[=i s[-l tr[dez pe
generalul cu tine? Ei bine, am s[ fac =i asta, fiindc[ sunt o fat[
bun[ =i, de altfel, am prins sl[biciune pentru tine, dar f[r[
manifist[ri casnice. Ai dreptate, ]n definitiv, ]ns[ afl[ c[ ]n
cele din urm[ devin primejdioas[. Un t`n[r s-a sinucis din cauza
mea! Iube=te-m[ pe furate, nu te z[p[ci!
Pe Felix, aceast[ moral[ ]l sup[r[ iar[=i, lucru pe care
Georgeta ]l remarc[. Fata se a=ez[ pe genunchii lui Felix =i-i
]nconjur[ g`tul cu un bra\.
— Sunt o proast[ c[-\i fac at`ta moral[, iart[-m[, inspiri
at`ta respect, ]nc`t am devenit pedant[. La drept vorbind, ]mi
placi, asta-i principalul! F[ cum crezi!
Ca un fulger trecu prin mintea lui Felix iar[=i imaginea
Otiliei. Hot[r`rea de a-i fi absolut credincios ]i ]nt`rzia
spontaneitatea pl[cerii de a se sim\i al[turi de Georgeta, apoi
se sim\i profund ridicol ca ]n asemenea ]mprejurare s[ stea s[

266
 Enigma Otiliei

mai c`nt[reasc[ sentimentele. Se l[s[ cu totul ]n voia sim\urilor,

=i at`t el c`t =i Georgeta fur[ ferici\i ]n acest joc care avea
savoarea primejdiei, f[r[ a fi propriu-zis amenin\a\i. La plecare,
Georgeta ]l privi pe Felix cu o simpatie ad`nc[ =i-i =opti cu un
gale= repro=:
— Felix, s[ nu te ]ndr[goste=ti de mine! Fii impertinent, a=a
trebuie s[ fie un b[rbat! |i-o spun pentru binele t[u.
Felix se sim\ea fericit. Era absurd s[ t[g[duiasc[ acest lucru.
Se sim\ea mai ales ocrotit de toate ]mprejur[rile =i de oameni
ca de o conjura\ie a favorii. Otilia ]i p[stra un g`nd de departe
=i el avea voluptatea de a o iubi, Georgeta ]i d[dea cu mari
ging[=ii ceea ce era ]n puterea ei. Era ]ns[ nemul\umit de el
]nsu=i, de aceast[ lupt[ l[untric[ ]ntre impulsurile momentane
=i nevoia congenital[ de a-=i face un program ]n via\[. Dac[
se va duce mereu la Georgeta, va fi un profitor, lipsit de orice
capacitate de ascez[ ]n numele unei iubiri mai pure, dac[ nu
se va duce, va fi un ridicol cazuist, timid. Otilia =i Georgeta
=edeau foarte bine laoalt[, lucrul era limpede, cu toat[
]nd[r[tnicia de a g[si vreo antinomie. Mai degrab[ ]l sup[r[
facilitatea rela\iilor lui. Parc[ nu el cucerise pe Georgeta, ci
ea ]l cucerise pe el. +i Otilia ]l privise ca pe un factor de a
c[rui ini\iativ[ nici nu se c[dea s[ se informeze. Felix avu ]n
treac[t ideea, pe care n-o l[s[ s[ se dezvolte din pudoare, c[
spre a-=i controla voin\a =i capacitatea lui de a urm[ri un scop
ar fi trebuit s[ ]ncerce s[ cucereasc[ experimental o alt[ fat[,
inaccesibil[. }ns[ examenele ]l absorbir[ cu totul =i c`t[va
vreme uit[ =i de Otilia, =i de Georgeta.
Pe c`nd citea un curs, str[duindu-se s[ memoreze pagin[
cu pagin[, mo= Costache, dup[ ce d[du c`teva t`rcoale prin
fa\a od[ii lui, cr[p[ u=a =i ]=i v`r] ]n[untru capul lui ca o bil[.
— Nu-nu-nu te-te duci nic[ieri azi? ]ntreb[ el.
— Nu. Am de ]nv[\at. Dar de ce? Ai vreo trebuin\[ de ceva?
— Nu. Am zis c[ e frumos afar[, e soare, \i-ar face bine s[
mai iei aer. Eeee ]ntuneric aici!
— }\i mul\umesc, zise Felix. Am s[ ies m`ine. Azi vreau s[
citesc cursul.

267
 G. C[linescu

Mo= Costache scoase capul din ]ntredeschiz[tura u=ii =i d[du

s[ plece. Ezit[ ]ns[, =i dup[ c`teva t[rcoale ]l v`r] din nou.
— Nu-nu-nu ie=i din odaie, nu-i a=a? Pe jos e ur`t, fa-fac
ni=te repara\ii.
— Nu ies! r[spunse Felix.
— Bi-bine faci! se b`lb`i mo= Costache, vesel.
De=i ]ntreb[rile b[tr`nului erau cam f[r[ rost, Felix nu le lu[
]n seam[, dar r[mase cu sugestia vremii frumoase. }ntr-adev[r,
i-ar fi pl[cut s[ se plimbe pu\in la +osea, s[-=i mai consolideze
prin odihn[ terminologia ]n memorie. De jos se auzi un huruit
ca de mobil[ t`r`t[ pe du=umea =i apoi b[t[i de ciocan. }=i
arunc[ ochii prin ferestrele geaml`cului =i v[zu c[ ]n curte nu
era nimeni. U=a de la odaia Marinei era ]nchis[ cu lac[tul, ceea
ce ]nsemna c[ b[tr`na nu era acas[. Mo= Costache ap[ru deodat[
]n curte cu un ciocan ]n m`n[. Privi ]nspre poart[, ]n fundul
cur\ii, ]n toate p[r\ile, uit`nd s[ arunce ochii ]n sus, apoi se
]ntoarse, c[lc`nd ]n v`rful picioarelor chiar pe p[m`nt, ca un
ho\. Se auzir[ din nou huruituri =i sc`r\`ituri ca de lungi cuie
trase greu cu un cle=te. Felix se decise s[ plece ]n ora=. Tot
trebuia s[ m[n`nce undeva, de vreme ce Marina nu era acas[.
Se d[du jos pe scar[ f[r[ s[ fie auzit. }n sufragerie ]ns[ fu oprit ]n
loc de o scen[ pe care n-o a=tepta. Marele bufet era dat la o
parte, iar mo= Costache =edea ]ngenuncheat ]n fa\a unei g[uri ]n
du=umea, f[cut[ prin scoaterea unei buc[\i de sc`ndur[. }n ea,
Felix z[ri, f[r[ s[ vrea, o cutie de tabl[ de-ale Regiei, ]n care
luceau monede, =i un pachet cu h`rtii, dup[ toat[ aparen\a,
bancnote. B[tr`nul se silea, cu m`inile tremur[toare =i pline de
sudoare, s[ pun[ repede deasupra bucata de sc`ndur[. Felix voi
s[ se strecoare ]nd[r[t pe u=[ f[r[ a fi v[zut, dar du=umeaua
trosni sub pa=ii lui, =i mo= Costache s[ri galben ]n picioare cu
ciocanul ]n m`n[:
— Ci-ci-cine e? Nu intra!
— Eu sunt, mo= Costache! Am venit s[-\i spun c[ m[ duc
]n ora=. Dac[ voiai s[ repari dulapul, trebuia s[-mi spui mie,
s[-\i ajut.
Felix min\ise inten\ionat, dar mo= Costache ]l crezu sau se
f[cu c[-l crede.

268
 Enigma Otiliei

— Nu-nu nu-i nimic. S-a rupt pu\in o sc`ndur[, ]l repar eu,

c[ m[ pricep.
Felix se strecur[ pe u=[ cu ochii ]n tavan, ca s[ dovedeasc[
b[tr`nului c[ nu vede nimic. Pe dat[ ce ie=i, auzi cheia
r[sucindu-se ]n broasc[. Ie=it ]n strad[, ]ntoarse instinctiv privirea
=i v[zu c[ mo= Costache p`ndea la fereastr[ s[ vad[ dac[ a
plecat. B[tr`nul ]i f[cu un semn de adio cu m`na, ca s[ fie
sigur c[ pleac[.
— Imprudent b[tr`n, ]=i zise Felix, dac[ afl[ St[nic[, e
un om mort.
St[nic[ nu afl[, dar extraordinarul lui sim\ pentru tot ce se
petrecea ]n umbr[ pe raza intereselor lui ]l f[cea nelini=tit =i
c[ut[tor ca o pisic[ ]n preajma unei fripturi. Felix nu-=i putea
da seama, ]n definitiv, ce urm[rea St[nic[, =i nici acesta nu
i-ar fi putut explica ]ntr-un acces de sinceritate. St[nic[ nu
urm[rea nimic special, a=tepta numai, ]nfrigurat, lovitura care
s[-i schimbe cursul vie\ii. Aceast[ relativ[ gratuitate a activit[\ii
lui ]l f[cea fecund ]n idei =i ascu\it ]n intui\ii, ca pe un adev[rat
artist. St[nic[ era pretutindeni, ]ntreba de toate, d[dea sfaturi ]n
toate direc\iile, era frate, p[rinte, consilier pentru oricine,
]nduio=`ndu-se de propriile lui improviza\ii sentimentale. Felix
]l surprindea adesea privind pe fereastr[ ]n odaia lui mo= Costache
sau cotrob[ind prin cas[. Totdeauna ]ntorcea astfel vorba, ]nc`t
indiscre\ia lui p[rea un lucru firesc =i ne]nsemnat. Felix ]l g[si
]ntr-o zi chiar ]n odaia lui. }l v[zuse bine cum scotoce=te prin
camer[, dar, c`nd intr[, St[nic[ =edea pe un scaun l`ng[ mas[
=i contempla atent o pagin[ dintr-un tratat.
— E foarte interesant[ chestia asta, zise el, b[t`nd cu
degetele ]n carte, ca =i c`nd era limpede c[ pentru carte venise.
C`nd termini examenele, s[ mi-o dai =i mie s-o citesc, vreau
s[ m[ informez =i eu. Stiin\a exact[, asta a fost pasiunea mea.
N-am avut p[rin\i...
Felix ]l privise totu=i a=a de surprins, ]nc`t St[nic[ sim\i
nevoia de a mai da o ]ndrept[\ire prezen\ei lui acolo:
— Domnule, m[ uitam la Marina asta, a ]mb[tr`nit r[u,
s[raca. +tii c[ le e cam rud[ dumnealor! Ai dracului oameni!

269
 G. C[linescu

S[-\i fie rud[, =i s-o faci servitoare. +i nici nu-\i ]nchipui ]n c`te
familii bune, m[-n\elegi, exist[ porc[ria asta! O sor[ nem[-
ritat[, o m[tu=[, a=a pu\in mai cretin[, spal[ rufele celorlal\i
gratis. S[ zic c[ Marina nu prea face cine =tie ce treab[, dar,
oricum gratis, e o afacere. Eu a= lua-o bucuros, s-o scap din
mizeria asta, dar te las[ dumnealor? Culmea, nu vrea nici ea.
Domnule, Marina asta trebuie s[ aib[ parale, pe onoarea mea,
asta i-a ]mprumutat o dat[ lui mo= Costache dou[ mii de franci.
Unde dracului i-o fi \in`nd? Cunosc o familie care \inea o
decrepit[ de asta numai pentru c[ =tia c[ are bani. C`nd a
murit ]ns[, n-au g[sit nimic. +tii de ce? Ia s[ v[d dac[ ai fler!
Felix ridic[ din um[r.
— Avea amant, puiule, avea amant un coco=at, cu care
f[cuse =i doi copii admirabili, cel pu\in ca ten. Nu =tiu ce
]nv[\a\i dumneavoastr[ la medicin[, dar coco=a\ii fac copii
albi, planturo=i, cu pieli\a ca de chiparoas[ =i crin, ca de plant[
\inut[ ]n pivni\[. Mor ]ns[ matematic dup[ un an. Ei, eu m[
]ntreb la cine r[m`ne Marina dac[, doamne fere=te (lucrul e
inevitabil), moare Costache? Cine se p[c[le=te sau se procop-
se=te? }n locul dumitale, eu a= pip[i terenul, a= trage-o de limb[
(am v[zut c[ Marina \ine la dumneata), s[ v[d ce bani are.
Dumneata ai putea s-o iei foarte bine, ca student ai ]n ea o
comoar[, f[r[ nici un ban, pentru pu\in[ \uic[. +i pe urm[,
=mechere, r[m`i cu banii. Dar e vorba, are, sau nu are?
Dumneata ce zici?
— Niciodat[, r[spunse Felix, nu m-am g`ndit la asta, =i
chestia mi se pare inactual[, bine]n\eles pentru cel interesat.
Ar trebui s[ moar[ mo= Costache, apoi ea, sunt pea multe
evenimente de a=teptat. Mi se par foarte solizi.
— Bine, bine, noi lucr[m cu probabilit[\ile. Ia s[ presupu-
nem c[ eu, care am experien\[, =i dumneata, la care \in ca la
un frate mai mic, facem un pact. Dumneata observi, eu
pilotez, apoi ]mp[r\im beneficiile. Evident, e o loterie, dar o
loterie cu toate numerele c`=tig[toare. Trebuie numai r[bdare.
Numai cu asta nu tr[ie=ti, dar dac[ mai joci =i la alte loterii
de astea, poate veni vremea c`nd toate s[ se trag[ deodat[.

270
 Enigma Otiliei

Atunci trebuie s[ fii preg[tit. Dumneata e=ti doctor, pentru

numele lui Dumnezeu, =i =tii. Ce e via\a? Vax. Ai trecut de o
anumit[ v`rst[, ]ncep bete=ugurile: ba un reumatism, ba o
gut[, ba inima, ba rinichii. }ntr-o bun[ zi, pac, =i nu pic[
unul, ci to\i de v`rste apropiate. E statistic, e =tiin\ific. Ieri l-a
pocnit pe Simion (se cur[\[ la sigur, fac prinsoare), m`ine pe
mo= Costache, =i nici ceilal\i n-o s[ tr[iasc[ o mie de ani. E
r`ndul nostru, al tinerilor, s[ ne a=ez[m la masa vie\ii. Da,
dar trebuie s[ fim preg[ti\i, s[ nu l[s[m lucrurile de azi pe
m`ine. B[tr`nii sunt =ire\i, escroci, \i-o spun eu, ca avocat,
au du=m[nie declarat[ pe mo=tenitori. Un b[tr`n care toat[
via\a n-a =tiut s[ se foloseasc[ de averea lui, gelos pe tineri,
face farse, de pild[, las[ averea la o biseric[ sau la alte
institu\ii =i mai neprev[zute. E frumos ca Otilia s[-=i fi
consumat aici tinere\ea =i apoi s[ r[m`n[ pe drumuri, tocmai
c`nd e mai ]c`nt[toare =i are nevoie de lux?
— Nu cred eu c[ mo= Costache n-are s[ aib[ grij[ de ea,
spuse Felix, pu\in atins.
St[nic[ ]i surprinse momentul de sl[biciune.
— E ]n stare, e ]n stare, nu-\i face iluzii, b[tr`nii au psihologia
lor. E de datoria dumitale, dac[ zici c[ o iube=ti pe Otilia, s[
pui um[rul s[ cre[m aici o atmosfer[ s[n[toas[, pentru ca
succesiunea, c`nd o fi, s[ se deschid[ ]n mod echitabil. Ori
vrei s[ pun[ m`na soacr[-mea pe toate, pe averea ]n fond a
Otiliei? Dumneata =tii c[ restaurantul a fost cump[rat de mo=
Costache cu zestrea nevestei lui? Era, de fapt, dreptul fetei.
Felix f[cu un gest de protest la injusti\ie. St[nic[ atac[
problema mai ad`nc:
— E din partea dumitale o fapt[ de moralitate. Fata asta
dulce, delicioas[ trebuie ferit[ de primejdii, de ispite. F[r[
nimic =i nimeni pe lume, =tii ce face Otilia, ce e ]ndrept[\it[
s[ fac[? Se arunc[ ]n bra\ele lui Pascalopol, asta face! +i-i
dau dreptate.
St[nic[, ]ncredin\at c[ a pus punctul pe i, ]nchise cu zgomot
tratatul de medicin[. Felix se ]ntunecase mai mult, iritat de
readucerea ]n chestiune a cazului Pascalopol.

271
 G. C[linescu

— Ce pot s[ fac eu? zise el plictisit. Nu pot =i n-am c[derea

s[ m-amestec. }n cur`nd voi fi major, =i prezen\a mea ]n aceast[
cas[ va trebui s[ ]nceteze.
— Nici nu trebuie s[ faci nimic. S[ ai numai ]ncredere ]n
mine, s[-mi u=urezi misiunea, s[ m[ l[=i s[ fac fericirea Otiliei
=i a dumitale. Eu a= voi s[-l ajut pe mo= Costache, s[-l ]nv[\
cum s[ fac[ bine lucrurile. Nu vezi ce prostii face? A v`ndut
dou[ imobile p`n[ acum, cu sume mari. I-a primit banii ]n
m`n[, stiu sigur asta, doar am vorbit cu cump[r[torii. Ei bine,
ce-a f[cut mo= Costache cu banii? I-a pus la banc[? Nu cred!
}\i ]nchipui c[ eu n-am colindat peste tot? B[tr`nii, domnule,
nu depun banii! Ei vor s[ fie siguri de ei, s[-i aib[ ]n lab[, de
aceea =i v`nd. Vor s[-i manipuleze, s[ p[c[leasc[ pe mo=teni-
tori. B[tr`nii ]ngroap[, amice. Eu fac prinsoare cu dumneata
c[ mo= Costache a ]ngropat undeva banii. Dar unde? Asta-i
chestiunea. N-ai mirosit nimic, nu b[nuie=ti nimic?
— Nu, nici nu m-am g`ndit la a=a ceva!
St[nic[ ]l scrut[ ne]ncrez[tor =i r`se tactic, cu capul l[sat
pe um[r.
— Ho\ule, nu z[u! Nu-mi prea vine s[ te cred. Am ajuns la
convingerea c[ e=ti fin de tot. La dame, cel pu\in, e=ti maestru.
N-am f[cut ]n doi ani cu Georgeta ce-ai f[cut dumneata ]n
cinci minute. {=tia care au succes la dame se pricep =i ]n
lucruri b[ne=ti, contrar p[rerii comune. Dar s[ zic c[ n-auzi,
nu vezi. Eu te ]ntreb a=a, s[ v[d, dumneata cum judeci? Unde
s[-i fi ascuns?
— }n cas[ nu cred c[-i \ine, zise Felix, dintr-un sentiment
de solidaritate cu b[tr`nul. Avarii ]ngroap[ banii prin gr[dini.
— Ei, asta ]n pove=ti, nu pe aici pe la ora=. Crezi c[ eu nu
m-am plimbat prin gr[din[? Nici eu n-a= crede c[-i \ine ]n
cas[. }ns[ s[ =tii c[ aici sunt ascunzi=uri pe care numai el le
=tie =i soacr[-mea, ascunzi=uri de cas[ veche. Ai s[ vezi c[
b[tr`nul nu face iarna foc, s[-l tai, ]n cutare sob[, ceea ce
]nseamn[ c[-i e fric[ s[ nu-i ard[ b[netul ascuns prin apropiere.
}n definitiv, treaba lui, vorba dumitale, cum ]=i a=terne, a=a
doarme. Eu, unul, n-am nici un interes. M[ ocupam =i eu, a=a

272
 Enigma Otiliei

ca filantrop, pentru binele lui, =i pu\in =i pentru Olimpia. Am,

ca s[ zic a=a, un mandat moral, s[ ap[r interesele genera\iei
noi fa\[ de cea veche.
Fiindc[ Felix d[dea oarecare semne de plictiseal[, St[nic[
se ridic[ =i chiar trecu pragul, dar se ]ntoarse din nou.
— Ceea ce vrusesem s[-\i spun, tocmai aia nu \i-am spus.
Te invit[ Iorgu m`ine sear[ la nou[ la restaurant. Vine =i mo=
Costache. Are omul o fat[ c[reia ]i rupe turta, =i a g[sit pretext
ca s[ dea o mas[ cunoscu\ilor, ]n vederea c[ a devenit
proprietar. Mai mult pentru asta.Tocmai dumneata, care ai
mijlocit, ca s[ zic a=a, afacerea, =i mo= Costache sunte\i eroii
serii. Vin =i eu, nici vorb[.
— Nu cred c[ am s[ pot merge!
— Refuz nu se poate. Am ordin s[ te aduc. Mai d[-le dracului
de examene! Mi se pare c-o s[-\i ar[t o fat[ fain[.
}ncredin\at c[ a aruncat argumentul suprem, St[nic[ ie=i
pe u=[ maiestuos. }ntr-adev[r, Felix se duse la restaurant, fiindc[
mo= Costache \inu neap[rat s[ fie ]nso\it, =i apoi pretindea c[
trebuie s[ ]nchid[ casa peste tot cu cheia, fiindc[ a aflat c[
umbl[ ni=te ho\i care se introduc prin case =i a=teapt[ acolo,
ascun=i, p`n[ c`nd pleac[ lumea. }n „=ambrul“ ]n care Iorgu
oferea, plin de mul\umire, masa, Felix avu surpriza =i nepl[ce-
rea s[ ]nt`lneasc[ ]ndivizii cei mai pu\in acordabili. Venise
Georgeta, generalul, Olimpia =i chiar Titi, adus s-o ]nso\easc[,
explicau ceilal\i, pe Olimpia p`n[ la sosirea lui St[nic[, =i s[
fac[ portretul lui Iorgu. Era =i Weissmann, studentul (care ]l
l[muri pe Felix c[ f[cea dantura familiei pe un pre\ absurd de
avantajos). Nevasta lui Iorgu era o femeie gras[, enorm[, cu
fa\a sever[, hindenburgian[, =i p[rul ro=cat adunat ]ntr-un coc
ridicol de ascu\it. P[rea binevoitoare, cuviincioas[ =i de origine
german[. Fata, care da pretext s[rb[torii, nu era de fa\[. Fusese
culcat[ de mult. Mai participau c`teva figuri necunoscute, un
frate al lui Iorgu, un ofi\er cu r`s ]nc`ntat, ostentativ optimist,
o sor[ a doamnei Iorgu, doi b[rba\i maturi, corect ]mbr[ca\i,
dar cu aere de fl[c[i b[tr`ni. Unul se prezentase ca maestru
caligraf, =i Iorgu comunicase asisten\ei c[ arta musafirului

273
 G. C[linescu

const[ ]n a face inscrip\ii, afi=e, liste de m`ncare, ]n felurite

caractere. Situa\ia lui Felix fu din cele mai penibile. A s[ruta
m`na Georgetei fa\[ de Olimpia =i de general i se ar[ta ca o
opera\ie desperat[. }ns[ at`t Georgeta, c`t =i generalul avur[
purt[rile cele mai cordiale. Georgeta ]l primi cu aclama\ii, =i
generalul voi cu orice chip ca Felix s[ se a=eze l`ng[ el. Titi
nu d[du nici un semn de sup[rare. F[cu el ]nsu=i un salut din
m`n[ lui Felix, cu obi=nuitul aer placid =i timid, p[r`nd a fi
uitat cu des[v`r=ire incidentul. C`t despre Olimpia, ea nu f[cu
nici o dificultate moral[, ocupat[ s[ admire multele br[\[ri
ale doamnei Iorgu, care ]=i scotea greoi =i cu mult[ amabilitate
bijuteriile, spre a face pl[cere musafirilor. Totu=i, Felix era
tulburat. Titi se afla exact ]n fa\a lui, de cealalt[ parte a mesei,
cu ni=te buc[\i de h`rtie de bloc, pe care ]=i propunea, probabil,
s[ treac[ la nemurire agapa. S[ stea de vorb[, cu o familiaritate
pe care nu =i-o putea reprima, cu oric`t[ sfor\are la ipocrizie,
]ntre privirile lui Titi =i ale generalului, i se p[ru lui Felix un
chin nou. }n ochii lui Titi nu citi dec`t o mahmur[, enigmatic[
lips[ de g`ndire. Generalul fu ]nc`nt[tor ]n chipul cel mai
jenant. }=i v`r`se un bra\ dup[ acela al Georgetei, =i altul dup[
al lui Felix =i f[cea leg[tura de unire ]ntre ei, vorbindu-le ]ncet:
— Mon jeune ami1, zise, am a=teptat s[ te mai v[d, =i nu
te-am mai ]nt`lnit. P[cat! Munce=ti mult, ]mi ]nchipui. }ns[, te
rog eu, nu exagera. Ai timp. Ce zici, ]ntreb[ el pe Georgeta,
munce=te mult?
— A=a cred! r[spunse Georgeta.
— Vezi? repro=[ generalul. Totu=i e frumos, e foarte frumos
ce faci! Nu e nevoie ]ns[ s[-\i p[r[se=ti prietenii pentru asta.
Domni=oara Georgeta mi s-a pl`ns, sunt dator s[-\i spun, c[ ai
neglijat-o. Est-ce qu’on né glige une beauté comme ça?2
— Generale, e=ti un galant incorigibil, am gust s[ te s[rut.
— Faites, faites 3, aprob[ acesta, m`ng`indu-=i must[\ile
terminate ]n bil[. Apoi se m[rturisi la urechea lui Felix: E o
fat[ delicioas[, o fat[ bun[, plin[ de virtu\ile antice.
1
Tinere prietene (fr.—n.red.).
2
Po\i r[m`ne indiferent la o asemenea frumuse\e? (fr.—n.red.).
3
Nu te sfii... (fr. — n.red.).

274
 Enigma Otiliei

— Papa! repro=[ Georgeta ]n glum[.

— Zic virtu\i, corect[ generalul, ]n sensul de perfec\iune. E
femeia perfect[, total[, nu o matroan[, pentru Dumnezeu!
— Va s[ zic[, noi suntem matroane, bietele femei m[ritate!
crezu Olimpia c[ trebuie s[ obiecteze, pentru ]ntre\inerea
convorbirii.
— Oh, madam, deloc. N-avem dreptul s[ calomniem
femeile ]nainte de a le cunoa=te posibilit[\ile.
Georgeta fu cam ]ngrijorat[ de aceast[ conversa\ie, ce putea
degenera ]n alterca\ii cu o femeie ca Olimpia, =i, ca s[ ]nl[ture
r[spunsul generalului, lu[ o buc[\ic[ de =vai\er =i-l v`r] cu
v`rful degetelor ]n gura acestuia. Generalul prinse =vai\erul =i,
]n treac[t, s[rut[ =i degetele Georgetei. Fata se preg[tea s[-i
mai astupe gura cu o alt[ bucat[, f[c`nd =i ea la fel, ]n scopul
stimul[rii, c`nd sosi St[nic[. Primejdia era ]nl[turat[.
— S[ m[ ierta\i c-am ]nt`rziat, dar de-abia am sc[pat de
socru-meu. Olimpia, ce s[-\i spun, iubitul t[u tat[ e imposibil.
A aruncat pernele pe fereastr[, a sf`=iat cear=afurile, a f[cut
un t[mb[l[u grozav.
— Ce are? ]ntreb[ madam Iorgu.
St[nic[ r`se.
— Are g[rg[uni, madam Iorgu, ce s[ aib[? I-a intrat ]n cap
c[ duhul sf`nt, prigonit de oameni, s-a ascuns ]n cear=afuri, =i
se sup[r[ c`nd ba\i cu b[\ul plapuma =i celelalte. Ast[-sear[
n-a vrut s[ se culce, fiindc[ rufele n-aveau duh, fiind sp[late
cu le=ie =i persecutate. M-a v[zut pe mine cu batista asta =i
striga zor-nevoie c[ duhul sf`nt s-a ascuns ]n ea =i s[ i-o dau s[
doarm[ pe ea. De-abia l-am potolit.
— De ce nu-l duce ]ntr-un sanatoriu? observ[ madam Iorgu.
Ofi\erul r`se zgomotos.
— Ce sanatoriu? Balamuc! Nu =i-a f[cut injec\iile.
Aceast[ ie=ire neghioab[ f[cu pe to\i s[ tac[, din respect
pentru Olimpia, care ]ncruntase spr`ncenele. Felix re\inu totu=i
banala calomnie cu injec\iile, =i un ra\ionament ]i str[b[tu
repede, obscur prin minte.
— Hai mai bine s[ ne veselim, ]ndemn[ St[nic[. Toat[ lumea
s[ tr[iasc[, =i ]n special eroii serii, am numit pe iubitul nostru

275
 G. C[linescu

conu Iorgu cu familia sa =i pe simpaticul meu mo= Costache et

compania. Ce g`ndi\i dumneavoastr[? Conu Iorgu a devenit
proprietarul celui mai rentabil local de noapte, iar mo= Costache
a ]ncasat parale bune. Spune drept, mo= Costache, erau noi
h`rtiile, frumoase? Unde le-ai ascuns?
— Unde le-am ascuns eu, nu le g[se=ti dumneata! glumi cu
mali\ie mo= Costache.
— Doar nu le-ai depus la vreo banc[, s[ dea faliment. S-au
p`rlit mul\i.
St[nic[ examin[ fa\a lui mo= Costache, spre a-i surprinde
reac\iunile, dar acesta ]ngi\ea de zor, cu l[comie aperitivele.
— E bine s[ fii bogat, dar e bine s[ fii =i s[rac. Fiecare stare
cu avantajele ei. Azi, dac[ ai bani, nu =tii ce s[ faci cu ei. La
b[nci nu sunt siguri, acas[ te prad[ ho\ii, s[-i cheltuie=ti te
]mboln[ve=ti, s[ nu-i cheltuie=ti, la ce-i mai ai?
— De asta, se vede, observ[ Olimpia ironic, nu faci tu
avere, ca s[ nu-\i ba\i capul!
— S[ =tii c[ da! zise St[nic[, pref[c`ndu-se c[ o ia ]n serios.
Nici nu =tii ce se poate ]nt`mpla! Iat[ un caz tragicomic. Unul
are c`teva sute de mii de lei pe care nu vrea s[-i depun[ la
banc[ =i-i \ine ]n cas[. I-a pus pe undeva prin sob[, sau ]ntr-un
dulap, ]ntre dou[ sc`nduri, a=a ceva. Spune dumneata, mo=
Costache, unde se \in banii de obicei?
— Unde nu-l taie capul pe tic[losul de mo=tenitor!
To\i r`ser[, iar St[nic[, ]n g`ndul lui, f[cu pe b[tr`n
pezevenghi.
— }n sf`r=it, i-a pus pe undeva prin cas[, unde po\i doar s[-i
pui, ]n pivni\[, ]n pod, sub saltea etcetera. Ei, =i servitoarea a
=ters parchetul cu benzin[, uit`nd s[ deschid[ geamurile, un
chibrit aprins a c[zut pe du=umea, =i vaporii de benzin[ au
luat foc, =i toat[ casa a fost scrum ]n dou[ ceasuri, cu bani cu
tot. Morala: Nu pune banii de unde nu po\i s[-i sco\i imediat.
St[nic[ ]ncerc[ s[ fixeze ]n ochi pe mo= Costache, care
continua a p[rea nep[s[tor, ]ns[ m`nca cu o repeziciune cam
nervoas[, evit`nd s[ ridice privirea.
„S[ =tii, ]=i zise St[nic[ detectivistic, c[ l-am prins pe mo=.
}i are ]n cas[ banii!“

276
 Enigma Otiliei

— Domnule, zise el tare, sunt oameni care str`ng o avere ]n

l[zi, =i nu prind de veste c`nd moneda iese din circula\ie,
r[m`n`nd ca tinichea goal[. Dar o s[ ias[ acum o lege, am
auzit eu, teribil[. Statul are nevoie s[ circule capitalurile. Dac[
le \ii ]n lad[, frustrezi societatea de posibilit[\ile ]nchise ]n ele.
Ei bine, statul te for\eaz[ s[ declari ce parale ai, chem`ndu-te
s[ preschimbi bancnotele. Nu le-aduci, treaba dumitale, ]i pierzi,
dac[ ]ns[ ]i aduci, atunci e=ti obligat s[ ]mprumu\i statul cu
at`t, contra titluri.
— E=ti de=tept dumneata! Cine a inventat legea asta? zise
mo= Costache cu o indispozi\ie abia acoperit[.
St[nic[ deveni elocvent:
— Asta e o metod[ clasic[ de a pune m`na pe paralele
particularului. Numai un r[zboi s[ vin[, cum se aude, =i nu
te-ntreab[ nimeni dac[-\i convine ori nu. Dar dac[ m-ai ]ntreba
pe mine cum s[ te aperi, eu \i-a= spune.
— Cum? ]ntreb[ mo= Costache, sarcastic, dar m`nc`nd mereu.
— Trec`nd-o asupra mo=tenitorilor, ]n c`teva p[r\i, ca s[ nu
atingi minimul impozabil. Sau, dac[ vrei, le la=i obliga\iunile
statului, =i dumneata m[n`nci banii.
Mo= Costache era gata s[ declare sup[rat c[ „n-are nimic“,
]ns[ Iorgu se afla ]n fa\a lui ca cea mai bun[ dovad[ c[ primise
bani. Se mul\umi s[ glumeasc[:
— C`nd e=ti t`n[r, n-ai bani, =i c`nd e=ti b[tr`n, dac[ i-ai
str`ns, te p`ndesc rudele!
— Asta a=a e! aprob[ generalul. De aceea eu am hot[r`t
s[-i cheltuiesc cu tinere\ea.
Zic`nd acestea, str`nse de bra\ pe Georgeta =i pe Felix, dar
mai mult pe cea dint`i.
— Mon gé né ral, prinse ocazia Georgeta, c`nd ]mi cumperi
o blan[?
— }ntrebarea e improprie! r[spunse galant generalul.
Cump[r[tura e de mult f[cut[! Vrei s[ spui, c`nd s[ te ]nso\esc
ca s[ \i-o alegi!
Olimpia privi pe Georgeta cu invidie =i cu o curiozitate
infinit[, ca =i c`nd aceasta ar fi fost un animal apocaliptic.

277
 G. C[linescu

Printr-o fireasc[ asocia\ie, convorbirea ]ncepu s[ se desf[=oare

asupra copiilor, pentru care p[rin\ii str`ng bani priv`ndu-se de
toate bunurile, ca apoi ei s[-i risipeasc[.
— Noroc c[ am fat[, zise madam Iorgu, fetele sunt mai
cumin\i!
— Pe fete nu trebuie s[ le m[ri\i? observ[ Olimpia. Uneori
e mai greu ca cu b[ie\ii. +tiu asta din familie.
— N-o silesc s[ se m[rite! Dac[ are noroc, m[rite-se, dac[
nu, e bine =i a=a!
— Perfect, zise Weissmann, va practica iubirea liber[, pentru
pl[cerea proprie.
}n afar[ de Georgeta, Felix =i generalul, care pufnir[ de r`s,
ceilal\i privir[ uimi\i la Weissmann. Olimpia ]ndeosebi ]l
contempl[ ca pe un monstru.
— Cum, \ip[ aproape St[nic[, s[ \ii fata nem[ritat[? E o
crim[ dubl[ ]mpotriva vigoarei na\iei =i a economiei. Cum, s[
stea fata steril[, s[ piar[ na\ia rom`neasc[, s[ scad[ popula\ia?
+i cu averea ce faci? }n definitiv, ea e numai un ]mprumut al
societ[\ii, care trebuie restituit...
— Bravo! aprob[ Weissmann. Trebuie restituit comunit[\ii.
Weissmann fu iar[=i contemplat cu mirare.
— D[-mi voie, corect[ St[nic[, nu umbla cu socialisme de
ale dumitale. Bunurile trebuiesc redate societ[\ii prin m`inile
copiilor, ca s[ se foloseasc[ =i genera\ia nou[.
— Ba\i c`mpii, St[nic[, zise Olimpia, asta e de la sine
]n\eles c[ copiii au s[ mo=teneasc[.
— Fire=te, f[cu voluminoasa doamn[ Iorgu.
Iorgu ]nsu=i se aplec[ ]nspre locul unde =edeau generalul,
Felix =i Georgeta =i m[rturisi cu un gest generos din m`ini:
— }i las fetei avere ]mp[r[teasc[! Mititica!
St[nic[ auzise.
— Nu m-a\i ]n\eles, strig[ el, dac[ m[ ]mpiedica\i s[ vorbesc!
Nu e de-ajuns s[-i l[sa\i fetei avere, trebuie s-o m[rita\i, ca de
avere s[ se foloseasc[ =i altul.
— O m[rit[m, o m[rit[m, zise ]mp[ciuitor Iorgu.
— }ntrebarea este, cu cine o m[ri\i?

278
 Enigma Otiliei

— Eu a= vrea ofi\er sau doctor, zise madam Iorgu.

— Doctor, s[ri St[nic[, uite doctor! =i ]ntinse m`na spre
Felix. Lucica are opt ani acum, peste =ase ani e nubil[, =i
atunci dumnealui este tocmai doctor proasp[t. B[iat fain.
At`t Iorgu, c`t =i nevasta lui privir[ cu simpatie =i modestie
la Felix, care g[sea scena foarte penibil[ =i blestema ]n g`nd
limbu\ia lui St[nic[. Olimpia ]ns[ p[rea nemul\umit[, =i pe
Felix ]l surprinse asem[narea ei cu Aglae.
— Fata dumneavoastr[, zise ea, cu o mali\ie molatic[, trebuie
s[ aib[ aspira\ii mai ]nalte, un magistrat, un ofi\er superior.
St[nic[ pufni de r`s, f[r[ s[ explice cauza. Iorgu, ]mp[ciuitor,
]nchise discu\ia:
— Ce-o fi, nu ne uit[m, s[ fie numai t`n[r de isprav[, s[
munceasc[, cum am muncit =i eu, care m-am ridicat de jos.
}ns[, ce s[ vorbim acum degeaba, c[ fata e mic[. Mai bine s[
bem ]n s[n[tatea ei =i a tuturor.
Chelnerii, mobiliza\i la spatele invita\ilor, umplur[ paharele
=i to\i b[ur[. Generalul se ame\ise de-a binelea, p[str`nd totu=i
dignitatea. Voia cu orice chip s[ vad[ rela\iile ]ntre Felix =i
Georgeta mai cordiale.
— M[ rog matale, insist[ el pe l`ng[ Felix, care se sim\ea
jenat, Georgeta e o perl[, e o fat[ adorabil[, pe care \iu s-o
cultivi, te invit s-o cultivi. }mi datore=ti aceast[ fine\e. Predau
]n m`inile dumitale o pupil[ scump[.
}n tot acest timp, mo= Costache, mul\umit c[ sc[pase de
insinua\iile lui St[nic[, m`nca harnic =i bea mereu, sug`ndu-=i
buzele groase, privind numai ]n farfurie. Madam Iorgu, c[z`nd
cu ochii asupra lui, crezu de datoria ei s[ fie amabil[:
— Domnule Giurgiuveanu, am auzit c[ ave\i o fat[,
domni=oar[, s[ v[ tr[iasc[, s-o vedem m[ritat[. Unde e acum,
de ce n-a\i adus-o?
Mo= Costache morm[i ceva, cu gura plin[, ]n imposibilitate
de a articula. St[nic[ lu[ cuv`ntul ]n locu-i:
— Otilia? Unde e ea acum, n-are nevoie de noi. E la Paris.
St[nic[ spuse ultimele vorbe triumf[tor, rotindu-=i privirile
asupra ]ntregii asisten\e. Inocent[, madam Iorgu ]ntreb[ pe
Olimpia:

279
 G. C[linescu

— Studiaz[?
Olimpia f[cu o str`mb[tur[, pe care St[nic[ o remarc[.
— Studiaz[ muzica, zise el, f[c`nd totu=i cu ochiul spre
grupul din jurul generalului.
— A=a? exclam[ madam Iorgu, f[r[ s[ intuiasc[ jena
celorlal\i. Trebuie s[ cheltuie=ti, domnule Costache, multe
parale... cu ]ntre\inerea.
Mo= Costache b`lb`i ceva ]n paharul de vin pe care tocmai
]l ducea la gur[. St[nic[, f[c`nd iar[=i cu ochiul, explic[:
— Are burs[. A remarcat-o un profesor, care a st[ruit pentru
specializare =i a condus-o personal, nota\i bine, personal, la Paris.
— Foarte frumos! aprob[ madam Iorgu.
Ofi\erul, imprudent, intr[ pe nea=teptate ]n vorb[:
— Parc[ plecase cu unul Pascalopol, mo=ier mare. A=a
auzeam vorbindu-se, doar o cunosc pe duduia, fat[ superb[.
Felix se sim\i ]n[bu=it. Georgeta voi s[ salveze situa\ia:
— Sunte\i informat gre=it, domnule locotenent. Otilia mi-a
fost coleg[ de conservator. Este o pianist[ excep\ional[.
Olimpia, care d[dea mereu semne de plictiseal[, ]ncerc[
s[ reteze discu\ia:
— Nu ]n\eleg de ce ne pierdem vremea cu astfel de nimicuri.
Otilia nici nu ne este rud[, nu e fata lui mo= Costache, e o...
N-apucase s[ sf`r=easc[. Mo= Costache, ]nro=indu-se brusc,
b`lb`i violent:
— S[-s[-s[ nu spui prostii, de-despre fa-fa-fata mea!
St[nic[ ]=i ]nsu=i indignarea b[tr`nului:
— Vezi ce comedii faci, iubito? Cum po\i s[ spui asemenea
pr[p[stii, c`nd nu cuno=ti lucrurile? A=a e, o scuz[ St[nic[
fa\[ de ceilal\i, c`nd o fat[ e crescut[ ]n idei gre=ite =i ]n
du=m[nii. Familiile dumnealor nu prea se au bine, m[ ]n\elegi,
=i de aci toat[ povestea.
— E r[u c`nd nu e unire ]n familii, zise madam Iorgu, mereu
placid[ =i nepricep`nd situa\ia.
Felix fu foarte deprimat de aceast[ scen[ care ]l atingea
direct, de=i cei de fa\[ nu se g`ndeau o clip[ c[ el ar fi ]n
cauz[. Atunci ]=i d[du seama c[ tot ce privea pe Otilia ]l

280
 Enigma Otiliei

preocupa, cu toate sfor\[rile de indiferen\[ pe care ]ncerca s[

le fac[. Georgeta ]ns[ observase asta de la ]nceput =i, ]mpreun[
cu ea, din fine\e =i din experien\[, =i generalul. Am`ndoi se
str[duiau s[ atrag[ pe Felix, folosindu-se =i de Weissmann, ]ntr-o
convorbire str[in[ de obiectul conflictului:
— Am auzit, domnule Felix, c[ la balamuc, vorbea Georgeta,
sunt bolnavi foarte interesan\i. Mi-ar pl[cea s[ v[d o dat[.
Weissmann interveni:
— Te duc eu, domni=oar[. Optzeci la sut[ din bolnavi provin
nu din infecta\ii sanguini, ci din cei morali. Constr`ngerea, ]n
materie erotic[, zdruncin[ creierul. Dumneata, care e=ti o fat[
f[r[ prejudec[\i, dispun`nd liber de posibilit[\ile dumitale
sexuale, ai s[ vezi dezastrele societ[\ii burgheze.
Georgeta, de=i cam ]ncurcat[ de libertatea de limbaj a lui
Weissmann, ]l ascult[ ]n interesul lui Felix, f[r[ s[-i pese de
ochirile celorlal\i, aprobat[ de z`mbetul cordial al generalului.
Felix era, ]n chip ]nvederat, distrat. Generalul g[si c[ ar fi
potrivit ca Felix s[ se retrag[ =i, cu aprobarea recunosc[toare
a acestuia, cei trei se ridicar[. Mo= Costache declar[ posac c[
vine =i el. Familia Iorgu se ar[t[ m`hnit[:
— Puteai s[ stai, m[car la pr[jituri.
}ntr-adev[r, chelnerii aduceau pe t[vi lungi de argint
mormane de pr[jituri =i de fructe. Pe fa\a lui mo= Costache se
d[du o scurt[ lupt[ de tonuri, apoi l[comia ]nvinse, =i b[tr`nul
r[mase pironit pe scaun. Georgeta =i generalul conduse pe Felix
pe strada pustie, \in`ndu-l fiecare de un bra\ =i silindu-se, ]ntr-un
chip care ]n alt[ ]mprejurare ar fi fost comic, s[-l ]nvioreze.
Generalul p[rea afectat:
— Feti\a mea, dar t`n[rul nostru mi se pare c[ e ]ndr[gostit.
— A=a mi se pare =i mie, confirm[ Georgeta ]n =oapt[, cu
grija unei mame de a nu de=tepta copilul.
— O! dar atunci e ]ngrozitor! Te invit s[ ai grij[ de d`nsul.
Felix sim\i nevoia de a r[m`ne singur, ]=i lua r[mas bun de
la cei doi, care-l p[r[sir[ cu cele mai atente ging[=ii. Apoi o
lu[ ]nainte cu o necesitate ne]nfr`nt[ de a merge; str[b[tu
toat[ Calea Victoriei, pustie, =i se ]nfund[ ]n +osea, p`n[ la

281
 G. C[linescu

Hipodrom. Pe m[sur[ ce mergea =i obosea, sufletul i se calma

=i ]ncepea s[ aib[ o viziune mai obiectiv[ a lucrurilor. Adunarea
la restaurantul lui Iorgu ]i ap[ru de o hibriditate caricatural[.
Mo= Costache, avarul care v`nduse localul, m`nca la masa
cump[r[torului. St[nic[ =i Olimpia, hiene avide de mo=teniri,
f[ceau pe morali=tii. Georgeta, curtezan[, =i generalul, stricat
b[tr`n, ]l ocroteau pe el, care avusese leg[turi cu Georgeta.
Polite\ea, mai mult, delicate\ea lor erau indiscutabile. Se vede
c[ numai oamenii f[r[ legi ]n via\[ erau ]n stare s[ perceap[
situa\iile fine. Totu=i, ce penibil[ postur[! +i ]n mijlocul acestei
adun[turi, el suferea =i se indigna de calomnierea Otiliei, care
plecase ]ntr-adev[r ]n Fran\a, ]ns[ nu pentru studii, cum
pretindea, cu onctuoas[ perfidie, St[nic[, ci ca s[ se plimbe
cu mo=ierul Pascalopol, a=a cum afirma necioplitul locotenent.
Mo= Costache se ar[ta atins de ponegrirea Otiliei, dar el ]nsu=i
nu o ajuta cu nimic s[-=i clarifice situa\ia, ba chiar o ]mpingea,
lacom, la combina\ii cu Pascalopol. }n aceast[ societate, mai
de treab[ era tocmai aparent teribilul, cinicul Weissmann, care,
limit`ndu-se la orori verbale =i la paradoxuri, le f[cea totu=i
mici =i discrete servicii medicale. Obosit, Felix se l[s[ pe o
banc[. Aerul se ]nvine\i, apoi se albi, =i lucrurile c[p[tar[
contururi. Un h`r=`it monoton de t`rn se auzi pe undeva, =i
dou[ faetoane de l[ptari matinali se ]ndreptar[ spre ora=. Se
f[cuse diminea\a. Sufletul lui Felix se umplu de elanuri =i
hot[r`ri mari. Experien\a lui nu se pref[cu ]n deprimare, ci
]ntr-o mare voin\[ de a se ridica deasupra tuturor. }=i puse ]n
g`nd s[ fac[ astfel ]nc`t s[ nu depind[ de nimeni, s[ nu fie
silit s[ sufere trivialitatea nim[nui. N[d[jdui orbe=te c[ Otilia
se va p[stra m`ndr[, p`n[ ce el va fi liber de el ]nsu=i, ca
atunci, plin de m[rinimie =i f[r[ nici o r[splat[, s[-i ]ntind[
m`na. Lini=tit de aceast[ hot[r`re, se ridic[ de pe banc[ =i se
]ndrept[ spre ora=ul care ]ncepea s[ fiarb[.

282
 CUPRINS
Enigma Otiliei

XV

Simion devenise at`t de sup[r[tor, ]nc`t Aglae se hot[r] s[

scape de el. Propriu-zis, ea nu prea credea ]n nebunia lui =i-l
trata ca =i c`nd el s-ar fi pref[cut, ca s[-i fac[ ei zile negre.
Ideea de a-l interna ]ntr-un sanatoriu fu respins[ cu indignare:
— Cu ce s[-l \in ]n sanatoriu? Are el vreo avere?
— Are pensia, observ[ St[nic[.
— Ce-ai zis? Pensia? Dar eu, copiii cu ce tr[im?
}n realitate, Aglae avea destul[ avere, str`ns[ din chiar banii
lui Simion, privat sistematic de orice pl[ceri. St[nic[ propuse
]n cele din urm[, cu oarecare pruden\[, de a v`r] pe Simion
]ntr-un ospiciu, de=i, zicea el, s-ar putea afla c[ b[tr`nul are
avere (]ns[ el avea s[ fac[ rost de un act de paupertate), =i
apoi solu\ia ar putea s[ nu convin[, fiindc[ e penibil s[ se =tie
c[ ai un so\ la ospiciu etc.
— +i ce, zise Aglae, acru, eu l-am adus ]n halul [sta? S[ se
duc[ unde l-au adus faptele lui.
}ntr-o duminic[, totul fu preg[tit ca Simion s[ fie scos din
cas[. Weissmann se oferise s[ ]ndeplineasc[ delicata ]ns[rci-
nare, dup[ ce ospiciul fusese prevenit. B[tr`nul avea s[ fie
plimbat sub un pretext oarecare, dus apoi la ospiciu, ca spre
a-l vizita, =i l[sat acolo. Iste\ul medicinist studiase bine
chestiunea, convers`nd de c`teva ori cu Simion, =i-=i alc[tuise
]n cap c`teva scene posibile. Aglae str`nsese ]ntr-un geamant[-
na= c`teva lucruri de ]mbr[c[minte, pe cele mai rupte, =i acum
a=tepta ]n sufragerie sosirea lui Weissmann. Mai milt din
curiozitate dec`t din simpatie, to\i ai casei, St[nic[, Olimpia,
Titi, Aurica, se adunaser[ ]n aceea=i ]nc[pere, pe canapea =i
pe scaune, de-a lungul pere\ilor, =i priveau ca la un spectacol.
Din c`nd ]n c`nd, deschidea u=a cu o curiozitate avid[, lipsit[

283
 G. C[linescu

de orice ru=ine, Marina, plin[ pe m`ini de f[in[, a=a cum ie=ise

din buc[t[ria casei vecine. Simion, cu ochii exalta\i, sl[bit =i
cu barb[ crescut[ ]n s[geat[, =edea la mas[ =i sorbea lacom
dintr-o cea=c[ cu lapte. Dup[ ce sf`r=i de b[ut, privi ]n fundul
ce=tii, mirosi, apoi zise:
— Aici a fost o\et.
Aglae se sup[r[:
— E=ti nebun? Ce o\et? Dac[ era o\et, nu-l beai! De unde
p`n[ unde o\et?
— Lui Isus, lumea ]i d[ s[ bea o\et. Cu asta m[ hr[nesc eu
de c`nd au ap[rut semnele.
Ochii lui Simion ar[tau ]ngrijorare =i suferin\[, ]ns[ Aglae
nu tr[da nici un fel de mil[ =i nu arunca nici o vorb[ bl`nd[
spre a-l potoli. Dimpotriv[, fu din ce ]n ce mai iritat[:
— Slav[ Domnului, te-am hr[nit ca pe un tr`ntor, cu ce-a
fost mai bun, ani de zile, f[r[ nici o bucurie din partea ta, =i
acum vii s[-mi spui c[ \i-am dat o\et. O\et s[ fie ]n inima
du=manilor.
— S-au ar[tat semnele! repet[, mai tare, Simion.
— Ce semne, tat[-socrule? ]ntreb[ St[nic[, cu inten\ii
psihiatrice, f[c`nd cu ochiul celorlal\i. Cine =tie, poate
dumnealui are dreptate. Trebuie s[-l ascult[m.
Simion ar[t[ cu degetele desc[rnate ]nspre barb[.
— Domnul mi-a dat barba lui.
— Mai bine te-ai fi tuns pu\in, dec`t s[ stai ]n halul [sta.
— Eu s[ m[ tund? zise Simion violent, s[rind de pe scaun.
Nimeni s[ nu se ating[ de Domnul Isus.
Aglae ]l privi cu mare dispre\, ceilal\i cu felurite grade de
placiditate. Numai St[nic[ p[rea aci distrat de spectacol, aci
str[b[tut de mil[.
Cuprins de agita\ie, Simion ]ncepu s[ se plimbe prin cas[,
gesticul`nd =i privind la hainele lui. Nasul ]i era ]nro=it ca de
ger, =i mucozit[\ile se prelingeau pe must[\i. Vorbi repede:
— Ereticii ]mi fur[ banii, s-au unit to\i s[-mi chinuie hainele,
uita\i-v[ la pantaloni (erau scur\i) cum mi i-au decolorat, mi-au
b[tut hainele pe cruce. Cristos a fost izgonit din lume, au omor`t

284
 Enigma Otiliei

pe Cristos, lumea a r[mas f[r[ Dumnezeu, ]mi scriu ucenicii =i

nu-mi da\i scrisorile, asta e scandal, am s[ reclam ]mp[ratului
Cezar, mi-a\i furat m[nu=ile, Cristos s-a f[cut iarb[ =i-l m[n`nc[
g[inile (ni=te g[ini se vedeau ]n curte), unde e pardesiul meu?...
— Eu \i-am furat banii, strig[ Aglae, ]n culmea ciudei, eu?
— Mam[, ]ncerc[ Olimpia s-o potoleasc[, nu te potrivi!
— Las[-m[ ]n pace, drag[! Eu i-am furat banii? Banii i-ai
risipit cu stricatele, s[ m[ ierte copii [=tia, ele te-au adus ]n
halul [sta. N-ai haine? Dar ce, eram s[-\i fac eu haine? din
pensia ta p[c[toas[? Al\i oameni de v`rsta ta alearg[, muncesc,
nu stau ca tr`ntorii. Am copii mari =i nu i-am pus la casa lor.
Tocmai c`nd s[ ]ngrijesc =i eu de b[tr`ne\ea mea, c[ nu mai
sunt a=a t`n[r[ cum am fost odat[, ]mi faci zile fripte? Mi-am
m`ncat tinere\ea cu tine, tic[losule!
Aglae ]ncepu deodat[ s[ pl`ng[, din nervozitate, cu sughi\uri
ascu\ite, ca =i Aurica alt[ dat[. Apoi ]=i =terse brusc ochii =i lu[
o min[ =i mai du=m[noas[ ca ]nainte. Pe buzele lui St[nic[
flutur[ un z`mbet:
„Mare cutr[, soacr[-mea asta! g`ndi el. Cum sare capra, sare
=i iada. A=a ar fi ]n stare s[ fac[ =i iubita mea Olimpia, dac[,
Doamne fere=te, a= fi bolnav =i b[tr`n. Familie sc`rboas[!“
— Mam[, continu[ el tare, de ce-\i strici s[n[tatea? Fii
rezonabil[! Uite, suntem noi ]n jurul dumitale, sunt eu. Conteaz[
pe mine, ca pe un fiu devotat. Vom face cum va fi mai bine.
Simion, uit`nd furia dinainte, zise, bine dispus =i profetic:
— Cur`nd, =i nu m[ ve\i mai vedea. M[ duc unde m-a=teapt[
armatele de ]ngeri s[ m[ ]mbrace cu haine de aur!
Titi ]ncepuse, s[ se legene, rezemat de sob[, iar Aurica, la
fereastr[, ]=i t[ia cu foarfecele pieli\ele din jurul unghiilor. }n
sf`r=it, Weissmann sosi cu o tr[sur[, pe care o l[s[ s[ a=tepte ]n
poart[. Anticip`nd ]n mod imprudent planul de captare a lui
Simion, Aglae zise:
— Simioane, uite, a venit domnul doctor. S[ te duci cu
dumnealui s[ te vad[, s[-\i dea ceva s[ te faci bine, =i pe urm[
te ]ntorci acas[. V[ duce\i cu tr[sura!
Simion f[cu o s[ritur[ de maimu\[:

285
 G. C[linescu

— Ce doctor? Eu nu sunt bolnav. Eu sunt cel mai s[n[tos

om. Eu sunt Omul =i nu voi muri ]n vecii vecilor. Cel ce
se-nchin[ mie =i tat[lui meu, acela se va m`ntui.
— Papa, g[si cu cale Olimpia s[ intervin[, domnul ]\i vrea
binele, de ce s[ nu mergi?
Toat[ inimici\ia ira\ional[ a lui Simion pentru Olimpia se
rede=tept[:
— Nu vorbesc cu dumneata! S[ nu-mi zici papa, c[ nu te
cunosc. Nu e=ti fata mea! Copiii mei sunt cei ce m[ urmeaz[
=i se ]nchin[ mie.
— Eu ]\i sunt fiu adev[rat, fiindc[ cred ]n ]nv[\[turile
dumitale! zise Weissmann.
Simion ]l privi cu interes, dar ]=i relu[ iar[=i preumbl[rile
prin cas[, ca un c`ine prudent, dup[ ce a mirosit un individ.
Olimpia, jignit[, l[s[ s[ se vad[ ]n ochii ei toat[ verzimea
urii. Aglae cl[tin[ din cap, agasat[:
— A=teapt[ birjarul, pentru numele lui Dumnezeu, o s[ m[
coste o groaz[ de parale!
Weissmann o examin[ pe furi= =i se putea ghici uimirea lui
fa\[ de o astfel de nesim\ire. Prudent =i politicos din fire, nu-=i
tr[d[ sentimentul l[untric =i medit[ repede asupra mijloacelor
oportune pentru a scoate pe b[tr`n din cas[.
— Domnule profesor, zise el foarte ceremonios, doamnele
au glumit, f[r[ ]ndoial[, sau e la mijloc o eroare. Eu nu sunt
doctor =i n-am venit s[ v[ consult. De altfel, s[n[tatea dumnea-
voastr[ mi-este cunoscut[, vorbe=te toat[ lumea. Am venit atras
de reputa\ia dumneavoastr[ de... de ]nv[\at... de...
Simion se opri din mers =i sorbi vorbele lui Weissmann,
privindu-l, de=i la drept vorbind pupilele, ]n neputin\[ de a se
concentra, erau risipite ]n gol. Cuv`ntul „profesor“, respectul
studentului ]l m[guleau. }ns[ Weissmann folosise titulatura la
]nt`mplare, ne=tiind de fapt ce profesiune avea Simion.
— A auzit lumea de ]nv[\[turile mele? ]ntreb[ serios Simion.
— Dac[ a auzit, m[-ntrebi? Dar cine nu cunoa=te pe marele,
pe marele... (Weissmann nu-i cuno=tea numele.)
—...profet Tulea, suger[ St[nic[.

286
 Enigma Otiliei

— Exact! confirm[ studentul.

— +i ce dore=te lumea de la mine? ]ntreb[ m[re\ Simion.
— Ce dore=te? S[ ie=i ]n lume, s[ luminezi opinia public[,
s[ aduci pe r[t[ci\i pe calea ceea bun[.
Simion se mai g`ndi c`tva, apoi se ]mpotrivi:
— Nu merg. Misiunea mea pe p[m`nt s-a sf`r=it. Am b[ut
fiere =i o\et, am fost r[stignit ]n hainele mele, acum trebuie s[
m[ ]nt`lnesc cu ]ngerii.
— Domnule Tulea, se rug[ Weissmann, eu de ce-am venit?
}ngerii te a=teapt[. Pe cinstea mea. M-au trimis pe mine cu
tr[sura, s[ te chem. Prive=te caii!
Simion arunc[ ochii r[t[cit pe fereastr[ =i privi caii costelivi,
]nfrumuse\a\i de birjar cu c`te o floare la ureche.
— Au aripi? ]ntreb[ el.
— Cum s[ n-aib[, domnule Tulea? Au c`te dou[sprezece
aripi fiecare.
Simion se plimb[ din nou nedumerit prin odaie, ]n a=teptarea
anxioas[ a celorlal\i, apoi se ]nc[p[\`n[ iar[=i:
— Nu merg! }ngerii trebuie s[ vin[ aici s[ m[ ridice de-a
dreapta tat[lui. Nu m[ ]n=ela\i dumneavoastr[ pe mine.
Diavolul e =iret, ia felurite chipuri.
Weissmann se sc[rpin[ la ceaf[, contrariat. Se pip[i la
buzunarul din spate al pantalonilor, unde avea o cutie „Record“,
cu sering[ =i fiole de morfin[, apoi lu[ la o parte pe St[nic[ =i-i
=opti ceva la ureche, ]n vreme ce Simion ]i observa foarte
alarmat. Trecur[ am`ndoi ]n odaia ]nvecinat[, de unde se
]ntoarser[ peste c`teva minute. Weissmann \inea ]n m`n[
seringa cu morfin[, iar St[nic[ o bucat[ de vat[ ]mbibat[ cu
alcool, al c[rui miros se r[sp`ndi ]n odaie.
— Domnule Tulea, maestre, zise dulceag studentul, =tiu eu
un mijloc ca ]ngerii s[ vin[ mai cur`nd. }\i facem o mic[
]n\ep[tur[ ]n bra\, ne]nsemnat[, cu asta, =i numaidec`t ai s[
sim\i lucruri minunate.
Simion se d[du ]napoi, cu oroare. Din fericire, St[nic[ avu
un cuv`nt nimerit:
— }mi pare r[u c[ te por\i a=a, zise el cu pref[cut[
dezam[gire, mi se pare mie c[ nu e=ti ceea ce pretinzi. Isus a

287
 G. C[linescu

fost ]n\epat pe cruce cu suli\a, =i dumneata nu te la=i ]n\epat

cu un ac. Ce fel de sf`nt e=ti?
Surprins de argumentare, Simion se opri locului f[r[ replic[,
=i Weissmann ]i trase haina cu repeziciune =i-i f[cu injec\ia
]n[inte ca b[tr`nul s[ se dezmeticeasc[. St[nic[ ]i =terse locul
]n\epat cu vat[, ]n vreme ce Simion, repede ame\it, privea
curios spre propria-i m`n[:
— Nu cumva vre\i s[-mi fura\i m`na, cum mi-a\i scurtat
hainele?! zise el b[nuitor.
— Nu! protest[ amabil Weissmann.
}mb[tat de stupefiant, Simion se l[s[ pe un scaun, privind
tulbure ]naintea lui. P[rea foarte fericit.
— Ei, cum te sim\i acum?
— M[ simt bine, foarte bine, simt s[n[tatea ]n trupul meu.
— Nu \i-am spus eu? zise Weissmann, privind pe fereastr[
]nspre tr[sur[, al c[rui birjar, impacientat, plesnea din bici.
G`nde=te-te mai bine! Norodul te a=teapt[, de ce nu vrei s[
mergi? De altfel, orice sf`nt se retrage c`t[va vreme ]n pustiu,
]ntr-o chilie, ca s[ se purifice. Dac[ vrei, te ducem ]ntr-o
m`n[stire adorabil[, unde vei putea medita absolut singur. Nu
vin acolo dec`t ]ngeri ]mbr[ca\i ]n alb, diminea\a la nou[ =i
seara. Acolo este locul dumitale, maestre!
— +i e pustiu?
— Pe onoarea mea! Mai pustiu ca-n Thebaida.
Un cap zb`rlit se lipi de fereastr[. Era Marina, care spiona
de afar[. Simion, exaltat, se l[s[ luat de bra\ de St[nic[ =i
Weissmann, care-l suir[ iute ]n tr[sur[, ca s[ nu se r[zg`ndeasc[.
Nimeni din cas[ nu ar[t[ vreo emo\ie deosibit[. Aglae privea
]nciudat[ c[ scena se prelunge=te prea mult, Olimpia nu-=i
descre\ise nici acum fruntea str`ns[ de necaz. Titi se leg[na
l`ng[ sob[, iar Aurica ]=i ]ngrijea atent m`inile. Birjarul d[du
bice cailor, =i roatele se rostogolir[ pe caldar`m. Atunci Simion
]ntoarse capul ]napoi =i, ca =i cuprins de o subit[ emo\ie, strig[,
ar[t`nd cu degetul:
— Uite salc`mul ce mare s-a f[cut!
— Las[, zise St[nic[ speriat, c[-l vedem c`nd ne-ntoarcem.
+i f[cu semn birjarului s[ m`ne repede.

288
 Enigma Otiliei

R[mas[ singur[, Aglae ]=i puse un =or\ dinainte, mobiliz[

pe Aurica =i pe Olimpia, precum =i pe servitoare =i ]ncepu s[
scoat[ afar[ toate lucrurile din camera lui Simion. Str`nse patul
=i-l arunc[ ]ntr-o magazie, arunc[ pe foc toate h`rtiile pe care
le g[si, resturile de ]mbr[c[minte le zv`rli la gunoi, cur[\[
pere\ii =i du=umelele, apoi f[cu un fel de odaie de primit.
— Uite, aici s[ sta\i voi c`nd veni\i pe aici, zise ea
Olimpiei. Am mai limpezit casa, c[ se f[cuse grajd.
Din ziua aceea, Aglae nu mai aminti niciodat[ numele lui
Simion =i nici nu dete vreodat[ semn c[ regret[ lipsa lui. Peste
c`teva zile venise Weissmann s[-i comunice c[ ar fi nimerit
s[ trimit[ b[tr`nului unele lucruri =i bani. Ea declar[ mirat[ c[
i-a dat tot ce trebuie. Atins, studentul ]i aminti c[ cheltuise
c`\iva franci cu tr[sura, ceea ce era adev[rat, fiindc[ St[nic[
spusese c[ n-are bani =i c[ Aglae va pl[ti pe dat[ ce i se va
cere. Aglae, ]ns[, deveni ne]ncrez[toare.
— Curios, zise ea, mie ginerele meu mi-a spus c[ s-a pl[tit
tot. Am s[-l ]ntreb =i, dac[ n-a pl[tit, cu pl[cere.
Vexat, Weissmann plec[ f[r[ s[ mai insiste. Felix, c[ruia ]i
povesti aceste lucruri, fu at`t de ru=inat, ]nc`t recurse la o
minciun[. D[du zece lei colegului, sub cuv`nt c[ ]ntr-adev[r
St[nic[ ]i d[duse ace=ti bani amintind numele lui Weissmann,
dar el ]n grab[ nu \inuse minte explica\iile aceluia. Weissmann
z`mbi cu ]ndoial[.
— Accept, zise el, istoria ta, fiindc[ n-am un franc ]n buzunar.
Dar s[ =tii c[ cucoana pentru care arunci zece lei nu merit[
astfel de sacrificiu. C`t despre b[tr`n, te vestesc c[ nu mai
face dou[ parale. Are paralizie general[. +i m[car n-o are
interesant[. Tot ce poate fi mai tipic, din punct de vedere clinic.
Era s[ mi-l dea ]napoi.
Dup[ plecarea lui Simion, Aglae ]=i schimb[ deodat[
manierele. }ncepu s[ se ]mbrace din ce ]n ce mai modern, s[
mearg[ ]n ora= dup[ cump[r[turi, s[ cheme ]n cas[ prietene.
Lucru ciudat. Pe Aurica =i pe Olimpia nu le mai privi cu ochi
buni. Toat[ aten\ia ei fu ]n direc\ia lui Titi, c[ruia ]i cump[r[
haine noi, ]i d[du un ceas de aur, confiscat demult de la Simion,

289
 G. C[linescu

=i chiar bani de buzunar. Pretindea acum s[ ias[ ]n ora= ]mpreun[

cu el =i, pentru ]nt`ia dat[ ]n via\[, se duse la cinematograf, ]n
sala „Minerva“, unde se reprezenta La tour de Nesle =i o
comedie cu Rosalia. Reprezenta\ia nu-i pl[cu, afirm`nd c-o
sup[rase la ochi. Laud[ ]n schimb Fata aerului, pe care o v[zuse
odat[ la teatru, =i ]ns[rcin[ pe Titi s[-i comunice dac[ se va
mai juca vreodat[. Dup[ reprezenta\ie ]l invit[ la „Carul cu
bere“, unde cu mult[ demnitate comand[ bere, dup[ ce d[du
o mul\ime de recomanda\ii inutile chelnerului. Vederea altor
grupuri de oameni mul\umi\i ]n jurul meselor ]i produse invidie,
ceea ce =i m[rturisi lui Titi.
— Uite, lumea petrece! A=a trebuia s[ fac =i eu c`t eram
t`n[r[. Cu cine s[ te ]n\elegi ]ns[? „El“ mergea dup[ stricatele
lui, =i eu ]mi b[team capul cu voi. Ce-a fost a fost. Acum vreau
ca m[car tu s[ tr[ie=ti altfel, s[ m[ bucur =i eu pe l`ng[ tine,
fiindc[ fetele, odat[ m[ritate, ]=i v[d de b[rba\ii lor. Trebuie s[
m-ascul\i pe mine, dac[ vrei s[ te fac om. |i-ai f[cut mendrele,
ai gre=it o dat[, acum cred c[ te-ai s[turat. S[ m[ la=i pe mine
s[-\i g[sesc o fat[ bun[, cu avere, fie =i mai ]n v`rst[. Chiar
mai bine ]n v`rst[. Azi banul e tot. Cu cartea nu faci nimic.
S[-l v[d pe Felix al dumitale ce-are s[ fac[ cu medicina lui.
S-o ia pe z[p[cita de Otilia.
Dup[ pu\in[ g`ndire, Aglae ]=i corect[ impresiile:
— Dac[ ar lua-o pe Otilia, n-ar fi prost. Dar nu se uit[ ea la
un studen\a=. Ei ]i trebuie mo=ieri. Otilia era bun[ pentru tine.
E obraznic[, dar ]ndr[znea\[, ur`t[ nu. Ai fi r[mas cu avere,
nu glum[, de la Costache. Fiindc[ nu e=ti =i tu mai ]nfipt, mai
b[rbat, cum s[-\i spun? V[ pricepe\i la altele, v[ l[sa\i p[c[li\i
de c`te o nebun[, =i pe o feti=can[ ca Otilia nu =ti\i s-o struni\i.
V[ r`de ]n nas. Pe vremea mea, c`nd b[rbatul =i p[rin\ii se
hot[rau, fata era ]n=f[cat[ pe sus. }n sf`r=it, acuma cu Otilia
nu mai vreau eu. Frica mea e s[ nu-i lase p[c[tosul de Costache
toat[ averea pe m`inile ei. Fat[, las[ c[-\i g[sesc eu, numai
s[ fii ascult[tor.
Titi, lipsit de pesonalitate, =i ]n fond preocupat mereu de
problema sexual[, ascult[ cu religiozitate =i pl[cere, ]nc`ntat

290
 Enigma Otiliei

de a-=i vedea aspira\iile astfel conduse de altul. Prin nu se =tie

ce mijloace, Aglae f[cu cuno=tin\a grasei neveste a lui Iorgu,
care se sim\i foarte onorat[ de vizitele ei, fiindc[, de=i foarte
bogat[, se socotea de o categorie social[ inferioar[. Madam
Iorgu era afabil[, greoaie la mers, avea interior bogat, f[r[
=tiin\a luxului, =i oferea pr[jituri nem\e=ti, din care Aglae m`nca
bine, cu multe laude. Feti\ei lui Iorgu, Lucica, fat[ care
]mperechea caracterele rasei germane =i ale celei eline, av`nd
p[r blond ]n cozi, ochi alba=tri, spr`ncenele negre, ]mbinate,
=i nas drept, Aglae ]i aduse fel de fel de nimicuri, c[rora le
d[dea o valoare istoric[ prin cuvintele: „A=a purtau fetele pe
vremea mea!“ Titi f[cu portretele doamnei Iorgu =i Luciei, spre
]nc`ntarea mai ales a celei dint`i. Fata, de=i m[ricic[ =i
sprinten[, era lipsit[ de orice cochet[rie, p[r`nd a ignora cu
des[v`r=ire c[ pe lume sunt dou[ sexe. M`nca cu pl[cere,
r[spundea cuviincios la ]ntreb[ri =i fugea, din c`nd ]n c`nd,
afar[, s[rind dintr-un picior pe altul. Aglae se interes[ bine
asupra v`rstei =i tuturor condi\iunilor fetei =i ]ntr-o zi expuse
doamnei Iorgu aceast[ idee:
— Madam Iorgu, eu, ]n locul dumitale, la treisprezece
ani a= m[rita-o. C`nd o fat[ trece de optsprezece ani, oric`t
de frumoas[ =i de bogat[, e primejdie s[-\i r[m`n[ pe cap.
Sunt p[\it[.
Era limpede, oric`t de absurd s-ar fi p[rut, c[ prin capul
Aglaei trecea aceea=i idee care str[b[tuse, ]n chip de glum[
semiserioas[, prin capul lui St[nic[. Oricum, ipoteza aceasta
ap[ru Aglaei ca prea ]ndep[rtat[, fiindc[ la casa ei ]ncepu s[
primeasc[ tot felul de cucoane b[tr`ne care profesau, neoficial,
pe\itul =i c[rora le prezent[ cu mare satisfac\ie pe Titi.
— Mam[, zise ]ntr-o zi Aurica, tu e=ti mai ocupat[ s[-l
]nsori pe Titi dec`t s[ m[ m[ri\i pe mine!
— Da’ ce, vrei s[ te arunc eu de g`tul b[rba\ilor? De acum
]ncolo f[ ce vrei, numai s[ nu-\i sco\i vorbe.
Aurica sughi\[ iar[=i repede ]ntr-o batist[, dar se ref[cu
numaidec`t =i-=i continu[ mai departe automatismele ei erotice.
C[ Aglae dorea s[ reia leg[turile cu mo= Costache, nu mai
era nici o ]ndoial[. St[nic[ fu instruit s[ ]nceap[ tratativele.

291
 G. C[linescu

— E ur`t, zise acesta lui Costache, ca fra\ii s[ se certe ]ntre

ei. +tii dumneata, vorbe=te lumea. +i-apoi la v`rsta asta! O
m`n[ spal[ pe alta, =i am`ndou[ obrazul. Doamne fere=te, ai
nevoie de ceva, de un ajutor, vine o boal[. Fire=te, suntem noi,
nu te l[s[m noi, n-avea grij[, dar cine, mai mult ca o sor[,
poate s[ ghiceasc[ trebuin\ele unui frate? Sup[r[ri trec[toare,
fleacuri. Pentru ni=te copii nu face s[ ]mpinge\i lucrurile prea
departe. Poate gre=eala nu e de partea dumitale, de acord. Eu
spun chiar: gre=eala e a soacr[-mi. Nu trebuia s-o jigneasc[
pe Otilia. Dar vezi =i dumneata. E singur[ acum, nec[jit[,
mo= Simion bolnav, g`nde=te-te ]nsu\i.
Mo= Costache contempl[ ironic pe St[nic[ =i zise, ]n sf`r=it:
— +i... =i ce dore=te de la mine? Nu st[ bine unde st[?
Aceste cuvinte deconcertar[ pe St[nic[. Tem`ndu-se ca el
]nsu=i s[ nu se strice cu b[tr`nul pentru o chestiune la care nu
\inea deloc, schimb[ pe dat[ vorba.
Aglae opri pe Felix ]n drum, de=i acesta, dup[ incidentul
cu Titi, nu mai c[lcase ]n casa ei, d`nd a ]n\elege c[ e sup[rat.
}l ]ntreb[ de s[n[tate, se mir[ inocent c[ nu mai vine pe la ea,
se inform[ asupra activit[\ii lui, asupra s[n[t[\ii lui Costache,
ceru l[muriri dac[ el =i Costache m[n`nc[ bine =i au toat[
]ngrijirea din partea Marinei.
— Vezi, zise ea, ]n chip surprinz[tor, Otilia era ea cam
distrat[, dar cu vorba ducea casa. Nu v-a scris nimic?
}ntr-o zi, ap[ru ]n casa lui Costache chiar Aurica. Cu
dulceg[rii =i moliciuni ]l vesti c[ Aglae ar dori s[-i spuie „ceva“,
rug`ndu-l s[ treac[ dincolo, dup[-amiaz[.
— Spune! zise b[tr`nul.
— Apoi, eu nu =tiu, se ap[r[ Aurica, mama vrea s[-\i
vorbeasc[.
— S[-\i spun[ ce vrea, =i vedem noi! r[spunse, clipind din
ochi, b[tr`nul.
Aglae ]ncepu s[ fie preocupat[ de s[n[tatea ei, g[si c[ are
reumatisme =i manifest[ri artritice =i afl[ c[ un tratament cu
iod, acum c`nd era cald, ar fi fost foarte nimerit, mai ales
injectabil. Madam Iorgu, care f[cea astfel de injec\ii, ]i

292
 Enigma Otiliei

dest[inui c[ Weissmann, de=i t`n[r, f[cea injec\iile bine =i

ieftin. I-l recomandase chiar un doctor, care se slujea de
serviciile lui. Aglae fu silit[ s[ cheme pe Weissmann, prin Felix,
=i s[-i pl[teasc[ cheltuielile cu tr[sura. }l convinse totu=i s[ se
mul\umeasc[ numai cu cinci franci, fiindc[, zise ea, e=ti t`n[r,
e ca =i c`nd te-ai fi plimbat cu birja =i ai f[cut =i un bine unui
b[tr`n bolnav. }n convorbirea cu Weissmann, care profesional
aducea vorba =i de Simion, Aglae, evit`nd numele acestuia,
se exprima ]n a=a fel ]nc`t s[ se ]n\eleag[ cum c[ ]ntre b[tr`n
=i ea nu e nici un raport. Dac[ Weissmann se oferea s[ vad[ pe
Simion, Aglae spunea:
— Cum vre\i! }\i faci poman[ cu un nenorocit.
Concep\ia ei ]n privin\a lui Simion, pe care i-o descoperi
Weissmann, era c[ „dec`t a=a, mai bine moartea“, sau ]n
variant[: „mor tineri ]n prim[vara vie\ii, =i pe un nenorocit nu-l
culege Dumnezeu de pe p[m`nt“.
— Domnule, zise Weissmann lui Felix, pe care-l \inea de
bra\, ]n vreme ce am`ndoi se plimbau, ]ntr-o luminoas[
diminea\[ de iunie, la +osea, a=a o femeie rea ca m[tu=a
dumitale, s[ nu te superi, n-am v[zut.
— Nu e m[tu=a mea. Nici n-a= putea spune ce grad de
rudenie este ]ntre mine =i ea. Aproape nimic.
— Este baba absolut[, f[r[ cusur ]n r[u, pot s[ jur. B[rbatul
ei ]nnebunea =i f[r[ infec\ie. Acum e fericit, fiind ]nconjurat
de ingeri. +i [sta nu e un caz particular. A=a se va ]nt`mpla ]n
chip necesar, subliniez, ne-ce-sar, cu oricine se ]nsoar[. C[s[toria
monogamic[, alunec[ Weissmann ]n paradoxuri ]n care credea,
este o institu\ie fals[, contra naturii. Zoologia ne ]nva\[ c[
masculul nu se fixeaz[ nic[ieri, dec`t pentru o scurt[ perioad[.
Un b[rbat cu o singur[ femeie este un emasculat de fapt. C`\iva
ani, p`n[ la treizeci de ani cel mult, c`nd femeia are ]nc[
nevoi sexuale, nevasta e o fiin\[ care poate fi gra\ioas[ =i
supus[. Apoi femeia, contrar credin\ei comune, devine frigid[
=i autoritar[. Sexualitatea disp[rut[ las[ ]n locu-i, ca focul care
se stinge, un fum greu de derivate: ambi\ii sociale, iubiri inegale
de copii, avari\ie. Cei mai mul\i b[rba\i a=a-zi=i de ac\iune nu

293
 G. C[linescu

sunt dec`t involuntare victime ale nevestelor, ajunse la v`rsta

c`nd femeilor le cresc must[\i =i p[r pe picioare, semn al
regresiunii secre\iilor interne. Pe cea mai delicioas[ fat[ ]\i
dau voie s-o iube=ti, dar, dac[ vrei s[-\i r[m`n[ ne=tears[ ]n
amintire, fugi de ea. }n antichitate, numai curtezana era cu
adev[rat respectat[. Iubita mea, de care \i-am vorbit =i care
era o fat[ inteligent[, adic[ cu inteligen\[ viril[, =i-a dat seama
de dezastrul care o a=teapt[ =i a vrut s[ ne sinucidem. Orice
femeie care iube=te un b[rbat fuge de el, ca s[ r[m`n[ ]n
amintirea lui ca o apari\ie luminoas[. Domni=oara Otilia trebuie
s[ fie o fat[ inteligent[. Dup[ c`te mi-ai spus, ]n\eleg c[ te
iube=te.
Lui Felix, numele Otilia ]n gura altuia, precum =i convorbirea
]n jurul chestiunilor intime ]i displ[ceau, de aceea l[s[ capul ]n
jos. }l distra aprinderea cu care Weissmann debitase teoria lui
antimatrimonial[, dar, spirit prudent, nu credea ]n ea. Vioiciunea
colegului ]l surprinsese la ]nceput, ca =i lectura lui, =i ]n fa\a
unei a=a de violente activit[\i teoretice se sim\ise inferior. Acum
]ns[, dup[ un examen atent, avu sentimentul c[ Weissmann
spunea banalit[\i. }i m[rturisi delicat aceast[ impresie:
— }n fond, spui cu vorbe mai de spirit ceea ce se spune a=a
de des ]n glum[: s[ nu te-nsori cu femeia pe care o iube=ti. M[
]ntreb dac[ ai dreptate. A=a-zisa mea m[tu=[ Aglae este astfel
din familie. +i fratele ei, mo= Costache, tutorele meu, este tot
a=a de avar =i de lipsit de sim\ familial. Ceea ce m[ surprinde
este c[ pe to\i, aici ]n Bucure=ti, ]i v[d lipsi\i de solidaritate de
s`nge. }n familia ]n care m[ aflu, unul p`nde=te pe cel[lalt,
=i-l cred capabil pe fiecare, pentru bani, de cele mai mari
m`r=[vii. Nu pot s[-mi ]nchipui iubirea f[r[ apropierea
statornic[ ]ntre cei care se iubesc. C[ dragostea degenereaz[,
]ncetul cu ]ncetul, ]n altceva, admit. Dar exist[ un instinct al
c[s[toriei, fiindc[ to\i fac teoria dumitale, =i ]n cele din urm[
se c[s[toresc.
Weissmann l[s[ bra\ul lui Felix =i s[ri ]naintea lui:
— M[-nscriu ]n fals ]mpotriva observa\iilor dumitale.
Bunul-sim\ a ceea ce spui acuz[ eroarea fundamental[, abil

294
 Enigma Otiliei

ascuns[. Sunt deprinderi ]nr[d[cinate care iau locul instinctelor.

Ia s[ se retrag[ legea din domeniul erotic, =i s[ vezi cum dispare
=i instinctul!
Acum Weissmann, iubitor de discu\ii aprinse, a=tepta replica.
}ns[ Felix n-avea gust de disput[. Vigoarea vegeta\iei, senin[-
tatea cerului ]l duceau cu g`ndul ]n alt[ parte. Se ]ntreba pe
unde se afl[ acum Otilia, ce f[cea, ce g`ndea. Sufletul se
dezvolta a=a de lini=tit ]n Felix, ]nc`t mania lui Weissmann
de-a face teorii ]l mira profund. O iubea pe Otilia, f[r[ ]ndoial[.
Dar nici prin g`nd nu-i trecea s[ examineze temeinicia senti-
mentului ]nsu=i, s[-=i dea seama dac[ merit[ sau nu s[ iubeasc[
o fat[. Prin educa\ia =i citirile lui de p`n[ aici ]n\elesese c[
iubirea e un sentiment care se ]nf[ptuie=te la to\i oamenii ]n
acela=i chip: prin c[s[torie. Vorbele lui Weissmann i se p[rur[
calambururi din Furnica. Felix avea ]n sufletul lui un fond de
gravitate. Se desp[r\i sub un pretext oarecare de Weissmann =i
se ]ntoarse acas[, unde se ]nchise ]n odaie. Discu\ia ]i rede=teptase
amintirea Otiliei. Singura ]ntrebare era dac[ Otilia ]l iube=te
sau nu, lucru de care se ]ndoia din ce ]n ce mai mult, dar c[ el
iubea pe Otilia =i c[ era drept s-o iubeasc[, orice s-ar fi ]nt`mplat,
dup[ zece-dou[zeci de ani ]n virtutea degener[rii caracterului
feminin, n-avea nici o ]ndoial[. De aceea, ca s[-=i ateste sie=i
solemnitatea sentimentului, lu[ tocul =i scrise ]n caietul lui:
„Iubesc pe Otilia.“
Apoi ]ncepu s[ se plimbe prin odaie. Arunc`ndu-=i ochii pe
fereastra care d[dea ]n curtea vecin[, v[zu o scen[ care-l intrig[.
Aglae, ]mbr[cat[, ie=i pe u=[ cu mult[ discre\ie =i se ]ndrept[
spre poart[. Pu\in dup[ ie=irea ei din cas[, Aurica, tot ]mbr[cat[,
cr[p[ u=a =i urm[ri cu ochii pe mam[-sa. C`nd aceasta ie=i pe
poart[ =i se pierdu dup[ case, Aurica alerg[ repede ]nspre poart[,
unde a=tept[ c`tva. Apoi, ]n acela=i chip, porni =i ea pe strad[.
Felix deduse c[ Aurica urm[rea pe Aglae. De la St[nic[, venit
a doua zi cu aere misterioase ]n odaia lui, Felix afl[ sensul
urm[ririi. St[nic[ ]nchisese u=a cu precau\ie =i vorbea lui Felix
ca =i c`nd ar fi fost vorba de vreo problem[ important[ pentru

295
 G. C[linescu

toat[ lumea. Iat[ despre ce era vorba: Aglae avea unele bijuterii,
br[\[ri de aur ]ndeosebi, cam demodate, dar, ]n orice caz, de o
valoare material[ indiscutabil[. Aurica le socotea, ]ntotdeauna,
ca destinate ei. De la o vreme, Aglae g[sea c[ ]n cas[ sunt o
mul\ime de „boarfe“ care ]ncurc[ od[ile. V`ndu unele mobile,
o m[=in[ de cusut =i era pe cale s[ scape =i de altele. Aurica
\inea la toate lucrurile din cas[ ca fiind, virtual, zestrea ei.
}mpu\inarea lor o umplu de spaim[. Se sim\i p[r[sit[, tr[dat[, =i
pl`nse ceasuri ]ntregi pe ]nfundate. Aglae n-avea nici un fel de
ostilitate ]mpotriv[-i. Dar, pe de o parte se socotea st[p`n[ pe
avutul ei =i era agasat[ de rolul de simpl[ depozitar[ a bunurilor
copiilor, cum voiau s-o priveasc[ ceilal\i, pe de alt[ parte, avea
ideea c[ unei fete ]i ajunge s[ aib[ o cas[ =i o zestre oarecare,
]n bani, restul privind pe eventualul so\. }ncercase s[-i v`re ]n
cap Aurichii c[ „b[rba\ii“ vor acum lucruri moderne =i c[ toanele
sunt f[r[ rost. Aglae g[sea c[ Titi are mai mult[ nevoie de
asisten\a ei, fiindc[ femeile sunt f[r[ cap =i n-ar fi fost ]n stare
s[-l mai fac[ s[ tr[iasc[ via\a din casa p[rintesc[. Toat[ str[duin\a
Aglaei fu de a-i da de pe acum lui Titi tot ce putea s[-i dea,
schimb`nd destina\ia bunurilor. }n colocvii numai cu Titi, vestise
c[ avea de g`nd s[-l ]nsoare cum vrea ea, cu o femeie care s-o
asculte, s[ stea ]mpreun[ cu ea, ]n care caz ar fi contribuit larg
la existen\a lor, administr`ndu-le totodat[ gospod[ria. Titi gust[
aceste propuneri, devenind discret fa\[ de ceilal\i, spre ciuda
Aurichii =i Olimpiei, care ]ncepur[ s[-l urasc[ =i s[-l b`rfeasc[.
}nsu=indu-=i aceste sentimente, St[nic[ le comunic[ lui Felix:
— Domnule, s[ =tii c[ mutul [sta se procopse=te! Soacr[-mea
are parale, nu glum[, am mirosit eu! +i =tii dumneata c`t e de
prost Titi? Fenomenal! E imbecil, completamente idiot. M-am
interesat eu, n-ai grij[. N-are absolut nici un talent. S[ nu te
superi c[-\i spun, dar to\i recunoa=tem inteligen\a dumitale,
to\i te laud[. Fa\[ de dumneata, Titi e ca un g`ndac puturos
l`ng[ un cal de ras[.
Indignarea metaforic[ nu ]nc`nt[ pe Felix, care era plictisit
de a se ocupa de probleme cu totul str[ine de con=tiin\a lui.
St[nic[ urm[ rela\iunea:

296
 Enigma Otiliei

— +i cum ]\i zisei: soacr[-mea str`nge bani. Mi se pare

mie c[ vrea s[ cumpere o cas[ pentru Titi, s[-l instaleze cu
nevasta pe care i-o g[si-o =i s[ stea =i ea cu ei. Ei bine, Aurica,
b[nuind-o, a urm[rit-o =i i s-a p[rut c[ m[-sa umbl[ pe la
bijuterii s[ v`nd[ ceva. Atunci a desf[cut, cu un ac de cap
]ndoit, scrinul, unde =tia c[ sunt br[\[rile =i a v[zut c[ lipsesc.
A fost scandal mare, s[ nu spui nim[nui. Aurica a pl`ns, a
\ipat, soacr[-mea a p[lmuit-o c[ umbl[ la scrin, =i celelalte.
Acum s-au ]mp[cat. Foarte bine. Cine =tie ce ]nvoial[ au
f[cut ]mpreun[?! }ns[, eu acum vin s[ te-ntreb: frumos e asta?
Dar Olimpia, ale c[rei interese le prezint, nu are nici un drept?
Actul dotal e fleac. Conven\iunea tacit[ a fost ca Olimpia s[
aib[ partea ei din averea m[-si. A=a se ]nt`mpl[ c`nd te ]nsori
din sentiment. Pe mine sentimentul, bun[tatea m-au omor`t.
Dar am s[ fiu forte de aci ]nainte, nu mai admit nici o
sl[biciune. Nu se \ine angajamentul, o redau pe Olimpia
c[minului p[rintesc.
Felix, ne=tiind ce atitudine s[ ia fa\[ de aceste ie=iri, pentru
el indiferente, ]ntreb[ ca s[ se afle ]n vorb[:
— +i acum ce faci?
St[nic[ se uit[ ]n toate col\urile od[ii, de=i era de prisos,
apoi =opti la urechea lui Felix:
— Vreau s-o ]nduplec pe soacr[-mea s[-mi dea, cu titlu de
]mprumut, ni=te bani. Am ]nv[\at-o pe Olimpia s-o atace, sub
cuv`nt c[ trebuie s[ fac[ imediat avort. Banii ]mprumuta\i ]ntre
rude sunt bani arunca\i. Mai repar pu\in din pierdere.
}n cele din urm[, Felix sc[p[ de St[nic[. Cum acesta
fumase tot timpul, odaia era plin[ ca o p[dure, ]n care cea\a a
c[zut pe sol. Deschise geamul, =i fumul ie=i ]n suluri, consistent.
Mucurile de \ig[ri strivite ]n farfuria c[lim[rii ]mpu\eau h`rtiile.
Felix le arunc[ ]n sob[. Ca s[ respire pu\in =i s[-=i odihneasc[
spiritul, se d[du jos. }n loc s[ ias[ afar[, fu ispitit s[ intre ]n
odaia cu pianul. Toate erau cum le l[sase Otilia. Notele risipite
pe du=umea, pe capacul instrumentului =i chiar pe pupitru erau
acoperite cu o bur[ de praf. Ni=te flori uscate erau aruncate pe
pian, de c`teva luni. Felix ridic[ capacul de pe claviatur[ =i

297
 G. C[linescu

se preg[tea s[ ]nfig[ un deget, c`nd auzi glasul lui St[nic[.

Acesta se afla acum al[turi =i cuv`nta lui mo= Costache:
— Pe onoarea mea, l-a l[sat ca pe un c`ine. N-are nici
c[m[=i pe el. }mi crap[ obrazul de ru=ine, fiindc[, ce vrei,
sunt ginere. M-am ]nt`lnit cu un intern. M[car dumneata, ca
cumnat, ai putea s[-i trimi\i, acolo, o sut[ de lei, s[ speli
ru=inea familiei. Eu ce-am putut am dat. D[-mi-i mie, c[ trec
eu pe acolo.
Felix ]n\elese c[ St[nic[ vorbea de Simion. Mo= Costache
fu auzit morm[ind:
— Auzi ru-ru=ine, cu pensia lui.
— Nu-i a=a? se auzi glasul lui St[nic[. +tiam eu c[ dumneata
e=ti omul lui Dumnezeu =i ai s[-i dai.
— Asta am s[ v[d eu, trimit eu pe Felix, n-ai grij[ dumneata.
— Eh! f[cu St[nic[, dezam[git.
Lui Felix ]i fu fric[ de putin\a ca St[nic[ s[ spun[ despre el
o vorb[ care s[-i displac[. Pentru a ]n[bu=i orice prostie a
acestuia, Felix ]nfipse m`inile ]n clape =i ]ncepu s[ descifreze
o pagin[ din Folies d’Espagne de Arcangelo Corelli. Prins asupra
faptului, St[nic[ ie=i din odaia lui Costache =i plec[, dup[ ce
f[cu mu\e=te, cu m`inile, un semn de repro= c[tre Felix c[ i-a
stricat combina\ia. Felix continu[ s[ c`nte bucata l[sat[
deschis[, ]nainte de plecare, chiar de Otilia. }n odaia ]nalt[ =i
aproape goal[, pianul r[suna, f[c`nd ecouri prin unghere. Se
]nsera. Felix =i-o aminti pe Otilia st`nd cu un picior ]ndoit sub
trup pe scaun, scutur`nd mereu p[rul blond peste urechi =i
arunc`nd furtunos degetele sub\iri deasupra clapelor, ]n vreme
ce cu glasul ]ng`na fraza muzical[. }ncerc[ s[ dea m`inilor
alergarea aceea, spre a-=i ]nsu=i starea de spirit a fetei, dar nu
fu ]n stare. Nu era un pianist prea bun. Trase repede capacul
peste claviatur[. R[sunetul coardelor interioare se mai auzi
pu\in, ca scuturarea unui brad ]nc[rcat cu chiciur[, apoi totul
se ispr[vi ]ntr-un chi\c[it u=or, =i Felix avu uimirea de a constata
c[ din direc\ia pianului fugea m[runt un =oricel speriat. „Am
gonit geniul pianofortelui“, g`ndi el, =i p[r[si odaia.
Ie=ind ]n ora=, Felix vis[ mai mult dec`t oric`nd la Otilia,
cu o vag[ presim\ire c[ ceva trebuia s[ se ]nt`mple. Prin

298
 Enigma Otiliei

asocia\ie ]=i aminti de Georgeta. Ideea de a se duce la aceasta

i se p[ru acum cu des[v`r=ire absurd[. Ciudata familiaritate a
generalului, ]ng[duin\a lui insistent[, toate i se p[reau tulburi
=i degradante, iar situa\ia de a fi comp[timit de Georgeta =i de
general c[ iubea pe Otilia i se ]nf[\i=[ ca rizibil[ ]n cel mai
]nalt grad. Nu, n-avea s[ se mai duc[ la Georgeta. Chiar dac[
Otilia ]l uitase, ]=i datora lui ]nsu=i un act de purificare. Trebuia
s[ se dovedeasc[ ]n stare de statornicie =i devotament, a=a
]nc`t, tr[dat de Otilia, s[ aib[ amara satisfac\ie de a fi mai
presus de ea.
St[nic[ vestise, solemn, c[, gra\ie protec\iilor, va fi numit
spre toamn[ ]n magistratur[, deocamdat[ pe undeva prin
provincie. Se plictisise, zicea, de incertitudini =i mizerii =i voia
s[ scape de familie. }n provincie avea s[-=i fac[ o mic[
gospod[rie, avea s[ se bucure de lini=te. Dup[ el, marile cariere
]ncepuser[ totdeauna ]n mediu provincial. Acolo, concuren\a
e mai mic[, meritul iese mai repede ]n eviden\[. }n capital[,
lupta e mare, geniu s[ fii, =i e greu s[ p[trunzi. E mai bine,
cum spune ]n\elepciunea popular[, s[ fii capul cozii dec`t
coada capului. Da, dec`t el nu ]n\elegea s[-=i fac[ meseria
superficial, ca orice rom`n. Superficialitatea e o boal[ na\io-
nal[, de aceea nu progres[m. Unui magistrat i se cer cele mai
variate cuno=tin\e, psihologice, =tiin\e politice, medicin[. Mai
ales medicin[. St[nic[ ceru lui Felix un tratat, ceva, zise,
sintetic, ca pentru un magistrat care vrea s[-=i des[v`r=easc[
cultura general[. Felix ]i d[du un compendiu de psihiatrie,
asta credea c[-l intereseaz[, destul de vechi, unde ]ns[ autorii
atingeau mereu problema responsabilit[\ii. St[nic[ ]l r[sfoi,
deveni savant ]n convorbiri cu Aglae =i restul familiei, dar lui
Felix ]i m[rturisi c[ e un cal prea b[tr`n ca s-o ]nceap[
=col[re=te. Lucrurile astea, fu el de p[rere, trebuie s[ le culegi
vii, din gura profesorului. }ntr-o zi, Felix avu uimirea =i
nepl[cerea s[-l vad[ pe St[nic[ la un curs pe care-l asculta cu
mare devo\iune. Venise cu Weissmann. Bine]n\eles, St[nic[
nu st[rui ]n capriciul lui, ]n care nu era nici o inten\ie serioas[,
dar f[cu cuno=tin\[ cu c`teva studente =i studen\i, din ani mai

299
 G. C[linescu

]nainta\i, prin indivizi pe care se vede c[-i cuno=tea mai

dinainte. Afecta acum a se sim\i bine printre tineri =i a-=i c`=tiga
prin ei timpul pierdut ]n ariditate. Astfel ]ntr-o dup[-amiaz[,
pe c`nd Felix era ]nchis ]n odaie =i citea, se trezi cu St[nic[:
— Vino-ncoace, domnule, \i-au venit musafiri.
Felix auzi, ]ntr-adev[r, un amestec de r`sete feminine =i
masculine, jos ]n curte, =i fu cuprins de oarecare sil[. }ntreb[
cine este.
— Haide, domnule, nu fi s[lbatic, mai t`n[r sunt eu dec`t
dumneata. Au venit colegii s[ te vad[. E Weissmann, mai sunt
ni=te domni=oare, ai s[ vezi. }mbrac[-te repede =i vino.
St[nic[ plec[ jos, l[s`nd pe Felix foarte intrigat. Dac[ ar fi
putut s[ sar[ pe fereastr[, ]n curtea vecin[, ar fi s[rit. Nu invitase
niciodat[ pe nici un coleg acas[ =i nu-=i ]nchipuia cine putea
s[ fie. Auzi c`teva note de pian. Cineva ]ncerca st`ngaci, de
nerecunoscut, c`teva m[suri din bucata lui Corelli, care se
]ncepea cu un adagio, apoi, renun\`nd, c[dea ]n C`t te-am
iubit, c`ntat cu un singur deget. Pe pianul Otiliei, asta i se
p[ru lui Felix o profanare. }n cele din urm[, cobor]. Auzi r`sete
]n odaia pianului, unde fuseser[ to\i pofti\i, =i distinse chiar
glasul r[gu=it al lui mo= Costache. Puse m`na pe clan\[, cu
]ndoial[ ]n suflet.
— Uite-l, domnule, tr`mbi\[ St[nic[, „v[rul“ meu s[lbatic!
}mi pare r[u!
Felix arunc[ o privire =i v[zu pe Weissmann l`ng[ un perete,
pe un alt ins slab, cu pleoape prea l[sate peste ochi, =i trup
osos, pe un scaun, apoi o domni=oar[ la pian, care continua s[
c`nte dintr-un deget C`t te-am iubit, =i o alta a=ezat[ pe
pervazul lat al ferestrei deschise, juc`nd picioarele ]n sus =i-n
jos. Domni=oarele erau mai degrab[ ur`te, cu figuri ]ndr[zne\e,
cea de la fereastr[ oache=[ =i cu b[rbia ascu\it[ =i gras[, cea
de la pian sub\ire, ]nalt[, dar cu membre dezvoltate, c[rnoase.
Felix nu-i cuno=tea =i privi z[p[cit ]nspre mo= Costache, pe
care St[nic[ ]l \inea locului de bra\ ]n pragul celeilalte u=i,
care d[dea spre interiorul casei.
— Cum, se scandaliz[ St[nic[, nu cuno=ti pe domni=oarele,
pe domnul?

300
 Enigma Otiliei

— A=a cred, c[ nu-i cunoa=te, spuse timid Weissmann,

dumnealor sunt ]n ani superiori.
St[nic[ privi ]ngrijorat la mo= Costache, c[tre care se
vede c[ afirmase c[ musafirii sunt prieteni de-ai lui Felix, =i
rectific[ repede:
— Ce-are-a face anul? Dumnealor, zise el c[tre mo=
Costache, merg de-a valma. Las[-i s[ glumeasc[.
Renun\`ndu-se la orice explica\ie, cei de fa\[ se purtar[
unii cu al\ii ca =i c`nd s-ar fi cunoscut. Felix nu-=i putea ]nchipui
ce-l determinase pe St[nic[ s[-i aduc[ ]n cas[ astfel de in=i.
Nu era probabil nici o explica\ie, afar[ de acea obi=nuit[, c[
St[nic[ era nevindecabil ]n a se amesteca ]n toate =i a provoca
cele mai absurde situa\ii, ca s[ stea de vorb[ cu toat[ lumea =i
s[ afle toate.
— Fuma\i, nu e a=a? ]ntreb[ St[nic[, =i apoi tot el r[spunse:
Cum s[ nu fuma\i?
Se pref[cu c[ se caut[ prin buzunare, apoi se scuz[:
— Sunt =i eu un boem ]n felul meu! Am crezut c[ am, dar
n-am! }ns[ „unchiul“ meu are un tutun tare, teribil! Numai nu-i
pentru domni=oare.
— +i de ce s[ nu fie pentru domni=oare? zise studenta de pe
fereastr[, b[l[b[nind picioarele =i relev`nd un glas gros.
— Auzi, scumpe unchiule? strig[ St[nic[. D[-ne, te rog,
pu\in[ mahorc[ de-a dumitale. A venit tinere\ea, studen\imea,
trebuie s-o s[rb[torim. E ]n joc onoarea nepotului dumitale =i
iubitului meu v[r, Felix.
Mo= Costache se f`st`ci, vru s[ spun[ ceva, dar St[nic[
nu-l l[s[:
— Nu te deranja, c[ =tiu eu unde-l \ii. }n chesea, pe scrin!
Disp[ru numaidec`t pe u=[. Costache, alarmat, voi s[
alerge =i el dup[ St[nic[, dar fu oprit de glasul domni=oarei
de la pian:
— Dar pentru cine \ii dumneata pianul [sta? Dumneata c`n\i?
R[gu=it de ]ngrijorare, b[tr`nul r[spunse cu glasul s[u
cel mai stins:
— C`nt[ fata mea!

301
 G. C[linescu

— Aha! va s[ zic[, ai o fat[! Mare?

— Domni=oar[, =opti pe ghimpi Costache, cu ochii la u=[.
— Ce curioas[ extinc\ie a vocii ai dumneata! observ[
domni=oara de la fereastr[, s[rind ]n picioare. Se vede c[ fumezi
prea mult. Ia deschide pu\in gura.
Prins prea repede cu comanda, b[tr`nul deschise gura, ]n
care domni=oara privi.
— De altfel, mi se pare, zise ea, c[ are =i o irita\ie a
amigdalelor. Nu vi se pare?
To\i se str`nser[ ]n dreptul gurii lui Costache =i privir[.
B[tr`nul fu salvat de Marina, care ap[ru pe u=[:
— Mi-a spus St[nic[, zise ea, mahmur[ ca ]ntotdeauna, s[
fac cafele. C`te cafele s[ fac?
— Ce cafele? se sperie mo= Costache.
— F[ =i dumneata mai multe, vreo zece, ]ntrerupse
domni=oara de la pian pe b[tr`nul ]nspaim`ntat.
Acesta ]ncerca m[car o rectificare a num[rului:
— De ce zece?
— Ei, mo=ule, s[ri domni=oara oache=[, nu fi econom la cafea!
Felix fu foarte r[u impresionat de aceast[ scen[, =i-l blestem[
]n g`nd pe St[nic[ cu toat[ violen\a de care era capabil.
St[nic[, ]n odaia ]n care se jucau c[r\i, descoperise numaidec`t
cheseaua, din care scosese un pumn bun de tutun =i-l ascunse
]n buzunarul pantalonilor, ad[ug`nd =i c`teva foi\e „Job“.
}nt`rzie, ]ns[, inten\ionat, ca s[ scotoceasc[ prin odaie. Trase
de m`nerele sertarelor, care erau ]ns[ ]nchise, se uit[ pe
dedesubtul mobilei, ]ntoarse un tablou pe dos, mai medit[,
c[ut[ apoi s[ vad[ dac[ masa n-avea vreo cutie a mesei, ]n
care se aflau c[r\i de joc =i fel de fel de nimicuri, bine a=ezate,
privi repede =i gr[bit, lu[ numai un creion ro=u =i albastru,
neascu\it, ]mping`nd iar[=i cutia la loc.
„Al dracului mo=, murmur[ el, cum seam[n[ cu soacr[-mea!
De unde are el at`tea creioane ne]ncepute? S[-i fi cerut, nu
\i-ar fi dat.“
Reap[rut ]n odaia cu musafiri, St[nic[ ]mp[r\i, generos,
tutunul din chesea, oferind, parc[ ]n deriziune ]n cele din urm[

302
 Enigma Otiliei

=i lui mo= Costache, care, vizibil nec[jit de dispersiunea

tutunului s[u, lu[ ultimele fire =i-=i f[cu o \igar[ mai groas[
dec`t a tuturor.
— Va s[ zic[, unchiul dumitale, zise medicinista de la pian,
are o domni=oar[.
— +i ce domni=oar[ ]nc[! declam[ St[nic[. Domni=oara
Otilia este o frumuse\e rar[. S[ sper[m c[ ]n cur`nd vom
face nunt[.
— Nunt[, cu cine? ]ntreb[ medecinista de la fereastr[.
— Cu dumnealui, dac[ d[ Dumnezeu, zise St[nic[, ar[t`nd
cu m`na spre Felix =i f[c`nd cu ochiul spre b[tr`n. Felix se
posomor] at`t de tare, ]nc`t musafirii r`ser[ de el zgomotos.
— Nu pricep ce spui dumneata, zise domni=oara de la pian,
]ntre dou[ fumuri de \igar[, spui c[ dumnealui e nepot =i
domni=oara e fiic[. Ce fel de c[s[torie e asta?
St[nic[, prins asupra contradic\iei, c[ut[ s[ se strecoare:
— Be\i cafeaua, c[ se r[ce=te, ]nt`i, =i s[-l l[s[m pe v[rul
meu Felix, c[ e ru=inos. E aici un caz de rudenie pe care nu
pot s[ vi-l explic.
Domni=oara de la pian r[sfoi notele Otiliei, d`ndu-le =i cu
piciorul, spre necazul lui Felix:
— Ce de mai note muzicale, =i tot lucruri preten\ioase!
Domni=oara dumitale nu e deloc frivol[.
— E pianist[ mare, domnule, protest[ St[nic[, studiaz[
la Paris.
Domni=oara se uit[ distrat[ la el, apoi ]ncepu s[ c`nte r[u,
cu intermiten\e, Songe d’automne. Colegul uscat se aplec[
familiar peste um[rul c`nt[re\ei =i-=i lipi, cu concursul acesteia,
obrazul de obrazul ei. Cealalt[ domni=oar[ se d[du jos de pe
pervazul ferestrei =i ]ncepu s[ valseze.
— Dansezi? ]ntreb[ ea pe St[nic[.
— Tinere\e, tinere\e, parc[ sunt iar student! exclam[
St[nic[, privind semnificativ spre mo= Costache =i se prinse
]n vals cu studenta.
Aceasta ]ntreb[ pe b[tr`n peste um[rul lui St[nic[:
— Mo=ule, nu mai ai o \igar[?

303
 G. C[linescu

B[tr`nul, ]nsp[im`ntat, bulbuc[ ochii mari, ner[spunz`nd,

apoi la o ]ntoarcere a fetei se strecur[ pe u=[ =i disp[ru.
— Unde e mo=ul? ]ntreb[ aceasta f[r[ tact. Ce, mo=ul e
sup[r[cios?
}nsu=i St[nic[ ]=i d[du seama c[ limbajul acesta era cam
prea nepotrivit, =i f[cu semn domni=oarei s[ tac[. }i spuse
mai ]ncet:
— Unchiul meu e cam bolnav, nu trebuie s[-l sup[r[m.
— De bolnav, e bolnav, n-ai grij[ dumneata, replic[ fata,
nep[s[toare. Are un g`t congestionat, ceva de speriat! Mult
n-o duce a=a.
— Crezi? ]ntreb[ St[nic[ mai mult interesat dec`t speriat
sau scandalizat de cinismul fetei.
— Dumneata, domnule Felix, zise domni=oara de la pian,
]mi faci impresia c[ nu te sim\i bine cu noi. E=ti cast, nu suferi
tov[r[=ia femeilor?
— Ba da, ba da! spuse automat Felix.
— Ce vorbi\i, s[ri St[nic[, v[rul meu s[ nu sufere femeile?!
Phii! E un cuceritor de marc[. Dac[ v-a= spune eu ce are el la
activul lui, v-a\i schimba opinia.
— Bolnav ai fost vreodat[? ]ntreb[ serios domni=oara de
la pian.
To\i izbucnir[ ]n r`s (e drept, St[nic[ mai pu\in), ]n vreme
ce Felix r[mase ]nm[rmurit, nevoind s[ ]n\eleag[.
— Vai, drag[, ce ochi face! spuse autoarea spiritului c[tre
ceilal\i, ca =i c`nd Felix ar fi fost un intrus amuzant ]n propria
lui cas[. Il faut absolument le deniaiser! 1.
Propozi\ia francez[ jigni =i mai mult pe Felix, fiindc[
presupunea din partea domni=oarei presupozi\ia c[ el nu
]n\elegea. Ur] numaidec`t pe to\i =i tremur[ de m`nie, mai
ales c[ v[zu cum domnul, dup[ o scurt[ cercetare cu ochii,
strivi mucul de \igar[ ]n farfurioara sfe=nicului pianului.
Domni=oara ]ncerc[ la pian Tu ne sauras jamais.
— Micule, zise ea ]ntorc`ndu-se c[tre tip, ce dulce e
bucata asta!
1
Trebuie s[-l „ini\iem”, neap[rat! (fr.—n.red.).

304
 Enigma Otiliei

Cei doi se s[rutar[ f[r[ jen[, prelung =i ostentativ.

— Voi v[ s[ruta\i? se mir[ cealalt[ domni=oar[. Asta e
tr[dare, domnule Ra\iu, zise =i ea lui St[nic[.
Acesta se prezent[ ofi\ere=te, foarte emo\ionat, =i probabil
s-ar fi pretat falselor demonstra\ii de libertinaj ale fetei dac[
n-ar fi auzit tr`ntitul unei u=i. Felix fugise din odaie.
}ntr-adev[r t`n[rul suferea. Avea impresia c[ profanase un
sanctuar, c[ batjocorise imaginea Otiliei. I se p[ru c[ aude,
pe c`nd trecea prin apropierea ferestrei deschise: „Dar n-am
=tiut c[ se sup[r[!“ Era a=a de surescitat, ]nc`t nu =tia bine ce
s[ fac[. Porni cu capul gol pe strad[. }n urm[, sim\i pa=i =i se
auzi chemat de Weissmann. C`nd fu l`ng[ el, acesta ]i spuse
foarte ]ncurcat:
— Eu n-am nici o vin[, ]\i jur pe iubirea mea. Eu nici nu-i
cunosc pe dumnealor dec`t din vedere. Domnul St[nic[ ne-a
adunat. Ne-a spus a=a, c[ e ]ngrijit de triste\ea ta, c[ ai suferit
mari decep\ii ]n dragoste =i vrea s[ te distreze, s[ te ini\ieze ]n
adev[rata via\[ studen\easc[.
Felix se rug[ de Weissmann s[-l lase singur, =i el se plimb[
pe str[zile singuratice din cartierul Antim, ie=ind apoi ]n strada
Rahovei, p`n[ ce se lini=ti. C`nd se ]ntoarse, nu mai era nici
un student ]n odaia cu pian. Sus, ]n odaia lui, g[si pe St[nic[.
Individul ]ncepuse s[-l agaseze.
— Iubite domnule Felix, zise acesta pompos, te rog s[
prime=ti scuzele mele cele mai solemne. De aceea am a=teptat
aici. Ai avut dreptate, perfect[ dreptate. Pe tipi i-am expediat
numaidec`t, le-am dat a ]n\elege c[ aici nu e ce cred dumnealor.
Eu ]nsumi, ]\i m[rturisesc, am fost indus ]n eroare. Mi-au spus
c[ te cunosc, c[ a=a =i pe dincolo. Dac[ =tiam, nu-i aduceam.
Dar, domnule (se scandaliz[ el), ce stric[ciune, ce lips[ de
cre=tere! Asta e noua genera\ie! P[i, domnule, pe vremea mea
fetele erau sfinte! Olimpia s[ se maimu\[reasc[ ]n halul [sta?!
Am adorat-o, am cultivat-o, =i nu m-am apropiat de ea dec`t
c`nd mam[-sa mi-a ]ncredin\at-o cu m`inile ei (]n realitate
fusese, precum =tia =i Felix, altfel). Astea sunt intelectuale!
Ru=ine! Nu-i vorb[, intelectual[ este =i Otilia, dar ce fat[, ce

305
 G. C[linescu

ging[=ie! Eu, c`nd tot glumesc c[ o iei pe Otilia, ]n fond ]mi

tr[dez o dorin\[ l[untric[: s-o iei odat[ cu adev[rat. Da,
domnule, dumneata e=ti t`n[rul curat la suflet, =i ea e un crin.
Lua\i-v[ =i fi\i ferici\i!
Felix sc[p[ cu greu de St[nic[. Acesta trecu =i la Aglae, =i
denatur[ lucrurile dup[ metoda lui, ad[ug`nd (ca s[ se r[zbune
c[ i se stricase combina\ia cu studenta) c[ Felix e un b[iat
bun, dar nesociabil. Apoi ]=i aduse aminte de verdictul
medicinistei =i ad[ug[:
— Apropo! +ti\i c[ am pus pe doctori\[ s[-l examineze pe
mo= Costache, mi-a venit mie o idee. Ei bine, e bolnav r[u,
s[racul, nu v[ uita\i pe din afar[. Dac[ m-a= lua dup[ doctori\[,
apoi atunci e grav de tot (St[nic[ spuse „grav“ cu intona\ia cu
care ai zice „stra=nic“), ]l pierdem =i pe el, s[racul, fire=te,
dac[ nu-l ]ngrijim. Eu zic c[ ar fi bine s[ v[ ]mp[ca\i.
— O s[ v[d eu ce fac =i cu el! zise Aglae g`nditoare,
desf[c`nd capacul ceasului de aur =i pocnindu-l iar[=i la loc.

306
 CUPRINS
Enigma Otiliei

XVI

Oroarea lui St[nic[ ]mpotriva studentelor nu era chiar ]n totul

simulat[. }n fond, el era un sentimental cu instincte casnice,
bucuros de a se vedea ]nconjurat de o numeroas[ familie. Din
p[cate, sentimentalismul lui familial se complica cu o mare
l[comie de a-=i face o situa\ie prin familie, de a mo=teni, de a
c[p[ta. }n ascenden\a lui se aflau, pe c`t se putea ghici, albanezi
veni\i de-a dreptul de peste Dun[re =i numi\i, mai dulce, „arn[u\i“
sau, cu totul eufemistic, „macedoneni“.
— Mo=ii mei au fost negustori, oameni de ac\iune, de la ei
am eu groaza de a sta pe scaun, la un birou. Jos func\ionarismul!
Raza opera\iilor acestor mo=i se deducea din vorbele lui
St[nic[ a fi fost Oborul. El vorbea c`teodat[, cople=it de
amintiri, de cuptorul plin cu p`ini, de =uri cu saci de gr`u, de
cai, de harabale, de c`mpul lui Eliade. Se putea presupune,
f[r[ greutate, c[ p[rin\ii =i mo=ii lui fuseser[ brutari. Apoi
r[m[sese orfan, el =i cu mul\ii lui fra\i, =i pomenea de un mare
morar, cu nume tot balcanic, care i-ar fi crescut. Ba chiar lui
personal i s-ar fi f[cut propuneri str[lucite.
— Domnule, unchiu-meu a vrut s[ m[ trimit[ la Paris, cu
copiii lui, s[ fac =coala acolo, =i n-am primit. Prostie. N-am
vrut s[ m[ ]nstr[inez, fiindc[ aveam suflet curat. Unde mai
sunt ]nc[ o dat[ copil, c-a= =ti acum ce s[ fac! Eram om =i
jum[tate azi, ce mai vorb[, eram bog[ta=!
Adev[rul este c[ St[nic[ avea sim\ familial =i c[ familia lui
]mp[rt[=ea acest sentiment. Din numele pe care le pronun\a
reie=ea c[ avea ]nc[ fra\i =i surori ]n num[r mare, precum =i
numeroase rude de a doua categorie. }n convorbirea lui, expresiile
„unchiu-meu“, „m[tu=[-mea“, „mo=u-meu“, „sor[-mea“ ap[reau
cu nota fanatismului. De s[rb[tori, St[nic[ arunca la cutie un

307
 G. C[linescu

pachet de felicit[ri =i primea el ]nsu=i un morman. }n cas[ la el,

]ns[, nu venea nici o rud[. Pentru ce? Olimpia dovedise un
caracter acru =i declarase de la ]nceput c[ e s[tul[ de rude.
Astfel, St[nic[ nu fusese ]n m[sur[ de a o prezenta multelor sale
rubedenii, ceea ce ]l jigni ]n ad`ncul sufletului. Lipsind aceast[
formalitate de deferen\[, rudele lui, surori, fra\i, unchi, m[tu=i,
cumna\i =i cumnate, refuzar[ s[-l viziteze, f[r[ ca totu=i s[-i
fac[ vreo aluzie oric`t de pu\in mali\ioas[ asupra Olimpiei, =i
amintind mereu ]n chip cordial, ]n coresponden\[, =i de ea. Poate
c[ unele dintre rude ar fi consim\it ]n cele din urm[ s[-i calce ]n
cas[, dar St[nic[ rezista el ]nsu=i =i nu invita, ceea ce pentru
educa\ia excesiv formalistic[ a familiei lui era decisiv. De fapt,
lui St[nic[ ]i era ru=ine s[-=i publice c[s[toria =i, oric`t el ]nsu=i
ar fi fost f[r[ prejudec[\i, s`ngele vorbea ]n el ca ]n to\i ceilal\i.
Iar pentru to\i ceilal\i, c[s[toria unui b[rbat trebuia s[ fie
condi\ionat[ numai de avere. Fetele, ca s[ u=ureze pe p[rin\i,
puteau s[ se m[rite =i mai r[u, dar un b[rbat ca St[nic[, cu
carte, niciodat[. Acest punct de vedere, devenit disciplin[, pact
al neamului, era sus\inut cu ]nd[r[tnicie, mai cu seam[ de femei.
Prin urmare, St[nic[, ]n ciuda sincerit[\ii sentimentelor lui pentru
Olimpia, la ]nceput, fie =i sub form[ nestabil[, se sim\ea vinovat
de a fi c[lcat regula =i se temea s[ ]nfrunte ochii ironici ai rudelor.
Casa pe care o luase de la Simion era o d[r[p[n[tur[. Prin avere
se ]n\elegea ]n familie lucruri fabuloase. Nu to\i ]n familie erau
boga\i, unii erau chiar cu des[v`r=ire sc[p[ta\i sau de o condi\ie
mai mult dec`t modest[, mul\i erau ]ns[ bine situa\i, mari
industria=i sau mo=ieri, sau, ]n sf`r=it, ]n posturi de comand[
bine retribuite, mai degrab[ ]n mari ]ntreprinderi dec`t la stat.
Erau printre ei magistra\i, politicieni, dar nici un ofi\er. De
serviciul militar c[utau printr-un straniu atavism s[ scape to\i.
Lucru notabil, indiferent de situa\ia lor material[, rudele se
aveau bine ]ntre ele =i nu se dispre\uiau. Cei boga\i veneau
m[car o dat[ pe an ]n casa celor s[raci, ]n ora= ruda cu mari
rela\iuni ]=i l[sa tovar[=ii de convorbire =i ]ntindea m`na rudei
cu haina roas[, mic impiegat. St[nic[ era foarte m`ndru de
rudele lui =i circula, cu =tirea sau f[r[ =tirea Olimpiei, de la

308
 Enigma Otiliei

unul la altul. }l opreau la mas[ oriunde se ducea =i, cum rudele

lui erau foarte numeroase, ar fi putut m`nca dou[ luni ]n =ir
gratis, f[r[ s[ intre de dou[ ori ]n aceea=i cas[. Astfel se explic[
necesitatea pe care o sim\ea St[nic[ de a sta de vorb[ cu
mult[ lume, de a trece de la o familie la alta, de a afla tot ce
se petrece peste tot. De=i s[rac, St[nic[ nu avea grija viitorului,
cu at`tea rude solidare. E drept c[ acestea nu-i d[deau bani
dec`t foarte pu\ini, f[r[ =tirea Olimpiei, fiindc[ ]n genere ele
nu admiteau ca unii s[ tr[iasc[ pe socoteala altora. Perfect
egali ]n evenimentele capitale ale vie\ii, na=tere, nunt[, moarte,
anivers[ri, unde se adunau ]n num[r considerabil, \ineau s[
r[m`n[ desp[r\i\i prin avere. Dar averea nu le d[dea orgoliu.
Dimpotriv[, cei boga\i doreau ca cei s[raci s[ se procopseasc[
=i le c[utau mijloace, f[r[ s[-i sileasc[. Familia avea cultul
ini\iativei personale. Dac[ St[nic[ ar fi dorit s[-=i g[seasc[ o
meserie mai sigur[, ar fi c[p[tat-o f[r[ ]ndoial[. }ns[ el se
mul\umea cu mediocritatea lui liber[ =i sigur[, ]n a=teptarea
unei lovituri. Rudele nu-i cultivau lenevia, ]ntre\in`ndu-l, dar
socoteau foarte legitim[ a=teptarea lui de a-=i face o situa\ie
mare =i neprev[zut[. Familia lui St[nic[ avea foarte mult[
asem[nare cu familiile domnitoare din Europa. Din acelea fac
parte regi =i ofi\eri s[raci, ]mp[r[tese =i obscure so\ii de con\i
provinciali. Regii ]n activitate dau rudelor numeroase un ajutor
ne]nsemnat, c`teodat[, care nu le scoate din mediocritate, dar
le onoreaz[ apartamentul s[rac cu vizita lor =i le acord[ cu
prisosin\[ atributul de „unchi“ sau de „v[r“. +i acolo meseria
lucrativ[ e socotit[ ca o eroare, iar leg[turile de familie se pun
la cale dup[ un examen colectiv. Situa\ia aceasta are avantajele
=i dezavantajele ei. De pild[, spre a se putea c[s[tori cu Olimpia,
St[nic[ a trebuit s[ se pun[ ]n conflict cu familia, dar aceea=i
familie ]i d[dea siguran\a pe lume.
La St[nic[, l[comia =i versatilitatea nu obtenebrau observa-
\ia moral[. C[ un b[tr`n trebuie s[ moar[ =i s[ lase averea
t`n[rului, asta ]n\elegea foarte bine. Ba chiar avea o list[ de
rude, care, prin decese sistematice, puteau s[-l pun[ =i pe el ]n
m[sura de a mo=teni, de=i din cauza prolificit[\ii familiei el

309
 G. C[linescu

r[m`nea o rud[ ve=nic colateral[. Dar s[ arunci ]n spital un

b[tr`n sau s[ privezi un copil de succesiune, asta i se p[rea o
infamie. Aglae era pentru el o „viper[„, iar Olimpia pierduse
mult ]n ochii lui prin indiferen\a ar[tat[ fa\[ de accidentul lui
Simion. +i purtarea lui mo= Costache, care strica orice
previziune, ]l irita. C`nd era ]n joc interesul lui, St[nic[ g[sea,
nu-i vorb[, argumente suplimentare. Dac[ din ]nl[turarea lui
Simion ar fi tras un profit, ar fi sus\inut c[ se f[cuse „tot ce era
uman posibil“ =i c[ acum trebuiau ap[rate „legitimele drepturi
ale copiilor frustra\i de uzul bunurilor ce li se cuveneau“.
C`teodat[ se ]nduoio=a la g`ndul absurd c[ mo= Costache putea
s[-i lase =i lui ceva, =i atunci admira „jertfa oamenilor vechi“,
care se priveaz[ de bucuriile vie\ii ca s[ fac[ cu putin\[
„]n[l\area tinerilor“.
O problem[ ]ncepuse s[ devin[ pentru St[nic[, de la o
vreme, Olimpia. Dac[ o iubea sau nu, este greu de spus, ]ntruc`t
lui St[nic[ ]i lipsea expresia mai analitic[ a sentimentelor.
Din purt[rile lui nu se puteau desprinde dec`t emo\ii =i o
concep\ie. De bun[ seam[ c[ atunci c`nd se c[s[torise cu
Olimpia fusese emo\ionat. }ncercase ]n m`ndria l[untric[ de-a
face un gest necugetat, romantic, ]n dauna intereselor lui. Nu
mersese p`n[ la c[s[torie, fiindc[, ]=i zisese c[, dup[ at`ta
sacrificiu, se c[dea s[ judece matur =i s[ apere existen\a „fiului
s[u =i a mamei fiului s[u“. A urmat ceea ce =tim. C`nd vorbea
de dragoste, de c[snicie, St[nic[ era totdeauna emo\ionat
exterior. }n fundul sufletului, sim\ea o inexplicabil[ plictiseal[,
o vin[ imens[, nedeterminat[. La drept vorbind, gestul de a se
c[s[tori cu Olimpia nu era romantic dec`t momentan. St[nic[
crezuse c[ face un calcul de maestru care nu se uit[ la bunurile
imediate, ci la cele ce pot decurge mai t`rziu. Informa\iile lui,
despre mo= Costache ]ndeosebi, erau str[lucite. Nu aflase ]ns[
despre Otilia dec`t ca de o feti\[ crescut[ de mil[, dimpotriv[,
i se spusese c[ toat[ averea era destinat[ fetelor Aglaei.
St[nic[ devenise romantic prin e=ec =i acum era trist, a=a
de trist, ]nc`t i se p[ru c[ ]ncearc[ toate emo\iile prin care
trece un mare izbit de soart[. G`ndul obscur de a se sc[pa de

310
 Enigma Otiliei

Olimpia =i a ]ncerca o alt[ lovitur[, de data asta bine

controlat[, cu ajutorul rudelor, ]l mai invadase adesea. Nu
aproba nici temperamentul Olimpiei. N-o putea ]nvinova\i de
nimic, ]ns[ admira\ia lui era pentru femeia sprinten[, sociabil[,
pe care o ]n\elegea ca pe Otilia, =i ar fi scuzat-o ca pe
Georgeta. Ar fi vrut o femeie care „s[-l ]mping[„. A sc[pa de
Olimpia ]nsemna divor\ul. S[ dea ]ns[ divor\ f[r[ motiv era,
dup[ concep\ia lui, o „canalierie“. Olimpia era „mama
]ngera=ului lui mort“. Imposibil. „Nu se ]ntemeiaz[ o patrie
f[r[ fidelitate conjugal[„. A=a spunea el fa\[ de lume. }n schimb,
]ntrevedea desp[r\irea ]n dou[ chipuri pe care =i le prezenta
cu pl[cere =i consolare mental. Se ]ntorcea acas[ =i g[sea pe
Olimpia ]n bra\ele unui individ. Scena ]l zguduia, ]l mi=ca
chiar ]n imagina\ie. Antipatia lui, visa el, de acolo venea, din
presim\irea c[ Olimpia este o nemernic[. El, omul de viitor,
c[ruia i se f[cuse propuneri str[lucite, f[cuse idealism, luase
„din dragoste“ o fat[ f[r[ nimic, cu rude mizerabile, pun`ndu-se
]n conflict cu propria lui familie, ca apoi s[ fie terfelit. Ipoteza
aceasta era frumoas[ ]n imagina\ie. Din p[cate, Olimpia,
placid[, nu-l ]n=ela. St[nic[ ]ncerca pentru o clip[ remu=carea
de a b[nui o so\ie at`t de pur[. A doua ipotez[ pe care o visa
era ca Olimpia, ghicindu-i nemul\umirea, s[-l cheme =i s[-i
\in[ acest discurs: „St[nic[, tu nu e=ti f[cut pentru via\a asta.
|ie-\i trebuie o femeie de lume, cu bani, care s[ te ajute ]n
carier[. C`t[ vreme am avut copilul, am t[cut. Acum ]ns[ v[d
c[ nu mai merge. Nu vreau s[ te am pe con=tiin\[. M[ retrag
cu Aurica. Pu\inul c`t ]mi trebuie s[ tr[iesc am.“ Tot ]n
]nchipuire, St[nic[ ]ncerca s[ protesteze patetic: “Nu, nu, nu
se poate s[ te las. Tu e=ti mereu mama copila=ului nostru, a lui
Reli=or. Doar dac[ tu nu e=ti fericit[ cu mine! Atunci, fire=te,
m[ sacrific, m[ dau ]nd[r[t din fa\a norocului t[u. Nici a=a
nu-\i ]nchipui c[ te voi p[r[si. Nu, ]mi fac o datorie sf`nt[ s[-\i
dau =i mai departe, de la distan\[, ocrotirea mea.“ At`t de
mult ]nduio=au pe St[nic[ aceste fic\iuni, ]nc`t se sim\ea bun
la suflet, victima chiar a bun[t[\ii lui. Liberat prin aceste dou[
ipoteze de Olimpia, f[cea apoi planuri m[re\e, fie c[ noua

311
 G. C[linescu

nevast[ era o femeie „consumat[„, fie c[, mai b[tr`n[, avea o

considerabil[ avere. Nici Georgeta nu-i displ[cea. Era frumoas[,
cu rela\ii care erau mai degrab[ folositoare dec`t dezonorante,
cu putin\e admirabile de a-l ]mpinge. Fire=te, Georgeta contra-
zicea conceptul lui de femeie sf`nt[, dar dac[ ]n fundul
nem[rturisit al sufletului tocmai calitatea de curtezan[ cu
trecere ]l atr[gea, la lumina con=tiin\ei ]=i zicea c[ face o
fapt[ minunat[: „ar ]n[l\a-o pe Georgeta p`n[ la el“.
Toat[ ciuda lui St[nic[ venea din faptul c[ Olimpia nici
nu-l ]n=ela, nici nu-i propunea s[ divor\eze, dimpotriv[, ]l privea
ironic =i b[nuitor, =i, noaptea cel pi\in, ]l urma ]n toate
escapadele lui.
}n ziua c`nd calendarul ortodox pr[znuie=te pe sf`nta martir[
Agripina (zi de lucru de altfel), St[nic[ ]=i aduse aminte c[ are
o m[tu=[ Agripina, la care obi=nuia s[ treac[ o dat[ pe an. Ca
s[ se mai smulg[ din preocup[rile-i grele =i ca s[ ia un contact
tonic cu familia lui, f[r[ s[ spun[ nimic Olimpiei, porni chiar
de diminea\[ ]n ora= =i se urc[ ]n tramvaiul cu cai din Calea
Rahovei, care mergea pe Calea Mo=ilor. Se d[du jos la Bariera
Mo=ilor =i se ]ndrept[ spre +oseaua Mihai Bravul, spre strada
Fund[tura Vaselor. Trecu printre butoaie noi =i alte ustensile de
dog[rie, scoase ]n fa\a pr[v[liilor, printre mormane de rogojini,
pe dinaintea pr[v[liilor cu l`n[ =i pl[pumi, =i intr[ ]n Fund[tur[,
ocolind prin strada Vaselor =i strada Ma=inii, ca s[ se g`ndeasc[
mai bine ce felicitare s[-i fac[ b[tr`nei. Atunci =i-aduse aminte
c[ nu i-a adus nimic. Se c[ut[ prin buzunar, unde g[si c`\iva
franci, str`mb[ din gur[ =i se ]ntoarse spre Barier[. Acolo dibui
o simigerie, intr[ ]n[untru =i ceru o pung[ cu alune americane
pr[jite =i c`\iva covrigi usca\i, cu susan, dintre aceia ]n forma
unui inel de lan\, care se sf[r`m[ ]n gur[. Aceste produse ale
cuptorului pl[ceau cu deosebire m[tu=ii Agripina. St[nic[ se
]ntoarse din nou ]n strada Fund[turii Vaselor, de ast[ dat[ pe
drum neocolit, =i se opri ]n fa\a a dou[ case f[r[ etaj, destul de
mari =i cu tencuiala scorojit[, st`nd de o parte =i de alta ]n
fruntea unei ogr[zi enorme, ca dou[ corpuri de gard[ ]n fa\a
cur\ii de onoare a unui palat imperial. Una din case, cel pu\in,

312
 Enigma Otiliei

cu aer de p[r[sire, de=i ]nc[ impun[toare, se ghicea c[ fusese

pr[v[lie, din cauza obloanelor trase. Forma ferestrelor =i un
pervaz lat de lemn ]n fa\a lor, ca o tejghea, dovedeau c[ fusese
o brut[rie. }ntre cele dou[ case, ar fi trebuit s[ fie un gard, dar
nu era dec`t o poart[ ]n aer, ]ntr-o parte. Curtea avea ]nf[\i=area
unui han cu case de jur ]mprejur, vechi =i cu ]nc[peri ce se
ghiceau prea mari. Latura din fund a patrulaterului avea o tind[
pe st`lpi de lemn, pref[cut[ ]n geaml`c. Curtea era plin[ de
butoaie, de doage, de sc`nduri scurte de stejar, de papur[,
fiindc[ ]ntr-o parte =edea un dogar. Erau =i c`teva c[ru\e \[r[ne=ti
cu coviltir. }ntr-un col\, un individ potcovea un cal prins ]ntre
trei bare ]n chip de uluci. Un fel de bolt[ fusese ref[cut[ =i
folosit[ ca potcov[rie. St[nic[ ]=i aduse aminte c[, pe c`nd
era copil, curtea era plin[ de c[ru\e pentru p`ine. M[tu=a
Agripina era sora mamei lui =i era m[ritat[ dup[ un brutar.
Toat[ curtea era proprietatea ei, =i el se juca cu copiii Agripinei,
verii lui, ascunz`ndu-se prin unele od[i care slujeau ca depozit
de f[in[ =i gr`u. Lucr[torii le d[deau voie s[ intre ]n sala unde
dospea aluatul, =i le f[ceau mici p`ini pentru fiecare. Lui St[nic[
i se p[ru chiar c[ miroase a cuptor.
„Te pomene=ti, g`ndi el, c[ a luat cineva brut[ria =i
scoate p`ine!“
Constat[ ]ns[ c[ miroseau covrigii din buzunarul lui.
„Cum zboar[ averile! murmur[ el, nemul\umit. Toate astea
erau ale Agripinei, =i acum ea st[ cu chirie ]ntr-o odaie a caselor
ei. Am avut rude putred de bogate, =i eu sunt un p`rlit, c`nd
puteam s[ fiu milionar.“
Ceea ce murmurase St[nic[ era adev[rat. Agripina v`nduse
casele ca s[-=i creasc[ progenitura, =i acum tr[ia din ajutorul
pe care i-l d[deau cu regularitate copiii =i chiar celelalte rude.
Din casa ei ]ns[ nu voise s[ ias[. }i pl[cea la Obor.
Ajuns ]n fundul cur\ii, St[nic[ v[zu dou[ tr[suri luxoase.
C[ut[ cu ochii prin curte =i descoperi unul din vizitiii particulari.
— A venit =i v[ru-meu Panait, m[i Vasile?
— A venit numai coni\a, explic[ vizitiul.
„Sigur, ]=i zise St[nic[, e bine c`nd ai copii ajun=i sus.“

313
 G. C[linescu

Panait era directorul unei mari fabrici de zah[r =i senator

sub regim conservator. St[nic[ se urc[ pe trepte ]n geaml`c,
deschise o u=[ =i p[trunse ]ntr-o s[li\[ ]n care mirosea grozav a
n[ut =i a cafea pr[jit[. Apoi b[tu pu\in ]ntr-o u=[, enorm de
]nalt[ =i vopsit[ a=a de demult, ]nc`t se b[=icase de usc[ciune,
=i intr[. Atunci v[zu acest lucru, care pentru el de altfel nu era
o surpriz[, c[ odaia, mai ]nalt[ dec`t ad`nc[, era plin[ de
lume. Se duse ]nt`i la un fotoliu cu speteaza foarte ]nalt[, pe
care =edea o b[tr`n[ cu fa\a p[trat[, ]ns[ cu b[rbia ascu\it[ ca
un supliment triunghiular. B[tr`na avea pe cap o scufie
]mpodobit[ cu jeuri, iar un ochi ]l avea stricat de albea\[, din
care pricin[ privea piezi= =i z`mbea ]n permanen\[.
— S[rut m`na, m[tu=[ o firitisi tare St[nic[, s[rut`ndu-i
afectiv m`na ridicat[ ]n acest scop, cele dorite =i s[ ne ]ngropi
pe to\i.
— Ba s[ m[ fereasc[ Dumnezeu! Dar ce miro=i a=a a p`ine
cald[? Parc[ sunt pe vremea c`nd scoteam cuptorul!
— Ei, ce miroase? zise St[nic[ cu umor. |i-am adus covrigii
tradi\ionali. Ce poate s[-\i aduc[ un p`rlit ca mine, ajuns la
covrigi? Uite =i alune.
B[tr`na lu[ covrigii, foarte ]nc`ntat[, =i ]ncepu s[ ron\[ie
monoton.
— Ia s[ v[d, cine mai e pe aici? continu[ St[nic[
ridic`nd capul.
Pe un pat b[tr`nesc, ]nalt =i lat, cu multe suluri =i perne, dar
f[r[ t[blii, ca paturile \[r[ne=ti, =edeau ]ngr[m[dite vreo cinci
fete de v`rste felurite, de la cincisprezece la dou[zeci de ani.
Fetele erau ]mbr[cate bine, chiar luxos, iar dup[ fa\[ ar[tau a
duce o existen\[ f[r[ griji. Erau nepoate de ale Agripinei, fiice
a feluri\i copii, to\i foarte boga\i, cresc`ndu-=i copiii cu
guvernant[. }ns[ copiii nu se ru=inau s[ vin[ la Agripina, unde
de altfel p[rin\ii ]i obligau s[ fac[ m[car o vizit[ anual[. Fetele
r`deau =i m`ncau n[ut, amestecat cu alune, dintr-un fel de
grea cup[ de aram[.
— Ce faci, Lili, ce mai faci, Lucia, ce faci, Lica? ]ntreb[
familiar, f[c`nd semn cu m`na, St`nic[, satisf[cut.

314
 Enigma Otiliei

— Bine, unchiule! Dar dumneata n-ai mai venit pe la noi.

— Nu pot, drag[, se posomor] St[nic[, via\a mea trece prin
momente decisive. Ori, ori...
— Tu totdeauna treci prin momente decisive. A=a e=ti tu,
cu gura mare. De c`nd te-ai ]nsurat, te-ai ]nfundat nu =tiu pe
unde, la soacr[-ta. Vino s[-\i fac[ Costic[ un loc la fabric[.
— Nu m[ fac eu, drag[, slug[, la v`rsta asta. Poate d[
Dumnezeu =i d[u o lovitur[.
Persoana c[reia ]i vorbea St[nic[ era o cucoan[ mai degrab[
t`n[r[, dar bine hr[nit[, ]mbr[cat[ cu lucruri scumpe, care nu
speriar[ pe avocatul nostru. Doamna, dimpotriv[, t[cu, ca s[
nu-l supere. Hot[r`t, St[nic[ avea autoritate ]n familie. }n
mirosul de n[ut, el distinse efluviile unui parfum.
— Cine miroase a=a a parfum? Tu? se adres[ el doamnei
bogate, care-i era veri=oar[. Cu ce dai?
— Uite cu ce dau! =i doamna scoase din s[cule\ o sticlu\[
ca un bloc de cristal.
— Ad-o-ncoace! comand[ St[nic[ =i, pun`nd m`na pe
sticlu\[, o vars[ pe hain[.
— St[nic[, \ip[ doamna, e=ti nebun? Cu asta se d[ numai
pu\in.
St[nic[ ]ns[ voia s[ se bucure o dat[ =i bine de be\iile
parfumului scump.
— Ce v[ pas[, zise el ironic, v[ juca\i cu banii. Mama
ei de via\[! C`nd oi da de filon, m[ scald ]n =ampanie.
Da\i-mi ni=te bani, c[ mi-am cheltuit ultimele resurse pe
covrigii tantei Agripina.
Agripina asculta mul\umit[ discu\ia =i ron\[ia.
— C`t s[-\i dau, St[nic[? ]ntreb[ veri=oara.
— Ce s[-mi dai? Am zis =i eu, a=a. Parc[ tu ai bani?
B[rbatu-t[u te \ine din scurt. S[-\i v[d geanta.
St[nic[ lu[ ]ntr-adev[r geanta, privi ]n ea, mi=c[ admirativ
din cap, lu[ c`teva piese pe care =i le strecur[ ]n buzunar
=i-apoi ]napoie geanta veri=oarei, decret`nd:
— Nu minte, are!
Pe un scaun =edea, ]n apropierea unei ferestre ]nalte ce
d[dea ]nspre p[limar =i curte, =i care revela grosimea extra-

315
 G. C[linescu

ordinar[ a zidului, un domn bine ]mbr[cat, cu o perl[ ]n cr[vat[.

Era ceva mai ]n v`rst[ dec`t St[nic[ =i amintea pu\in pe
Pascalopol, f[r[ s[ aib[ fine\ea aceluia. Era proprietarul unei
mori, milionar =i senator. St[nic[ v[z`ndu-l, ]i f[cu semn
flutur[tor cu m`na =i-l ]ntreb[ foarte familiar:
— Ce faci, m[ Toadere?
Interpelatul nu se sup[r[ =i r[spunse simplu:
— Bine, St[nic[, dar tu?
St[nic[ f[cu semn cu m`na c[ e dezastru =i privi c[tre
ceilal\i din odaie, f[c`ndu-le salut[ri cu m`na, f[r[ s[-i mai
onoreze cu vorba.
— Ascult[, m[tu=[ Agripina, zise St[nic[, privind prin
odaie, tot nu te mai descotorose=ti de vechiturile astea?! =i
]ncepu s[ examineze odaia.
Zugr[vit[ cu mari flori de un verde-]ntunecos, ]nvechit, odaia,
prea mare, p[rea goal[. La fereastr[ erau c`teva ghivece cu
cercelu=i, rezema\i de c`te o sc[ricic[ de a=chii. Cea mai mare
parte din peretele de la r[s[rit era acoperit[ de icoane de toate
m[rimile, ]n fa\a c[rora at`rnau, cu s`rme legate de tavan, trei
mari candele de biseric[. Peretele din dreptul patului era acoperit
cu dou[ imense rame care colectau mul\ime de fotografii format
vizit, de nuan\[ cafenie, ]n genere f[cute de Waber =i de Gerstl.
}n =iruri egale, ca ni=te fronturi, erau de fa\[ acolo to\i membrii
numeroasei familii. St[nic[, aplec`ndu-se asupra patului =i
sprijinindu-se cu m`inile de umerii fetelor, examin[ cu aten\ie
un cadru, p`n[ ce descoperi ceea ce c[uta.
— Uite, Lili, zise, [la sunt eu!
+i ar[t[ un b[ie\a= cu pantaloni scur\i, trec`nd de genunchi,
cu surtuc de om matur, cu p[rul lins, desp[r\it printr-o c[rare
lateral[, ]ns[ cu capetele inegale, parc[ smulse. P[rea un b[iat
timid, cur[\el.
— Erai dr[gu\, unchiule! zise fata.
— He-hei, se m`ndri St[nic[, eu am fost ceva ]n via\a mea!
Peretele dimpotriva ferestrei era acoperit, p`n[ sus, cu un
raft ca acelea pe care se pun p`inile ]n brut[rii. S-ar fi zis c[
Agripina ]l scosese chiar din pr[v[lie, dac[ lemnul gol n-ar fi

316
 Enigma Otiliei

fost mascat de buc[\i de ca=mir vechi =i de broderii grele.

Rafturile erau pline cu vase, pahare, ustensile de buc[t[rie
chiar, c[rora ]ns[ vechimea lor =i materialul le d[deau aerul
unor obiecte de lux sau cel pu\in de muzeu. }ntr-adev[r, crati\ele
erau ni=te tingiri mari de aram[, cu capace conice ca ni=te
scuturi. Numeroase t[vi de aram[, puse una ]ntr-alta, ]n ordinea
m[rimii, ibrice, c[ni, bizare piuli\e, toate de aram[ sau alam[,
f[ceau din raft o vitrin[ de muzeu. Erau acolo, a=ezate ]n vrafuri,
farfurii cu fine desene negre ]n tu=, sem[n`nd cu ni=te litografii.
O serie ]nf[\i=a un soi de p[uni zbur[tori, amestec`ndu-se cu
fluturii ]n foile unor trandafiri. Marca de serie a acestor farfurii
era „Asiatic Pheasan“. Unele farfurii ]ntinse, de servit, frumoase
ca ni=te dantele, reprezentau ]n[untru un lac pe care trecea o
barc[ cu ornamente rococo, dus[, cu =ase v`sle lungi de galer[
=i, ]n acela=i timp, cu o pr[jin[ vene\ian[, de c`\iva marinari
]n costume engleze=ti, stil 1820. }n barc[ se afla un pavilion
chinezesc. }n loc de nuferi, pe lac cre=teau trandafiri. Barca se
]ndrepta spre o f`nt`n[ rococo, ]n marginea c[reia, pe o scoic[,
=edea un Neptun ]ntunecat, ]ncoronat ca un rig[ de c[r\i. }n
fund, se z[reau o peluz[ englezeasc[ =i un castel. O statuie,
]nf[\i=`nd un ins cu redingot[, ridica m`inile spre paji=te. Un
pode\ vene\ian ducea de la peluz[ c[tre o insul[, unde se ridica
o biseric[ de cel mai pur stil gotic anglican. Marca de serie
era „Fountain Scenery“. C`teva cuvinte arabe dedesubt r[maser[
nedescifrate de St[nic[. Erau =i altele ceva mai noi =i mai
st`ngace, ]ns[ tot a=a de ciudate. }n locul trandafirilor, at`rnau
ciucuri de flori verzui de laur. Pe o lagun[ trecea un fel de
gondol[ ]nc[rcat[ cu marinari, p[r`nd ni=te piei-ro=ii =i av`nd
unelte de pescuit. De jur ]mprejurul lagunii se ridicau creste
mari de mun\i ]nz[pezi\i, poate ni=te fiorduri. Nori grei se
]ngr[m[deau ]n jurul lunii pline. Iar pe o insul[, o mare biseric[
gotic[ cu turnuri moscovite ]=i ]n[l\a vitraliile albite de lun[ =i
zidurile negre ]n mijlocul unei vegeta\ii luxuriante, ]n ciuda
r[celii de Septentrion a priveli=tii. Alte farfurii erau a=a de
]nflorite cu albastru-intens de Prusia, ]nc`t ap[reau ca ni=te
enormi iri=i. Recipientele de b[ut ale Agripinei erau =i mai
curioase. St[nic[ ]ncepu s[ le c`nt[reasc[ ]n m`ini.

317
 G. C[linescu

— Uite, a=a se f[ceau lucrurile alt[dat[! constat[ ca =i ]n

anul cel[lalt, ]n aceea=i ]mprejurare.
Agripina nu mai avea un serviciu ]ntreg de crist[l[rie, dar
avea unele exemplare din toate. Avea, de pild[, pahare grele,
ca f[cute dintr-un singur bloc =lefuit pe c`teva laturi, pahare
groase cu pere\ii g[uri\i de ochiuri mari ]n chipul fagurelui,
cupe de cristal, cu coad[, asemeni unor bombe, t[iate ]n flori
=i gr[tare, aduc`nd aminte de fructul ananasului, p[r`nd mai
degrab[ oper[ de bijutier dec`t de sticlar. Cele mai frumoase
=edeau pe o baz[ masiv[ de cristal, t[iat ]n ovule clasice, se
sub\iau apoi =i se redeschideau ca un crin. Rozete de cristal
pecetluiau cele opt zone. Apoi, desene fine ro=ii poleiau tot
paharul, contur`nd t[ieturile =i desf[=ur`nd festoane de trandafiri
caligrafici. St[nic[ nu se mul\umi numai cu c`nt[rirea paharelor,
ci le =i mirosi. Agripina se slujea de pahare ca de ni=te borcane,
pun`nd ]n ele, dup[ cum ]i venea la ]ndem`n[, \inte, sfoar[,
stafide, nuci cur[\ite. Paharele mirosite de St[nic[ acuzau
enibaharul =i scor\i=oara. O chesea mare cu capac de sticl[ ce
s-ar fi putut zice sculptat[, =i care sem[na cu o urn[ funerar[,
era plin[ de cui=oare.
— M[tu=[ Agripino, zise St[nic[, a= m`nca m`ncarea aia
pe care ne-o f[ceai dumneata c`nd eram copil, m`ncarea aia
greceasc[, cu enibahar.
— Ce m`ncare? zise Agripina, m[rind pupila unicului
ochi valid.
— Ei, ce m`ncare? Iei carne tocat[, f[r[ vine, =i f[r[ miez
de p`ine sau ou, ca pentru c`rna\i de vac[ (St[nic[ f[cu buze
lacome), pui frumu=el usturoi t[iat buc[\ele, sare, piper mult,
boia de ardei, enibahar pisat, chimion =i pu\in[ ap[ s[ fiarb[.
— Nu ap[, St[nic[, ]ntrerupse doamna bogat[, zeam[ de
sup[ =i gr[sime.
— Exact. Am pus-o eu pe nevast[-mea, dar n-a f[cut nimic.
Pentru asta se cere s[ ai ]nstinct, s[ te na=ti cu sentimentul
enibaharului.
Fetele de pe pat str`mbar[ din nas.
— Ce, s[ri St[nic[, face\i mofturi? +ti\i voi ce e mirodenia?
A\i m`ncat voi p[tl[gele vinete cu scor\i=oar[?

318
 Enigma Otiliei

— Vai! se scandalizar[ fetele.

— Ba e bun, zise Agripina. St[nic[ \ine minte. Bunicii no=tri
a=a g[teau, numai cu untdelemn, cu mirodenii =i ]n tingiri de
aram[ cositorite. +i m`ncau mai mult pe=te =i carne de oaie.
P[tl[gelele a=a se fac: cure\i vinetele de pieli\[, ca de obicei,
le dai ]n und[, le scurgi de ap[, le toci, le pr[je=ti ]n untdelemn,
pui =i pu\in[ ceap[ tocat[ m[run\el, pe urm[ le a=ezi ]n tingire
cu ap[, sare, piper, ce-i trebuie, p[trunjel, scor\i=oar[ =i unt de
nuc[ (cum se m`nca odat[), =i ]n[cre=ti cu zeam[ de l[m`ie.
+i la=i s[ fiarb[.
— +i pe urm[, adaug[ St[nic[ cu apetit, presari pe deasupra
tot scor\i=oar[ pisat[!
— A=a m`ncam noi, b[tr`nii! ]ncheie simplu Agripina,
ron\[ind alune americane.
St[nic[ ]=i continua ancheta prin rafturi. Se uita acum la
ce=tile de cafea, multe =i desperecheate. Una plin[ de stafide
o de=ert[ pe g`t. Cele mai delicate aveau forma unor boluri de
ceai chinezesc, erau mici =i zugr[vite cu ramuri sub\iri, ]nflorite.
Neav`nd m`ner, erau v`r`te ]n ni=te picioare ovoluide de aram[,
c[p[t`nd astfel ]nf[\i=area unor candele.
— M[tu=[, zise St[nic[, ce faci cu at`tea ce=ti, d[-mi =i
mie dou[, s[ le \in ca amintire, s[ ar[t =i eu urma=ilor cum bea
lumea cafea alt[dat[.
Aceasta era formula tipic[ cu care St[nic[ ]mpu\ina rafturile
Agripinei. F[r[ s[ a=tepte r[spunsul, el =i strecurase ce=tile ]n
buzunar. Agripina f[cu o invita\ie enigmatic[:
— De, St[nic[, cum crezi =i tu! Astea le mai am =i eu, =i pe
urm[ nu mai am din ce bea!
— S[ fii dumneata s[n[toas[, o ]ncuraj[ St[nic[, b[g`nd
repede ]n buzunarul umflat ]nc[ dou[ ce=ti.
St[nic[ s[rut[ m`na Agripinei, f[cu semne de diferite nuan\e
celorlal\i =i d[du s[ ias[. Toader declar[ c[ merge =i el, =i c[-l
duce cu tr[sura p`n[ unde vrea. Avocatul accept[, se sui ]n
tr[sur[, al[turi de Toader, =i primi al[turi de el, aproape ]n
bra\e, =i pe Lili, fata lui Toader =i nepoata lui, ]n jurul mijlocului
c[reia ]ntinse bra\ul, de altfel de prisos, ca =i c`nd ar fi voit s-o

319
 G. C[linescu

sus\in[ s[ nu cad[. Vizitiul de cas[ plesni u=or biciul pe deasupra

cailor, =i tr[sura se rostogoli dulce, fiindc[ avea ro\i cu pneuri.
Era un vehicul elegant, c[ptu=it cu velur maron, prev[zut cu
saltele moi de divan garnisite cu broderie. P[rul fetei, ]nfoiat
]n chip florentin pe umeri, ]=i arunca unele fire pe obrazul lui
St[nic[, g`dilat ]n mod pl[cut. La ]nceput, St[nic[ str`nse talia
fetei automatic, indiferent, acum ]ncepu s-o palpeze mai atent
cu v`rfurile degetelor, simul`nd jocul barabanei.
„O feti\[, o sc`rb[, g`ndi el, =i ce =olduri, ce talie! Domni=oar[
de m[ritat ]n regul[. Serie nou[. A=a e c`nd huzure=ti. Hr[nite
bine, plimbate, cum s[ nu creasc[?“
— C`\i ani ai tu, Lili? ]ntreb[ el tare, str`ng`nd-o acum cu
bra\ul, oficial.
— +aisprezece!
— Ia taci! se mir[ St[nic[. E=ti bun[ de m[ritat.
— Chiar vreau s-o m[rit, spuse Toader lini=tit.
— Serios? s[ri St[nic[.
— Ce te miri? E destul de mare. +i mam[-sa tot la v`rsta
asta s-a m[ritat. I-am dat at`ta educa\ie c`t[ trebuie unei femei,
=i acum s[ m[ lase lini=tit s[ v[d =i de ceilal\i copii.
Nu era o concep\ie original[. }n toat[ familia lui St[nic[
fetele se m[ritau foarte tinere, cu b[rba\i desemna\i de cei
b[tr`ni. C`nd o fat[ ajungea la v`rsta de paisprezece ani, vorbea
]n mod liber de m[riti=. At`t de tradi\ional[ era aceast[ norm[,
]nc`t nici o fat[ nu se sim\ea nefericit[, dimpotriv[, orice
]nt`rziere o nelini=tea. Fetele ]n\elegeau trebuin\a c[s[toriei,
nu se ]ndr[gosteau nebune=te =i iubeau numaidec`t pe b[rbatul
ales pe calea ra\iunii. Nu sufereau de altfel nici o constr`ngere
=i, dac[ nu le pl[cea un t`n[r, ]l refuzau f[r[ nici o discu\ie.
Luau ]ns[ parte, ]mpreun[ cu familia, la procesul de alegere,
]=i d[deau p[rerea, o ascultau pe a altora, a=a cum faci c`nd
cumperi o stof[ scump[. }n acest chip, toate se m[ritau cu
oameni boga\i sau ]n stare s[ devin[, prefer`nd aproape cu
stricte\e marii industria=i, marii restauratori sau hotelieri,
magistra\ii care aveau =i mo=ie, mai rar un ofi\er, de la colonel
]n sus, niciodat[ un profesor, niciodat[ un intelectual. Fetele

320
 Enigma Otiliei

erau umblate prin str[in[tate, vorbeau c`te o limb[ str[in[,

=tiau s[ se conduc[ ]n lume =i erau ]ncredin\ate de valoarea
clasei lor, nu citeau ]ns[ nimic, nu aveau nici un fel de
cuno=tin\e artistice sau literare. Orice intrare pe domeniul acesta
era socotit[, ]n chip tacit, ca o dovad[ de prost-gust, de proast[
origine, =i individul imprudent era privit cu mirare, de la picioare
spre cap, spre a i se descoperi semnele mizeriei. De aceea, ]n
numeroasa familie, femeile, de la douzeci =i cinci de ani ]n
sus (c[ci domni=oare de v`rsta aceasta nu puteau exista), erau
mai degrab[ antipatice, prin suficien\[ burghez[ =i total[,
impertinent[ mirare ]n fa\a cui dep[=ea mijloacele intelectuale
sau era sub mijloacele lor materiale. St[nic[ ]nsu=i nu le cam
]nghi\ea, fiindc[, de=i el nu avea prea mari ]nclina\ii intelectu-
ale, afecta totu=i a fi „boem“, om ratat „de prea mult[ sim\ire
=i dor de ce e frumos ]n va\[„. Fetele, de la paisprezece la
nou[sprezece ani, ]ns[, erau toate dr[gu\e =i simpatice, fiindc[,
pe de o parte, prin educa\ie, dep[=eau nivelul fetelor obi=nuite,
iar pe de alta, nefiind intelectuale prin tradi\ie, erau modeste.
Lili, de pild[, cu p[rul ei c[zut ]n cascade pe umeri, cu p[l[ria
de paie larg[, cu ochii ei negri, uni\i prin ]mbin[tura spr`nce-
nelor, prin tenul m[sliniu, grecesc, era cu adev[rat gra\ioas[.
Era un fel de Otilie oache=[, care ]ns[ prevestea c[ avea s[
evolueze spre burghezie.
St[nic[ mai pip[i pu\in pe Lili, l[s`nd tamburinarea dinspre
coaps[ ]nspre genunchi.
„Hm, coment[ el mental, ce nepoat[ plinu\[ am! Ferice de
tic[losul care-o s-o ia. +tiu c[ am rude frumoase! Cu a=a familie,
m[ pot m`ndri!“
— Ei, continu[ iar[=i tare, ai pus cumva ochii pe cineva,
juc[m la nunt[?
Lili ascult[ aceste vorbe lini=tit[, cu naturale\e, doar cu o
not[ de mul\umire. Toader explic[:
— N-am g[sit p`n[ acum, dar o s[ g[sim. Mi-au dat a
]n\elege c-ar lua-o vreo doi oameni cu stare, de treab[, dar
sunt cam ]n v`rst[. M[ g`ndesc =i la asta. O fat[ de =aisprezece
ani nu st[ bine l`ng[ un om de patruzeci =i cinci. S-a cam dus

321
 G. C[linescu

obiceiul [sta. Mi-a spus doctorul de cas[ c[ n-ar cam fi potrivit,

=tii, pentru progenitur[. }n\eleg ca fata s[ fac[ copii.
— Ai perfect[ dreptate, aprob[ St[nic[, str`ng`nd iar m`na,
nu e bine b[tr`n, dar nici t`n[r de tot. A=a ]n floarea v`rstei,
c`nd e omul cu entuziasm =i cu experien\[, a=a ca mine, Toader.
St[nic[ nu g`ndise nimic extraordinar spun`nd aceste vorbe,
dar apoi fu str[b[tut de o idee insidioas[. „Ce mai nevast[, ]=i
zise, ar fi “o fat[ ca asta“ (evit[ ]nadins, din scrupul, preciziunea),
grecoaic[ de-a noastr[, s[n[toas[, f[r[ maimu\[reli. +i ce mai
avere are fata asta! Ah, Doamne, de ce m-ai f[cut unchi?!“
— Nici nu ne g`ndim, urm[ Toader, numaidec`t la un om
cu avere. }i dau zestre destul[. Mai bine un t`n[r s[rac, dar
care s[ vrea s[ munceasc[, s[-l \in eu din scurt, s[-l introduc ]n
mor[rit. Face el avere.
Precum se vede, Toader admitea „le jeune homme pauvre“1,
numai ]n bran=a mor[ritului =i industriilor agricole.
O idee fulger[ scurt prin creierul lui St[nic[, pe care ]ns[
n-o exprim[: „Oare mitropolitul-primat nu poate s[ dea dez-
legarea de c[s[torie ]ntre o nepoat[ =i un unchi, vorba vine
unchi, c`nd sunt ]n joc interese mari, p[strarea for\ei unei familii,
consolidarea s`ngelui? }n definitiv, ce dac[ e fata copilului
surorii mamei? Ei =i? Dar s`ngele ei nu s-a ]nstr[inat prin alian\a
p[rin\ilor? }n familiile domnitoare asta e ceva curent. D[-le
dracului de prejudec[\i, de-aia scade natalitatea. Cu asta =i cu
paralele ei eu a= popula patria, a= face Rom`nia Mare.“
St[nic[ str`nse peste bra\e s`nul fetei =i-i zise cu aer
p[rintesc:
— Vezi, Lili, cum e=ti? Ai ajuns fat[ de m[ritat, =i pe la
unchiul t[u nu treci s[-l rogi s[ se intereseze de viitorul t[u.
Am =i eu rela\iile mele, experien\a mea.
Ideea de a pune la cale viitorul fetei ]nduio=[ at`t de brusc
pe St[nic[, ]nc`t ]l f[cu s[ deteste numaidec`t g`ndul ne-
m[rturisit dinainte. „Sunt un p[c[tos, ]=i zise, auzi la ce m[
g`ndesc! N-am dec`t o scuz[, c[ n-am avut parte de ceea ce
meritam.“
1
T`n[rul lefter (fr. — n. red.).

322
 Enigma Otiliei

St[nic[ l[s[ m`na jos, cast, =i zise cu tain[ lui Toader:

— M[ Toderi\[, ce nu mai arunca\i =i voi rugina? Tot moar[,
tot mo=ie, tot fabric[ de zah[r. Numai avere =i avere. Mai sunt
pe lume =i alte bunuri, morale, m[-n\elegi. Lumea evolueaz[,
se sub\iaz[. S[ dai tu perl[ de fat[ pe m`na unuia care st[ ]n
t[r`\e! M[, am un b[iat unic, un giuvaer, ru=inos ca o fat[
mare, de=tept, de viitor, b[iat de familie bun[, b[iatul, m[ rog
\ie, al doctorului Sima. Cine n-a auzit de doctorul Sima? Face
=i el medecina, =i e ]n anul al treilea (St[nic[ min\i inten\ionat).
Are =i avere bunicic[. M[, s-au speriat profesorii de el, scrie
c[r\i, are s[ fie cel mai mare doctor. {la ajunge sigur la
Universitate =i la Academie. M[, =i e frumos, de pic[. S[ am
fete, i-a= da dou[ deodat[. Tu =tii c`t c`=tig[ un doctor mare?
Colosal! +i ce face? Te-ascult[ ni\el ici, ni\el colo, =i-\i ia banii.
Pe urm[, cinstea. Madam doctor Sima, profesor doctor Sima.
}nal\i nivelul familiei, c[ m-am plictisit tot de mo=ieri =i de
directori de fabrici. S[ d[m, ceara m[-si, un Eminescu. E tocmai
ce-\i trebuie \ie, un doctor.
— Pe nev[zute nu pot s[ m[ pronun\! zise cu comic[
gravitate Lili.
— +tii c[-mi placi! P[i c`nd l-oi vedea, pici jos. {la suce=te
mintea fetelor ]ntr-un minut (St[nic[ sim\i c[ se contrazice =i
atenu[), vreau s[ zic suce=te f[r[ s[ fac[ nimic, c[ e b[iat
serios. Primejdia e s[ nu vrea el, dar am ]ncredere ]n gustul lui
fin. C`nd te-o vedea, nu se poate s[ nu-i placi. +tii, b[iatul
[sta e pu\in sub conducerea mea moral[, eu ]i dau directive ]n
via\[, a=a c[ m-ascult[, se las[ sugestionat. Hai s[ provoc[m
o ]nt`lnire...
— N-ai dec`t, zise Toader, n-are ce strica.
St[nic[ ]ncrunt[ spr`ncenele ]n chip de ad`nc[ medita\ie,
apoi zise hot[r`t:
— S-a f[cut. }n cur`nd ave\i =tiri de la mine. Opre=te, m[,
c[ m[ dau jos.
Tr[sura tras[ de cei doi cai lucio=i ajunsese ]n dreptul bisericii
Sf`ntul Gheorghe. St[nic[ ]ntinse m`na spre tovar[=ul de
c[l[torie =i zise gr[bit, f[r[ timiditate:

323
 G. C[linescu

— M[ Toderi\[, d[-mi repede ceva parale, c[ nu prea am

procese. S[ beau =i eu din diurna unui senator.
Toader scoase repede o h`rtie mototolit[ pe care o \inuse
preg[tit[ =i i-o d[du z`mbind, f[r[ str`mb[tur[ de nepl[cere =i
f[r[ emfaz[. St[nic[ o lu[, s[ri jos, f[c`nd cu m`na la cei doi,
=i se-ndrept[ spre Lipscani, f[r[ alte ceremonii. De-abia dup[
o sut[ de metri de mers, scoase h`rtia din buzunar =i o privi.
Era o bancnot[ de o sut[ de lei. St[nic[ visase absurditatea de
a primi o mie de lei.
— Poftim, zise el cu pofid[, arunc[ suta, cum a= arunca eu
o b[ncu\[. Bani nemunci\i.
St[nic[ cump[r[ pr[jituri de la o cofet[rie =i porni spre cas[.
}nv`rtindu-se cu mintea tot ]n jurul ideii de c[s[torie, se ]nfl[c[ra
de Olimpia. M`na pe care o retr[sese cu sentimentul vinov[\iei
de pe Lili voia s-o ]ntind[ legal spre nevast[-sa. Credea c[ o
]n\elege. }n s[r[cie, marile sentimente nu se pot dezvolta.
Olimpia era =i ea femeie, avea nevoie de lux, de rochii, de
bl[nuri. E adev[rat c[ nu era vina lui =i c[ o femeie trebuie s[
aib[ zestre, ]ns[ nici vina ei nu era vina c[ avea p[rin\i
denatura\i. C`t[ deosibire ]ntre fetele din familia lui =i cele
din familia Tulea! S[r[cia te face posac, acru. Biata Olimpia!
O tr[sur[ s[ fi avut =i facea din ea regin[. Cu aceste sentimente
generoase, St[nic[ intr[ pe poarta „propriet[\ii“ lui, ]nl[tur`nd,
pe c`t cu putin\[, privirile de pe fa\ada str`mb[, culcat[ pe-o
r`n[, a casei. Voi s[ intre ]n marchiza de lemn, aplicat[ ca o
gheret[ peste u=a principal[, dar se r[zg`ndi =i merse spre fund,
unde era buc[t[ria. }i era foame =i voia s[ =tie ce se g[te=te.
Buc[t[ria era ]nchis[, goal[. Pe fereastr[ v[zu ma=ina de g[tit,
f[r[ foc. Sim\i o prim[ nemul\umire. Intr[ pe dindos ]n
sufragerie, unde constat[ c[ masa era nepus[. Pe Olimpia o
g[si ]n dormitor, ]mbr[cat[ ca de ora=, uit`ndu-se ]n oglind[.
— Bau! f[cu St[nic[, cu voin\[ optimist.
Olimpia ]l privi lini=tit[, aproape senin[. St[nic[ ]i ]ntinse
pachetul de pr[jituri:
— Uite, iubito, mi-am permis o mic[ aten\ie. Nu te uit[
St[nic[.

324
 Enigma Otiliei

— Ce-ai adus acolo? ]ntreb[ Olimpia.

— Ce-\i place \ie, pr[jituri cu crem[.
— Bine-ai f[cut! aprob[ Olimpia f[r[ exagerare.
Cuprins de un val de sentimentalitate, St[nic[ se a=ez[ ]n
spatele ei, cu fa\a spre oglind[, scoase capul must[cios de
dup[ coafura ei =i o str`nse de mijloc.
— Olimpia mea scump[, tot ce v[d m[ ]nt[re=te =i mai
mult ]n convingerea c[ nimic nu e mai ]nalt ca misterul
c[s[toriei. Iubirea etern[, pentru care p[r[se=ti familie,
bog[\ii, onoruri.
— M[ str`ngi prea tare, repro=[ moale Olimpia.
— Te str`ng ca s[ sim\i c[ ai ]nd[r[tul t[u un ap[r[tor
dezinteresat, devotat, pe so\ul t[u, pe tat[l fiului t[u. Pe cine
altcineva po\i conta? Iubita ta mam[, =i soacr[ mie, vinde tot
ce are ]n cas[, vrea s[ petreac[ =i s[ nu mai r[m`n[ =i altuia
un cap[t de a\[. Socru-meu abia \i-a dat baraca asta, ca s[ ne
asigur[m un ad[post, sub demnitatea ta. Dar n-avea grij[, nu
cer dec`t un pic de iubire, =i las’ c[-\i realizez eu toate
dorin\ele tale. Rudele? }\i dau voie s[ le dispre\uie=ti, s[ rupi
definitiv cu ele. Ce-ai avut =i ce-ai pierdut? Am`ndoi, prin
iubire, facem un bloc.
St[nic[ str`nse ]nc[ de un grad cercul bra\elor =i s[rut[ pe
Olimpia pe lobul unei urechi.
— +i, barem sunt proaspete pr[jiturile? C[ de obicei le iei
st[tute! observ[ ea, f[r[ schimbarea glasului.
— }mi pare r[u. Le-am comandat special pentru tine. Numai
pentru tine, comoar[ scump[. Uite, \i-am cump[rat de la anticar
patru ce=ti de cafea antice, noteaz[ bine, de-ale str[mo=ilor,
pe care am pus de mult ochii. Vreau s[ str`ngem de pe acum
lucruri de pre\ pentru c[minul nostru cel nou.
C`nd St[nic[ vru s[ s[rute pe Olimpia =i pe obraz, aceasta
ar[t[ pu\in[ plictiseal[:
— Drag[, m[-n\epi cu must[\ile. Las[-m[ pu\in, c[ sunt
sup[rat[!
— Dar ce ai? se alarm[ St[nic[, a=a faci tu totdeauna, la
bucuriile =i durerile tale eu nu particip niciodat[.

325
 G. C[linescu

Olimpia desf[cu pachetul de pr[jituri, lu[ o bucat[ =i ]ncepu

s-o m[n`nce ]ncet.
Ce faci, scumpo, ]\i strici apetitul. Nu mergem la mas[?
— N-am g[tit nimic, servitoarea e dus[ la mama. M[n`nc[
=i tu pr[jituri.
— Dar ce s-a ]nt`mplat, drag[? observ[ St[nic[, ]n sf`r=it,
cam iritat, d`nd drumul Olimpiei.
— S-a ]nt`mplat c[ Titi iar a fugit de acas[. Unde, =i cu
cine, =tie Dumnezeu!
— Nu m[-nnebuni! exclam[ St[nic[, l[s`ndu-se pe pat,
plin de toate volupt[\ile senza\ionalului.
+i lu`nd =i el o pr[jitur[, ]ncepu s-o m[n`nce, cl[tin`nd
mereu din cap.

326
 CUPRINS
Enigma Otiliei

XVII

Felix vis[ ]nspre ziu[ diguri lungi, pe care se sp[rgeau mari

valuri, debut`nd cu urlete =i scurg`ndu-se sf[r`mat cu zorn[itul
unei grindini de sticl[. Apoi apele se retraser[ cu totul, t`r`toare
ca fumul, =i l[sar[ descoperit fundul m[rii, care se vedea plin
de creste inegale. Cobor`ndu-se din zbor asupra lor, Felix v[zu
c[ v`rfurile de st`nc[ erau de fapt turle de biserici ]n care se
cl[tinau clopote de toate m[rimile, sco\`nd valuri de sunete,
mai apropiate sau mai ]ndep[rtate. Clopotni\ele se pref[cur[
]n dansatori, acoperi\i din cap p`n[ ]n picioare de zurg[l[i, ]n
fa\a c[rora Otilia se ]nv`rtea cu ni=te castaniete ]n m`n[. Felix
=tia c[ doarme =i viseaz[, =i se silea s[ opreasc[ mai mult
fiece metamorfoz[. Deodat[, ]ns[, ochii ]i fur[ lovi\i de suli\i
de lumini, =i se recunoscu ]n patul lui, de=i nu rupsese toate
leg[turile cu visul. Curios, valurile de sunete r[sunau mai
departe, alc[tuind frazele din Folies d’Espagne de Corelli. Felix
]=i str`nse =i mai tare ochii ca s[ se bucure de vis, ]ns[ sim\i ]n
picior r[ceala t[bliei patului. Printre genele obosite de at`ta
str`ngere silnic[, se z[reau contururile camerei decolorate de
prea mult[ lumin[. Sim\i c[ era treaz =i valul de sunete e o
realitate. S[ri din pat. O m`n[ u=oar[, furtunoas[ execut[ partea
allegro moderato, sco\`nd picur[turi vitroase. Inima lui Felix
b[tu s[ se smulg[ din loc. M`na aceasta obi=nuit[ cu fraza
clasic[, exercitat[ la muzic[ ]nalt[, pasionat[ ]n geometrie,
era numai a Otiliei. }=i apuc[ lucrurile s[ se ]mbrace, =i de
nervozitate =i le puse pe dos, ]nt`rziind opera\ia. }n cele din
urm[, de bine, de r[u, fu ]mbr[cat. F[r[ s[ se mai spele, cu
p[rul v`lvoi, alerg[ jos pe sc[ri, apropiindu-se de sursa din ce
]n ce mai sonor[ de armonie. U=a od[ii cu pianul era dat[ de
perete. }n[untru, ghemuit[ pe taburet, ]mbr[cat[ ]ns[ ca de

327
 G. C[linescu

ora= =i cu p[l[ria pe cap, Otilia ]n persoan[ ]=i leg[na moale

m`inile pe deasupra claviaturii, ]mb[tat[ de sunete, subliniind
c`te o m[sur[ cu pan, pan, pan.
— Otilia! strig[ aproape f[r[ voie Felix.
Sunetele murir[ deodat[, =i taburetul, printr-o mi=care brusc[,
se suci pe ax[ ]nf[\i=ind-o pe Otilia st`nd turce=te.
— Felix! r[spunse fata =i s[ri ]n picioare.
T`n[rul se apropie exaltat de ea, =i Otilia ]ntinse bra\ele
spre el. C`nd m`inile ]i atinser[ umerii, fata se opri pu\in
intimidat[ de timiditatea lui Felix. Apoi ]l s[rut[ u=or pe un
obraz, u=or pe un altul =i, ]n cele din urm[, pe gur[. Mo=
Costache scoase o clip[ capul pe u=[ =i fugi. Otilia ]l \inea
str`ns pe Felix la oarecare distan\[ ca s[-l poat[ privi bine:
— Felix, mi-era dor de tine. Ce-ai f[cut tu at`ta vreme?
Otilia merse ]nspre taburet, rea=ez`ndu-se pe el =i tr[g`nd
dup[ sine =i pe Felix, care se l[s[ jos pe covor, cu capul ]n
poalele ei.
— Felix, uit[-te la mine, ce-ai f[cut ]n lipsa mea? +i fata,
apuc`ndu-l de b[rbie, ]i ridic[ ]n sus capul.
Felix ]=i re]nfund[ obrazul ]n poalele ei. Era cople=it de
emo\ie, dar devenit mai matur acum, mai capabil de a-=i
analiza sentimentele, se scul[ =i f[cu recapitularea lini=tit:
— Otilia, ce eram s[ fac? Te-am a=teptat. Eu am crezut c[
tu m[ iube=ti, am avut ]ncredere ]n tine, =i de aceea c`nd ai
plecat pe nea=teptate cu... cu...
— Cu Pascalopol, preciz[ r`z`nd Otilia.
— Da. C`nd ai plecat, am fost am[r`t. Nu te-am uitat
niciodat[, toate g`ndurile mele au fost numai pentru tine,
]ns[ eram demoralizat. Plecarea ta, trebuie s[ recuno=ti, era
ciudat[, nu mi-ai explicat niciodat[ nimic. Cu toate c[ o
speran\[ absurd[ ]mi spunea altfel, ]n ultima vreme nu credeam
c[ ai s[ mai vii.
— Ce prost e=ti!
— Eu am crezut ]n tine, am fost devotat cuv`ntului dat
(aici Felix avu un scrupul =i se opri pu\in). Poate am gre=it o
clip[, sunt gata s[-\i m[rturisesc, dar n-a fost nimic serios. O

328
 Enigma Otiliei

eroare, mai pu\in dec`t at`t, o desperare, fiindc[ tu nu-mi

scriai nimic.
Otilia r`se.
— +tiu eroarea, te iert solemn!
— Ce =tii? De unde =tii?
— Ei, mi-a spus St[nic[! Nu =tiu cum a aflat c[ vin, =i
azi-noapte a fost la gar[ cu un buchet mare de flori. Bine]n\eles,
mi-a spus lucruri pentru o s[pt[m`n[. Mi-a spus =i de o aventur[
a ta cu Georgeta, ]ns[ tu =tii c[ eu pot deosebi ce e adev[rat
de ce e palavr[ ]n vorbele lui St[nic[. N-am crezut nimic.
— Era totu=i adev[rat, p`n[ la un anume punct.
— Ah, Felix, r[m`i mereu un copil! Nu poate fi nimic
adev[rat din punctul de vedere care ne prive=te. |i-am spus c[
te iubesc, nu sunt d[daca ta.
Otilia ]l trase pe Felix de o m`n[, a=a cum =edea cu
genunchii pe taburet, ]l s[rut[, apoi cu cealalt[ m`n[ zdr[ng[ni
fantezist pe pian, ]ncheind:
— Va s[ zic[, totul e ]n regul[!
Dup[ pu\in[ g`ndire, Otilia zise:
— Apropo, am primit o scrisoare foarte caraghioas[ de la
tanti Aglae et companie, ]ns[ cineva semna ]n ea: Isus Cristos.
Probabil, ]n b[taie de joc. Cine s[ fie? Pe Titi nu-l cred ]n stare
de astfel de originalit[\i.
Felix fu de p[rere c[ nu putea fi dec`t Simion, care devenise,
]ntr-adev[r, M`ntuitorul. Otilia se ar[t[ profund impresionat[
de nenorocirea b[tr`nului, fricoas[ chiar.
— Felix, ]ntreb[ ea, e posibil ca cineva s[ ]nnebuneasc[
a=a, dintr-o dat[?
Felix asigur[ c[ nu, =i c[ Simion era, propriu-zis, bolnav
organic. Otilia p[ru convins[ =i ad[ug[:
— A=a spune =i Pascalopol.
T`n[rul se ]ncrunt[:
— Otilia, zise el, eu n-am nimic cu Pascalopol, dimpotriv[,
]i sunt chiar ]ndatorat. E un om a=a de simpatic, ]nc`t nu mi
s-ar p[rea deloc nepotrivit ca o fat[ ca tine s[-l iubeasc[.
— Aha! f[cu ironic Otilia.

329
 G. C[linescu

— }ns[, recunoa=te =i tu c[ totul e ciudat =i c[ cea mai tare

credin\[ =ov[ie=te. Te-ai dus la Paris =i ai stat at`ta vreme cu
Pascalopol. }n ce calitate? }l iube=ti? A crede asta ]nseamn[ s[
nu mai cred ]n vorbele tale. }n tot cazul, el trebuie s[ te
iubeasc[. Pentru mine, Otilia, ai ]nceput s[ devii o enigm[. +i
Pascalopol, =i eu suntem ]ndrept[\i\i s[ credem c[ ne iube=ti
=i, totu=i, nimeni nu =tie sigur. Te rog, Otilia, spune-mi sincer,
nu m[ face s[ suf[r! De ce te duci mereu cu Pascalopol, de ce
te por\i cu el ]n a=a fel ]nc`t s[-i treze=ti speran\ele?
Otilia se r[sucise ]ncet pe taburet =i c`nta la pian, f[r[
s[ r[spund[.
Felix l[s[ capul peste claviatur[, cu b[gare de seam[, ca
s[ nu r[neasc[ degetele ]nc[p[\`nate ale Otiliei, =i ]nge-
nunchind l`ng[ ea, ]i cuprinse picioarele.
— Otilia, te rog, e adev[rat ce spune lumea, c[ te-ai logodit
cu Pascalopol?
Fata se uit[ bl`nd =i lung, cu ochii ei alba=tri, ]n ochii lui
Felix, =i spuse simplu =i lini=tit:
— Nu e adev[rat, Felix. Acum e=ti mul\umit?
— Ar trebui s[ fiu mul\umit, =i totu=i, este ceva care m[
las[ ]n ]ndoial[. Va s[ zic[, tu e=ti capabil[ s[ dai unui om ca
Pascalopol credin\a c[-l po\i iubi, f[r[ s[ fie adev[rat.
— Pascalopol, zise Otilia, pu\in cam iritat[, nu crede c[-l
iubesc. El se poart[ cu mine a=a cum s-a purtat de c`nd eram
mic[, de cinci ani. Mi s-ar p[rea curios s[ fie altfel. Am venit
acas[ vesel[, =i m[ ]ntristezi din nou.
— Otilia, regret[ Felix, iart[-m[, n-am voit s[ te sup[r.
|i-am spus cu sinceritate ce-am g`ndit ]n lipsa ta.
— Felix, implor[ Otilia, de ce nu vrei tu s[ fii cuminte? Am
at`tea s[-\i spun! Haide cu mine sus.
+i fata, apuc`ndu-l de m`n[, ca de obicei, ]l trase =i ]ncepu
s[ alerge cu el pe sc[ri ]n sus.
}n odaia Otiliei, pe pat, erau deschise dou[ geamantane
noi. Fata arunc[ cu furie toate lucrurile de deasupra, spre a
g[si ceva, =i ]n sf`r=it scoase un morman de cravate =i unul de
fotografii. Cravatele le arunc[ pe toate ]n jurul g`tului lui Felix,

330
 Enigma Otiliei

care ]ns[ n-avu vreme s[ le admire, fiindc[ Otilia ]i trecea,

una c`te una, fotografiile, ]n care erau fixate momentele mai
tipice ale petrecerii ei ]n Fran\a. Curios, Pascalopol lipsea
sistematic din aceste scene, ceea ce se explic[, spunea Otilia,
prin faptul c[ fotograful era chiar Pascalopol. Bucuria intimit[\ii
le fu tulburat[ de apari\ia lui St[nic[.
— Ei, zise el triumf[tor lui Felix, nu \i-am spus eu c[ are s[
se ]nt`mple ceva extraordinar ]n cur`nd? He, hei, St[nic[ e
totdeauna bine informat. +ti\i c-am f[cut pe detectivul. L-am
g[sit pe Titi.
— Unde e?
— E acas[, ]l trateaz[ soacr[-mea cu zeam[ de l[m`ie.
St[nic[ povesti scurta odisee a lui Titi. Nu fusese dec`t o
banal[ escapad[. Titi se ]nt`lnise cu Soha\chi, care ]l b[tuse
pe umeri amical =i-i f[cuse teoria obiectivit[\ii. }ntre ei, zise
el, nu putea fi nici un conflict. Ce fusese ]ntre Titi =i sor[-sa,
nu-l interesa. Sunt lucruri care se ]nt`mpl[ des, f[r[ ca prin
asta s[ se rup[ leg[turile dintre prieteni. Ei, ]n definitiv, n-aveau
dec`t p[reri bune despre el, =i chiar Ana, „pe onoarea mea“, a
regretat c[ s-au certat. Cum? Un b[rbat cu o femeie, care au
tr[it ]mpreun[ o vreme, trebuie s[-=i scoat[ ochii? Soha\chi
re]nvie amintirile de =coal[, ce pl[ceau at`t de mult lui Titi, ]l
trat[ cu vin =i-l ame\i at`t de bine, ]nc`t ]l duse acas[ la ei, la
fostul lui c[min. Acolo, culmea, d[du ochii chiar cu Ana, care
]l primi foarte jovial. Era m[ritat[ din nou, dar so\ul avea cas[
]n ora=. Acum avea s[ vin[ =i el aici s-o ia. Titi se sperie, ]ns[
to\i ]l asigurar[ c[ nu e nimic, c[, dimpotriv[, noul so\ zisese:
cum se face c[ nu cunosc eu pe domnul Tulea, fostul t[u b[rbat?
A= fi onorat, am auzit c[ e pictor de seam[ =i b[iat de familie
bun[. Ana merse p`n[ acolo ]nc`t, ]n grab[, oferi lui Titi c`teva
mici aten\ii de ordin erotic, de care acesta era at`t de lipsit de
mult[ vreme. Veni =i so\ul, se ar[t[ ]nc`ntat =i generos,
comand[ de b[ut, se scandaliz[ la ideea ca Titi s[ plece a=a
de repede =i, c`nd dup[ o noapte de b[utur[, constatar[ c[ s-a
f[cut ora patru diminea\a, to\i sf[tuir[ pe Titi s[ r[m`n[ p`n[
se face bine ziu[. So\ul disp[ru, =i Titi avu, pentru dou[ ore,

331
 G. C[linescu

iluzia c[ este iar c[s[torit. Ce urm[rea Ana? St[nic[ pretindea

c[ sunt la mijloc planuri infernale. }n fond, se pare c[ nu era
nimic altceva dec`t o lips[ de \inut[ moral[, de mic[ burghezie,
amestecat[ =i cu speran\a ascuns[ de a trage un mic folos.
Dup[ ce se desp[r\ise de Titi, Ana ]ncepuse s[ se slujeasc[ de
amintirea lui ca de o distinc\ie. Fiindc[ auzise vorbindu-se de
Otilia, de mo= Costache =i de ceilal\i cu nuan\[ de respect
burghez, se sim\i datoare s[ explice lumii c[-i cunoa=te, doar
a fost c[s[torit[ cu domnul Tulea, dar a fost nevoit[ s[ se
despart[ prin bun[ ]n\elegere, fiind interese mari de mo=tenire,
care nu se pot spune. Ana invent[ fel de fel de absurdit[\i ]n
privin\a asta. Noul so\, care era un om de aceea=i mentalitate,
]i b[tea ]n strun[. Erau to\i oameni pentru care orice cuno=tin\[
era pre\ioas[, fiindc[ po\i s[ te lauzi c-o ai, =i a c[ror unic[
petrecere ]n via\[ era de a vizita azi pe unul, m`ine pe altul.
Soha\chi ar fi socotit cuno=tin\[ =i pe acela cu care s-ar fi b[tut,
dup[ terminarea conflictului, at`ta sociabilitate era ]n el. Odat[,
c[lcat pe picior, ]njurase pe drum pe un individ, care r[spunsese
=i el cu mult[ culoare argotic[. Soha\chi uit[ incidentul, dar
\inu minte figura, =i ]ntr-o zi apuc[ pe individ de bra\, vorbi cu
el, ]l invit[ ]ntr-o bodeg[ mir`ndu-se mereu de unde-l cunoa=te.
Chestiunea se l[muri, dar rivalii efemeri r[maser[ prieteni.
Familia Soha\chi era, cu toate ridic[rile prin profesii, ]nc[ de
structur[ mahalageasc[, recalcitrant[ la r[ceala protocolar[,
]nc`t e foarte cu putin\[ ca numai acesta s[ fi fost tot misterul
re\inerii lui Titi. }ns[ Aglae, pu\in complicat[ suflete=te, dar cu
purt[ri de familie veche, fu implacabil[. Pe Titi nu-l ]nvinov[\i
deloc c[ acceptase invita\ia, ci blestem[ pe Ana =i toat[ stirpea
ei c-au ]ndr[znit s[ ame\easc[ un b[iat slab, sc[pat de sub
ochii „mamei lui“. }l sui pe Titi care, ]n fond, satisf[cut
fiziologice=te, se sim\ea bine, ]n pat, ]i puse ]n jurul capului
felii de cartof, ]i d[du tisane =i-i recomand[ ca, alt[ dat[, s[
fie mai prudent. Aglae luase ]n st[p`nire des[v`r=it[ pe Titi,
av`nd aerul de a spune c[, f[r[ ea, Titi e un nefericit.
Otilia r`se =i ]ntreb[ ce fac ceilal\i. St[nic[ ]i comunic[
cum c[ to\i o iubesc superlativ =i regret[ c-au jignit-o, =i mai

332
 Enigma Otiliei

ales ]i transmise dorin\a Aurichii de a o vedea. Otilia n-avea

nici un fel de fiere =i uita repede r[ut[\ile altora. Consult[ din
ochi pe Felix =i zise c[ niciodat[ n-a fost sup[rat[, ceea ce
determin[ pe preagr[bitul St[nic[ s[ dispar[ numaidec`t =i s-o
aduc[ pe Aurica. Toat[ extraordinara revolu\ie sufleteasc[ a
lui Felix, la apari\ia ca din vis a Otiliei, ]ncepu s[ fie am[r`t[
de aceste ]ntrevederi, care ]i r[peau ceva din drepturile lui.
Otilia intui nemul\umirea lui Felix =i-l m`ng`ie repede =i pe
furi= pe o m`n[, ]n sensul c[ de el va avea ea grij[ mai t`rziu.
Aurica intr[ ]n odaie aproape umilit[, s[rut[ pe Otilia pe
am`ndoi obrajii =i p[ru s[ nu mai aib[ nimic din r[utatea ei.
Sl[bise =i mai tare, gropi mari, vinete ]i ]nconjurau ochii, =i era
o mizerie s-o vezi vopsit[ violent pe fa\[, ca s[ par[ t`n[r[.
Otilia fu pe loc ]nduio=at[ =i, fiindc[ sim\ea lipsa p`n[ =i a
r[ului dac[ se obi=nuise cu el, revederea veri=oarei o bucur[.
}i mul\umi de cartea po=tal[ =i de scrisoare, f[c`nd-o s[-=i lase
capul ]n jos, =i atunci St[nic[ =i Felix ]=i d[dur[ seama c[
Aurica scrisese pe furi= o scrisoare Otiliei. Scoase din geamantan
ni=te nimicuri, o sticlu\[ de parfum, un guler scrobit de broderie
(se purta atunci) =i le d[du generos Aurichii, de=i nu avusese
inten\ia aceasta, =i lucrurile le cump[rase pentru ea. Aurica
]ncepu s[ pl`ng[, ur`\indu-=i toat[ fa\a. Nu pl`ngea de c[in\[,
ci din nervozitate. Dac[ s-ar fi analizat, ar fi descoperit c[
invidia pe Otilia ca ]ntotdeauna, ]ns[ acum invidia se pref[cuse
]n sentiment de ]nfr`ngere, ]n casa ei. Ap[s`nd, f[r[ tact, pe
partea cea mai dureroas[ a sufletului ei, St[nic[ ]i declam[
aceste inep\ii:
— Aurico! Nu mai pl`nge, c[ St[nic[ vegheaz[. Viitorul
t[u abia acum ]ncepe. Am pentru tine ni=te partide str[lucite.
Aurica, ]ns[, ]ncetase numaidec`t s[ pl`ng[ =i examina cu
lacom[ curiozitate obiectele Otiliei. Acum fu ea aceea care
arunc[ o vorb[ nepl[cut[:
— +i c`nd sunte\i deci=i s[ face\i nunta? ]ntreb[ ]n mijlocul
unui oftat cu tril, ca dup[ pl`ns.
— Nunt[? Cu cine? ]ntreb[ mirat[ Otilia, observ`nd paloarea
subit[ a lui Felix.

333
 G. C[linescu

— Cu... Pascalopol! zise, cu o real[ nevinov[\ie, Aurica.

— Ah, se sup[r[ Otilia, m-a\i ]nnebunit cu Pascalopol [sta!
Am ]nceput s[-l ur[sc, s[racul! Cine v-a spus c[ m[ m[rit cu
Pascalopol? E o vorb[ f[r[ sens. }nainte nu v[ mira\i deloc
c`nd Pascalopol m[ \inea pe genunchi, =i acum, c[ sunt nubil[,
trebuie neap[rat s[ vede\i lucruri suspecte. S-a obi=nuit cu mine
=i cu noi to\i, cum ne-am obi=nuit =i noi cu el. Asta e tot. Nu
m[ pot lipsi de el, cum nu m[ pot lipsi de papa. Dac[ asta
trebuie neap[rat s[ duc[ la nunt[, atunci nu mai =tiu ce e
prietenia =i mai ales respectul. A= vrea s[ descop[r c[ mama ]l
]n=ela pe tata, c[ Pascalopol e tat[l meu adev[rat. Atunci a=
fi, ]n sf`r=it, eliberat[. A= putea s[-l iubesc ]n tihn[ pe bietul
meu Pascalopol, f[r[ insinua\ii.
— S[ fac eu cercet[ri! se oferi St[nic[.
Otilia strig[ lui Felix:
— Drag[, d[-i o cr[vat[, din partea mea, ca s[ nu m[ mai
persecute.
— Cum! s[ri St[nic[. Ai cravate?
+i smulse tot mormanul de pe um[rul lui Felix:
— Faine! Minunate! Adev[rat pariziene. Otilia fu s[rutat[,
cu un \oc sonor, pe frunte.
St[nic[ d[du s[ fug[ pe u=[ cu cravatele, dar Otilia ]i smulse
c`teva din ele:
— Nu toate, St[nic[, ce faci? Mai sunt =i al\ii.
— Care al\ii, se r[\oi St[nic[, care al\ii? Eu pentru tine
mi-am pus lini=tea sufleteasc[ ]n joc, am f[cut aici fapte mari,
cu modestie, ]n t[cere. Vei vedea tu ce merit de la tine! Am
s[-\i spun o chestie teribil[, dar nu acum. Las[, c[ Felix se
duce el singur la Paris, v[ duce\i am`ndoi, nu mai face\i pe
misterio=ii. Am =tiri pozitive. Chestia e studiat[, hot[r`t[.
Abia seara t`rziu, Otilia sc[p[ de to\i =i, a=ezat[ dup[
modelul ei pe sofa, ]n fa\a lui Felix, pe care-l chemase, ]i
povesti toate m[runtele bucurii ale plimb[rii, mestec`nd, din
c`nd ]n c`nd, c`te o bomboan[ =i d`nd =i lui Felix. Acesta
asculta =i contempla. Otilia se rotunjise pu\in la fa\[, a=a ]nc`t
forma osoas[ a capului ie=ea =i mai bine ]n eviden\[, devenise

334
 Enigma Otiliei

mai lucioas[, mai feminin[, f[r[ s[-=i piard[ aerul copil[resc.

Ochii ]i erau mai arden\i =i, ]n genere, \inuta ei era mai sigur[.
}n vorba =i gesticula\ia ei se citeau o st[p`nire deplin[, o
maturitate enigmatic[. Cu toat[ exuberan\a fetei, Felix se
sim\ea inferior. }n ochii Otiliei mocneau judec[\i despre via\[
=i despre el, hot[r`ri ]ndelung meditate, ironii. Asupra unei
astfel de fete, nu putea avea nici un fel de autoritate, seriozitatea
ei ]l paraliza. Oric`t compararea i se p[rea jignitoare, se g`ndea
la Georgeta. Aceea p[rea =i ea emancipat[, liber[ ]n mi=c[ri,
protectoare =i avea =i ea detestabilul tic de a-l apuca de b[rbie
ca pe un copil. +i, cu toate acestea, ]n ochii ei se citeau o
total[ ne]ncredere ]n puterile ei feminine =i un respect nesf`r=it
pentru b[rbat. Nimic ]n purtarea Otiliei nu era agresiv sau
arogant, gesturile =i cuvintele ei erau pline de gra\ie, ]ns[ totul
respira prea mult[ inteligen\[. Otilia tr[ia cum c`nta la pian,
zguduitor =i delicat, ]ntr-un tumult de pasiuni, notate precis pe
h`rtie, st[p`nite =i justificate. Otilia p[rea c[ „=tie multe“ =i
intimida pe b[rbat, irit`nd pe femei, care ]n genere du=m[nesc
pe orice femeie independent[ fa\[ de b[rbat. Mo= Costache,
Pascalopol, St[nic[, Felix ]nsu=i n-ar fi ]ndr[znit s[ contrarieze
pe Otilia. O scurt[ oboseal[ a ochilor, o ducere a m`inilor la
t`mple, ca un repro=, ]mpietrea pe cauzatorul presupus al
sup[r[rii =i-i d[dea sentimentul catastrofei. C`nd Otilia
]nconjura cu la\ul delicat al m`inilor ei sub\iri g`tul lui mo=
Costache, b[tr`nul r`dea cu toate liniile fe\ei, dar dac[ Otilia
dezaproba, oric`t de bl`nd, ceva, mergea ]n v`rful picioarelor,
ca ]n odaia unui bolnav. Aceast[ siguran\[ izbise, din prima
clip[, c`nd intrase ]n casa lui Giurgiuveanu, pe Felix, =i o
acceptase ca pe ceva ce-i lipsea, ghicind ]n ea unul din
atributele maternit[\ii. Felix a=teptase de at`ta vreme pe Otilia,
=i acum, c`nd o avea ]nainte, mai frumoas[ =i mai binevoitoare
pentru el ca oric`nd, era nemul\umit. Otilia din a=tept[rile lui
se supunea ]nchipuirilor, se mi=ca dup[ dorin\ele lui, aceasta
era independent[. C`nd Otilia din vis deschidea gura s[ spun[
lui Felix c[ nu-l iube=te, Felix am`na sentin\a =i o contesta,
acum Otilia vorbea tare, spunea propozi\ii satisf[c[toare, ]ns[
nu a=a netezi, cum le-ar fi dorit el.

335
 G. C[linescu

— De ce m[ prive=ti a=a fix? ]ntreb[ Otilia.

— Nu, nimic! protest[ Felix, de=i o serie ]ntreag[ de
nedumeriri ]i muncea creierul. Otilia nu spunea lui Felix c[
nu-l iube=te, ci numai se ap[ra de ]nvinuirea c[ nu-l iube=te.
Nu da nici un curs sentimentului, nu ]n forma brutal[ pe care,
de mult, Felix o gonise din mintea lui, ca absolut incompatibil[
cu dragostea ad`nc[, dar sub chipul proiectelor, al vis[rii
]mpreun[. Felix ar fi voit ca Otilia s[ spun[: „Mai t`rziu, c`nd
vom fi ]mpreun[„, ]ns[ ea nu f[cea nici un proiect de viitor.
Odat[, ea d[duse a ]n\elege c[ Felix are, mai ]nt`i de toate,
de ]ndeplinit o misiune ]n via\[, s[-=i promoveze cariera, ]ns[
nu era acesta un motiv de a goni p[n[ =i visurile. Evident,
sufletul Otiliei era impenetrabil, =i, dac[ ea juca con=tient o
comedie, o juca cu mult[ fine\e =i gra\ie. Cu c`t Otilia s[ruta
mai des pe Felix, pe frunte, pe obraz, sau u=or, ca pe un copil,
pe gur[, cu c`t ]l asigura c[ „tu trebuie s[ faci cum ]\i zic eu,
am eu vederile mele“, sau ]i repro=a „a=a m[ iube=ti tu pe
mine?“, cu stilul unei infirmiere frumoase care face ochi dulci
unui r[nit must[cios pe masa de opera\ie, cu at`t demoralizarea
se ]ntindea pe sufletul lui Felix. Otilia nu-l iubea, Otilia se
dezv[luia ca defini\ia surorii, tocmai acum c`nd se de=teptase
]n el dragostea. Suflet limpede, incapabil de disimula\ie,
profund ]n sentimente, Felix, dup[ oarecare codire, marturisi
Otiliei starea lui de spirit:
— M[ ]ntrebi de ce te privesc! Sunt cuprins de un sentiment
ciudat. Prezen\a ta aici m[ face fericit, te-am a=teptat cu
]ncredere, te-am visat, dar sunt chinuit de ]ntreb[ri. Dac[ mi-ai
spune neted c[ nu m[ iube=ti, a= fi am[r`t cum nu po\i s[-\i
]nchipui, totu=i m-a= resemna, fiindc[ a= socoti c[ te tiranizez,
f[c`nd prea mare parad[ de triste\e. Nu =tiu bine ce hot[r`re
a= lua, dar \i-a= p[stra totdeauna devotamentul meu. Tu spui
]ns[ c[ m[ iube=ti! Dar de ce nu spui asta ca mine, de ce
sufletul t[u nu e a=a de neted ca al meu? Nu pot s[-mi ]nchipui
dragostea, dec`t sf`r=ind cu c[s[toria. Sunt de acord c[ trebuie
s[ a=tept, dar de ce nu-mi vorbe=ti de viitor, de ce nu m[ faci
p[rta= la proiectele tale? De ce taci, pentru Dumnezeu, de ce

336
 Enigma Otiliei

nu-mi spui limpede cum vezi lucrurile, de ce nu spui nim[nui

nimic? Nu-mi trebuie de la tine dec`t un cuv`nt, =i a=tept oric`t,
=i m[ port oricum vrei tu.
— +i ce cuv`nt e acela?
— Un cuv`nt limpede, care s[-mi dea certitudinea c[ m[
iube=ti sau nu.
— Dar, Felix, pentru numele lui Dumnezeu, te iubesc, de
c`te ori \i-am spus?
— Nu =tiu, nu m-am exprimat bine, v[d c[ nu-mi ajunge!
Te vei c[s[tori vreodat[ cu mine?
— Felix, nu complica lucrurile! De ce, dac[ tu singur
recuno=ti c[ nu e acum momentul pentru asta, s[ vorbim de
viitor? Esen\ial pentru tine este c[ te iubesc. Sunt sigur[ c[ te
voi iubi =i m`ine, dac[ vei fi cuminte, bine]n\eles, nu pot s[
vorbesc ]ns[ de pe acum de ceea ce se va ]nt`mpla m`ine.
Poate c[ m`ine, c`nd tu sf`r=e=ti studiile, nu m[ mai iube=ti.
— Niciodat[!
— Vom vedea. Dac[ m[ vei iubi, se va ]nt`mpla ceea
ce dore=ti.
— Deci, ]mi f[g[duie=ti?
— Oh, e=ti ineducabil. Este cum \i-a= spune: ]\i promit s[
nu mor m`ine. +i tu, Felix, vrei s[ te faci doctor, om tare!
Am avut totdeauna fric[ s[ hot[r[sc lucrurile dinainte,
lucrurile care nu sunt ]nc[ ]n puterea mea. N-am zis
niciodat[: m`ine voi c`nta la pian, dar, ]n fa\a pianului, am
c`ntat. Niciodat[ nu m-ai auzit spun`nd: am s[ merg la Paris,
=i am mers ]ndat[ ce mi s-a propus. Nu ]n\elegi ce vreau
s[-\i spun? Eu stau de vorb[ cu tine, cel de acum, =i \ie ]\i
spun: „te iubesc“, cu tine m-a= c[s[tori, dar acum nu pot.
Nu promit nimic, privesc via\a care se desf[=oar[, de tine
depinde totul.
Teoretice=te, Felix ]n\elegea prea bine, dar, pentru o fat[,
explica\ia p[rea cam subtil[. Tot sufletul lui, voluntar =i idealist,
tr[ia ]n temeiul unui program, niciodat[ mul\umit cu prezentul.
Putea s[ fie adev[rat ceea ce spunea Otilia, dar putea fi =i o
tactic[ de fat[ =ireat[ de a ocoli preciziunile.

337
 G. C[linescu

— Ascult[, Otilia, s[ zicem c[ m`ine, c`nd c[s[toria

noastr[ ar fi posibil[, eu te-a= iubi la fel =i tu la fel, atunci ai
primi s[ fii so\ia mea?
Otilia r`se, str`nse pe Felix ]n bra\e, ca pe mo= Costache,
cu sensul: „nu-\i vine mintea la cap deloc“ =i zise:
— Felix, du-te =i te culc[. Mi-e somn. M`ine povestim
fiecare ce-am visat.
}n ziua urm[toare, Pascalopol f[cu o vizit[ quasioficial[.
Str`nse viguros m`inile lui mo= Costache, ]i d[du un port\igaret
dintr-un lemn parfumat, se interes[ de s[n[tatea lui. Acelea=i bune
aten\iuni le avu =i fa\[ de Felix, a c[rui min[ o l[ud[. Scoase din
buzunar un portefeuille mic, de marochin ro=u, =i i-l d[du.
Apoi, Pascalopol f[cu fa\[ de c`te=itrei un raport am[nun\it
asupra petrecerii ]n Fran\a, dest[inuind itinerariul, ]ngrijirile
date Otiliei, micile incidente. Ai fi zis un unchi care comunic[
celorlal\i membri ai familiei cum s-a achitat de ]ns[rcinarea
de a plimba o nepoat[. Pascalopol se mir[ c[ anume scrisori
nu fusese primite de mo= Costache. Deoarece spusese acolo
lucruri pe care aci ]n Bucure=ti le =tiuse totu=i St[nic[, Felix
b[nui pe dat[ pricina. T[cu ]ns[ din gur[, fiindu-i sil[ de orice
dela\iune. Pentru c[ afar[ era cald =i adia un v`nt dulce, cu
miros de salc`m, Pascalopol avu dorin\a de a sta ]n chio=cul
din gr[din[ =i de a juca o partid[ de c[r\i. El g[si c[ e p[cat ca
rudele s[ se certe ]ntre ele, fiindc[ acum ar fi avut-o =i pe
Aglae printre ei. Otilia se oferi numaidec`t s-o cheme, ]ns[
mo= Costache fu ne]nduplecat. Spuse, foarte r[gu=it, punctul
lui de vedere:
— Cine nu se poa-poart[ bine cu fe-feti\a mea n-are ce
c[uta aici.
+i r`se mul\umit, p`n[ la m[selele din fund, c[tre Otilia,
care s[ri pe genunchii lui =i-l ]ncoron[ cu bra\ele.
— Papa! zise ea, ]ndrept`ndu-i unicul fir de p[r, pe care
acuitatea ochilor ei ]l z[rea ]n v`rful \estei b[tr`nului.
Mo= Costache fu a=a de mul\umit, ]nc`t primi s[ joace c[r\i,
miz`nd cinstit, pe fa\[, =i continu[ jocul =i dup[ ce pierdu.
Satisfac\ia lui ]nv[luia =i pe Felix, c[ruia ]i ]ntinse, dintr-o dat[,
un fi=ic cu bani.

338
 Enigma Otiliei

— A-am uitat s[ \i-i dau, explic[ el, e dreptul dumitale.

— Ei, Costache, nu e a=a c[ domnul Felix e un b[iat bun,
cum \i-am prevestit eu?
— Buun! aprob[ b[tr`nul. El =i cu Otilia sunt copiii mei.
— Tu, Costache, ai p[r\ile tale bune =i p[r\ile tale rele,
zise Pascalopol. Doar te cunosc de at`ta vreme. Cine nu te-ar
=ti, cum te =tiu eu, ar zise c[ e=ti indiferent fa\[ de copii, =i
tu, dimpotriv[, ]i iube=ti. }ns[, vezi tu, Costache, n-ajunge s[
iube=ti un copil, trebuie s[-i faci via\a mai frumoas[, s[-i dai
toate bucuriile, dac[ po\i s[ i le dai. Asta e v`rsta lor cea mai
]nc[rcat[ de dorin\i, =i ce-\i lipse=te acuma nu mai cape\i
niciodat[. Eu mi-aduc aminte, Costache, c[, fiind copil, am
vrut s[ m[ duc la circ, odat[ c`nd se reprezenta nu =tiu ce
num[r. Nu m-au l[sat, nu-mi amintesc din ce pricin[. Via\a
pentru mine n-a avut ]n ziua aceea nici un ]n\eles. Apoi am
fost la circ, chiar la acela=i circ, ceva mai t`rziu, =i am v[zut
programul, dar nu mi-a trecut insatisfac\iunea. Prietenii mei
care fuseser[ ]mi povestir[, spre ciuda mea, cu at`ta culoare
reprezenta\ia la care nu asistasem, ]nc`t regretul de a nu fi
v[zut-o pe aceea a r[mas nevindecat. Este, Costache, ca =i
c`nd fata pe care am dorit-o la dou[zeci de ani mi-ar fi dat[,
ca prin minune, acuma. E prea t`rziu. Mai pl[cut e s[-\i aduci
aminte fericiri trecute, dac`t ca dup[ o tinere\e uscat[ s[ ai
t`rziu ceea ce n-ai avut la vreme. Tu iube=ti pe Otilia, f[r[
]ndoial[, =i ea te iube=te pe tine. }\i jur aici, fa\[ de ea, c[
niciodat[ nu s-a pl`ns. Deocamdat[, nici n-ar avea de ce.
Dar, Costache, g`nde=te-te la ce \i-am spus eu odat[, de nu,
]\i fur pe Otilia. }mi trebuie =i mie.
Felix se ]ncrunt[ deodat[, ]ns[ Pascalopol ]l v[zuse =i-l b[tu
cu palma peste m`n[, ]ntinz`ndu-se pu\in peste mas[.
— Nu te speria, am respectat ]ntotdeauna drepturile tinere\ii.
+i dumneata ]mi e=ti simpatic, ca =i Otilia.
Mo= Costache, f[r[ s[ se supere de bl`nda moral[ a lui
Pascalopol, aproba mereu cu capul =i, ]n cele din urm[, f[cu
cu ochiul, misterios:
— Am eu planurile mele, cu Otilia mea!

339
 G. C[linescu

Otilia rug[ at`t pe mo= Costache c`t =i pe Pascalopol s[

nu-=i mai fac[ planuri ]n privin\a ei, pentru c[ ea, zicea, nu
dore=te nimic altceva dec`t s[ =tie pe „papa“ s[n[tos, =i fiindc[
era „decis[„ s[ moar[ t`n[r[, ]nainte de a se ivi dezam[girile
]n via\[. Ea era, dimpotriv[, de p[rere ca „papa“ s[ fie mai
]ng[duitor fa\[ de Aglae, c[ci ]i era, ]n definitiv, sor[. Veni
vorba despre Simion, =i mo= Costache deveni, amintindu-=i
chestiunea, a=a de indignat, ]nc`t nu fu capabil s[ exprime
nici o idee. Pascalopol dezvolt[ aceast[ teorie:
— Persecutarea b[rbatului de c[tre femeie, ]n c[snicii cu
copii mul\i, e un fenomen foarte frecvent. Am cunoscut multe
cazuri, ]ns[ unul, mai cu seam[, ]mi este ]nc[ proasp[t ]n minte.
C`nd eram licean =edeam ]n gazd[ pe strada +tirbey-vod[, la
un t`mplar, numit Scarlat. Strada asta, care acum e o strad[ de
lux, a fost, nu mult ]nainte, teritoriu cu vii. T[ierea bulevardului
Elisabeta a atras dup[ sine deschiderea unui cartier nou,
pref[c`nd ]n or[=eni pe ni=te simpli \[rani. Picat de la \ar[ de
pe undeva, Scarlat a g[sit aci pe ultimul vl[star feminin al
unei familii de acestea simple, care de\inea o curte mare de
tot. Scarlat, fiind t`mplar, =i-a f[cut spre strad[ ni=te case
pasabile, care se v[d =i acum, =i le-a ]nchiriat. Terenul l-a t[iat
]n dou[ prin alt[ cas[ cu prisp[, pe care la fel o ]nchiria mai
ieftin, cu odaia, la studen\i. Coridorul acestei case cu p[limar
r[spundea ]n fund unde, ]n plin centru al ora=ului, d[deai de o
priveli=te cu des[v`r=ire \[r[neasc[. Acolo, Scarlat avea o cas[,
ca pe la munte ]n Muntenia, cu pridvor lat =i cu bolt[, livad[
mare, neb[nuit[, de pomi, =i ]n fund, ]n fund de tot, pierdut[
printre pomi, o magherni\[, servind de atelier. Acolo lucra el
u=i, cercevele, lucruri de astea mai mult de dulgherie. Eu cred
c[ nu exist[ cas[, ]n tot cartierul Matache M[celaru, ]n care
lemn[ria s[ nu fie lucrat[ de Scarlat. Era un om simpatic afar[
din cale, martir al unei soacre greoaie, al nevestei =i al copiilor.
Sem[na pu\in cu Creang[, fiind mai slab, avea un r`s s[n[tos,
contagios =i c`teva expresii filozofice, printre care cea mai
tipic[ era: „bun de tot!“ Erau a=a de \[rani, ]nc`t m`ncau pe o
m[su\[ joas[, st`nd turce=te ]n pat. Scarlat era un martir oficial

340
 Enigma Otiliei

al familiei. C`nd ]i spuneai ceva care confirma aceast[

tragedie, clipea m[runt, striga „bun de tot“ =i te b[tea u=or pe
p`ntece, r`z`nd cu sughi\uri, cu un timbru de o nevinov[\ie
]nduio=[toare, care ]mi r[sun[ ]nc[ ]n urechi. Dac[ a= avea o
plac[ de fonograf cu „bun de tot“ al lui Scarlat, a\i pricepe ce
fel de om era. Scarlat n-avea nici un mijloc de ap[rare, afar[
de r`sul lui =i de „bun de tot“. Era tot ce f[cea ]n momentele
lui cele mai critice. Intram adesea ]n atelierul lui, unde ]mi
d[dea buc[\i de lemn =i r`ndelele complicate s[ m[ joc, =i-mi
spunea cu glas comic lucruri de astea: „Bun de tot!“ „Cea
b[tr`n[ (soacr[-sa) nu vrea s[-mi dea de m`ncare! Hi,hi,hi!
Bun de tot!“
— Nu-i d[dea chiar de m`ncare? ]ntreb[ Otilia.
— Nu, oric`t v-a\i mira. Scarlat muncea ca un c`ine, se
]mb[ta c`teodat[ la desperare, =i depunea tot c`=tigul ]n m`inile
nevestei, despre care mi-aduc doar at`ta aminte c[ avea fa\a
prea rumen[ =i plin[ de vini=oare, =i ochii aprin=i de con-
junctivit[ granuloas[. Avusese copii mul\i, pe care ]ns[ nu-i
vedeam, fiind risipi\i, =i la care \inea cu fanatism madam, s[-i
zicem, Scarlat. Bietul t`mplar era persecutat ]n chipul cel mai
groaznic. M`nca numai urzici, timp de o s[pt[m`n[, ]n fa\a
odioasei soacre („cea b[tr`n[„), care mu=ca lacom dintr-un
c`rnat cu usturoi. Uneori, seara nu i se d[dea de m`ncare. Mi
s-a spus chiar c[ a murit din cauza asta. A plecat diminea\a la
lucru =i a picat jos, mort, dup[ ce ceruse ]n zadar nevestei s[-i
dea o bucat[ de p`ine cu ceva. Scarlat ar fi cerut, ]ns[ era
m`ndru, fiind proprietar. S[-=i opreasc[ din c`=tig, nu putea
iar[=i. Nevasta se ducea singur[ s[ ]nc[seze banii, sub cuv`nt
c[ b[rbatu-s[u e be\iv. Scarlat privea cum i se iau banii =i nu
putea spune dec`t „Bun de tot!“ Era de o onestitate scandaloas[.
Singurul lui mijloc de a se hr[ni mai bine, cu onoare, erau
pomenile. }ns[ la pomeni, d`ndu-se mai mult vin, se ]mb[ta.
— Cum ]\i explici enormitatea asta, ca o femeie s[
chinuiasc[ astfel un b[rbat? ]ntreb[ Otilia.
— }n modul cel mai simplu. Nevasta lui Scarlat era o femeie
de jos cu o capacitate de afec\iune redus[. C`t[ vreme n-au

341
 G. C[linescu

avut progenitur[, s-a purtat normal. Apoi au ]nceput s[ vin[

pruncii, =i nevasta a fost cople=it[ de grija pentru copii, care e
mai puternic[, fiindc[ este instinctual[. La mam[-sa \inea iar[=i
prin instinct. Ca \[ranc[ de origine, ]=i ]ndeplinea automatic
a=a-zisul sentiment, care ]ns[, din cauza copiilor mul\i, o irita,
o obosea. Pentru Scarlat nu mai r[m`nea nimic dec`t irita\ia.
Vreau s[ zic c[ oamenii simpli nu pot ]ntre\ine dec`t un singur
sentiment, =i c[ =i pe acela ]l ]nlocuiesc cu un fel de auto-
matism. Un om din popor nu poate fi =i patriot, =i tat[ sublim
totodat[, o mam[ nu-=i poate iubi b[rbatul =i copiii. Ori iube=te
pe b[rbat =i bate pe copii, ori iube=te pe copii =i bate b[rbatul.
Eu am experien\[ de la mo=ie, sunt, cum s-ar zice, vindecat de
anume romantisme. Unul care \ine ]n chip exagerat la un c`ine
este epuizat suflete=te =i scoate cu\itul la tat[-s[u. Emotivitatea,
delicate\ea sufleteasc[, astea sunt produse ale inteligen\ei, sunt
complica\iuni superioare. Am observat c[ p[rin\ii cu copii mul\i
iubesc r[u copiii, ]n bloc, dimpotriv[, sunt plini de afec\iune
aceia care n-au deloc copii. }n sf`r=it, s[ nu generaliz[m =i s[
revenim la cazul Aglaiei. Ea a fost totdeauna o femeie potolit[,
lipsit[ de curiozitate, n-a fost la teatru, n-a citit c[r\i. C`nd a
]nceput s[ aib[ copii, ea =i uitase de Simion, =i c`nd a avut
copii mai mul\i, trecea de la unul la altul. Ea e femeia-tip, de
structur[ normal[, care nu poate fi ocupat[ dec`t de un singur
sentiment deodat[. }n privin\a asta, mi-aduc aminte ceva foarte
nostim. Aveam o m[tu=[ cu copii mul\i, care, c`nd se a=eza
cu dragostea la o fat[ (avea numai fete), o cople=ea. Dar ]n
timpul acela, era certat[ cu toate celelalte fete. C`nd se certa
cu una, ]n chip necesar se ]mp[ca cu alta. Aglae are, dimpotriv[,
sufletul mai cuprinz[tor. Ea \ine la to\i copiii ei, renun\`nd
numai la bietul Simion. Nu-i pretinde, dar, s[ te iubeasc[ =i pe
dumneata, domni=oar[ Otilia.
Felix nu-l v[zuse niciodat[ pe Pascalopol a=a de vorb[re\.
Mo=ierul povestea, ]ns[ avea aerul c[ face o m[rturisire
deghizat[, c[-=i descarc[ sufletul. De altfel, acela=i sentiment
p[rea s[-l aib[ =i Otilia, fiindc[, relu`ndu-=i un vechi obicei,
se a=ez[ ]nd[r[tul scaunului mo=ierului, =i-i tot scutura cu m`na

342
 Enigma Otiliei

umerii hainelor. Pascalopol avea aerul s[ zic[: „numai eu =tiu

s[ iubesc, fiindc[ sufletul meu e vacant, fiindc[ eu n-am iubit
]nc[ pe nimeni“. Amintindu-=i ce-i spusese mo=ierul despre
trecutul lui, Felix p[trunse pentru ]nt`ia oar[, eliberat de
egoismul lui de t`n[r, mica tragedie a lui Pascalopol. Mo=ierul
suporta dificult[\ile unei familii mai mult dec`t mo= Costache,
]ns[ cu riscul de a fi plictisitor. Se expunea la situa\ii ca aceea
c`nd el, Felix, determinase pe Otilia s[ nu-l mai primeasc[.
Ce instincte nesatisf[cute ]mpingeau pe Pascalopol ]n aceast[
sl[biciune? Jum[tate b[nuitor, jum[tate plin de interes pentru
Pascalopol, Felix ]ntreb[:
— Din c`t v[ cunosc, mi-am dat seama c[ sunte\i afectuos,
c[ iubi\i copiii. De ce, atunci, m[car pentru asta, nu v-a\i
c[s[torit din nou?
Pascalopol privi pe Felix cu un z`mbet bl`nd, amar, ca =i
c`nd ar fi ghicit o curs[ din partea t`n[rului. }n chip de ap[rare,
Otilia ]l ]mbr[\i=[ de-a binelea, cu speteaza scaunului cu tot.
— Iubite domnule Felix, s[ vezi pentru ce nu. Sensibilitatea
exagerat[ e legat[ de unele neajunsuri. Un om sub\ire nu iube=te
numai copiii, ci un anume fel de copii, el ar vrea, bun[oar[,
copiii de la o anumit[ femeie, pe care o iube=te, =i ar avea sil[
de al\ii. Aglae iube=te copiii ei f[r[ discern[m`nt, de=i sunt ai
lui Simion, pe care ]l dispre\uie=te. Vezi c[ dragostea fin[ e
selectiv[. Cu temperamentul meu, cu educa\ia mea, eu mi-am
f[cut ]n cap un anume tip de copil pe care l-a= iubi. Cred c[
unui om de v`rsta mea o s[-i ]ng[dui\i s[ fie sincer =i s[
m[rturiseasc[ cum c[ i-ar fi pl[cut o fat[ ca domni=oara Otilia.
Dac[ prin c[s[torie a= c[p[ta-o acum pe domni=oara Otilia,
dar mare, fiindc[ nu am timp s[ mai a=tept, m-a= c[s[tori. }ns[
cum nu se poate, =i domni=oara Otilia e n[scut[, profit =i eu de
ocazie =i-i ar[t =i eu micile mele paternit[\i de om ratat ]n
via\a familial[. +i dumneata mi-e=ti simpatic, adaug[ mo=ierul,
v[z`ndu-l pe Felix cam posac.
}ns[ Felix era ]ntunecat dintr-o obscur[ gelozie. Nu-i
pl[ceau demonstra\iile acestea de simpatie fa\[ de Otilia,
nici m[car sub forma paternit[\ii. Se temea c[, ]n fond,

343
 G. C[linescu

Pascalopol acoperea cu eufemisme pasiuni de alt[ natur[.

Prins ]n discu\ie, ]=i expuse rezerva:
— Tot ce spune\i e interesant, ]n general. }n cazul special al
iubirii paterne, am oarecare ]ndoieli. Iubirea dintre tat[ =i copii
se bizuie ]nt`i de toate pe instinct, pe leg[tur[ de s`nge. F[r[
]ndoial[ c[ un om ]n v`rst[ e capabil de iubire dezinteresat[
pentru o fat[, dar se poate s[ cad[ =i ]n curs[, cum a= c[dea eu,
crez`nd c[ iubesc ca o sor[ o fat[ care nu mi-e rud[.
Pascalopol fu a=a de izbit de aceast[ observa\ie a lui
Felix, ]nc`t t`n[rul se c[i =i-=i d[du seama abia dup[ ce
vorbise de brutalitatea insinu[rii lui. Mo=ierul b[tu darabana
cu degetele, oft[, ]ntoarse capul spre Otilia =i zise, ]n sf`r=it,
]n chip de ]nchiere:
— Domni=oara Otilia e singur[ ]n m[sur[ s[ judece ]n
aceast[ materie. Suntem to\i nimic altceva dec`t ni=te bie\i
oameni.
Felix fu a=a de m`hnit de ie=irea lui incon=tient[, ]nc`t,
profit`nd de un moment de neaten\ie din partea celorlal\i, se
scul[ de la mas[ =i se pierdu prin curte. La un moment dat, ie=i
din ograd[ cu m`inile ]n buzunar =i capul gol, =i se plimb[ pe
strada pustie, st[p`nit[ de umbra clopotni\ei m[n[stirii. Se
]nvinov[\i de r[utate, de lips[ de respect fa\[ de Pascalopol, de
gelozie ne]ndrept[\it[. }n planul de dezvoltare a personalit[\ii
lui, pe care-l alc[tuise ]n minte, sta acest principiu: de a nu jigni
pe nimeni =i de a reac\iona ]mpotriva inimici\iei prin rezerv[.
Purtarea lui fa\[ de Pascalopol era vulgar[, prin prea marea
exteriorizare a temerilor sale. Jignindu-l pe Pascalopol, o
sup[rase, f[r[ ]ndoial[, pe Otilia. }n orice caz, d[duse semne
de nest[p`nire de sine. Se plimba prin ]ntunericul profund din
preajma m[n[stirii, apoi, potolit =i hot[r`t, se ]ntoarse. Pascalopol
tocmai ie=ea pe poart[ =i se ]ndrepta spre tr[sura care-l a=tepta
cu mult mai departe, fiindc[ vizitiul adormise =i caii ]naintaser[
treptat, du=i de c`teva smocuri de iarb[ t[iat[ de prin vreo gr[din[
oarecare, =i c[zut[, peste zi, din cotiuga gunoierului. Mo=ierul,
v[z`ndu-l pe Felix, ]naint[ spre el cu m`na ]ntins[ =i r[mase
pu\in surprins de gravitatea acestuia.

344
 Enigma Otiliei

— Domnule Pascalopol, ]ncepuse solemn t`n[rul, am spus

mai adineauri, de altfel f[r[ inten\ie, ni=te vorbe de care era\i
]ndrept[\it s[ fi\i jignit. V[ rog s[ primi\i scuzele mele.
— Ah, drag[, f[cu Pascalopol, ce-\i trece prin g`nd! N-am
observat nimic. Tot ce-ai spus era perfect, just, ]n cadrul
discu\iunii. Nu te uita la mine. Sunt uneori, f[r[ voia mea,
]ng`ndurat, =i asta d[ impresia de sup[rare.
L[murirea lui Pascalopol fu at`t de fireasc[, ]nc`t Felix
c[zu ]ntr-alt[ nemul\umire de sine. Va s[ zic[, se gr[bise ]ntr-un
exces de amor propriu =i m[rturisise mo=ierului o reac\iune pe
care acela n-o b[gase de seam[. Pascalopol trecu repede de
tot asupra incidentului, =i Felix avu cel pu\in sentimentul c[
n-a c[zut ]n complica\ii mai ridicole. De altfel, ca un semn c[
luase cuvintele lui Felix ]n sensul unei pove\e conven\ionale,
Pascalopol ]i mul\umi pentru bunele lui sentimente =i-l rug[,
dac[ nu se sup[r[, s[-l viziteze a doua zi, spre a-i spune ni=te
lucruri, care, nu se ]ndoia, „erau de cel mai mare interes pentru
ei am`ndoi =i pentru o persoan[ la am`ndoi egal de scump[„.
Deci, Felix se duse. A=tept`nd ]n birou pe Pascalopol, auzi
sunetele dulci, melancolice ale unui flaut. }=i aduse aminte c[
i se spusese c[ mo=ierul c`nta la flaut. Auzi o melodie de tip
clasic, cu m[suri de menuet, cu totul abstract[, dar tocmai
prin aceea mai plin[ de caracter. P[rea s[ fie de Mozart sau
de un contemporan al acestuia, o bucat[ de acelea din caiete
pentru amatori. C`ntecul avea oboseli =i stingeri gra\ioase, opriri
=i relu[ri de fraze. C`ntecul muri ]ntr-o not[, semn c[ se vestise
prezen\a lui Felix. Pascalopol ap[ru, ]n m`n[ cu flautul ca un
sceptru de abanos =i ]mbr[cat ]ntr-un greu chimono de m[tase
albastr[, brodat[ cu balauri. Era impresionant.
Mo=ierul vorbi de una, de alta =i se vedea c[ voia s[ ajung[
undeva f[r[ s[ se bage de seam[, f[r[ solemnitate. Zise, ]n
cele din urm[, c[ pentru Otilia c[l[toria fusese o necesitate,
c[ ]n mentalitatea ei observase, ]n lunile din urm[, schimb[ri
]ngrijor[toare. C[l[toria ]i lini=tise spiritul, ]i redase ]ncrederea
]n via\[. „Chiar“ el, Felix, trebuia s[ fie mil\umit de ]mprejurarea
care-i aducea ]napoi o prieten[ reconfortat[. De altfel, =i el,

345
 G. C[linescu

mai cur`nd sau mai t`rziu, avea s[ se duc[ pentru studii la

Paris, ]n care scop Otilia examinase toate posibilit[\ile =i
venise cu informa\ii utile pe care „\i le-a comunicat probabil
sau \i le va comunica“. Un singur lucru ]l mai ]ngrijora pe
Pascalopol, c[ poate c[l[toria Otiliei la Paris, cu un om str[in,
s[ nu-i aduc[ iar[=i acele nepl[ceri din partea cui nu cuno=tea
lucrurile. A=a vorbi Pascalopol, risipit, ]n fr`nturi, cu aerul de
a nu da nici o importan\[ la ceea ce spune, privind cu un
ochi prin g[urile flautului, =i sufl`nd ]n chip de control c`te o
not[. Apoi, deodat[, ]ntorc`ndu-se spre Felix, cu o fa\[
p[rinteasc[ =i hot[r`t[, ]l lu[ de m`ini =i-l \inu str`ns c`t dur[
acest mic discurs:
— Domnule Felix, Otilia nu m-a autorizat s[-\i spun nimic
=i nu =tie nimic despre ce vorbim noi aici. +tiu ]ns[ c[ are
destul[ simpatie pentru dumneata. Discre\ia m[ ]mpiedic[ s[
fac aprecieri asupra naturii acestei simpatii. O fat[ se poate
dispensa de buna opinie a femeilor, dar trebuie s-o aib[ pe
aceea a b[rba\ilor. Ei bine, ]\i dau cuv`ntul meu de onoare c[
m-am purtat cu Otilia, la Paris, ca un tat[. A stat tot timpul
]ntr-o pensiune, de unde veneam s-o iau, de altfel cu destul[
greutate, fiindc[ direc\iunea \inea, pentru renumele ei, s[
controleze mi=carea pensionarelor. (Era o pensiune numai de
domni=oare.) C[ s-a dus cu mine, nu dumneata, care cuno=ti
lucrurile, e=ti ]ndrept[\it s-o ]nvinov[\e=ti. Se sufoca aici. De
ce-\i spun asta? Eu, pe Otilia, vorbesc sincer, o iubesc, =i poate
nu m-a= da ]napoi de la impruden\a de a o lua de nevast[. }ns[
fac =i eu ce pot la v`rsta mea, ca s-ajung s-o merit. Eu lupt
av`nd ca arme bun[tatea, satisfacerea capriciilor tinere\ii,
dumneata lup\i cu ajutorul tinere\ii. Recunosc c[ arma dumitale
e mai sigur[. Eu sunt un adversar (dac[ pot eu s[ m[ numesc
astfel) leal. Poate c[ Otilia te iube=te pe dumneata sau pe
altcineva (eu te-a= prefera pe dumneata). Ei bine, atunci
demnitatea mea ]mi comand[ s[ nu las s[ planeze calomnia
asupra ei. Otilia e o fat[ cuminte =i a= fi m`ndru s[ am un
copil ca ea. Dac[ vei fi dumneata norocosul ei tovar[= (fiindc[
nu v[d siguran\a ferecirii dec`t ]n c[s[torie), afl[ de la mine
c[ Otilia trebuie respectat[. Se cade s-o spui =i altora.

346
 Enigma Otiliei

Spun`nd aceste ultime cuvinte, Pascalopol c[p[tase, ]n

chimono-ul lui, o demnitate de tragedian. Str`nse ]nc[ o dat[
m`inile lui Felix =i-i d[du drumul definitiv. Felix vru s[ spun[
ceva, s[ se justifice, dar mo=ierul d[duse repede un curs familiar
glasului =i invitase pe t`n[r ]n sufragerie s[ ia un vermut. Orice
]ncercare a lui Felix de a mai aduce vorba asupra problemei
Otiliei fu infructuoas[. Plec[ ]nv[luit de gesturile afectuoase
ale mo=ierului, ]ns[ tulburat. Din strad[, pe fereastra deschis[
de la etaj, auzi limpede sunetele dulci ale flautului, relu`nd
aria de menuet. Calea Victoriei pe por\iunea aceasta era destul
de lini=tit[, =i notele se auzeau uneori clare ca-ntr-o poian[.
Felix admir[ pe Pascalopol =i g`ndi c[ era un om superior,
vrednic de imitat. Se c[dea ca =i el s[ fie la ]n[l\imea mo=ierului
=i s[ dea dovezi de aceea=i demnitate. O ]ndoial[ ]l chinuia.
La cine f[cuse aluzie Pascalopol? Evident, ]i atr[sese aten\ia
lui s[ nu aib[ nici o b[nuial[ asupra Otiliei, ]ns[ vorbise de
calomnie. El, Felix, nu se purtase de loc ]n a=a chip ]nc`t s[
merite astfel de repro=uri =i nu =i-o putea ]nchipui pe Otilia
pl`ng`ndu-se de ]nvinov[\iri pe care nu le f[cuse. Aluzia lui
Pascalopol aluneca dincolo de ochii lui Felix, vorbea pentru
altcineva. Mai mult din gesturi dec`t din vorbe, Felix ]n\elese
s[ colaboreze cu el la ap[rarea Otiliei de calomniile altora.
Ale cui? Se g`ndi c[ probabil Aglae b`rfise, ca de obicei.
St[nic[ ]i r[s[ri ]n minte. Dac[ exista un colportor permanent
de fleacuri, acela era St[nic[. Asta e sigur. Ce putea s[ spun[
]ns[ mai mult dec`t putea s[ g`ndeasc[ el, Felix, ]n clipe de
pofid[? C[ ]ntre Otilia =i Pascalopol pot fi leg[turi de dragoste.
Curiozitatea ]l f[cu pe Felix =iret. }=i zise c[ de la St[nic[
(pe care-l g[si cu u=urin\[) poate afla misterul de-a dreptul.
Sentimentul lui era c[-=i ]ndepline=te mandatul moral, c[, afl`nd
calomnia, va fi ]n stare s[ apere mai viguros reputa\ia Otiliei;
]n fond era m`nat de o gelozie pe care o credea vindecat[.
— Domnule St[nic[, zise el, te ]ntreb ca pe un om cu
experien\[, s[-mi spui drept, ce crezi dumneata, ca b[rbat,
despre mergerea Otiliei la Paris?
— Ha, f[cu St[nic[, luat repede, ce cred? Ce s[ cred?
(St[nic[ examin[ repede situa\ia =i nu b[nui nici o inten\ie

347
 G. C[linescu

mali\ioas[. De altfel, ]nt`rzia ]ntotdeauna r[spunsul, ca s[ poat[

inventa.) Domnule, s[-\i spun drept, vorb[ mare nu vreau s[
scot, p[cat nu vreau s[ fac. Am avut un copil pe care mi l-a
luat Dumnezeu, fiindc[ poate am gre=it cu ceva. Lumea
vorbe=te, dar ce, trebuie s[ te iei dup[ lume? Nu e nimic,
domnule, s-o fi dus fata s[ se plimbe.
— Dar ce zice lumea?
— Domnule, rea e lumea, pe onoarea mea, nu po\i s[ faci
un gest care s[ nu fie interpretat. P[i, nici eu nu =tiu ce s[ mai
zic, sunt c`teodat[ coinciden\e absurde, care uimesc, care
zguduie. (St[nic[ stinse glasul.) |i-o spun =i eu cum am
cump[rat-o. Nu te oblig[ nimeni s[ crezi. Ei =i? =i dac[? ce,
numai ea, m[-n\elegi?
Felix ]=i st[p`ni enervarea.
— Ce anume?
— P[i, se zice, e=ti pezevenghi r[u, parc[ nu =tii! nu z[u!
nu =tii nimic? totul e ]n definitiv o prezum\ie, se zice c[ fata,
pricepi, s-a dus la Paris s[ fac[, doar e=ti la medicin[, un
avort, de!
Felix fu at`t de indignat, ]nc`t r[mase nemi=cat. St[nic[
nu-i pricepu, sau se f[cu c[ nu-i pricepe starea de spirit =i
izbucni tare:
— Auzeam eu, domnule, =i nu credeam c[ o femeie dup[
ce na=te se face mai alb[ la fa\[, mai picant[. A=a era Olimpia
dup[ ce a n[scut pe Relu. Ei, dar Otilia e superb[ =i a=a,
stra=nic[ fat[.
— Porcule! ]i zise Felix cu glasul sugrumat, =i-i ]ntoarse
spatele.
}n seara aceleia=i zile, pe c`nd mo= Costache, Otilia =i
Felix se aflau la mas[ (acum m`ncau iar[=i acas[), St[nic[ ]=i
f[cu apari\ia, d[du m`na cu to\i, ca =i c`nd nu s-ar fi ]nt`mplat
nimic =i declar[ c[ a venit mai cu seam[ pentru Felix ca s[-i
arate o mostr[ de stof[ de var[, fain[, de=i cam scump[.
Purtarea lui mo= Costache deveni, dup[ ]ntoarcerea Otiliei,
foarte curioas[. Din b`lb`ielile lui se ]n\elegea c[ avea de
g`nd s[ fac[ ceva pentru „fe-feti\a“ lui, ]ns[ ce anume nu se

348
 Enigma Otiliei

vedea limpede. }n schimb, f[cea dezordine. Al[turi de odaia

lui Felix, mai era una aproape goal[. B[tr`nul scoase afar[
l[zile =i mobilele stricate ce se aflau acolo =i f[cu broasc[
bun[ la u=[, ca s[ se ]nchid[ bine. Apoi ]ncepu s[ depoziteze
]n ea tot soiul de materiale, al c[ror rost p[ru la ]nceput, cel
pu\in, misterios. Costache venea, de pild[, cu pungi mari de
cuie de felurite m[rimi, pu\in cam ruginite =i le arunca pe
du=umea, f[c`nd purcoaie pe categorii. Fa\[ de cel care vedea
scena, d[dea, ne]ntrebat, o explica\ie vag[, bolborosit[ =i f[r[
direc\iune precis[:
— Omul e bine s[ cumpere, c`nd g[se=te, de ocazie! S[
stea acolo.
}ntr-alt[ zi, b[tr`nul veni cu o c[ru\[ ]ntreag[ plin[ cu
cercevele, fere=ti, u=i de la vreo cas[ veche d[r`mat[.
— Papa, se mir[ Otilia, ce faci cu astea? Pentru foc?
B[tr`nul ]=i frec[ m`inile, ca omul care a f[cut o afacere
bun[ =i nu vrea s-o dest[inuiasc[ altuia, ca s[-i fac[ surpriz[
mai t[rziu.
— Le-am luat ieftine, de ocazie, lemn[rie bun[, cum se
f[cea odat[!
Otilia r[mase surprins[, v[z`nd c[ b[tr`nul aduse ]ntr-o zi
doi oameni s[ sape o groap[ larg[ ca un bazin, ]n gr[dina din
fa\a chio=cului, stric`nd astfel gazonul. B[tr`nul nu d[du nici
o explica\ie, ap[r`ndu-se cu satisfac\ia omului care ]=i ]ng[duie
s[ scandalizeze pentru pu\in aproapele nedumerit, =tiind c[
mai pe urm[ ]l va ]nc`nta cu buna lui inten\ie. }n orice caz,
scopul imediat al gropii se dest[inui cur`nd, fiindc[ mo=
Costache aduse c`teva c[ru\e de var =i le r[sturn[ acolo. Zicea
c[ le-a cump[rat chilipir de la o bina care a sf`r=it lucr[rile.
— Dar ce vrei s[ faci, papa, vrei s[ zide=ti?
— Hehehe, zise =iret b[tr`nul, fac eu ceva pentru fe-feti\a mea!
Dup[ aceea, b[tr`nul aduse grinzi mari de lemn de stejar,
unele vechi, scoase de la alte case, altele noi, dar cam verzi,
desigur toate de ocazie, =i le ]ndes[ pe toate de-a lungul
gardurilor. }ntr-o zi, aduse =i c[r[mid[ veche, din demoli\iuni,
=i o depozit[ morman pe gazonul din gr[din[, r[pind chio=cului

349
 G. C[linescu

perspectiva. Dup[ toate aceste ispr[vi, b[tr`nul era nelini=tit

s[ nu i se fure materialul, pe care ]l ]nsemna mereu cu var.
Ie=ea noaptea t`rziu sau diminea\a ]n zori =i-i d[dea t`rcoale,
tres[rea la cel mai mic zgomot =i trimitea pe Felix sau pe
Otilia s[ spioneze. Cu toat[ iste\ia lui, St[nic[ nu putea afla
direct ce urm[rea b[tr`nul. Dup[ logica lui, mo= Costache
f[cea vreo specula\ie oarecare. Afl[ ]ns[ Pascalopol, c[ruia
b[tr`nul i se dest[inui. Mo= Costache zicea a=a: azi, banii sunt
instabili, =i mai ales tinerii nu pot s[-i \in[. Un b[rbat, c`nd ia
o fat[, e mul\umit s[ capete zestre o cas[ cu de toate. Casa nu
\i-o poate cheltui ginerele. I-ar fi dat el cas[ Otiliei, din c`te
avusese, ]ns[ nu erau potrivite cu nevoile ei. Acum o s[-i fac[
una aici, pe locul gr[dinii, dar cu socoteal[ mare. Aici ]n Antim
nu prea sunt pr[v[lii, ]nc`t dac[ ai cas[ cu pr[v[lii faci afaceri
grozave. Are s[ construiasc[ o cas[ cu pr[v[lii la parter =i
apartament la etaj, a=a c[ Otilia o s[ aib[ =i cas[ gratis, =i
venit da la pr[v[lii, bine]n\eles, dup[ moartea lui, fiindc[ acum
urma s[-=i scoat[ ceva din cheltuielile pe care le-a f[cut cu
cl[direa. Pascalopol r[mase foarte surprins de hot[r`rea
b[tr`nului =i prevesti c[ soarta Otiliei va r[m`ne din cele mai
]ncurcate. Cunosc`ndu-l pe mo= Costache ]nc[p[\`nat =i capabil
s[ fac[ iute contrariul, t[cu din gur[. }ns[, am[r`t pentru Otilia,
]i vorbi acesteia, aceasta spuse nep[s[toare ]n glum[ lui Felix,
Marina ]i auzi pe c`nd bodog[nea prin preajma lor =i astfel
afl[ ]n cele din urm[ =i St[nic[. Numai St[nic[ \ip[ scandalizat,
ca =i c`nd chestiunea l-ar fi privit:
— S-a ramolit, are s[ v`re to\i banii ]n c[r[mid[ veche =i
n-o s[ mai g[si\i nimic. E iresponsabil, =i eu s[ fiu ]n locul
dumitale (vorbea Aglaei) a= lua m[suri.
Aglae ]l cuno=tea ]ns[ pe frate-s[u. De aceea privi lucrurile
cu calm.
— Dac[ Costache s-a apucat s[ cumpere c[r[mid[, ]nseamn[
c[ n-are de g`nd s[-i dea mare lucru Otiliei. Nu d[ el din m`n[
lucrul lui, s[-l tai, doar ]l cunosc. Nu-\i ]nchipui c-a cheltuit cine
=tie c`t pe molozurile alea. Dac[ face cas[, las[-l s-o fac[.
Casa n-o fur[ nimeni. S[ nu fac[ testament pentru nebuna, de
asta m[ tem. }ncolo, treaba lui.

350
 Enigma Otiliei

Otilia fu foarte nec[jit[ c`nd afl[ inten\iile lui mo= Costache.

Pe ea o plictiseau toate preocup[rile de a i se face o zestre, de
a i se da o situa\ie legal[. I se p[reau burgheze, umilitoare. Nu
tr[ise niciodat[ ]n mizerie =i nu se temea de ea. Un instinct
feminin ]i spunea c[ interesul cu care era ]nconjurat[ de b[rba\i
o va urm[ri totdeauna, iar ideea b[tr`ne\ii n-o ]nsp[im`nta.
Nu-=i ]nchipuia c[ ar putea fi vreodat[ b[tr`n[, altfel de cum
ar[ta acum. Era hot[r`t[ s[ se sinucid[ pe dat[ ce ar fi z[rit
semnele b[tr`ne\ii. }ns[ fiindc[ deocamdat[ ele erau de
domeniul specula\iei asupra viitorului, Otilia se g`ndea =i la
aceast[ sinucidere ca la un eveniment foarte dramatic =i teatral,
]n felul unei sinucideri japoneze. Ea avea scrupule =i libert[\i
de g`ndire cu totul deosebite de ale lui Felix, aceasta fiind
pricina pentru care t`n[rul nu le ]n\elegea. A primi daruri de la
un b[rbat, a fi plimbat[ i se p[rea foarte firesc. Oric`t ar fi
cheltuit Pascalopol, Otilia nu g[sea c[ face o fapt[ nepotrivit[,
at`ta vreme c`t nu se oblig[ cu nimic. Ar fi fost cuprins[ de
mil[ s[ vad[ c[ un t`n[r face sacrificii ca s[-i fac[ daruri, ]ns[
darurile le-ar fi primit, ca s[ nu-l jigneasc[ pe d[ruitor, fiindc[
lumea se ]mp[r\ea, pentru ea, ]n b[rba\i care fac daruri =i femei
care le primesc. Ideea de a nu-=i satisface capriciile, de a nu
avea m[nu=i =i ciorapi la vreme n-o ]nspaim`nta pe fat[, pentru
simplul motiv c[ nu putea concepe aceast[ situa\ie absurd[.
Fiindc[ mo= Costache nu-i lua aproape nimic, se obi=nuise s[
=i-l ]nchipuie pe Pascalopol ca pe un ]nlocuitor providen\ial.
Deopotriv[ o sup[rau pe Otilia preocup[rile de ]nzestrare, de
statornicire a viitorului. Asta ]nsemna pentru ea o ]ncetare a
omagiilor, ]nlocuirea lor printr-un regim de asisten\[. Pascalopol
p[trunsese foarte bine sufletul Otiliei, fiindc[ cunoscuse =i pe
mam[-sa, femeie cu aceea=i mentalitate, ca descendent[ a
unei familii foarte bogate. Mama Otiliei ]ncredin\ase, foarte
ne=tiutoare, to\i banii ei lui Costache, care apoi o pusese la un
regim de avar. Murise =i de triste\e, f[r[ s[ ]nvinov[\easc[ pe
b[rbat, pentru c[ nu-=i d[dea seama ce fel de situa\ie era aceea
]n care se afla. Pascalopol, cunosc[tor profund al acestei st[ri
de spirit, fiindc[ el ]nsu=i tr[ise ]n astfel de condi\ii =i avea

351
 G. C[linescu

mil[ mai mult de un om de familie bun[, sc[p[tat, dec`t de un

vagabond nem`ncat, sim\ea datoria de a ]nlocui pe mo=
Costache. Felix vedea ]n Otilia o fat[ cu un bun-sim\ exagerat,
cu o experien\[ de via\[, dus[ p`n[ la mizantropie, dar nu era
a=a. Otilia era u=uratic[, iubitoare. Era ]ns[ modest[, ]ncre-
din\at[ c[ orice bine ]n via\[ trebuie pl[tit cu o nefericire sau
m[car cu o du=m[nie, c[ nu avea dreptul s[ pretind[ nimic.
Asta o f[cea cuminte =i ridica nebuniilor ei acel aer de l[comie
feminin[ at`t de caracteristic fetelor care au prestigiu asupra
b[rba\ilor. G`ndul c[ mo= Costache vrea s[-i fac[ o cas[ cu
pr[v[lii pentru specul[, o izbi pe Otilia ]ntr-un chip dureros.
Ea visa viitorul ca un =ir de explozii neprev[zute. Putea s-o
r[peasc[ un englez s-o duc[ ]n Indii, putea s[-l roage pe
Pascalopol s-o duc[ ]n Rusia, dar s[ se fixeze pe jum[tate din
gr[dina lui mo= Costache era odios. Ra\ional, ]n\elegea planul,
]ns[ sufletul ei era invadat de nelini=tea copilului c[ruia i se
preg[te=te plecarea ]ntr-un orfelinat.
Pascalopol ]ncerc[ s[ conving[ bl`nd pe mo= Costache c[
nu era potrivit s[ cheltuiasc[ banii cu o cas[ de specul[ chiar
]n Antim. Avea doar cas[ pentru Otilia. B[tr`nul era ]ns[ fanatic
]n deciziunea lui, ]nc`t mo=ierul nu mai ]nsist[. }n capul lui,
ideea de specul[ personal[ se combina din ce ]n ce mai tare
cu aceea de asigurare a viitorului Otiliei, ]nc`t aceasta din
urm[ aproape disp[rea. El merse p`n[ acolo ]nc`t s[ propun[
sub forma unui sfat p[rintesc lui Felix s[ contribuie la afacere.
De pild[, dac[ Felix ar fi contribuit la majorat, adic[ ]n toamn[,
cu suma de bani pe care o avea depus[ ca fond la o banc[,
atunci el, Costache, ar fi construit o cas[ cu dou[ etaje pentru
Felix =i Otilia ca coproprietari. Bine]n\eles, Felix i-ar fi pl[tit
lui terenul „foarte ieftin“. }n felul acesta, ar fi avut jos venit de
la pr[v[lii, ]mpreun[ cu Otilia, =i ar fi avut =i un apartament
de locuit, pe care, cum era deocamdat[ singur, ar fi putut s[
=i-l ]nchirieze, p[str`ndu-=i o mansard[. Pentru un doctor, o
astfel de afacere era str[lucit[. Felix iubea =i respecta pe Otilia
peste orice m[sur[ posibil[, dar combina\iile lui mo= Costache
]l aruncau ]ntr-o sil[ care umbrea sentimentele lui. Exager`nd,

352
 Enigma Otiliei

]n sensul pruden\ei, i se p[ru c[ se \ese ]n jurul lui o manoper[

pentru a-l deposeda de avutul lui, pe care nu =i-l cuno=tea bine,
]nainte de majorat. A i se propune s[ fie coproprietar cu Otilia,
era un mod de a i se recomanda c[s[toria cu Otilia, c[reia,
printr-o abilitate a b[tr`nului, i-ar fi constituit el ]nsu=i dot[.
Felix se temu, =i-n parte acesta era =i adev[rul, c[ mo= Costache
construie=te casa cu banii lui. A se c[s[tori cu Otilia, a pune
toat[ energia lui la picioarele fetei, era n[zuin\a lui cea mai
]nalt[. Cu toate acestea voia s-o ia el pe Otilia, s-o cucereasc[.
Mo= Costache p[rea a umbla s[ scape de Otilia, =i asta era a=a
de jignitor, ]nc`t Felix se g`ndi c[, dac[ fata ar =ti c[ b[tr`nul,
d`ndu-i-o de so\ie, a voit s[-l p[c[leasc[, ea ar fi cople=it[ de
ru=ine =i el ]nsu=i n-ar mai fi fost ]n stare s[ suporte jena ei.
Ceea ce f[cea b[tr`nul era mijloc sigur de a-i ]nstr[ina, prin
ambi\ie, pe Otilia.
Mo= Costache stricase toat[ gr[dina cu materialele lui, =i
un copac, ap[sat prea mult la r[d[cin[ de c[r[mizi, ]ncepu s[
se usuce. Verile sunt ]n[bu=itoare =i pr[foase la Bucure=ti, =i tot
colbul de c[r[mid[ sf[r`mat[, luat de v`nt, umplea treptele
sc[rilor, cercevelele =i orice ciubuc[rie arhitectonic[. Apoi
b[tr`nul, grijuliu, nu l[s[ lucrurile pe loc, ci le mi=c[ mereu.
Ca s[ nu i se fure c[r[mizile, se puse s[ le care el ]nsu=i ]n
fund, f[c`ndu-=i fa\a sp`n[ aprins[ ca o figur[ de piele-ro=ie.
Grinzile le a=ez[ peste c[r[mizi ca s[ le fereasc[ pe acestea
de ploaie, apoi g[si c[, dimpotriv[, grinzile au nevoie de
usc[ciune =i duse pe cele mai scurte din ele ]n odaia de sus cu
materiale. Casa nu era prea solid[, =i lui Felix i se p[ru ]ntr-o
noapte c[ aude p`r`ituri. Aprinse o lum`nare =i z[ri ]n perete o
cr[p[tur[ lung[ =i zigzagat[ ca un fulger. A doua zi, mo=
Costache, mobiliz`nd toat[ familia, c[r[ grinzile ]ntr-o =ur[
=i-=i pierdu restul zilei ]n examene am[nun\ite ale zidului
v[t[mat. Ploaia inundase groapa cu var, pe care-l stinsese,
pref[c`ndu-l ]ntr-un lapte murdar. Toate aceste mici dezastre
nu zdruncinar[ fanatismul constructiv al b[tr`nului. Te-ai fi
a=teptat ca mo= Costache s[ consulte un arhitect, s[ fac[ planuri
din vreme, ]ns[ nu f[cea asta. Sco\`nd din dulapurile lui creionul

353
 G. C[linescu

cel mai tocit, ]=i f[cea singur, pe h`rtie, un fel de schi\e. Se

exprim[ limpede c[ arhitec\ii sunt ni=te ho\i =i c[ o cas[ trainic[
se face cu un zidar b[tr`n, priceput, cum fusese f[cut[ =i casa
]n care sta. Un italian b[tr`n fusese chemat odat[ s[ vad[
locul, =i b[tr`nul ]i ]mp[rt[=ise fel de fel de dorin\e extravagante.
Buc[t[ria, locurile de confort, el le voia ]n fundul cur\ii, fiindc[
zicea c[ a=a e mai s[n[tos; ]n loc de mai multe camere, era
de p[rere c[ sunt de ajuns dou[, dar mari, care s[ ocupe tot
spa\iul disponibil al unui apartament. Voia tavan cu grinzi, =i,
]n locul balconului, care ar fi putut s[ cad[, p[limar repetat =i
la etaje. Pivni\a \inea s-o fac[ nu sub cas[, ci ]n fundul cur\ii.
Zidarul ascult[ aceste deziderate cu calm =i ]n\elegere, fiindc[
era obi=nuit s[ construiasc[ locuin\e nu dup[ ra\iuni estetice =i
arhitectonice, ci dup[ instruc\iile clien\ilor. Mo= Costache voia
s[ fac[ jos pr[v[lii, dar pretindea c[ trebuiau urcate cu cel
pu\in trei sferturi de metru deasupra solului, ca s[ nu intre ho\ul
de-a dreptul ]n pr[v[lie =i s[ fure. V[zuse el o dughean[, ]n
tinere\e, a=a ]n[l\at[ deasupra p[m`ntului, c[reia i se punea
ziua o scar[ de lemn ]n fa\a u=ii. Dac[ zidarul ar fi executat
planul oral al b[tr`nului, rezultatul ar fi fost comic. }ns[ nu-l
]nf[ptui, fiindc[ mo= Costache am`na lucr[rile pentru o dat[
incert[, pe care urma el s-o fixeze, dup[ studii serioase ale
pre\urilor m`inii de lucru. }n var[ construie=te toat[ lumea, a=a
]nc`t salahorii sunt scumpi. Toamna t`rziu, ei sunt ]ns[ f[r[
lucru =i sunt bucuro=i s[ se angajeze =i pe pu\in. Mai ales mo=
Costache ]=i f[cea acest calcul: „Angajez un zidar maestru cu
at`t pentru toat[ durata lucr[rilor, pe care le voi supraveghea
eu personal. Materialul ]l cump[r eu =i nu dau dec`t unde v[d
eu c[ este nevoie. Arhitectul aici te fur[. Pentru partea de
salahorie angajez o familie ]ntreag[ de \igani. |iganul vrea s[
r[m`n[ =i el cu o m`n[ de bani, s[ aib[ peste iarn[. Oric`t de
bine i-ar pl[ti un arhitect, ei nu sunt ]nlesni\i, fiindc[ trebuie
s[-=i cumpere hran[. Eu le dau at`t la sf`r=it (=i mo= Costache
g`ndea o sum[ ]nfricos[tor de minim[), care le r[m`ne, ]n
schimb vor avea hran[. Pun pe Marina s[ le g[teasc[ zilnic.
„Mo= Costache ]ncepu s[ fac[ cump[r[tiri de alimente, care

354
 Enigma Otiliei

puteau s[ mire pe cei care-l cuno=teau zg`rcit. Cump[r[ fasole

uscat[, care vara nu se mai caut[, linte, ceap[, costi\[ r`nced[,
carne afumat[ (mai mult picioare, coaste =i f[lci), ]n care Marina
g[si viermi mici, albi. B[t`nd cuie ]n tavanul od[ii, el ]=i at`rn[
alimentele, a=tept`nd campania de lucru. }n cur`nd constat[
c[ ele n-ar rezista p`n[ la toamn[, =i atunci costi\a, ceapa =i
celelalte ap[rur[ cu exagerat[ frecven\[ la mas[. Otilia, de
obicei, aproape nu m`nca nimic =i privea bucatele ca pe ni=te
ciudate inven\ii nepotrivite omului (numai ciocolata ]i pl[cea),
iar Felix ]ncepu s[ vin[ acas[ s[turat din ora=.
Mo= Costache, a=a de discret ]n afacerile lui, veni la Felix
cu c`teva coale de h`rtie =i felurite note de plat[ =i ]nsemn[ri
=i-l rug[ s[-i alc[tuiasc[ o list[ de tot ce cheltuise pentru
materiale. Felix i-o f[cu, r[m`n`nd totu=i mirat de scumpetea
articolelor. O c[r[mid[ veche din demoli\iuni costa aproape
c`t =i una nou[. Cum mo= Costache nu ar[ta a fi omul u=or de
p[c[lit, ignorant ]n asemenea chestiuni, ai fi fost ]nclinat s[
crezi c[ socoteala urm[rea s[ ]n=ele pe cineva. Dar, fiindc[
mo= Costache ]nsu=i era cump[r[torul, problema r[m`nea f[r[
rezolvare. Tot St[nic[ deschise ochii lui Felix, care se ]ncre-
din\ase c[ sup[rarea fa\[ de acesta e lipsit[ de orice eficacitate.
El ar[tase, cu solide argumente, care putea fi pre\ul ]ntregului
material. Totul fusese cump[rat pe sume derizorii =i, ]ntruc`t
prive=te c[r[mida, St[nic[ se jura c[ mo= Costache a luat-o
gratis. }ntr-adev[r, se d[r`mase undeva, prin centru, c`teva
case vechi, ]n scopul de a se cl[di un mare hotel. }ntreprinz[torii
cump[rase locul cu un pre\ ]n care construc\ia veche intra prea
pu\in. Dimpotriv[, zid[ria ]i ]ncurca, fiindc[ n-aveau unde s-o
depoziteze =i transportarea ei i-ar fi costat parale. Ei oferir[
c[r[mida gratis, cu condi\ia s[ fie ridicat[ numaidec`t de pe
teren. De acolo trebuie s-o fi luat b[tr`nul, concur`nd doar
c`\iva \igani, care luaser[ =i ei c`t putuser[ c[ra cu m`na.
Varul, exagera poate St[nic[, putea fi de furat. Cu bac=i= bun,
]ndupleci numaidec`t un \igan, de la binalele unde se consum[
mari cantit[\i de materiale, s[-\i scoat[ din groap[, peste noapte,
c`teva zeci de kilograme de var. Ca s[ ]ncredin\eze pe Felix

355
 G. C[linescu

=i pe Otilia ce poate face un om ]ndr[zne\ =i c[rp[nos, St[nic[

se f[cu forte s[ le-aduc[, de prob[, c`te ceva din toate. +i,
]ntr-adev[r, veni cu c`teva c[r[mizi ]n sacul unui \igan, cu un
pachet de cuie, cu clei =i alte lucruri. Le ob\inuse cu bac=i= de
pe la binale. Ba chiar t`rziu de tot, ]n noaptea zilei ]n care
St[nic[ f[cuse demonstra\ia, o \iganc[ aduse, cu de la sine
putere, un lighean ]nc[rcat cu var stins, gros, fiindc[, zicea,
are nevoie de c`\iva gologani. Mo= Costache nu se mir[ de loc
de gestul lui St[nic[, pe care nu-l ]ntreb[ de ce aduce c[r[mid[,
var =i celelalte, =i puse numaidec`t st[p`nire pe toate, dup[
ce smulse lui St[nic[ m[rturisirea c[ n-are nevoie de ele.
B[tr`nul veni din nou cu lista de materiale la Felix =i-l rug[, de
vreme ce-o compusese el, s-o isc[leasc[ ]n josul paginii „ca s[
=tie el cine i-a f[cut-o“. Felix o isc[li, dar foarte mirat =i cu
aceea=i nepl[cere cu care semnase poli\ele.
A=a precum vorbise v[rului s[u Toader, St[nic[ se socoti
dator s[ pun[ pe Felix ]n leg[tur[ cu Lili, nemai]ndoindu-se c[
fata trebuia neap[rat s[-i plac[. }ncerc[ dar s[ conving[ pe
t`n[r s[ mearg[ s[ i-o arate.
— Domnule, zise el, nu anticipez cu nimic =i nu pretind
nimic. Am eu a=a un gust, o sl[biciune de unchi, ce vrei! Vreau
s[ vezi o nepoat[ a mea, un crin de fat[, s-o contempli ca pe-o
icoan[, f[r[ s[-i spui o vorb[, =i s[ pleci. At`t pretind. S[
vedem, e numai amor propriu din partea mea, ori fata e o f[ptur[
divin[? Ah, iubitule, s[ nu fiu ]nsurat, s[ nu fie legile omene=ti
la mijloc, pe Lili a= lua-o de nevast[. S[ m[ prostern ]naintea
ei, s[-i s[rut numai v`rful piciorului. Ce pieli\[ fin[, ce r`s, ce
nevinov[\ie! +i plinu\[, colo, bine! P[cat c[ e=ti „angajat“,
insinua St[nic[, c-ar fi pentru dumneata o partid[ str[lucit[.
Tat[-s[u vrea s[ dea a=a pahar de cristal ]n m`inile unui t`n[r
curat la suflet =i la trup, cum e=ti dumneata, de pild[. Are
avere, domnule (=tiu c[ dumneata e=ti idealist!), ]ns[-\i spun,
are avere. Nu pretinde de la ginere nici o meserie; ]i \ine pe
am`ndoi tinerii ca pe ni=te c[n[ra=i ]n colivie. Oh, Doamne,
f[-m[ iar t`n[r! V[ru-meu are mo=ie, ]l =tie Pascalopol, moar[
mare mecanic[, la Obor, e senator, e putred, d[-l dracului. Eu

356
 Enigma Otiliei

\i-a= spune dumitale un lucru, dac[ m-ai ]n\elege bine. Un

t`n[r s[rac, cum e=ti dumneata, ]n definitiv, c[ci prea bogat
nu e=ti, cu inteligen\[, cu capacitate de munc[, e dator s[
pun[ m`na pe o fat[ cu zestre, s[ absoarb[ ceva din averile
tr`ntorilor, care n-au contribuit cu nimic pe altarul patriei. E
singurul lor mod de a-=i justifica existen\a. Dumneata e=ti
speran\a \[rii, savantul de m`ine, nu trebuie s[-\i irose=ti
tinere\ea. Probabil c[ iube=ti pe Otilia, te aprob. Nu te uita
acolo la un cuv`nt sc[pat f[r[ inten\ie. Otilia e o fat[ superb[,
dar e vorba, te iube=te =i ea, vreau se zic, te iube=te cu aceea=i
intensitate? Se poate s[ te iubeasc[, dar Otilia e suflete=te
obosit[, blazat[. Zi c[ nu exist[ Otilia pe lume, dumneata
r[m`neai f[r[ dragoste? Admit c[ Otilia e ]nc`nt[toare, dar
mai sunt =i alte fete. De aceea ]\i spun: las[-m[ s[ te scot ]n
lume, s[-\i ar[t, f[r[ obliga\ii, o fat[ delicioas[. Hei, domnule,
adev[rata dragoste e totdeauna a doua dragoste. Vrei s[-\i mai
spun un lucru secret, \in`nd seam[ c[ e=ti un om sim\itor,
delicat? }n inima Otiliei se d[ o lupt[ grozav[ ]ntre dragoste =i
datorie: dragostea merge, nu m[ ]ndoiesc, spre dumneata, iar
interesul ei e s[-l aib[ pe Pascalopol ca ocrotitor, fiindc[ mo=
Costache n-are s[-i dea nimic, te-asigur eu, fiindc[ nu-l las[
soacr[-mea. }\i repet: interesul =i datoria, fiindc[ b[nuiala mea
este c[ Otilia (e=ti om serios? pot s[-\i ]ncredin\ez un secret?
adic[, propriu-zis, o prezum\iune serioas[?), ei bine, Otilia
trebuie s[ fie fata lui Pascalopol! Altfel, cum ]\i explici
dumneata dragostea asta ]ntre o fat[ de nou[sprezece-dou[zeci
de ani =i un om ]n v`rst[? Ei, =i atunci, dumneata, dac[ ar fi
a=a, vii =i zdrobe=ti inima unui tat[, care nu poate s[ fac[
m[rturisiri. Dar s[ ne ]ntoarcem la nepoat[-mea. }i zice Lili.
Bre, s[ vezi fat[ modest[, bine crescut[, ru=inoas[, cult[, dar
nu ]ndopat[ cu fel de fel de intelectualisme de astea, care
stric[ femeile. }\i fac o m[rturisire: Olimpia mea n-are mai
nici o zestre, pot s[ zic, =i e preten\ioas[ foc. }n sf`r=it, vreau
s[ vezi fata, m-am angajat, fa\[ de tat[-s[u, c[ am s[ te prezint.
Fire=te, nu le-am spus nimic de chestiune. }ns[ sunt =i eu
m`ndru, de, s[ ar[t familiei ce rude am c[p[tat prin alian\[!

357
 G. C[linescu

Dac[ nu m-oi m`ndri cu dumneata, cu cine vrei s[ m[

m`ndresc? C`nd po\i s[ mergi, ori mai bine s-aduc fata aici?
Felix n-avea nici o repulsie principial[ fa\[ de necunoscuta
Lili, dar se temea de gafele lui St[nic[ =i de atmosfera de
vizit[ pentru pe\it. Aducerea fetei acum, c`nd Otilia era acas[,
nu o g[sea nimerit[. }l rug[ pe St[nic[ s[ lase asta pentru mai
t`rziu, fiindc[ acum era ]ncurcat cu examenele. St[nic[ nu
consim\i, ]n ruptul capului, ci voi numai s[ =tie c`nd e acas[
Felix, hot[r`t s-o aduc[ pe fat[ dincolo, la Aglae, unde ]l ruga
s[-=i calce pe inim[ =i s[ vin[, dac[ va fi chemat. Ca s[ scape,
Felix f[g[dui, crez`nd c[ St[nic[ va uita chestiunea. Dar
St[nic[ n-o uit[, =i peste c`teva zile, c`nd fu sigur c[ to\i vor
fi acas[, veni m`ndru ]n tr[sura lui Toader, cu Lili al[turi de el.
Fata era prietenoas[, supus[ =i f[r[ ascunzi=uri, obi=nuit[ s[
fie alintat[, ]nc`t primi s[ vin[, ]ntocmai cum ar fi f[cut o fat[
liber[, din curiozitate. St[nic[ o prezent[ cu multe preambuluri
Aglaei =i celorlal\i. Lili f[cu o foarte bun[ impresie, din cauza
aten\iei cu care privea toate. Obi=nuit[ cu bog[\ia, ea g[sea
interes ]n orice lucru, oric`t de ridicol, =i, parte dintr-o modestie
]nn[scut[ familiei ridicate de jos, parte din lips[ de gust, nu
f[cea observa\ii jignitoare. Aurica se extazia ]naintea ei, =i
Titi r[mase prostit. Asta f[cea pl[cere lui St[nic[, fire=te. Mai
pu\in interes st`rni fetei Titi, ferindu-se totu=i de orice reac\iune.
St[nic[ era indiferent, ]n privin\a asta, ]ntruc`t adusese pe fat[
]n vederea lui Felix. }n fundul sufletului dispre\uia toat[
progenitura Aglaei, =i o clip[ nu i-ar fi trecut prin minte c[
cineva ]n acea cas[ s-ar fi g`ndit la vreo nou[ alian\[ cu familia
lui, prin Lili. Vesti dar pe Aglae c[ \ine ca fata s[ cunoasc[ pe
Felix =i c[ acesta a consim\it s[ vin[. Ca s[ se ]nl[ture orice
ne]n\elegere, ajut`nd astfel =i la ]mp[carea dorit[ cu mo=
Costache, era bine ca Aurica sau Titi s[ se duc[ s[-l cheme pe
Felix. Titi ridic[ din umeri ]nc[p[\`nat, Aglae ]i d[du ghes, =i
Titi plin de rea-voin\[ se ridic[ ]n sf`r=it. Ie=i ]n sal[, apoi ]n
curte =i se opri. Pe Felix nu-l putea suferi din cauza superiorit[\ii
care-l ap[sa =i-l ]ncurca. De c`nd urma la belle-arte, se mai
vindecase de aceast[ antipatie, judec`nd c[ el are un „talent“,

358
 Enigma Otiliei

care-l ridic[ deasupra celuilalt. Sentimentul care ]i opri picioa-

rele pe loc nu fu antipatia, ci gelozia. Era sigur c[, dac[ Felix
va veni, cu aerele lui distinse, cu figura lui regulat[, va pl[cea
fetei, a=a cum pl[cuse =i Otiliei, =i Georgetei. Titi fusese cuprins,
pe dat[ ce z[rise pe Lili, nu de sentimentul dragostei, ci de
dorin\a grabnic[ de a o lua de nevast[. Era decis, acum c`nd
vedea c[ Aglae se ocup[ a=a de generos de treburile lui, s[
roage pe mam[-sa s[ fac[ tot ce-i st[ ]n putin\[ s[ i-o capete.
Deci Titi se mi=c[ greu prin curte, apoi intr[ ]ncet de tot ]n
odaia lui, unde se unse cu cosmetic pe p[r, ie=i din nou, f[r[
grab[, trecu ]n curtea vecin[, d[du un ocol a=a ca s[ nu fie
observat =i se-ntoarse cu ]nt`rziere mare, declar`nd c[ nu e
nimeni acas[ =i c[ e aproape sigur c[ Felix a plecat ]n ora=.
Departe de a b[nui manopera lui Titi, a c[rui veste ]nveseli pe
Aglae, St[nic[ se scandaliz[.
— Nu se poate s[ nu fie aici! Nu se poate. Domnul Felix e
un t`n[r serios. C`nd a spus o vorb[, e vorb[. Cel mult dac[ s-a
dus pentru pu\in timp. Aurico, du-te tu!
Aurica s-ar fi dus, fiindc[ ar fi fost ]nc`ntat[ ca Felix s[ ia
pe altcineva, a=a ca Otilia s[ vad[ c[ nu este numai ea pe
lume. }ns[ se crezu datoare, fa\[ de o domni=oar[ str[in[, s[
dea dovezi de o mare pudoare virginal[.
— Nu pot, St[nic[, s[ m[ duc, g`nde=te-te =i tu. Poate e
singur acas[, ]n odaia lui. Cum o s[ intru eu, o fat[, la el?
St[nic[, nervos, ie=i din cas[ =i se duse drept ]n camera lui
Felix, pe care-l g[si citind cursuri.
— Cum spune dobitocul [la c[ nu e=ti acas[?
— Care dobitoc?
— P[i Titi, domnule. L-am trimis la dumneata s[ te cheme
=i mi-a spus c[ nu te-a g[sit.
— N-a fost deloc aici! se mir[ Felix.
St[nic[, tenebros ca ]ntotdeauna, g[si c[ se \ese la mijloc
o conspira\ie, ]n scopul de a ]mpiedica o leg[tur[ a=a de
str[lucit[, f[r[ s[-=i ]nchipuie serios c[ Titi ar putea s[ se
g`ndeasc[ la Lili.
Felix consim\i s[ treac[ dincolo, dup[ ce se consult[ cu
Otilia, spre a-=i u=ura con=tiin\a. Lili nu i se p[ru extraordinar[.

359
 G. C[linescu

O g[si foarte dr[gu\[, simpatic[, ]ns[ lipsit[ de vioiciunea

nervoas[ a Otiliei, de marele stil al acesteia. Se purt[ cu ea cu
at`t mai amabil, cu c`t nu se temu c[ tr[deaz[ nici un alt
sentiment mai sf`nt. Tocmai aceast[ purtare tulbur[ pe Lili.
P`n[ acum fata se jucase ]n libertate =i vorbise de c[s[torie ca
despre p[pu=i. Prin educa\ia ereditar[, sim\urile ei erau coapte
de pe acum pentru dragoste, =i c[zu ]n ea cu aceea=i repezi-
ciune cu care-i c[zuse victim[ Titi. Urm[rea cu ochi umezi tot
ce spunea Felix, ]l scruta cu supunere =i duio=ie, r`dea c`nd
r`dea el =i se ]ntorcea ori de c`te ori acesta o \intea ]n ochi. }n
acela=i timp Titi sim\ea le=inuri c`nd o privea pe Lili =i ur[
mocnit[ pentru norocosul la vorb[ Felix.
Aglae f[cu tot ce-i st[tu ]n putin\[ s[ orienteze pe Lili spre
Titi =i s[ sf[r`me convorbirea dintre Felix =i fat[. }nt`i ordon[
lui Titi s[ fac[ fetei un portret frumos, a=a cum =tie el. Lili se
supuse din polite\e =i se l[s[ a=ezat[ ]n semiprofil, a=a cum
dorea Titi. Dar se plictisi numaidec`t =i ]ntoarse capul mereu,
la orice cuv`nt al lui Felix, ]nc`t Titi =terse de c`teva ori schi\a
cu guma, p`n[ ce, v`n[t la fa\[ de ciud[, o rupse buc[\ele =i o
arunc[ jos.
Lili privi foarte curioas[ pe Titi =i comise impruden\a de
a-i spune:
— Nu trebuie s[ v[ enerva\i, domnule, mai nimeni, din
c`\i s-au ]ncercat, n-au putut s[-mi dea asem[narea.
— Eu reu=esc, de obicei, foarte bine asem[narea, scr`=ni Titi.
— Foarte bine reu=e=te, aprob[ =i Aglae, ca un ecou.
Lili ]ns[ nu auzea nimic =i umbla cu ochii, bl`nd[ ca o
oaie bolnav[, dup[ Felix. Prin limbu\ia lui St[nic[, Lili afl[ de
Otilia, care venise de la Paris, =i puse ]ntreb[ri lui Felix despre
ea. Aglae f[cu ]ncerc[ri desperate s[ sf[r`me convorbirea, aduse
dulcea\[, cafele. St[nic[ l[uda acum zgomotos pe Otilia =i
demonstr[ c[ numai o astfel de fat[ superioar[ este vrednic[
de prietenia Liliei. }n cele din urm[, St[nic[ lu[ pe Felix =i pe
Lili =i trecur[ dincolo, la mo= Costache, spre ciuda Aglaei,
care nu-i putea urma. Titi, ]ns[, se \inu dup[ ei. Otilia f[cu cea
mai bun[ primire bl`ndei fete, st[tu m`ini ]n m`ini cu ea, ]i

360
 Enigma Otiliei

c`nt[ la pian, m[rindu-i vibra\ia sufleteasc[, pe care Lili o

]ntrebuin\a toat[ spre a contempla pe Felix. Titi, uitat, ]ncruntat,
privea mu\e=te pe Lili. St[nic[ l[ud[ ditirambic, c`nd pe Otilia,
c`nd pe Lili, c`nd pe Felix, nemai=tiind ce spune, ca de obicei,
f[c`nd pe diabolicul cu sentimentalism. }n sf`r=it, se aprinse
at`ta, ]nc`t ]=i aduse aminte c[ Lili ]i fusese ]ncredin\at[ ca un
„depozit sacru“ =i c[ trebuie ]nm`nat[ p[rin\ilor. O conduser[
cu to\ii spre tr[sur[, =i Titi ]ncerc[ s[ se a=eze c`t mai aproape,
pe linia fetei. Lili plec[ bl`nd entuziasmat[ de Felix, pe care-l
vis[ mult[ vreme, =i ]mp[rt[=i numaidec`t impresiile ei
p[rin\ilor, de fa\[ fiind =i St[nic[, care izbucni jovial:
— Nu v-am spus eu? Felix e o podoab[, un model de
t`n[r, e m`ndria mea, ciracul meu! C`nd a min\it vreodat[
St[nic[, s[racul?
Evenimentele care urmar[ nu mai ]ng[duir[ lui Felix s[ se
g`ndeasc[ la Lili =i la momentele acestui scurt episod. Dar ]n
casa Aglaei ura se dezl[n\ui din nou furioas[ ]mpotriva familiei
de dincolo, =i inten\iile de ]mp[care fur[ din nou abandonate.
Titi spusese ]ntunecat, ap[sat, ca atunci c`nd vestea c[ e bolnav
de inim[ =i credea c[ are s[ moar[, c[ el vrea de nevast[ pe
Lili. Aglae, departe de a se mira =i de a g[si aceast[ dorin\[
ridicol[ =i extravagant[, r[spunse ambi\ioas[:
— |i-o dau de nevast[, s[ =tiu c[ m[ tai ]n cu\ite cu Costache!
Oc[rile ]mpotriva Otiliei =i celorlal\i ]ncepur[ mai verzi.
Otilia era o „rafinat[„ cu =coal[ de la Paris, care atr[gea, cu
ajutorul „p[c[tosului de St[nic[, fiindc[ altfel nu pot s[-i zic“,
fete ca Lili pentru Felix, cu care voia s[ pun[ la cale cine
=tie ce matrapazl`curi. }l ame\ise =i pe b[tr`n, care voia s[ le
fac[ cas[ la am`ndoi, ca s[ se dea peste cap. S-au mai v[zut
femei care ]mping pe aman\ii lor spre c[s[torii bogate, ca s[
m[n`nce banii nevestelor ]mpreun[ cu ei. Felix era un stricat
pref[cut, care =tia s[ intre pe sub pielea oamenilor. To\i
studen\ii de la medicin[ sunt oameni f[r[ ru=ine, iar Felix,
auzise ea, era f[cut de tat[-s[u cu nu se =tie cine, fiindc[
altfel nu se explic[ de ce l-a \inut tot printre str[ini. Deciziunea
ei era s[ nu-l mai prind[ pe Felix prin casa ei s[-i strice b[iatul.

361
 G. C[linescu

C`t[ vreme Titi a avut de-a face cu Felix, se z[p[cise. Acum,

de c`nd a rupt-o, =i-a venit ]n fire =i ascult[ de ea, cum se
cuvine unui b[iat cuminte. O dorin\[ are: s[-l ]nsoare pe Titi
cum =tie ea, =i apoi s[-l pun[ pe Costache la respect prin
tribunal, ca s[ vad[ dac[ este de tolerat ca un om b[tr`n s[-=i
risipeasc[ averea dup[ gustul unei fete =i al unui june, care
nu-i sunt copii, nici rude de s`nge, nici nimic. O fat[ ca Otilia
merit[ s[ intre ]ntr-o cas[ de corec\ie, iar Felix trebuie trimis
la urma lui, nu s[ cheltuiasc[ Costache cu ]ntre\inerea lui c`t
nu ia din pretinsele venituri ale acestuia.
Blestemurile acestea, aprobate cu o furie mut[ de Titi,
fur[ produse ]n intimitate. }mpotriva lui St[nic[, Aglae c[p[t[
oarecare necaz, dar nu ]ndr[zni s[-i fac[ observa\ii, fiindc[
de dela\iunile acestuia avea nevoie, =i apoi acesta era un
consilier juridic, interesat personal la parte, c[ruia ea putea
s[-i dest[inuie toate dorin\ele ei, oric`t de lacome. Pe care
avocat ar fi putut s[-l ]ntrebe cum s[ fac[ spre a mo=teni un
frate, care nu vrea s[-i lase averea? St[nic[ mirosi indispozi\ia
Aglaei =i se sup[r[ el. Tot necazul lui de a fi f[cut o c[s[torie
s[rac[ ]l str`nse de g`t acum, =i, cu o demnitate foarte distins[,
]ncepu s[ ocoleasc[ pe Aglae, venind ostentativ numai la
mo= Costache. St[nic[ sim\ea am[r[ciunile umui romantic
]n fa\a unui lac de munte, ]nconjurat de piscuri ]nz[pezite.
El, omul bun, care aducea pe Lili ca s[ fericeasc[ un t`n[r,
care se interesa de afacerile Aglaei, de=i vedea c[ sunt
„imorale“, sub demnitatea lui, el, care luase pe Olimpia pentru
a ]n[l\a institu\ia c[s[toriei, a o purifica de egoism, tocmai
el era privit cu nasul sus. De acum ]ncolo, nu se mai sim\ea
legat de nici o obliga\ie =i avea s[-=i vad[ serios de propriul
lui viitor. Da, e adev[rat c[ iubise =i poate o mai iubea pe
Olimpia =i c[ adorase pe Reli=or, ]ns[ care e scopul nostru ]n
via\[, mai presus de sentimentalisme? S[ facem fii ]n dureri
(St[nic[ se g`ndea, fire=te, la ni=te dureri morale), s[ d[m
\[rii copii pentru ap[rarea grani\elor. }ns[ nu mai putea fi nici
o ]ndoial[. Olimpia nu mai era capabil[ s[-i dea alt fiu,
mijloacele ei generatoare erau sleite. Se =tie c[ Napoleon

362
 Enigma Otiliei

=i-a fr`nt inima =i, pentru a-=i asigura un succesor, a divor\at

de Josefina. Ei bine, avea s[ fac[ =i el acel gest sublim.
St[nic[ nu vorbi nim[nui de divor\, dar vorbi de cazul
lui Napoleon =i al Josefinei, spre a vedea cum judec[ lumea
gesturile sublime. Deveni devotat pentru Otilia, ]i f[cu
mul\ime de mici servicii, iar lui mo= Costache ]ncepu s[-i
procure materiale. }i aducea piroane, vopsel[rii, pensule,
nimicuri dibuite, cine =tie pe unde, dar pe care b[tr`nul le
primea cu mare satisfac\ie. }l ]ntre\inu ]n preocuparea
construc\iei, comunic`ndu-i zilnic pre\ul varului, al c[r[-
mizilor, al cimentului. Intr[ prin case de cunoscu\i =i
semicunoscu\i, ca s[ afle ce se mai pune azi ]ntr-o cas[
modern[, „fiindc[ am un unchi care construie=te“, =i des-
t[inui lui mo= Costache misterele arhitecturii. O cas[ ]n
construc\ie, cl[dire mare, destinat[ unei b[nci, prin reaua
tratare a betonului, sau din alte cauze, se pr[bu=i. St[nic[
anchet[ foarte serios =i pasionat pe lucr[tori asupra cazului,
ba chiar aduse, dup[ o tratare cu \uic[, pe un salahor ce
=edea prin Antim, la b[tr`n, =i-l puse s[ fac[ teoria artei
arhitectonice. Mo= Costache era foarte mul\umit s[ i se
vorbeasc[ despre construc\ie, cu at`t mai mult cu c`t asta
\inea locul ac\iunii ]nse=i de a construi.
Era luna iulie, =i Felix, dup[ terminarea examenelor, visa
de-a binelea s[ mearg[ undeva la \ar[, de=i nu prea =tia
cum. Otilia nu pomenea nimic de vilegiatur[, abia sosit[
cum era din str[in[tate, mai ales c[ ea, neav`nd nici o putere
=i nici un ban, a=tepta totul de la ]nt`mplare, ca un copil.
}nt`mplarea era de obicei Pascalopol, care plecase acum
pentru c`tva timp s[ vad[ mo=ia. }ntr-o zi, mo= Costache
invit[ pe Felix =i pe Otilia s[ mearg[ ]n ora=, s[ se plimbe =i
s[ m[n`nce, =i le d[du ]n acest scop bani, at`t c`t nu scosese
niciodat[ din buzunar pentru atare lucruri. Spunea c[ are s[
aduc[ un me=ter constructor s[ fac[ unele m[sur[tori =i c[
vrea s[ aib[ lini=te =i s[ nu-i supere nici pe ei. O trimise =i
pe Marina pe la cuno=tin\ele sale. St[nic[ spusese tocmai
c[ ]n acea zi pleac[ la Ploie=ti, pentru un proces. St[nic[

363
 G. C[linescu

]ns[ min\ise din pl[cere, =i veni pe la vremea pr`nzului.

G[si totul pustiu, =i perdelele de p`nz[ =i de =ipci trase peste
tot. Avocatul se apropie tiptil de cas[, ]ncerc[ u=or de tot
clan\ele u=ilor din fa\[ =i din dos =i v[zu c[ sunt ]nchise.
Din[untru auzi ]ns[ lovituri surde de ciocan. Se apropie de
fereastra de unde se auzea zgomotul, aduse, tot ]n v`rful
picioarelor, un scaun din gr[din[, se urc[ pe el =i privi
]n[untru prin intersti\iile =ipcilor transparentelor. Apoi se d[du
repede jos, puse scaunul la loc, =i fugi iar[=i, z`mbind u=or,
lu`nd-o de-a dreptul spre ora=.

364
 CUPRINS
Enigma Otiliei

XVIII

Pe la sf`r=itul lui septembrie, ]ntr-o zi de ar=i\[ tardiv[, cu

v`nt uscat ]nec[cios, mo= Costache se ]mpletici din mers, pe
c`nd cotrob[ia ]n curte printre c[r[mizile lui, =i c[zu moale
jos. Marina ]l v[zu din buc[t[rie =i-=i ]nchipui c[ s-a aplecat
dinadins s[ vad[ ceva. A=tept[ s[ se ridice, dar mo= Costache
]nt`rzia. Atunci Marina se apropie tiptil de locul c[derii, se
uit[ prudent[ la b[tr`n, ]l ]ntoarse pe fa\[ =i, v[z`ndu-l inert
=i ro=u la obraz, fugi repede ]nspre cas[, dar mereu tiptil, ca
=i c`nd ar fi fost la mijloc un secret mare, =i n[v[li ]n odaia
lui Felix.
— Vino repede, zise ea ]n =oapt[, aproape satisf[cut[ de
senza\ia nou[ pe care o ]ncerca dup[ at`ta monotonie, a c[zut
jos b[tr`nul, mi se pare c-a murit.
Felix s[ri s[getat de ceva rece =i se n[pusti pe sc[ri a=a
de repede, ]nc`t Otilia, presim\ind ceva, ie=i speriat[. T`n[rul
nu putu s[-i spun[ nimic, de emo\ie, de=i dup[ paloarea fe\ei
]=i d[du seama c[ ea a ]n\eles. Se repezi la b[tr`n, ]l descheie
la g`t, ca s[ se afle ]n treab[, =i observ[ c[ respira =i gemea
cu ochii pe jum[tate ]nchi=i, ca un om care simte o durere. }l
ridic[ de jos, cu ajutorul Marinei, care ]l lu[ de-a binelea ]n
bra\e, at`t era de u=or b[tr`nul. Voi s[-l duc[ ]nspre dormitor,
dar, c`nd s[ p[=easc[ pragul, mo= Costache morm[i destul
de distinct:
— Acolo! acolo! ]n sufragerie!
}n sufragerie era o canapea lat[, cu margini, ca un pat. Pe
ea, Felix a=ez[ pe b[tr`n. Otilia ]=i fr`ngea ]ncet m`inile privind
sfioas[ c`nd la unul, c`nd la altul, =i tremura. Numai c`nd
b[tr`nul ]ncepu s[ morm[iasc[, zise stins: „Papa!“ Bolnavul
=edea pe spate ca un om care a luat un narcotic greu =i nu

365
 G. C[linescu

poate s[ se de=tepte. Cu ochii ]ntredeschi=i, tulburi privea

proste=te ]n jurul lui, =i cu m`inile se silea s[ g[seasc[ ceva ]n
jurul mijlocului. }n sf`r=it, izbuti s[-=i aduc[ aminte:
— Che-che...
— Cheile? ]n\elese Otilia. Sunt aici cheile, papa, =i-i ]ntinse
un inel ]nc[rcat cu chei, c[zut jos de-a lungul pantalonilor, dar
\inut ]nc[ de mijloc printr-o curea.
B[tr`nul puse m`na avid pe ele, le v`r] greu sub pern[,
f[c`nd sfor\[ri de a ]nl[tura ajutorul altuia, apoi, ca =i c`nd
misiunea lui ar fi fost ]ndeplinit[, se l[s[ ]n voia gemetelor =i
somnolen\ei.
Felix ]=i d[du seama c[ b[tr`nul avusese un atac. Cum nu
se pricepea ]nc[ ]n latura practic[ a medicinei, nu ]ndr[zni s[
ia nici o m[sur[ =i fu de p[rere s[ se cheme repede un doctor.
Marina fu ]ndrumat[ numaidec`t la un medic de pe aceea=i
strad[. B[tr`na r[mase cam mirat[ de propunerea celor doi, cu
aerul de a le spune c[ sunt ni=te pro=ti, ie=i ]n curte bomb[nind,
mai intr[ ]n buc[t[rie, apoi f[r[ nici o grab[ trecu ]n curtea
vecin[. Aglae, afl`nd accidentul lui mo= Costache, c[p[t[
deodat[ fizionomia aspr[ a unui c[pitan de vapor care comand[
]n timp de naufragiu:
— Aurica, strig[ ea, vino repede, c[ i-a venit r[u lui
Costache! Chem[-l =i pe Titi. Trece\i dincolo, s[ nu fure vreunul
ceva. Marino! tu alearg[ iute la St[nic[. S[ vie =i el, =i Olimpia
=i s[ aduc[ doctorul pe care-l =tie el. Ah! tocmai acum l-a g[sit
=i pe Costache. Sunt sf`r=it[. N-am pus nimic ]n gur[ de azi de
diminea\[.
Aglae b[u, la repezeal[, pu\in[ cafea =i apoi trecu
dincolo, ]nconjurat[ ca de o gard[ de Titi =i Aurica. B[tr`nul
era mult mai limpezit =i privea numai ]ngrijorat spre
mobilele din cas[.
— Ce-i cu tine, Costache? ]ntreb[ mai mult arogant dec`t
comiserativ Aglae. Te-a pus dracul s[ cari c[r[mid[, s[ faci
cas[, parc[ n-aveai cas[. A=a e c`nd te iei dup[ copii!
Aglae ]ntoarse privirile spre Felix =i spre Otilia =i, ca =i
c`nd n-ar fi fost niciodat[ vreun conflict ]ntre ea =i ei, ]ntreb[:

366
 Enigma Otiliei

— Dar voi ce face\i? Aici era\i? +i ce-ai, Costache? continu[

ea, poate de c[ldur[, c-a fost un z[duf groaznic! Ar trebui s[ te
sui ]n pat, ce stai aici, pe canapeaua asta?
B[tr`nul gemu pu\in =i f[cu doar din cap semn c[ nu vrea
s[ se mi=te de acolo.
— Trebuie s[ te dezbraci m[car, c[ te sufoc[ hainele!
F[r[ s[ mai a=tepte aprobarea, Aglae ]l r[suci ca pe un
copil =i trase surtucul. Otilia se repezi s[-i scoat[ ghetele cu
gumilastic, uscate =i ]ncovoiate de vechime, ca ni=te iminei
turce=ti. Picioarele lui mo= Costache ap[rur[ ]nf[=urate ]n ni=te
ciorapi de l`n[, de o grosime fabuloas[. Degetele mari t[iaser[
cu unghia v`rfurile =i ie=iser[ ca dou[ ghemuri de cear[. }n
alte ]mprejur[ri Otilia ar fi r`s, dar acum nu vedea =i nu auzea
nimic, nimic. Dup[ surtuc Aglae ]i trase pantalonii, de la cap[tul
de jos, cum ai scutura un sac, =i b[tr`nul ap[ru ]n ni=te n[dragi
largi de stamb[ colorat[, lega\i jos, ]n lipsa =ireturilor rupte, cu
buc[\i de sfoar[.
— Poftim, observ[ Aglae, cu repro=, uite ce-nseamn[ s[
n-ai o femeie de isprav[ ]n cas[! A=a te ]mbr[cai tu alt[dat[?
Otilia dibuise ]n dormitor =i g[sise o c[ma=[ de noapte, de
p`nz[ \[r[neasc[ grea, afar[ din cale de lung[, ]n care, v`r`t,
chelul mo= Costache sem[na cu un faraon ]nf[=urat ]n p`nze
de in. I se aduse =i o plapum[, =i Aglae ridicase perna s-o
scuture =i s-o umfle mai bine, c`nd b[tr`nul scoase un \ip[t:
— Che... che-i-le!
— Cheile, uite-\i cheile, aici (mo= Costache ]ntinse o m`n[
spre ele). Ar fi bine s[ mi le dai mie, s[ nu \i le fure cineva!
}n cur`nd sosir[ St[nic[, Olimpia =i cu doctorul Vasiliad, =i
odaia se umplu de in=i. Atmosfera era ]n[bu=itoare, fiindc[ un
miros fetid venea din partea bolnavului. Otilia deschise geamul
de perete. Vasiliad consult[ pe bolnav cu superficialitate, ]i
lu[ pulsul, ]l privi ]n ochi. Fa\a ]i ar[ta ne]ncredere =i plictiseal[.
— Ei? Vasiliade, ce zici? ]ntreb[, sugrumat de curiozitate,
St[nic[.
— Deocamdat[ n-am ce s[ zic. S[ stea lini=tit =i dac[ se
poate s[ i se pun[ o pung[ de ghea\[ la cap. Atacul n-a fost

367
 G. C[linescu

violent, de vreme ce nu =i-a pierdut cuno=tin\a. S[ vedem mai

t`rziu, dac[ poate vorbi, dac[ n-are vreo parte paralizat[.
— Doamne fere=te, se-nchin[ Aglae, mai bine moartea dec`t
a=a ceva! Poate un om paralizat a=a s[ tr[iasc[ mult?
— Depinde! zise doctorul, cu aceea=i str`mb[tur[ de
am[r[ciune.
— Ascult[, m[, Vasiliad, ]l lu[ St[nic[ la o parte pe doctor,
fii om cum te =tiu, nu ne-ncurca cu vorba! Tu ce crezi, o duce,
sau moare? S[ =tim ce facem!
— De obicei nu prea scap[ nimeni la v`rsta asta. Mai ]i
vine alt atac, pe urm[. Depinde ]ns[ de constitu\ie!
— A dracului e medicina asta a voastr[, se sc`rbi St[nic[,
nu =ti\i nimic precis.
}n sf`r=it, Aglae se g`ndi s[ execute ordonan\a doctorului
=i, fiindc[ Otilia insista s[ se cumpere pung[ =i ghea\[, ]ntreb[
tare pe b[tr`n:
— Costache, unde \ii tu banii? S[-\i cump[r[m ghea\[!
D[-mi cheile!
Mo= Costache holb[ ochii =i-=i mu=c[ buzele, f[r[ sunet.
Cu m`na str`nse =i mai tere cheile. Aglae ]ntinse m`na =i d[du
s[ i le apuce. Atunci, cu sfor\are eroic[, b[tr`nul se trase mai
spre fundul canapelei, bomb[nind:
— Nu-nu-nu v-vrreau ghea\[!
— Vorbe=te! observ[ Vasiliad.
St[nic[ f[cu un gest de admira\ie =i de ciud[:
— E pezevenghi r[u mo=ul! }l =tiu eu. E tare de tot.
— Dar, Costache, se r[sti de-a binelea Aglae, trebuie bani
de cheltuial[, de pl[tit domnul doctor, ce, vrei s[ pl[tesc eu?
B[tr`nul, atunci, dup[ ]ndelung[ nemi=care, f[cu semn cu
m`na spre Felix, care se apropiase de pat, ridic[ cheile =i cu
mare dificultate alese una pe care o ar[t[ acestuia =i, cum
Felix voia s[ ia tot ghemul de chei, se ]mpotrivi, de unde t`n[rul
]n\elese c[ trebuie s[ scoat[ cheia de pe inel. B[tr`nul ]ncerc[
s[-i explice:
— +i-=ifonier... }n sa-salon... e o cutie!
}n vreme ce Felix se ]ndrept[ ]nspre salon, St[nic[ se mi=c[
s[-l urmeze =i chiar f[cuse semn acestuia c[ vine =i el. Olimpia

368
 Enigma Otiliei

]i stric[ socoteala, fiindc[, f[r[ nici un rost =i f[r[ s[ intuiasc[

situa\ia, ]l invit[ s[ stea l`ng[ ea, fapt care trezi aten\ia
bolnavului. St[nic[ ]=i ]nt`rzie dispari\ia, ochind mereu u=a.
Felix lu[ pe r`nd fiecare cutie a scrinului. Una era plin[ cu
cutii de chibrituri de form[ cilindric[. Scutur`nd una din ele,
constat[ c[ sunt pline =i c[ nu era cu putin\[ ca b[tr`nul s[ fi
\inut bani ]n ele. Alt[ cutie era umplut[ cu \inte, printre care
]notau c`teva piroane. }n sertarul de sus, Felix descoperi
]ntr-adev[r o cutie de tinichea din acelea pentru tutun, ]n care
se afla un morman de monede de toate m[rimile. Se g`ndi c`\i
bani s[ ia, apoi se hot[r] s[ ia cutia cu totul. Atunci z[ri sub
cutie un pachet de coale scrise, cusute printr-o sfoar[ ro=ie, ]n
chip de caiet, =i cu un titlu care-l izbi, cu toat[ graba lui,
]ntruc`t g[sise acolo numele s[u. Scoase caietul =i citi pe copert[
aceste r`nduri:
Cont de cheltuieli ce-am f[cut pentru minorul Felix Sima.
}nvins de curiozitate, Felix depuse cutia cu bani pe scrin
=i ]ntoarse paginile, oprindu-se la cea din urm[, =i v[zu
aceast[ socoteal[. Pagina era ]mp[r\it[ ]n dou[ printr-o linie
cu creion ro=u, ca filele de registre, =i printr-o contabilitate
empiric[, ]n st`nga erau ]nsemnate primirile, iar ]n dreapta
cheltuielile.
Primit la 3 ianuarie a.c., lei 2.000 Ianuarie.
de la Banca „Na\ionala” dob`nd[ 4% Chirie pentru camer[, ]nc[lzit-------------------80
asupra capitalului depus de lei 50.000. Sp[lat----------------------------------------------------10
Primit ]n cursul lunii aprilie, dup[ Dat ]n m`n[ pentru teatru-------------------------20
contracte, pentru pr[v[lia mare 1.000 Dat ]n m`n[ pentru buzunar---------------------100
lei pe =ase luni pentru celelalte dou[ Cump[rat instrument chirurgical-----------------10
pr[v[lii c`te 800 lei pe =ase luni. Adus doctor, fiind b[iatul bolnav----------------20
Primit chiria de la etaj unu 350 lei Haine, ruf[rie------------------------------------------120
pe trei luni. Masa zilnic[ a 10 lei-------------------------------310
Primit chiria de la etaj doi 300 lei 670
pe trei luni. Februarie.
Chirie pentru camer[, ]nc[lzit-------------------80
Masa zilnic[ a 10 lei-------------------------------280
Sp[lat----------------------------------------------------10
Dat ]n m`n[ pentru buzunar---------------------120
}mprumutat-------------------------------------------200
M[nu=i--------------------------------------------------20
Repara\iuni ]n odaie---------------------------------60
770

369
 G. C[linescu

Martie.
Chirie pentru camer[, ]nc[lzit-------------------80
Mas[ a 10 lei pe zi---------------------------------310
Supliment seara---------------------------------------100
Dat bani nevoi tinere=ti----------------------------200
Doctorii-------------------------------------------------20
Voiaj Ia=i pt. vederea casei----------------------100
Batiste---------------------------------------------------30
Pardesiu-------------------------------------------------40
1080
Aprilie.
Chirie pentru camer[, ]nc[lzit-------------------80
Materiale pentru construc\ii--------------------2142

Felix r[mase cu gura c[scat[, uimit, pe de o parte, de venitul

cel mare pe care-l avea, vreo opt sute de lei lunar, sum[
considerabil[ pentru acea vreme, =i scandalizat, pe de alta, de
socoteala ]nc[rcat[. Avea un venit de ministru, =i mo= Costache
]=i pusese ]n cap s[-l fac[ s[ iroseasc[ pentru mizerabila
]ntre\inere tot acest venit. Nu credea s[ se cheltuiasc[ ]n cas[,
pentru co=ni\[, mai mult de doi lei pe zi, poate cu mult mai
pu\in. O p`ine costa dou[zeci =i cinci de bani =i o para, carnea
vreo optzeci de bani. Nu i se d[duse niciodat[ bani de teatru,
sau bani de buzunar, nu i se cump[rase nici un pardesiu. Hainele
le luase cu banii ]mprumuta\i, ]ns[ pe poli\[. Instrumentul
chirurgical fusese inventat. De asemenea boala, doctoriile,
doctorul, c[l[toria la Ia=i, batistele. R`se de cuv`ntul „]nc[lzit“
pe aprilie, fiindc[ nu se mai f[cea foc din martie, cu tot frigul.
Dar scandalul nemaiauzit erau cei 2142 pentru materiale de
construc\ii. Care construc\ie? Prin urmare cuiele, \intele,
c[r[mizile vechi, grinzile, toate erau ]n contul lui. B[tr`nul
f[cea o cas[ pe spinarea lui =i nu se =tia dac[ pentru el. Ame\it
de descoperire, Felix uitase pentru ce venise aici =i c[ b[tr`nul
e bolnav =i se g`ndea s[ fac[ scandal. Contul scris cu felurite
cerneluri nu era terminat. Al[turi, Felix d[du de un pache\el
de h`rtii soioase, pe care erau ]nsemnate cu creion chimic
felurite cifre cu o dat[ =i o justificare. De pild[: 10 mai, mas[
cu pr[jituri 12 lei; 11 mai, bani de cinematograf 10 lei; 12 mai,
cuie mari 20 lei. Erau note ce urmau s[ fie trecute mai t`rziu
]n cont. Era, dar, foarte adev[rat ce spunea St[nic[: b[tr`nul

370
 Enigma Otiliei

era un pezevenghi. Tr`nti contul la loc =i ]mpinse cutia, c`nd

glasul autentic al lui St[nic[ se auzi ]n spatele lui:
— Ai g[sit ceva, =mechere? Are parale mo=ul? Las[-m[ s[
m[ uit =i eu.
Dup[ o scurt[ medita\ie, Felix ]ntoarse cheia ]n broasc[ =i
zise hot[r`t:
— N-are nimic dec`t cutia asta cu bani m[run\i. }ncolo, tot
cutii de chibrituri.
— De la tutungerie, desigur, observ[ St[nic[, aparent
convins, ]\i spun eu c[ are tutungerie, pe numele altuia.
Felix, devenit matur prin experien\[, g[sise c[ era =i ru=inos,
=i primejdios ca altcineva s[ =tie c`t venit are el =i cum ]l fura
b[tr`nul. }n cur`nd avea s[ fie major =i avea s[ scape de toate
mizeriile astea. Cu astfel de venit putea s[ tr[iasc[ ]n str[in[tate,
oriunde, consacr`ndu-se =tiin\ei numai pentru glorie. C`nd
rev[zu pe mo= Costache ]ntins pe spate, respir`nd greu, uit[ de
toat[ du=m[nia. Otilia avea un aer at`t de r[t[cit, p[rea at`t
de str[in[ ]n acea cas[, ]nc`t fu cuprins de mil[. Nu. Providen\a
avusese grij[ de el =i-i d[du-se un tat[ bun =i mijloace de
existen\[ pe care nu le meritase. B[tr`nul ]i risipise venitul,
dar nu se atinsese de capitalul lui. Trebuia prin urmare s[ fie
calm, chibzuit, acum ]n aceste ]mprejur[ri grele, spre a putea
s[ dea tot sprijinul Otiliei. Fata era m`ndr[, =i cu un cuv`nt
gre=it putea s-o jigneasc[.
B[tr`nul lu[ cutia cu m`na st`ng[. Dreapta nu putea s-o
ridice dec`t cu greutate, =i atunci cei din odaie observar[ c[ o
u=oar[ paralizie ]i \inea acest bra\. Chiar =i un col\ al gurii
avea mu=chiulatura pu\in rupt[, c[zut[ ]n jos, tr[g`nd pu\in =i
o pleoap[. Cu m`na tremur[toare, mo= Costache c[ut[ orbe=te
]n cutie, g[si o moned[ de cinci lei, o l[s[ repede din m`n[ =i
scoase o b[ncu\[ pe care o ]ntinse.
— Ce vrei s[ fac cu b[ncu\[ ta? se r[sti Aglae. Trebuie
parale pentru doctorii, pentru domnul doctor.
St[nic[ se repezi l`ng[ bolnav.
— Las[, mo= Costache, c[ iau c`t trebuie. Uite at`t, ajunge
pentru ghea\[ =i pung[ (=i scoase c`teva piese de cinci lei).

371
 G. C[linescu

Uite, Vasiliad, ]\i dau zece lei, c[ doar e=ti doctor de cas[, nu
vrei s[ jupoi lumea (St[nic[ mai scoase ]nc[ patru piese, d`nd
numai dou[ doctorului).
Bolnavul, v[z`nd c[ cutia se u=ureaz[, gemu =i ]ncepu s-o
trag[, izbutind s-o v`re sub plapum[. St[nic[ scoase zece bani
=i-i ]ntinse Marinei, c[reia ]i spusese mai ]ncet:
— Du-te la farmacistul din Rahova, ]l =tii dumneata, =i
spune-i c[ l-a rugat domnul Ra\iu s[-i ]mprumute, ai auzit?
s[-i ]mprumute o pung[ pentru ghea\[. +i uite zece bani s[
iei ghea\[.
}ncetul cu ]ncetul to\i se a=ezar[ pe ce g[sir[, ca ni=te
musafiri, uit`nd aproape de tot de mo= Costache. St[nic[ zise
lui Vasiliad, care f[cuse gestul s[ plece:
— Stai, m[, unde pleci, parc[ te-a=teapt[ droaia de clien\i.
Stai aici, ca medic al casei, s[ vezi cum ]i merge bolnavului,
doar nu suntem oricine. Te pl[tim (=i mai ]ncet), nu fi prost,
Vasiliade, te punem la cont.
Marina aduse ghea\a =i o pung[, =i ]n cur`nd chelia
b[tr`nului primi o scufie r[sucit[, c[p[t`nd o demnitate ridicol[.
— |i-e bine a=a? ]ntreb[ Aglae.
— Bi-bine! morm[i Costache.
— Acum ce s[ mai facem? ]ntreb[ Aglae.
— Nimic, r[spunse doctorul. Lini=te =i altceva nimic. Natura
lucreaz[ singur[.
St[nic[ pufni ]n r`s.
— Ave\i =i voi doctorii formule. Natura lucreaz[ (]n =oapt[)
pentru mo=tenitori.
Otilia se sim\ea a=a de r[u de oboseal[ =i zbucium, ]nc`t
Felix o trase l`ng[ fereastr[ =i o str`nse afectuos de bra\.
— Fii tare, Otilia, sunt prietenul, sunt fratele t[u!
St[nic[, v[z`ndu-l, f[cu cu ochiul celorlal\i, cu ad`nci
]n\elesuri.
— }n definitiv, mam[, zise Aurica, noi ce mai st[m aici?
Trebuie s[ fie ceasul trei, nimeni n-a m`ncat. Mo= Costache
st[ =i singur, doar e aici Otilia, e Marina, domnul Felix.
Aglae lu[ o figur[ solemn[.

372
 Enigma Otiliei

— Aici e casa fratelui meu, =i eu sunt unica lui sor[. Nimic

nu se mi=c[ aici ]n cas[ =i nimeni nu s-atinge de nimic. Trebuie
s[ st[m aici s[ p[zim, n-o s[ l[s[m ]n cas[ un bolnav f[r[
sim\ire, care nu vede, n-aude, cu str[ini ]n cas[.
— Aud! zise b[tr`nul a=a de stins, ]nc`t nu-l ]n\eleser[ to\i.
— Zice c-aude, mam[! interpret[ Olimpia.
— E pezevenghi! explic[ St[nic[ doctorului.
— Mam[-soacr[, toate bune, dar mie mi-e foame! Vrei s[
fac de veghe nem`ncat? Adu ceva aici, la botul calului. Voi
n-ave\i nimic aici, nu g[ti\i? se adres[ St[nic[ Otiliei, care ]l
privi speriat[, umil[.
Nemaia=tept`nd r[spunsul, St[nic[ ]ncepu s[ caute prin
dulap, tr`ntind u=ile. G[si, ]mpinse ]n fund, sticle cu vin
]nfundate, pr[fuite, o sticl[ de lichior =i un salam bine uscat,
ne]nceput. Erau, probabil, daruri de-ale lui Pascalopol. To\i,
afar[ de Felix =i Otilia, se a=ezar[ foarte bine dispu=i ]n jurul
mesei, iar Olimpia se apuc[ s[ taie tacticos salamul.
— Taie-l mai gros, protest[ St[nic[, s[ sim\i ce mu=ti.
Olimpia t[ie o felie groas[, pe care St[nic[ o =i ]nh[\[,
m`nc`nd-o f[r[ p`ine.
— {sta e salam de Sibiu veritabil, salam fin, de unde naiba
l-ave\i, Otilio?
Fata d[du din umeri, iar Olimpia f[cu observa\ie lui St[nic[:
— Nu fi lacom, ce Dumnezeu, ]l ]nghi\i cu pieli\[ cu tot.
— Un tirbu=on, comand[ St[nic[, ca un client de restaurant.
Marina, vesel[, ca la o schimbare de st[p`n, se repezi la
bufet =i scoase un tirbu=on cu v`rful pu\in rupt.
— Bine, mo= Costache, mustr[ St[nic[ de la mas[ pe
bolnav, ai dumneata a=a vinuri ]n cas[ =i nu \i-ai luat un tirbu=on
ca lumea?
Bolnavul trona pe spate stupid, sub c[ciula de cauciuc, care,
fiind pu\in spart[, l[sa s[ se scurg[ pe fruntea, ochiul =i un
obraz al lui un fir de ap[ care se prelingea apoi, f[c`nd la
r[d[cina perilor stufo=i de pe piept un sm`rc. Dopul pocni =i
vinul ]ncepu s[ g`lg`ie ro=u, ca un s`nge ]nchegat, ]n paharul
lui St[nic[.

373
 G. C[linescu

— Ce umbla\i cu sc`rbe de-astea mici, strig[ acesta, da\i

pahare de-ale mari de cristal, s[ simt gustul vinului! Iiih, ce
arom[, [sta e Bordeaux veritabil, Bordeaux din cel mai fin. De
unde-l ave\i, Otilio?
F[r[ s[ mai a=tepte r[spunsul, St[nic[ turn[ ]n pahare la
to\i. Convivii ridicar[ ]nt`i paharul ]n sus, cu g`ndul de a
ciocni, apoi o oarecare ru=ine ]i re\inu, =i b[ur[ ]n t[cere.
Olimpia f[cuse un morman de felii de salam, =i comesenii
luau acum pe t[cute =i m`ncau. Vasiliad ]nghi\ea ca un lup,
aplecat asupra farfuriei.
Aglae, z[rind pe Otilia =i pe Felix, deveni caritabil[.
— Tu, Otilio, nu m[n`nci? =i dumneata, domnule Felix?
doar n-o s[ sta\i nem`nca\i?! Ce-o fi o fi, acum, s[ fim tari.
St[nic[ se scul[, galant, de pe scaun =i merse s[ dea
bra\ul fetei.
— Otilio, scumpo, f[-mi pl[cerea, tu nu vezi ce e pe noi?
ce, tu crezi c[ noi nu =tim ce e durerea? parc[ pe noi nu ne
doare c[ mo= Costache a mu... vreau s[ zic e bolnav? Da’
las[, bun e Dumnezeu, s-o alege ]ntr-un fel. Vino la mas[,
]ntremeaz[-te!
Otilia f[cu cu m`na un gest de ap[rare at`t de s[lbatic,
]nc`t avocatul renun\[ la rolul de conduc[tor al fetei =i ]ndemn[
pe Felix, nu f[r[ ironie:
— Spune-i dumneata, domnule, f[-o s[-n\eleag[, =tiu c[
v-ave\i bine!
Otilia plec[ sus ]n odaia ei, iar Felix mai r[mase, nefiind
]nc[ hot[r`t asupra atitudinii pe care trebuia s-o ia, fiindc[
era ]ncredin\at c[ se c[dea s[ apere pe mo= Costache, c`t
tr[ie=te, cu toate p[catele lui, =i asta ]n vederea Otiliei.
St[nic[ ]i ]ntinse, gale=, un pahar de vin =i-i zise, cu aerul
unei fiin\e irezistibile:
— Domnule Felix, te rog eu, pentru mine!
Felix lu[ paharul, gust[ pu\in din vin =i, v[z`ndu-i culoarea
de s`nge, fu str[b[tut deodat[ de un g`nd: ]n cazuri de acestea
de congestie se las[ s`nge. }=i spuse p[rerea c[tre Vasiliad, =i
acesta, pu\in ]ncurcat, recunoscu:

374
 Enigma Otiliei

— Da, ]ntr-adev[r, am fi putut s[-i l[s[m pu\in s`nge, dar

n-am lan\et[ pentru flebotomie. Dac[ vre\i, trimitem servi-
toarea s-aduc[.
— Fugi, domnule, de-acolo, se dezgust[ St[nic[, cu s`ngele.
Tocmai acum la mas[! Fleacuri! Asta po\i s-o faci mai t`rziu,
]ncolo, nu i-au pus ghea\[ la cap? El n-are s`nge, =i vrei s[-i
mai iei! Asta-i dureros, domnule, l[sa\i omul ]n pace. Auzi,
mo= Costache, vrei s[-\i lase s`nge, s[ te doar[?
— Daa! r[spunse limpede =i v[iet[tor b[tr`nul.
— Ei, asta-i, rezist[ St[nic[, las[ c[ =tim noi mai bine ce-\i
trebuie. Mai t`rziu, ]ncolo.
Apoi St[nic[ deveni nemul\umit de m`ncare:
— Frate, la a=a vin, n-ajunge usc[tura asta. A= m`nca ceva
picant, ceva extraordinar, ce zici, mam[-soacr[, mirosea a
varz[ la dumneata azi.
— P[i, am f[cut ni=te sarmale cu varz[ nou[, acrit[!
— Bravo, ura, s[ vie! strig[ nebune=te St[nic[; aduc`nd-=i
]ns[ aminte de bolnav, cobor] glasul: Oare crede\i c[-l
sup[r[ g[l[gia?
Doctorul d[du din umeri. Aurica scoase farfurii =i tac`muri
din bufet =i a=ez[ masa, lini=tit[, ca pentru un festin. Aglae
d[du instruc\iuni Marinei s[ cear[ m`nc[rile de dincolo. Felix,
sc`rbit, plec[ =i el sus, ]n c[utarea Otiliei. La jum[tatea sc[rii
se r[zg`ndi, ie=i ]n strad[ =i plec[ ]nspre Sfin\ii Apostoli, unde
=tia c[ este o cofet[rie. Voia s[ cumpere ciocolat[ pentru Otilia.
Comesenii ]ncepur[ s[ m[n`nce cu poft[, clipocind furculi\ele.
Odaia se umpluse de miros de varz[ acr[ =i de b`z`itul
conversa\iei m[runte, care se p[rea c[ tulbur[ pe bolnav,
deoarece se mi=ca ]nspre perete.
— Oare lui mo=u, ]ntreb[ Aurica, cu gura plin[, nu-i d[m
nimic de m`ncare?
— Nimic deocamdat[, dimpotriv[, ar trebui... (doctorul l[s[
fraza ]n gol).
— M`ncarea prea mult[ stric[, demonstr[ St[nic[, bine-
]n\eles, de la o anumit[ v`rst[. Eu ]mi mai dau zece ani de
via\[ normal[, =i pe urm[, adio, m`ncare, adio, femei!
Abstinen\[ total[. C[lug[rii cum tr[iesc?

375
 G. C[linescu

— Domnule doctor, ]ntreb[ Aglae, am f[cut injec\ii cu iod

toat[ vara, ce zici, merge s[ fac =i iarna?
— Nu sunt de p[rere, iarna iodul d[ accidente, iodisme!
Satisf[cut[, Aglae se ]ntoarse cu gura spre farfuria ei.
Bolnavul, iritat de zgomot =i de mirosul de m`nc[ri, gemu.
Aglae ]ntoarse capul =i, cu gura plin[, zise:
— Ce ai, Costache? Te doare ceva? Aurico, du-te tu =i-i
]ndreapt[ punga de ghea\[.
Aurica se duse l`ng[ b[tr`n, care o privi fix, cu ochi
du=m[no=i =i aproape limpezi, f[r[ s[ spun[ totu=i nimic. Cu
m`na liber[ cercet[ pe sub pern[ =i-=i trase cheile mai aproape.
Dup[ ce se asigur[ de prezen\a lor, ]ntreb[ ]ncet:
— Fe-Felix uunde-i? Fe-Felix!
— Nu =tiu, mo= Costache, a plecat!
— Las[-l pe Felix acum, interveni Aglae, ce-ai cu el? Tu stai
lini=tit, acolo, ca un bolnav, s[ nu-\i cad[ ghea\a de la cap.
}n timpul acesta, Felix venea aproape gonind cu pachetul
de ciocolat[, medit`nd pe drum ce trebuia s[ fac[. Starea
b[tr`nului i se p[rea grav[, =i situa\ia ]n cas[ foarte tulbure.
}ntruc`t ]l privea, mai avea c`teva s[pt[m`ni p`n[ la majorat
=i ar fi r[bdat p`n[ atunci. Dar Otilia era du=m[nit[ de Aglae
=i putea, ]n cazul mor\ii b[tr`nului, s[ fie oric`nd izgonit[. }i
l[sase b[tr`nul ceva prin testament sau nu f[cuse nici un
testament? +i dac[ f[cuse testamentul, St[nic[ =i cu toat[ liota
ar fi putut s[-l caute =i s[-l fure. Avea ceva bani ]n buzunar,
s-ar fi prezentat la tribunal ]ntr-un caz fatal, lu`nd informa\ii
asupra consiliului de familie care-l tutela =i pe care nu-l aflase
niciodat[ =i apoi s-ar fi pus la dispozi\ia Otiliei. Care era ]ns[
modul de a face pe Otilia s[ primeasc[ asemenea ocrotire,
f[r[ s[ se supere? G[si pe Otilia ghemuit[ pe sofaua ei, mu=c`nd
nervos din v`rful unei batiste de dantel[. Felix desf[cu pachetul
de ciocolat[, rupse o bucat[ =i-o ]ntinse fetei, care o lu[ ]n
t[cere =i-ncepu s-o ron\[ie. Mici lacrimi i se rostogoleau pe
obraz. Ne=tiind cum s[ ]nceap[ vorba, Felix ]ntreb[:
— Otilia, ce g`nde=ti tu acum, de ce pl`ngi =i nu spui nimic?
— Papa moare!

376
 Enigma Otiliei

— Poate c[ nu, cred c[ e ]n afar[ de vreun pericol imediat.

— To\i cei care s-au str`ns ]n jurul lui n-au nici un interes
s[-l scape, nu-i dau nici un ajutor.
— +i eu am impresia asta, ]\i m[rturisesc. Din p[cate, sunt
prea novice ]n medicin[, ca s[ am curajul s[ iau o ini\iativ[.
Cuno=tin\ele mele sunt teoretice. Am putea s[ chem[m un
doctor mare.
— N-au s[-l lase s[ vin[.
— E posibil. M-a= duce s[ chem pe Weissmann. E mai
mult un autodidact =i un empirist dec`t un student, fiindc[
abia e ]n anul ]nt`i, dar are o practic[ de adev[rat intern. El
ar vedea, f[r[ s[-l b[nuiasc[ St[nic[, =i pe urm[ am consulta
am`ndoi un doctor.
Otilia aprob[ din cap, cu pu\in[ ]ncredere.
— Otilia, zise Felix, tu nu pui nici un temei ]n mine. Ai
spus c[ m[ iube=ti =i c[ ai fi gata s[ te c[s[tore=ti cu mine,
c`nd ai fi sigur[ c[ nu-mi strici viitorul. Poate n-ar fi momentul
s[-\i spun acum asta, dar ]n ce chip s[-\i ar[t devotamentul
meu f[r[ s[ te jignesc? Vreau s[-\i fiu un logodnic, iar dac[
vrei, numai un frate. Am v[zut ]nt`mpl[tor c[ am un venit de
zece mii de lei pe an. Aproape n-a= mai avea nevoie s[
muncesc, dac[ n-a= fi ambi\ios. Viitorul nu mi-l strici ]n nici un
caz, fiindc[ al[turi de tine a= munci =i mai viguros. Vreau s[ ai
]ncredere ]n mine, s[ nu te mai sim\i a=a de singur[.
— Am ]ncredere ]n tine, zise Otilia, dar mi-e mil[ de papa.
Cu el am tr[it de mic[ ]n aceast[ cas[, =i m[-ngroze=te ideea
c[ toate astea au s[ se sf[r`me.
— Nici eu, Otilia, nu am pe nimeni, cum vezi; de aceea a=
fi vrut s[ fim am`ndoi al[turi.
— Felix, zise Otilia, relu`ndu-=i vechea ei \inut[ hot[r`t[,
\in la tine =i a= dori ca toate dorin\ele tale s[ se realizeze.
Acum nu am puterea s[-\i spun nimic ]n privin\a asta. E=ti
bun la suflet =i vrei s[ m[ aperi, ]ns[ tu ]nsu\i ai nevoie de
un ocrotitor. Afacerile tale pot fi ]ncurcate, bietul papa e un
om cam ]ntortocheat =i t[cut. Vrei s[ te treze=ti cu cine =tie
ce greut[\i?

377
 G. C[linescu

— }\i m[rturisesc, zise Felix, c[ am z[rit la mo= Costache

ni=te socoteli, din care urmeaz[ c[ cheltuiesc cam o mie de
lei pe lun[ =i construiesc o cas[ cu c[r[mizile din curte.
— Drag[ Felix, sunt sincer ru=inat[ de chestiunea asta. Te-am
prevenit c[ papa e un om ciudat, cu unele cusururi. +i eu am
suferit multe =i sunt, din cauza asta, cum m[ vezi, plin[ de
capricii, dar pe papa ]l iubeam. M[ iubea ]n felul lui, cum te
iubea =i pe tine. Papa a furat averea mamei =i ciupe=te din a
ta, =i ne iube=te cum =tie el. Tanti Aglae nu mi-a luat nimic,
dar m[ ur[=te. +i tu ai nevoie de un ocrotitor. St[nic[ e =iret, se
v`r[ ]n toate, =i aici e nevoie, pentru tine, numai pentru tine,
de un om cu prestigiu, cu leg[turi. Nu te sup[ra, ]\i jur c[ e ]n
interesul t[u, nu face nici o interpretare, du-te pe furi= la
Pascalopol =i spune-i s[ vin[ aici ca din ]nt`mplare; te rog.
— M[ duc! zise decis Felix.
Otilia ]l s[rut[. Felix ]=i lu[ p[l[ria, se d[du ]nceti=or pe
scar[ =i ie=i ]n strad[ prin curtea casei Aglaei, care era pustie.
Pe drum trebui s[ recunoasc[ cum c[ Otilia avea dreptate.
Numai prin Pascalopol putea da lui mo= Costache o m`n[ de
ajutor. Preten\iile lui de a ocroti pe fat[ erau copil[roase, dar =i
tiranice, fiindc[ ]ncercau s[ ]nl[n\uie prin obliga\ie. Pe
Pascalopol ]l ]nt`lni pe scar[, tocmai c`nd acesta pleca.
Mo=ierul r[mase consternat de =tire =i invit[ pe Felix ]n[untru.
— E r[u? }=i p[streaz[ cuno=tin\a? Vorbe=te?
— E con=tient =i spune pu\ine cuvinte. Mi s-a p[rut mai
mult c[ se fere=te de ceilal\i.
— Bietul Costache! zise Pascalopol plimb`ndu-se ]ncoace
=i-ncolo. Trebuie s[ chem[m un doctor, dar s[ facem a=a, s[ nu
bage de seam[ Aglae c[ ne amestec[m inten\ionat ]n treburile
ei. Domnule Felix, e=ti un t`n[r inteligent, ]n pragul majoratului,
=tiu c[ \ii la Otilia, ]n privin\a c[reia \i-am ar[tat sincer
atitudinea mea, te rog s[-mi aju\i s[ te ajut. Dumneata ]nsu\i,
]n cazul c`nd s-ar pr[p[di bietul Costache prea cur`nd, ai nevoie
de asisten\[. Voi pune avocatul meu, fiindc[ de altfel ]\i cunosc
situa\ia. Probabil c[ Costache a f[cut pu\in abuz cu veniturile
dumitale, dar ]n ce prive=te administrarea lor te asigur c[ \i-a

378
 Enigma Otiliei

ap[rat bine interesele. Costache era pu\in cam avar, ]ns[, ]n

fond, om de treab[. De Otilia mi-e team[. Dumneata o cuno=ti:
e o fat[ m`ndr[, independent[. Ea primea oarecare daruri ca
de la un prieten vechi al casei, dar mi-ar fi greu s-o umilesc,
impun`ndu-i-le acum. Pot eu, om ]n v`rst[, s[-i insinuez c[ a=
lua-o ]n c[s[torie? Acum, c`nd Otilia ar fi singur[, ar fi o
dureroas[, o penibil[ constr`ngere. Dumneata ca t`n[r ai fi
fa\[ de ea ]n alt[ situa\ie, fire=te...
— }ns[ =i eu, spuse Felix, cu capul ]n jos, ]mp[rt[=esc p[rerea
dumitale, c[ acum orice aten\ie ar fi o abuzare de situa\ia ei.
— Atunci? Bine]n\eles, sper ca bietul Costache s[ scape.
Poate c[ chiar s-a g`ndit s[-i aranjeze viitorul. S[ ne g`ndim
]nt`i la un doctor. Stai s[ v[d.
Mo=ierul merse la telefon, ceru pe doctorul Stratulat, care
r[spunse, ]i expuse cazul (se vedea din convorbire c[ e un
prieten intim al lui Pascalopol) =i-l ]ntreb[ dac[ putea s[ vie
s[-l ia cu tr[sura pe la orele =ase.
— A=a? Perfect. Atunci viu! ]ncheie mo=ierul, ag[\`nd la
loc receptorul.
— Iubite domnule Felix, dumneata te duci ]nainte =i te
prefaci c[ nu te-ai ]nt`lnit cu mine, afirm`nd ]ns[ c[ tocmai
eram azi a=teptat de Costache. Eu m[ fac c[ vin cu doctorul
Stratulat ]nt`mpl[tor, =i, dac[ vedem c[ e posibil, ]l ducem pe
Costache la un sanatoriu, ca s[ fim siguri c[ e bine ]ngrijit =i s[
sc[p[m pe biata Otilia de at`ta zbucium.
Felix plec[, cu g`ndul de a se ]ndrepta repede spre cas[,
spre a nu l[sa pe Otilia singur[. }=i aduse aminte de Weissmann
=i sim\i c[ spiritul lui s[ritor i-ar face bine. +tia c[ se mutase =i
=ade acum prin jurul str[zii Labirint. G[sind adresa ]nsemnat[,
se urc[ ]ntr-o tr[sur[ =i ]n cur`nd se g[si ]n stradela cu pricina,
]n care nu se aflau dec`t magherni\e cu aspect de pr[v[lii,
nemaifolosite, =i o singur[ curte mare ca de han vechi cu o
cas[ ]n chip de potcoav[, cu etaj. P[rea un hotel sau o cas[ de
raport, =i era de o murd[rie ]nsp[im`nt[toare. }n mijlocul cur\ii
=edeau ]ngr[m[dite mormane de gunoaie. C`ini =i copii alergau
printre ele. C`te un geaml`c cu ochiuri sparte ]nconjura fiecare

379
 G. C[linescu

r`nd, sus\inut pe st`lpi putrezi =i unsuro=i. Dup[ oarecare

dibuire, Felix urc[ ni=te sc[ri de lemn murdare =i se trezi ]n
geaml`cul de sus ]n care se juca, alerg`nd cu mult zgomot, o
droaie de copii jerpeli\i. Podi=ca r[sun[ grozav la pa=i, =i
coridorul mirosea p[trunz[tor a excremente. Felix ar fi voit s[
plece, spre a nu fi prins de Weissmann, at`t de umilitoare i se
p[rea situa\ia, ]ns[ c`teva capete ie=ir[ la o u=[. O femeie
t`n[r[ despletit[ ]nainta de-a binelea, ar[t`ndu-=i picioarele
goale. Un evreu b[rbos, mai mult b[tr`n, ]i strig[:
— Intr[ ]napoi, Fany, de ce ie=i dac[ tu n-ai pantofi? Ce
s[-\i fac eu dac[ n-ai pantofi? Ce s[ caute domnul? ]ntreb[
apoi b[tr`nul pe Felix, ]n vreme ce numeroase capete ap[rur[
de jur ]mprejur la u=ile =i ferestrele din geaml`c.
— C[ut[m un domn student Weissmann...
— Ha, ha, Weissmann, este, este Weissmann, st[ acolo ]n
cap[t, cu m[tu=[, pot s-o chem, c[ el acum e dus. Dar are s[
vin[, sigur c[ are s[ vin[.
Vesel c[ nu-l g[sise, Felix protest[:
— Nu e nevoie!
— Dar nici cum v[ cheam[ nu vre\i s[ spune\i? C`nd are s[
vin[, eu am s[-l anun\, sigur c[ am s[-l anun\! Nu pot eu s[ fac
a=a un serviciu la un vecin?
— Spune\i-i c[ a venit colegul Felix =i-l cheam[ urgent acas[.
— S-a f[cut, zise b[tr`nul, conduc`ndu-l pe t`n[r jos. Poate
ave\i nevoie s[ cump[ra\i ceva, poate mobil[, poate haine,
ciorapi buni, pl[ci de gramofon? +tiu eu ni=te ocazii. Orice
putem s[ v[ procur[m.
Felix f[cu un semn de nega\ie cu capul. B[tr`nul, ]ntristat,
cobor] glasul:
— +tiu eu ce cau\i dumneata! Avem ni=te domni=oare
minunate, ni=te prin\ese, le-au murit p[rin\ii, s[racele.
T`n[rul iu\i pa=ii. B[tr`nul, pierz`nd orice speran\[, ]i strig[
din mijlocul cur\ii:
— +tii c`\i st[m noi aci? Aici sunt dou[ sute de chiria=i, a=a
s[ am eu bine, =i numai un singur closet.
}nfrico=at, Felix se urc[ ]n tr[sura care-l a=tepta, =i f[cu
semn cu m`na birjarului s[ m`ne. Se d[du jos ]n strada Rahovei

380
 Enigma Otiliei

=i o lu[ apoi pedestru =i iute spre cas[. }n curtea care i se p[ru

a avea un aer cimitiros, dezolat r[suna ecoul convorbirii din
sufrageria cu ferestrele deschise. Felix ]i g[si pe to\i ]n jurul
mesei, juc`nd c[r\i =i vorbind ca =i c`nd nimic nu s-ar fi
]nt`mplat, ]nv[lui\i ]n perdele mari de fum. Mo= Costache, pe
canapea, ]ncepuse s[ tu=easc[, dar p[rea limpezit la fa\[,
normal. A=ezat[ pe un scaun, al[turi, Otilia ]i ]ndrepta aci
punga cu ghea\[, aci plapuma, ]ntreb`ndu-l ]n =oapt[ dac[ se
simte mai bine.
— Na, afurisit[ carte, exclam[ St[nic[, tr`ntind o figur[
oarecare, e tot ce am. A=a mi se-nt`mpl[ c`nd joc cu Olimpia.
Nevasta e piaz[-rea.
Vasiliad, foarte atent, mu=c`nd cu din\ii dintr-un \igaret de
os, =edea ]nfundat ]n evantaiul lui de c[r\i =i arunca ho\e=te
numai privirile la ceilal\i.
— Lucrezi mu\e=te, ho\omanule, ]l mustr[ St[nic[, amical,
e=ti vulpe b[tr`n[, las’ c[ te =tiu eu. C`=tigi mereu, de un
ceas. Ai luat banii lui mo= Costache degeaba, =i acum ne
cure\i =i pe noi.
— St[nic[, nu vorbi at`t, =i joac[, dac[ joci. Arunc[ colo
cartea, vorbi Aglae.
— Uite-o, d[-o la naiba, partida asta am pierdut-o. Barem
de a= trage vreun folos de unde =tiu eu. Acum to\i suntem la
ordinele mamei-soacre, ea e clo=ca cu pui. Nici nu mai joc.
Aurica se v[iet[:
— Vai, dar de ce nu mai juc[m, ce vrei s[ facem? Ne plictisim
s[ tot p[zim at`ta.
St[nic[ schi\[ cu buzele mai mult dec`t pronun\[:
— }\i p[ze=ti zestrea ta, feti\o. Mama-soacr[ ne umple de
bani, dac[... m[-n\elegi.
Aglae ]i f[cu semn cu m`na s[ fie prudent, ]n vreme ce
St[nic[ str`mba din nas, cu ]n\elesul „nu conteaz[„.
Olimpia, t[cut[, grav[, mestec[ c[r\ile, apoi le puse ]n
fa\a doctorului Vasiliad, spre t[iere. Jocul re]ncepu =i convorbirea
continu[. Felix, distrat, n-o putea urm[ri, dar auzea, r`nd pe
r`nd, fragmente din frazele fiec[ruia, disting`ndu-le dup[
timbru, c[ci juc[torii erau ascun=i, ca zeii, ]n norii de fum.

381
 G. C[linescu

Aglae: Am ]nceput s[ am junghiuri reumatice, ceea ce

n-aveam mai ]nainte. Eu cred c[ toate astea sunt din sup[rare,
nimic nu ]mb[tr`ne=te mai mult ca sup[rarea. Iau iod, dar nu
v[d nici un folos, cu toat[ reclama. }mi spunea o dam[ s[ m[
duc la b[i, la Pucioasa. Odat[ =i odat[, c`nd oi sc[pa de
necazurile astea, tot am s[ m[ duc.
St[nic[: Parc-a= m`nca ceva bun, ceva rar. }mi vine un
miros cunoscut ]n n[ri, de la bufetul [sta, =i nu =tiu ce.
Aurica: Dac[ n-ai noroc, e degeaba. Po\i s[ fii frumoas[,
po\i s[ ai zestre, po\i s[ ie=i ]n lume, =i b[rba\ii nu se uit[ la
tine. Pentru asta trebuie s[ te na=ti. Mai sper =i eu c`t[va vreme
=i, pe urm[, adio. Nu mai sunt nici b[rba\i cavaleri, ca ]nainte,
azi te invit[, ies cu tine ]n lume =i apoi se fac c[ nu te =tiu.
St[nic[: Am p[zit odat[ un unchi trei zile =i trei nop\i ]n =ir,
p`n[ am picat to\i jos de oboseal[, =i bolnavul nu mai murea.
C`nd ne-am scult, a patra zi, l-am g[sit rece.
Titi: Am s[-l copiez ]n format mai mic =i s[-l tratez numai
]n creion num[rul 1.
Vasiliad: Am clien\i care m[ scoal[ noaptea din somn
degeaba, ca s[ m[ duc s[ constat decesul. „Nu puteai s[ a=tep\i
p`n[ diminea\a?“ zic eu. „Face\i-i o injec\ie, domnule doctor,
poate se de=teapt[ din le=in!“, „E mort, cocoan[, n-auzi?“ Uite
a=a p[\esc.
Olimpia: B[rba\ii nu pot s[ stea dou[ zile f[r[ femei =i f[r[
b[utur[. Sunt bl`nzi numai o lun[ ]nainte =i o lun[ dup[ nunt[,
=i pe urm[ cad iar ]n patimile lor. +i dac[ ar fi ceva de capul
femeilor dup[ care umbl[! Dar le aleg pe cele mai dec[zute,
pe cele mai str`mbe. Georgeta, de exemplu, ce-ai v[zut tu la
ea, St[nic[, de-o ridici ]n slava cerului?
Aglae: Copilul s[ asculte de mama lui, fiindc[ nimeni mai
mult dec`t mama lui nu-i dore=te binele. Dragoste! Fleacuri!
Pe vremea noastr[ nu mai era asta. Dup[ nunt[ vine =i dragostea.
St[nic[: Socru-meu a fost bl`nd, pot s[ zic inofensiv, dar
sunt unii care fac ur`t de tot. Am cunoscut un magistrat, pe
care l-a apucat ]ntr-o noapte. Domnule, f[cea ca la menajerie,
c`nta ca p[s[rile, d[dea din aripi s[ zboare =i ciugulea de pe
jos. }i intrase ]n cap c[ e privighetoare.

382
 Enigma Otiliei

Vasiliad: Azi doctorul trebuie s[ se dea =i el dup[ client,

dac[ vrea s[ tr[iasc[. Clientul a auzit de cutare doctorie, a
auzit de tratament cu injec\ii =i alte comedii =i, dac[ nu-i
dai, zice c[ nu te pricepi. Reclama produselor farmaceutice
ne omoar[.
St[nic[: Dac[ familia mea nu s-ar fi pr[sit at`ta, v[ spun
pe onoarea mea, azi a= fi milionar, =i Olimpia ar sta numai la
Nisa. Am unchi =i m[tu=i foarte bogate, c`t p[r ]n cap. }ns[ to\i
au copii =i nepo\i, ]nc`t, p`n[ s[-mi vie r`ndul, mai bine m[
lipsesc. S[ ai noroc ]n via\[, vorba Aurichii, asta e tot. Unul se
zbate de mic, ]nva\[, ]=i umple pl[m`nul de oftic[, =i altuia ]i
pic[ mo=tenirea de-a gata.
Aglae: }n familia noastr[, to\i au fost str`ng[tori =i au \inut la
neamuri. Numai Costache nu =tiu cui a sem[nat c[ a fost t[cut,
secret cu rudele, de nu =tie nimeni cum stau lucrurile lui.
Aurica: Frumuse\ea nu e totul, sunt femei ur`te care plac
b[rba\ilor, e =i luxul, ]ns[ pentru asta trebuie s[ ai bani.
Titi: Nu mai joc, m-am plictisit, m[ duc mai bine s[ m[
leg[n.
Aglae: Olimpia, =i tu, Aurica, s[ fi\i cu ochii ]n patru, s[ nu
ia cineva vreo h`rtie, vreun lucru, nici un cap de a\[, aici eu
r[spund, ca unica rud[ mai de aproape.
Vasiliad: Toate ]ngrijirile, ]n caz de astea, de apoplexii, de
tromboze, le g[sesc inutile. Mai devreme sau mai t`rziu,
bolnavul tot moare. E numai o sup[rare pentru familie, afar[
de cazul c`nd bolnavul mai poate fi utilizat pentru testare.
Olimpia: Eu cred, mam[, c-ar trebui s[-l ]ntrebi dac[ a
f[cut vreun testament =i unde l-a pus, nu s[-l c[ut[m, ca ni=te
nebuni, ]n urm[.
Toat[ aceast[ h`r`ial[ fragmentat[, Felix o auzi f[r[ aten\ie
voit[, privind la Otilia =i la bolnav. Ultimele vorbe ale
Olimpiei ]l izbir[ prin brutalitatea lor, mai ales c[ fizionomia
lui mo= Costache p[rea a tr[da ]n\elegerea convorbirii. Auzi
r[spunsul Aglaei:
— Taci =i tu din gur[, frate, c[ te aude. Astea o s[ le vedem
noi mai t`rziu.

383
 G. C[linescu

Se ]nserase de-a binelea c`nd se auzir[ tropote de cai =i

rostogolirea ro\ilor unei tr[suri.
— Parc[ vine cineva, observ[ St[nic[, cu tr[sura nu poate
fi dec`t Pascalopol!
Otilia tres[ri, iar Felix, spre a ]nl[tura b[nuielile, min\i,
conform ]nvoielii:
— Probabil, fiindc[ azi ]mi spuse mie c[ are s[ vie. Nici nu
=tie c[ mo= Costache e bolnav.
Pascalopol, care l[sase ]n tr[sur[, inten\ionat, pe doctorul
Stratulat, se ar[t[ ]n chenarul u=ii, de unde, v[z`nd pe Aglae
=i lume, zise ]nclin`ndu-se:
— Bun[ seara, s[rut m`inile, cocoan[ Aglae. Costache e
aici? Era vorba s[ mearg[ cu mine ]n ora=.
Aglae deschise gura s[ vorbeasc[, c`nd, deodat[, b[tr`nul
strig[ pl`ng[re\: „Aaaici!“ =i f[cu gestul de a se da jos din pat.
C`nd ]ns[ puse piciorul pe du=umea, sim\i greutate =i se l[s[
iar[=i pe spate, cu o str`mb[tur[.
— Dar ce-i? Ce s-a ]nt`mplat? se pref[cu Pascalopol, cu o
vizibil[ sil[ de a se vedea nevoit s[ joace comedie.
— I-a venit r[u, inform[ St[nic[, b[tr`ne\e, ce vrei, congestie!
Pascalopol s[rut[ m`na Otiliei, care-l privea cu o mare
]ncredere =i, lini=tind-o pe aceasta din ochi, zise:
— Tocmai m[ plimbam cu doctorul Stratulat, pe care-l
cunoa=te Costache, era vorba s[ ne ]nt`lnim pentru ni=te
chestiuni! Ce ]nt`mplare! }ng[dui\i oare s[-l aduc ]n[untru?
— L-a v[zut domnul doctor Vasiliad! observ[, moale =i
ostil, Olimpia.
— }n nici un caz nu stric[ un consult mai larg. Stratulat e
profesor universitar. Sper c[ nu v[ jeneaz[, se ]nclin[ mo=ierul,
cu excesiv[ polite\e, spre doctor.
Pascalopol se duse s[ aduc[ pe Stratulat, ]n vreme ce Aglae
f[cea semn la ceilal\i s[ str`ng[ c[r\ile de joc. Figura sever[,
dominatoare a doctorului intimid[ pe fo=tii juc[tori, a=a ]nc`t
to\i r[maser[ ]n picioare, f[r[ a mai face nici o aluzie
r[ut[cioas[. Doctorul arunc[ o ochead[ bolnavului =i una spre
odaie =i zise:

384
 Enigma Otiliei

— Este aici o atmosfer[ imposibil[ pentru un bolnav. Aci

doarme de obicei?
— Nu, are dormitor. A vrut el s[ fie adus ]n sufragerie.
— Ei bine, s[ fie dus ]n odaia lui. Am s[-l consult acolo.
B[tr`nul, care auzise vorbele doctorului, f[cu iar sfor\[ri s[
se dea jos din pat, provoc`nd un zorn[it. Felix =i cu St[nic[,
apuc`ndu-l de spate =i de picioare, ca pe un copil mic, ]l luar[
pe sus, =i atunci se v[zu c[ b[tr`nul, cu n[dragi de stamb[ =i
cu p[tur[ pe umeri ca o mantie regal[, \inea str`ns la subsuoar[
cutia de tinichea cu bani, iar ]n m`ini, ca un clopo\el, inelul
cu chei. Stratulat r`se, f[r[ s[ vrea, sub must[\i. Doctorul =i
Pascalopol merser[, dup[ c`teva minute, ]nspre odaia bolna-
vului, urma\i de to\i ceilal\i, ]ns[ Str[tulat, foarte grav, le aduse
la cuno=tin\[ c[ pentru o consulta\ie a=a de grav[ are nevoie
de lini=te des[v`r=it[. St[nic[ ]nsu=i, care, fiind ]n[untru, se
pref[cu c[ n-aude, fu izgonit, iar Pascalopol r[mase =i el afar[,
pentru a nu da loc la b[nuieli. Stratulat ]l chem[ ]ns[ peste
pu\in timp ]n[untru, ca spre a-i cere informa\ii.
Situa\ia era aceasta. B[tr`nul avusese un atac de congestie
cerebral[, foarte u=or, =i pu\ina jen[ a bra\ului =i piciorului,
care indica ruperea unui mic vas de s`nge, avea s[ dispar[ de
la sine, dac[ bolnavul ar fi avut lini=te. Fire=te, un alt atac nu
era exclus, cum totu=i b[tr`nul era a=a de solid, cu toat[
aparen\a lui de sl[biciune, el putea fi evitat, deocamdat[.
Doctorul =tia c[ Costache se b`lb`ie, deci nu d[duse nici o
importan\[ acestui fapt, numai nu ]n\elegea ce voia s[ spun[
b[tr`nul cu at`ta irita\ie.
— Vezi dumneata ce vrea! invitase el pe Pascalopol.
— Ce e, Costache, spune-mi mie, f[r[ s[ faci sfor\[ri, ]l
]ntreb[ acesta cu comp[timire.
B[tr`nul, cu o tremur[tur[ de furie a ]ntregii fe\e, aproape
comic[, zise pl`ng[tor:
— Pu-punga=i... m[-m[-m[ p`ndesc s[ s[ m[ fure... s[ m[
mo=teneasc[ p`n-p`n-n-am murit... s[-i dai afa-afar[ pe to\i,
pe to\i, s[ nu v[d de-dec`t pe fe-fe-ti\a mea =i pe Felix, vreau
s[-i dau fe-feti\ei mele ce-i al ei, am s[-\i dau du-dumitale...

385
 G. C[linescu

Du-dumneata e=ti pri-prietenul meu credincios... Nu vreau s[

=tiu de sor[ =i de nepo\i, afa-afar[ din ca-casa mea!
— Costache, pentru Dumnezeu, nu te agita a=a. Ai ]ncredere
]n mine. Avem s[ facem totul cum e mai nimerit, acum s[ stai
lini=tit, s[ te faci bine. Vorbim m`ine.
Stratulat fu de p[rere c[ aici Costache nu avea condi\iile
unei bune ]ngrijiri =i-l sf[tui s[ mearg[ la un sanatoriu. B[tr`nul
privi speriat la Pascalopol =i protest[ c[ n-are bani pentru
sanatoriu, c[ nu poate p[r[si casa. Ironia bl`nd[ a mo=ierului
]l f[cu s[ tac[ =i probabil c[, dup[ anume socoteli, ar fi
consim\it. Doctorul se izbi ]ns[, c`nd ie=i afar[, de opunerea
d`rz[ a Aglaei, care pretindea c[ fratele ei trebuia s[ stea
acolo, sub privegherea ei, iar nu printre str[ini. St[nic[,
dimpotriv[, ]n g`ndul lui blestema ]nd`rjirea soacr[-sei, fiindc[
]=i f[cuse repede planul ca ]n lipsa de acas[ a b[tr`nului s[
scotoceasc[ cu de-am[nuntul toate od[ile. }n sf`r=it, Stratulat
ridic[ din umeri, recomand[ lini=te ]n camera bolnavului =i
unele revulsive, =i plec[ spre tr[sur[. Pascalopol ]=i lu[ ziua
bun[ de la b[tr`n =i de la Otilia, c[reia ]i str`nse m`na cu
afec\iune, profund, f[r[ a scoate, din pruden\[, vreun cuv`nt.
Era tocmai s[ plece, c`nd auzi glasul lui Costache. Se apropie
de patul lui, =i, b[tr`nul, dup[ ce se ]ncredin\[ c[ nu-l auzeau
ceilal\i, =opti ]n urechea mo=ierului:
— S[-s[ vii m`ine, s[-i gone=ti pe to\i, vreau s[-s[-\i dau
zestrea fe-feti\ei!
— Ce zici? ]ntreb[ Pascalopol pe Stratulat, c`nd fur[ ]n tr[sur[.
— Accident banal, bine suportat. Am impresia c[ a f[cut o
sfor\are oarecare, a stat ]n soare. Deocamdat[, ]l cred ]n afar[
de pericol, dar dac[ are de aranjat ceva, s[ aranjeze acum. La
un al doilea atac, poate muri subit.
Aglae =i cu ceata ei r[mase, fa\[ de sentin\a lui Stratulat,
cu un dispre\ de loc acoperit, alimentat de altfel =i de doctorul
Vasiliad, care se sim\ise jignit de ne]ncrederea cu care fusese
primit[ de Pascalopol =tiin\a sa. F[cu teoria c[, dimpotriv[, un
bolnav b[tr`n, cu tabieturi, nu trebuie scos din casa lui, care ]i
]ntre\ine sentimentul vie\ii. Spitalul demoralizeaz[ =i ucide,

386
 Enigma Otiliei

dovad[ c[ cei mai mul\i prefer[ s[ moar[ ]n patul lor. St[nic[

fu numaidec`t cucerit de teorie, cu toat[ ciuda lui dint`i.
— Bravo, Vasiliade, nu te =tiam filozof! Ai cea mai perfect[
dreptate. Tot un doctor de-ai no=tri, cu experien\[, se pricepe,
s[racul! Parc[ profesorii universitari =tiu mai mult dec`t e ]n
carte! Medicina e practic[, nu teorie.
}n fond, St[nic[ se g`ndise c[ tot mai bine ar fi putut scotoci
casa cu b[tr`nul acolo, fiindc[ ar fi avut un pretext s[ vin[
mereu. De aceea, c`nd Olimpia, de obicei somnoroas[,
molatic[, ]ncepu s[ ca=te =i zise: „}n definitiv, acum e mai
bine, s[ ne ducem =i noi la casa noastr[, c[ mi-e somn“, St[nic[
protest[ vehement:
— Ce? S[ l[s[m bolnavul f[r[ nici un ajutor, pe spinarea a
doi copii? Cap ai tu, Olimpio? Asta e boal[ dificil[, oric`nd
poate s[-i vie r[u. Dac[ se d[ jos noaptea din pat =i-=i sparge
capul cumva? Datoria noastr[ e s[-l p[zim, s[-l ocrotim, fiindc[
e unchiul nostru, iar pe Vasiliad ]l invit s[ stea =i el. E doctorul
curant, a\i priceput, =i-l pl[tim.
— Stau, stau! consim\i Vasiliad.
Aglae nu f[cu nici o obiec\ie. Dimpotriv[, lu[ comanda
casei, ajut`ndu-se de Marina =i de propria ei servitoare. Din
nou masa fu a=ezat[ ]n sufragerie, mas[ la care Felix =i Otilia
fur[ invita\i, dar f[r[ mult[ insisten\[ c`nd ace=tia refuzar[.
Transform`nd canapelele ]n pat =i distribuind prin od[i c`teva
saltele, toate camerele fur[ pref[cute ]n dormitoare. St[nic[
vru neap[rat s[ doarm[ ]n salonul cu scrinul, Aglae ]n sufragerie.
Servitoarea Aglaei fu consemnat[ s[ se culce la intrare, pe
prag. Astfel, dup[ terminarea mesei, care dur[ foarte mult, toat[
casa fu ocupat[ milit[re=te de cele =apte persoane (St[nic[,
Olimpia, Aglae, Aurica, Titi, doctorul, servitoarea), ]nc`t nici
o mi=care nu era cu putin\[ f[r[ trecerea prin odaia cuiva.
L[mpile r[maser[ aprinse mic=orat, peste tot. Aproape to\i
adormir[ ]ns[ cur`nd a=a de ad`nc, c[ toat[ casa se umplu de
sfor[ituri. Numai St[nic[ umbl[ c`t[va vreme prin curte,
inspect`nd totul, trecu ]n revizie toate od[ile, apoi se ]nchise
]n salon, ]ncuind u=a cu cheia. Acolo merse de-a bu=ilea, s[

387
 G. C[linescu

priveasc[ pe sub mobile, suspect[ orice fotoliu =i canapeaua,

ap[s`ndu-le cu m`na s[ vad[ dac[ f`=`ie, ]ntoarse tablourile
pe dos, cioc[ni sc`ndurile, deschise chiar u=i\ele de la sob[ =i,
neg[sind nimic, ]ncepu s[ me=tereasc[ broa=tele sertarelor
scrinului cu o s`rm[ ]ndoit[, pe care =i-o preg[tise din vreme.
}ns[ limbile broa=telor erau lungi =i bine str`nse ]n arcuri, =i
toat[ me=tereala lui St[nic[ fu zadarnic[. Atunci St[nic[,
sup[rat, ]=i scoase ghetele din picioare =i se ]ntinse pe salteaua
pus[ jos, adormind aproape numaidec`t.
Felix izbuti s[ ]ncredin\eze pe Otilia c[ e mai bine s[ se
culce, deoarece era necesar s[ fie odihnit[ a doua zi, pentru a
da lui mo= Costache toat[ asisten\a posibil[. O f[cu chiar s[
m[n`nce, ]n odaie la ea, ceva mai mult dec`t batoane de
ciocolat[. El ]nsu=i f[g[duia s[ doarm[ ]mbr[cat, spre a fi gata
la orice eventualitate. Ie=ind ]n curte, pe la orele unsprezece
noaptea, Felix se izbi, piept ]n piept, cu Weissmann. Acesta
venise t`rziu acas[, aflase de invita\ia lui Felix =i alergase
f[r[ s[ ]ntrebe asupra motivului. Lumina slab[ de prin toate
od[ile ]l mirase =i se ]ntreba dac[ trebue s[ intre =i pe unde s[
intre. Felix ]i povesti repede ]nt`mplarea, ]i comunic[ diagnosti-
cul =i recomanda\iile lui Stratulat =i-i m[rturisi ciuda lui c[
ceilal\i ]=i vedeau de treab[ =i nu executaser[ nici o prescriere.
Weissmann ceru doi lei, disp[ru, se ]ntoarse peste zece minute
=i propuse lui Felix s[ mearg[ sus. Trecur[ prin sufrageria ]n
care Aglae sfor[ia \iuit, iar Olimpia groh[it, =i se-ndreptar[
spre dormitorul lui Costache. Atunci v[zur[ c[ b[tr`nul izbutise
s[ se dea jos din pat =i c[uta s[ ias[ din odaie, ]n vreme ce
Marina, pus[ s[ p[zeasc[, adormise, ca o vit[, pe un scaun.
— Unde vrei s[ mergi? ]ntreb[ Weissmann. Asta nu e bine!
— Vvreau s[ stau de vo-vorb[, zise sup[rat b[tr`nul, vreau
s[ stau ]n sufragerie; ce-i aicea, dormitor public?
— Las[, c[ stai de vorb[ cu noi, domnule, f[cu Weissmann,
vesel, eu de ce-am venit? =i-l ]mpinse bl`nd pe mo= Costache
]nspre pat, unde acesta c[zu cu zorn[it, c[ci \inea mereu la
subsuoar[ =i ]n m`n[ cutia cu bani =i cheile.
— Pune deoparte cutia asta, te rog eu! insist[ studentul.

388
 Enigma Otiliei

Mo= Costache privi ]ntreb[tor la Felix, apoi, ascult`nd, a=ez[

cutia ad`nc sub pern[, iar cheile le leg[ la br`u.
— A=a-mi place, c`nd m-ascul\i! zise Weissmann: eu am
venit s[-\i fac bine, s[ execut ordinele doctorului. M`ine, dac[
e=ti cuminte, po\i s[ mergi s[ faci chef!
— He, he! r`se mo= Costache, amuzat, desf[c`nd =tirbe-
nia gurii.
Cei doi studen\i ]ncununar[ din nou pe b[tr`n cu o pung[
de ghea\[, =i Weissmann, dup[ ce-i trase ciorapii gro=i din
picioare, ]i puse sinapisme pe t[lpi, ceea ce produse bolnavului
g`dilituri =i bun[ dispozi\ie. }n genere, Felix fu izbit de
exuberan\a nea=teptat[ a b[tr`nului, de pornirea lui de a vorbi.
— }n cazurile astea, explic[ Weissmann, ]ncredin\at c[
b[tr`nul nu ]n\elege, avem pu\in[ euforie!
— Injec\ie nu-mi faci? ]ntreb[ deodat[ mo= Costache pe
Weissmann.
— De ce s[-\i fac injec\ie, dac[ n-ai nevoie? Nici n-am
sering[!
— Dac[-\i trebuie sering[, zise b[tr`nul, ]nchiz`nd ochii,
]\i v`nd eu una ieftin.
+i Weissmann =i Felix r`ser[, =i acesta din urm[ fu ]n fundul
sufletului mul\umit de manifest[rile de avari\ie ale b[tr`nului,
fiindc[ asta dovedea integritatea facult[\ilor mintale =i era un
semn c[ b[tr`nul se va restabili, spre bucuria Otiliei. Orice
]ncercare de a convinge pe b[tr`n s[ se culce fu zadarnic[, =i
mo= Costache, a=a de ]nchis de obicei, avu gust de povestit =i
f[cu celor doi tineri, a=eza\i pe scaune de o parte =i de alta a
patului cu mari suluri de lemn, dest[inuiri din tinere\ea lui.
Limba era parc[ mai dezlegat[ dec`t de obicei.
— +i tata =i mo=u-meu, zicea el, au tr[it mult. Mo=u-meu a
avut peste nou[zeci de ani c`nd a murit =i nici n-a murit de
moarte bun[. A mers ]ntr-o toamn[, cam pe vremea asta, dar
ceva mai t`rziu, la v`n[toare spre Pite=ti, ]n sus, c[lare =i cu
pu=ca la um[r. C[l[rea bine =i se \inea drept, cu toate c[ era
b[tr`n. Calul a sim\it ceva l`ng[ o p[dure =i s-a speriat, =i cum
mo=ul se rezemase cu m`na de un copac, ]n\elegi, calul a

389
 G. C[linescu

rupt-o la goan[ =i mo=u-meu a alunecat jos, lovindu-se. Tata ]l

ia, ]l r[suce=te, b[tr`nul nu mi=ca deloc. A stat a=a vreo jum[tate
de ceas, stropindu-l cu ap[, =i, v[z`nd c[ nu sufl[, a crezut c[
e mort =i a alergat c[lare spre sat s[ cheme oameni cu o c[ru\[
s[-l ia. C`nd au venit cu c[ru\a s[-l ia l-au g[sit s[n[tos, st`nd
pe un pietroi =i uit`ndu-se cu ochiul ]n \eava pu=tii, cine =tie
ce i s-o fi p[rut. Tropotul calului l-a speriat, a f[cut o mi=care
gre=it[ se vede cu m`na =i glontele, pac. A=a c[ a murit
]mpu=cat. Tata, Dumnezeu s[-l ierte, mai tr[ia mult, de=i avea
=aptezeci =i opt de ani, dac[ nu se l[comea. Dar ]i pl[cea
=oriciul de porc, crud, numai pu\in ras de peri. A t[iat odat[ un
unchi dinspre mam[ un porc, =i tata a tot m`ncat din =orici
p`n[ i s-a pus nod ]n g`t. Ai no=tri au venit de peste Dun[re,
a=a spunea mo=u-meu, ca s[ scape de prigoana turcilor. Au fost
macedoneni boga\i. C`nd au plecat =i-au v`ndut toate oile =i
au f[cut parale =i =i-au cump[rat mai mul\i fra\i mo=ie mare pe
l`ng[ Giurgiu. D-aia le-a zis Giurgiuveanu. }ns[ mo=u-meu tr[ia
mai mult la ora=, =i tata s-a desf[cut de mo=ie =i =i-a cump[rat
case. Hei, am avut multe case noi, c`nd eram copil am v[zut
un dulap ]ntreg cu chei mari, ca de biseric[, toate ]nsemnate
cu slov[ chirilic[, fiecare de pe unde era. Un frate al lui
mo=u-meu, a=a spuneau b[tr`nii, se f[cuse haiduc =i a cutreierat
mun\ii, pr[d`nd tot de la c[lug[ri, pe care nu putea s[-i sufere,
apoi a trecut ]n Transilvania =i i s-a pierdut urma. Bine facea,
nu? C[lug[rul! Ce face c[lug[rul? St[ =i m[n`nc[ degeaba.
S[-i dau eu banul muncit ]n sudori de mine? Dumnezeu m[
vede el =i a=a, =tie c[ n-am furat de la nimeni, =i ce am este cu
cinste. S[-s[-s[ munce=ti, s[ str`ngi. A-a-a-asta-i toat[ filozofia.
Casa noastr[, eram mic c`nd a f[cut-o tata. A lucrat-o tot cu
me=teri italieni =i a ]mp[r\it un morman de straie, c`nd a ajuns
la c[priori. Hei, hei, =i asta-i cas[ trainic[, b[tr`neasc[, cu var
bun =i c[r[mid[ uscat[, asta nu mai are moarte, nu ca scoicile
astea de-acum, pe care le numi\i case. De ce-am cump[rat eu
c[r[mid[ veche? A-aia e mai bun[ de zece ori dec`t asta nou[,
am luat tot de la o cas[, pe care am v[zut-o eu c`nd o cl[dea,
pe c`nd eram copil. Acum cincizeci de ani =edeam pe aici

390
 Enigma Otiliei

ca-n p[dure. Noaptea se cl[tinau pomii cu =uier, ca la \ar[.

Casele erau rare =i ie=eam pe aici, ceata de copii, trec`nd prin
dosul c[z[rmilor, pe unde e acum 13 Septembrie, o t[iam pe
sub deal, ocolind Cotrocenii, peste =oseaua Bolintini =i ie=eam
peste D`mbovi\a la Ciurel, unde ne sc[ldam, =i pe urm[ o
luam prin Cr`nga=i =i ne ]ntorceam, pe partea cealalt[ a
D`mbovi\ei, pe la Malmaison, tocmai pe sear[. Ne juc[m tot
]n sus, pe Rahovei, prin Jarcale\i =i prin Tutunari, sau =i mai jos,
spre Veselie, unde erau tot vii, =i furam toamna struguri. }n
fundul cur\ii am avut grajd pentru cai, c[ tata avea tr[sur[, dar
noi luam caii =i mergeam c[lare, ocolind Bucure=tii prin vii,
p`n[ la Tei. Acuma, tinerii stau degeaba, nu =tiu s[ petreac[.
S[ v[ spun ce-am f[cut odat[. Ne-am dus c`\iva, c[l[ri, pe
Podul Calicilor, strada Rahovei de acum, =i ne-am \inut, p`n[
au ostenit caii, pe drumul Giurgiului, dup[ o grecoaic[, o fat[
care mergea cu tat-su, negustor grec, ]n c[ru\[ cu coviltir.
Grecul s-a pl`ns la ]ntoarcere tatei, =i de atunci nu mi-a mai
dat cal. Mergeam apoi la biserici cu ceata, c`nd se d[deau
artose, la Antim, la Sfin\ii Apostoli, La Mihai-vod[, =i chiar
mai departe =i, pun`ndu-ne ]n r`nd, goleam ]n c`teva clipe
tava =i treceam la alt[ biseric[, ]nc`t ne luaser[ popii la ochi
=i puneau c`te un dasc[l s[ ne p`ndeasc[. Mai p[c[leam =i pe
babe. Erau unele care ]mp[r\eau lum`n[ri =i noi ne ]ndesam,
ghiontind pe al\ii, ca =i c`nd am fi fost str[ini unul de altul, iar
dup[ ce luam lum`n[rile femeii ne a=ezam pe dou[ r`nduri,
cu ele ]n m`n[ aprinse, =i mergeam c`nt`nd pope=te pe nas.
Tot a=a m`ncam colivele, ]ns[ trebuia s[ schimb[m mereu
bisericile =i s[ punem din vreme c`te unul din noi s[ afl[m
cine face pomeni. Hii, =i mi-a venit un gust de pastram[! Pe
atunci nu prea m`ncam dec`t carne de vac[, ori pas[re, ori
capr[ ]n gr[simea lor. Mai mult seu dec`t untur[, iar sl[nina
de porc o m`ncam afumat[. }n post f[ceam pilaf cu tah`n =i
chiftele de icre. Prim[vara mergeam pe iarb[, la Bordei sau la
Lacul Teilor. Ei, dar s[ v[ spun despre nunta mea cu r[posata
nevast[-mea, cu cea dint`i, nu cu mama Otiliei. C`nd m-am
]nsurat ]nt`ia oar[, aveam numai dou[zeci de ani, =i Cuza-

391
 G. C[linescu

vod[ nu fusese ]nc[ detronat. Pu\in dup[ aceea a venit Carol.

Eu fata n-am v[zut-o deloc, fiindc[ pe atunci a=a era obiceiul,
ca p[rin\ii sa hot[rasc[ tot, fata, zestrea. Erau preg[tite toate,
masa, lum`n[ri aprinse (uitai s[ spui c[ tata f[cea =i comer\ de
cear[), popa a=tepta la altar, c`nd ne-am trezit ]n poart[ cu o
cupea, =i, dup[ ea, o c[ru\[ acoperit[, din care au ]nceput
slugile s[ descarce boccele, foteluri =i alt calabal`c. Asta era
zestrea. Fata a adus-o soacr[-mea de m`n[, =i era numai de
treisprezece ani, =i de mic[ ce era, nici nu =tia bine ce ]nseamn[
m[riti=ul. Noaptea ]nt`i a ]nceput s[ pl`ng[ c[ nu vrea s[
doarm[ singur[, f[r[ m[-sa, =i a trebuit s[ r[m`n[ soacr[-mea.
Pe urm[, am luat-o cu bini=orul =i s-a deprins, dar s[rea ]ntr-un
picior =i voia s[ se joace, neb[nuind, he, he, ce urm[resc eu.
C`nd era ]ns[rcinat[, c[ am avut cu ea un copil, care n-a tr[it,
se juca cu p[pu=ile. Nici n-a tr[it mult s[raca, la dou[zeci =i
unu de ani a murit, numai dup[ opt ani de c[snicie, =i pe urm[
am stat v[duv aproape dou[zeci de ani, p`n[ am luat-o pe
mama Otiliei, care era =i ea tot t`n[r[, de vreo dou[zeci de
ani, =i Otilia de un an, fiindc[ am luat-o v[duv[, ]i murise
b[rbatul dup[ un an de vie\uit ]mpreun[. Nu =tiu cum s-a f[cut
c[ n-am avut noroc nici cu a doua nevast[, cu care am tr[it, s[
zic, cinci ani. C`nd unui om i-e dat s[ tr[iasc[, tr[ie=te ]n
ciuda doctorilor, ce-mi umbla\i mie cu do-doctorii. Otilia
seam[n[ cu mam[-sa. Tot a=a era, m`ndr[, \inea la cas[, dar
s[ nu te fi amestecat ]n treburile ei. +i c`nta bine la pian,
clavirul de la ea a r[mas. +i cum ]\i spun, a=a se f[ceau nun\ile
pe atunci. Dar doctorii, =i atunci ca =i acum, nu =tiau nimic.
Numai doi au fost oameni =i jum[tate, doctorul Obedenaru =i
Drash. Obedenaru venea ori ]n cupea, ori c[lare =i era ]nm[nu-
=at =i cu \ilindru pe cap. Drash ]ns[ f[cea minuni, de-l pomenesc
to\i. S[ vezi cum a vindecat pe unul care credea c[-i intrase
un sticlete ]n cap =i-i c`nta mereu ]n ureche. I-a spus azi, i-a
spus m`ine c[ n-are nimic ]n cap, omul nu, zicea c[ are =i
doctorul nu =tie, p`n[ ce Drash, f[c`ndu-se c[-l ascult[ mai
bine, i-a zis: „Mi se pare mie c[ ai dreptate, parc[-l aud =i eu!
S[ vii m`ine, s[ \i-l scot“. A doua zi, neam\ul a f[cut rost de un

392
 Enigma Otiliei

sticlete de la prinz[torii cu clei, =i, \in`ndu-l ascuns ]n m`n[, l-a

v`r`t pe ]nchipuit ]ntr-o odaie goal[, i-a dat un pumn zdrav[n ]n
ureche =i a l[sat s[ scape, pe furi=, sticletele din m`n[. „Ai
v[zut cum a zburat? Acum e=ti s[n[tos.“ +i ]nchipuitul a crezut.
He, he, he, he! M`ine-poim`ine, c`nd m-oi scula din pat, m-apuc
eu s[ zidesc cas[, cum nu s-a mai v[zut ]n Bucure=ti, cu c[r[mid[
s[n[toas[ =i grinzi uscate, numai s[ g[sesc salahori ieftini.
B[tr`nul p[l[vr[gi a=a p`n[ t`rziu dup[ miezul nop\ii, c`nd
c`ntau coco=ii de rev[rsatul zorilor, apoi obosi =i adormi ]n
sf`r=it cu punga de ghea\[ aplecat[, ca un fes, peste un ochi.
Weissmann plec[, iar Felix st[tu treaz p`n[ la ziu[ ca s[ cru\e
pe Otilia. A doua zi mo= Costache p[ru absolut normal, dar
sim\ea oboseal[ =i amor\eal[ ]ntr-un picior c`nd c[lca. St[nic[
]l g[si st`nd foarte grav pe un vas de noapte, cu cutia de tinichea
sub un bra\ =i cu cheile ]ntr-alt[ m`n[. Atmosfera era infect[,
patul tot era pres[rat cu glomotoace de mu=tar ud. }n sufragerie
se \inu un mic consiliu de r[zboi, ]n care Olimpia =i Aurica
fur[ de p[rere c[, de vreme ce b[tr`nul este mult mai bine,
m[car pentru pu\in[ vreme s[ se duc[ fiecare acas[. Aglae se
]mpotrivi, admi\`nd doar o scurt[ retragere din partea fiec[ruia.
Ea ]ns[=i se duse acas[ s[ se schimbe =i fu ]napoi dup[ o
jum[tate de ceas, c`nd trimise pe r`nd pe Titi, pe Aurica =i pe
Olimpia. Casa era ocupat[ milit[re=te. Situa\ia era din ce ]n
ce mai sup[r[toare, =i Felix ]ntrev[zu cu spaim[ viitorul Otiliei,
dac[ lucrurile ar fi continuat tot astfel. Cer`ndu-se b[tr`nului
bani pentru cheltuiala casei, acesta refuz[ sub cuv`nt c[ el nu
m[n`nc[ =i se mul\ume=te cu pu\in lapte „dac[ r[m`ne de la
al\ii“. Felix d[du el bani Marinei, ]ndemn`nd-o s[ nu spun[
nimic despre asta Otiliei, fiindc[ era sigur c[ atunci fata nu
s-ar mai fi atins de nimic. Aglae, pe de o parte, cerceta cu
de-am[nuntul fiecare odaie, intr`nd p`n[ =i-n camera Otiliei
=i a lui Felix, St[nic[, pe de alta, scotocea peste tot =i cioc[nea,
]n c[utare de trape misterioase, p[zindu-se chiar de Olimpia,
fiindc[, atunci c`nd aceasta intr[ dup[ el ]n salon, se r[sti:
— Ce te \ii, frate, dup[ mine, am =i eu nevoie de lini=te,
dup[ at`ta zbucium, s[-mi adun ideile.

393
 G. C[linescu

Cum aceasta ]nchidea u=a la loc, o chem[ ]n =oapt[, se

uit[ pu\in prin odaie =i scoase din perete o miniatur[ cu ram[
de filde=, pe care o ochise de mult, =i o v`r] ]n s`nul Olimpiei:
— Ascunde-o bine, s[ nu te vad[ soacr[-mea, [sta e un
lucru de art[, trebuie p[strat ]n familie!
Pascalopol veni la pr`nz =i-i g[si pe to\i inamicii str`n=i la
mas[ ]n sufragerie, chiar =i pe Vasiliad, care plecase =i apoi se
]ntoarse, ca orice bun medic curant. }ntreb`nd pe b[tr`n ce
voia s[-i spun[, sau s[-i dea, acesta ]i comunic[, f[r[ =optire
de data asta, c[ nu poate s[ fac[ nimic acum, c[ i-au pus
st[p`nire pe cas[, dar c[ are s[ se scoale el s[ fac[ r`nduial[.
Peste c`teva zile ]ns[ avea s[-i „spun[“ ceva foarte important
pentru fe-feti\a lui. A treia zi, c`nd ocupan\ii casei se scular[,
g[sir[ pe mo= Costache ]mbr[cat, plimb`ndu-se prin curte, cu
m`inile la spate =i inspect`ndu-=i c[r[mizile. Privea at`t de
ur`t la to\i =i avea ]nf[\i=area at`t de normal[, ]nc`t to\i ]=i
d[dur[ seama c[ e caraghios s[-l mai \in[ sub regimul arest[rii.
Titi, Aurica, Olimpia plecar[, Aglae mai arunc[ o ]ntrebare:
— Cum te sim\i tu, Costache, s[ stau aici s[-\i ajut? Trebuie
s[ te ]ngrije=ti, Marina asta nu se pricepe la nimic.
Mo= Costache r[spunse posac:
— N-am nevoie de nimic, las’, c[ are cine sa vad[ de cas[!
St[nic[, dezam[git, simul[ entuziasmul:
— Bravo, mo= Costache, ura, s[ ]ngropi to\i doctorii, care
nu =tiu nimic. Doctorii mi-au omor`t pe ]ngera=ul meu!
Dumneata =i bolnav! A fost acolo o oboseal[, un pic de insola\ie.
A= da tot s[ am eu s[n[tatea dumitale!
}n ziua urm[toare, mo= Costache goni pe to\i din cas[ rug`nd
chiar pe Felix =i pe Otilia s[ plece p`n[ seara. Otilia se duse
vesel[, cu sentimentul c[ b[tr`nul se f[cuse bine, ]nso\i p`n[
la un loc pe Felix, apoi se desp[r\i =i Felix avu ]ncredin\area
c[ fata merge la Pascalopol. B[tr`nul ]nchise u=ile =i ferestrele,
trase perdelele =i, ]ntocmai ca ]n r`ndul trecut, se auzir[
boc[nituri de ciocan ]n sufragerie. St[nic[ nu mai p`ndea la
geam, fiindc[ era chiar ]n cas[. Intrase ]n odaia lui Felix, pu\in
dup[ plecarea acestora =i, ]nainte de a se ]nchide u=ile, se

394
 Enigma Otiliei

cobor`se ]n ciorapi pe scar[ =i privise ]n sufragerie pe gaura

cheii, unde nu v[zuse mare lucru, dar putuse sa fac[ unele
deduc\iuni dup[ natura zgomotelor. Apoi, g[sind u=a de din
dos ]nchis[, fiindc[ b[tr`nul uitase s-o descuie, se urc[ din nou
]n odaia lui Felix =i se culc[ de-a binelea ]n patul lui. T`n[rului
]i spusese c[ venise de vreun ceas, s[-l mai ]ntrebe de una, de
alta, =i adormise. Felix nu aminti de asta b[tr`nului, nev[z`nd
nimic suspect =i, chiar dac[ b[tr`nul ar fi aflat, crez`nd c[ a
deschis u=a ]nainte, n-ar fi b[nuit nimic. St[nic[ fu discret de
data asta, =i Olimpiei, care acum ]=i luase cartier ]n casa
p[rinteasc[, p`n[ la noi dispozi\ii, nu-i pomeni absolut nimic
de ]nt`mplare. Mo= Costache =edea acum numai ]n sufragerie,
a c[rei canapea o decretase pat, ]mbr[cat =i ]nvelit cu o p[tur[,
cu cheseaua de tutun l`ng[ el, cu cheile =i cu tinicheaua de
bani. }ncuiase u=ile de la toate od[ile =i, c`nd avea nevoie de
ceva, trimitea numai pe Otilia =i pe Felix, ]n care avea
]ncredere. Cu Aglae se ]mp[case, dar o privea piezi= c`nd
aceasta, de c`teva ori pe zi, pretext`nd solicitudinea, venea
]n cas[ =i d[dea ordine. Ceilal\i veneau =i ei, din c`nd ]n c`nd,
trimi=i de Aglae. St[nic[, ]nso\it adesea de Vasiliad, era nelipsit
=i se afla prin preajm[ chiar c`nd s-ar fi p[rut c[ nu este. Otilia
]l g[si ]ntr-o zi ]n buc[t[rie, b`nd cafea. Zicea c[ numai Marina
e ]n stare s[ respecte aroma cafelei ; a soacr[-sei era infect[.
Pascalopol, din tact, venea mai rar =i convenise cu mo= Costache
sa-l cheme atunci c`nd are nevoie de serviciile lui. Nu voia s[
de=tepte b[nuieli ]n Aglae c[ ar urm[ri ceva, =i de aceea afecta
oarecare r[ceal[ ceremonioas[ fa\[ de Otilia, a c[rei lini=te
mai trist[, ce e drept, dar ]ncrez[toare, ]i dovedea lui Felix c[
se-nt`lnea cu Pascalopol. }n cele din urm[, Otilia ]ns[=i,
v[z`ndu-l pe Felix adumbrit, m[rturisi:
— Felix, am observat c[ m[ suspectezi! Nu e=ti cuminte
deloc. Eu sunt trist[ de papa =i foarte greu m-a= obi=nui cu ideea
de a-l pierde. Oric`t de independent[ a= fi, ca fat[, simt nevoia
unei ocrotiri. Nu m[ pricep ]n nimic, papa nu mi-a dat nici o
experien\[. Tu, tu e=ti altceva. De devotamentul t[u nu m[
]ndoiesc o clip[. Dar tu ]nsu\i e=ti f[r[ experien\[, am`ndoi avem

395
 G. C[linescu

nevoie de un prieten mai ]n v`rst[, cum e Pascalopol. El n-are

nici un folos din toate astea, ba ]=i face =i vorbe, ]ns[ are
autoritate, =i chiar tantei Aglae ]i e ru=ine de el. Tu nu =tii cum
sunt [=tia (Otilia f[cu un semn spre casa Aglaei), =i de ce m-am
speriat eu. Pentru mine este indiferent, m[ duc s[ dau lec\ii de
pian, poate m[ iei tu (Felix f[cu un gest de consim\ire exaltat[,
]n vreme ce Otilia continua grav, f[r[ a da importan\[ propozi\iei),
dar mi-e mil[ de papa. Dac[ papa ar fi bolnav, s[ nu se mai
poat[ mi=ca din pat, =tii de ce sunt ]n stare? S[-i ia toate lucrurile
din cas[ =i s[-l lase pe sc`ndura goal[. Tu singur, cu ochii t[i,
ai v[zut cum s-au a=ezat la mas[, f[r[ s[ le pese de noi. Le era
ru=ine deocamdat[, fiindc[ nu =tiau cum au s[ ias[ lucrurile,
dar ne d[deau afar[ =i pe mine =i pe tine. Tu trebuie s[ ai
r[bdare, s[ \i se dea conturile. Cu mama lor a=a au f[cut. A
fost bolnav[ mult[ vreme, paralitic[, =i, v[z`nd c[ nu mai
moare, i-au scos toate mobilele din cas[ =i au l[sat-o singur[.
Papa a mai avut o sor[, mai mic[, care a r[mas v[duv[ =i s-a
]mboln[vit de hemiplegie, se vede c[ asta e ]n familie. Neav`nd
nici o avere, a fost internat[ ]n spital, unde a murit aproape de
foame. Doctorii au aflat c[ avea frate =i sor[ boga\i =i au silit-o
s[ le cear[ ajutor. Ba i-au pl[tit tr[sura =i au venit p`n[ la
Aglae, ]n curtea c[reia a fost dat[ jos. Aglae a v[zut, ]ns[ a
\ipat la to\i s[ se ascund[ ]n cas[ =i n-a ie=it, cu toate vaietele
bolnavei. Birjarul, ]nduio=at, i-a blestemat pe to\i =i a dus-o
]napoi la spital. Ca s[ nu se mai ]nt`mple s[ le vin[ pe cap, au
ticluit o scrisoare, ca din partea unor cunoscu\i care au aflat de
escapada bolnavei de la vecini, dar comunicau c[ nu mai
tr[ie=te nici o rud[ de aproape =i c[ ei, ca s[-=i fac[ poman[,
au s[-i trimit[, din c`nd ]n c`nd, c`te un pachet de alimente.
+i =tii ce f[ceau? Duceau pachetul la nu =tiu cine, la Chitila,
acela ]l da unui cheferist, cheferistul ]l d[dea unui birjar care
avea pe cineva la spital, a=a c[ niciodat[ n-au putut s[ afle la
spital cine trimitea pachetul =i de unde. A=a sunt [=tia, scumpul
meu. }nc`t, dac[ apelez la un prieten ]n v`rst[, cu experien\[,
o fac ]n interesul lui papa =i al t[u, mai mult dec`t ]n al meu.
Uite, acum te rog chiar s[ te duci la Pascalopol =i s[-l rogi s[
vin[ dup[-amiaz[, c[ l-a chemat papa, cum a fost vorba.

396
 Enigma Otiliei

Pascalopol veni, =i b[tr`nul puse pe Otilia =i pe Felix

s[ p`ndeasc[ ]nt`i prin toat[ curtea =i apoi s[ se duc[ sus.
Apoi, sug`nd un muc de \igar[, mo= Costache vorbi
v[iet[re\:
— Am str`ns ni=te bani =i nu =tie nimeni, pentru Otilica,
dac[ eram s[n[tos ]i f[ceam o c[su\[ colea, poate tot i-o fac.
Dar ce-i al ei e pus deoparte.
— A=a? bravo, =tiam eu c[ e=ti om de isprav[! Dar cum ]i
la=i? +tii, tu ai s[ tr[ie=ti ]nc[ mult[ vreme, doar mi-a spus
Slratulat c[ n-ai nimic, ]ns[ vezi, de la o v`rst[ oarecare, omul
]=i pune lucrurile ]n ordine, iat[, eu am f[cut de mult testamentul.
— Nu vreau testament, se indign[ b[tr`nul, n-am murit,
s[-mi fac testament, ce trebuie s[ =tie =i al\ii ce-i dau eu
fe-feti\ei? Am pus trei sute de mii de lei la o parte din v`nzarea
caselor. Aglae o s[ aib[ casa asta =i ce-o mai fi, s[ nu spun[ c[
n-am grij[ de nepo\i. O s-o aib[ t`rziu, ]ncolo, c`nd oi muri =i
eu, dar Otilichii vreau s[-i dau acum, s[ nu =tie nimeni, dec`t
eu =i dumneata. |i-i dau dumitale s[-i pui la banc[, pe numele
ei, ]n secret.
— Bine, Costache, =i a=a e bine, chiar mai bine, fiindc[ nu
se mai face discu\ie!
— A=a c[, b[tr`nul trase un fum din \igar[, fe-feti\a are
zestrea ei.
— Foarte frumos! =i c`nd ai de g`nd s[-i dai la banc[?
B[tr`nul f[cu un semn speriat lui Pascalopol s[ tac[, ]l trimise
cu gestul la fereastr[, s[ priveasc[ ]n curte, ceea ce acela f[cu
]ns[ cu obi=nuita lui demnitate.
— Vino-ncoace, =opti b[tr`nul.
Pascalopol se apropie de canapeaua pe care fusese
aruncat[ o saltea. B[tr`nul apuc[ un col\ al saltelei dinspre
perete =i-l rug[ din ochi pe mo=ier s[ trag[ =i el. Mo=ierul
trase, r[sturn`nd pu\in pe mo= Costache, care nu voia s[ se
dea jos de pe canapea cu ]nd[r[tnicia unei clo=ti, =i descoperi
un pachet de jurnal legat cu sfori, ]l trase afar[ =i-l d[du
b[tr`nului. Acesta ]l desf[cu mul\umit, umpl`ndu-=i plapuma
cu sfori de c`rpe =i cu jurnale, =i scoase trei pachete de
bancnote, legate =i ele cu sfori:

397
 G. C[linescu

— {=tia sunt! murmur[ b[tr`nul, examin`nd atent cotoarele,

cu teama de a nu se fi rupt ceva.
— Foarte bine, Costache! M[ duc la banca mea, cu care
lucrez, banc[ solid[, pun s[ deschid[ un cont discret =i-\i aduc
m`ine scrisoarea b[ncii, adresat[ Otiliei, ca s[ nu fie nici o
]ncurc[tur[.
— Nu-nu-nu! nu a-acum! protest[ Costache, spre surprinderea
mo=ierului. Mai am s[ primesc ni=te bani =i vreau s[-i ducem
odat[, poate c-o s[ merg =i eu. Nu e nici o grab[. Banii [=tia ]i
\in aici cu mine, s[ nu m[ fure punga=ii [=tia, tu singur =tii
unde sunt. C`nd oi vedea eu c[ nu mi-e bine, ]\i fac semn, =i tu
]i iei =i faci ce \i-am spus eu.
— S[ fie cum zici tu, Costache, spuse, Pascalopol, dezilu-
zionat, ]ns[ cum ]\i ]nchipui tu c[ pot eu, oric`t am fi de prieteni
vechi, s[ vin s[-\i iau banii de sub saltea, dac[, Doamne fere=te,
ai fi bolnav? C`nd \i-a fost r[u, a fost aici paz[ militar[ ]n regul[.
Doar cumva s[-mi dai o scrisoare c[ ai ]n depozit de la mine
at`\ia bani, ca s[-i pot sustrage de la... de la succesiune... +i
apoi =i asta e suspect. A=a, eu nu intru deloc ]n combina\ie.
Doar m[ fac purt[torul sumei la banc[. E mai sigur, Costache
drag[, e =i mai onorabil, mai potrivit pentru delicate\ea fetei.
Cum o s-o conving eu s[ primeasc[ de la mine o sum[ de bani,
c`nd cu nimic nu pot s-o conving c[ sunt ]ntr-adev[r ai ei? Doar
s[-i spui =i ei!
— Nu-nu-nu! fe-feti\a s[ nu =tie, s[ afle =i ceilal\i =i s[-i
spun[ vorbe grele!
— Atunci?
Mo= Costache medit[ c`t[va vreme, sug`nd din \igar[, apoi
p[ru convins:
— Am s[ \i-i dau, mai t`rziu, s[-i mai num[r o dat[, s[-mi
fac bine socotelile, dar \i-i dau m`ine, poim`ine, c`nd mai treci
pe aici. }i =tii unde sunt, aici sub saltea. Acum m[ simt bine,
sunt s[n[tos, poate g[sesc salahori, s[ fac =i cas[ cum =tiu eu.
B[tr`nul ]=i leg[ din nou h`rtiile ]n jurnale =i sfori =i depuse
pachetele sub saltea, cu ajutorul lui Pascalopol, care, dup[
pu\in[ vreme, nemaiav`nd nici un rost, d[du s[ plece. C`nd

398
 Enigma Otiliei

deschise u=a se izbi, piept ]n piept, cu St[nic[. Mo= Costache

izbucni:
— Ce tot p`nde=ti dumneata pe la u=i, n-am nevoie de spioni
]n cas[ la mine, fiecare s[ stea la casa lui, ce, poate crezi c[
am bani ]n cas[?
St[nic[ f[cu un gest jignit, privind cu ]n\eles spre Pascalopol:
— Vezi cum e=ti dumneata, iubite unchiule, fiindc[ pot
s[-\i spun, ]mi e=ti ca un adev[rat unchi, am sl[biciunea asta.
Adineauri picai, dar tocmai adineauri, s[ v[d ce mai faci, doar
oameni suntem, nu s[lbatici. }ns[ vezi, eu nu m[ sup[r,
dimpotriv[. Vioiciunea dumitale e semn de s[n[tate. Jos doctorii
idio\i! D[-te jos din pat mai bine, s[ mergem la plimbare, s[-\i
pui oasele-n mi=care, s[ bei un pahar de vin bun. Dar poate nu
te ]nlesne=ti, n-ai bani ]n cas[, se-nt`mpl[, te-mprumut eu, cu
toat[ s[r[cia mea, ]\i fac eu rost, doar dumneata e=ti cel mai
solvabil om de pe lume.
La aceste cuvinte, aprehensiunea zugr[vit[ pe fa\a b[tr`nului
se =terse ]n bun[ parte.
— C`nd mi-o trebui, o s[-\i cer, se v[iet[ el, c[ n-am bani
]n cas[ dec`t ce-a fost ]n cutie, o s[-\i cer eu, dac[ n-oi putea
s[ merg ]n ora=.
}n loc s[ r[spund[, St[nic[ se-ntoarse spre Pascalopol =i zise:
— Domnule, ce toamn[ superb[, alt[dat[ pe vremea asta
ningea. Totul se schimb[, p`n[ =i clima!
Dar mo=ierul f[cu un semn de adio, cu bastonul, =i ie=i
pe u=[.
}n tr[sur[, Pascalopol medit[ ]ndelung, cu b[rbia reze-
mat[ ]n m`nerul de argint al bastonului, care ]nf[\i=a capul
unui ogar. Purtarea b[tr`nului era ca ]ntotdeauna generoas[,
sentimental[, ]ns[ plin[ de ]ntortochieri avari\ioase, ]n latura
material[. Se putea foarte bine ]nt`mpla ca Costache s[
moar[ ]nainte de a se fi decis s[ fac[ o situa\ie fetei. El,
Pascalopol, \inea la Otilia p`n[ la sacrificiu =i se bucura de
afec\iunea neanalizat[, dar sigur[, a ei. Ar fi vrut-o so\ie, ar
fi vrut-o fiic[ sau ceva ]ntre aceste dou[ ipostaze, care s[-i
asigure dreptul de a o p[stra. Prin capul lui Pascalopol trecea

399
 G. C[linescu

chiar =i extravaganta idee a unei c[s[torii numai de form[,

protectoare, cu toate libert[\ile pentru Otilia. Ar fi putut cel
pu\in ie=i la bra\ o dat[ pe s[pt[m`n[ cu o fat[ a=a de
gra\ioas[. }ns[ cum ar fi fost cu putin\[ acum, ]n ]mprejurarea
c[ b[tr`nul ar fi murit, s[ se ocupe de Otilia, f[r[ jen[ din
partea acesteia =i f[r[ b`rfeal[ din partea altora? Dac[ mo=
Costache nu-i las[ nimic fetei, el, Pascalopol, nu putea s-o
ocroteasc[ =i s-o ]ntre\in[ ca pe fiica lui, nu putea s[-i fac[
nici m[car acele capricii pe care i le satisf[cuse ]n calitate
de vechi prieten al casei, fiindc[ Otilia ar fi sim\it caritatea
=i ar fi voit s[ tr[iasc[ prin propriile mijloace. S-o cear[ ]n
c[s[torie, ar fi fost un mijloc nedelicat. Poate c[ Otilia,
exasperat[, iubitoare de lux, ar fi primit, ]n cele din urm[,
dar mereu cu sentimentul constr`ngerii. El, Pascalopol, nu
=i-ar fi putut da seama atunci dac[ Otilia ]l iubea cu adev[rat,
sau numai accepta asisten\a lui acoperit[. Numai liber[,
av`nd o zestre a ei, prietenia sau iubirea fetei era m`ng`-
ietoare. Atunci o putea chema oric`nd ]n casa lui, ca =i ]n
vizit[, deoarece ea n-ar mai fi avut b[nuiala constr`ngerii
prin caritate. Costache vrea cu tot dinadinsul s[-i dea bani
Otiliei: trei sute de mii e o sum[ considerabil[. Chiar =i o
sut[ de mii de lei ar fi de ajuns pentru ea, fiindc[ doar avea
s[ se m[rite. O sut[ de mii de lei cu cinci la sut[ dob`nd[
face un venit anual de cinci mii de franci, suficient pentru o
fat[ ca Otilia, care poate da =i lec\ii de pian. Dar dac[
b[tr`nul am`n[ mereu =i moare ]ntr-o noapte, =i vine Aglae
=i-i g[se=te banii? „Ce om, ce om, Costache [sta!“ Pascalopol
se duse de-a dreptul acas[, ]=i puse halatul chinezesc, ceru
o sticl[ de Vichy, pe care-l ]ndulci cu pu\in sirop, se plimb[
prin cas[, c`nt[ pu\in din flaut, cu ]ntreruperi, menuetul din
D dur-Divertimento de Mozart, apoi trecu la registrele lui,
le consult[ bine, iar se plimb[, cu m`inile la spate, lovind
palmele una ]ntr-alta, ]n prada celor mai ad`nci preocup[ri,
umplu din nou un pahar de Vichy =i trecu hot[r`t la birou, ]n
fa\a ma=inii de scris, la care ]ncepu s[ bat[ urm[toarea
scrisoare:

400
 Enigma Otiliei

„Bucure=ti, 9 octombrie 1910

Onor. Banca „AGRARA“
Loco
V[ rog, ]n chip absolut confiden\ial, s[ deschide\i un cont
la Banca d-v. pentru domni=oara Otilia M[rculescu, vir`nd ]n
creditul acestui cont, prin debitul contului meu, lei 100.000,
depozit c[ruia ]i ve\i acorda, sper, acela=i procent de 5%, ca =i
depozitului meu. }mi rezerv dreptul de a v[ comunica data
c`nd ve\i putea pl[ti dob`nzi sau acorda retrageri de capital
posesoarei fondului, pe care nu o ve\i aviza p`n[ atunci.
Originea creditului r[m`ne strict secret[. Voi avea onoarea de
a v[ da unele l[muriri personal.
Cu deosebit[ stim[,
Leonida Pascalopol“

Leonida trase h`rtia din ma=in[ =i o isc[li cu m`na, o puse

]n plic, scrise adresa, apoi puse plicul deoparte. Lu[ apoi o
alt[ foaie de h`rtie, o v`r] ]n ma=in[ =i scrise:

„Bucure=ti, 9 octombrie 1910

Onor. Banca „AGRARA“
Loco
Va autorizez prin aceasta, la data c`nd dispozi\iunea v[
va fi comunicat[ de mine personal sau de legatarul meu, s[
aviza\i pe d-ra Otilia M[rculescu de existen\a la Banca dv. a
creditului de 100.000 lei =i s[-i pl[ti\i procente sau chiar s[-i
]napoia\i depozitul care ]i apar\ine ]n deplin[ proprietate, ca
fiind f[cut din sume numai ]ncredin\ate mie, care ]ns[ ]i
apar\in de drept.
Cu deosebit[ stim[,
Leonida Pascalopol“

Pascalopol f[cu alt plic, sun[ feciorul, ]i d[du ]nt`ia scrisoare

s-o duc[ la banc[ =i-i ordon[ s[ cheme pentru a doua zi pe
avocat. Apoi ]=i lu[ flautul, se a=ez[ turce=te pe sofa, sub
candel[, =i c`nt[ cu mai mult[ r`vn[ Menuetul lui Mozart.

401
 G. C[linescu

O zi, dou[ dup[ aceasta, mo=ierul trecea din nou pe la

b[tr`n =i-l ruga s-o lase pe Otilia s[ se plimbe cu el la =osea,
ca s-o distreze pu\in, dup[ at`ta ]ngrijorare. Mai mult ]n glum[,
Pascalopol ]ntreb[ pe mo= Costache:
— Hei, c`nd m[ chemi s[-mi dai zestrea Otiliei?
— Te chem, te chem, zise Costache, cu ochii ]n jos,
r[sucind \ig[ri.
— M[i, Costache, glumi Pascalopol, \ie \i-e fric[ s[ sco\i
banii din m`n[. Tu n-ai auzit c[ oamenii care-=i fac co=ciugul
din via\[ sau morm`nt de veci nu mor cur`nd? Scap[-te de o
grij[, tr[ie=te =i tu ca un t`n[r!
— Dau, dau, bomb[ni b[tr`nul, ce-i al ei e pus deoparte!
— Asta a=a e, zise Pascalopol, g`ndindu-se la contul de
la banc[.
Costache z`mbi satisf[cut, crez`nd c[ e vorba de pachetul
de sub saltea.
}n tr[sur[, mo=ierul lu[ o m`n[ a Otiliei ]ntre m`inile sale
=i-i vorbi a=a, semiglume\, semiserios:
— Am s[-\i fac o comunicare, cu totul confiden\ial[, cu
condi\iunea s[-mi f[g[duie=ti c[ nu vei spune nimic nim[nui.
Costache e un om de isprav[, cum m-a=teptam, =i a f[g[duit
s[-\i pun[ la o banc[, prin intermediul meu, o sum[ de bani
mai mult dec`t bunicic[. De case n-ai nevoie, de surp[turi de
celea. }n chipul acesta nu te cer\i cu cocoana Aglae =i nimeni
nu face nici o opozi\ie, ne=tiind de existen\a banilor. Mi-a
f[g[duit, ]\i zic, dar =tii c`t e de greoi Costache, de=i are inim[
bun[. Totu=i am smuls un acont bun, ]nc[ o dat[ te rog s[ nu-i
spui nimic lui, nici nim[nui, altfel strici totul, am c[p[tat de la
el o sut[ de mii de lei, cu ]ns[rcinarea de a-i pune la o banc[
pe numele dumitale. Nu te vei folosi de ei, deocamdat[, fiindc[
dac[ vede lumea c[ ai bani, intr[ numaidec`t la b[nuieli =i-i
bate capul lui Costache s[ nu-\i mai dea nimic. Dar ]i vei
folosi exact ]n momentul c`nd ]\i va lipsi sprijinul altora. E=ti
deci o fat[ independent[, cu zestre deloc neglijabil[. Ce nu
po\i cump[ra cu o sut[ de mii de lei? O mo=ie stra=nic[. Acum
pot s[-\i fac curte ca orice pretendent, ad[ug[ Pascalopol,

402
 Enigma Otiliei

galant, s[rut`ndu-i m`na =i pe o parte =i pe alta. Acum e=ti o

partid[ bun[. Dac[ nu m[ vrei ca pretendent, r[m`n bunul
prieten al dumitale de totdeauna cu care nu te sfie=ti s[ faci
escapade. Po\i fi pupila mea, putem s[ ne aventur[m ]n lume,
cum am mai f[cut. Nu mi-ai datora nimic, fiindc[ ai avea
at`\ia bani c`\i trebuiesc pentru ]ntre\inerea gra\ioasei dumitale
persoane. E=ti mul\umit[?
— Bietul papa, zise Otilia, ]nduio=at[, =tiam eu c[ el e un
om bun! Nu-mi trebuie nici un ban, dar ]mi pare bine c[ se
g`nde=te la mine. Desear[ am sa-i c`nt la pian!
Acas[, Felix =edea cu capul ]n palme, la mas[, ]n fa\a
caietului, ]n care scrisese, preocupat ca =i Pascalopol de
problema Otiliei, urm[toarele r`nduri:
„Am jignit-o pe Otilia, vorbindu-i mereu de protec\ie =i de
bani. Nu trebuie s[ fiu a=a de orgolios de averea mea, pe
care n-am meritat-o, =i s[ scot ochii lumii cu ea. Trebuie s[
m[ port modest, discret, spre a nu scoate ]n eviden\[ situa\ia
critic[ a Otiliei. Trebuie s[-i spun adev[rul, c[ am nevoie de
prezen\a ei.“

403
 CUPRINS
G. C[linescu

XIX

— Nu =tiu ce-am s[ m[ fac cu Costache [sta, zicea Aglae

la mas[, unde erau aduna\i to\i ai ei, inclusiv St[nic[, niciodat[
n-am fost sup[rat[ ca acum. Moare, Doamne fere=te, m`ine-
poim`ine, c[ci la altceva nu te po\i a=tepta c`nd un om a
c[zut o dat[ lovit de dambla, =i eu nu =tiu deloc cum stau
lucrurile lui. El a v`ndut localul lui Iorgu, ce-a f[cut cu banii?
unde-i \ine? Dac[ i-a pus la vreo banc[, cine-o =tie? Ori ]i \ine
]n cas[ =i-i fur[ cineva, ]n z[p[ceal[. Pe Marina nu pun eu
temei, e ]n stare s[ =i fure, am mai prins-o eu. Te f[ceai tare =i
mare, domnule, zise Aglae c[tre St[nic[, c[ afli toate, =i v[d
c[ n-ai f[cut nici o isprav[.
— Recunosc, spuse St[nic[, modest ca niciodat[, n-am putut
s[ aflu nimic.
— Pe urm[, a= vrea s[ =tiu =i eu, a f[cut vreun testament,
n-a f[cut?! De unde s[-l iau eu testamentul, dac[ el nu spune
nimic? Dac[ nu-l g[sesc sau i-l fur[ cineva?
— Atunci dumneata, mam[-soacr[, zise St[nic[, fiind unic[
mo=tenitoare de drept, iei tot, vreau s[ zic tot ce se vede.
— L[s[-m[ ]n pace, se r[sti Aglae, ca =i c`nd St[nic[ era
vinovat de lipsa testamentului, iau casa, c[ nu-mi ]nchipui c-o
s[ aib[ neobr[zarea s-o lase pe m`ini str[ine, dar banii, b[ni=orii
pe care i-a cules el v`nz`nd bun[tate de acareturi, cine-i ia?
— }i ia Otilica! declar[ St[nic[, imperturbabil =i cu diminutiv
inten\ionat.
— Ba te rog s[ la=i gluma, e ]n joc viitorul, viitorul copiilor =i
al Olimpiei dumitale. Dac[ ai fi mai con=tient, n-ai face haz.
— Eu nu sunt con=tient? observ[ cu umor St[nic[. }mi pare
r[u! Eu p[zesc zi =i noapte, dar nu pot s[ fac imposibilul ]n
definitiv, am =i eu pu\in[ jen[, sunt uman, ce vrei, nu pot s[

404
 Enigma Otiliei

m[ duc s[-i vorbesc b[tr`nului de testament =i de mo=tenire. E

ca =i cum l-a= ]ntreba cum vrea s[-i fie co=ciugul.
Aglae nu se l[s[ de loc impresionat[ de parada umanitar[
a lui St[nic[ =i d[du noi ordine:
— S[ nu sl[bi\i din ochi nici o clip[ casa de dincolo. Unul
s[ stea tot prin curte pe l`ng[ gard, c[ doar e cald ca =i vara, =i
altul s[ se duc[ din c`nd ]n c`nd pe dincolo, s[ ]ntrebe pe
Costache cum ]i mai este, dac[ vrea ceva. S[ b[ga\i de seam[
s[ nu ia nimeni nimic din cas[, s[ nu ias[ nici c-un pache\el.
S[ m[ chema\i pe mine numaidec`t. Bine ar fi s[-l trage\i de
limb[ pe Costache, dar fin, dac[ a f[cut sau nu testament.
Titi, incapabil de subtilit[\i, se mul\umi s[ se plimbe prin
curtea vecin[, f[c`ndu-se c[ ia schi\e sau s[ priveasc[ pe pere\ii
din od[i ca s[ copieze ]n acuarel[ un tablou ori o fotografie.
B[tr`nul nu-i d[du ]ns[ voie s[ stea dec`t l`ng[ el ]n sufragerie,
trimi\`ndu-l cu Felix s[ aleag[ =i s[ se ]napoieze. }ntr-o zi,
plictisit, ]l puse s[-i povesteasc[ ce-a v[zut la cinematograf,
unde el nu fusese niciodat[. Titi, narator din pl[cere, ]ncepu:
— }nt`i arat[ un pu\ cu roat[, pe urm[ vine o fat[ cu o
g[leat[ mare, apoi apar doi b[tr`ni, un mo= =i o bab[ care
vorbesc ]ntre ei, pe urm[ arat[ cum trage fata g[leata dup[ ea,
baba se r[ste=te la ea =i mo=ul o love=te cu un bici, apoi arat[
pe fat[ ]nchis[ ]ntr-o odaie goal[, m`nc`nd un codru de p`ine,
apoi e noapte =i fata deschide geamul.
— Ce-i asta, ce ]nseamn[ asta? ]ntreb[ iritat mo= Costache.
A=a e la cinematograf?
— A=a e! r[spunse naiv Titi.
— Dac[ e a=a, e ur`t! constat[ b[tr`nul =i nu vru s[ mai
asculte.
B[tr`nul nu b[nuia c[ Titi nu ]n\elegea afabula\ia filmelor
=i le confunda cu o succesiune de imagini, a c[ror sintez[ nu
era ]n stare s-o fac[, fiindc[ nu pricepea nici inscrip\iile ]n
fran\uze=te. C`nd filmul ]i pl[cea mai mult, atunci Titi ]=i
procura un program cu desene sau fotografii de actori din
colec\ia Pathé-Frÿ res =i le copia ]n pastel sau ]n acuarel[.
Olimpia nu =tiu s[ vorbeasc[ b[tr`nului dec`t de Aglae,
Aurica =i ceilal\i care „\in foarte mult, unchiule, la dumneata“,

405
 G. C[linescu

ceea ce nu provoc[ din partea lui mo= Costache dec`t ni=te

morm[ituri incredule. Aurica ]i vorbi de tragedia fetelor f[r[
noroc =i-i povesti ]nt`mplarea unei fete „nici frumoas[, nici
de=teapt[„, c[reia un unchi bogat i-a f[cut zestre, ]nlesnindu-i
m[riti=ul. Mo= Costache tu=i violent =i supse \igara, dar nu-=i
d[du nici o opinie asupra datoriei unchilor. Aglae ]n\elese c[
marea chestiune trebuia dezb[tut[ direct ]ntre ea =i b[tr`n, =i
]ntr-o zi se a=ez[ grav[ ca un judec[tor ]n fa\a lui =i-i f[cu
aceast[ predic[:
— Costache, trebuie s[-\i vorbesc ca sor[, fiindc[ v[d c[
tu nu e=ti prev[z[tor. De acum ]ncolo suntem ]n v`rst[, =i
mult nu mai avem de a=teptat. Este =i via\[ =i moarte. Ce
speran\[ s[ mai am eu: ca m`ine sapa =i lopata (b[tr`nul se
f[cu palid). Omul cu cap ]=i pune lucrurile ]n regul[, se mai
]ngrije=te =i de suflet. Doamne fere=te, vine o moarte, ai v[zut
cum ai c[zut jos...
— La-la-las[-m[-n pace, las[-m[-n pace, strig[ sugrumat
b[tr`nul c[tre imposibila Aglae.
—Ce s[ te las ]n pace, spun ce-i adev[rat! Dac[ mori, nu
=tie omul unde s[ caute banii s[-\i fac[ cele cre=tine=ti. Oamenii
b[tr`ni mai merg pe la biseric[, se mai spovedesc, ]=i pun bani
de ]nmorm`ntare deoparte, haine curate...
— La-la-las[-m[-n pace, c[ n-am murit! Pleac[ de aici, c[
n-am murit! strig[, din nou livid, Costache.
— Degeaba te superi, ca sor[ sunt datoare s[-\i spun ce-i
bine. Tu ai avere, ai case, ai bani. Eu sunt sor[ =i nu =tiu de loc
de rosturile tale. Unde-s actele tale de proprietate, unde ai pus
banii lua\i din v`nzare, ce avere ai, ce datorii, toate astea nu
le =tiu. Poate =i un str[in s[-\i ia tot, =i eu ca sor[ nu pot s[ zic
nici pis, fiindc[ n-am cuno=tin\[ de nimic. G`nde=te-te c[ ai
nepo\i, e Titi care trebuie ]ntre\inut p`n[-=i face un rost, iar
Aurica nem[ritat[, Olimpia =i ea st[ ca vai de lume. Eu de
unde s[ le dau, c[ =tii ce am. Pensia lui cela, pe care nu vreau
s[-l numesc? Fleac. Datoria ta e s[ la=i tot familiei tale, s[-i
dai numai acolo dou[-trei mii de lei =i fetei [leia, s[ aib[ =i ea
un ban p`n[ =i-o g[si un rost, c[ doar e fat[ mare. Nu e=ti dator

406
 Enigma Otiliei

tu s[ ai grij[ de o fat[ care nu e a ta. Nici nu-mi trece prin

g`nd c[ ai s[ faci altfel, ]ns[ pentru asta trebuie s[ faci o
regul[, s[-mi spui toate socotelile tale, s[ =tiu de unde s[ le
iau, la un caz de nevoie. Nu trebuie s[ te sperie asta, fiindc[
nu moare nimeni dac[ pune ordine ]n afacerile lui. Dimpotriv[,
am v[zut oameni care s-au ]mp[rt[=it, =i-au f[cut testamentul,
=i pe urm[ au tr[it ani de zile. Ascult[, Costache, spune-mi
mie, ai f[cut vreun testament, ceva, ori te-ai g`ndit s[-l faci?
— Treaba mea dac[ l-am f[cut sau nu, zise sup[rat mo=
Costache.
}ncerc[rile de felul acesta r[m`n`nd infructuoase, Aglae
se mul\umi, din pruden\[, s[ aminteasc[ lui Costache c[ e
foarte bine pentru un b[tr`n „s[-=i vad[ de suflet din c`nd
]n c`nd“.
— Vax, suflet! zise St[nic[, fa\[ de to\i ai familiei, str`n=i
]n jurul canapelei lui mo= Costache ]n ziua de Sf`ntul Dumitru.
Prostii, prejudec[\i, ca s[ se ]ndoape popa cu b[ncu\e. Fugi\i
de-aici. Azi suntem ]n secolul progresului, al luminii, r`de de
astea =i copilul din albie.
Aglae se ]nchin[, ]n semn de protest, iar Olimpia se ar[t[
v[dit scandalizat[, far[ s[ fie ]n stare s[ spun[ vreun argument.
Mo= Costache, morfolind \igara ]n din\i, era atent =i ]ncruntat.
— Ce e aia suflet, ]ntreb[ St[nic[ cu ironie victorioas[,
spune\i-mi ce e aia suflet? Sufletul e suflul, adic[ suflarea,
respira\ia, anima, cum zic latinii; sufli? ai suflet! nu mai sufli?
te-am dus la gunoi. Cum adic[, puiul de g[in[ pe care-l
m`nca=i s[ n-aib[ =i el suflet, iar dumneata, mam[-soacr[, s[
te duci ]n rai? Ori supravie\uim to\i, de la r`m[ p`n[ la om,
ori nu e nimic. Dar v[ spun eu, pe onoarea mea, c[ Dumnezeu
are alte treburi dec`t s[ p[zeasc[ sufletul dumitale. S[-\i spun[
amicul (St[nic[ ar[t[ pe Felix) ce e omul. Pe mine, c`nd
eram student, m-a dus un prieten medicinist la morga unui
spital. Ce s[ vezi dumneata? }ntr-un fel de magherni\[ cu
geamuri mari erau vreo c`teva mese de brad cu sc`ndura
sub\ire, pu\in ]ndoit[ =i cu o gaur[ la partea din mijloc, iar
dedesubt o g[leat[. Un om cosea repede cu o undrea pieptul

407
 G. C[linescu

=i p`ntecele unui mort. Ma\ele erau violete ca ni=te g[itane

bine ]mp[turite, iar coastele erau date frumu=el de o parte =i
de alta =i aveau seu pe dedesubt. Pe urm[ am v[zut cu ochii
mei cum ]l aruncau ]n camion. Unul ]l \inea de cap, altul de
picioare, ]l leg[na pu\in pentru ca s[-i dea v`nt =i ]l arunca
deasupra, ca la abator. Asta e omul. Sufletul? Unde e sufletul?
}n cap? }n piept? }n picior? }n ce e sufletul?
— Mai las-o, St[nic[, cu prostiile tale! ]l mustr[ Olimpia,
f[c`nd un semn cu ochiul c[ asta face r[u b[tr`nului.
}nc[p[\`nat, St[nic[ izbucni cu flac[r[ mai mare, ca un
foc stropit cu gaz.
— S[-\i spun eu unde te duci dup[ moarte, c-am fost c`nd
dezgropa un mort s[-l pun[ ]n loc de veci. Ia, ni=te oase acolo
pline de p[m`nt =i p[rul, c[ p[rul rezist[.
Mo= Costache, ]nsp[im`ntat, ]=i trecu m`na peste cap, dar,
ne]nt`lnind nici un fir de p[r, respir[ u=urat, ca =i c`nd ar fi fost
sc[pat de moarte.
St[nic[ nu st[tu mult pe pozi\ia de esprit fort =i trecu la
extrema opus[, c`nd fu singur cu b[tr`nul. Era limpede c[,
incon=tient, tr[d`ndu-=i preocup[ri l[untrice, ori inten\ionat
c[uta s[-i vorbeasc[ b[tr`nului numai de moarte.
— Iubite mo=ule, are =i religia rostul ei, c[ doar n-ar fi luptat
pentru ea at`\ia oameni superiori. Deun[zi am vorbit =i eu a=a,
ca s[-i fac s`nge r[u soacr[-mei, dar, ]n fond, s[-\i spun drept:
cred. Am v[zut oameni de =tiin\[, savan\i, care merg la biseric[.
A=a s[ =tii: religia =i =tiin\a merg m`n[ ]n m`n[, =i am`ndou[
descoper[ cu mijloacele lor, credin\a =i ra\iunea, puterea lui
Dumnezeu. De c`nd a murit Reli=or, am meditat ad`nc, mi-am
scrutat sufletul =i am zis: na\ia noastr[ s-a ap[rat cu credin\a de
turci, de t[tari =i de to\i du=manii. Rom`nul e cre=tin ortodox. Eu
sunt rom`n, deci m[ rog lui Dumnezeu. +i apoi =tii ceva? Exist[
for\e misterioase, domnule, pe care nu le poate p[trunde nici
cel mai mare savant! Parc[ ce suntem noi fa\[ de atotputernicia
lui Dumnezeu? Vax! Am v[zut oameni cu piciorul ]n groap[ pe
care-i condamnau to\i doctorii mari =i au sc[pat cu slujb[
bisericeasc[. M[ bat cu pumnul ]n piept c[ n-am f[cut maslu

408
 Enigma Otiliei

pentru ]ngera=ul meu. Ce vrei, domnule, cel mai mare intelectual,

=i e ]nfr`nt de misterul universului =i se ]ntoarce la ]n\elepciunea
poporului. }n ad`ncul sufletului meu am fost totdeauna cre=tin
ortodox, dar de-aici ]ncolo devin practicant: am s[ postesc, s[
\in tradi\ia, s[ dau exemplu eu ca intelectual, ca om luminat ce
sunt, noilor genera\ii. Ascul\i, unchiule? }\i comunic ceva
confiden\ial. Mi-a spus un preot b[tr`n, om ]nv[\at, om sf`nt, c[
nimic nu ]nt[re=te sufletul mai mult dec`t confesiunea. Mister
mare, dar a=a e, =i eu pot s[-\i dau =i ra\iunea =tiin\ific[. He, hei,
St[nic[ e profund, degeaba ]ncerca\i dumneavoastr[ s[-l lua\i
peste picior. Vrei s[-\i spun ra\iunea =tiin\ific[? Orice om are
con=tiin\[ moral[, c[ci asta ne deosebe=te de animale, care ne
apas[, oric`t am c[uta s[ facem noi pe pezevenghii. Bun[oar[,
am avere =i am l[sat pe altul s[ sufere, atunci con=tiin\a m[
munce=te f[r[ voia mea =i-mi intoxic[ s`ngele. Dac[ ]ns[ spun
duhovnicului: preasfinte, am f[cut pe cutare s[ sufere, sunt un
p[c[tos, se descarc[ con=tiin\a, se purific[ s`ngele, pe legea
mea! D-aia tr[iesc babele at`ta. Apoi mi-a mai spus p[rintele =i
altele, =i ]n adev[r c[ are dreptate: omul str`nge p`n[ la o vreme,
dar apoi nu mai are nici un sens s[ adune. Ce-o s[ mai tr[ie=ti?
s[ zic cincisprezece-dou[zeci de ani („ca m`ine te-ngrop“, g`ndi
St[nic[ ]n sine). Copii n-ai, purcel n-ai, c[\el n-ai! Arunc[,
domnule, banii ]n dreapta =i-n st`nga, petrece, f[-\i poftele, c[ci
=i asta e cre=tinesc, fiindc[ tr[ie=te un negustor rom`n dup[
dumneata =i te binecuv`nteaz[. De altfel e =i o lege economic[:
bog[\ia ]nseamn[ circula\ie. Intr[ ]n circula\ie, domnule. Adic[
ce urm[re=ti dumneata, hai? Ca dup[ o via\[ de economii, ca
dup[ o existen\[ c[lug[reasc[ s[ vie soacr[-mea s[-\i ia tot =i s[
petreac[ cu averea dumitale? Evident, e sora dumitale, dar ea a
avut partea ei, =i dumneata ai avut-o pe a dumitale. Fiecare a
avut talantul lui, cum zice la Sf`nta Scriptur[. Dumneata ai fost
om muncitor, de isprav[, ai sporit talantul, deci e meritul
dumitale. O s[ vie Titi s[ se r[stoarne picior peste picior ]n
fotoliurile dumitale =i-o s[ m[n`nce cu femeile ce-ai str`ns o
via\[ ]ntreag[ prin munc[ cinstit[. A=a e via\a.
B[tr`nul ]n\elegea foarte bine manevrele, =i ale Aglaei, =i
ale lui St[nic[ =i nu se l[sa intimidat sub raportul pecuniar.

409
 G. C[linescu

Ve=nica amintire a mor\ii ]ns[ ]ncepuse s[-l ]nfrico=eze. O dat[

cu limpezimea creierului, disp[ruse euforia =i se ]ncuibase
spaima. Nu se g`ndise niciodat[ la moarte, nu mersese la
biseric[, n-avusese nici o convingere nici ]ntr-un fel, nici
]ntr-altul, deoarece sufletul tot ]i fusese absorbit ]n realitatea
existen\ei. Mo= Costache credea ]n adev[rul c[r[mizilor din
curte, al tutunului, al banilor din pachet =i nu-=i putea ]nchipui
nici raiul f[r[ aceste elemente. Frica lui era obscur[, instinctiv[
=i era ]nso\it[ mai ales de ipoteza halucinant[ c[ s-ar putea s[
vin[ o clip[ ]n care to\i s[-l jupoaie, s[-i ia totul, sa-l scoat[ din
cas[, ]n vreme ce el vede =i nu se poate mi=ca. Astfel se ]nf[\i=a
moartea lui mo= Costache: ca un furt total agravat cu paralizie
integral[ =i etern[. O mai mare pedeaps[ dec`t s[ vezi asta =i
s[ nu po\i face nimic nu i se p[rea c[ poate fi. Noaptea visa c[
vrea s[ fug[, dar e \inut ]n loc de noroaie v`scoase sau de o
stranie ]n\epenire a membrelor inferioare, ori visa c[ se ceart[
cu Aglae =i cu copiii ei. Visa c[ ho\i ]i legau picioarele cu
fr`nghie, c[ pica de sus cu capul ]n jos. Mai des visa g`ndaci
mul\i, mari =i negri. C`nd se culca dup[-amiaz[, vedea mereu
un dric cu mul\i cai trec`nd peste el.
De=i la ]nceputul lui noiembrie vremea se stric[, =i ploi
m[runte, fumegoase ]ntristar[ ora=ul, mo= Costache, devenit
tare din fric[, ]=i puse ]n g`nd s[ ias[ din cas[. Pentru asta
avea nevoie de precau\ii mari, ca nimeni s[ nu-i fure banii.
G[si ]ntr-un dulap un fel de p`nz[ tare, cam ca aceea din care
se face foaia de cort =i o d[du Otiliei s[-i fac[ ]n s[cule\ bine
cusut cu un cordon la gur[. Tot Otiliei ]i d[du ]ns[rcinarea de
a-i face ]n spatele pantalonilor un buzunar interior ]nchis cu
trei nasturi. Lucrul Otiliei era foarte satisf[c[tor, ]ns[ spre mai
mult[ siguran\[ b[tr`nul mai trase o cus[tur[ cu sibia=, str[b[-
t`nd chiar stofa. }n pung[ r[sturn[ m[run\i=ul de argint pe care-l
\inea de obicei ]n cas[, ]n cutia de tinichea, pentru nevoile
zilnice, iar ]n buzunar ]ndes[ pachetele cu h`rtii. Ca nu cumva
s[ se desfac[ nasturii, prinse deschiz[tura de sus a buzunarului
=i cu dou[ ace de siguran\[, iar peste mijloc se leg[ cu o curea
lat[ (nu purta niciodat[ bretele). A=a ie=i ]n ora= de mai multe

410
 Enigma Otiliei

ori mo= Costache. Seara, ]ns[, ]=i punea s[cule\ul sub pern[
=i pantalonii sub saltea. V[z`nd c[ b[tr`nul pleac[ de acas[,
St[nic[ se hot[r] s[-l p`ndeasc[, mai mult din curiozitate
dec`t din vreun interes, =i avu norocul s[ prind[ momentul
c`nd b[tr`nul ie=ea din cas[. De=i erau orele cinci, afar[ era
]ntuneric, =i cea\a ud[ ]mpiedica vederea la distan\e mari.
}nvelit ]ntr-un palton gros =i verzui de vechime, p[=ind m[runt,
b[tr`nul mergea cu capul ]n jos, privind c`nd la dreapta, c`nd
la st`nga. O lu[ spre Sfin\ii Apostoli, apoi ie=i la pod, st[tu
pu\in la ]ndoial[. („Te pomene=ti, ghiujul, ]=i zise urm[ritorul,
c[ merge dup[ aventuri erotice!“) O lu[ pe Calea Victoriei
]nspre Po=t[. („Se duce la o banc[, l-am prins“, g`ndi St[nic[.)
Apoi urc[ pe bulevard ]n sus, trecu la statuia lui Br[tianu =i se
opri ]n fa\a unei case cu etaj, peste drum de Ministerul de
Domenii =i Agricultur[, privind ceva pe zid. (,,Ce dracu caut[
[sta? — se mir[ St[nic[, te pomene=ti c[ are vreun avocat!“)
Dup[ oarecare ezitare, b[tr`nul disp[ru ]n[untru. St[nic[ se
apropie iute de cas[ =i v[zu c[ pe zid se afl[ firma unui doctor.
(„Ei, comedie!“) F[r[ a mai sta la ]ndoial[, se urc[ ho\e=te pe
sc[ri =i ajunse la vreme, spre a vedea c[ b[tr`nul intrase chiar
]n apartamentul doctorului =i nu ]n alt[ parte. („}mi pun capul
c[ are o boal[ ascuns[, din tinere\e, =i se trateaz[!“) }nc`ntat
de descoperire, St[nic[ nu mai a=tept[ ie=irea b[tr`nului =i
se-ntoarse repede cu tramvaiul acas[, adic[ la Aglae.
— Nu =ti\i unde se duce mo= Costache? ]ntreb[ el, a\`\[tor.
— Unde?
— La doctor! S[ =ti\i c[ are o racil[ secret[!
— N-are nimic, ]l asigur[ Aglae, ]l cunosc eu bine. Toat[
via\a a fost s[n[tos. A devenit grijuliu!
B[nuiala Aglaei era cea adev[rat[. }ncep`nd s[ iubeasc[
via\a, b[tr`nul voia s[ =tie bine ce boal[ are, =i fiindc[ avea
impresia c[ doctorii adu=i ]n cas[ ]l min\eau, ]=i puse ]n g`nd
s[ consulte el un neprevenit. }n acela=i scop ]ntrebase pe Felix
ce doctor e mai bun =i mai ieftin. Doctorul la care intr[ pl[cu
b[tr`nului. Avea mina serioas[, u=or ]ncruntat[, a unui om de

411
 G. C[linescu

cincizeci de ani, vorbea pu\in =i grav, dar cu mult[ polite\e =i

chiar bun[tate.
— De ce suferi dumneata? ]ntreb[ el pe mo= Costache.
— Nu-nu suf[r de nimic. V-r-r-reau s[ =tiu, fiind ]n v`rst[,
dac[ sunt s[n[tos =i ce trebuie s[ fac ca s[ nu m[ ]mboln[vesc.
— Foarte frumos. Sunte\i prudent. V[ rog, dezbr[ca\i-v[.
Doctorul examin[ atent pe mo= Costache, dar f[r[ am[nun\imi
exagerate. F[cu o ausculta\ie sumar[, palp[ =i percut[ ficatul,
ascult[ inima =i zise:
— N-ave\i nimic la examenul somatic, =i dup[ toate
aparen\ele sunte\i un om s[n[tos. Doar un tonus mai accentuat
al inimii.
— Va s[ zic[, n-am nimic? vru s[ se asigure mai bine
b[tr`nul.
— Ai v`rsta, r`se doctorul, care e =i ea o boal[! Dar d[-mi
voie, ad[ug[ el, privind ]n ochi pe b[tr`n, n-ai avut nici un
accident, a=a, vreo pierdere de cuno=tin\[, dureri mari ]n \east[?
Prins ]n u=a ]ntreb[rii, b[tr`nul m[rturisi:
— Ba-ba a-am c[zut jos de aprindere la cap!
— Ei, vezi? S[ nu se mai ]nt`mple! Trebuie s[ \ii diet[, s[ nu
fumezi, s[ nu bei alcooluri, s[ duci un regim descongestionant.
Am s[-\i dau o re\et[, dar s[ =tii c[ totul depinde ]n primul r`nd
de regim. De altfel, de acum ]ncolo evit[ sup[r[rile, distreaz[-te
calm, f[r[ irita\ii. Ai vreo avere?
— A-a-am ceva... pu\in... c`t ]mi trebuie am! se b`lb`i mo=
Costache, pun`nd instinctiv m`na ]n buzunarul pantalonilor.
— Cu at`t mai bine!
— +i... =i n-am nimic? mai ]ntreb[ mo= Costache.
— Nimic, domnul meu, zise bl`nd doctorul, dec`t un
organism care trebuie menajat. Eu ]nsumi, dac[ a= comite o
impruden\[, a= fi primejduit s[ fac o congestie. Deci m[sur[,
ca s[ te folose=ti =i mai departe de fizicul dumitale rezistent.
— +i... s[ fumez n-am voie?
— Nu!
B[tr`nul ]=i str`nse bine haina la piept =i merse spre u=[,
urm[rit de ochii calmi ai medicului. Acolo ]=i aduse aminte c[

412
 Enigma Otiliei

trebuie s[ pl[teasc[. Felix ]i spusese c[ doctorul ia dou[zeci

de lei. Dup[ mari c[ut[ri prin buzunare, mo= Costache scoase
dou[ piese de cinci lei, depuse una pe biroul doctorului, re\in`nd
pe cealalt[ ]n podul palmei =i a=tept`nd un gest de aprobare.
Dar medicul era impenetrabil. Atunci l[s[ =i piesa cealalt[ =i
porni m[runt pe u=[ afar[, f[r[ s[ priveasc[ ]napoi.
Doctorul d[duse b[tr`nului o re\et[, =i acum acesta, dup[
oarecare ]ndoieli, se hot[r] s-o fac[. Se l[s[ ]n jos pe bulevard =i
se opri la o farmacie, peste drum de cinematograful „Minerva“.
„Aici trebuie s[ fie scump!“ g`ndi mo= Costache, dup[ ce
d[du c`teva t`rcoale prin fa\a u=ii, impresionat de dulapurile baroce
=i bocalele de por\elan. Merse mai jos, unde ]nt`lni o drogherie.
Socotind c[ drogheria vinde mai ieftin, intr[ ]n[untru. Droghistul
regret[. I-ar fi f[cut una mai simpl[, cu prafuri, dar aci era un
lichid de b[ut, pentru care n-avea toate elementele. Mo= Costache
o lu[ pe Calea Victoriei, ]nspre Po=t[, ]n Lipscani =tia o farmacie.
Intr[, d[du re\eta =i fu invitat s[ a=tepte. Farmacistul puse tocmai
m`na pe flacon c`nd b[tr`nul, ]nsp[im`ntat, ]ntreb[:
— Vreau s[ =tiu ]nt`i c`t cost[.
Farmacistul ]l privi pu\in cam mirat, c[ut[ ]ntr-un repertoriu,
f[cu o mic[ socoteal[ =i declar[ c[ doctoria asta cost[ doi lei
=i cincizeci de bani.
— E-e-e prea scump! Mai ieftin nu se poate?
— Nu se poate, ce vorb[ e asta? Dumneata nu =tii c[ aici
pre\urile sunt fixe?
— A=a? Atunci, se r[zg`ndi mo= Costache, n-o mai fac.
Farmacistul ]i arunc[ re\eta =i se ]ndrept[ spre alt client.
B[tr`nul merse ]ncet p`n[ ]n strada Sfin\ii Apostoli, unde era o
alt[ farmacie. Acolo ]ntreb[ pur =i simplu:
— C`t ar costa s[-mi faci re\eta asta?
— Doi franci =i optzeci! r[spunse farmacista, dup[ oarecare
contemplare a foi\ei.
Mo= Costache lu[ re\eta, ie=i ]n strad[, st[tu pe g`nduri, apoi,
]ncet-]ncet, se ]ntoarse din nou ]n Lipscani, la ]nt`iul farmacist
=i comand[ doctoria. Economisise treizeci de bani. La ]ntoarcere,
observ[ lumina ]n mica bisericu\[ de l`ng[ Societatea de tir =i,

413
 G. C[linescu

obosit, g[si cu cale s[ intre ]n[untru. C`teva babe d[deau acatiste

=i se ]nchinau lung pe la icoane, s[rut`ndu-le zgomotos. Un
dasc[l mo\[ia ]ntr-o stran[, sco\`nd pe nas litanii f[r[ sf`r=it.
Mo= Costache, fascinat de sclipirea altarului =i de ]ng`natul
c`nt[re\ului, se sim\i p[truns de evlavii =i ]ncepu s[ se ]nchine
larg, cu m`na dreapt[, ]n vreme ce cu st`nga ]=i pip[ia locul
banilor. Se g`ndi c[ Dumnezeu nu se putea s[ nu-l vaz[ pe el,
care se g`ndea la viitorul Otiliei =i-i f[g[duise at`\ia bani, =i
mai ales n-avea s[-ng[duie ca el s[ moar[ ]nainte ca Otilia s[
aib[ un rost, fiindc[ mai bun[ dec`t banii e tot ocrotirea
p[rinteasc[. De pild[, un om cu o experien\[, ca el, ar fi depus
suma la o banc[ =i ar fi preg[tit Otiliei, cu vremea, din dob`nd[,
un adev[rat nou capital, f[r[ s[ se ating[ de fond. Nu s-ar fi
sup[rat nici unul, nici Aglae, c[reia i-ar fi r[mas capitalul, nici
Otilia, care s-ar fi folosit de el. Mo= Costache ie=i u=urat din
biseric[, dup[ ce se ]nchin[ cu evlavie, merg`nd de-a-nd[ra-
telea, =i se sim\i cu duio=ie bun. O bab[ ]mbrobodit[ p`n[ peste
gur[ ]ntinse m`na v[iet`ndu-se:
— F[-\i mil[ =i poman[, s[-\i ajute Sf`nta Vinere de azi =i
Maica Domnului!
B[tr`nul v`r] m`na ]n buzunar, sco\`nd c`teva monede,
]ns[ v[z`nd c[ n-are dec`t piese de zece =i dou[zeci de bani
=i deloc de cinci bani, afar[ de o para, ru=in`ndu-se s[ dea
paraua, zise:
— Crede, babo, n-am m[runte!
— Eh, zise baba agresiv, n-ai, dumneata, boierule, s[ n-ai!
Dac[ n-ave\i dumneavoastr[, boierii, cine s[ aib[, eu? D-aia
nu v-ascult[ Dumnezeu.
}nsp[im`ntat, mai mult de ideea c[ cer=etoarea ar fi putut
s[ =tie c[ are parale la el, ]i d[du zece bani, pe care baba ]i
lu[ nemul\umit[ =i bodog[nind un „bogdaproste“ mai mult
dispre\uitor.
Mo= Costache pred[ ]n tain[ doctoria Otiliei, rug`nd-o s[
i-o dea regulat, dup[ cum scrie ]n re\et[. Pretinse c[ era trebuitor
s[ \in[ diet[ =i consult[ pe Felix, pun`nd mereu ]ntreb[ri
explicative, ce se ]n\elegea prin diet[. Se f[cu chiar ceva mai
]n\eleg[tor ]n privin\a cheltuielilor =i oferi pentru mas[ o sum[

414
 Enigma Otiliei

mai rezonabil[. }=i f[cu o voluptate de a ]ntreba ]n toate

chestiunile privind s[n[tatea pe Felix =i pe Otilia, a=tepta ca
fata s[-i ]ntind[ linguri\a la gur[ =i r`dea de pl[cere c`nd
aceasta ]l ]mbr[\i=a. Totu=i, b[tr`nul punea pe recomanda\iile
medicului un pre\ abuziv. Dup[ fiecare doz[ de doctorie a=tepta
optimist, ]nchipuindu-=i c[ ea avea sa-=i fac[ un efect brusc,
s[-i dea o t[rie nemaiavut[. Lacom din fire, ]n\elegea regimul
ca un medicament. M`nca legume, dar multe, p`n[ la ]ndo-
pare, crez`nd c[ ele au o putere curativ[. Felix ]ncerc[ s[-i
explice c[ dieta ]i era recomandat[ spre a odihni organismul =i
c[, la v`rsta lui, nu mai avea nevoie de at`tea alimente.
B[tr`nul se ]nc[p[\`n[. Auzise bine pe doctor c`nd ]i spusese
c[ sunt „bune“ pentru el legumele, zarzavaturile. Dac[ erau
bune, trebuia sa m[n`nce c`t mai mult, „ca s[-=i fac[ efectul“.
Efectul fu c[ mo= Costache ]ncepu s[ se ]ngra=e. St[nic[ ]l
aprob[ ]n totul ]n aceasta interpretare:
— M[n`nc[, unchiule, dac[ \i-a spus doctorul, =tie el ce
=tie. Poft[ de m`ncare s[ ai, asta e totul. Uite, eu n-am!
— De-de ce n-ai? ]ntreb[ mo= Costache, interesat de toate
chestiunile de s[n[tate.
— De ce n-am? izbucni St[nic[. N-am poft[ de m`ncare,
fiindc[ n-am poft[ de via\[! La ce s[ tr[iesc, pentru cine s[
tr[iesc? Rostul omului e s[ aib[ o familie, s[ aib[ copii ]n care
s[ retr[ie=ti, care s[-\i duc[ mai departe numele. Dumnezeu
m[ pedepse=te, m[ os`nde=te la sterilitate sau poate ]mi
deschide ochii =i-mi zice: „St[nic[, fii brav, nu te l[sa r[pus de
sentimentalisme, g`nde=te matur.“ O s[ m[ g`ndesc p`n[ am
s-o fac ]ntr-un fel.
St[nic[ ]ntre\inea pe b[tr`n ]ntr-o continu[ teroare,
]mp[rt[=indu-i decesuri:
— Mo= Costache, nu =tii una? Colonelul, colonelul Constanti-
nescu, cel din sus de l`ng[ Arionoaei, de la care ai cerut burghiul.
— Ei?
— Ei, a murit azi-noapte!
— De ce-a murit? ]ntreb[ ]ngrozit b[tr`nul, sper`nd ]ntr-un
accident imposibil de repetat.

415
 G. C[linescu

— De ce moare orice om cu constitu\ia lui. L-a lovit

damblaua. Tr[snit, nu altceva. A stat la mas[ p`n[ la unsprezece
noaptea cu ni=te invita\i =i, c`nd s-a sculat, pac. M`ine ]l
]ngroap[. Las’ c[ m[ duc eu s[ mai aflu c`te ceva.
St[nic[ se ducea ]ntr-adev[r =i venea cu alte =tiri:
— Anul [sta a fost nefast! zicea el sc`rbit. }i car[ cu zecile,
cu sutele. Tot copila=i =i b[tr`ni. Toamna face r[u grozav la
pl[m`ni, la cap. A murit b[canul din col\ de la care am luat
untdelemn. Nici nu l-am v[zut bolnav vreodat[. A=a, din senin.
Nu vrei s[ vii sa-l vezi? Nu =tiu ce Dumnezeu o fi av`nd c[ s-a
f[cut ca un t[ciune la fa\[, e de nerecunoscut. Spune nevast[-sa
c[ s-a luptat trei zile cu moartea.
Mo= Costache f[cea sfor\[ri s[ scape de evoc[rile lui
St[nic[, dar acesta le d[dea drumul cu o vitez[ satanic[.
B[tr`nul ]ncepu s[ fie supersti\ios =i hipocondru, s[ se vaiete
de dureri adev[rate sau ]nchipuite. I se p[rea c[-i pocnesc
urechile, c[ nu mai are stomac bun, c[ inima i se opre=te
deodat[, fiindc[ el n-o mai aude. Lu[ purgativele cele mai
resping[toare, st`nd ore ]ntregi cu gravitate pe recipientul
destinat u=ur[rii lui, ]n chiar mijlocul casei. G[sea pe cale
deductiv[ cauzele tulbur[rilor =i mijloacele de ]ndreptare =i-=i
alc[tuise un meniu fantezist. Sf`r=indu-i-se doctoria, nu voi s-o
mai repete, sub cuv`nt c[ doctorul nu i-a spus, dar se decise s[
vad[ iar medicul, c`nd, ]ntr-o noapte, vis[ c[ toate c[r[mizile
din curte se v[rsau peste el ]n sunetul muzicii militare.
— Ce s[ mai fac, domnule doctor? ]ntreb[ el pe medic.
— Cum, ce s[ faci? Nimic! S[ duci via\[ a=ezat[.
B[tr`nul povesti toate suferin\ele lui. Doctorul z`mbi =i
b[t`ndu-l pe umeri ]l ]ncuraj[:
— Nu e nimic. Mizerii de-ale v`rstei noastre. Ca s[ nu le
mai bagi ]n seam[, plimb[-te, distreaz[-te, ]ntov[r[=e=te-te cu
oameni tineri, stai ziua, c`nd e frumos, ]n aer liber, ]n Ci=migiu,
la +osea, cu condi\ia s[ nu r[ce=ti.
Mo= Costache ascult[ recomanda\iile cu religiozitate, pu\in
nemul\umit c[ nu i se d[duse =i doctorii. Otilia, pus[ la curent,
se hot[r] s[ distreze pe b[tr`n, =i a=a se ]nt`mpl[ c[, prin

416
 Enigma Otiliei

amabilitatea nedezmin\it[ a lui Pascalopol, mo= Costache =i

Otilia se plimbau aproape zilnic cu tr[sura, ]nt`lnindu-se foarte
adesea =i cu mo=ierul. Felix se adumbri iar[=i, mai cu seam[ c[
Pascalopol, cu scopul distr[rii b[tr`nului, f[g[duise s[ vin[ din
nou s[ joace c[r\i. Cu spiritul ei feminin, ]n care lipsa de orice
prejudec[\i se alia cu supersti\ia, Otilia intui c[ b[tr`nului ]i
trebuia o atmosfer[ de ]ncredere ]ntr-un factor stabil. Intr[ ]n
fosta odaie a mamei sale, unde l`ng[ c`teva icoane =edea o
candel[ de argint, mereu nefolosit[, o cur[\[, o mut[ ]n sufragerie,
unde mo= Costache ]=i stabilise domiciliul ca s[ fac[ =i economie
de combustibil, o umplu cu untdelemn =i o aprinse. B[tr`nul se
uit[ surprins la ea, nu aprob[ nimic cu vorba, dar nu protest[ =i
]ntr-o zi veni singur la fat[ =i-i spuse ]ngrijorat:
— S-a stins candela, trebuie s-aprinzi candela!
C`nd, prin consumarea untdelemnului, flac[ra atingea
stratul de ap[ =i ]ncepea s[ sf`r`ie, Costache se ]nsp[im`nta
ca de un limbaj cu ]n\elesuri sinistre. Toate aceste mici mizerii
psihice nu f[ceau din b[tr`n un ab[tut. Nu. }n fundul sufletului
era ]ncredin\at c[ sentin\a doctorului trebuie interpretat[ ]n
modul cel mai favorabil =i c[ un om nu poate s[ moar[, c`nd
un medic spune c[ e s[n[tos. De altfel, n-avea nici o cuno=tin\[
de medicin[, nici o no\iune, m[car empiric[, despre boale,
=i ]n ceea ce i se ]nt`mplase nu vedea dec`t „o sf`r=eal[„, un
efect al c[ldurii sau al oboselii. }=i aducea aminte c[, copil
fiind, se ]mboln[vise de o boal[ cu c[lduri (nu =tia anume
ce), =i se f[cuse s[n[tos, =i-=i ]nchipuia c[ acum, c[ a luat
doctoria, este iar[=i ]n putere. No\iunea mai complex[ a uzurii
organismului n-o ]n\elegea. Planurile pe care le rumega ]n
t[cere erau din ce ]n ce mai vaste =i se ]ntindeau pe zone
mari de timp.
Felix ]=i c[p[tase ]n sf`r=it majoratul (atunci v[zuse c[ Aglae
f[cea parte din tutel[), =i acum ]=i putea ridica singur veniturile
capitalizate la o banc[ =i realizate de un avocat care ciupea
cam mult ca onorariu, fiind cel pu\in onest ]n linii generale =i
de o solicitudine ]ncercat[. Fusese trist, ca de-o izgonire, dar
b[tr`nul se gr[bise s[-i arate convingerea c[ va sta mai departe

417
 G. C[linescu

la el, „tot cu at`t“. Otilia nu se amestecase numai de ru=ine, =i

Felix ]=i chinuise mintea, ca s[ se conving[ c[ nu poate fi =i
alt motiv la mijloc, p`n[ ce, leal, fata ]i m[rturisise:
— Papa te speculeaz[ pu\in. E o mic[ sl[biciune foarte
ur`t[ a lui, de care nu pot s[-l vindec, acum la b[tr`ne\e.
Fiindc[ ai r[mas, acum ]\i spun c[-mi pare bine.
Felix ]ndr[znise s-o s[rute pe obraz.
Fiindc[ tutelatul de p`n[ ieri nu f[cuse nici o obiec\ie asupra
gestiunilor trecute, care ar[tau toate o complet[ utilizare a
creditelor, mo= Costache se socoti proprietarul de drept =i de
fapt al cuielor, grinzilor =i c[r[mizilor =i ]ncepu din nou s[ le
mi=te de la locul lor. Descoperi doi lucr[tori cam zdren\[ro=i,
cu priviri cam ]ncurcate, cu care se ascunse ]n od[ile din fa\[
=i intr[ ]n lungi conferin\e arhitectonice, cu tot gerul ce se
l[sase la ]nceputul lui decembrie. Ce voia s[ fac[? Se v[zu
c`nd oamenii se puser[ s[ care mobilele din salonul din fa\[ =i
alt[ odaie al[turat[ =i s[ le gr[m[deasc[ ]ntr-o ]nc[pere din
aripa lateral[. Mo= Costache d[duse na=tere unui plan economic,
care consta ]n ]mp[r\irea prin pere\i de jum[t[\i de c[r[mid[ a
dou[ od[i din fa\[, spre a le preface ]n patru, =i divizarea s[lii
de intrare printr-un paravan de lemn, pentru ca apartamentul
din fa\[ s[ aib[ o intrare separat[. }=i f[cuse socoteala c[ ar fi
putut ]nchiria camerele ca mobilate cu m[car patruzeci lei pe
lun[, lu`nd pe an aproape dou[ mii de lei chirie. Dou[ mii lei
]nmul\it cu zece (adic[ cu zece ani) d[deau dou[zeci de mii
de lei. Pentru Otilica, g`ndea el, era o sum[ bun[, ad[ug`ndu-se
mai t`rziu =i venitul de la banii pe care i-ar fi depus la banc[.
Oamenii ]ncepur[ lucr[rile, murd[rind toat[ casa, f[cur[
zidurile desp[r\itoare, dar, fie din cauza frigului, fie din aceea
a materialului, pere\ii r[maser[ uzi, p[ta\i de un fel de bube
ro=cate. Casa era trainic[, ]ntr-adev[r, ]ns[ du=umeaua era
a=ezat[ pe grinzi de lemn, care, oric`t de tari, erau sl[bite de
vechime. Greutatea nea=teptat[ a=ezat[ ]n mijlocul od[ii ]ndoi
grinzile sau le f[cu s[ road[ pragurile de moloz pe care =edeau,
]nc`t dup[ c`teva zile du=umeaua devenise concav[ =i
elastic[, asemeni unei =ele, =i aderen\a zidului cu tavanul se

418
 Enigma Otiliei

stricase, l[s`nd un intersti\iu curbat. Mo= Costache se ]nfurie,

declar[ pe me=teri „pu-punga=i“. Se ivir[ =i conflicte b[ne=ti,
b[tr`nul descoperind cu indignare c[ i se cere mai mult dec`t
crezuse el c[ prevedea ]nvoiala. Lucr[torii plecar[ nemul\umi\i,
]njur`nd, iar mo= Costache decisese ca ]n prim[var[, c`nd o fi
vreme bun[, s[ g[seasc[ al\i me=teri mai cumsecade =i s[
colaboreze cu m`inile lui. Sup[rat de pierderea pe care
socotea c[ o sufer[ prin ]ndep[rtarea momentului comercial,
b[tr`nul ]=i munci capul s[ g[seasc[ aiurea o compensa\ie.
Otilia ]l surprinse la vreme, f[c`nd lui Felix, care asculta
]ncurcat, ni=te propuneri:
— E-e bine s[ fa-facem un contract pentru un an, doi, ]n
folosul dumitale, ca s[ fii sigur c[ nu pierzi odaia. Dac[
vine altul s[ \i-o ia, d`nd mai mult? Po-pot s[-\i dau ]nc[ o
odaie, al[turi sau ]n fa\[, ca s[ stai mai bine, mai pl[te=ti
patruzeci de lei.
Adev[rul este c[ Felix pl[tea o pensiune scandaloas[ =i ar
fi putut cu c`teva zeci de lei sa tr[iasc[ foarte bine oriunde,
dac[ nu l-ar fi re\inut sl[biciunea pentru Otilia.
— Papa, papa, zise aceasta b[tr`nului, ru=inat[, dar cu glas
de bl`nd repro=, din mil[ pentru starea lui, de ce faci lucruri de
astea, papa? }i iei at`\ia bani lui Felix =i ]i mai pretinzi =i
contract? }n loc s[ stea aci ca oaspetele nostru? Mi-e ru=ine s[
vin la mas[, c`nd m[ g`ndesc c[ pl[te=te numai el.
B[tr`nul se ar[t[ deocamdat[ plin de c[in\[, cur`nd ]ns[
se porni iar pe chibzuiri. Aflase de undeva c[ sunt b[nci care
fac asigur[ri pe via\[, ]n favoarea mo=tenitorilor. Pl[te=ti ni=te
anuit[\i =i, cu ]ncepere de la un anume termen, mo=tenitorul
indicat poate ridica, ]n caz de deces al asiguratului, o sum[
de bani. I se p[ru o afacere admirabil[ =i se ]nv`rti prin cas[
de satisfac\ie, la ideea combina\iei. S-ar fi asigurat pentru o
sum[ oarecare, ]n beneficiul Otiliei, pentru viitorul c[reia
era sincer preocupat, =i ]n chipul acesta nu mai avea nevoie
s[-i dea nici un ban direct. Banii i-ar fi folosit s[ ]nal\e case
de specul[ cu apartamente mici =i ieftine, care aduc mai
mult dec`t apartamentele mari. La banc[ ]ns[ ]i r`se ]n nas
f[r[ nici o jen[:

419
 G. C[linescu

— La v`rsta asta, asigurare?

B[tr`nul plec[ mirat, ne]n\eleg`nd de ce un om la v`rsta
lui nu se poate asigura. Atunci ]i intr[ ]n cap c[ avea prea
multe lucruri ]n cas[ =i c[ trebuiau v`ndute. C`teva izbuti s[
le dea pe la cump[r[torii de vechituri. Dar c`nd un samsar
ovrei veni chiar ]n cas[, insist`nd s[ cumpere ]n total, ap[ru
deodat[ Aglae, c-o falc[-n cer =i una pe p[m`nt:
— Da, ce faci aici, Costache?
— Cum, ce fac?
— Asta te-ntreb =i eu! Te-ai apucat s[ vinzi lucrurile din
cas[?
— +i ce dac[ v`nd? Am s[ dau socoteal[ cuiva?
— Am dat un pre\ a=a de bun! zise onctuos samsarul.
— Ie=i afar[ de aici! zbier[ Aglae la ovrei, ce-i aici, hal[
de vechituri?
Samsarul fugi, iar Costache se ]nfurie a=a de tare, ]nc`t i
se vedeau vinele str`nse pe frunte, ca nervurile pe o mare
foaie de varz[. |ip[ cu glas ascu\it, ]ntrerupt de r[gu=eli,
ridicol de groase:
— N-am eu voie, ]n casa mea, s[ fac ce vreau? Ce pofte=ti
dumneata?
— Poftesc c[ nu vreau s[ arunci mobile vechi, de la p[rin\i,
la un nesp[lat de samsar, care \i le ia pe nimic!
— +i ce te prive=te pe dumneata dac[ le ia pe nimic?
— M[ prive=te!
— Nu te prive=te!
— Ba m[ prive=te, c[ sunt sor[!
— +i dac[ e=ti sor[, ai vreun drept s[ m[ epi... s[ m[
epitropise=ti?
— Am dreptul s[ te ]mpiedic, dac[ nu mai e=ti ]n toate
min\ile =i faci prostii, ]nv[\at cine =tie de cine.
Mo= Costache sim\i c[ se sugrum[.
— Eu prost? Eu nu sunt ]n toate min\ile? N-am eu voie s[
fac ce vreau ]n casa mea, cu lucru=oarele mele, nu pot eu s[
v`nd ce vreau =i cui vreau? Tot am s[ v`nd, =i cas[, =i lucruri,
tot am s[ v`nd =i n-am s[ las nimic la nimeni. Mai bine le
dau la un spital.

420
 Enigma Otiliei

Aglae, cam speriat[ de amenin\are, se ]mbl`nzi.

— Nu \i-am spus c[ n-ai voie s[ vinzi, am zis c[ la=i s[ te
trag[ pe sfoar[ mizerabilii [=tia de samsari. Dac[ vrei s[ vinzi,
vinde, c[ eu nu te-mpiedic, dar barem s[ g[sim ni=te familii,
prin vorb[, care s[ cumpere cu pre\ mai ca lumea. Eu vreau
s[-\i fac binele!
— N-am nevoie de binele dumitale! se ]mpotrivi mo=
Costache, pe jum[tate convins totu=i.
Din aceste conflicte r[s[ri ]n capul b[tr`nului o idee
nea=teptat[. Otiliei ]i a=ezase viitorul (a=a ]=i ]nchipuia, lu`nd
inten\ia drept fapt), era ]nc[ ]n putere =i s[n[tos (cum zisese
doctorul). S[ r[m`n[ „toat[ via\a“ singur, ]nsemna s[ se
expun[ dezol[rii, bolii, amestecului Aglaei. B[tr`nul se crezu
]n putere de a-=i lua ceea ce numea el o „menajer[„. Avea o
veche cuno=tin\[, pe care-o frecventa de pe c`nd era v[duv
=i care ]l mul\umea prin aerul de modestie material[. Se g`ndi
c[ ar putea s-o ia ]n cas[ „ca pe o nevast[„, ca s[-i ]nchirieze
od[ile, s[-i vad[ de gospod[rie. La c[s[torie nu cugeta deloc,
nu numai fiindc[ ]i era fric[ de cheltuieli, dar fiindc[ ]=i zicea
c[ o femeie care tr[ie=te ]n cas[ e prin chiar aceasta o
adev[rat[ so\ie. Ideea legalit[\ii era cu totul str[in[ de
mentalitatea b[tr`nului =i acesta era motivul pentru care nu
adoptase pe Otilia, \in`nd-o totu=i ]n familie cu fidelitate.
}ntr-o bun[ zi, Otilia =i Felix se trezir[ ]n cas[ cu o femeie,
dup[ ]nf[\i=are mai degrab[ simpl[, curat ]mbr[cat[, cu p[rul
str`ns bine ]ntr-un conci solidificat cu un mic pieptene =i cu
ace. P[rea s[ aib[ vreo patruzeci-cincizeci de ani, era slab[
prin oase =i rotunjit[ pu\in din bun[stare, =i fa\a avea o
antipatic[ nuan\[ pergamentoas[. Femeia fu numaidec`t
odioas[ celor doi, din cauza bl`nde\ei mieroase =i interesate.
Se amesteca ]n toate, suferind cu ipocrizie orice aluzie, ar[ta
o solicitudine ridicol[ pentru b[tr`n, care ]ns[ era a=a de
mul\umit, ]nc`t r`dea cu toat[ ]ntinderea gurii. C`nd b[tr`nul
se a=ez[ la mas[, „menajera“, c[reia ]i zicea Paulina, ]l leg[
la g`t cu un =ervet ]nnodat la ceaf[, ca pe copii.
— Vezi, a=a, observ[ ea cu o bl`nde\e cereasc[, ]n care intra
=i pu\in repro= la adresa altora, a=a nu mai cade =ervetul jos.

421
 G. C[linescu

Otilia pufni de r`s, ]n indiferen\a studiat[ a Paulinei, care

alerg[ la buc[t[rie =i se-ntoarse cu Marina, c[reia ]i d[dea
numeroase instruc\iuni, primite cu ochi dispre\uitori. Paulina
adusese lui mo= Costache ou[ fierte, =i acesta, lacom, ]ntindea
m`na s[ le ia, dar quasinevasta nu-l l[s[. Ceru o farfurie mic[
Marinei („Repede, repede, madam Marina, domnul nu trebuie
s[ a=tepte!“), o puse ]naintea b[tr`nului, =i cu o linguri\[ ]ncepu
s[ r[stoarne con\inutul g[oacei. Ner[bd[tor, b[tr`nul se repezi
s[ v`re p`inea ]n g[lbenu=, dar Paulina ]l opri cu un gest bl`nd,
de infirmier[, ca s[-i pun[ pu\in[ sare, cernut[ printre degete.
— Vreau =i piper, ceru mo= Costache.
— Piper nu e bine, suflete, zise Paulina, ]\i face r[u!
Marina, oprit[ ]n u=[, privea ca la panoram[, dar b[tr`nul
era ]nc`ntat. Paulina nu se a=ez[ la mas[ dec`t dup[ ce mo=
Costache ispr[vi de m`ncat, apoi ciuguli =i ea pe apucate,
arunc`nd ochi aten\i asupra protejatului ei. Cu maniere bl`nde,
adulatoare, femeia ]ncerc[ ]n chip evident s[-=i c`=tige un fel
de autoritate ]n cas[. Otilia ]ns[=i fu ]ndep[rtat[, cu multe
semne de pref[cut[ delicate\e, de a vedea pe mo= Costache,
]ntr-o diminea\[, sub cuv`nt c[ „d`nsul“ pierduse o parte din
somn =i trebuia s[ se mai odihneasc[. Otilia sim\i c[ ]n cur`nd
nu se va mai putea re\ine =i va da un br`nci nesuferitei intruse,
]ns[ domnia Paulinei fu scurt[. Dup[ ce se crezu instalat[ ]n
simpatia b[tr`nului, Paulina ]ncepu s[-l ]ntre\in[ treptat cu
nevoile ei:
— Lumea e rea, b`rfe=te, trebuie s[ ne ferim. Sunt v[duv[,
am =i eu nevoile mele. S[ am =i eu o mul\umire, s[ =tiu c[
n-am ]ngrijit degeaba un om. S-au mai v[zut b[rba\i care au
]n=elat femeile dup[ ani de zile de r[bdare.
— +i ce vrei? o ]ntreb[ mo= Costache, intrigat, dup[ c`teva
insinu[ri de soiul acesta.
— Vreau =i eu o mul\umire c`t de c`t, acolo, cum s[ zic,
dac[ nu altceva, s[ m[ treci la testament.
B[tr`nul rec[p[t[ nervurile de foaie de varz[ pe frunte =i
r[gu=i complet:
— Ce testament? Eu nu fac nici un testament! N-am nimic
de l[sat! Ce testament? N-am murit ]nc[!

422
 Enigma Otiliei

— Nu trebuie s[ te superi, am zis =i eu a=a, =tiu eu c[

dumneata e=ti un om bun.
Mo= Costache, ]ngrijorat =i a=a de prea marea consuma\ie
de alimente, se ]nfrico=ase, ]ns[ nu =tia cum s[ scape de Paulina.
La=itatea lui ]nn[scut[ ]i r[pea orice ini\iativ[. Privi deci cu
mul\umire pe geam numai mimica unei scene pe care n-o putea
auzi, =i ]n care se vedea cum Marina, fioroas[, d[ br`nci
Paulinei afar[ din buc[t[rie =i o amenin\[ cu f[c[le\ul. Menajera
st[tu ]n cas[ doar at`t c`t s[-=i ]nt[reasc[ la loc conciul, =i
apoi disp[ru pentru totdeauna. Felix =i Otilia r`ser[, mo=
Costache ]i privea cu mina comic[ a unui vinovat care ]=i d[
seama de neghiobia lui, ]n schimb St[nic[ ]nflori dincolo
incidentul, din toat[ seva imagina\iei lui.
— }\i dau cuv`ntul meu de onoare c[ mo= Costache are un
copil cu ea, am v[zut eu copilul, s[ nu v[ mira\i dac[ o s[-i
lase ceva avere, de hat`rul progeniturii. De ce crezi c-a gonit-o
Marina? A fost pus[ la cale de Otilia =i de Felix, care n-au nici
un interes s[ fie concura\i. A b[tut-o m[r, am auzit chiar c[ s-a
internat ]n spital.
Otilia, a=ezat[ pe genunchii b[tr`nului, ]i m`ng`ia chelia
de por\elan.
— Papa, z[u, tu e=ti b[tr`n =i n-ai nici o minte. Ce nevoie
aveai s-o aduci ]n cas[ pe individa aia? Nu te ]ngrijim noi,
nu-\i facem toate gusturile?
B[tr`nul =edea cu o buz[ l[sat[-n jos, ]n cea mai perfect[
poz[ de c[in\[.
— Las’ c[ am eu grij[ de fe-feti\a mea, zise el, cu g`ndul
la specula\iile lui fanteziste, am eu grij[.
— Papa, nu te mai ]ngriji de mine, \i-am spus, eu n-am
nevoie de nimic!
Spun`nd acestea, Otilia era cu des[v`r=ire sincer[,
fiindc[ uitase de banii de care vorbise Pascalopol c[ s-ar fi
depus pe numele ei.
Marina v`r] ]n cap lui mo= Costache c[ e bine s[ fac[
sfe=tanie ]n cas[ pentru gonirea duhurilor rele, fiindc[ de
aceea se ab[teau at`tea necazuri de la o vreme. Nu mai

423
 G. C[linescu

c[lcase popa de nu \inea minte, ca la p[g`ni, ]n cele din

urm[, ideea fu primit[ =i p[rintele veni ]ntr-o diminea\[, ]nso\it
de un dasc[l =i de popa |uic[. Acest pop[ |uic[ fuse preot
mai ]nainte la biserica p[rintelui, =i acum b[tr`nul r[m[sese
supranumerar. Avea =aptezeci de ani, o barb[ ascu\it[ =i v`n[t[,
ca o bidinea, =i bea mult[ \uic[, de unde =i porecla. Oc[ra,
pronun\`nd foarte des numele necuratului, se v[ieta chiar ]n
biseric[, la lume, de b[tr`ne\e =i dureri prin ]ncheieturi =i
spovedea copiii, care-i r`deau sub patrafir, ]ntreb`ndu-i dac[
au m`ncat fasole =i varz[ acr[. C`nta morm[ind, sughi\`nd,
trec`nd repede de la cele mai grave registre la un schel[l[it
]nfrico=at spre hazul credincio=ilor tineri. Babele ]l mustrau
de la obraz, dar ]l venerau, =i de altfel =i el le certa,
]mpro=c`ndu-le cu numiri nemaiauzite de sfin\i. P[rintele
titular ]l ocrotea dintr-o omenie pe care o declara tuturor plin
de emfaz[ =i de pref[cut[ ]ngrijorare pentru prestigiul bisericii.
Sfin\ia-sa era un b[rbat ]nalt, rotund, ro=u la fa\[, cu barb[
mare, alb[, r[sfirat[ pe tot pieptul. R`dea din tot p`ntecele,
rezista la cele mai grozave insinua\ii p[g`ne, par`nd cu glume
prudente loviturile, ferindu-se de a se compromite.
P[rintele, asistat de dasc[l, f[cu sfe=tanie, umpl`nd casa
de fum de t[m`ie =i stropind pere\ii cu agheasm[. Popa |uic[
scotea din c`nd ]n c`nd c`te un ison izolat, privind cu coada
ochiului, s[ vad[ dac[ nu se preg[te=te ceva b[utur[. C`nd
sfin\ia-sa stropi pe cei de fa\[ cu agheasm[ (mo= Costache se
]ndoi din =ale, plin de evlavie), d[du ochi cu St[nic[, pe care-l
cuno=tea prea bine, =i r`se cu ]n\eles c[tre el.
— De unde mai ie=i=i, satan[? ]l ]ntreb[ p[rintele cu
umoare, c`nd sf`r=i slujba, ]n vreme ce-=i tr[gea epitrafilul
pe deasupra cozii.
— P[i ce, sfin\itule, obiect[ St[nic[ bisericos, eu n-am
voie s[ iau parte la sf`nta slujb[ a sfe=taniei, s[ m[-ngrijesc
de suflet?
— Ba ai, cum s[ n-ai, porc de c`ine, chiar te laud c[ te-ai
dat =i tu pe brazd[ =i p[=e=ti c[tre cele bune. Te-a=tept la
spovedanie =i la sf`nta ]mp[rt[=anie.

424
 Enigma Otiliei

P[rintele tutuia pe to\i, socotindu-i „fii duhovnice=ti“, iar

cu cei mai intimi ]=i ]ng[duia porecla „porc de c`ine“. Mo=
|uic[ ]ntreb[, plictisit de a=teptare, pe Otilia:
— Ascult[, g[inu=a taichii, n-ai cumva ni=te \uiculi\[, c[
nu =’ce m[ \ine-n g`t, de azi de diminea\[?
+i, ca s[ confirme suferin\a, b[tr`nul emise o tuse pe dou[
note, f[c`nd unison.
— Mo= Costache, zise St[nic[, trebuie s[ dai =i dumneata
un aperitiv, acolo, ni=te vin, ni=te mezeluri, a=a e obiceiul!
— Mai bine \uic[! m[rturisi inocent popa |uic[. Costache
se uit[ foarte ]ncruntat spre Otilia, iar St[nic[ for\[ lucrurile:
— Scoate, unchiule, un pol, s[ cinstim fe\ele biserice=ti.
P[rintele titular auzi instruc\iunile date de St[nic[ Marinei =i
interveni cu preciziuni:
— Ascult[, bre, porc de c`ine, spune-i s[ cear[ de la
Cristache din vinul cela de care-mi d[ mie =i s[ ia =i ni\elu=
ca=caval. E bun cu vina\.
—S[ ia =i ni=te \uic[, mo\ata taichii, s-o beau fiart[! se rug[
popa cel b[tr`n.
Otilia, amuzat[, ]i f[cu hat`rul. }n a=teptare, sfin\ii p[rin\i
se a=ezar[ pe scaune, dup[ ce trimiser[ pe dasc[l acas[ cu
obiectele biserice=ti. .
— E bine, din c`nd ]n c`nd, c`te o sfe=tanie, zise p[rintele
titular, ca s[ se afle ]n vorb[. S[ ne mai g`ndim =i la Cel-de-sus,
care \ine toate ]n sl[vita lui m`n[.
— +i s[ bem =i oleac[ de vin! ad[ug[ St[nic[.
— +i vinul e bun, porc de c`ine, par[ p[rintele lovitura, c[
e h[r[zit de Domnul, spre binefacerea =i bun[starea f[pturilor
sale. }ns[ cu m[sur[.
— Ninge al dracului, observ[ p[rintele anex[, mi-a intrat
z[pada =i-n gur[. N-a mai nins a=a de-acum cincisprezece ani,
din 1895, c`nd a viscolit ]n noiembrie. Se vede c[ =i-a v`r`t
dracu coada, s[ m[ r[gu=easc[ pe mine!
— Bre, cuvioase, ]l mustr[, cu pref[cut[ indignare, p[rintele
titular, \i-am spus s[ nu mai pomene=ti pe ucig[-l-crucea. Ce
p[catele, doar e=ti preot b[tr`n! Doar at`ta iertare s[ ai pe
l`ng[ Domnul milostiv.

425
 G. C[linescu

St[nic[ deveni provoc[tor:

— A=a sunte\i dumneavoastr[. Pe al\ii ]i sf[tui\i s[ nu bea,
s[ nu oc[rasc[, dar sfin\iile-voastre face\i tot ce pofti\i. Cum
s[ mai cread[ lumea?
— Darul! zise popa |uic[, apuc`ndu-=i cu m`na toata mica
lui barb[. Cre=tinul respect[ ]n mine darul dumnezeiesc, nu pe
mine, care sunt p[c[tos.
—M[i, porc de c`ine, protest[ p[rintele titular, se vede c[
e=ti ]n m`inile satanei azi! M-ai auzit pe mine vreodat[ hulind,
lu`nd numele Domnului ]n de=ert? Cuvio=ia-sa e b[tr`n, s[racul,
]=i mai d[ ]n petic, c[ci plini de p[cate suntem to\i. Zici c[
beau, satano? Gust =i eu un p[h[rel de vin, c`t e ]ng[duit =i de
scripturi, c[ci zice Solomon ]n Pildele lui: „De vei =edea la
masa celui puternic, ]n\elep\e=te m[n`nc[ din cele ce \i se
pun ]nainte“.
Popa |uic[ c`nt[ pe nas: „M[n`nc[ miere, fiule, c[ este
bun fagurul, ca s[ se ]ndulceasc[ g`tlejul t[u.“ Apoi ]ntreb[,
]ngrijorat:
— Oare, t[iculi\[, mai st[ mult cu \uica aia? C[ mult nu
mai am de tr[it!
—Hei, cuvioase, nu ne e dat nou[, p[c[to=ilor, s[ =tim c`t
vom tr[i =i nu se cade s[ m`niem pe Dumnezeu cu trufia
noastr[. Domnul vede.
— Asta-i acum, observ[ St[nic[ ]n liber-cuget[tor, crezi c[
Dumnezeu st[ cu r[bojul s[ ne \ie socoteala vie\ii?
P[rintele f[cu un gest de oroare =i amenin\[ pe St[nic[
cu pumnul:
— „Pus-am gurii mele paz[, c`nd a st[tut p[c[tosul
]mpotriva mea.“
Marina =i Otilia venir[ cu proviziile =i le ]ntinser[ pe mas[.
P[rintele arunc[ ochii asupra aperitivelor, se ]nchin[, f[cu
semnul binecuv`nt[rii =i zise.:
— „Caut[, Doamne Isuse Cristoase, preste m`nc[rile c[rnu-
rilor =i le sfin\e=te pre ele, precum ai sfin\it mielul, carele \i-a
adus \ie Avel, spre jertf[, a=ijderea =i vi\elul cel gras... c[ tu
e=ti hrana cea adev[rat[, =i d[t[torul bun[t[\ilor, =i \ie m[rire

426
 Enigma Otiliei

]n[l\[m, ]mpreun[ cu P[rintele t[u cel f[r[ de ]nceput, =i cu

Preasf`ntul Duh, acum, =i pururea, =i ]n vecii vecilor, amin!“
Apoi se ]nchin[ din nou, plesc[i din buze =i puse m`na pe o
bucat[ groas[ de salam.
Popa |uic[, indiferent la m`ncare, str`nse paharul ]n m`ini
=i ]n a=teptarea \uicii c`nt[:
— „Nu fi be\iv, nici te ]ntinde la sfaturi =i la cump[r[turi
de c[rnuri.“
— Bat[-te s[ te bat[, porc de c`ine, a=a-i z[u, zise
p[rintele, tr[g`nd pieli\a altei felii de salam, „c[ de vei da
ochii t[i spre urcioare =i spre pahare, la urm[ vei umbla mai
gol dec`t pilugu“.
— He, he, he! r`se popa |uic[, v[z`nd c[ Otilia f[cea haz
de glumele lor. R`zi, porumbi\a taichii! ]\i mai aduci aminte
c`nd te-am v`r`t ]n cristelni\[? Phii! era =i atunci un ger al
dracului. A fiert \uica aia? C[ tare m[ dor ]ncheieturile! „Precum
o\etul la ran[ =i fumul la ochi nu folose=te, a=a boala, c[z`nd
]n trup, m`hne=te inima.“
— Da’ dumneata, fiule, nu m[n`nci? ]ntreb[ p[rintele pe
mo= Costache. Bea colea din vinul [sta. Are porc de c`inele
cela de Cristache un vin dumnezeiesc, de pus ]n grijanie.
— Tata a fost cam bolnav, explic[ Otilia, nu are voie sa
abuzeze.
— A=a?! se mir[ p[rintele, d`nd vinul din pahar pe g`t,
n-am =tiut. }ns[ a uza nu e a abuza. Vinul bun se d[ =i la boal[,
a=a =tiu din b[tr`ni. Dec`t c[ eu, ca duhovnic, nu m[ pricep ]n
cele trupe=ti. S[ dea Dumnezeu s[n[tate =i minte la cei
p[c[to=i. Amin!
— Ascult[, fiico, mai e blestem[\ie de ceea cu scor\i=oar[?
]ntreb[ popa |uic[ pe Otilia, c[ de-abia-i sim\ii gustul. Toarn[
colea, s[ am p[cate mai multe, ca s[ m[ smeresc Domnului
c`nd m[ va chema. „M[rturisi-m[-voi \ie ]ntru al[ut[,
Dumnezeule, Dumnezeul meu!“
— Apropo de al[ut[, zise St[nic[, [sta e vin de chef cu
l[utari, nu cu aperitiv. P[cat c[ sfin\iile-voastre nu pute\i juca!
— Da’ de ce, porc de c`ine, s[ nu putem juca? „Salt[ =i te
bucur[, Sioane“, zice Scriptura. La Sf`nta tain[ a c[s[toriei nu

427
 G. C[linescu

d[n\uim? Orice petrecere cinstit[, cu suflet curat, este ]ng[duit[

omului. Mi se pare mie, St[nic[, de nu m[-n=el, c[ e=ti de
[=tia noi, care stric[ legea, ]mboln[vi\i de spurc[ciunea
ateismului. „Zis-a cel nebun ]ntru inima sa: nu este Dumnezeu.“
P[rintele mu=c[ dintr-o bucat[ de ca=caval, iar popa |uic[,
partener obi=nuit ]n astfel de nevinovate dialoguri sfinte, privi
cu triste\e la cea=ca goal[ de \uic[ pe fundul c[reia se vedea
un bob de piper =i arunc[ ochii dezgustat la mezelurile de pe
mas[, c`nt`nd: „P`ine ]ngereasc[ a m`ncat omul, bucate le-au
trimis lor din destul“
— Asta a=a e, cuvioase, mare este mila Domnului! confirm[
p[rintele, ]nchin`ndu-se larg.
Popa |uic[, d[ruit de Otilia cu o alt[ cea=c[ de \uic[, ]ntreb[
pe fat[ dac[ mai are „|ambalul“ cu care o auzise c`nt`nd o
dat[. „|ambalul“ era, dup[ el, pianul. Mo= Costache, care alt[
dat[ ar fi fost foarte m`hnit de consuma\ia prea mare de vin =i
de alimente, ]n casa lui, acum p[rea preocupat de alte g`nduri.
}n cele din urm[ izbuti s[ ]ntrebe, ]n =oapt[ aproape, pe p[rinte:
— O-o-oare crezi c[ este lumea cealalt[?
— Nici vorb[, cuvintele M`ntuitorului ne-nva\[; c[ci zice
el: „Ferici\i cei s[raci, c[ci a voastr[ este ]mp[r[\ia lui
Dumnezeu, ferici\i cei care aici fl[m`nzi\i, c[ci v[ ve\i s[tura
=i celelalte, c[ci mult[ este r[splata voastr[ ]n ceruri!“
— Atunci slab[ speran\[ s[ intr[m noi ]n rai, p[rinte, fiindc[
suntem s[tui, observ[ St[nic[.
— Taci, m[i porc de c`ine, c[ nu e vorba numai de s[turarea
p`ntecului, ci de ]ndestularea cu toate fericirile, =i ce muritor,
satano, se poate l[uda c[ e fericit =i f[r[ lips[, c[ci ce-i omul?
„Omul, ca iarba, zilele lui ca floarea c`mpului“. +i apoi, tu nu
pui ]n c`ntar mare mila Domnului, care =i de =apte ori =apte de
vom gre=i ne va ]nvrednici cu milostivirea lui?
R[pus de marele efort oratoric, p[rintele d[du pe g`t un alt
pahar de vin, =i apoi zise cu glas profund:
— „Miluie=te-m[, Dumnezeule, dup[ mare mila Ta, =i dup[
mul\imea ]ndur[rilor Tale =terge f[r[delegea mea.“
Popa |uic[ ]i d[du replica d[sc[le=te:

428
 Enigma Otiliei

— „Doamne, buzele mele vei deschide, =i gura mea va

vesti lauda Ta!“
+i numaidec`t b[u \uica. P[rintele, scutur`ndu-=i f[r[mi-
turile de p`ine de pe antereu =i privind la ceas, g[si c[ e
vremea s[ plece:
— S[ ne scul[m, cuvioase, s[ mergem, c[ s-a f[cut amiaz[.
Domnul s[ binecuv`nteze aceast[ cas[.
Mo= Costache, foarte serios, ]ntreb[:
— +i sufletul vede =i aude ca =i ]n via\[?
— Of, Doamne, zise p[rintele, silindu-se s[ scape de
preciziuni compromi\[toare, acestea sunt taine ]nfrico=[toare,
de care nu se cade s[ ne apropiem, dat[ fiind pu\in[tatea
min\ii noastre. De bun[ seam[ c[ Domnul, ]n mare mila Sa,
a ]ngrijit de toate.
Popa |uic[ chicoti ca un copil, ]nec`ndu-se ]n tuse:
— Oale =i ulcele, hi, hi, hi, ulcelu\e ne facem.
St[nic[, limbut, nu sl[bi pe preot:
— Stai, preasfinte, nu fugi a=a. Mo= Costache \i-a pus o
]ntrebare foarte serioas[, pe care \i-o repet =i eu. Pe mama
mea ]\i spun c[ \in la credin\a str[mo=easc[ =i vreau sa m[
preg[tesc suflete=te, ca s[ devin cre=tin adev[rat, nu a=a,
numai de form[.
— S[-\i ajute Dumnezeu! aprob[ p[rintele, g[sind c[ nu e
de demnitatea lui s[ ironizeze convertirile.
— Ei, dar eu sunt om, am problemele mele capitale la care
vreau s[ r[spund, altfel cad ]n bra\ele filozofilor atei.
— M`ntuitorul nostru a r[spuns la toate! declar[ p[rintele,
pu\in ]ngrijorat de discu\ie.
— }nt`i s[-mi spui de ce nu e dreptate pe lume? De ce
p[c[tosul se l[f[ie nepedepsit =i dreptul cade la fund?
P[rintele amenin\[ amical, volubil pe St[nic[, vr`nd s[-l
fac[ prin glum[ s[ bat[ ]n retragere:
— Cum se cunoa=te, porc de c`ine, c[ nu calci ]n casa
Domnului! P[i, tu, fiu nevrednic, aici vrei s[ te catechisesc,
]ntre paharele cu vin? Venit-ai tu la biseric[, s-ascul\i cuv`ntul
dumnezeiesc, venit-ai tu la mine s[ te spovede=ti? Atunci

429
 G. C[linescu

vedeai c[ la toate e r[spuns. S[ nu sco\i, m[i, spurc[ciuni din

gur[, c[ Dumnezeu are r[splat[ =i pedeaps[ ]n ceruri pentru
toate faptele bune =i pentru toate f[rdelegile. „Mare este Domnul
nostru =i mare este t[ria Lui, =i priceperii Lui nu este num[r.“
— +i este lumea cealalt[? insist[, ]n chip curios, Costache.
-— Dac[ ar fi, zise St[nic[, reedit`nd vechea discu\ie cu
b[tr`nul, ar fi venit p`n[ acum unul s[ ne vesteasc[.
— Iart[-l, Doamne, c[ nu =tie ce spune, se rug[ p[rintele,
teatral, ridic`nd m`inile spre tavan.
— Ascult[, preasfinte, e adev[rat c[ Dumnezeu e bun?
— Tu zici, fiule! confirm[ p[rintele, evit`nd orice participare
la disput[.
— Apoi, dac[ e a=a, cum ]\i explici, sfin\ia-ta, c[ ne zbatem
de mii de ani ]n ]ndoial[ =i nu ni se d[ nici o dovad[ de
nemurirea sufletului, c`nd ar fi a=a de simplu s[ vin[ bun[oar[
unul care a murit, s[ ne spun[, uite, este a=a =i pe dincolo? De
ce tace Dumnezeu ]n privin\a asta?
P[rintele lu[ aere ]ngrozite:
— Bine a zis psalmistul: „Fericit b[rbatul care n-a umblat
]n sfatul necredincio=ilor =i ]n calea p[c[to=ilor n-a st[tut, =i
pre scaunul pierz[torilor n-a =ezut“. P[i bine, bre, porc de c`ine,
ce fel de cre=tin e=ti tu care nu cuno=ti elementele credin\ei
noastre str[mo=e=ti? P[i ce dovad[ mai vrei tu dup[ ce
M`ntuitorul nostru s-a jertfit pentru noi =i a ]nviat din mor\i?
— Ei, =i cum e acolo? ]ntreb[ provocator St[nic[, ]n vreme
ce mo= Costache asculta cu mare interes.
— Las[ c-ai sa vezi tu, ]mpieli\atule, cum e. „+i iat[, zice
la Apocalipsa, voi veni ]n cur`nd; =i r[splata mea cu mine este
ca s[ pl[tesc fiec[ruia dup[ fapta sa. Eu sunt alfa =i omega,
]nceputul =i sf`r=itul, ]nt`iul =i cel din urm[“, =i celelalte. Haide,
cuvioase, s[ plec[m, c[ e t`rziu.
+i p[rintele porni pe u=[, urmat de popa |uic[, sp[rg`nd o
disput[ care nu-i pl[cea.
— Am vorbit =i eu a=a, declar[ St[nic[ p[rintelui ]n poart[,
ca s[ stimulez pe b[tr`n, sa-l fac s[ se g`ndeasc[ la cele sfinte,
c`t despre mine, te asigur c[ sunt cel mai bun cre=tin, de Pa=ti
am s[ vin s[ m[ grijesc.

430
 Enigma Otiliei

— Taci, porc de c`ine, glumi p[rintele, c[ =tiu eu c`t ]\i

face pielea. A=a sunte\i voi [=tia, oamenii noi. Cu s[n[tate.
Aglae se mir[ c`nd afl[ de sfe=tanie =i se-ntreb[ dac[ e un
semn bun, sau un semn r[u, dat fiind indiferentismul obi=nuit
al b[tr`nului. }n orice caz, fu pentru ea un prilej de a c[lca din
nou ]n casa lui mo= Costache, sub pretext de a-l l[uda pentru
ideea cea bun[. F[cur[ o adev[rat[ reuniune postmeridian[,
la care luar[ parte St[nic[ =i Olimpia, Aurica, Titi. M`ndria
cea mare a Aglaei era c[ Titi se-ndeletnicea din ce ]n ce mai
asiduu cu o vioar[, cu care umplea de lamente oribile toat[
casa. M`nuia vioara cu pasiune, cu ]nc[pa\`nare, dar f[r[ nici
o metod[, ]n vreme ce Aglaei ]i intrase ]n cap c[ va putea
dovedi Otiliei c[ Titi al ei c`nt[ mai bine dec`t „zdr[ng[ne=te“
ea. Titi era ]nconjurat de at`ta simpatie geloas[ din partea
mame-sei =i surorilor, ]nc`t, dac[ progresul lui ar fi fost ]n
dependen\[ numai de asta, ar fi ajuns ]n cur`nd un Paganini.
Din nefericire, nu avea nici o ]ndem`nare =i nici de=tept[ciunea
de a ]nv[\a corect. Cineva ]i recomandase un caiet de Klenck
=i ni=te exerci\ii de Sitt, dar Titi se plictisi iute de monotonia
studiilor (care de altfel dezam[giser[ =i pe Aglae) =i c[zu iar
la ariile dup[ ureche sau chiar dup[ note, ]ns[ din motivele
cunoscute, banale. Cu pasiunea lui pentru munca manual[, se
consacr[ tot mai obstinat unei adev[rate industrii. Ceru note
de pe la prieteni, cu muzic[ popular[, roman\e, chansonete
pentru pian, vioar[ sau voce, indiferent, ]=i confec\ion[ h`rtie
de note cu ajutorul cunoscutului s[u pieptene cu cinci din\i,
pe care-l ap[sa pe un num[r de foi de h`rtie sub care a=ezase
h`rtia de carbon, copiind apoi, cum ]l t[ia capul, partea prim[.
Titi putu c`nta dup[ mari =i sf`=ietoare munci, spre satisfac\ia
Aglaei, Vals din V`nz[torul de p[s[ri, De ce nu vii, Colea-n
gr[dini\[, Coroana femeiasc[, C`t te-am iubit, Mimi d’amour,
Malgré toi, Reviens, Valsul v`n[torilor, Si tu veux, Marguerite,
Serenada lui Braga, Sous les ponts de Paris, Tu ne sauras jamais,
Ochii c[prii, Serments de femme, C[lug[rul, Nu pot crede,
Marsilieza =i altele. Prin urmare, Aglae, care venise cu ceva
de lucru ]n min[, pretinse c[ era bine ca Titi s[-l distreze pe

431
 G. C[linescu

mo= Costache, c`nt`ndu-i cu vioara. Titi nu se l[s[ mult rugat

=i ]ncepu s[ c`nte jalnic =i fals o roman\[ de Em. Drossino, Te
duci. Mo= Costache nu se ar[t[ deloc ]nc`ntat de produc\ie,
de=i nu avea pricepere ]n muzic[, ]n schimb femeile ascultar[
pe Titi cu religiozitate. Aurica ]ncepu s-o fredoneze ]n tov[r[=ia
viorii, apoi intr[ ]n corul improvizat =i Olimpia, =i, ]n sf`r=it,
ca un fel de ]ncurajare a activit[\ii muzicale a lui Titi, Aglae
]ns[=i, care ]=i relev[ glasul pi\ig[iat, tremolat, ]n contrast cu
agresivitatea ei bariton[ de toate zilele. }n cele din urm[, Aurica
izbucni ]ntr-un pl`ns zgomotos.
— Dar de ce pl`ngi =i tu a=a? zise Olimpia. Bea pu\in[ ap[!
}ntristat[, b[u un pahar plin de ap[, oft[ =i declar[:
— A=a-mi vine c`teodat[, c`nd aud muzic[! C`nd v[d pe
al\ii ferici\i, =i eu...
— Las[, o m`ng`ie Aglae, c[ mai e timp =i pentru tine. S-o
]ndura Dumnezeu.
Ca s[ vindece triste\ea Aurichii, Titi o d[du ]n Issa-Issa
pe care-l execut[ cu mare gravitate, ]ng`nat de glasul
satisf[cut al Aglaei:
— Dulce instrument e vioara! decise Aglae, pianul nu l-am
putut suferi niciodat[. }n aceste ]mprejur[ri, Weissmann pic[
]n cas[ ]n c[utarea lui Felix, care nu era acolo. }ndatoritor ca
]ntotdeauna =i sociabil, studentul se interes[ de s[n[tatea
b[tr`nului, ]i lu[ pulsul, se pref[cu a-l consulta =i a r[m`ne
foarte mul\umit. Mo= Costache ]l privea cu mare stim[,
ascult`ndu-l ca pe un oracol:
— |i-\iu diet[ strict[, zise el, nici de fumat nu mai fumez.
Aurica se gr[bi s[ ofere un ceai lui Weissmann, care ]l primi
f[r[ mofturi.
— Sunte\i cam palid[, observ[ studentul, ar trebui s[ face\i
o serie de injec\ii cu cacodilat sau cu stricnin[. V[ surmena\i,
sau ave\i nemul\umiri de origine sentimental[?
Aurica l[s[ capul ]n jos, cu exces de modestie.
— Ia s[-\i vedem pulsul, domni=oar[! Hm! slab, abia
perceptibil! Anemie mare. +tiu eu ce-ar trebui s[ face\i!
— Ce? ]ntreb[ avid[ Aurica, cu m`na r[mas[ ]nc[ ]n m`na
lui Weissmann.

432
 Enigma Otiliei

— Amor! zise Weissmann, cu cinismul lui profesional, amor

practicat intensiv, ca o gimnastic[ sanitar[, ca o disciplin[ a
nervilor. A\i avut leg[turi amoroase p`n[ acum, ave\i cumva
un prieten viguros?
— Vai! ce vorbe spune\i! se pierdu de ru=ine Aurica,
]nc`ntat[ totu=i de ineditul convorbirii.
—Dar ce-\i ]nchipui dumneata, domnule, zise Aglae, c[
fetele mele se poart[ ca studentele dumneavoastr[, pe acolo
pe la medicin[?
— +i cu toate astea, insist[ Weissmann ne]n\eleg`nd sau
f[c`ndu-se c[ nu ]n\elege, e absolut necesar. Virginitatea, de
la o anume v`rst[, e o cauz[ de autointoxicare, ce poate duce
la demen\[, la isterie. Ce v`rst[ ave\i, domni=oar[?
— Ca un cavaler ce e=ti, ]mi pui o ]ntrebare la care nu se
r[spunde. Dumneata c`t ]mi dai?
— +tiu eu? Dou[zeci =i cinci, dou[zeci =i =ase! min\i
Weissmann.
Aurica fu ]nc`ntat[ de evaluare:
— Cam at`t, consim\i ea, v[d c[ te pricepi la v`rst[.
}n realitate, fa\a Aurichii era a unei femei slabe de patruzeci
de ani, de=i nu ]mplinise aceast[ v`rst[, pergamentoas[ sub
stratul lucios de unsori amestecate cu pudr[ =i ]ncre\it[ ]n jurul
ochilor. P[rul r[rit ]i era ]ngreuiat de prea multe chignoane.
Umbre violete ]i ]nconjurau ochii, d`ndu-i ]nf[\i=area tipic[ a
apa=elor, iar din\ii desf[cu\i ]n r`s tr[dau nervozitatea dorin\elor.
— Ca s[-\i p[strezi mereu v`rst[ asta, ai nevoie, pe de o
parte, de exerci\iul func\iunilor dumitale specifice, sunt clar,
nu? Pe de alt[ parte, de ]ngrijiri particulare. Bun! Ia s[ vedem
obrazul! Cu ce da\i dumneavoastr[ pe obraz!.
— Cu... lanolin!
— Banal, primejdios. Recomand seara cur[\irea obrazului
cu ap[ de trandafir, amestecat[ cu alcool camforat, p[r\i egale,
apoi face\i masaj facial ca s[ activa\i circula\ia s`ngelui.
— Cum, domnule Weissmann? ]ntreb[ avid[ Aurica.
— Uite a=a, stimat[ domni=oar[!
Weissmann netezi de zece ori g`tul Aurichii cu partea
lateral[ a ar[t[toarelor, apoi ]i frec[ de c`teva ori b[rbia cu

433
 G. C[linescu

dosul palmei, ]i ciupi de c`teva ori gu=a, ]i mas[ obrajii de la

nas spre gura, de la nas spre t`mple, sub ureche, =i apoi ]i frec[
cu degetele por\iunea dintre spr`ncene.
— Apoi, iubit[ domni=oar[, proceda\i la gresarea obrazului
cu crem[. Eu v-a= recomanda ]ns[ un lichid gras, compus din
ulei de parafin[, ulei de ricin, ulei de migdale dulci, untdelemn
=i ulei de mu=e\el. De dat u=or cu un tampon de vat[.
— Vai, c`te =ti\i, domnule Weissmann, v[ rog s[-mi scrie\i
re\eta, ca s[ n-o uit.
Aurica r[mase nu numai ]nc`ntat[ de caracterul ]ndatoritor
al lui Weissmann, dar, ca de obicei, se aprinse p`n[ la marginea
de a-=i ]nchipui c[ poate s[ intereseze pe student, ]l l[uda la
toat[ lumea c[ e „cavaler“ =i-i ]ncredin\[ pe to\i c[ un astfel
de t`n[r, oric`t de s[rac, avea s[ fac[ pa=i mari ]n via\[. Fu de
p[rere chiar c[ trebuia ajutat. }n familia Aglaei nu exista nici
o no\iune de antisemitism. „Cu ovreiul ]\i faci treaba mai bine
dec`t cu al t[u“, era un dicton general. C[s[torii de evreice cu
rom`ni, ]ndeosebi cu ofi\eri, fiindc[ era la mijloc dota, se
f[ceau destul de des. Nu ]ns[ =i contrariul. Ca un ovrei s[ se
c[s[toreasc[ cu o cre=tin[, asta p[rea un lucru curios, =i ce
este curios e =i reprobat. Aurica ]ncepu s[ invite pe Weissmann,
s[ se intereseze de familia lui, =i ]ntr-o bun[ zi, sub un pretext
oarecare, merse chiar acas[ la el, unde st[tu de vorb[ cu m[tu=a
studentului =i cu surorile lui. Mizeria nu o ]nsp[im`nt[. G[si
argumente ]n favoarea lui Weissmann, zic`nd c[ cu at`t mai
mare e meritul lui, cu c`t are de luptat cu s[r[cia, ]n sf`r=it,
]ncepu s[ profeseze pe fa\[ o toleran\[ masiv[ fa\[ de evrei.
Aglae o ironiz[ ]nt`i, pe urm[ o ]ntreba mirat[:
— Vrei s[ te m[ri\i cu un ovrei? Nu e=ti s[n[toas[ la cap!
Mai ]nt`i c[ el nici nu se uit[ la tine, =i e un b[ie\a=. Dar s[ zic
c[ s-ar uita. N-am nimic cu el, fiecare ]ns[ cu neamul lui. A=a
ceva nu s-a v[zut niciodat[ ]n familiile noastre.
Dup[ aceea, Aglae ]=i v[zu de treab[ =i, solidar[ cu orice
se f[cea ]n familia ei, pe c`t de ostil[ fa\[ de ce se petrecea la
al\ii, ]ncepu s[ ]ng`ne teoriile Aurichii. Aceasta g[si de cuviin\[
s[ cear[ l[muriri la preot =i, cum ]i era ru=ine de p[rintele

434
 Enigma Otiliei

oficiant, apel[ la popa |uic[, pe care-l convoc[ la biseric[

pentru m[rturisire. Era frig, afar[ ningea =i biserica era rece.
Popa |uic[ ]=i t`r`ia pa=ii pe lespezi, st`rnind ecouri haotice,
=i tu=ea cu un abandon agresiv r`c`iturii din g`t.
— M-a omor`t iarna asta, t[iculi\[, bat-o Maica Precist[,
m[-njunghie prin oase to\i diavolii. Doar cu \uiculi\[ fiart[ ]i
mai sperii pu\in. +i zici c[ vrei s[ te m[rturise=ti, g[inu=a tatei,
ai ceva p[cate pe suflet?
— Orice om are p[cate, se t`ngui evlavioas[ Aurica.
— Are, t[iculi\[, are, c[ lucreaz[ blestematul [l ]mpieli\at,
dar-ar gerurile-n el, cum m[ junghie el prin genunchi!
Popa |uic[ merse a=a tu=ind, chi\c[ind =i bodog[nind p`n[-n
altar, de unde veni cu epitrafilul pe el, ale c[rui poale,
a=ez`ndu-se l`ng[ o stran[, le arunc[ ]n capul Aurichii,
]ngenuncheat[ l`ng[ el.
— Pai, ce s[ te-ntreb, taic[, zise b[tr`nul, pun`ndu-=i pe
nas ni=te ochelari lega\i cu sfoar[, ce s[ te-ntreb, c[ sunt b[tr`n
=i nu mai am \inere de minte!
Popa |uic[ deschise un agheasmatar =i, scuip`nd sonor
]n degete, r[sfoi filele, ajung`nd la R`nduiala m[rturisirii,
apoi ]ncepu s[ fac[ cruci ]nspre icoana M`ntuitorului =i s[
c`nte nazal:
— „Binecuv`ntat este Dumnezeul nostru... Miluie=te-ne
pre noi, Doamne, miluie=te-ne pre noi“ =i alte de acestea, pe
care Aurica nu le distingea, fiindc[ descoperise, sub epitrafil,
c[ pop[ |uic[ purta ]n picioare ni=te =o=oni umplu\i cu h`rtie
=i cu sfoar[, f[r[ ghete. „Dumnezeule, M`ntuitorul nostru,
c`nta b[tr`nul, sub\ire, carele prin prorocul t[u Nathan ai
d[ruit lui David, cel ce s-a poc[it, iertare pentru p[catele lui,
=i ai primit rug[ciunea lui Manasi pentru poc[in\ele lui, ]nsu\i
=i pre robul t[u...“
— Cum te cheam[, g[inu=o? ]ntreb[ popa |uic[, plec`ndu-=i
ochii pe sub epitrafil.
— Aurelia!
—,,...=i pe roaba ta Aurelia, care se c[ie=te de p[catele ce
a f[cut, prime=te-o cu obi=nuit[ iubirea Ta de oameni...“

435
 G. C[linescu

P[rintele bolborosi mai departe vorbe ininteligibile, apoi

tu=i ]ngrozitor, blestem[ to\i dracii din infern =i ]ntreb[ pe Aurica:
— +tii tablele legii, porumbi\a taichii? c[ a=a zice la carte,
ca s[ te-ntreb.
— +tiu, p[rinte, c[ le-am ]nv[\at la =coal[.
— Ei, atunci e bine, e bine de tot! Dar Crezul ]l =tii,
porumbi\o?
— }l =tiu, p[rinte!
— +i asta e bine. Tot osul m[ doare, nu mai merge dec`t s[
m[ frec cu gaz =i s[ beau ni=te rachiu de drojdie. Stai s[ v[d
ce scrie aici, c[ mi-au c[zut ochelarii de pe nas. Spune-mi,
puic[, n-ai m[rturisit str`mb? n-ai c[lcat vreo f[g[duin\[, care
te-ai f[g[duit lui Dumnezeu...? a=, de unde s[ faci tu de astea,
g[inu=o, c[ e=ti crud[! Spune-mi, nu \i-ai stricat fecioria ta
cu... hm... vorb[ tare, asta e pentru b[rba\i, bogheana taichii,
stai s[ vedem ce mai vine, mda! n-ai c[zut cu cineva din
rudenii, sau cu vreo oarecare fa\[, sau cu cum[tra ta? n-ai
umblat cu femeie de alt[ lege, n-ai f[cut str`mb[tate vreunei
fete-fecioare, bat[-te norocul s[ te bat[, asta e tot pentru
b[rba\i... ia stai, uite colea, spune-mi, fiic[, n-ai b[ut buruieni
ca s[ nu faci copii? sau nu \i-ai otr[vit p`ntecele ca s[ lepezi
copiii, sau, grea fiind, ai umblat f[r[ r`nduial[?
— Sunt domni=oar[, p[rinte, declar[ Aurica.
— E=ti fat[-fecioar[, bat[-te norocul, zi a=a, nu cumva ai...
ai... ur`t[ vorb[... ai gre=it de fat[-mare sau c`nd ai fost
logodit[... Ei, =i dac[ ai gre=it, g[si chiar popa |uic[ justificarea,
ce-i? Dumnezeu iart[, c[ b[rbatu-i porc; nu te ]mpodobe=ti sau
te sulimene=ti, sau cu alte feluri de mirosuri te ungi, puind ]n
g`ndul t[u s[ ]n=eli pre mul\i tineri spre r`vna p[catului?
— Dau cu pudr[, ca toate femeile, m[rturisi Aurica cu
sentimentul unui mare act spiritual.
— D[-i, t[iculi\[, s[ tr[iasc[ =i negustorul =i s[ se bucure
dracii, he, he, he! Ei, p[i ce s[ te mai ]ntreb? Fasole m[n`nci,
acritur[ ]n zilele de post? Anul [sta nu mi-a ie=it varza, s-a
f[cut toat[ neagr[ =i b[loas[ ca melcul strivit.
Popa |uic[ puse repede m`na ]n capul Aurichii =i ]ncepu s[
c`nte din ad`ncul pl[m`nilor lui:

436
 Enigma Otiliei

—Domnul =i Dumnezeul nostru Isus Cristos: cu darul =i cu

]ndur[rile iubirii Sale de oameni, s[ te ierte pre tine, Aurelio, =i
s[-\i lase toate p[catele. +i eu, nevrednicul preot =i duhovnic,
cu puterea ce-mi este dat[, te iert =i te dezleg de toate p[catele
tale, ]n numele Tat[lui, =i al Fiului, =i al Sf`ntului Duh, amin. E
un frig de te p[trunde la oase. Gata, taic[, =i c`nd ai avea ni=te
\uiculean[ bun[, s[ m[ dezlegi =i pe mine de tusea asta. +i s[
faci =i ni=te m[t[nii, c[ nu-i r[u, se mai ]mbl`nze=te necuratul.
— P[rinte, zise dup[ oarecare codire Aurica b[tr`nului, care
se gr[bea s[ plece =i sufla ]n degete de frig, eu a= vrea s[ mai
m[rturisesc ceva.
— Zi, t[icu\[, repede.
— Iubesc!
— Iube=te, porumbi\o, c[ acum \i-e vremea, =i s[ vii s[-\i
\in cununiile.
— Vezi, c[ iubesc un om care nu =tiu dac[ se cade...
— Doar n-o fi ]nsurat? Se-nt`mpl[ =i de astea, c[ci coada
lui satan nu se odihne=te o clip[.
— Nu e ]nsurat, dar nu e de-o lege cu mine.
— Aha, o fi catolnic ori protestan\i de [=tia care n-au nici
cruce la biseric[, b[tu-i-ar junghiurile. Da’ vezi c[ sunt =i ei
un fel de cre=tini =i se mai ]ng[duie.
— Nu e cre=tin, p[rinte!
— Da’ ce dracu e, Doamne iart[-m[? Turc?
— Este israelit!
— Vai de mine, se sperie popa |uic[, prost te-ncearc[
necuratul! Doar n-oi fi p[c[tuit cu p[g`nul?
Aurica t[g[dui din cap.
— Ce s[-\i spun, porumbi\o, a=a caz n-am prea ]nt`lnit, ar fi
bine s[ faci rug[ciuni, s[ te lumineze Cel-de-sus. Eu ]ns[ zic
c[, dac[ ]l aduci pe p[g`n la legea cre=tineasc[, se cheam[
c[ ai c`=tigat un suflet pentru rai. Dar altfel, greu lucru.
— Am s[-ncerc, p[rinte, s[ =tii c-am s[-ncerc! promise
vesel[ Aurica.
De aci ]ncolo, Aurica f[cu tot mai dese aluzii lui Weissmann,
pe care-l invita de c`te ori g[sea c`te un prilej.

437
 G. C[linescu

— Eu, zicea ea, n-am nici un fel de prejudec[\i. Dac[ a=

iubi un israelit, l-a= lua de b[rbat, orice-ar zice lumea.
Bine]n\eles, sper c[ ar trece la religia noastr[ sau m[car s[
nu mai \in[ la a lui.
— +i ce-are de-a face religia ]n toata chestia asta? ]ntreb[
Weissmann.
— Are! Dac[ t`n[rul e cavaler, ]mi ]nchipui c[ e vesel s[
se lepede de tot ce poate fi o piedic[.
C`nd v[zu c[ studentul nu se arat[ deloc ]nc`ntat de ideea
convertirii la cre=tinism, Aurica crezu c[ e mai bine s[ se ]nl[ture
problema religioas[.
— }n definitiv, declar[ ea, fiecare om cu credin\a lui. N-a=
avea nimic de zis, dac[ n-ar fi o piedic[ la c[s[torie. S-ar
putea face numai cununia civil[. Poate c[ nu e tocmai bine,
a=a se zice, sunt supersti\ii, ce vrei, ]n care noi femeile credem,
dar amorul calc[ ]n picioare orice.
— Eu, zise Weissmann, ]ncep`nd s[ ]n\eleag[ unde bate
Aurica, nu profesez dec`t amorul liber. Orice alt[ form[ de
amor mi se pare o r[m[=i\[ din timpurile barbare.
Aurica pl`nse singur[ ]n odaia ei, interpret`nd spusele
studentului ca o dorin\[ de a r[spunde amorului ei, ]ns[ f[r[
obliga\ii. Petrecu o noapte agitat[, erotic[, apoi c[zu ]ntr-o
stare sublim[, ca aceea pe care o ]ncearc[ oamenii preg[ti\i
pentru sacrificii mari. Avea s[ primeasc[, ]n ciuda omenirii,
amorul lui Weissmann, f[r[ cununie, m[car cu jur[m`ntul unei
fidelit[\i statornice.
— M-am g`ndit bine la ce mi-ai spus, zise ea studentului,
am petrecut o noapte de chinuri, fiindc[, oricum, m[ cost[ s[
fac pa=i gre=i\i, ]ns[ m-am decis...
Weissmann, ]nsp[im`ntat, zise repede:
— Nu pot s[ stau, venisem s[-l caut pe amicul Felix; am s[
vin ]n alt[ zi, nu e nimic.
+i ie=i grabnic pe u=[ afar[.
—S[ nu te superi, zise el lui Felix, dar domni=oara Aurica
este o fat[ a=a periculoas[. Trece printr-o criza sexual[. Trebuie
neap[rat s[ profeseze amorul liber.

438
 Enigma Otiliei

C`t[va vreme Aurica fu prada unei nebunii mute, calme.

Apoi c[p[t[ o fizionomie desperat[, patetic[, ]=i despleti p[rul
]n fa\a oglinzii =i ]ncepu s[ c`nte lugubru Te duci de Drossino.
Pe urm[ se potoli, se vopsi =i mai violent pe fa\[ =i-=i ]ncepu
turneele pe Calea Victoriei.
Felix v[zuse =i la ea, ca =i la ceilal\i mai b[tr`ni, unele
fenomene care-l impresionase. Evolu\ia organismului se putea
citi pe obrazul fiec[ruia la date fixe. Otilia, care era t`n[r[,
avea schimb[ri ce ]nc`ntau. Daca sl[bea, c[p[ta o siluet[
fin[, de ogar alb, dac[ se ]ngr[=a, fa\a se lustruia, ochii se
f[ceau mai p[trunz[tori, cre=terea ]i d[dea mi=c[ri feminine,
l[s`ndu-i mereu aerul copil[resc. Dimpotriv[, Aurica se schimba
]n chip sinistru, =i fiecare prefacere o arunca ]nspre b[tr`ne\e,
cu toate fardurile ei. P[rul i se f[cea moale, mort, ca de peruc[,
gr[simea ]i reconstituia prematur masca senil[ a Aglaei, sl[birea
]i scotea ]n eviden\[ oasele capului. Mu=chiulatura nu mai
avea t[rie, c[dea f[c`nd unghiuri =i umbre, =i obrajii se umpleau
de vini=oare. Mo= Costache, de=i b[tr`n, mai ]mb[tr`nea.
Fusese, p`n[ ]nainte de boal[, un tip de chel, f[r[ v`rst[. Acum,
]ngr[=`ndu-se, c[p[tase sub b[rbie f[lci de buldog =i toat[ acea
greutate a senilit[\ii inerte.
Pascalopol, \in`ndu-se de cuv`nt, veni ]ntr-o dup[-amiaz[
s[ joace c[r\i. Vechea reuniune, minus Simion, se re]ntocmi
de ast[ dat[ ]n sufragerie, de unde b[tr`nul nu voia s[ se mi=te
]n ruptul capului. Veni =i St[nic[ cu Olimpia, dar erau cam
sup[ra\i, =i St[nic[ lu[ pe mo=ier ca arbitru:
— Domnule, zise el, te rog s[-mi r[spunzi sincer, ce crezi
dumneata, care este rostul familiei, este sau nu s[ perpetueze
rasa, s[ produc[ copii?
— }n genere, da.
— Ce-n\elegi dumneata prin „]n genere“?
— }n\eleg c[ a=a se petrece cu lumea obi=nuit[. Sunt ]ns[
oameni care muncesc cu creierul, care creeaz[, =i pe care ]i
putem scuti de greut[\ile familiei.
— Este =i nu este cazul, noi vorbim de familia normal[, pe
care se bizuie patria.

439
 G. C[linescu

— Atunci, consim\i Pascalopol, sunt de acord.

— V[zu=i, doamn[? se ]ntoarse St[nic[ spre Olimpia. Trage
consecin\ele!
— Dar ce conflict ave\i ]ntre dumneavoastr[ a=a grav? ]ntreb[
z`mbind mo=ierul.
— Un conflict fundamental, care sap[ temelia ]ns[=i a
matrimoniului. Olimpia nu mai vrea s[ procreeze!
— Se poate, doamn[? vorbi Pascalopol Olimpiei, cu repro=
glume\.
— Boicot ]n regul[! Sabotarea operei de ]nmul\ire a na\iei.
}n\eleg, foarte bine, l-a f[cut pe Relu, am zis bravo, m-am
bucurat. Dac[ a murit, a murit, nu pot s[-l mai ]nviez. S[ fac[
altul, s[ fac[ doi, s[ fac[ zece, s[ fac[, domnule, ]n fiecare an
unul, c[ asta e datoria femeii. Eu datoria mea mi-o fac.
— Ia mai taci din gur[, St[nic[, cu prostiile astea, ]l mustr[
Aglae, c[ sunt =i fete tinere aici, ce te-a mai apucat =i cu
copiii acum?! Se vede c[ ai prea multe parale.
St[nic[ se ]nfurie:
— M-a apucat, fiindc[ eu sunt un sentimental, un individ
cu patima familiei, cum am apucat de la p[rin\i. Vreau eu
s[ am cas[ plin[, s[ aud g[l[gia copiilor, s[-mi asigur
nemurirea prin urma=i, s[-mi poarte =i mie cineva numele
Ra\iu mai departe.
—Ei, =i ce vrei tu s[ fac[ Olimpia? Ce, este vina ei? Doar
a f[cut o dat[ un copil. |i-a= spune ceva, dar m[ sfiesc de
tinerii [=tia.
— Astea sunt insinua\ii care nu se prind la mine, protest[
St[nic[. Familia noastr[ e cea mai prolific[. Nu e altceva dec`t
rea-voin\[ la mijloc.
Olimpia c[sc[, agasat[, f[r[ s[ priveasc[ la b[rbatu-s[u, pe
ale c[rui vorbe nu punea nici un temei niciodat[. Spuse doar:
— Nu mai \ipa a=a tare, c[ m[ doare capul!
}n sf`r=it, St[nic[ se potoli =i ]ncepur[ s[ joace. Aurica, cu
o \igar[ ]n gur[, ]=i privea emancipat[ c[r\ile din m`n[. B[tr`nul
nu voia s[ scoat[ bani, f[g[duind c[ ]i va depune oric`nd va fi
nevoie. C[ut`ndu-se prin buzunar, Pascalopol trase batista afar[.

440
 Enigma Otiliei

Atunci se auzi pe jos rostogolirea unei monede. Mo= Costache

s[ri cel dint`i, ca ars, =i ]ncepu s-o caute pe sub mas[. O g[si
]ns[ Aurica (era o moned[ de doi lei) =i f[cu gestul de a o
]napoia lui Pascalopol de la care ]=i ]nchipuia c[ picase. Mo=
Costache f[cu ]ns[ ni=te ochi speria\i =i ]ntinse m`inile.
— E-e-e a mea, a c[zut de la mine. D[-o-ncoace!
Aurica st[tu nedumerit[, =i to\i urm[rir[ scena, curio=i. }n
sf`r=it, Pascalopol zise lini=tit:
— Nu e a mea, n-am avut ]n buzunar nici o moned[. Eu le
\in ]n portmoneu. Probabil c[ a c[zut de la Costache.
R`z`nd din to\i mu=chii fe\ei, b[tr`nul ]ntinse m`na =i apuc[
moneda pe care o ascunse ]n buzunar, nevr`nd s-o pun[ m[car
ca miz[.
Vorbir[ ]n timpul jocului de toate, ca de obicei. Aglae,
v[z`ndu-l pe Titi c[ st[ deoparte, nemi=cat, ]l ]ntreb[ cu inten\ie:
—De ce nu te mai duci =i tu s[ c`n\i la vioara, stai a=a
ca o statuie?
Titi ]i m[rturisi c[ se simte bine a=a, altfel s-ar plictisi. +edea
]n picioare l`ng[ dulap =i, la observa\ia de imobilitate, ]ncepu
s[ se legene.
— Nu =tiu cui o sem[na copilul [sta, zise Aglae. Dumnezeu
i-a dat talente, picteaz[, c`nt[, dar e molatic, n-are curaj,
barem s[ am ceva mai mult[ avere, nu mi-ar p[rea r[u. Aurica,
la fel!
Veni vorba de muzic[, fiindc[ Pascalopol ]ntrebase pe Titi
ce c`nt[. Aglae tun[ =i fulger[ ]mpotriva muzicii clasice, din
care nu ]n\elege nimic, =i le ]mp[rt[=i c[-i place ca omul s[
c`nte „cu inima, na\ional“. Ghicind punctul sensibil, mo=ierul
schimb[ vorba, f[r[ s[ scape, c[ci Aurica ]l ]ntreb[ de ce nu
se-nsurase nici p`n[ acum.
— De aceea stau bietele femei nem[ritate, zise ea cu necaz,
din cauza egoismului dumneavoastr[, care prefera\i s[ petrece\i
cu femei de teapa Georgetei, ca s[ nu ave\i nici o grij[ pe
cap. Am sa m[ fac =i eu ca Georgeta.
— E greu, observ[ ironic St[nic[, ca Georgeta n-ai s[ fii
niciodat[.

441
 G. C[linescu

— +i de ce, m[ rog? ]ntreb[ atins[ Aurica.

St[nic[ rectific[ observa\ia, f[c`nd cu ochiul lui Pascalopol:
— Pentru c[ trebuie s[ fii =i pentru asta n[scut[, s[ ai natural.
Tu e=ti din familie onest[, cinstea e zugr[vit[ pe fa\a ta. Tu nu
po\i s[ fii dec`t o bun[ so\ie.
— A=a e! recunoscu Aurica, arunc`nd o carte =i ]ncep`nd
]n acela=i timp s[ pl`ng[, tremur`nd din to\i mu=chii fe\ei.
— Pentru numele lui Dumnezeu, o sf[tui Pascalopol, nu-\i
mai face s`nge r[u. Ascult[ un sfat de la mine, care sunt destul
de ]n v`rst[ fa\[ de dumneata ca s[-mi pot permite s[-\i dau un
consiliu. }n genere, omul preocupat prea mult de problema
succesului nu izbute=te. B[rba\ilor le plac femeile care nu umbl[
dup[ ei, nep[s[toare. C`nd o mam[ face prea mare v`lv[ cu
inten\ia de a m[rita o fat[, rateaz[ chestia, fiindc[ pretenden\ii
se sperie. Mi s-a ]nt`mplat foarte adesea s[ v[d b[rba\i, invita\i
]ntr-o cas[ pentru una din fete care voia cu orice chip s[ se
m[rite, cer`nd pe alta =i lu`nd-o numai fiindc[ li se p[rea mai
inocent[. }mi vorbi\i de Georgeta, o cunosc, cum s[ nu, e o
fat[ foarte inteligent[, pe care foarte mul\i vor s-o ia de nevast[.
— Exact! zise St[nic[, uit`nd cu cine se afl[ =i g`ndindu-se
c[ Georgeta ar fi bun[ pentru el.
— Ce vrei s[ spui, ]l ]ntreb[ mirat[ Olimpia, nu cumva vrei
s-o iei tu, ca s[-\i fac[ copii?
St[nic[ ]i f[cu semn s[ tac[, spre a nu ]ntrerupe pe
Pascalopol.
— Foarte mul\i vor s-o ia de nevast[, continu[ mo=ierul,
fiindc[ nu cere nim[nui nimic =i e m`ndr[.
}n momentul acesta, Titi, care se leg[nase l`ng[ dulapul
lui, din ce ]n ce mai nervos, deschise u=a =i plec[ din odaie,
v[dit ]mbufnat.
— Dar ce are junele? se mir[ Pascalopol. Nu l-a sup[rat
nimeni cu nimic!
St[nic[ se b[tu pe frunte:
— Nu =tii c[ era mai-mai s[ ia de nevast[ pe Georgeta!
}n acela=i timp, Felix se cobora de sus =i intra ]n sufragerie.
Fu foarte uimit c`nd auzi numele Georgetei.

442
 Enigma Otiliei

— Georgeta voia s[ se m[rite cu Titi? Vezi, asta n-am =tiut!

exclam[ Pascalopol.
Felix se ]nro=i, crez`nd c[ fusese vorba =i de d`nsul =i,
pref[c`ndu-se c[ are treab[, plec[ de asemeni.
— }l vezi? zise St[nic[, cu aere confiden\iale, =i Felix a
avut o combina\ie cu Georgeta, fat[ fain[, mie-mi spui?!
Pascalopol b[tu palmele a mirare, r`se, apoi se pref[cu
ad`ncit ]n examinarea c[r\ilor de joc, ca s[ nu mai st`rneasc[
o discu\ie, pe care o ghici primejdioas[.
Dup[ un r[stimp de t[cere, Aurica, lu`ndu-=i fizionomia
seduc[toare, vorbi lui Pascalopol:
— Domnule Pascalopol, dumneata de ce nu te-nsori?
— Nu mi-a venit ceasul! glumi mo=ierul, ca s[ scape de
interogatoriu.
— Dumneata, un b[rbat a=a elegant! N-ai avut niciodat[ o
pasiune mare, nu te-a iubit nici o femeie? Dumneata trebuie s[
fii idolul sexului frumos.
Pascalopol z`mbi, oft[ c[tre tavan, ]n chip de comentar la
opiniile Aurichii, apoi arunc[ o carte.
— Sex frumos, minciuni conven\ionale, zise St[nic[, numai
b[rbatul e frumos, cu figur[ nobil[. De ce m[ doare pe mine
inima, c-am pierdut pe ]ngera=ul? C`nd se na=te un b[iat e
bucurie, c`nd se na=te o fat[, e pacoste. Asta ]n credin\a
poporului e sf`nt.
— Tu e=ti frumos! ]i zise ironic Olimpia.
— Chiar =i sunt, afirm[ ]ndr[zne\ St[nic[.
— Nu mi-ai r[spuns la ]ntrebare, domnule Pascalopol! se
t`ngui Aurica mo=ierului, care profitase de interven\ia lui St[nic[
pentru a se preface c-a uitat de chestiune.
— Ce s[-\i r[spund, domni=oar[, la v`rsta mea nu mai am
astfel de preocup[ri.
— A=a spui dumneata, dar eu =tiu bine c[ vii aici mai ales
pentru cineva, =tii dumneata pentru cine, doar pentru mine nu.
Pascalopol se afund[ =i mai tare ]n evantaiul de c[r\i.
— Dac[ iube=ti pe Otilia, continu[ implacabil[ Aurica, de
ce s[ n-o iei de nevast[? Ar fi o ingrat[ s[ nu primeasc[, dup[
c`te ai f[cut pentru ea.

443
 G. C[linescu

Mo=ierul se ]ncrunt[, apoi zise serios:

— De ce nu e=ti dumneata cuminte, domni=oar[ Aurica, =i
nu la=i ]n pace pe Otilia? +tii bine c[ nu sunt dec`t un prieten
b[tr`n, care n-are o familie, =i vine din c`nd ]n c`nd s[ v[
vad[ pe to\i, cu egal[ dragoste. Uite, nici n-ai pus cartea jos.
Nu e a=a, cocoan[ Aglae?
— Vorbe=te =i Aurica din capul ei, observ[ Aglae.
— Ei, mam[, vorbesc =i eu ce v[d, spuse Aurica, plin[ de
parapon, dar simul`nd ging[=ia. Pe mine nu m-ai luat nici la
mo=ie, nici la Paris. N-am nici o preten\ie, eu nu mai cer nimic
de la via\[, at`ta zic, c[ numai din prietenie nu face un b[rbat
at`tea sacrificii. Din partea dumitale e frumos!
Pascalopol apuc[ de bra\ pe Aurica =i-o mustr[ ]ncet,
p[rinte=te:
— Taci din gur[, nu spune comèdii. Pe Otilia n-am luat-o
eu la Paris, am ]nt`lnit-o ]nt`mpl[tor acolo, unde a avut o burs[.
— Ei, burs[, la naiba, ia taci, Pascalopol, s[ri Aglae, c[
m[ faci s[ r`d.
Mo=ierul juca comedia spaimei de a fi ]ncol\it de to\i, de
fapt foarte iritat. St[nic[, pricep`nd situa\ia, f[cu pe generosul
=i arunc[ ]n convorbire alt[ idee, care era =i ea o indiscre\ie:
— Nu =tii c[ mo= Costache al nostru a fost la doctor, pe
furi=, pe onoarea mea. |ine diet[, se ]ndoap[ cu doctorii, e
lucru mare. +i a c[zut =i la eresuri. Au fost aci doi preo\i, de-au
f[cut slujb[.
— Arat[ mult mai bine la fa\[, constat[ Pascalopol.
— +i nici nu mai fumeaz[! complet[ St[nic[.
Mo= Costache p[rea foarte mul\umit de aprecieri =i r`dea
ca la fotograf, sim\indu-se mai s[n[tos c`nd i se spunea c[
e s[n[tos.
— Hei, zise St[nic[, nu-l pl`ng eu pe mo= Costache, m[
pl`ng pe mine =i pe cei tineri. Dumnealui e de ras[ bun[, om
vechi, c[lit, cine a tr[it p`n[ la v`rsta asta ]nseamn[ c[ a
]nvins toate bolile, s-a ales dintre ceilal\i. Dumnealui o s[
tr[iasc[ o sut[ de ani, o s[ ne-ngroape pe to\i. Nu vede\i
dumneavoastr[ ce om e dumnealui? Uite, colo, fa\[, ca de

444
 Enigma Otiliei

prunc (St[nic[ apuc[ de b[rbie pe b[tr`nul, care se l[s[ docil

la demonstra\ie), uite, colo, f[lci (St[nic[ ar[t[ f[lcile),
uita\i-v[, colea, din\i (Costache deschise gura), s[ spargi pietre-n
ele, nu altceva (propriu-zis, b[tr`nul era cam =tirb), ia privi\i,
mu=chi (St[nic[ ]l apuc[ de bicep=ii sl[b[nogi), poftim, piept
s[n[tos (]l lovi cu palma ]n piept), picioare puternice, care
n-au =tiut ce e tr[sura, tramvaiul (mo= Costache exulta de
pl[cere), dar mai ales asculta\i ce aparat digestiv are (St[nic[
]l lovi peste p`ntece).
Atunci se auzi un zorn[it grozav de monede, rostogolite pe
du=umea. Mo= Costache ]ng[lbeni, se ridic[ repede de pe scaun
=i se pip[i, ]n culmea agita\iei, ]n jurul curelei. I se rupsese
fundul s[cule\ului, ]n care \inea banii de metal.
— Banii! Ba-ba-banii! se b`lb`i el =i se repezi sub mas[.
St[nic[, Aglae, Aurica se aplecar[ =i ei, cu capul pe jos,
]ncep`nd s[ caute cu febrilitate. Numai Pascalopol r[mase
nemi=cat la locul lui =i-=i aprinse o \igar[, fericit c-a sc[pat de
interogator.

445
 CUPRINS
G. C[linescu

XX

Lili fusese a=a de tulburat[ de ]nt`lnirea cu Felix, ]nc`t ]ntreba

mereu de el. Dintr-o familie ]n care instinctul matrimonial lucra
prin crize, f[r[ amestecul culturii sentimentale, ea nu-=i putea
acoperi deloc dorin\a =i ]ntreba des pe tat[-s[u de rosturile
t`n[rului. Tat[l ]ntreba pe St[nic[. Acesta, foarte m`ndru de
calitatea lui de mijlocitor, din care n[d[jduia s[ trag[ un profit,
n[scoci un truc romantic. Lu[ pe Otilia la o parte =i-i \inu aceast[
cuv`ntare:
— Am s[-\i comunic ceva foarte important, ]n interesul lui
Felix, la care nu m[-ndoiesc c[ \ii, cum \inem cu to\ii. Contez
pe discre\ia ta, fiindc[, dac[ afl[ cineva, sunt un om descalificat.
Iat[ despre ce e vorba. Felix s-a ]nt`lnit cu Lili, nepoat[-mea, =i
a f[cut asupra ei o impresie extraordinar[. Din partea mea, cred
c[ =i lui Felix fata i-a pl[cut, dar nu ]ndr[zne=te s[ m[rturiseasc[
din respect pentru tine. +tii, el \ine la tine. }ns[, ce vrei, dragostea
e ceva ira\ional, un ce care pic[ a=a, din senin, f[r[ nici o logic[.
Fata, cel pu\in, este moart[, bolnav[, la propriu, nu la figurat. A
cheltuit ta’su o gr[mad[ de parale pe doctori. Leacul ei nu poate
s[-l dea doctorul, ci Felix. Dac[ nu-l ia pe Felix, se pr[p[de=te
Lili. S[ zic c[ Lili ar fi o fat[ ur`t[, s[rac[, a= spune: s[ moar[
s[n[toas[. Dar e delicioas[, ]n felul ei, bine]n\eles, cum tu e=ti
]n felul t[u. +i e o alian\[ minunat[ pentru un viitor doctor.
Tat[-s[u le d[ tot ce trebuie, cas[, ]ntre\inere, avere =i a=teapt[
pe ginere s[-=i fac[ ]n lini=te cariera. Pentru Felix e minunat. Ce
crezi, c[ numai m`ncare trebuie unui viitor doctor? Trebuie rela\ii,
drag[, tr[sur[ la scar[, ca s[ epateze clien\ii. Viitorul lui Felix e
]n m`inile tale, fiindc[ numai tu ai autoritate asupra lui. Dac[ ]l
]ndemni tu =i-l dezlegi de orice obliga\ie, s-a f[cut treaba.
— Felix n-are nici o obliga\ie fa\[ de mine, spuse rece Otilia,
astea sunt inven\ii de-ale voastre. Am s[-i vorbesc.
446
 Enigma Otiliei

— Ura! strig[ St[nic[, tu e=ti geniul bun al familiei.

Otilia chem[, ]ntr-adev[r, pe Felix la ea, ]l puse s[ stea pe
sofa =i, ghemuit[ dup[ obiceiul ei, ]l ]ntreb[:
— }\i place Lili, nepoata lui St[nic[? Ce zici de ea?
Felix r[spunse cu o indiferen\[ natural[:
— Abia am v[zut-o o dat[, cum =tii, =i mi s-a p[rut dr[gu\[.
— St[nic[ pretinde c[ fata s-a ]mboln[vit, fiindc[ te iube=te
=i i-ai dat a ]n\elege c[ te-ai c[s[tori cu ea.
— St[nic[ minte totdeauna. Habar n-am.
— E adev[rat c[ St[nic[ bate c`mpii, asta e convingerea
mea nestr[mutat[, ]ns[ nu-i cu neputin\[ ca fata, naiv[, s[-=i fi
f[cut unele iluzii. Ar fi nedrept s-o faci s[ sufere.
Felix prinse o m`n[ a Otiliei:
— Otilia, de ce-mi spui toate astea? Vrei s[ m[-nsori cu
Lili? Mi-e indiferent[, am v[zut-o c`teva clipe =i nu sunt
vinovat cu nimic.
— Nu vreau s[ te-nsor cu Lili, \i-am spus numai ce pretinde
St[nic[. Are aerul s[ spun[ c[ eu sunt piedica ]ntre tine =i
eventuala Lili. Totu=i, judec`nd rece, fata e foarte dr[gu\[ =i
n-ar fi pentru tine o partid[ rea. Pe\itoare eu nu sunt, a=a c[
socotesc ]nchis[ chestiunea.
— Otilia, zise Felix, str`ng`ndu-i am`ndou[ m`inile, tu
m[ crezi c`nd ]\i spun c[ te iubesc?
— Te cred.
— Te ]ntreb foarte serios, profund: m[ iube=ti?
— Da!
— Atunci pentru ce te por\i ]n chipul acesta ciudat, de ce
ai mereu aerul c[ vrei s[ te scapi de mine? |i-a= fi mult mai
recunosc[tor dac[ mi-ai spune sincer c[ nu m[ iube=ti.
— Nu pot s[-\i spun, fiindc[, ]ntr-adev[r, te iubesc.
— Atunci... atunci, vrei s[ ne c[s[torim?
— Mai t`rziu... da.
Felix lu[ pe Otilia ]n bra\e =i o n[p[di cu s[rut[ri, o ]nv`rti
prin odaie, o puse la loc, o bombard[ din nou cu s[rut[ri, ]n
vreme ce fata ]=i ap[ra obrajii cu am`ndou[ palmele.
— Pentru numele lui Dumnezeu, Felix, ]mi strici tenul.
Trebuie s[ stabilim o ]n\elegere ]n privin\a asta.

447
 G. C[linescu

Dup[ ce Felix se mai lini=ti, Otilia zise, g`nditoare:

— Singurul lucru de care m[ tem este c[ eu nu sunt la
]n[l\imea ta, din punct de vedere sentimental. Da, te iubesc,
dar tu e=ti a=a de furtunos, a=a de ]nsp[im`nt[tor de grav. Sunt
u=uratic[, mi-e fric[, ai s[-mi spui mereu c[ n-am afec\iune.
Singur[, Otilia medit[ mult la Felix =i-=i repet[ pentru ea
argumentul. }l iubea, ]ntr-adev[r, pe t`n[r. Totu=i, sim\ea c[
Felix nu era pentru ea. }l admira, ]i purta grij[ de sor[, dar
\inuta ]nd`rjit[ a acestuia ]n via\[ o ]nfrico=a. De=i t`n[r, Felix
avea priviri prea b[rb[te=ti. Otilia era o r`zg`iat[, con=tient[
de vi\iul ei, care se sim\ea bine c`nd o protejau oameni delica\i
ca Pascalopol, care ]i d[deau imposibilul, f[r[ s[-i cear[ nimic.
Misiunea de tovar[=[ eroic[, egal[ nu era pentru Otilia, care
voia s[ fie socotit[ copil =i s[ nu ]nt`mpine nici o rezisten\[.
Otiliei ]i pl[cea s[ ]ngrijeasc[ pe mo= Costache =i pe Felix ca
pe ni=te copii =i era credincioas[, at`ta vreme c`t nimeni n-o
constr`ngea. Ideea, ]ns[, c[ atunci c`nd s-ar fi plictisit n-ar fi
fost liber[ s[ fac[ ce voia, o ]nsp[im`nta. Era sigur[ c[ Felix
va fi totdeauna un om delicat, gata s[-i fac[ orice capriciu,
dar =tia, v[z`ndu-i temperamentul aprins, c[ el ar fi suferit
dac[ ea nu i-ar fi ar[tat ]ncordare afectiv[, statornic[.
}n alt[ zi, Otilia, primind capul lui Felix ]n poalele sale =i
r[sfir`ndu-i ]ncet p[rul, ]ntreb[:
— Felix, la ce \ii tu mai mult ]n via\[, ]n afar[ de dragoste?
de asta nu mai vorbim! Spune-mi cum vezi existen\a.
Felix se m[rturisi:
— M-am analizat =i eu adesea =i pot s[-\i spun c[ n-a= putea
suferi s[ fiu al doilea, ]ntr-o categorie de oameni. Nu trebuie s[
crezi c[ sunt ambi\ios sau m`ndru. Poate c[ asta vine mai degrab[
din cauz[ c[ am copil[rit singur, dat la o parte de al\ii. Nu pot
suferi ideea de a nu ]nsemna nimic ]n via\[, de a nu contribui cu
nimic la ea, de a nu-mi lega numele de ceva.
— Dac[ \ii at`t la renume, de ce n-ai ]ncercat s[ faci
altceva, s[ scrii, de pild[! Sau, ]n sf`r=it, s[ te preg[te=ti
pentru politic[?
— Din acela=i sentiment de nesuportare a ]nfr`ngerii. }n
art[, voin\a e un element secundar, totul depinde de talent.

448
 Enigma Otiliei

Cel mai lene= dintre poe\i poate face poezie mare, aproape
f[r[ s[ vrea =i s[ =tie. }n politic[, joac[ mare rol norocul. Dac[
a= =ti c[ va fi r[zboi peste dou[zeci de ani, a= ]mbr[\i=a cariera
armelor, fiindc[ a= avea prilejul s[ m[ ilustrez pe c`mpul de
lupt[. Dar cine =tie asta? C`\i Napoleoni nu putrezesc ]n
provincie, din lips[ de prilej, =i c`\i oameni necunoscu\i nu
s-ar dovedi abili, ca Richelieu, dac[ ]nt`mplarea i-ar pune ]n
fruntea unei \[ri? De du=m[nia sor\ii mi-e fric[. Mi-e fric[ s[
r[m`n egal cu Titi, cu St[nic[, cu ceilal\i, s[ m[ confund cu
ei, s[ fiu, prin for\a ]mprejur[rilor, silit s[ m[ aplec ]n fa\a lor.
Trebuie s[ m[ deosebesc, neap[rat, prin ceva. Singura carier[
]n care, pentru un om normal, cum m[ socotesc, pot ajunge ]n
frunte, numai prin voin\[, este aceea =tiin\ific[. Dac[ a= voi s[
fiu poet, poate n-a= putea, dar mare medic =tiu sigur c[ pot
deveni, vreau neap[rat s[ devin.
Felix str`nse pumnul, zic`nd aceasta, =i privi fix ]nain-
tea lui.
— Atunci tu, Felix, \ii mai mult la cariera ta dec`t la
dragoste. Ce rol ar juca femeia ]n existen\a ta?
— Femeia o ]n\eleg ca tovar[=[ a aspira\iilor mele, ca un
scop ]n acela=i timp al tuturor sfor\[rilor. Unei femei i-a=
]nchina totul.
— Idealul t[u, Felix, e foarte frumos, zise Otilia, netezindu-i
parul, dup[ ce i-l ]ncurcase, e un ideal de t`n[r care va r[zbi
]n via\[. Pot s[ zic c[-l ]n\eleg. }ns[, dac[ femeia nu e la
]n[l\imea ta?
— Nu pricep, nu-i cer nimic.
— Felix, nu cuno=ti bine sufletul feminin. O fat[ admir[ un
t`n[r cu g`nduri serioase, dar se obose=te =i adesea prefer[
oamenii mediocri. Are =i ea idealul ei, acela de a pl[cea c`t e
t`n[r[, de a str`nge pe b[rba\i ]n jurul ei. Un ambi\ios e pu\in
egoist, orice ai zice, =i vrea s[ fac[ din femeie o icoan[ pentru
uzul s[u personal.
— A=adar, tu g[se=ti c[ eu sunt un ambi\ios, care... te-a=
face nefericit[?
— N-am vrut s[ spun asta, Felix. Constat, ]ns[, c[ sunt
mediocr[, ne]nsemnat[ pe l`ng[ tine. Voin\a ta ]mi inspir[

449
 G. C[linescu

respect. P`n[ acum r`deam de oamenii prea serio=i, ]mi pl[ceau

b[rba\ii chic. Nici nu =tiu cine e prim-ministru, at`t de pu\in
m[ intereseaz[ lumea izbutit[. Noi, fetele, Felix, suntem
mediocre, iremediabil mediocre, =i singurul meu merit este
acela c[-mi dau seama de asta.
Felix se ridic[ ]n picioare am[r`t:
— Otilia, tu-mi scapi totdeauna printre degete, nu m[
iube=ti. Vrei s[ m[ schimb, s[ devin chic? Voi ]ncerca!
— Ba nu ]ncerca, fiindc[ mediocritatea nu-\i st[ bine. Te
asigur c[ te iubesc prea mult. Nu-\i interzic s[-\i faci din mine
un scop ]n via\[, f[ a=a ca =i c`nd a= merita acest lucru. Dar eu
nu-l merit, [sta e adev[rul.
— Te ]ncredin\ez c[-l meri\i.
— Nu-l merit, Felix, ai s[ vezi. C`nd tu vorbeai de ideal,
eu m[ g`ndeam c[ n-am =ters praful de pe pian. Ce vrei? Sunt
o proast[. Ce-ai zice dac[ a= concerta pu\in?
Otilia nu mai a=tept[ r[spunsul, duse pe Felix de m`n[ p`n[
]n odaia cu pianul, deschise capacul, sufl[ o dat[ ]n claviatur[,
apoi ]ncepu s[ c`nte Chant sans paroles de Ceaikovski,
fluier`ndu-l totdeodat[. Dup[ aceea s[ri la fereastr[ =i privi ]n
curte. Ningea cu smocuri mari de l`n[, a c[ror c[dere d[dea o
senza\ie de ]ncetineal[ =i de pierire a oric[rui son. Pomii erau
grei de z[pad[, =i materialele lui mo= Costache, c[ptu=ite cu
bl[nuri albe, aveau aerul unor arhitecturi polare. Marina trecu
prin curte, cu fizionomie de eschimos v[tuit[ cu z[pad[ p`n[
]n g`t. Se auzir[ zurg[l[ii unei s[nii.
— +tii ce? zise repede Otilia. Am gust s[ m[ plimb cu
sania. Vrei s[ m[ iei?
Felix consim\i bucuros, se ]mbr[c[ =i ]n cur`nd se aflau
]ntr-o sanie ]ngust[, ]n spatele unui birjar m[t[h[los, care ocupa
cu dosul lui tot vehiculul. Un copil ]ndr[zne\ alerg[ strig`nd
dup[ ei, ag[\`ndu-se din c`nd ]n c`nd de platforma dind[r[t.
Muscalul ]l plesni cu biciul pe de l[turi, ]njur`ndu-l cu sete.
}nveseli\i de clopo\ei, ]mbr[ca\i ]ntr-o re\ea alb[ =i satisf[cu\i
de u=ur[tatea saniei, caii vine\i alergau, juc`nd din picioare =i
lu`nd pozi\iile academice ale cailor ]n spume din compozi\iile

450
 Enigma Otiliei

lui Géricault. Un c`ine mare, mops alerga ]naintea lor, l[tr`nd

]nd[r[tnic =i apuc`nd cu necaz, c`nd putea, un ciucure al
valtrapului. }nf[=ura\i p`n[ aproape de g`t ]n p[turi, Felix =i
Otilia primiser[ pe cap =i pe umeri glugi de z[pad[. Fulgii
c[deau at`t de de=i =i de mari, ]nc`t Otilia scoase limba afar[,
ca s[ culeag[ c`\iva =i s[-i guste.
— }\i place? ]ntreb[ ea pe Felix.
— Da! r[spunse t`n[rul.
Buna lui dispozi\ie era evident[, dar se ghicea c[ mul\umirea
lui vine, mai cu seam[, din faptul c[ se afl[ al[turi de Otilia. }n
schimb, fata se bucura de z[pad[, de frig, de plimbare ]n sine =i
f[cea semne amicale =i conspirative unor copii care urm[reau
s[-=i at`rne s[niu\a lor de coada saniei. Ajunseser[ la +osea.
Z[pada era at`t de mare, ]nc`t cur[\itorii abia izbutiser[ s-o
]ngr[m[deasc[ ]n diguri mari, naftalinoase, de o parte =i de alta
a drumului, ]n jurul teilor. Otilia f[cu semn, cu degetul ]mpuns
]n spatele dur de cojoace al birjarului, s[ opreasc[, se d[du jos
=i se arunc[ pe spate, cu voluptate, ]ntr-un morman de z[pad[.
Pieli\a fe\ei ]i era ro=ie =i moale, ca a m[rului cre\esc, =i pe gur[
ii ie=eau colaci mari de aburi, din cauza gerului. Distrat[ de
acest fenomen, ]l chem[ pe Felix =i umfl`ndu-=i obrajii ]i f[cu o
demonstra\ie de produc\ie de aburi. Felix ]i sim\i mirosul delicat,
amestecat cu acela astringent al z[pezii. Otilia merse apoi,
t`r=indu-=i =o=onii prin n[me\i, strig[ uhu unei bande care trecea
]ntr-un tren de s[niu\e, trase de doi cai ]nh[ma\i unul dup[ altul
=i se r[sturn[ ]n le=inuri simulate, c`nd pe un troian, c`nd pe
altul. Era plin[ de z[pad[, din cap p`n[-n picioare, prin p[r, ]n
urechi, ]n ochi. C`\iva copii se str`nser[ ]n jurul ei, apoi fugeau,
=i unul furios o bombard[ cu un bulg[re. Otilia se aplec[ =i ea =i
arunc[ o bil[ de z[pad[, strig`nd:
— Punga=ule!
— Nu a=a, corect[ Felix, ci pu-punga=ule!
R`ser[ am`ndoi. C`nd fur[ din nou ]n sanie, Otilia zise:
— Acum trebuie s[ fie admirabil la mo=ia lui Pascalopol,
pe c`mpul plin de z[pad[. S[ alergi la nebunie, ca un allegro
de piano, tras[ de cai de curse.

451
 G. C[linescu

Felix nu r[spunse nimic, ci numai z`mbi ]ntr-un fel care i

se p[ru Otiliei silit. Pe Calea Victoriei, ]n apropierea casei
mo=ierului, Otilia, dup[ o t[cere lung[, v`r`ndu-=i m`na sub
bra\ul lui Felix, propuse cu timiditate:
— Ce-ai zice dac[ am merge s[-i facem o vizit[ lui
Pascalopol? I-ar face foarte mult[ pl[cere, fiindc[ sunt sigur[
c[ se plictise=te.
Felix nu-=i putu masca suficient contrarietatea:
— Du-te tu singur[ =i eu te-a=tept. Dac[ i-ar face pl[cere
prezen\a ta, nu sunt sigur ]n ce m[ prive=te pe mine.
Otilia f[cu o mic[ str`mb[tur[ =i nu mai spuse nimic =i, cu
toate rug[min\ile lui Felix, nu mai consim\i s[ se opreasc[. Se
]ntoarser[, deci, acas[. De=i se ]ntunecase, nu se vedea nici o
lamp[ aprins[. Otilia, cam mirat[, intr[ ]n[untru. Deodat[ se
auzi un \ip[t, =i fata ie=i palid[ =i ]mbr[\i=[ tremur`nd pe Felix:
— Ce s-a ]nt`mplat?
— Papa! pl`nse Otilia.
Felix se repezi ]n[untru =i i se p[ru c[ vede ceva negru
]ntins l`ng[ mas[. C[ut[ chibriturile, aprinse lampa =i descoperi
pe mo= Costache, c[zut jos pe du=umea, dar gem`nd ]ncet, ]l
ridic[ cu greutate =i-l puse pe sofa, privit de Otilia, care =edea
l`ng[ u=[, ]nsp[im`ntat[.
— Trebuie s-o trimit pe Marina dup[ doctor.
Otilia alerg[ afar[ =i o g[si pe b[tr`n[ dormind ]mbr[cat[,
]n odaia ei. C`nd auzi c[ i-a venit r[u lui mo= Costache,
Marina, f[r[ s[ mai spun[ nimic, somnoroas[, fugi repede ]n
curtea Aglaei, ]n loc s[ cheme doctorul =i astfel, ]ntr-o clip[,
toat[ banda venea ]n mar= spre locul ]nt`mpl[rii. B[tr`nul nu
era mort =i nici m[car incon=tient. Cu o singur[ m`n[, greoi,
]=i pip[i mijlocul, =i apoi =opti:
— Pascalopol!
Felix abia avu timp s[-i explice Otiliei c[ b[tr`nul voia s[
aib[ al[turi pe mo=ier, c[ odaia se =i umplu de Aglae, St[nic[,
Olimpia, Aurica, Titi =i Marina.
Marina notific[, cam cu b[taie de joc:
— Otilia a zis s[ m[ duc s[ chem doctorul!

452
 Enigma Otiliei

— Fugi de-acolo, cu doctorul, \ip[ Aglae, ce-i mai trebuie

doctor, acum?
— S[ fii s[n[toas[, complet[ St[nic[, dup[ al doilea atac
e bun de ]ngropat. Nu vede\i c-a murit? Dumnezeu s[-l ierte!
+i se ]nchin[, foarte evlavios.
— Aduce\i o lum`nare, frate, s[ fie cre=tine=te. Mo= Costache
dezmin\i, prin gemete, decesul, spre v[dita dezam[gire a celor
de fa\[. St[nic[, mai ]n =oapt[, se sim\i ]ndatorat s[ dea speran\e:
— Orice-ar fi, nu scap[, mi-a spus mie doctorul.
— Mai bine s[-l ia Dumnezeu, fu Aglae de p[rere, dec`t
s[-l chinuiasc[ =i pe el cu vreo paralizie =i s[ ne chinuiasc[
=i pe noi.
}n vremea aceasta, Otilia alergase pe poart[ afar[ =i avusese
norocul s[ g[seasc[ ]nc[ sania cu care venise, fiindc[ birjarul
se d[duse jos s[ cure\e re\eaua de z[pad[ cu o m[turic[.
— Alearg[ repede, strig[ Otilia.
Birjarul d[du un plesnet biciului =i sania alunec[ nebune=te,
umpl`nd toat[ strada de veselia zurg[l[ilor. Otilia, ]ns[, era
nemi=cat[, cu ochii pierdu\i ]n gol.
Felix aduse pu\in[ z[pad[ =i o puse pe capul b[tr`nului,
de=i =tia c[ e inutil. Mai degrab[, ar fi trebuit s[-l dezbrace,
dar =tia c[ b[tr`nul avea bani cu el =i nu voia s[-l tr[deze.
St[nic[ propuse totu=i dezbr[carea:
— Trebuia s[-i scoatem hainele, s[ r[sufle, oric`t, suntem
datori s[ facem ce putem.
+i se repezi singur la mo= Costache s[-i trag[ haina. Acesta
scoase un morm[it grozav, sem[n`nd a r[cnet, care ]i
]nsp[im`nt[ pe to\i, =i str`nse m`inile =i mai solid peste
abdomen.
— Parc[ l-ar durea p`ntecele! observ[ St[nic[, privind cu
aten\ie. („E ceva la mijloc!“ ]=i zise el.)
— S[ fi\i cu ochii ]n patru, comand[ Aglae, s[ nu piar[ un
ac din cas[. Noaptea asta st[m aici, c[ n-o fi foc.
Foarte repede sosi Pascalopol cu doctorul =i cu Otilia.
— Ce mai caut[ =i [=tia?! =opti Aglae, c[tre fetele ei,
]nciudat[.

453
 G. C[linescu

Doctorul se apropie de pacient, puse capul provizoriu pe

pieptul lui, apoi se dezbr[c[, ceru lighean =i ordon[ dezbr[carea
bolnavului. B[tr`nul protest[ cu gemete violente =i f[cu semn
c[ voia ]nt`i s[ ias[ afar[ to\i ceilal\i. Pascalopol explic[
fran\uze=te dorin\a lui mo= Costache, ascultat foarte atent de
St[nic[, =i doctorul rug[ asisten\a, ]n interesul reu=itei opera\iei,
s[ ias[ pu\in afar[. St[nic[ fu cel mai ]mp[ciuitor.
— Ie=im, domnule profesor, cum nu, e ]n interesul pacientului.
Aglae se retrase, arunc`nd o aluzie ]ndeajuns de bine
pronun\at[, ca s[ se aud[:
— Ce mai e =i asta? N-are voie „familia“ s[ stea ]n odaia
bolnavului?
Doctorul l[s[ s`nge bolnavului, chiar ]n regiunea capului,
leg`ndu-l apoi cu un bandaj. }n urma acestei opera\ii, b[tr`nul
se ]nvior[ sim\itor =i se v[zu c[ acum aceea=i m`n[ =i acela=i
picior erau prinse mai tare de paralizie =i c[ vorba era mai
]ncurcat[. Totu=i, mo= Costache se putea exprima satisf[c[tor
=i se mi=ca.
— E tare, remarc[ doctorul, scap[ =i acum. B[tr`nul cercet[
cu ochii odaia =i c`nd se ]ncredin\[ c[ nu mai erau alte
persoane, afar[ de cei doi, zise:
— Pa-pascalopol, vreau s[-\i dau banii pentru fe-feti\[.
— Dac[ crezi, zise acesta, cu oarecare indiferen\[, ca s[
nu-l sperie, d[-mi-i.
— A-ajut[-mi!
B[tr`nul ]ncerc[ s[-=i trag[ cureaua cu m`na, dar, neput`nd,
rug[ din ochi pe mo=ier. Acesta, ajutat de doctor, ]l dezbr[c[
cu b[gare de seam[, p`ndit cu ]ncordare de bolnav, =i g[si
sacul =i buzunarul, din care scoase pachetul de h`rtii ]nf[=urat
cu sfori. La cererea b[tr`nului, desf[cu pachetul =i ob\inu alte
trei mai mici. B[tr`nul i le smulse din m`n[.
— Domnule doctor, mai m[ fac bine? ]ntreb[ el.
— Cu ]ngrijire, te faci.
B[tr`nul, atunci, nu f[r[ mari codiri, lu[ numai un pache\el
de o sut[ de mii din cele trei =i-l d[du lui Pascalopol pentru
fe-feti\[. Celelalte ]=i rezerv[ s[ i le dea mai t`rziu. Fiindc[ nu

454
 Enigma Otiliei

se putea scula u=or din pat, rug[ pe mo=ier s[-i v`re s[cule\ul
cu monede =i cele dou[ pachete de h`rtii sub salteaua care era
aruncat[, pentru uzul lui, peste canapea. C`nd Pascalopol
ispr[vi treaba, b[tr`nul, care p`ndea ]ngrijorat, =opti cu spaim[:
— Ochii, ochii!
+i ar[t[ cu m`na spre geam. Cei doi b[rba\i privir[ =i nu
v[zur[ nimic, dar li se p[ru a auzi pa=i sc`r\`ind pe z[pad[.
— Nu e nimeni, lini=ti Pascalopol pe mo= Costache, umbl[
lume prin curte.
}n sf`r=it, li se d[du voie celorlal\i s[ intre =i n[v[lir[ ]n odaie ca
o clas[ de copii dup[ recrea\ie. Felix =i Otilia r[maser[ ]n pragul
u=ii. Apoi, mo=ierul =i doctorul luar[ pe Otilia la o parte, ]nchiz`ndu-se
c`teva minute ]n camera ei, =i vorbir[ acolo, ceva ce Felix nu putu
=i nici nu cutez[ s[ afle. La plecare, doctorul d[du iar pe la bolnav
=i recomand[ celor de fa\[ aten\ie pentru pacient.
— Cum este, domnule doctor? spune\i-ne sincer!
— Este iar[=i ]n afar[ de pericol =i, cu lini=te, poate s[-=i
revin[, de=i cu mai mult[ greutate, fiindc[ are membrele
prinse pu\in.
St[nic[ simul[ entuziasmul, neurmat deloc de ceilal\i:
— Domnule doctor, sunte\i providen\a noastr[, ]nc[ o dat[
a\i s[v`r=it o minune, red`ndu-ne pe bunul nostru unchi. V[
vom fi ]n veci recunosc[tori. („Mama ta de pezevenghi, g`ndi
St[nic[, ]n sinea lui, te-a adus grecoteiul s[ strici viitorul meu!“)
— B[tr`nul, explic[ Pascalopol doctorului, ]n tr[sur[, are o
familie lacom[, care-l p`nde=te pas cu pas, ca nu cumva s[
lase averea domni=oarei pe care ai v[zut-o =i care e fata lui
vitreg[, din a doua c[s[torie.
— Delicioas[ fat[, caracteriz[ doctorul pe Otilia, p[cat!
— M[ silesc, zise Pascalopol, ca pentru el, s[-i fac binele,
f[r[ s-o jignesc.
Ceata veghetorilor nu mai avu veselia de data trecut[ =i
p[zir[ pe b[tr`n ]n t[cere =i f[r[ s[ doarm[. A doua zi
diminea\a, v[z`nd c[ b[tr`nul tr[ie=te destul de lini=tit, ]n patul
lui, Aglae g[si c[ era obositor s[ str[juiasc[ toat[ casa. L[s`nd
pe Aurica ]n odaie, lu[ pe Titi, pe Olimpia =i pe St[nic[ =i
cercet[ cu de-am[nuntul toate od[ile.

455
 G. C[linescu

— Dec`t s[ vin[ cineva s[ fure, mai bine s[ le ducem

dincolo lucrurile mai de pre\.
+i ]ncepu scotocirea. C[rar[ scaunele, tablourile, oglinzile
— prin fa\[, ca s[ nu simt[ b[tr`nul! Olimpia =i St[nic[ luau
lucruri m[runte =i le ascundeau pe cont propriu, ]nghiontindu-se
unul pe altul. Otilia v[zu cum Marina, St[nic[, Titi, Olimpia,
Aglae treceau ]n =ir, prin z[pad[, spre fundul cur\ii, de diminea\[,
=i sufletul i se umplu de revolt[. Avu impulsiunea de a deschide
o fereastr[ a geaml`cului =i de a \ipa, apoi se ]ngrozi c[ b[tr`nul
a murit =i alerg[ ]n c[ma=[ =i-n picioarele goale p`n[ ]n
sufragerie, unde b[tr`nul dormea lini=tit, sfor[ind. Atunci se
]ntoarse ]n odaia ei, se ]mbr[c[ =i scul[ dup[ aceea =i pe Felix,
pe care-l duse la geam.
— Vezi ce se ]nt`mpl[ aici? Ce zici?
Felix se umplu de indignare, la r`ndul lui, ]ns[ Otilia ]l
sf[tui s[ tac[.
— Este inutil, dac[ nu e papa, n-au dec`t s[-=i ia toate
fleacurile. Nu trebuie s[ simt[ bietul papa, fiindc[, dac[ afl[,
se sup[r[ =i moare pe loc.
Observa\ia i se p[ru lui Felix foarte cuminte. Banda oper[
deci ]n lini=te, p`n[ ce obosi, am`n`nd pe alt[ dat[ noul
transport. Aurica poftise =i la pianul Otiliei, dar mai mult din
gelozie Olimpia declarase c[ nu se cade, c[ este o margine ]n
toate. Pianul era al Otiliei, de la mam[-sa.
— Unde st[ scris asta? Are act? se r[\oi Aurica.
St[nic[ interveni, tactic:
— Las[, frate, mai t`rziu o s[ discuta\i asta. Pianul e al[turi
de sufragerie =i se aude c`nd ]l scoate\i. („Pervers[ familie!“ o
calific[ ]n g`nd el.)
B[tr`nul =edea pe spate, nemi=cat, dar tr[gea cu urechea. I
se p[ru c[ aude zgomote suspecte, =oapte, =i c`nd Otilia fu
l`ng[ el, ]ntreb[:
— Cine vorbe=te a=a? Ce tot sc`r\`ie acolo, prin od[i?
— E v`ntul, papa.
— Nu intr[ v`ntul ]n casa mea. M[ duc s[ v[d.
+i f[cu sfor\area de a se da jos din pat. Otilia ]l opri cu
bl`nde\e =i se jur[ c[ nu e nimic. Deschise u=a de la odaia cu

456
 Enigma Otiliei

pianul, deschise pe aceea de la salon, acum aproape gol, =i

afirm[ c[ nu vedea nici o schimbare. B[tr`nul se declar[
mul\umit, provizoriu. Dup[ c`t[va vreme, b[nuiala ]i reveni
=i ]ntreb[:
— Pia-pianul este ]n odaie?
— Papa, =tii c[ pianul nu zboar[!
— Sunt punga=i, las’ c[ =tiu eu!
— Nu, papa, pianul e ]n odaie, cum l-ai l[sat.
— Du-te =i c`nt[ ceva.
Otilia se duse =i c`nt[ aceea=i bucat[ de Ceaikovski, care
i se p[ru, de data asta, lugubr[. B[tr`nul fu ]ncredin\at definitiv.
— Ei, papa, ai v[zut c[ este pianul? Unde credeai c[ o
s[ plece?
— Dar ochii? ]ntreb[ mo= Costache.
— Care ochi?
— Ochii care m[ priveau asear[, pe fereastr[!
Otilia crezu c[ b[tr`nul a avut un mic delir =i nu r[spunse
nimic. Dup[ o zi ]ntreag[ de neschimbare, dup[ ce Vasiliad
]nsu=i v[zu pe mo= Costache, trebuir[ to\i s[ recunoasc[
viabilitatea bolnavului. A-l mai p[zi era plictisitor. B[tr`nul se
mi=ca pe canapeaua lui, pe care nu voia s-o p[r[seasc[ dec`t
pentru unele trebuin\e, c`nd se l[sa ajutat de Marina, =i p[rea
foarte mul\umit. Starea de euforie ]i revenise, Aglae \inu un
scurt consiliu de familie =i hot[r], sus\inut[ cu aprindere de
St[nic[, s[ supravegheze to\i pe b[tr`n cu r`ndul. St[nic[ fu
de p[rere s[ nu mai intre nimeni ]n odaie la bolnav, ca s[ nu-l
fac[ s[ b[nuiasc[ ceva =i apoi s[ se supere =i s[ fac[ testament,
urm`nd ca Marina s[ dea =tiri despre el =i s[ vesteasc[ atunci
c`nd ar fi de trebuin\[. Asta nu-l ]mpiedic[ pe St[nic[ s[ vin[
mereu la b[tr`n, sa-l ]ntrebe de s[n[tate, sa-i povesteasc[
]nt`mpl[ri de bolnavi scula\i de pe patul de moarte =i alte
baliverne de astea. }l sup[ra ]ns[ prezen\a Otiliei, care ]ngrijea
de mo= Costache cu o lips[ de repulsie care st`rni admira\ia
lui Felix. Otilia era socotit[ u=uratic[ =i se dovedea devotat[.
Mo= Costache privea pe St[nic[ cu mult[ du=m[nie =i se
]n\epenea =i mai bine ]n pat, c`nd ]l vedea, urm[rindu-l str`ns
cu privirile.

457
 G. C[linescu

Pascalopol mai f[cu ]n cur`nd o vizit[ b[tr`nului, ]l asigur[,

c`nd putur[ fi singuri o clip[, fiindc[ St[nic[ nu-i sl[bea, c[
depusese banii la banc[ pe numele Otiliei. Ar[t[ b[tr`nului
scrisoarea. Pascalopol spera c[ mo= Costache ]i va vorbi =i de
ceilal\i bani, c[ va consim\i s[-i dea. Totu=i, din delicate\e, nu
pomeni nimic b[tr`nului =i g[si chiar de cuviin\[ s[ plece mai
cur`nd, ca s[ nu dea de b[nuit Aglaei. St[nic[ ]ntreb[ afara pe
Pascalopol:
— Ce-\i spunea b[tr`nul? Face testament? Are vreun g`nd?
— Nici n-am vorbit de asemenea lucruri, ]l asigur[ mo=ierul.
Se poate? Ce amestec am eu?
„E =iret grecoteiul. Cu [sta, cu Otilia =i cu Felix =i poate cu
Georgeta, am cuceri lumea.“
— Ce \i-a spus Pascalopol? ]l ]ntreb[ St[nic[ pe mo=
Costache.
— Ce s[-mi spun[? zise acesta sup[rat c[ St[nic[ se apropie
prea mult de pat =i ]mping`ndu-l cu m`na. Ce s[-mi spun[?
— P[i eu =tiu? Dar el e =iret. Te ]nva\[ cine =tie ce prostii,
a=a, ca s[ te induc[ ]n eroare. Nu-mi inspir[ ]ncredere. Pentru
orice ar trebui s[ m[ consul\i pe mine, c[ sunt avocat, ce
Dumnezeu! =i-\i fac toate gratis.
— N-am nevoie de avocat, i-o t[ie b[tr`nul.
St[nic[ spiona pe Felix =i pe Otilia asupra plec[rii lor
]n ora=.
— Azi ai cursuri, nu? ]i zicea el lui Felix.
— Am! r[spundea Felix, f[r[ s[ b[nuiasc[ nimic.
Otilia, dimpotriv[, nu pleca de acas[, preocupat[ numai
de b[tr`n. St[nic[ o ]ndemna mereu:
— Ai s[ te surmenezi, s[ te ]mboln[ve=ti, =i asta nu e bine
chiar ]n interesul b[tr`nului. Mai du-te =i te plimb[, c[ v[d eu
de mo= Costache.
}ntr-o zi St[nic[, din buc[t[ria Marinei, unde se ascunse-
se venind din fund, v[zu pe Felix plec`nd ]n ora=. Prin
urmare nu mai era acas[ dec`t Otilia. Trecu din buc[t[rie
tiptil prin fa\[, intr[ prin u=a gotic[ =i trecu prin toate od[ile
p`n[ ajunse ]n dreptul sufrageriei. Privi pe gaura cheii =i

458
 Enigma Otiliei

constat[ c[ nu era nimeni afara de b[tr`nul ]ntins pe

canapea. Ie=i din nou afar[ =i intr[ pe din dos ]n odaia cu
pianul. Otilia era acolo rezemat[ cu coatele pe capac,
g`nditoare.
— Cum ]i mai este lui mo= Costache? ]ntreb[ St[nic[.
— Tot a=a! zise sumbr[ Otilia.
— +tii c[ azi vine Pascalopol, dup[-mas[, parc[ a=a mi-a
spus, min\i St[nic[.
— Da? se sperie Otilia. Apoi, dup[ o scurt[ delibera\ie:
N-ai vrea s[ te duci ]n ora= s[-mi cumperi o cutie de pudr[?
— Drag[, se ap[r[ St[nic[, am toat[ bun[voin\a, dar nu
m[ pricep ]n lucruri femeie=ti. +i apoi =tii cum e Olimpia,
c`nd o afla c[ m-am dus pentru tine, ]mi aprind paie-n cap.
Du-te tu, repede, c[ eu p[zesc. Nu-l crezi pe St[nic[ capabil
de devotament? }mi pare r[u.
Dup[ oarecare g`ndire, Otilia se hot[r].
— M[ reped pentru o jum[tate de ceas, te rog s[ stai aici
sau s[ rogi pe Aurica s[ vin[.
St[nic[ puse m`inile la piept, turce=te, ]n semn c[ merit[
credin\[ nestr[mutat[.
— Du-te f[r[ nici o grij[.
Otilia ]=i lua mantila pe ea =i plec[, urm[rit[ din ochi de
St[nic[. Acesta privi, cr[p`nd pu\in u=a, ]n curte, se ]ncredin\[
c[ nu mi=c[ nimeni, =i apoi intr[ ]n odaia lui mo= Costache.
B[tr`nul ]l supraveghea du=m[ne=te cu privirea. St[nic[ merse
la u=a dinspre salon, o cr[p[ pu\in =i o ]nchise la loc. Mai
merse la geam, privi ]n curte, se-ntoarse spre mas[, lu[ un
scaun =i-l a=ez[ l`ng[ canapeaua b[tr`nului =i st[tu pe el.
B[tr`nul ]l contempla ]ngrijorat.
— Ce mai faci, mo=ule, ]ntreb[ St[nic[, mai bine, hai?
Mo= Costache ]ntreb[ =i el:
— +i ce pofte=ti?
— Vai de mine, se ap[r[ St[nic[, p[i eu m[ interesez de
s[n[tatea dumitale =i ]mi spui c[ ce poftesc? Se poate?
St[nic[ trase scaunul =i mai aproape de pat.
— Ce cau\i aici? se agit[ b[tr`nul.

459
 G. C[linescu

F[c`ndu-se c[ nu ]n\elege vorbele bolnavului, St[nic[ puse

m`na pe marginea cear=afului, ridic`ndu-l ]n sus, ca spre a
controla salteaua.
— E bun patul [sta, se inform[ el, e destul de moale? De ce
nu stai ]n dormitor?
— La-las[-m[-n pace! Ce vrei?
St[nic[, netulburat, pip[i mai de aproape salteaua, apoi
v`r] brusc m`na sub ea =i trase pachetul cu bani. B[tr`nul
holb[ ochii, sc[p[ gura mare spre a spune ceva, se d[du jos
printr-o sfor\are supraomeneasc[, pe marginea patului =i url[
gutural, pl`ng[tor:
— Banii, ba-banii, pu-punga=ule!
Apoi deodat[ se pr[bu=i la p[m`nt. St[nic[ v`r] bine
pachetul sub c[ma=[, spre p`ntece, privi pe fereastr[ =i ie=i
prin salon =i prin u=a gotic[. }n curte nu era nimeni =i nici pe
strad[. Intr[ calm ]n curtea vecin[ =i, g[sind pe Aglae =i pe
Aurica, le zise:
—M-am ]nt`lnit cu Otilia, care roag[ pe Aurica s[ se duc[
pu\in pe la b[tr`n, s[ vad[ ce face.
— Du-te, Aurico, consilie Aglae.
— Hai, c[ merg =i eu, se oferi St[nic[, s[ v[d cum ]i
mai merge.
G[sind pe b[tr`n mort, Aurica \ip[, St[nic[ se mir[, alerg[
s[ vesteasc[ pe Aglae, care veni cu toat[ banda, tocmai pe
c`nd sosea =i Otilia, care se opri, galben[, ]n prag. St[nic[ s[ri
la ea s-o ]mbr[\i=eze =i s-o m`ng`ie:
— Otilia, Otilia, veri=oara mea scump[, fii tare, fii la
]n[l\ime, era doar de a=teptat un astfel de deznod[m`nt. Apoi
explic[ tuturor ]nt`mplarea:
— Otilia tocmai mi-a spus: stai aici =i p[ze=te =i cheam-o
pe Aurica! Eu m-am dus s-o chem pe cumnat[-mea =i am venit
cu ea. C`nd colo b[tr`nul era pe jos, ici. Se vede c[ a avut
nevoie de ceva =i s-a ridicat s[ ia, =i pe urm[ i-a venit r[u.
— Da, mam[, confirm[ Aurica, eu am intrat ]nt`i ]n odaie,
=i c`nd am v[zut, m-am speriat =i am \ipat, am \ipat! Vai, cum
m-am speriat!

460
 Enigma Otiliei

— Dar eu, se l[ud[ St[nic[, crezi c[ prin pu\ine emo\ii am

trecut? Sunt zguduit. Chiar s[-mi da\i voie s[ m[ duc pu\in
acas[ s[-mi vin ]n fire. Am =i de luat ni=te acte, c[ am m`ine
un proces. S[-mi dai cheia de la cas[, Olimpio.
+i astfel St[nic[ plec[, spre mul\umirea Aglaei, c[reia i se
p[rea c[ prea scotoce=te multe pe cont propriu. Otilia se ascunse
]n odaia ei, ghemuindu-se pe sofa, cu pupilele pironite, cu o
u=oar[ umiditate ]n ochii care nu puteau pl`nge, =i Felix n-o
putea scoate din mu\enia ei. Aglae ocup[ casa, milit[re=te. }n
loc s[ ]ngrijeasc[ de mort, ordon[ tuturor s[ nu spuie ]nc[
nim[nui de cele ]nt`mplate =i puse pe Marina s[ p[zeasc[ la
poart[ ca s[ nu vin[ nimeni.
— S[ vedem unde ]i sunt banii, actele, dac[ a l[sat vreun
testament, zise Aglae, trebuie parale pentru ]nmorm`ntare. }n
vreme ce cadavrul st[tea inert peste plapum[ =i ]ncepuse s[ ia
tonuri ceroase, Aglae, Olimpia, Aurica =i Titi scotoceau ]n toate
p[r\ile, tr[geau sertarele, desf[ceau garderobul, c[utau prin
sob[. Nu g[sir[ dec`t acte, contracte de ]nchiriere, socoteli
felurite, din care se putea deduce averea lui mo= Costache, =i
pe care Aglae le f[cu pachet =i le lu[. Nici un ban, afar[ de o
b[ncu\[, r[mas[ uitat[ pe sub h`rtii. }ntr-o cutie, Olimpia
descoperi un inel cu multe pietre, ]l trase repede pe deget, dar,
fiindc[ Aglae o v[zuse, justific[ gestul:
— Mam[, inelul [sta ]l iau eu, =tii c[ n-am nici o bijuterie
ca lumea =i mi-ai promis.
— Asta-i, protest[ Aurica, tot tu toate =i eu nimic. Tu ce
nevoie ai, c[ e=ti m[ritat[!
Olimpia suport[ observa\ia =i p[str[ inelul.
— Unde sunt banii, ]ntreb[ agitat[ Aglae, unde sunt banii
lui? Doar n-a stat f[r[ un ban ]n cas[! Avea o pung[ cu el, aia
care i-a c[zut jos deun[zi. Dar trebuie s[ fi avut bani.
Furioas[, Aglae tr`nti u=ile dulapurilor, trase covoarele, f[r[
s[ le mai a=eze la loc, desf[cu cutiile mari de la masa de joc =i
de la cea din sufragerie. Peste tot cutii de chibrituri, ne]ncepute,
pachete de tutun, creioane, meticulos str`nse, nimicuri.
— El \inea banii cu el, ]=i aduse aminte deodat[ Aglae,
cum nu m-am g`ndit?

461
 G. C[linescu

+i se repezi ]n sufragerie. Cum b[tr`nul era ]n c[ma=[, era

v[dit c[ nu avea cu el nimic. Pantalonii ]ndoi\i pe un scaun,
al[turi, aveau ]n buzunare \inte, capete de creioane, chibrituri
=i un degetar.
— Uite, degetarul pe care ]l c[utam de-am ]nnebunit. Se
vede c[ mi-a c[zut pe aici.
Aglae ]l lu[ =i-l puse ]ntr-un mic buzun[ra=, pe care-l avea
la bluz[. Neg[sind nimic ]n haine, trase perna de sub capul lui
mo= Costache, privi pe sub cear=af, apoi ridic[ cu putere
salteaua, r[sturn`nd cadavrul spre perete.
— Iac[ s[cule\ul, strig[ ea triumf[tor =i d[du drumul saltelei.
Mo= Costache se cl[tin[ pu\in, apoi ]=i relu[ pozi\ia nemi=cat[.
}n s[cule\ erau monede de argint, c`\iva napoleoni =i chiar
c`teva h`rtii mototolite, vreo c`teva mii de lei ]n total.
— El avea bani mai mul\i, zise cu necaz Aglae.
Dup[ cercet[ri infructuoase, ]ncredin\`ndu-se c[ ]n cas[
nu se mai afla nici un ban, Aglae suspend[ perchezi\ia.
— Dac[ o fi luat Otilia banii! Sunt sigur[ c[ i-a luat ea.
Aurica, nemul\umit[ de concuren\a Olimpiei, lu[ ap[-
rarea fetei:
— Nu, mam[, nu face p[cat, Otilia nici n-a fost acas[ c`nd
a murit b[tr`nul.
— Asta a=a e, recunoscu Aglae, doar s[-i fi dat chiar
b[tr`nul banii, c[ de luat cu sila nu era chip. S-o bat[
Dumnezeu, dac[ i-a luat.
Aglae declar[ c[ a obosit =i se hot[r] s[ se duc[ cu to\ii
acas[ spre a medita asupra evenimentului. B[tr`nul fu p[r[sit
pe canapeaua lui, cu cear=aful ghemuit, cu plapuma c[zut[
pe jum[tate jos. Felix, observ`nd asta =i =tiind c[ mor\ilor le
trebuiesc date unele ]ngrijiri pentru a putea fi pu=i ]n co=ciug,
spuse, cu toat[ ging[=ia de care fu ]n stare, Otiliei, cum st[
cazul. Aceasta se ridic[ de pe sofaua ei, decis[, calm[, chem[
pe Marina =i, cu ajutorul ei, g[tir[ pe mo= Costache =i-l a=ezar[
cu solemnitate pe pat.
Aglae se tr`nti ]nt`i pe canapea =i rug[ lumea s[ fac[ lini=te,
fiindc[ vrea s[ ]nchid[ pu\in ochii. Dormi un ceas, sfor[ind
bine, apoi se scul[ =i se pl`nse c[-i e foame:

462
 Enigma Otiliei

— M-am z[p[cit de tot cu boala asta a lui Costache, nici

mas[ regulat[ n-am avut.
C`nd se a=ezau la mas[, pic[ =i St[nic[, ]n redingot[, cu
un guler \ip[tor de ]nalt, cu must[\ile foarte unse.
— Bine c-ai venit, zise Aglae, c[ e ]ncurcat[ r[u. N-am
g[sit nici un ban, numai m[run\i=.
— Ce vorbe=ti?! se pref[cu St[nic[ uimit. |i-am spus eu c[
lucra el ceva.
— Al\ii s[ trag[ foloasele =i eu s[ cheltuiesc? Cine-l
]nmorm`nteaz[, m[ rog?
— Dumneata, fire=te!
—Eu?! se scandaliz[ Aglae. Cu ce? Cu c`teva mii de
franci, c`t mi-a l[sat el? S[-l ]ngroape Otilia, tot spunea c[
e papa al ei.
— S[ fim calmi, mam[-soacr[, recomand[ St[nic[. E
obligat[ moralmente =i e chiar interesat[ s[ fac[ onorurile
]nmorm`nt[rii ruda cea mai apropiat[ care mo=tene=te, ]n spe\[,
dumneata.
— De ce eu? zise nedumerit[ Aglae.
— Fiindc[ dumneata iei tot, casa de al[turi, casa din +tirbey-
vod[, pe care n-a v`ndut-o =i tot ce n-a mai v`ndut. Asta pu\in
lucru este? Bani, dac[ au fost, i-o fi ]mp[r\it el din via\[, nu
po\i s[ faci nimic, dar \i-a r[mas fondul.
Aglae se ]mbl`nzi:
— Dar dac[ a l[sat vreun testament pentru Otilia? b[nui ea.
— Aici e aici, dar nu cred. }n cas[ ai g[sit ceva? Nu. Mo=
Costache nu era un om s[ mearg[ pe la tribunale, avoca\i =i
altele de-astea. Dac[ ar fi f[cut testament, ar =ti ori Otilia, ori
Pascalopol.
— Du-te =i ]ntreab-o tu, recomand[ Aglae.
St[nic[ merse imediat =i o g[si pe Otilia organiz`ndu-=i
propria ]mbr[c[minte de circumstan\[.
— Otilio, zise solemn St[nic[, ]ncerc`nd s-o s[rute pe
am`ndoi obrajii, iau parte la nenorocirea care te-a lovit =i te
rog s[ vezi ]n mine un tat[, un frate scump, un prieten, ce vrei.
Interesele tale sunt =i ale mele. +tiu c[ tu e=ti prea ad`ncit[ ]n

463
 G. C[linescu

durerea ta ca s[ te g`nde=ti =i la lucruri mai pozitive, dar las[-m[

pe mine, ca avocat, s[ te pilotez. Te tulbur numai cu o ]ntrebare:
|i-a l[sat mo= Costache vreun act, vreun, ca s[ zic a=a,
testament?
— Nu mi-a l[sat nimic, zise plictisit[ Otilia, las[-m[ acuma.
Nu mi-a l[sat, =i nici nu =tiu c-ar fi f[cut vreun testament. Mie
nu-mi trebuie absolut nimic.
— Pianul e al t[u, ]n orice caz, ]=i d[du ]n petic St[nic[,
trebuie s[-l revendici.
— Las[-m[, te rog.
— Te las, te las, respect marile dureri!
}ntors, St[nic[ g[si pe Aglae distribuind banii din s[cule\
]n grupuri.
— Mam[-soacr[, te conjur, sunt lefter, avanseaz[-mi =i mie
c`\iva sutari, sunt lefter! =i puse m`na pe un morman de piese.
— Ai r[bdare, St[nic[, ce Dumnezeu, s[ri\i to\i a=a? To\i
banii [=tia se duc pe ]nmorm`ntare. Doar n-o s[-l ]ngrop ca pe
un cer=etor. Ne r`de lumea.
— Te-aprob, mam[, o l[ud[ St[nic[, f[r[ s[ mai ]napoieze
banii, ]\i organizez eu ceva feeric.
— Ce-a spus Otilia? se inform[ Aglae.
— N-are nici un testament, =i eu o cred, fiindc[ b[tr`nului
]i era fric[ s[ lase banul din m`n[. Eu m[ mir c[ nu s-au g[sit
bani ]n cas[.
— +i mie mi se pare curios!
— Foarte curios! se pref[cu St[nic[ a medita. Aici e un
mister mare. Odat[ =i odat[ am s[-i dau eu de rost. S[ vede\i
c[ St[nic[ e =i detectiv.
— Mai bine ai vedea ce e cu testamentul, dac[ e sau nu.
Dac[ a l[sat averea la al\ii, [ia s[-l ]ngroape.
— Numai Pascalopol =tie precis. M[ duc dup[-mas[ nu-
maidec`t s[-l ]ntreb.
St[nic[ se duse ]ntr-adev[r la Pascalopol, care afl[ cu
surprindere moartea lui mo= Costache =i nu ]ndr[zni s[ ]ntrebe
dac[ s-a g[sit ori nu bani sub saltea, ca s[ nu se divulge.
Confirm[ inexisten\a testamentului:

464
 Enigma Otiliei

— Costache n-a l[sat nici un testament, e lucru sigur. A tot

am`nat de azi pe m`ine, a=a c[, din nefericire, Otilia r[m`ne
f[r[ nimic.
— P[cat, regret[ St[nic[, fata asta merit[ mai mult. L-a
iubit pe mo= Costache cum nu se mai poate mai mult. Dar o s[
avem noi grij[ de ea, ce Dumnezeu, o iau sub protec\ia mea.
— Nu cred c-are s[ aib[ nevoie, observ[ ironic Pascalopol.
„Cred =i eu c[ n-are nevoie, ]=i zise St[nic[, cobor`nd
sc[rile, acum e liber[ s[-=i fac[ de cap. Tr[ie=te cu Felix.“
C`nd Pascalopol veni s[ vad[ pe Otilia =i pe ceilal\i, Aglae
se pl`nse c[ nu e ]nlesnit[ =i n-are bani suficien\i pentru
]nmorm`ntare. Mo=ierul scoase numaidec`t o h`rtie pe care
Aglae o lu[ f[r[ nici o jen[, dar ]ntreb[:
— N-ai g[sit nimic ]n cas[?
— Nimic, afar[ de ni=te m[run\i=.
Pascalopol, dup[ o scurt[ medita\ie, explic[ faptul:
— Probabil c[ n-avea bani ]n cas[.
F[cuse a=a dinadins, fiindc[ se temea c[, sporind b[nuielile,
ar fi putut s[ le ]ndrepte toate asupra lui Felix sau a Otiliei. }n
sinea lui era foarte nedumerit de dispari\ia pachetului de h`rtii.
Otilia povesti fa\[ de to\i c[ b[tr`nul ]i vorbise de ni=te ochi.
Pascalopol =i-aduse aminte =i el de acela=i lucru, dar t[cu.
— V-am spus eu c[ e mister mare, repet[ St[nic[, dar nu
m[ las p`n[ nu-l descop[r.
Aglae voia s[ cheltuiasc[ pu\in, dar s[ satisfac[ onoarea
familiei, care =edea toat[ ]n num[rul de preo\i =i de tr[suri.
Se mul\umir[, ]n materie de cler, cu p[rintele stavrofor =i cu
popa |uic[. }n privin\a tr[surilor, ]nchiriar[ zece =i ob\inur[
zece ]mprumut prin St[nic[, de la numeroasa familie a
acestuia. Pascalopol ]nsu=i trimise pe a lui =i veni =i el cu
alta. Cele peste dou[zeci de vehicule, printre care =i cupeuri,
]n=irate pe strada de obicei cam pustie, fur[ de un admirabil
efect. Dou[ scuturi negre a=ezate ]n poart[ purtau ini\ialele
lui mo= Costache.
—Dar ce e aici, maic[? ]ntreba o b[tr`n[ pe Marina.
— Ia, mort! crezu Marina c[ explic[.

465
 G. C[linescu

— T`n[r sau b[tr`n?

— D-apoi cine mai =tie? Peste =aizeci de ani.
B[tr`n[ d[du din cap:
— T`n[r, vai de mine, ce-a avut?
— Boala mor\ii, r[spunse plictisit[ Marina =i se duse dup[
preo\ii care tocmai veneau.
Popa |uic[ era mai sup[rat ca oric`nd de uneltirile necuratului,
asupra c[ruia \uica nu avusese un efect satisf[c[tor.
— To\i suntem muritori, t[iculi\[, fu consola\ia lui.
V[z`nd-o pe Aurica =i uit`nd unde se afl[, ]i strig[ tare:
— Ce-ai f[cut, g[inu=o, cu ovreiul, ]l botez[m?
Aurica se f[cu ro=ie:
— Nu =tiu ce ovrei, p[rinte, poate gre=e=ti.
— Se poate, porumbi\a taichii, r[spunse din fericire popa
|uic[, c[ sunt b[tr`n =i m[ omoar[ junghiurile. Ca m`ine o s[
m[ duce\i =i pe mine.
Cum Aglae comand[ =i muzica militar[, plecarea definitiv[
de la domiciliul s[u a lui mo= Costache fu impun[toare. Vecinii
ar[tar[ gelozie:
— Frumoas[ ]nmorm`ntare. +tiu c-a avut tr[suri =i vreme
frumoas[. Boga\ii =i c`nd mor au noroc.
Aglae fu ]nc`ntat[ de lumea numeroas[ care asist[, fiindc[
toate rubedeniile lui St[nic[, chiar cele mai bogate, care nici
nu-l cuno=teau pe b[tr`n, venir[ m[car pentru c`teva minute,
din disciplin[ familial[. Asta ]i d[du consola\iune =i sentimentul
intim c[ =i-a f[cut datoria. Dete =i o mas[ comemorativ[, la
care fu rugat s[ r[m`n[ =i Pascalopol. P[rintele f[cu elogiul
b[tr`nului, declar`nd c[ e lini=tit ]n privin\a destinului s[u
duhovnicesc, de vreme ce l-a v[zut a=a de bine dispus, ]nainte
de a muri, spre cele biserice=ti. C`t despre moarte, ea e ]n
voin\a nep[truns[ a Celui-de-sus =i nu se cade s[-l sup[r[m,
ar[t`nd o durere afar[ din cale, dovedind nep[trunderea
rosturilor lumii. C[ci Dumnezeu a dat ca trupul s[ se risipeasc[
]ntru cele dintru care s-a alc[tuit, iar sufletul s[ se mute acolo
de unde va fi luat la ]nvierea cea de ob=te. Cel mai p[truns de
evlavie se ar[t[ St[nic[. Atunci c`nd p[rintele, ]nainte de a se

466
 Enigma Otiliei

atinge de paharul de vin, se ]nchin[, ]=i f[cu =i el cruce.

M`ncar[ ca =i alt[ dat[, cu aceea=i l[comie, dar cu demnitate.
Numai popa |uic[ ]=i d[du ]n petic:
— Trupul ]l ia p[m`ntul =i sufletul ]l ia tartorul!
— Cuvioase! ]i repro=[ p[rintele.
— Domnul! ]nchin[ paharul popa |uic[, ne]n\eleg`nd.
Dup[ oarecare codire, popa |uic[ ]ntreb[ pe Pascalopol,
pe care-l contemplase ]ndelung:
— T[iculi\[, dumneata e=ti doftor?
— Nu, p[rinte. De ce?
— Credeam c[ e=ti doftor, fiule, s[ te-ntreb ce s[ fac eu cu
reumatismele astea care nu m[ mai las[.
— Salicilat, fu de p[rere mo=ierul, =i b[i de pucioas[.
— Oare? se mir[ b[tr`nul.
— D[ cu gaz, opin[ Aglae.
— D-ap[i c-am dat, arz[-l-ar focul =i de gaz, =i tot m[-mpunge
]ncornoratul!
— Am auzit c[ e bun camforul cu alcool, zise Olimpia.
— Ce e aia, bogheano? ]ntreb[ popa |uic[, ale c[rui
cuno=tin\e farmaceutice erau foarte reduse.
— }\i d[ de la farmacie; e ca o bucat[ de zah[r, care se
evaporeaz[ dac[ n-o \ii ]ntr-o pung[ cu boabe de piper.
— Ptiu, bat[-l gheena! se cruci popa |uic[.
P[rintele ar[t[ o sup[rare cu totul formal[, dup[ obicei.
— Doamne, cuvioase, nu mai pomeni de cele rele, tocmai
acum la praznicul unui r[posat.
Apoi p[rintele crezu de datoria lui s[ se ocupe =i de Otilia,
adres`ndu-se ]ns[ din respect, pentru presupusa durere,
celorlal\i:
— Dar domni=oara, fiica r[posatului, c-am uitat cum ]i zice...
— Otilia.
— A=a. Dar domni=oara Otilia ce-o s[ fac[ acum? O s[-i
fie ur`t f[r[ p[rintele dumisale. S[ fii tare cu sufletul, fiic[,
cum am v[zut pe multe din sexul dumitale. Cel pu\in dumneata
r[m`i cu rosturi, fiindc[ =tiu c[ r[posatul avea stare =i nu te
avea dec`t pe dumneata.

467
 G. C[linescu

To\i l[sar[ capul ]n jos, din felurite motive, =i Aglae nu mai

]ndr[zni s[ afirme c[ Otilia nu era fata lui Costache. Preotul,
lu`nd t[cerea drept ]ntristare, zise:
— Tinere\ea ]nvinge toate. Nu m[ ]ndoiesc c[ vei g[si la
m[tu=a dumitale =i la toate rudele m`ng`ierea de care are
trebuin\[ cel orfan.
La aceste vorbe impresionante nu pl`nse Otilia, care privea
mereu ]n farfuria din care nu lua nimic, ci Aurica, spre surprinderea
tuturor. Otilia putu crede c[, ]nduio=at[ de soarta ei, pe care o
socotea dureroas[, Aurica comp[timea. }n realitate Aurica
pl`ngea pentru propria ei condi\ie, deoarece vorbele p[rintelui
]i trezise ideea c[ e ca =i orfan[ pe lume, „f[r[ nici un sprijin“.
St[nic[ ]=i f[cu violen\[, st[p`nind o durere pe care n-o
avusese o clip[.
— Ce-a fost a fost, declar[ el, mor\ii din groap[ nu se mai
scoal[. S[-i vener[m =i s[ avem ochii a\inti\i spre noua
genera\ie care se ridic[.
— Cuvinte ]n\elepte! Drept ai gr[it! aprob[ p[rintele.
Apoi p[rintele v[zu pe Felix =i ]ntreb[:
— Dar t`n[rul cine este, vreo rud[? Ce studiaz[?
— E student ]n medicin[, r[spunse Aglae, ne vine cam rud[.
I-a fost Costache tutor c`t a fost minor.
— Bravo, bravo, zise preotul, =i eu am un b[iat, pe care, de
nu l-oi da la =coala militar[, ]l dau la medicin[.
St[nic[ nu se putu st[p`ni de a nu face mizerii morale
p[rintelui, de=i ]=i p[stra aerul smerit.
—De ce, sfin\ia-ta, ca preot, s[-l dai la armat[, la medicin[,
]n loc s[-l faci tot preot?
P[rintele r[spunse cu foarte mult sim\ pozitiv:
— +i pentru preo\ie ca =i pentru orice meserie trebuie
chemare. Iar fiu-meu nu mi se pare c[ e bun de preot. Atunci
eu sunt dator s[-l pun acolo unde poate fi folositor \[rii. }ns[ cu
ce tr[ie=te t`n[rul, dac[ e orfan, are func\ie?
— Nu. Are ceva avere de la p[rin\i!
— Frumos, frumos. E foarte cuminte c`nd p[rin\ii se ]ngrijesc
de copiii lor, ca s[ nu r[m`n[ pe drumuri s[ cer=easc[ pe la

468
 Enigma Otiliei

u=ile altora. Iat[, r[posatul s-a ]ngrijit =i a l[sat domni=oarei

avere frumoas[, case bune.
To\i l[sar[ din nou capul ]n jos. Otilia se scuz[ c[ nu se
simte bine =i se ridic[ s[ plece. Pascalopol ]i ceru ]nvoirea s[-i
spun[ ceva =i o urm[ afar[.
— Cine e domnul? ]ntreb[ iar[=i preotul, ned`ndu-=i seama
de repetatele lui gafe. Un unchi, desigur!
— E unchi! Unchi bun! declar[ St[nic[ cu clipiri ironice
]n ochi.
Pascalopol comunicase Otiliei c[ poate dispune de banii
de la banc[ =i o sf[tuia s[ uzeze cu pruden\[ =i s[ nu plece
numaidec`t din casa lui mo= Costache, spre a nu trezi b[nuieli.
— Asta am vrut s[-\i spun, deocamdat[, ]ncheie el. +tii
sentimentele mele fa\[ de dumneata. Dac[ nu altceva, poate
s[-\i fiu oric`nd un prieten mai ]n v`rst[, un p[rinte lipsit de
pedanterie. C`nd tr[ia Costache, te-am invitat la mine, f[r[
nici o jen[. Acum n-a= mai putea face asta, f[r[ voia dumitale.
Prejudec[\i eu n-am, =i nici dumneata n-ar trebui s[ ai, ca fat[
modern[. Sunt lipsit de orice ocupa\ie =i a= fi vesel s[-\i \iu de
ur`t, s[ te ocrotesc. E=ti liber[, ai bani, nu-mi datorezi nimic.
Vei face dar cum vei g[si de cuviin\[. Dar s[ =tii c[ vechiul
dumitale prieten \ine la dumneata ca ]ntotdeauna =i te va primi
cu bra\ele deschise oric`nd =i ]n orice condi\ii. Fericirea va fi
numai a mea.
Pascalopol s[rut[ m`na Otiliei =i-i f[cu un mic salut
prietenesc cu m`na.
— E simpatic[ nepoata dumitale, zise p[rintele lui Pascalopol,
de treab[ fat[. }mi pare foarte r[u de ]nt`mplare.
— Ce nepoat[? ]ntreb[ mo=ierul, ne]n\eleg`nd.
— Domni=oara Otilia!
— Da, da! se-ncurc[ Pascalopol.
— Dar, urm[ p[rintele, nu-n\eleg ce fel de unchi e=ti. Fratele
dumneaei parc[ nu e=ti, atunci din ce parte?
— Dinspre mam[, spuse repede Aglae, =i, ca s[ schimbe
vorba, propuse preotului curios s[ vin[ ]ntr-o zi s[ fac[ sfe=tanie
=i ]n casa ei, deoarece pretindea c[ de la o vreme nu prea-i
merge bine. B[nuia c[ sunt de vin[ gurile rele.

469
 G. C[linescu

— Nu, t[iculi\[, fu de p[rere popa |uic[, toate relele omului

vin numai de la diavol. El e pricina a toat[ neputin\a =i
vr[jm[=ia. S[ m[ chemi pe mine s[-\i citesc blestemele Marelui
Vasile, s[ vezi cum folose=te. Maic[, maic[, fuge dracul
sf`r`ind, =i l[s`nd fum =i miros de pucioas[ ]nd[r[t, cum zici
c[ e doftoria aia. De apa sfin\it[ plesne=te ]mpieli\atul. Iau
colea busuiocul =i-l v`r ]n agheasm[ =i-l ard cu ea de-i iese
sufletul, maica ploii lui.
— Cuvioase, se rug[ iar p[rintele, privegheaz[ la cele
ce spui.
— Las[, taic[, s[ ]nv[\ pe aceste fiice cum se izgone=te
r[ul de la cas[; =i zic a=a: „Blestemu-te pre tine, ]ncep[torul
r[ut[\ilor =i al hulei, ]ncep[torul ]mpotrivirii, =i izvoditorul
vicleniei; blestemu-te pre tine, cel lep[dat din puterea luminii
cei de sus =i surpat jos ]ntru ]ntunericul ad`ncului pentru ]n[l\are;
blestemu-te pre tine =i pre toat[ puterea cea c[zut[ urm[toare
voii tale; blestemu-te pre tine, duh necurat cu Dumnezeu
Savaot, =i cu toat[ oastea ]ngerilor lui Dumnezeu, cu Adonai,
cu Eloi, Dumnezeu cel atotputernic; ie=i =i te dep[rteaz[ de la
robul lui Dumnezeu, carele prin cuv`nt toate le-a zidit“.
V[z`nd c[ b[tr`nul e cam ame\it, p[rintele se ridic[ de
pe scaun:
— Hai s[ mergem, cuvioase, c[ e t`rziu =i lumea e m`hnit[,
ca dup[ ]nt`mpl[ri de acestea.
Popa |uic[ b[u restul de vin din pahar =i se porni cu regret
spre u=[. Acolo se opri =i spuse din nou Aurichii:
— C`nd vei aduce la dreapta cale a credin\ei pe ovrei,
vino, fiic[, cu el s[ te sfin\esc cu sf`nta tain[ a cununiei.
— Ce tot spune? ]ntreb[ Aglae, intrigat[ de misterioasele
lui vorbe.
— Nimic, mam[, a=a vorbe=te el, nu =tii c[ e b[tr`n =i
glume=te?
C`teva zile Aglae nu mai c[lc[ prin casa lui mo= Costache,
iar Felix =i Otilia ]=i continuar[ existen\a, ca =i cum nimic nu
s-ar fi ]nt`mplat. Apoi Aglae puse o femeie s[ cur[\e casa,
sp[l[ pe jos, d[du afar[ toate lucrurile. O parte le lu[ la ea,
altele le v`r] ]napoi, ]ngr[m[dindu-le ]ntr-o odaie.

470
 Enigma Otiliei

— Cu pianul [sta ce faci? ]ntreb[ ea pe Otilia. Otilia ridic[

din umeri. Aglae se purta deferent, dar rece, ca fa\[ de un chiria=
care e pe cale s[ se mute. }ntr-o zi ]ntreb[ iar[=i pe Otilia:
— Tu ce faci? ca s[ =tiu! Po\i s[ stai acum c`t vrei, dar s[ =tii
c[ eu la prim[var[ repar pu\in =i ]nchiriez casa. Nici nu e de
tine odaia de sus. M[ mir de ce nu-\i iei ]n ora= o odaie mobilat[!
Din toate cuvintele Aglaei rezulta c[ Otilia era socotit[ ca
o str[in[ tolerat[. Otilia nu se a=tepta la alte purt[ri din partea
Aglaei =i =tia c[ nu trebuie s[ fie ]ngrijorat[ de viitor. Ar fi
putut pleca oric`nd, ]ns[ ascultase sfatul lui Pascalopol =i un
instinct de iner\ie. }i era greu s[-l p[r[seasc[ pe Felix, cu el
]mpreun[ avea sentimentul c[ nimic nu s-a schimbat. Felix,
de asemeni, nu se hot[ra s[ plece, de team[ s[ nu se despart[
de Otilia, =i nu ]ndr[znea nici s-o mai ]ntrebe asupra inten\iilor
ei. A=tepta miracolul ca ea s[ deschid[ gura. Lui Felix, Aglae
]i f[cu, ispititoare, o propunere:
— Dumneata, cum e=ti singur, ai nevoie de-o familie, altfel
e greu. Ce pl[teai lui Costache, po\i s[-mi dai mie =i stai la noi
sau, dac[ vrei, r[m`i acolo, unde nu te sup[r[ nimeni =i po\i s[
faci ce pofte=ti.
— Am s[ m[ g`ndesc, zise Felix prudent, e posibil s[ fac
serviciul militar.
Otilia se hot[r] s[ duc[ provizoriu pianul la o prieten[; nu
din sim\ de proprietate, ci fiindc[ fusese al mamei sale. O rug[
pe Marina s[-i g[seasc[ un camion. Marina, care era un fel de
post telegrafic de interceptare, comunic[ inten\ia ]n casa Aglaei.
Aglae nu protest[:
—S[ =i-l-ia, e al ei!
Aurica ]ncepu s[ pl`ng[. Declar[ c[ pe ea a neglijat-o
toat[ via\a, c[ n-a avut o fericire ]n via\[, c[ o fat[ f[r[ pian,
]n ziua de azi, nu se poate m[rita. Mai curios era c[ nici nu
=tia s[ c`nte.
— Drag[, zise agasat[ Aglae, pianul nu pot s-o ]mpiedic s[
=i-l ia. E prea de tot. Trebuie s[-=i c`=tige =i ea o p`ine cu el.
Marina dest[inui Otiliei cele petrecute dincolo, =i Otilia
renun\[ s[ mai mute pianul.

471
 G. C[linescu

— Uite, ar[t[ ea instrumentul Aurichii, \i-l dau \ie, dac[ vrei.

Aurica holb[ ochii de surpriz[, o s[rut[ zgomotos pe Otilia
pe am`ndoi obrajii =i-i m[rturisi patetic:
— Totdeauna te-am iubit pe tine, c[ ai fost sincer[, =i n-am
aprobat-o pe mama. Sper c[ n-ai s[ ne p[r[se=ti, cel pu\in a=a
cur`nd. Te fericesc, ]n fond, c[ e=ti liber[ =i po\i s[ faci ce
vrei. Dac[ n-aveam eu familia pe cap, azi eram fericit[.
St[nic[ nu spuse nimic Olimpiei de banii smul=i de la
b[tr`n. Toate temerile lui mo= Costache trecuser[ asupra sa.
|inea banii sub c[ma=[, pe piele, nu f[r[ primejdie, fiindc[
Olimpia se uita foarte scrut[tor:
— Dar ce-ai tu acolo, St[nic[, de-\i st[ c[ma=a a=a umflat[?
— Nimic, ce s[ am, a ie=it ea a=a! =i St[nic[ ]=i ]ncheia
str`ns surtucul.
De c`nd avea bani, din care nu cheltuia nimic deocamdat[,
Olimpia ]l plictisea, iar c`nd Olimpia ]ncepu s[-i tot pun[
]ntreb[ri, care i se p[reau, pe drept sau pe nedrept, indiscrete,
o ur] de-a binelea. C[ut[ un pretext s[ se scape de ea. }ncepu
s-o certe:
— Madam, te rog s[ nu m[ spionezi. Eu sunt avocat, sunt
mai mult ca un duhovnic. Cine-mi ]ncredin\eaz[ un secret ]l
]nmorm`nteaz[ ]n mine. Pricepi? Mie mi se ]ncredin\eaz[ acte,
acte, madam, de care depinde onoarea indivizilor, averea lor.
Dac[ dumneata umbli prin h`rtiile mele =i arunci, Doamne
fere=te, una pe foc, ai nenorocit un client =i m-ai nenorocit =i
pe mine. }n lucrurile mele s[ nu umbli absolut deloc. }\i interzic
formal. De altfel trebuie s[ fac imposibilul s[-mi g[sesc un
birou, ca s[ lucrez ]n lini=te.
Ca s[ simuleze lipsa de bani, St[nic[ se f[cu c[ cere
]mprumut Aglaei o sut[ de lei, se mul\umi cu jum[tate, min\i
c[ a mai c[p[tat din alt[ parte =i-=i lu[ cu chirie dou[ od[i,
prin jurul Ci=migiului, mobil`ndu-le, =i pun`nd afar[ o firm[
aurit[: St[nic[ Ra\iu, avocat. Absenta tot mai des de acas[ =i,
foarte adesea, lipsea chiar noaptea. Felix ]l z[ri o dat[ la bra\
cu Georgeta, foarte radios.
}ntr-o noapte, St[nic[ veni acas[ t`rziu de tot =i, cam a\`\at
de b[utur[, intr[ ]n dormitor cu o idee fix[, de mult nutrit[, =i

472
 Enigma Otiliei

cu dorin\e conjugale. Olimpia dormea, horc[ind u=or, cu

plapuma pe jum[tate c[zut[. St[nic[ se a=ez[ pe marginea
patului =i o b[tu posesiv cu palma pe um[rul gras. Olimpia
s[ri ]n sus.
— Ce-nseamn[ asta, de m[ sperii ]n toiul nop\ii?
— Femeie scump[! declam[ St[nic[. Olimpia se ]ntoarse
pe partea cealalt[ =i c[ut[ s[ adoarm[ din nou.
— }n definitiv, zise St[nic[, ]ncerc`nd s-o ia ]n bra\e, tu
e=ti tovar[=a mea, tu e=ti prima mea dragoste.
— Dar ce ai, m[ rog, ]n noaptea asta? Ai chef de vorb[?
— Sunt un so\ iubitor, sentimental, ]ndulci St[nic[ glasul,
]ncerc`nd s[ s[rute pe Olimpia.
— Fugi de-aici, e=ti nebun? Las[-m[ s[ dorm!
St[nic[ se-nfurie:
— Ascult[, madam, scopul c[s[toriei este procrea\ia, =i
c`nd o femeie nu procreeaz[, decade din drepturile ei. De
vreme ce nu-mi dai o familie, nu m[ faci util patriei, m[ la=i
s[ m[ pierd ]n negura uit[rii, f[r[ urma=i, care s[-mi poarte
numele, nu mai e=ti, de fapt, so\ia mea. Eu sunt un sentimental,
un om bun; mi-am zis c[ poate e=ti ]n neputin\a fiziologic[
de a-mi da un fiu, =i cum ai f[cut tot ce-ai fost ]n stare, n[sc`nd
un copil neviabil, am fost ]nvins de caritate, de amorul spiritual
pentru tine, de amorul steril. Dar v[d c[ nu e a=a. Dumneata
e=ti ]nc[ capabil[ de a da fii =i te sustragi ]ndatoririlor morale
fa\[ de societate. Sunt sigur c[ ai recurs =i la droguri, ca s[
distrugi sfor\[rile mele pentru crearea unei familii. Din
momentul acesta, mi s-a luat de pe ochi o perdea, v[d limpede
=i ]nfr`ng sentimentalismul. Nemaifiind so\ia mea de facto,
voi face ca, ]n cur`nd, s[ nu mai fi nici de jure.
Zic`nd acestea, St[nic[ ie=i pe u=[, tr`ntind-o. Olimpia,
]nc[ somnoroas[, =i ne]n\eleg`nd bine ce urm[re=te St[ni-
c[, ]=i ]nchipui c[ bate c`mpii, ca de obicei, c[sc[ lene=[
=i adormi ad`nc. A doua zi nu-l v[zu pe St[nic[ =i se mir[.
Acesta nu veni nici la masa de pr`nz, nici seara, nici
noaptea, nici dou[ zile consecutive. Olimpia, ]ngrijorat[,
alerg[ la Aglae =i se ]ntreb[ dac[ nu i s-a ]nt`mplat ceva

473
 G. C[linescu

lui St[nic[, plec`nd cu chef de acas[. Dar Aurica, ]n turneul

ei zilnic, ]l v[zuse chiar cu o or[ mai ]nainte. Niciodat[
St[nic[ nu se sup[rase cu at`ta obstina\ie. Olimpia ]=i zise
]ns[ c[ o s[-i treac[ =i a=tept[ iar[=i, c`teva zile, f[r[ ca
St[nic[ s[ apar[. Atunci, ]ngrijorat[ de at`ta nebunie, cum
o socotea ea, descoperi cealalt[ locuin\[ a lui St[nic[ =i-l
prinse acolo:
— Ce este asta, St[nic[? Glum[ e asta, s[ lipse=ti at`ta
vreme de acas[?
St[nic[ lu[ un aer solemn:
— Doamn[, v-am spus c[ ]n urma ]ncet[rii de fapt a
convie\uirii noastre, prin ]ns[=i voin\a dumitale, am luat m[suri
s[ ne desp[r\im legal.
— Se vede c[ te-a ame\it cineva. Haide acas[ =i nu te mai
maimu\[ri a=a.
St[nic[ nu se ]mbl`nzi, ]n ruptul capului, =i Olimpia se
]ntoarse, pl`ng`nd, la Aglae:
— E nebun? zise Aglae, sup[rat[. N-are ce m`nca =i face
pe independentul? Ori a dat de bani?
De la St[nic[ veni un fel de scrisoare-notificare, ]n tonul
acesta:

„Stimat[ doamn[,
V[ comunic =i ]n scris ceea ce v-am notificat prin viu
grai, c[ orice leg[turi ]ntre noi au ]ncetat, urm`nd ca s[
recurgem la desp[r\irea legal[. Motivul este imposibilitatea
]n care m[ aflu de a avea copii, care s[-mi p[streze numele,
imposibilitatea, probabil fiziologic[, ]ntruc`t un copil s-a
n[scut neviabil, agravat[ =i de rea-voin\[ =i dovezi jignitoare
de repulsie fa\[ de mine. De altfel, v[ afla\i =i ]n culpa de
neurmare a so\ului ]n domiciliul conjugal, ]ntruc`t acest
domiciliu se afl[ de mult ]n strada... etc. Este ]n interesul
dumitale s[ tran=[m aceast[ chestiune, f[r[ zgomot, prin
consim\[m`ntul ambelor p[r\i.
V[ salut cu mult respect,
St[nic[ Ra\iu“

474
 Enigma Otiliei

— N-am avut noroc cu copiii =i pace! se c[in[ Aglae. Am

s[ m[ duc s[-i dau una, s[ m[ \in[ minte. Sup[rarea are =i ea
marginile ei. S[ zic c[ i-ai f[cut ceva. Bine! Oamenii se ceart[
=i se-mpac[. De ce nu l-ai luat =i tu mai cu bini=orul?
— Dar, mam[, zise Olimpia, pl`ng`nd cu mult[ abunden\[
de secre\ii nazale, dar nu i-am zis nici pis, pentru numele lui
Dumnezeu, asta pic[ a=a, din senin. Nu m-am certat cu el
aproape niciodat[. S[ =tii c[ are pe cineva =i caut[ pricin[ de
desp[r\ire. Sunt rudele lui care-l tot ]ndeamn[ s[ fac[ o c[s[torie
mai bogat[. Doar i-ai v[zut! To\i cu tr[suri, cu diamante.
Aglae se duse la St[nic[:
— I-ascult[, omule! ce te-a apucat? Ne r`de lumea! N-am
eu destul[ sup[rare, de la o vreme ]ncoace, cu Simion, cu
Titi, cu Costache, mi-a mai venit =i asta pe cap? Ce-ai cu
fata? spune-mi!
— Am explicat tot ce era de explicat!
— Fleacuri! Dac[ Olimpia \i-a spus ceva, ori \i-a f[cut
vreo sup[rare, spune-mi s[ =tiu =i eu, s[ =tie =i ea. Oamenii
uit[, nu se du=m[nesc a=a, f[r[ sf`r=it. Ce fel de recuno=tin\[
e asta? Te-am \inut aproape numai eu, at`ta vreme, \i-am dat
de m`ncare =i bani de buzunar, \i-am dat cas[, \i-am dat tot
ce-ai vrut, mai mult dec`t copilului meu, fiindc[ n-ai avut
nici o meserie. Acum, fiindc[ ai dat poate de bani, ]mi pl[te=ti
cu mofturi?
St[nic[ lu[ o atitudine demn[:
— Doamn[, nimeni mai mult ca mine nu cultiv[ recuno=tin\a.
+tiu tot ce-a\i f[cut pentru mine =i nu t[g[duiesc nimic, ]n mine
se d[ o lupt[ dureroas[ ]ntre sentiment =i datorie. Sentimentul
]mi d[ br`nci c[tre aceea care a fost so\ia mea =i c[tre dumneata
care mi-ai fost ca =i o mam[, iar datoria c[tre societate m[
]ndeamn[ s[ caut fericirea paternit[\ii, de care sunt privat de la
moartea lui Relu. }\i voi p[stra recuno=tin\[ etern[, iar Olimpiei
respectul ce datoresc unei femei care mi-a fost scump[. Dar nu
insista, nu c[uta s[ te folose=ti de sl[biciunea mea. Dumneata
]ns[\i ar trebui s[ m[ ]ncurajezi s[ fac ce fac.
Aglae se exasper[:

475
 G. C[linescu

—Eu s[ te ]ndemn s[ la=i pe Olimpia, dup[ ce te-am luat

zdren\[ros?!
— Doamn[! protest[ cu dignitate St[nic[.
— Banditule!
Aglae =i Olimpia consultar[ un avocat. Acesta le vorbi a=a:
— F[r[ ]ndoial[ c[ doamna e aceea care are dreptate =i
so\ul caut[ numai pricini de divor\. Motivele invocate sunt
neserioase, ]n spe\[, fiindc[ nu se pot controla. Dar ce pute\i
ob\ine? Cel mult divor\ul s[ se pronun\e ]n favoarea dumnea-
voastr[, c[ci alt[ cale nu e. Nu pute\i tr[i cu un om hot[r`t s[
divor\eze, care v[ va c[uta mereu pricini de ceart[. A=a c[ ]n
loc de a v[ mai expune unor confrunt[ri penibile, e mai bine
s[ consim\i\i. Alt[ cale, omene=te, nu v[d.
Bunul-sim\ al avocatului era evident, =i Olimpia se decise
s[ divor\eze. Bucuria lui St[nic[ fu a=a de mare, ]nc`t,
]nduio=at, ceru ]nvoirea s[-=i ia o ultim[ oar[ adio de la acelea
care-i fuseser[ mam[ =i scump[ so\ie. I se r[spunse c[ va fi
aruncat pe u=[ afar[, cu sergentul, ceea ce ]i d[du sentimentul
c[ e o victim[.
St[nic[ se ]mbr[c[ din ce ]n ce mai luxos =i, cer`nd
deocamdat[ o tr[sur[ de la rudele sale, trecu m`ndru de c`teva
ori pe strada Antim.
Felix a=tept[ ca Otilia s[ spun[ ceva, dar fata t[cea ca =i
mai ]nainte. I se p[ru nedelicat s[ mai deschid[ vorba, acum
c`nd doliul era ]nc[ proasp[t. Fata =edea ]ncuiat[ ]n odaie =i
p[rea c[ se plictise=te. }i era sil[ s[ ias[ ]n ora=, ]mbr[cat[ ]n
negru, iar s[ ias[ altfel o ]mpiedica supersti\ia c[ f[cea un r[u.
Se d[duse jos o dat[, s[ ]ncerce pianul, dar la prima not[ se
]nsp[im`nt[ de ecoul gol, ]nchise capacul =i renun\[. Acum ]=i
cercet[, st`nd ]n mijlocul canapelei, toate nimicurile din odaie
=i f[cea mormane, pe categorii. Intr[ odat[ la Felix, cu o
fotografie a ei, f[cut[ la Paris:
— Asta ai v[zut-o?
— Nu! E foarte reu=it[.
— |i-o dau \ie!
Felix st[tu o clip[ nedumerit, ]nfrico=at s[ mul\umeasc[.

476
 Enigma Otiliei

— Pentru ce mi-o dai? st[rui el.

— A=a... credeam c[ \ii s[ ai fotografia mea.
— O fotografie se d[ cuiva de care te despar\i, ca amintire!
Otilia ]=i l[s[ m`inile sub\iri peste umerii lui Felix:
— Nu, nu, nu \i-am dat-o pentru desp[r\ire. Mi-a venit a=a
s[ \i-o dau!
Felix ]i s[rut[ m`na ajuns[ ]n dreptul gurii =i Otilia ]l atinse
u=or cu buzele pe obraz. T`n[rul se ]ntoarse =i apuc[ de m`ini
pe fat[, ]ntr-un gest mai viu. Aceasta se ap[r[ bl`nd:
— Felix, e p[cat acum, s[ fim cumin\i. Mai bine spune-mi
ce f[ceai aici?
Felix ]i ar[t[ groasele tratate. Otilia se uit[ ]n unul,
r[sfoindu-l cu degetele ei sub\iri, =i zise:
— Trebuie c[ munce=ti foarte mult!
— Da, vreau cu orice chip s[ ies bine la examene!
— +i ai s[ fii mul\i ani ocupat a=a?
— C`\iva ani =i din ce ]n ce mai mult. Cu toate astea,
adev[rata munc[ productiv[, =tiin\ific[ nu va ]ncepe dec`t
dup[ ce voi termina studiile. Am de g`nd s[ m[ specializez,
s[ devin un nume.
Felix privi cu hot[r`re calm[, neorgolioas[ pe Otilia.
Aceasta ]=i trecu degetele prin p[rul lui:
— E foarte frumos ceea ce faci tu, te admir. C`nd m[
g`ndesc c[ al\ii la v`rsta ta, chiar =i f[r[ s[ aib[ viitorul
asigurat, se \in de petreceri.
— Dac[ ai =ti, Otilia, de ce energie sunt ]n stare, de ce
abnega\ie, dac[ a= avea cui s[ ]nchin aceast[ for\[! Numai
munca goal[ nu-mi ajunge, ]mi trebuie dragostea.
— Dar dac[ eu ]\i spun: nu te iubesc dec`t pe tine =i, orice
s-ar ]nt`mpla, tu r[m`i prietenul meu adev[rat, ai putea s[-\i
realizezi idealurile?
— Ce s[ se ]nt`mple?
— +tiu eu? Parc[ putem s[ facem tot ce ne trece prin cap?
— Putem! afirm[ d`rz Felix.
Otilia ]i ]ncurc[ p[rul:
— Po\i tu, acolo, ]n studiul t[u, ]n cariera ta b[rb[teasc[,
dar sunt =i alte lucruri, care nu se pot, ]n via\[.

477
 G. C[linescu

— Ce anume?
Otilia schimb[ vorba:
— C`\i ani ai tu, Felix, acum? Dou[zeci =i unu =i ceva! Nu?
Felix consim\i cu capul. Fata ]l str`nse, u=or, de g`t:
— Tu =tii c[ eu sunt mai b[tr`n[ dec`t tine? Da, [sta este
tristul adev[r!
— +i ce are a face? Crezi c[... asta e o piedic[... ]n...
— A=! n-am vrut s[ spun asta! C`t e=ti de b[nuitor! Am spus
doar c[ sunt b[tr`n[.
— La v`rsta asta? Dar ai fizionomia unui copil.
Otilia trecu ]n fa\a oglinzii =i se contempl[. Observa\ia lui
Felix era ]ntemeiat[. Otilia avea fa\a neschimbat[, de totdeauna,
=i nu p[rea mai mult de optsprezece ani.
— Tu nu cuno=ti via\a, Felix, relu[ Otilia ideea, pentru o
fat[, reu=ita ]n via\[ nu e o chestiune de studiu =i de energie.
Admir inteligen\a =i voin\a ta de b[rbat, dar astea nu sunt bune
=i pentru o femeie. Rostul femeii este s[ plac[, ]n afar[ de asta
nu poate fi fericire!
— Ai dreptate, a=a e, confirm[ Felix, ea trebuie s[ plac[
b[rbatului energic, ca s[-i dea gustul de a lupta.
— Nu =tiu cui trebuie s[ plac[, =tiu ]ns[ c[ o femeie ignorat[
de b[rbat e un monstru. Prive=te la biata Aurica. Singura noastr[
form[ de inteligen\[, mai mult de instinct, e s[ nu pierdem cei
c`\iva ani de existen\[, vreo zece ani cel mult. C`t crezi tu c[
mai am de tr[it, ]n ]n\elesul adev[rat al cuv`ntului? Cinci,
=ase ani! Pe urm[, am s[ cap[t cearc[ne la ochi, zb`rcituri pe
obraz, o s[ devin agitat[ ca Aurica, imposibil[. C`nd ai venit
tu eram o feti\[, =i acum, dup[ at`t de scurt timp, sunt b[tr`n[.
Tu nu te pricepi ]n lucrurile astea, Felix. Voi la dou[zeci =i unu
de ani sunte\i copii, =i la treizeci de ani abia v[ ]nsura\i. C`nd
voi avea treizeci de ani ]ns[, pentru mine a ]nceput declinul.
Pascalopol (nu te sup[ra c[-i pronun\ numele) e cam de v`rsta
tantei Aglae, =i el este elegant =i cu suflet t`n[r, =i te asigur c[
place la multe femei, iar Aglae e o bab[. Succesul nostru ]n
via\[ e o chestiune de vitez[, iubite Felix. Ah, ce r[u ]mi st[
negrul, m[ ]nvine\e=te la fa\[.

478
 Enigma Otiliei

Otilia d[du s[ plece. Dar mai ]nt`i ]ntreb[:

— Tu e=ti ocupat, nu?
— Ai nevoie de mine? Sunt la dispozi\ia ta!
— Nu vreau nimic! Te-am ]ntrebat dac[ tu e=ti ]ntr-o epoc[
de studiu, c`nd trebuie s[ cite=ti mult, s[ lucrezi.
— Asta, da! m[rturisi Felix.
— Ei, bine, lucreaz[, e singurul mod de a-mi face pl[cere!
Nu uita c[ mi-ai f[g[duit c[ vei face carier[!
Otilia ]ncepu s[ ]mpart[ ]n dreapta =i ]n st`nga lucruri pe
care nu le mai g[sea utile (=i aproape totul nu-i mai trebuia), =i
Aurica avu lotul cel mai mare din aceast[ distribu\ie.
— De ce-\i ]mpar\i lucrurile? ]ntreb[ Felix.
— Ce mai lucruri! Rochii vechi, sticle goale de parfum,
ilustrate, m[nu=i, fleacuri de astea... O femeie nu are, propriu-zis,
nimic, dec`t rochiile de pe ea. +i astea ]nc[ trebuie s[ fie de
ultima mod[.
Din prad[ lu[ =i Aglae. Purt`nd m[nu=ile =i ciorapii Otiliei,
m`ndr[ de acest mic desfr`u senil, nu ]nceta de a oc[r] pe
fat[, din dou[ puncte de vedere: ]nt`i c[ cump[ra numai lucruri
scumpe, ca =i c`nd ar fi milionar[, al doilea c[ nu e str`ng[toare
=i arunc[ obiecte ]n bun[ stare. Plictisit[ de doliu, Otilia,
]ngenunchind ]ntr-o sear[ ]nainte de culcare ]n pat, se rug[ ]n
g`nd astfel: „Papa, tu =tii bine c[ eu te iubesc, dar negrul nu-mi
st[ bine. Tu m-ai l[sat totdeauna s[ m[-mbrac cum vreau =i
m-ai ap[rat de al\ii, de ce vrei ca acum s[-mi fie sil[ de mine?
Pentru tine n-are nici o ]nsemn[tate dac[ eu m[-mbrac ]n alb
sau negru. +i ]ntr-un fel, =i-ntr-altul tot trist[ sunt f[r[ tine.“
Otilia ]=i f[cu cruce =i se culc[, iar a doua zi arunc[ doliul
=i umbl[ dup[ jurnalele de mode.
— Na, zise Aglae, z[rind-o pe fereastr[, \i-am spus eu c[
nu \ine doliul! „Papa ]n sus, papa ]n jos.’’ Toate numai
maimu\[reli. Se vede c[ i-a dat Costache bani pe furi=, c[
altfel de unde-ar avea?
}n fond Otilia se plictisea =i ar fi voit s[ ias[ ]n ora= ]nso\it[
de cineva. Se temea s[ nu-l tulbure pe Felix =i-l ]ntreb[ ]ntr-un
chip cu totul vag:

479
 G. C[linescu

— Ce de mai cite=ti! Ai s[ te-mboln[ve=ti.

Se a=tepta ca Felix s[ r[spund[: „Dac[ vrei, pot ]ntrerupe
pu\in lectura“. }ns[ Felix confirm[:
— }ntr-adev[r, am mult de lucru!
— Atunci, zise Otilia, te las s[-\i vezi de treab[.
La mas[, fata ]l rug[ s[-i vorbeasc[ despre el, despre
impresiile lui de la cursuri, ceea ce Felix f[cea, cu oarecare
pruden\[, nevoind s[ fie pedant. Dar era grav ]n pasiune =i nu
putea s[-=i ascund[ tulburarea sub frivolit[\i. Otilia ]i spuse:
—Tu ai o profunditate care sperie o fat[. Dac[ ai =ti ce
proaste suntem noi, fetele!
— Te sperii pe tine?
— Nu pe mine! Sperii pe orice fat[, ]n genere, fiindc[ fetele
nu v[d departe =i n-au cultul m[re\iei, cum scrie ]n c[r\i.
— M[ ironizezi!
— Ah, nu! vorbesc de fetele comune, dac[ ai urm[ri s[ ai
satisfac\iile m[runte. Sunt =i fete sublime. Dar fetele admir[
pe oamenii ca tine =i merg dup[ oameni ca St[nic[.
— Mi-e indiferent. Nu voi iubi niciodat[ o fat[ seac[. Te
iubesc pe tine, care e=ti frivol[ numai ]n aparen\[, dar ]n fond
e=ti inteligent[ =i profund[.
— Sunt =i eu ca toate fetele!
Alt[ dat[, Otilia chem[ pe Felix l`ng[ ea =i-l supuse unui
interogatoriu ]mbl`nzit cu ]mbr[\i=[ri:
— Felix, stai aici, g`nde=te-te bine, =i numai dup[ ce te-ai
g`ndit bine, atunci s[-mi r[spunzi. S[ presupunem c[ noi doi
ne-am c[s[tori.
— De ce „s[ presupunem“?
— Fii serios =i ascult[. C`nd un lucru nu e ]nc[, se presupune.
Ei bine, s[ presupunem c[ ne-am c[s[tori, crezi tu c[ am putea
face asta a=a de cur`nd?
— Pentru ce nu?
— Pentru c[ e=ti legat de studiile tale, fiindc[ nu e=ti ]nc[
liber s[ faci ce vrei! Un t`n[r ca tine are nevoie de oarecare
libertate, c`t[va vreme, ca s[ cunoasc[ via\a. E firesc. Dac[
ne-am c[s[tori acum, peste c`\iva ani, c`nd \i-ai face cariera,
te-ai =i plictisi de via\a de familie.

480
 Enigma Otiliei

— Niciodat[ nu m[ voi plictisi de tine!

— N-am zis de mine, am zis de via\a de familie. C`nd vei
fi liber =i vei ]ncepe s[ arunci ochii ]n jurul t[u, atunci ai s[ te
sim\i legat. O so\ie, a=a ]mi ]nchipui, fiindc[ n-am nici o
competen\[, trebuie s[ fie totdeauna o ultim[ alegere.
— Cau\i fel de fel de pricini, fiindc[ nu m[ iube=ti. }n loc
s[-mi spui neted.
— Ba te iubesc. Nu m[-ntrerupe. +i eu, =i tu avem nevoie de
pu\in[ zburd[lnicie, =i-\i spun sincer c[ o c[s[torie numaidec`t
mi se pare ceva pedant, paralizant, ceva gen Aurica. Putem s[
lungim logodna c`\iva ani, =i, cum nu putem sta ]mpreun[ aici,
s[ ne ia lumea la ochi, mergem la Paris, tu pentru medicina ta,
eu pentru pian, st[m acolo, studen\e=te, p`n[ ce ni se va na=te
instinctul casnic. Felix drag[, te iubesc, dar vreau s[ mi se mai
zic[ domni=oar[, e a=a de chic, s[ mi se dea ciocolat[ etc. Ia
]nchipuie-\i — „Doamn[! stimat[ doamn[!“ (Otilia ]ngro=[ vocea,
imitativ) — e oribil.
— Otilia, dar n-avem nevoie s[ spunem la toat[ lumea c[
suntem c[s[tori\i, mai ales ]n str[in[tate, putem tr[i ca ni=te
adev[ra\i boemi, s[ ne facem de cap. }ns[ c[s[toria e un
leg[m`nt tainic, care ne d[ ]ncredere la am`ndoi.
— C`nd nu este ]ncredere fireasc[, n-o poate da c[s[toria.
Ai avut cazul celebrului St[nic[.
— Dac[ nu suntem c[s[tori\i, continu[ Felix, nu putem sta
nici al[turi unul de altul.
—De ce?
— Fiindc[... fiindc[ eu te iubesc... fiindc[ eu te iubesc
cum trebuie s[ iubeasc[ orice om normal, se ]ncurc[ Felix. +i
nu voi consim\i niciodat[ s[ nu m[ port leal cu viitoarea mea
so\ie. Tu nu e=ti Georgeta!
— Nu sunt Georgeta, e sigur, dar iert pe Georgeta!
}n alt[ zi, Otilia ]mbr[\i=[ iar[=i pe Felix, ]n chipul ei
copil[resc, =i-l ]ntreb[:
— Felix, g`nde=te-te bine =i apoi r[spunde-mi. Dac[ o fat[
\i-ar spune: am gust s[ cutreier lumea cu tine, s[ fac cele mai
fantastice meserii, s[ ajungem dansatori ]n Mexic, \i-ai l[sa,
iubind-o, rosturile tale, ai renun\a la cariera ta, la studiile tale?

481
 G. C[linescu

T`n[rul o privi mirat:

— E cineva, zise el, care s[-mi cear[, cu tot dinadinsul,
a=a ceva?
— Nu, Felix. Am pus =i eu o ]ntrebare nebun[.
Otilia risipise ]ntr-at`t lucrurile ei, ]nc`t odaia r[m[sese
aproape goal[ =i nu se putea ]nchipui c[ va mai putea sta
mult, ]n astfel de condi\ii. }=i str`nsese lucrurile ]n dou[
geamantane =i alerg[ toat[ ziua prin ora=. Lui Felix ]i l[murea
c[ nu mai voia s[ stea mult[ vreme acolo, sub ochii Aglaei,
care avea aerul c[ o \ine de mil[. }l ]ntreb[ =i pe el ce are de
g`nd s[ fac[.
— Dar asta, Otilia, depinde de tine. Dac[ zici c[ m[ iube=ti,
atunci tu ]mi vei spune ce s[ fac. Dac[ nu...
— Ai dreptate! Te iubesc, nu te ]ndoi. Voi decide eu ce e
de f[cut.
Afar[ era prim[var[ timpurie, =i z[pezile se topiser[
inund`nd totul. Vr[biile se l[sau ]n band[ s[ culeag[ ceea ce
g[seau dup[ moin[. Un fior de energie trecea prin trupul lui
Felix. }ntr-o sear[ de la ]nceputul lui martie, Felix st[tu p`n[
t`rziu, citind. Auzea al[turi pa=i ]n odaie, zgomot de lucruri
mi=cate. Apoi totul se potoli =i i se p[ru chiar c[ ghice=te
stingerea l[mpii. T`rziu de tot, spre miezul nop\ii, auzi o
sc`r\`itur[ a u=ii de al[turi, pa=i u=ori de picioare goale care
merser[ p`n[ ]n dreptul u=ii lui.
— Felix, se auzi glasul =optit al Otiliei, tu dormi?
— Nu!
— Stinge lampa.
Cu sentimentul unui lucru nea=teptat, Felix sufl[ pe deasupra
sticlei. U=a se deschise =i se-nchise la loc, =i ]n slaba lumin[
aruncat[ de flac[ra din sob[ t`n[rul z[ri pe Otilia, cu picioarele
goale, ]n c[ma=a ei lung[ de noapte. P[rea o p[pu=[ m[rit[.
Toat[ convorbirea se urm[ mai ]n =oapt[.
— Drag[ Felix, m-am g`ndit foarte bine, bine de tot. }n
interesul meu =i al t[u, acum nu ne putem c[s[tori.
Dezolarea lui Felix se sim\i ]n ]ntuneric, ]n destinderea
mu=chilor. Otilia ]l str`nse tare de g`t, apropiindu-se de el.

482
 Enigma Otiliei

— Nu ne putem c[s[tori acum, am zis, dar mai pe urm[,

da. Ca s[-\i dau o dovad[ c[ te iubesc, am venit la tine. Putem
fi b[rbat =i so\ie =i f[r[ binecuv`ntarea lui popa |uic[.
Felix o lu[ ]n bra\e (era foarte u=oar[), o ]n[bu=i ]n s[rut[ri,
primite f[r[ ]mpotrivire, apoi se a=ez[ pe fotoliu, cu fa\a la
pieptul ei:
— Otilia, =opti el, solemn, m-am ]ncredin\at. Ceea ce faci
tu acum, numai o fat[ cu suflet fin putea s[ fac[. Iart[-m[ c[
am pus la ]ndoial[ dragostea ta =i bunele tale inten\ii. Nu, nu
trebuie s[ m[ la=i tu s[ fiu nedelicat. De acum ]ncolo cred c[
vei fi odat[ so\ia mea =i te voi a=tepta oric`nd.
Otilia ]l s[rut[ o dat[, ap[sat, apoi s[ri ]n picioare.
— +tii ce? Vreau cel pu\in, dac[ tu e=ti at`t de leal, s[ dorm
noaptea asta la tine. S[ vad cum e ]n patul unui b[iat.
Se arunc[ ]n patul lui Felix, ghemuindu-=i picioarele sub\iri
]n poalele c[m[=ii, =i t`n[rul o ]nveli bine =i apoi merse el
]nsu=i =i se-ntinse pe o canapea mic[, l`ng[ sob[.
— Otilia, =opti el, ]n chip de „noapte bun[“, sunt foarte
fericit. Noaptea asta e solemn[ ]n existen\a mea.
Diminea\a Felix se scul[ sprinten =i privi spre pat. Plapuma
forma un cuib gol. T`n[rul ]=i ]nchipui c[ Otilia a trecut ]n
camera ei, se sp[l[ repede pe fa\[, c`nt`nd, se piept[n[ =i ie=i
]n geaml`c, s[ bat[ la u=a fetei.
— Otilio, Otilio?
Nu r[spunse nimeni. Trase clan\a =i v[zu c[ u=a se deschide.
}n[untru nu era nimeni, odaia aproape goal[, geamantanele
lipseau. Felix alerg[ ca un nebun pe sc[ri, c[ut[ prin toate
od[ile =i o descoperi pe Marina ]n buc[t[rie:
— Unde e domni=oara Otilia?
— P[i, nu =tii? A plecat din zori, cu tr[sura, cu geamantane
cu tot. S-a dus unde-o fi urma ei.
Mult[ vreme Felix st[tu ]ntr-o prostra\ie total[, apoi,
venindu-=i pu\in ]n fire, sim\i nevoia s[ alerge, colind[
str[zile =i +oseaua, =i, ]n sf`r=it, se hot[r] s[ mearg[ la
Pascalopol. Acolo afl[ c[ mo=ierul era plecat la Paris cu
„domni=oara“. Peste dou[ s[pt[m`ni primi o carte po=tal[
ilustrat[ cu aceste r`nduri:

483
 G. C[linescu

„Cine a fost ]n stare de at`ta st[p`nire, e capabil s[ ]nving[

=i o dragoste nepotrivit[ pentru marele lui viitor.
Otilia“
De atunci Felix n-o mai v[zu niciodat[ pe Otilia. Afl[
numai c[ se c[s[torise cu Pascalopol, pe care-l ur] din nou.
R[zboiul d[du lui Felix, peste c`\iva ani, prilejul de a se
afirma ]nc[ de t`n[r. Dup[ ]ncheierea p[cii fu aproape
numaidec`t profesor universitar, specialist cunoscut, autor de
memorii =i comunic[ri =tiin\ifice, colaborator la tratate de
medicin[ cu profesori francezi. Se c[s[tori ]ntr-un chip care
se cheam[ str[lucit =i intr[, prin so\ie, ]ntr-un cerc de persoane
influente. St[nic[ se ]nsur[ cu Georgeta, cu care nu avu,,fii“,
dar avu protectori asidui, f[cu politic[; declar[ c[ simte „un
ritm nou“, fu chiar prefect ]ntr-o scurt[ guvernare, =i acum
este proprietarul unui blockhaus, pe bulevardul Tache Ionescu.
Unele gazete de =antaj ]l acuz[ c[ patroneaz[ tripouri =i
cercuri de morfinomani. Felix l-a ]nt`lnit odat[, =i St[nic[,
b[t`ndu-l pe umeri familiar, l-a felicitat:
— Bravo, =tiu c[ te-ai ajuns. Era =i de prev[zut. +tii c[
Otilia nu mai e cu Pascalopol?
Felix nu ]ndr[zni s[ ]ntrebe ce s-a f[cut, dar a=tept[ totul
de la limbu\ia lui St[nic[:
— A divor\at de Pascalopol, dup[ ce l-a tocat, =i acum e
prin Spania, prin America, nu =tiu pe unde, nevasta unui conte,
a=a ceva. +i aia s-a ajuns.
Pe Pascalopol, Felix ]l ]nt`lni, o dat[, ]n tren, ]n drum spre
Constan\a. Era b[tr`n de tot, uscat la fa\[, dar tot elegant, =i
aproape nu mai sem[na cu cel de alt[dat[. F[lcile ]i tremurau
c`nd vorbea. Fu Pascalopol acela care recunoscu pe Felix.
— M[ mai cuno=ti? Eu sunt Pascalopol!
Dup[ c`teva vorbe banale, mo=ierul scoase din buzunar o
fotografie care ]nf[\i=a o doamn[ foarte picant[, gen actri\[
intre\inut[, =i un b[rbat exotic, cu floare la butonier[. Fotografia
era f[cut[ la Buenos Aires.
— Nu =tii cine e? ]ntreb[ Pascalopol pe nedumeritul
Felix. Otilia!
484
 Enigma Otiliei

Speriat, Felix se mai uit[ o dat[. Femeia era frumoas[, cu

linii fine, dar nu era Otilia, nu era fata nebunatic[. Un aer de
platitudine feminin[ stingea totul. Avusese dreptate fata: „noi
nu tr[im dec`t cinci-=ase ani!“
— +i... =i de ce v-a\i desp[r\it?
— O! pentru nimic. Eram prea b[tr`n, vedeam c[ se plictise=te,
era o chestiune de umanitate s-o las s[-=i petreac[ liber[ anii
cei mai frumo=i. S-a c[s[torit bine =i-mi scrie, uneori. Pe dumneata
te-a iubit foarte mult =i mi-a spus chiar c[, dac[ ar =ti c[ suferi,
nu s-ar da ]napoi de a m[ ]n=ela cu dumneata. Mi-a spus
aceasta... dar n-a f[cut-o. A fost o fat[ delicioas[, dar ciudat[.
Pentru mine e o enigm[.
Felix se ]nchise ]n biroul lui =i scoase vechea fotografie pe
care i-o d[duse Otilia. Ce deosebire! Unde era Otilia de
alt[dat[? Nu numai Otilia era o enigm[, ci =i destinul ]nsu=i.
Dinadins, ]ntr-o duminic[, o lu[ pe strada Antim. Prefacerile
nu schimbaser[ cu totul caracterul str[zii. Casa lui mo= Costache
era leproas[, ]nnegrit[. Poarta era \inut[ cu un lan\, =i curtea
toat[ n[p[dit[ de scaie\i. Nu mai p[rea s[ fie locuit[. Cele
patru ferestre din fa\[, de o ]n[l\ime absurd[, ]n[l\au rozetele
lor gotice pr[fuite, iar marea u=[ gotic[ avea geamurile plesnite.
Felix ]=i aduse aminte de seara c`nd venise cu valiza ]n m`n[
=i tr[sese de schel[l[itorul clopo\el. I se p[ru c[ \easta lucioas[
a lui mo= Costache apare la u=[ =i vechile vorbe ]i r[sunar[
limpede la ureche:
„Aici nu st[ nimeni!“

485
 CUPRINS
G. C[linescu

REFERIN|E ISTORICO -LITERARE

Pe autorul Enigmei Otiliei ]l obsedeaz[ ideea paternit[\ii. Literatura
lui se ordoneaz[ astfel ]n jurul acestei scheme universale, c[reia un
spirit speculativ ca al lui C[linescu n-a obosit s[ ]i g[seasc[ nenum[rate
semnifica\ii. Paternitatea e, de pild[, expresia nemijlocit[ a ]nsu=i
principiului creator; prin z[mislirea de urma=i se perpetueaz[ via\a =i
cap[t[ sens o filozofie a biologicului. Totodat[, paternitatea presupune
un ]ntreg sistem etic, al r[spunderii con\inute ]n calitatea de tat[ =i ]n
cea de fiu.(…)
Paternitatea are =i expresia ei social-economic[. Condi\iile na=terii =i
ale cre=terii ]i determin[ fiec[rui individ punctul de pornire ]n via\[;
descenden\a ]l modeleaz[ ]ntr-un fel socialmente; omul poate mo=teni,
sau nu, stare, rang, avere; ]n statutul lui social se prelunge=te ceva din
existen\a celui care l-a adus pe lume. Ideea de paternitate atinge =i
problemele esteticii. Artistul z[misle=te, dar nu ]n ordine natural[, e
p[rintele operelor sale =i se perpetueaz[ prin ele. Reprezint[ ]ns[ aceasta o
]mplinire omeneasc[ echivalent[?
OV. S. CROHM{LNICEANU, Literatura rom`n[ ]ntre cele dou[
r[zboaie mondiale, vol. I, Editura Minerva, Bucure=ti, 1972, p. 549

Toate romanele lui G. C[linescu constituie moduri de experimentare

a romanului, indiferent c[ scopul urm[rit con=tient de autor poate fi
altul. Cartea nun\ii repet[ Dafnis =i Chloe, pun`nd ]ntr-o schem[ dat[
fapte noi. Dar conven\ia, ]n loc s[ fie atenuat[, este agravat[. }ntre aceste
fapte de via\[ contemporan[ (meciuri de box, c[l[torii cu trenul,
cinematograf etc.) =i schem[ este un contrast c[utat =i at`t de mare ]nc`t
sugereaz[ ]ndat[ caracterul experimental. Ce vom urm[ri ]n acest prim
roman c[linescian nu va fi adev[rul psihologic ori social, de=i ambele pot
s[ nu lipseasc[, ci adev[rul unei estetici, practicarea unei teorii a
romanului. Orice roman trebuind s[ fie clasic prin atitudinea fa\[ de
realitate, e modern prin decor, care e istoric: aceasta fiind ideea de baz[ a
lui G. C[linescu, ne vom ]nt`lni ]n Cartea nun\ii cu o ]ncercare de a o
ilustra. }n Enigma Otiliei, demonstra\ia vizeaz[ balzacianismul. At`t

486
 Enigma Otiliei

romanul educa\iei sentimentale, c`t =i cel social, al rapacit[\ii burgheze,

c`t, ]n fine, acela molieresc al avari\iei sunt posibil balzaciene, cu elemente
]ns[ din fra\ii Goncourt =i Zola (observarea morbidit[\ii, a biologiei
degradate, ca ]n Cartea nun\ii, ]n episodul cu m[tu=i ori ]n Scrinul negru
]n descrierea aristocra\iei ce decade =i a bolii Catiei). }n Bietul Ioanide =i
Scrinul negru, experimentul merge spre epicul pur =i spre senza\ional.
Lipsa aerului vie\ii se simte ]n toate. G. C[linescu devine, mai ales ]n
ultimele c[r\i, un colec\ionar: de artificii, procedee, fapte de stil, documente
artistice, formule narative. Ludicul atinge aici punctul de sus.
Nicolae MANOLESCU, Arca lui Noe. Eseu despre romanul rom`nesc,
vol. 1, Editura Minerva, Bucure=ti, 1980, p. 263-264.

}n Melancolia lui Dürer, celebra gravur[, G. C[linescu remarc[

„privirea indirect[“ (=i „noroas[“), pe care o denun\[ ]n propria-i
adolescen\[ formativ[ =i c[reia ]i opune dubiile medita\iei mature, dar
tot prin acea privire a Melancoliei, metamorfozat[. E aici un joc de
ipostaze =i contradic\ii scump nu numai poetului din G. C[linescu.
Oricum, privirea indirect[, piezi=[, ca atitudine liric[, e o idee profund[
=i plin[ de semnifica\ii. Mai cu seam[ dac[ avem ]n vedere voca\ia
fundamental[ a lui G. C[linescu, de a considera lumea (]n care cuprinde
]ns[=i persoana sa) sub specia comicului, deci abolind melancolia: el se
situeaz[ pe sine, un liric ]n universul integrator, nu ca poet, ci ]n postur[
de poet. O disimulare piezi=[, ce determin[ acea mefien\[ aproape
general[ a criticii fa\[ de poezia c[linescian[, b[nuit[ de inautenticitate.
Doar c[, pe aria ]ntreag[ a lirismului c[linescian, mimetismul, pasti=a,
imita\ia se reveleaz[ ca forme ale posturii, ale disimul[rii, ale „privirii
indirecte“. Ele nu reflect[ o s[r[cie, ci o cazn[, o impozi\ie, o deliberare
din ad`ncime, o estetic[ ce se manifest[ implicit prin elogiul me=te=ugului
(virtuozit[\ii), inspira\iei luciferiene (condeiul arde „ca fosforul lui
Mefistofel“): „Azi suflu me=te=uge=te / }n spuma grea diafan[, / +i
strofa adesea plesne=te/Ca sticla vene\ian[“. Suntem pe calea alexan-
drinismului, manierismului c[linescian.
Ce este Enigma Otiliei (1938), dac[ nu un roman comic? D`ndu-\i
impresia unei juc[rii perfecte, de =uruburi =i arcuri, care de la prima
declan=are a mecanismului merge ca un ceasornic, epicul apare aici
prea pur, prea tehnic, f[r[ alt[ motiva\ie dec`t gratuitatea sa estetic[
prea evident[; aceast[ tehnic[ pur[ ca un joc se aplic[ ]ns[ pe un
material realist, instabil ca ]ns[=i via\a =i totu=i captat, ]ncorsetat de
recea voluptate a autorului. Stilul a fost redus la func\ia comunic[rii
directe, elementele artistice ale prozei au disp[rut — la un scriitor at`t

487
 G. C[linescu

de bogat ]n valori imagistice, v[dite =i ]n romanul anterior, Cartea

nun\ii (1933) —, resorturile psihologice ]nse=i r[m`n`nd ascunse
(dar cu rezultate precise) ]n materialitatea faptic[, schematizat[,
esen\ializat[ p`n[ la caricatur[ — o caricatur[ ]nc[ romantic[.
Enigma Otiliei nu te angajeaz[ afectiv, nu te absoarbe ]ntr-o alt[
realitate, care s[ anuleze pe a ta proprie, ci te atrage, te amuz[, te
farmec[, te subjug[ estetic, ]\i d[ o pl[cere pur intelectual[, gratuit[,
ludic[, joc din ce ]n ce mai plictisitor, mai steril, c`nd e reluat. Comicului
tehnic al romanului ad[ug`ndu-i-se comicul propriu al eroilor: to\i
sunt personaje de comedie caragialesc[, av`nd ticurile, resorturile
mecanice ale eroilor caragiale=ti, numai c[ — deosebindu-se de autorul
Scrisorii pierdute — humorul c[linescian s-a eliberat de veninul satiric,
de cu\itul nemilos al zeflemistului, care avea o at`t de vie con=tiin\[ a
moravurilor. Caragiale e un nervos =i un ]ndurerat social (nu moral),
]n timp ce G. C[linescu e un cinic jovial. Prin faptul c[ se aplic[ acelora=i
tipuri, aceleia=i epoci (cu o diferen\[ poate de o genera\ie =i, bine]n\eles,
]ntr-o viziune despoliticianizat[), cu aceea=i tendin\[ de a ]mpinge
comicul la delir, la absurd, humorul lui C[linescu se ]nrude=te cu cel
caragialesc. La ambii autori putem vorbi de amestecul de „moft“ =i de
straniu uman ]n postur[ comic[, la ambii putem observa inaptitudinea
pentru tragic (la Gogol, comicul e tragic). Dar nici humorul lui
Caragiale nu seam[n[ cu humorul s[n[tos, care spore=te sentimentul
vitalit[\ii ]n lector, ca la Creang[, la G. Br[escu ori la Al. O. Teodoreanu.
Pe c`nd ]ns[ la Caragiale distingem humorul morbidit[\ii sociale, la
G. C[linescu, aici, se poate vorbi de un humor al morbidit[\ii biologice:
humor ter\iar la Simion, comic luetic la Titi, reac\ii mecanice de natur[
endocrin[ la Aurica (insatisfac\ie sexual[), ori la Aglae (histeria).
Ca tip de erou balcanic, bucure=tean, St[nic[ Ra\iu, personajul
exemplar al romanului, merit[ s[ fie considerat o crea\ie de prim rang, pe
linia epicii rom`ne=ti, ]n galeria noastr[ na\ional[, al[turi de Dinu P[turic[
=i Lic[ Trubaduru. Ceea ce spore=te semnifica\ia sa este o anumit[ simpatie
a autorului fa\[ de versatilitatea (cum o nume=te) structural[ a unui
personaj mimetic, capabil de judec[\i moral-valabile =i chiar de transpozi\ii
sentimentale ]n lume ale moralului, de=i actele lui r[m`n permanent
imorale — ca =i cum autorul ar pre\ui ]n canalia inteligent[ eforturile,
echival`nd inteligen\a activ[, bun[, cu o munc[ ce trebuie r[spl[tit[. }n
cadrul „balzacianismului“ (interese de afaceri, de succesiune) din Enigma
Otiliei, cel mai ]ndrept[\it s[-=i ]nsu=easc[ banii avarului Giurgiuveanu
este singurul care munce=te pentru ]nsu=irea lor, prin inteligen\a dedicat[
acestui scop: St[nic[ Ra\iu. Aceast[ interpretare a lui St[nic[ poate fi

488
 Enigma Otiliei

temeinic sprijinit[ pe ideile din eseul Domina bona (1947), unde pentru
C[linescu „labilitatea (lui Caragiale) vine din inteligen\[“, Conul Leonida
fiind apreciat drept o „minte dialectic[“, deoarece „sare iute peste
contradic\ii“. Incoeren\a eroilor lui Caragiale o consider[ C[linescu drept
„o tensiune a spiritului“, deci „un fond“, =i el zice despre Ca\avencu, burlesc
memorabil:„C[ expozi\ia ideilor este extravagant[ nu import[, funda-
mental este c[ eroul tr[ie=te mari senza\ii ideologice“, c[ci „a profera
cuvinte incoerente nu ]nseamn[ a fi =i f[r[ fond“, iar despre mentorul
Junimii: „Maiorescu e credincios unei „idei“ =i nu poate ]n\elege =i pe
cealalt[“ =i „o astfel de obstina\ie ]mbun[t[\e=te fiin\a etic[, ]ns[ o s[r[ce=te
de experien\e morale, pentru ca tot lui Maiorescu s[-i fie retras[ excelen\a
fiin\ei etice liniare, ]n favoarea meandrelor labile ale „experien\elor
morale“: „Un T[nase Scatiu superior, subtil, u=or melancolic, energic cu
delicate\e este Titu Maiorescu“.
I. NEGOI|ESCU, Istoria literaturii rom`ne, vol. 1, Editura Minerva,
Bucure=ti, 1991 (indicat pe foaia de titlu corect: 1992), p. 184-185.

De la romanul liric, C[linescu a trecut la romanul obiectiv, de

tipologie, balzacian, cu Enigma Otiliei (1938), unde idila ]ntre Otilia
M[rculescu =i Felix Sima, student medicinist, cedeaz[ locul intrigilor
avocatului St[nic[ Ra\iu, ginerele Aglaei Tulea, pentru dob`ndirea
mo=tenirii rentierului Costache Giurgiuveanu, tutorele Otiliei. Cu acest
roman, C. realizeaz[ romanul citadin cu cea mai bogat[ galerie de
caractere din literatura rom`n[. Costache Giurgiuveanu este avarul
afectuos fa\[ de pupila sa, incapabil de a face ceva pentru ea. St[nic[
Ra\iu, ginerele Aglaiei Tulea, e arivistul intrepid, decis s[ se ]mbog[\easc[
printr-o lovitur[ (smulge banii lui Costache, pricinuindu-i astfel un
atac de apoplexie). Felix e t`n[rul ]ndr[gostit labil, ezit`nd s[ ia o decizie
ferm[, Leonida Pascalopol, b[rbatul matur, generos =i altruist, ]n stare
s[ ]n\eleag[ capriciile unei femei (se va c[s[tori cu Otilia, spre a-i acorda
apoi libertatea), Simion Tulea, so\ul subordonat de so\ie, alienat din
rosturile lui, Titi, fiul s[u, un apatic r[mas prea mult sub tutela matern[,
Weismann, colegul lui Felix, medicul dotat cu sim\ practic, doctorul
Vasiliad, un sceptic. La fel de interesant[ e galeria temperamentelor de
femei. Aglae e femeia voluntar[, mama care-=i nenoroce=te cu autoritatea
ei familia, Olimpia, fiica sa, nevasta plat[, predestinat[ p[r[sirii, Aurica,
fata care nu se poate m[rita, invidioas[, Otilia, exponent[ a misteriosului
=i atr[g[torului etern feminin cu instinct practic. S-au recunoscut
romancierului, ]n afar[ de ]nsu=irea de a observa umanitatea sub latura

489
 G. C[linescu

moral[ =i a face clasifica\ie caracterologic[, puterea de a zugr[vi ]n

detaliu un mediu, dup[ metoda aceluia=i Balzac, evocarea Bucure=tiului
dinainte de primul r[zboi mondial, ca =i viziunea pictural[ a imensit[\ii
B[r[ganului, loc de repaus pentru gentilomul cu suflet de artist, Leonida
Pascalopol.
Cele dou[ romane erau suficiente pentru a atesta virtu\ile de prozator
ale criticului, experimentator =i al nuvelei („Iubita“ lui B[lcescu, Catina
damnatul, Noi vrem p[m`nt, Necunoscutul) c`nd, dup[ un manifest
literar clasicist (Sensul clasicismului, 1946) C. a ]ntreprins o noua
aventur[ romanesc[ nea=teptat[, situ`ndu-se ]n fruntea romancierilor
din perioada postbelic[. Tema din romanul Bietul Ioanide (1953), scris
]ntre 1947 =i l949, a fost, defini\ia autorului ]nsu=i, s[ arate „cum tr[iesc
spiritele academice vremurile furtunoase“.
Dic\ionarul scriitorilor rom`ni (coordonatori: Mircea Zaciu, Marian
Papahagi, Aurel Sasu), Editura Funda\iei Culturale Rom`ne, Bucu-
re=ti, 1995, p. 514-515.

Romanul Enigma Otiliei (numit ini\ial P[rin\ii Otiliei), publicat

]n 1938, ridic[ de la bun ]nceput probleme privind ]ncadrarea lui
]ntr-un curent literar. Structura, compozi\ia, personajele, arhitectura
naratorial[, o serie de pasaje lirice demonstreaz[ cu pregnan\[ c[
romanul este, ]n acela=i timp, clasic, romantic =i realist, dar nu lipsesc
nici elemente baroce. Dac[ aceste apartenen\e ar fi comparate, evaluate,
s-ar putea trage u=or concluzia c[ romanul apar\ine totu=i realismului
critic, sau realismului balzacian. }n perioada interbelic[, tehnicile
balzacian[, proustian[, stendhalian[ dob`ndiser[ un mare prestigiu
gra\ie Hortensiei Papadat-Bengescu, lui G. C[linescu sau lui Camil
Petrescu, ]ns[ nu poate fi vorba aici de o „mod[“ sau de o aservire la
modele universale. Prozatorii no=tri le-au folosit ]n maniere insolite,
f[r[ ostenta\ie, ca simple necesit[\i stilistice orientate de for\a mesajului
pe care opera voia s[-l transmit[.
Romanul Enigma Otiliei se ]nscrie firesc ]n primul r`nd ]n sfera
realismului critic balzacian, fiind un roman care ofer[ cititorului o
imagine ampl[ a societ[\ii bucure=tene de la ]nceput de secol XX. Tematic,
opera ar putea fi ]nscris[ ]n r`ndul crea\iilor care prezint[ „istoria unei
mo=teniri“, dar inten\ia auctorial[ pare s[ fie aceea de a realiza mai
multe studii de caz. Firul naratorial demonstreaz[ astfel c[ personajele

490
 Enigma Otiliei

lui C[linescu sunt concomitent „tipuri“, dar =i individualit[\i. Leg[tura

cu realitatea este evident[ at`t ]n construirea, c`t =i ]n evolu\ia eroilor.
Autorul omniscient =i omniprezent ]=i creioneaz[ de la ]nceput eroii =i
ace=tia vor evolua, ]n stil clasic, cu o consecven\[ caracterial[ perfect[. Mai
mult dec`t at`t, destinul eroilor este implicit o urmare a calit[\ilor =i defectelor
pe care ei le etaleaz[ ]n cuprinsul c[r\ii. Mo= Costache Giurgiuveanu se
define=te din primele pagini ca un avar =i astfel se va comporta p`n[ c`nd
moare. Felix Sima este ambi\iosul profesional de la ]nceput =i totul se va
centra, ]n cazul lui, ]n jurul voin\ei de a deveni un medic celebru, dorin\[
pentru care va accepta cu stoicism =ederea ]n spa\iul meschin oferit de cele
dou[ familii din strada Antim.
Firul nara\iunii ]ncepe, dup[ precizarea autorului, ]n iulie l909 =i are
]n principal, ca spa\iu de desf[=urare, casa lui mo= Costache. Ra\iunile
epicului implic[ ]ns[ =i alte spa\ii, astfel c[ se p[trunde ]n sfera familiei
Tulea, ]n casa lui Leonida Pascalopol, la mo=ia acestuia din B[r[gan, ]n
casa Georgetei sau a lui St[nic[ Ra\iu. Mediile sunt diferite: negustori,
afaceri=ti, industria=i, curtezane, parveni\i, ceea ce d[ imaginea ampl[ a
unei societ[\i care se ]nchin[ zeului ban. Aproape ]n fiecare loc este prezent
St[nic[ Ra\iu, cu debitul s[u verbal exagerat =i cu ]ndr[zneala-i calculat[,
de=i ie=it[ din comun.
Personajul martor este Felix Sima. Acesta este fiul doctorului militar
Iosif Sima de la Ia=i. R[mas orfan (]i moare ]nt`i mama, apoi tat[l) este
sub tutela lui mo= Costache, un fel de unchi prin alian\[. T`n[rul, ]nc[
minor, vine la Bucure=ti pentru a-=i continua studiile, iar prima ]ntrevedere
cu tutorele s[u este de-a dreptul ilariant[. C`nd ajunge ]n strada Antim,
unde locuia mo= Costache, b[tr`nul avar ]l ]nt`mpin[ cu afirma\ia
stupefiant[: „...nu, nu st[ nimeni aici, nu cunosc...“. Interven\ia Otiliei ]l
salveaz[ pe t`n[rul timid, aflat aproape ]n pragul dezn[dejdii. Din prima
sear[ eroul are ]n fa\a ochilor persoanele care ]i vor zbuciuma pu\inul
timp p`n[ la majorat. }l cunoa=te pe rafinatul Leonida Pascalopol, prietenul
lui Costache Giurgiuveanu =i protectorul Otiliei, apoi „clanul“ Tulea,
familia Aglaei, sora b[tr`nului avar care avea un so\ senil =i trei copii:
Olimpia, c[s[torit[ cu St[nic[, Aurica, o fat[ b[tr`n[, obsedat[ de
matrimoniu, =i Titi, ]ntr-un fel, retardat mintal.
}n casa lui mo= Costache se ]nfirip[ idila plin[ de inedit dintre Felix =i
Otilia. Casa lui Giurgiuveanu are o via\[ ciudat[ pentru c[ totul se
coordoneaz[ zg`rceniei b[tr`nului: interiorul slab luminat, mobilele
adunate de ocazie, pere\ii scoroji\i, sc[rile care sc`r\`ie. Totul necesit[

491
 G. C[linescu

repara\ii, iar acestea nu se fac din avari\ie. Casa este ]ntr-o puternic[
antitez[ cu camera Otiliei, plin[ de lucruri scumpe =i de bun-gust, toate
furnizate de generosul Pascalopol.
Felix devine martor al celei mai spectaculoase scene: jocul de c[r\i
care adun[ ]n jurul mesei cele mai bizare caractere: mo= Costache,
Aglae — avizi dup[ c`=tig, Pascalopol blazat =i dezinteresat, =i Aurica —
anost[, uneori absent[ la ceea ce e ]n jur. Spectatorii jocului sunt: Felix,
Otilia, care e mereu ]n preajma lui Pascalopol, =i Simion Tulea, inofensiv
=i taciturn. Jocul de c[r\i este un bun prilej pentru etalarea g`ndurilor
mali\ioase ale Aglaei care ironizeaz[, jigne=te cu premeditare at`t pe
Otilia c`t =i pe Felix. Felix observ[ avari\ia b[tr`nului unchi, cochet[ria
Otiliei, r[utatea =i meschin[ria Aglaei, devenind ]n timp un interiorizat.
Spre a se salva, ]=i ]ntre\ine un jurnal ]n care are curajul s[-=i noteze ]n
special st[rile afective legate de frumoasa Otilia. Fa\[ de Pascalopol,
eroul-martor are sentimente contradictorii: ]l respect[, se revolt[
]mpotriva lui sau ]l ur[=te, ]n conformitate cu aten\ia pe care i-o acord[
Otilia acestui elegant mo=ier.
Otilia este asemenea unui copil zburdalnic, plin de candoare =i
sensibilitate. C`nd cei doi tineri merg la mo=ia lui Pascalopol, lui Felix i se
clarific[ multe din atitudinile stranii ale Otiliei, ]n care vede un amestec
ciudat de copil[rie =i maturitate. R[m`ne ]ns[ consternat c`nd, f[r[ a
spune ceva, Otilia pleac[ pentru c`teva luni la Paris, ]nso\it[ de Pascalopol.
Aceast[ perioad[ este pentru Felix un lung moment de fr[m`ntare pe
care ]ncearc[ s[-l traverseze vizit`nd-o pe Georgeta, curtezana unui b[tr`n
general. Revenirea acas[ a Otiliei se face firesc, totul reintr[ ]n normal, iar
declara\iile de dragoste sunt mai pronun\ate, de=i tot at`t de pure =i
frumoase ca mai ]nainte.
Idila celor doi este un fenomen candid, opus vie\ii meschine a clanului
Tulea, secondat de St[nic[ Ra\iu, care manifest[ un v[dit interes pentru
ceea ce face Costache Giurgiuveanu cu banii. To\i sunt interesa\i dac[
b[tr`nul a f[cut vreun testament Otiliei. }ntr-un fel, ei ]=i potolesc
interesul ]n momentul ]n care b[tr`nul ]ncepe s[ construiasc[ o cas[, ]n
gr[dina imobilului din strada Antim. Construc\ia pare s[ fie nefast[
pentru b[tr`n deoarece, ]n timp ce-=i inspecta materialele, el sufer[ un
prim accident vascular. „Familia“, interesat[ „s[ nu ias[ un ac din cas[“,
pune st[p`nire pe locuin\[ =i ]l p[ze=te pe b[tr`n a=tept`nd s[ moar[.
Dar mo= Costache ]=i revine ]n urma congestiei =i ]ncepe s[ se intereseze
mai mult de s[n[tate =i de suflet. }ncearc[ chiar s[-=i aduc[ ]n cas[ o

492
 Enigma Otiliei

femeie, pe Paulina, ]ns[, c`nd aceasta ]i cere s[ o treac[ ]n testament,

Costache refuz[, iar femeia pleac[.
Casa lui mo= Costache este spionat[ sistematic de St[nic[. Acesta
apare =i dispare f[r[ motiv, colport`nd diverse =tiri dintr-o cas[ ]n alta.
C`nd Giurgiuveanu are a doua criz[, St[nic[ profit[ de scurta absen\[
a Otiliei =i a lui Felix =i ]i fur[ b[tr`nului banii de sub saltea. Din aceast[
cauz[ avarul moare. Familia ]l ]ngroap[ cu oarecare fal[ spre a nu fi de
„r`sul lumii“.
}ntr-o situa\ie dilematic[ r[m`ne Otilia, pentru care mo= Costache
nu apucase s[ depun[ la banc[ dec`t o sut[ de mii de lei =i care refuz[
c[s[toria cu Felix, pe motiv c[ ea ar constitui o piedic[ ]n calea realiz[rii
sale profesionale. }ntr-una din zile, Otilia p[r[se=te casa =i din acel moment
Felix nu o mai vede niciodat[.
Dup[ mai mul\i ani, Felix se re]nt`lne=te cu Pascalopol, mult ]mb[tr`nit,
care ]i spune c[ Otilia e ]n Spania, c[s[torit[ cu un conte.
Felix ajunge a=a cum visase, un doctor de renume, profesor universitar
=i realizeaz[ =i o c[s[torie fericit[. Rev[z`nd-o ]ntr-o fotografie oferit[ de
Pascalopol, lui Felix ]i e cu neputin\[ s[ o recunoasc[ ]n femeia cu tr[s[turi
fine pe Otilia cea plin[ de ciud[\enii =i copil[roas[ din anii tinere\ii.
O ascensiune spectaculoas[ are St[nic[ Ra\iu care, devenit bogat,
gra\ie banilor fura\i de la mo= Costache, o p[r[se=te pe Olimpia, se
c[s[tore=te cu Georgeta =i ajunge om politic.
Romanul are, oarecum, o construc\ie simetric[, deoarece, ]n final,
eroul observator Felix se re]ntoarce pe strada Antim =i revede casa lui mo=
Costache, l[sat[ ]n paragin[, amintindu-=i de replica b[tr`nului, acum
adev[rat[: „Aici nu st[ nimeni“.
Marele talent =i modernitatea lui C[linescu se relev[ ]n primul r`nd ]n
modul cum romancierul ]=i construie=te personajele. Acestea sunt definite
]n spiritul realismului balzacian, deduc`ndu-se caracterul =i preocup[rile
lor din modul cum se ]mbrac[, dup[ mediul ambiant, dup[ preferin\ele
pentru jocuri de societate sau ]ntruniri familiale. Pe de alt[ parte, imaginea
personajului este =i mai veridic[ atunci c`nd sunt prezentate =i p[rerile
celorlal\i eroi despre ei ]n=i=i.
Cele mai multe impresii sunt legate de Aglae Tulea. }n timp ce Otilia o
accept[ a=a cum este, f[r[ s[ aib[ resentimente pentru toata r[utatea ei,
Felix tr[ie=te uneori sentimente de abandon =i vrea s[ se rup[ de acest
mediu ]nchistat =i ostil: „}l obosea, ]l nelini=tea aceast[ lume f[r[ instinct
de rudenie, aprig[, ]n care un om nu se putea ]ncrede ]n nimeni =i nu era

493
 G. C[linescu

sigur de ziua de m`ine. }i fur[ odio=i to\i, =i Costache, =i Aglae, =i ceilal\i =i

un g`nd ]i st[ruia ]n minte, s[ fug[ c`t mai repede din aceast[ cas[.“ }n
maniera sa plin[ de franche\e, St[nic[ o reprezint[ pe Aglae astfel: „Asta
n-are nimic sf`nt. B[rbat, frate, to\i-s fleac pentru ea. Ambi\ioas[ =i
veninoas[“.
Weissmann o define=te deosebit de bine ]ntr-o singur[ propozi\ie: „Este
bab[ absolut[, f[r[ cusur ]n r[u“.
C[linescu realizeaz[ concomitent tipuri =i individualit[\i. Aproape toate
personajele ilustreaz[ tipologii, cu dou[ excep\ii: Pascalopol =i Otilia. Pe
Leonida Pascalopol ]l unicizeaz[ strania dragoste pentru Otilia, despre
care spune: „...n-am prea stat ca s[ disting, ce e patern =i ce e viril ]n
dragostea mea“.
Otilia e mai mult un simbol al feminit[\ii dec`t un personaj. Eteric[,
sensibil[, capricioas[, este totu=i matur[, av`nd un mod filozofic de a-i
privi pe oameni =i de a observa via\a, societatea. +i ea, =i Felix sunt martorii
r[ut[\ii =i ai l[comiei umane.
Romanul lui C[linescu are =i accente romantice. Prozatorul descrie
cu mult[ sensibilitate B[r[ganul, hele=teul de la mo=ia lui Pascalopol, o
turm[ de bivoli ]n c`mpie etc. Descrierea hele=teului ]l define=te pe C[linescu
drept un intelectualist, expresia sa artistic[ apropiindu-se de lirica lui Ion
Barbu sau de prozele lui Geo Bogza: „P[m`ntul sc[pat de str`nsoarea
vegeta\iei era negricios =i colbos, ]nc`t caii intrau cu picioarele ]n el
ca-ntr-un lichid fumeg[tor. O perdea groas[ =i scund[ de s[lcii se rezema
]n jos pe orizont, =i din cauza netezimii solului toat[ ]ntinderea avea
]nf[\i=area unui sm`rc, cu deosebirea c[ adev[ratul hele=teu era mai
]ntunecos =i mai lucios. Smocurile rare de buruieni ]nfipte ca ni=te gheare
]ntoarse ]n sus sem[nau cu ierburile din iconografia bizantin[. +i, ca =i
acolo, un soare uria= de aram[ se l[sa ]nro=it pe zare. Priveli=tea era
sinistr[ =i grandioas[.“ Surprinz[toare este aici apropierea dintre termenii
populari =i cei neologici (colbos, hele=teu, smoc =i iconografia bizantin[,
sinistr[, grandioas[, sol.
Romanul lui G. C[linescu Enigma Otiliei reprezint[ tipul de roman
total, at`t ca form[ artistic[ c`t =i din punctul de vedere al con\inutului.
El este o fresc[ a societ[\ii rom`ne=ti de la ]nceput de secol XX, c`nd se
pun ]n mi=care energii pentru ocuparea unui loc comod =i important ]n
contextul social.
Istoria dialectic[ a literaturii rom`ne (coordonator Gheorghe
Cr[ciun, Editura Magister (imprimare: Editura Cartier =i Prut
interna\ional), Chi=in[u,1997, p. 415-418.

494
 Enigma Otiliei

a) Enigma Otiliei este un roman social, realist, fiindc[ tema, eroii,

conflictul, subiectul sunt luate din via\a societ[\ii bucure=tene de la
]nceputul secolului al XX-lea.
Ideea este c[ o societate parazitar[ nu are sensul de a exista.
Subiectul este istoria unei mo=teniri. Costache Giurgiuveanu, un b[tr`n
avar, agonise=te de-a lungul vie\ii o avere, care intr[ printr-un concurs de
]mprejur[ri ]n m`na unui escroc St[nic[ Ra\iu. Solu\ia este realist[, fiindc[
cel mai adaptat la o „so\ietate f[r[ de prin\ipuri =i f[r[ de moral[“ este
St[nic[ Ra\iu, arivistul brutal, f[r[ scrupule, t`lharul. Calificativul „t`lhar“
pentru St[nic[ Ra\iu pare dur, dar este exact, fiindc[ ]n momentul c`nd
]i fur[ banii lui Costache Giurgiuveanu, el provoac[ moartea acestuia.
Costache Giurgiuveanu este avarul, iar Aglae Tulea, sora lui, este varianta
sa feminin[. Clanul Tulea, adic[ Simion, Titi, Aurica, Olimpia tr[iesc
parazitar. Otilia este snoaba, Pascalopol este rafinatul. Felix Sima este
ambi\iosul. Eroii alc[tuiesc dou[ grupuri sociale, care se confrunt[. Pe de
o parte clanul Tulea, cu Aglae Tulea, St[nic[ Ra\iu, Olimpia, Aurica, Titi
lupt[ s[ pun[ m`na pe avere, iar de cealalt[ parte Costache Giurgiuveanu,
Otilia, Felix Sima, Pascalopol, lupt[ ca s[-i ]mpiedice. Eroii sunt tipici =i
ac\ioneaz[ ]n ]mprejur[ri tipice.
Caracterul realist al romanului se exprim[ prin critica institu\iilor
sociale =i a moravurilor. Familia, ca celul[ a societ[\ii, este v[zut[ ]ntr-o
ipostaz[ jalnic[. Clalnul Tulea cu Aglae dezumanizat[, cu Simion internat
la ospiciu, cu Titi ratat, cu Olimpia alungat[ de St[nic[ Ra\iu, cu Aurica
nem[ritat[, ne d[ o imagine a degrad[rii familiei. Chiar nucleul Costache
Giurgiuveanu, Felix Sima, Otilia are o situa\ie precar[, iar mariajul dintre
Pascalopol =i Otilia este meschin =i ipocrit. Eroii sunt egoi=ti, dau prioritate
capriciilor, tr[iesc pe conceptul carpe diem1 =i nu sunt dispu=i s[ fac[
sacrificiu. C`nd Simion se alieneaz[ este ]ndep[rtat f[r[ mil[. C`nd
Costache Giurgiuveanu este atacat de paralizie, Aglae ]i ocup[ casa, dar
nu aduce un medic s[-l ]ngrijeasc[. Este o analiz[ =tiin\ific[, balzacian[ a
unei lumi de arivi=ti, ]n care toate inten\iile, motiva\iile comportamentului
sunt dominate de bani. Chiar Felix Sima este un ambi\ios, care parvine
prin =tiin\[, prin profesia de medic. El se deosebe=te de ceilal\i prin calit[\i
morale, prin concep\ia despre lume =i via\[, prin faptul c[ este un om de
valoare, activ social, =i nu un parazit.
b) Enigma Otiliei poate fi interpretat ca un roman de problematic[,
fiindc[ dezbate problema paternit[\ii. To\i eroii ]=i definesc caracterul,
comportamentul, ]n func\ie de aceast[ problematic[.

1
Bucur[-te de ziua de azi! (lat. - n.red.).

495
 G. C[linescu

Costache Giurgiuveanu este realizat pe dualitatea dintre avari\ie =i

dragostea patern[, fiind o replic[ la romanul Mara de Ioan Slavici. Raportul
dintre avari\ie =i paternitate este bine exprimat, c`nd Costache Giurgiuveanu
sf[tuit de Pascalopol transform[ averea sa alc[tuit[ din imobile, localuri, ]n
bani spre a-i depune la o banc[ pe numele Otiliei. Din cauza avari\iei nu-i d[
lui Pascalopol dec`t o sut[ de mii, iar dou[ sute de mii le va \ine pentru el =i-i
vor fi furate de St[nic[ Ra\iu.
Aglae Tulea, sora lui Costache Giurgiuveanu, este caracterizat[ prin
dualitatea paternitate =i dezumanizare. Ca mam[ ]=i asum[ rolul
paternit[\ii, fiindc[ Simion este alienat, dar ca avar[ ajunge la un
comportament inuman. Pe ea n-o intereseaz[ s[-=i ajute fratele, ci ]i
ocup[ casa ca s[ pun[ m`na pe avere.
St[nic[ Ra\iu este demagogul paternit[\ii. Face teoria familiei, ca
Ric[ Venturiano al lui Caragiale, dar ]l las[ pe Reli=or, b[iatul bolnav, s[
moar[, fiindc[ n-are nici un interes s[ fie prea legat de clanul Tulea. }i va
propune Otiliei s[ se c[s[toreasc[ cu el, ca s[ pun[ m`na pe averea lui
Costache Giurgiuveanu. Dup[ ce-l fur[ =i-l omoar[ pe Giurgiuveanu o va
p[r[si pe Olimpia =i se va c[s[tori cu Georgeta. Este drumul descris de
Nicolae Filimon, care ]i d[ lui Dinu P[turic[ o tovar[=[ de via\[ necinstit[,
viclean[, o aliat[ pentru afacerile cele mai murdare.
Cei doi orfani, Otilia =i Felix, caut[ s[ se ocroteasc[ unul pe cel[lalt.
Felix ]i propune Otiliei s[ se c[s[toreasc[ cu el, dorind s[-i asigure
existen\a. Otilia va opta pentru Pascalopol, fiindc[ nu se consider[ o
partener[ de via\[ pentru Felix. Coordonata paternitate, =i nu iubirea ]i
determin[ op\iunea.
Pascalopol este realizat pe dualitatea dintre paternitate =i iubire. El o
cunoa=te pe Otilia de mic[, a crescut pe genunchii lui, a considerat-o un
fel de fiic[, iar Otilia ]l consider[ un fel de tat[. }=i va asuma o parte din
rolul paternit[\ii =i-i pune pe numele ei la banc[ o sut[ de mii de lei ]nainte
ca Giurgiuveanu s[-i dea ace=ti bani. }i face toate capriciile. O duce la
Paris. C`nd Otilia va cunoa=te un argentinian bogat, el ]i va reda libertatea.
c) Problema iubirii poate determina interpretarea romanului ca un
roman de dragoste, ]n sensul c[ aduce povestea unei iubiri. Otilia este o
eroin[ romantic[, excep\ional[, fiindc[, de=i tr[ie=te ]ntr-un mediu corupt,
]=i men\ine candoarea, puritatea, este ca un nuf[r, care cre=te alb pe balta
plin[ de mocirl[ a societ[\ii burgheze bucure=tene. Tema, eroii, conflictul,
subiectul au ]n acest context o structur[ afectiv[. Felix, care o iube=te,
cite=te ]n ochii ei limpezi =i plini de senin[tate candoarea =i este contrariat
de b`rfele puse ]n circula\ie de clanul Tulea.

496
 Enigma Otiliei

Iubirea este problematizat[ ca ]ntr-un roman expresionist. C`nd Felix

o s[rut[ cu patim[ pe Otilia, aceasta ]l ]nva\[ s[ s[rute delicat. C`nd ]i
analizeaz[ palma =i vede c[ va avea =apte copii, se sperie. Reac\ia ei devine
o motiva\ie pentru a-l respinge pe Felix. C`nd Otilia, sufocat[ de grosol[niile
clanului Tulea, pleac[ cu Pascalopol la Paris, Felix, derutat, are o scurt[
aventur[ cu Georgeta =i-i pare c[ a tr[dat-o pe Otilia.
Otilia este delicat[, frumoas[, voluntar[, instruit[, dar indepen-
den\a ei, felul ]n care ]=i exprim[ personalitatea este elementul de
disjunc\ie, de incompatibilitate dintre eroi. Raportul ambiguu dintre
ea =i Pascalopol, dar mai ales discu\ia franc[ a lui Pascalopol, care-i
spune c[ va lupta cu armele lui pentru Otilia, ]l tulbur[ pe Felix =i nu
=tie cum s[ ac\ioneze, ca s-o scoat[ din influen\a mediului malefic
burghez. El vrea s[ aib[ o discu\ie decisiv[ cu Otilia, vrea s[ aib[
certitudinea c[ Otilia ]l iube=te, c[ se va c[s[tori cu el. R[spunsul fetei
este echivoc. „De tine depinde totul“. }n esen\[ Otilia este prins[ de
mreaja conceptului carpe diem. Ea vrea s[ c[l[toreasc[, s[ str[luceasc[
prin saloane, s[ se bucure de via\[, s[ nu munceasc[, s[ n-aib[
r[spunderea unei mame.
Teoria raportului dintre b[rbat =i femeie, pe care o face Pascalopol,
c`nd caut[ s[ explice atitudinea dezumanizat[ a Aglaei Tulea, grosol[nia,
brutalitatea, arivismul, de care d[ dovad[, este un mod indirect de a-i
spune Otiliei: „eu =tiu s[ iubesc, fiindc[ sufletul meu e vacant, fiindc[
n-am iubit pe nimeni“.
Teoria dragostei f[cut[ de Aglae Tulea este a unei ariviste: „Dragoste!
Fleacuri! Pe vremea noastr[ nu mai era asta. Dup[ nunt[ vine =i dragostea“.
Aceasta explic[ =i ]mpietrirea sa l[untric[.
Aurica este obsedat[ de problema dragostei, ca fiind singurul
mijloc de a se realiza. Ea n-are o profesie, un rol social, vegeteaz[ =i
exprim[ soarta tragic[ a fetei b[tr`ne ]ntr-o situa\ie precar[. „Dac[
n-ai noroc, degeaba. Po\i s[ fii frumoas[, po\i s[ ai zestre, po\i s[ ie=i
]n lume =i b[rba\ii nu se uit[ la tine. Pentru asta trebuie s[ te na=ti.
Mai sper =i eu c`t[va vreme =i pe urm[, adio“. Ea reprezint[ ratarea
sub aspectul erotic.
Iubirea este o problem[ care determin[ diferen\ierea eroilor, ca =i
problema paternit[\ii. Pentru Felix iubirea este o comuniune de interese,
idealuri, aspira\ii, modul de a organiza o familie, o via\[ stabil[.
Pentru Otilia iubirea este un sentiment delicat ca o floare, care are
nevoie mereu de un decor schimbat spre a-=i etala frumuse\ea, ca s[-=i
]mplineasc[ capriciile, s[ nu aib[ r[spunderi, copii, s[ nu munceasc[.
497
 G. C[linescu

Pascalopol ]=i exprim[ iubirea ca o ocrotire patern[ a Otiliei, calcul,

experien\[, subordonarea problemelor personale fa\[ de Otilia.
St[nic[ Ra\iu consider[ iubirea o afacere, un mod de a-=i realiza
planurile ariviste. Ca =i Dinu P[turic[, el vede ]n Georgeta cocota de lux,
de care are nevoie, ca ajutor ]n organizarea localurilor cu jocuri de noroc
=i trafic de narcotice.
Dezbaterea problemei iubirii nu are acuitatea din romanele lui
Camil Petrescu, ci este mai mult un sistem de diferen\iere =i de
caracterizare a eroilor.
d) Enigma Otiliei pune ]n dezbatere =i problema moralei, ceea ce
d[ romanului o dimensiune clasicist[, ca =i problema paternit[\ii.
Morala nu este v[zut[ ca o problem[ teoretic[, ci implicat[ ]n modelul
de existen\[, ca o coordonat[ a jocului de-a via\a =i de-a moartea.
Dac[ tipizarea, caracterul critic al romanului contureaz[ dimensi-
unea realist[, tr[s[turile general umane ale eroilor, caracterul
moralizator dau dimensiunea clasicist[. Lipsa principiilor morale face
din Costache Giurgiuveanu un avar, din St[nic[ Ra\iu un t`lhar, din
Aglae Tulea o brut[, din Georgeta o cocot[ de lux, din clanul Tulea o
pseudofamilie, din societatea burghez[ un infern social. Este prezent
=i conceptul de lume ca joc, definind elementele de baroc din structura
romanului. C`nd Felix Sima vine ]n casa lui Costache Giurgiuveanu,
]i g[se=te pe cei din clanul Tulea juc`nd table. C`nd clanul Tulea
ocup[ casa lui Costache Giurgiuveanu, ]n loc s[-l ajute ei joac[,
fumeaz[ =i-i fac o situa\ie imposibil[. Elementul de baroc const[ ]n
faptul c[ tema, eroii, conflictul, subiectul sunt structurate pe
conceptul de fortuna labilis 1 exprimat prin cuvintele rostite de
Costache Giurgiuveanu: „Aici nu st[ nimeni“, cuvinte care sunt
reluate ca o concluzie, ca un laitmotiv epic, ]n finalul romanului,
d`ndu-i un aspect rotund, clasic.
Caracterul dual al eroilor creeaz[ acest aspect de joc. Eroii par a
juca un rol. Acest caracter teatral prezent ]n pozi\ia lui I. L. Caragiale ]l
g[sim =i ]n scena ocup[rii casei lui Costache Giurgiuveanu marc`nd
punctul culminant al luptei pentru avere. Fiecare personaj ]=i expune
pozi\ia, problemele, se autocaracterizeaz[. Scriitorul folose=te modelul
dialogului divergent din piesele americane, construind un fragment de
text dramatic:
1
Soarta schimb[toare.

498
 Enigma Otiliei

“Aglae: Am ]nceput s[ am junghiuri reumatice, ce n-aveam mai

]nainte. Eu cred c[ toate astea sunt din sup[rare, nimic nu ]mb[tr`ne=te
mai mult ca sup[rarea. Iau iod, dar nu v[d nici un folos cu toat[ reclama.
}mi spunea o dam[ s[ m[ duc la b[i la Pucioasa. Odat[ =i odat[, c`nd oi
sc[pa de necazurile astea, tot am s[ m[ duc.
St[nic[: Parc[ a= m`nca ceva bun, ceva rar. }mi vine un miros cunoscut
]n n[ri de la bufetul [sta =i nu =tiu ce.
Aurica: Dac[ n-ai noroc, e degeaba. Po\i s[ fii frumoas[, po\i s[ ai
zestre, po\i s[ ie=i ]n lume =i b[rba\ii nu se uit[ la tine. Pentru asta trebuie
s[ te na=ti. Mai sper =i eu c`t[va vreme =i pe urm[, adio. Nu mai sunt nici
b[rba\i cavaleri, ca ]nainte. Azi te invit[, ies cu tine ]n lume =i apoi se fac
c[ nu te =tiu.
St[nic[: Am p[zit odat[ un unchi trei zile =i trei nop\i ]n =ir, p`n[ am
picat to\i jos de oboseal[ =i bolnavul nu mai murea. C`nd ne-am sculat a
patra zi, l-am g[sit rece!
Titi: Am s[-l copiez ]n format mai mic =i am s[-l tratez numai cu
creion num[rul 1.
Vasiliad: Am clien\i care m[ scoal[ noaptea… ca s[ m[ duc s[
constat decesul…”
Condi\ia moral[, modelul de g`ndire, amprenta psihic[ se contu-
reaz[ bine pentru fiecare erou ]n cadrul grupului social. Societatea ne
apare ca o sum[ de arivi=ti, ca ipostaze ale prototipului, ca ]n piesele lui
I. L. Caragiale, unde idiotul ca Agami\[ Dandanache st[ ]n v`rful
ierarhiei arivi=tilor.
e) Enigma Otiliei este un roman de sintez[, fiindc[ pe structura realist[
a romanului g[sim grefate elemente de clasicism, romantism, baroc,
expresionism.
Structura realist[ este realizat[ prin tipurile sociale variate, prin „feliile
de via\[“ bucure=tean[, prin tehnica de colaj, prin caracterul critic.
Tehnica de colaj const[ ]n introducerea listei socotelilor lui Costache
Giurgiuveanu descoperit[ de Felix Sima, prin care acesta afl[ furti=agurile
din banii s[i f[cute de tutore. G[sim textul scrisorii pe care o prime=te
Costache Giurgiuveanu =i-l determin[ s[-=i v`nd[ localurile, g[sim textul
adresei pe care St[nic[ Ra\iu o trimite Olimpiei sau textul redactat de
Pascalopol c[tre banc[ pentru a-i deschide un cont Otiliei. Aceast[ prezen\[
de limbaje diferite, plurilingvismul caracterizeaz[ textul realist ]n proz[ =i
o g[sim la Honoré de Balzac, la Nicolae Filimon sau Marin Preda. Descrierea
ampl[ a casei lui Costache Giurgiuveanu este tot realist[ =i asociaz[
romanele lui Balzac.

499
 G. C[linescu

Elementele romantice nuan\eaz[ textul =i-l scot din bezna patimilor

ariviste. Romantic[ este ruinarea casei lui Costache Giurgiuveanu,
caracterul excep\ional al Otiliei, al lui Felix, precum =i structura afectiv[
a eroilor, a subiectului, a conflictului dintre Otilia =i Felix, dintre Aglae =i
Otilia, dintre Felix =i Pascalopol.
Problematizarea, analiza psihologic[, antiteza, contrastul, con-
ceptul de fortuna labilis, tehnica sferoidal[, tehnica algoritmic[,
nuan\area aduc aceast[ interferen\[ de stiluri apar\in`nd unor curente
estetice diferite.
Finalul romanului cu „aici nu st[ nimeni“ exprim[ parc[ ]mplinirea
unei pedepse cuprins[ ]n versetul: „=i urma lor de pe p[m`nt o va =terge“,
silindu-l pe cititor la o medita\ie =i la o concluzie moralizatoare.
Emil ALEXANDRESCU, Analize =i sinteze de literatur[ rom`n[,
Editura Moldova, Ia=i (anul edit[rii neprecizat), p. 286-290.

500